Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FERMECATE
RUSE9TT
tw
'[4r
MICA- F6RAMICA
int pe lumea asta oameni buni, sint allii rdi, dar mat sint gi
unii care n-au nici o rusine fali de semenii-1or.
Ei bine, tocmai peste oameni de felul acesta a dat $i Mica-
acesteia,
ii
povestea cunr
se
miine si
torc cinci puduri de furioare, se le les, sd le-njlbesc, in vaL ia le rinduresc.
Iar vaca ii rispuldea:
Fati frumoasd, strecoara-te intr-o ureche de-a mea qi iegi prrn
cealaltd
$i totul are sA se facd.
a$a
se $i intimpld. Mica-Firimica se strecura in urechea vacii.
Si
ie$ea prin cealalti ti in vremea asta toful era gata: fi {esut Si indlbit
li in
val rinduit.
Fata lua pinza $i i-o ducea acasd stdpinei. Aceasta o cerceta, mai gemea,
mai gifiia, $i-n lade o ascundea, $i mai mult de lucru ii didea.
$i Mica-FdrAmica iar venea la vicula ei, o imbrdliqa, o mingiia, in
ureche i se strecura, prin cealalti ureche ie$ea, lucrul terminat il lua
fi stipinei iJ ducea.
intr-o zi, stipina o chemi pe Un-Ochi, prima din fetele ei, si-i zise:
mea cea cuminte, fata mea cea frumoasd, urmirege, star Sl
- Fata
pinde;te,
si afli cine-o ajuti pe orfani: ii 1ese, ii toarce, si valul i-l
rindu iesre.
$i s-a dus Un-Ochi la pidure cu Mica-Fdr5mica, ba s-a dus cu ea,i la
cimp, dar a uitat ce-i poruncise maic5-sa: s-a intins in iarbi $i s-a prdjit la
soare. Iar Mica-Firdmica ii cinta intruna:
Adormi un ochi. adormi!
spuse:
Iar vaca ii
rdspunse:
Tine minte, fatS frumoas5, ce-li spun: tu sd nu mininci din carnea mea.
oasele si mi le-aduni in batist5 ti-n grddind si le-ngropi, iar de mine sd
nu uili niciodatd: in fiecare diminealS sd torni apd peste oasele mele.
Bitrinul tiie vaca. Mica-Fdrdmica ficu totul asa cum ii Doruncrsc
ballara: a stal nemincata, n-a pus in gura nici o bucalicZr din carnea ei,
oasele i le-a ingropat in grddind qi le-a udat in fiecare dimineatd.
Dupi un timp crescu din ele un mier, dar ce mai mar mere zemoase
PEJURa DE LEMN
fost odati ca niciodatd. A fost odati, intr-o anume 1ard, intr-o
anume impirilie, un impdrat. $i avea acel imp;rat slujitori f6r;
care dintre ei i$i cunoagte mai bine meseria Si a cui munc5 este mai grea?
Metterul aurar i-a zis:
ta e mai pulin insemnati decit a mea, tu stai aplecat
- Meseria
deasupra
lemnului $i sculptezi doar obiecte din lemn. Pe cind munca mea
e cu totul altceva: tot ce fac eu este numai $i numai din aur curar,
ji-e mai mare dragul si vezi ce lucruri ies din mina mea.
Dar timplarul i-a rispuns:
Nu-i mare scofali si metterelti un obiect scump, de vreme ce aurul,
prin- el insiqi, este la mare pref. Dar ia fd, dintr-o simpld bucati de lerfifi,
un obiect care si-i uimeasci pe toli cei din jur. Dacd izbutetti o sd te
socot $i eu un mefter adevArat.
S-au certat ei cit s-au certat, ba, erau gata sd se pi incaiere, cind
tocmai atunci intrd impiratul. Auzind sfada celor doi, el surise qi le porunci:
Fiecare din voi va face cite un obiect cu totul neobignuit: unul
din-aur, celilalt
cei doi metteri plecard din palat ducindu-se fiecare la casa lui; $i unul ti
celelalt nu se gindea decit cum sd facd gi si dreagi, ca sd-l intreacd in
meite$ug pe tovari;ul sdu. impiratul le ddduse un rSgaz de o s5ptiminA.
Peste o saptimind, amindoi melterii au venit la palat, s-au atezat la
rind alituri de ceilalfi ti au atteptar sd intre impiratul. Fiecare din ei linea
in min6 o legalura. impiiralul inrra;i zi\e:
Ei, ia sd vedem, voinicilor, ce a metterit fiecare din voi. $i zimbi
pe -sub mustali. Ddduse porunci si fie chemali in sala cea mare atit
impiriteasa, cit d lareviciul, fiul sdu, Ca sd vadd qi ei me$tetugul vostru.
Impiratul ti impirdteasa se atezard pe o banci iar fiul remase in
picioare. Primul se infijiqd meFterul aurar.
Porunce$te, mdria ta, sd se aducd un cazan mare cu apA.
-A fost
adus un cazan mare ti umplut cu apd.
Metterul i$i desficu bocceaua, scoase din ea o ratd de aur si-i dddu
drumul in api. Rala incepu si inoate, de ziceai c5-i vie: iqi intorcea capul
in toate pirlile, miciia, qi-qi curila penele cu ciocul.
Impdratul rdmase cu gura ciscati, iar impiriteasa strig5:
Nu incape nici o indoiald cd rala e vie, nu e fdcuti din aur! Se
vede ci a invelit in aur o rafi vie!
Mefterul se supdri:
Cum sd fie vie? Dacd-mi poruncili o desfac in pdrlile din care
e ficuti 9i pe urmd o prind din nou in quruburi.
Scoase rala din cazan, ii desprinse mai intii aripile, apoi capul qi,
la sfirqit, o desf5cu in bucilile din care era alcituiti. Arezi toare pA4ile
pe masi qi incepu dupi aceea sd le in;urubeze la loc. O intocmi cum
a fost, qi ii dddu drumul pe api. gi rala incepu sd pluteasc;, ba chiar
mai bin-e decit prima dat;. Toti curtenii incepuri sd bali din palme:
- Asta metter adevirat, nimic de zis! A fdcut un lucru minuna!
fie spinzurat.
Slrdjerii il intfacar; pe timplar til aruncarA in hrubele intunecate ale
temnilei. ln vremea asta lareviciul zbura cu pajura de lemn departe, tot mai
sA
oeparie.
singuri aici.
intr-o temnild.
Dar spune-mi, oare o fi frumoasi tarevna asta? intrebd lareviciul.
fiule, eu n-am vizut-o, dar oamenii povestesc cum ci
- Nucaltiu,
frumoasd
ea, nu se mai afli alta pe lume.
Fie, vorbe$te.
100
'i
am
a fost adusi.
Intre timp, lareviciul fusese condus lingi spinzurdtoare;i urcat' pe o mice
scard. Chiar atunci solul ii inmind bocceaua. Jareviciul o desfdcu, se silte pe
pajura de lemn $i ia-l de unde nu-i. Se indlli deasupra spinzuritorii, deasupra
impdrarului. deasupra inlregii mullimi.
Impiratul se viicdrea:
mina pe ell Jineli-l! Are si scape!
-Iar Pune1i
lareviciul iti indreptd pajura spre turn, zburi pini in dreptul
ferestrei cunoscute, o prinse intr-o imbrititare pe larevnd $i o a$eze in
fala lui, pe pajura de lemn.
Ei, fecu el, de-acum nu trebuie sd ne mai temem, nici eu, nici tu,
de nici o poterd.
$i pajura ii purti, in goana mare, pini in impirdtia lareviciului.
Acolo, bietul timplar zicea in hrubele temnilei, dar nu-qi lua ochii de
la cer: oare nu cumva s-o intoarce lareviciul? Nu de alta, dar miine,
se implinesc doui siptimini gi daci feciorul impiratului nu se intoarce,
el, timplarul, o sA stea atirnat cu funia de git.
Cind, deodat;, ce sd vadi? Sus, in vdzduh, zbura pajura lui de lerrrn,
dar il purta nu numai pe larevici ci qi o preafrumoasi copili.
Pajura se ldsd din zbor, in mijlocul curfii palatului imperatesc. Tareviciul iqi ajuti mireasa sd coboare qi porni cu ea spre tatil ti mama sa.
Le povesti pe unde a colindat timp de doud sdptdmini. Aceltia, cuprrnlr
de bucurie, il iertari pentru durerea ce le-o pricinuise, iar pe timprar
il eliberari din temniti.
Impdrarul ficu un ospil de pomini. Iar nunta au sirbitorit-o cu totii
^\
\
\
\\FN
MOROZKO. GERUL
fost odatd ca niciodat5. A fost odat; un mo$ ti-o babi. Moqul avea
o fata, baba avea $i ea o fate. Pe fata ei, baba o alinta, o dezmierda,
iar pe fata mogului o ura, toatd treaba pe seama ei o lasa, din nimica
o certa, o dojenea qi nici cu mincarea n-o prea lnghesuia. Fata nu se dddea
in lituri de la nici o munci, fecea toati treaba cum i se poruncea, mai
bine nici ci se putea. Oamenii cind o vedeau cu lauda nu mai conteneau.
Pe citd vreme despre fata babei numai a;a spuneau:
nu fese, de tors nu toarce. la uitali-vd
Ia uitativi la ea, de lesut
la ea, trindava-lene$a!
Din pricina asta baba se ficea qi mai rea, 9i mai arldgoase. Iar fetei
mogului ii fdcea zile fripte. $i se gindea intruna cum ar face s-o piardd.
Intr-o zi mo$ul pleci in oraq dupi tirguieli. Baba cea rea, impreund cu
fiicS-sa. puserd lucrurile la cale:
103
cu fiici_ia,
se
gerul Ssla?
Fata ii povesti,
104
:1.
mosul!
pe dincolo,
.Vai de mine, daci, . intr-adevdr, prlerte ceva rbu fata mea? Dacd in
drumul spre casi se vor pie;de darurile acelea scumpe? Ia, s; dau eu o fuga
in urma mo$ului!"
_ igi puse quba qi o lui la goani spre pAdure. Iar viscolul urla gi mai grozav,
zdpada o-nvirtejea $i mai tare. Drumul era troienit, nu se-mai vedea...
Baba cea rea se rdtdci qi zipada o troieni.
o cduti ti o tot cSuti prin pidure pe fata babei, dar n_o gdsi.
^^ Yolul,
Cind
s-a intors acas5
nici pe babd n-a mai gasit-o. Si_atunci i_a adunal
pe vecini. gi impreund- cu ei au inceput si le cautei pe babe qi pe fiica
Si
ei. Au ciutat Si-au tot cdutat, toate troienile le-au rdscolit dar de
ldsit nu
le-au mai gesit,
$i de atunci a inceput mosul sd vieluiasci numai cu fata lui. De cum
a venit primivara insi, pe fatd a pelit-o un voinic fierar-merter fdwar,
- Au ficut o nuntd plini de veselie 9i au trdit cu tofii in dragoste qi buna
inlelegere. Tot a$a mai trdiesc ei gi acuma.
urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-a$ lisa moqtenire jumitate
din impirilie.
Dar cei de fafd ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupi cel mijlociu,
nijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce si-i mai ceri?
Atunci ie$i in fald Jareviciul Fedor qi zise:
Nu ne rabdd inima si instrdinim impArdlia, O si plec la drum eu
insumi ca sa aduc pdrintelui ti impiratului meu merele tineretii $i, intr-un
urcior cu doudsprezece guri. apd vie.
gi Tareviciul Fedor se duse la grajdurile impdriliei, i$i alese un cal
neincdlecat, ii puse un cip;stru-necApasfuit, luA un bici
nebiciuit. Dotrivi
douasprezece chingi
neinchingate. $i inca una pe -deasupra - nu de
dragul frumuselii ci al bAiniciei... gi porni Jareviciul Fedor la drum. De
rdztrt toli l-au v5zut cind a-ncdlecat, dar nici unul n-a vdzut incorro
s-a indreDtat...
Daci a mers aproape, ori a mers departe, daci a mers in jos, ori a mers
in sus, cine $tie? Atita $tim doar cd a mers zj de vard pind-n seard. a mers
pind ziua se sfir;i gi soarele asfinli. $i-ata a ajuns la o rdscruce, din care
se despa.teau t.ei drumuri. In dreptul riscrucii se afla o lespede de piatrd,
pe care stitea scris:
scapi tu, dar calul fi-l pripidetti. Spre
,,Spre dreapta de pornelti
stinga de pornetti scapd calul,- dar t'u te prdp;de$ti. inainte de porneqti
te-asteaptd insurAtoarea".
Dupi ce chibzui pulin, Tareviciul Fedor hotdri: ,,Hai s-o pornesc intracolo unde mA a$teapt; insuritoarea",
$i coti pe drumul pe care il aStepta inslrrdtoarea. A mers;i a tot mers,
pind a ajuns in fala unui turn cu acoperitul de aur. Deodati, vdzu alergind in calea lui o preafrumoasA copili, care ii zise:
Fecior de impdrat, lasi-mA sd te scot din qa, vino cu mine sd te ospdtezr
cu bucate qi si dormi pe siturate.
Nu pot, copild dragA, de bucate n-am trebuinlA, iar cu somnul
n-o si-mi scurtez drumul, Trebuie sd merg mai departe.
Fecior de impdrat, nu te gribi si pleci, gribe$te-te mai bine sd faci
ceea ce-li doreste inima.
Si preafrumoasa copili il scoase din ;a qi il duse in turn, I-a dat si oea,
I-a ospdtat $i-apoi in pat l-a a|ezat. Dar de-abia apuc; fareviciul Fedor sii se
intindd la perete, cA acea copil; r;sturni iute patul, gi el se pribu;i jos in
pivnild, unde era o groapd adincd...
Daci a trecut multi sau pulini vreme, cine sd $tie? Doar ci intr-o zi
impiratul iar fdcu un ospdf, ii chemd pe prinli ti pe boie $i le zise:
I
l0
Copii, care indriznet intre indrdzneli, vrea si-mi aduci merele tineretii ti, intr-un urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-af l;sa mofte-
intrebd:
ll1
Si -arunci
copil?
l3
Si fi
zise:
Ptiu, ptiu, de cind sint n-am pomenit, de-auzit n-am auzit, nici de
v;zut n-am vizut suflare ruseasci, dar azi, uite, chiar suflarea ruseasca
l4
Iar
nu...
Srinjen
2,13,1 m.
115
furiFzi in turnLrl ei, ci sd incaleci calul $i sAl plesnetti peste coastele rotate.
$i calul o si te treaci dincolo de zid.
Ivan-Tarevici n-a mai rdmas peste noapte la bitrinS, ci a incilecar pe
calul ei cel bun qi, in puterea noplii a pornit la drum. Calul gonea, peste
mla$tini, peste billi sdrea, riuri qi lacuri cu coada mdtura.
DacS a mers aproape, ori a mers departe, daci a mers in jos, ori a mers in
te
sus, cine $tie? Doar cd Ia miezul noplii lvan-Tarevici ajunse la zidul cel inalt,
In fala porlii strijile dormeau toli cei treizeci de uriasi. El struni calur cer
bun $i-l plesni cu biciul nebiciuit. Calul se minie qi sdri peste zid. Ivan-larevici
descilecA, intri in grddind qi ce sd vadS? Un m;r cu frunze de argint, cu mere
de aur, iar sub mir o fintind. Ivan-Jarevici rupse trei mere, nu mai multe
qi umplu cu api vie din fintini urciorul cu douisprezece guri. Dar grozav
i;i mai dorea s-o vadd cu ochii lui pe copila puternici, viteazi ti cutezdtoare,
adici pe Ochi-Albaftri.
$i-atunci, Ivan-Tarevici intri in turn Si ce si vadi? De o parte. dornrcau
qase copile voinice, neinfricate, puternice, de cealalt; parte altele $ase, iar la
mijloc, stApina
Ochi-Albaftri, fdrd griji dormea, cu vuiet de cascada rasufla.
lvan-tarevici nu se mai putu stdpini: se aplec5, o sirut, qi ieqi... Incileci
pe calul cel bun, dar caiul ii zise cu grai omenesc:
Eh, Ivan-Tarevici, de sfatul primit n-ai ascultat. $i-n turn la OchiAlbattri-ai intratl Acum eu n-am si mai pot sdri peste zid.
Ivan-Jarevici biciui calul cu biciul nebiciuit.
Uf, imbuibat afurisit, sac de nutre! ce egti, ce, vrei pe-aici si adormim,
capul sd ni-l pripddim?...
Calul se minie mai tare ca inainte Si sari peste zid, dar atinse cu o potcoave
corzile de sirmd de pe el, care vijiir5, iar clopotele sd bati porniri.
Copila Ochi-Albattri se trezi 5i descoperi furti$agul:
Sculali-vi toli Si toate, pr;dali am fost de bunuri insemnare.
-Porunci
si i se pund gaua pe calul cei semel ti, impreuni cu douisprezece
copile voinice, neinf.icate Si puternice, porni potera pe Lrrma Iui Ivan-Ta.evici.
Gonea Ivan-Jarevici din toatd puterea calului, dar si neinfricata OchiAlbaqtri gonea in urma lui. Cind ajunse la Baba-Cloanta cea mai mare, un cal
inFuat, gata pregdtit de drum il a$tepta. El se avintd din mers de pe calul lui
de-a d.eptul pe celdlalt $i goni mai departe... Ivan-Tarevici pe poarti iepi,
neinfricata Ochi-AlbaStri in poarti se ivi ;i o intrebd pe Baba-Cloanla:
Bunico, n-a ritdcit pe-aici, vreo fiar;?
Nu. fetito.
l6
nu se grdbea. Neinfricata copil5 Ochi-Albaqtri bdu laptele;i iar porni sd goneasc; dupd Ivan-Tarevici.
Cum ajunse la Baba-Cloanfa cea mijlocie, Ivan-Jarevici schimbi calul
qi iar goni mai departe. El pe poarte ieii neinfricata Ochi-Alba$tri, in
DoartA se ivi:
Bunico, n-a ritAcit pe-aici, vreo fiar5, nici n-a trecut vreun vrednic
voinic?
Nu, fetilo. Dar tu stai li mdninc; niqte blinii c; elti ostenit5 de drum
lung.
trece mult timp pind sd le faci dumneata,
- Ehei,
Se poate, fetilo? PinS si prinzi tu de veste am qi isprdvit...
-Si Baba-Cloanta
se apucd de blinii, de ficut le ficea
dar de grdbit nu
gribea,
se
Neinfricata Ochi-Alba$ri minci qi iar porni si goneascd dupi
Ivan-Jarevici.
lar el ajunse la Baba-Cloanla-mezina, descileci, tot atunci incilecA pe calul sdu de viteaz Si iar porni mai departe. El pe poartd iegi neinfricata OchiAlbattri in poarti se ivi gi o intrebi pe Baba-Cloanfa, daci n-a trecul vreun
vrednic voinic.
Nu, fetilo. Dar tu, bine-ar fi g te-mbdiezi, ca esti ostenitA de drum
lung.
Ehei, pini se infierbintd apa, trece mult timp,
- Se
poate, fetifo? PinA si prinzi tu de veste
qi ispr;vit...
-$i Baba-Cloanla
- amtrebuinld.
pregiti baia qi celelalte, dupi
Neinfricata
copili Ochi-Alba$tri se imbiie, st;tu si se odihneasci ti iar o luA la goana.
Calul ei de pe-un munte, pe altul se-avinta, peste lacuri qi riuri sirea.
$i-aqa incepu sd se apropie de Ivan-larevici.
El v5zu potera pusi pe urmele lui: douisprezece viteze copile qi a treisprezecea * neinfricata Ochi-Albattri
chitind cu toatele si-l ajungd,
trupu;orul s5-i stripungA. Cind calul lui-incepu si se domoleasci neinfricata
copite Ochi-Albatt.i se nipusti asuprA-i strigind:
fire ingiduinfa mea apd din pu1 ai sorbit, puiul n-ai acoperit!
- Tilhare,
Iar
el ii strigd la rindul lui:
Atunci, hai si ne depdrtim la trei serituri de cal pi-apoi si ne misurdm
puterile.
I t'7
impirdlia
ta.
ir:
frafilor
sdi:
ii
Mi-ai scdpat de la moarte copiii, acum poli s5-mi ceri orice doreqti:
aur, argint, pietre scumpe,
Pasire Nagai, de nimic n-am nevoie: nici de aur, nici de argint, nici de
pietre scumpe. Dar, spune-mi cum a$ putea ajunge pe locurile unde m-am
niscut eu?
Pasirea Nagai i-a rispuns:
Adu-mi doud cazane de cite doudzeci de puduri fiecare, cu carne.
-$i, Ivan-Jarevici
a vinat, acolo, pe lirmul mdrii, gitte ti lebede, le-a pus
in doui cazane, a potrivit un cazan pe umdrul drept al p5sArii Nagai, iar
celdlalt pe umirul sting, qi-apoi s-a alezat ti el intre ele. indata ce a inceput
sd-i dea de mincare, pasdrea Nagai s-a ridicat sus de tot, in inaltul cerului
tiaprinsazbura.
!arevici.
. De cum ajunse in imp;refia lui, chiar acolo, pe pajirtile cele verzi, in cim_
pia mare,. iiberi din zare-n zare i;i intinse cortul din pinzd albd. gi, pe tot
drumul, de la cortul ei inainte, a$ternu numai posta;uri frumos'coloraLe.
Dupe aceea, trimise un sol de-al ei la oraf, care s6_i spun; imparatutui
acesle \ orbel
Impirate,
pe farevici. Ci de nu
ili voi cof
- tot pdmintuldi-miJ
- toatd-mpArd1ia
ropi,
fdrii lil voi pirjoli, iard ru_mpirate,
al meu rob vei ti.
s-a spe.iat $i l-a trimis la ea pe feciorul siu cel mai mare _ pe
_ lmpiratul
Fedor.
Jareviciul
$i prinse a inainta Tareviciul Fedor pe postavurile frumos
colorate inspre cortul din pinzd aIbd,. Cei doi biiili alergare strigind:
miiculd, n-o fi acesta tAicu{ul nostru?
- Mdiculi,
copilapii mei, el este unchiul vostru.
- Nu,
porunce$ti si facem cu el?
ce
Si
- Voi,
mei, primiti-l cum se cuvrne.
-$i pe datacopilatii
cei doi fecioragi au pus mina pe niqte nuiele $i au inceput sa_l
plesneasci pe Jareviciul Fedo. pe undeva mai in jos de qale. Atira l_au
batut ca Tareviciul abia a scdpat cu fuga.
Iar Ochi-Albattri iti trimise din nou solul la impArar:
Jarevici...
- Dd-mi-ls-apesperiat
Impiratul
ti mai fare $i l-a trimis Ia ea pe feciorul miilociu
pe fareviciul Vasili. Prin:e $i el a inainra inrpre corr. Cei doi bAieli;lergara
strigind:
MeiculA, miiculd, n-o fi dsta t5icutul nosrru?
Nu, copilaqii mei, el este unchiul vostru, primili-l cum se cuvrne,
- doi fecioragi dd-i qi scarmini-l qi pe
Cei
el cu nuielile. Arfta
l-au betut cd qi lareviciul Vasili abia a scipat cu fusa.
lar
i5i rrimise penrru a rreia oara solul la impArar:
^Ochi-Alba)tri
Indatd
cu tolii $ porneascd, pe cel de-al treilea fecior. pe Ivan_
Tarevici, sAJ g;seasci. De nul vor gasi, roate-mperida i1i voi coiropi, rot
pAm-intul lArii 1i-l voi pirjoli.
Impdratul s-a speriat foarte tarej a trimis dupd fareviciul Fedor $i dupi
Jareviciul Vasili;i le-a poruncit s5J gdseascd pe Ivan-Jarevici, fratele lor.
Cei doi frali i s-au aruncat la picioare li $i_au recunoscut fapra:
122
cum au lual de la Ivan-larevici, care dormea, apa vie 9i merele tinerelii, iar
pe dinsul l-au aruncat in prxpastie.
Cind auzi impdratul una ca asta, izbucni in hohote de plins. Tocmai atuncl
Ivan-Tarevici se ducea el insuqi la Ochi-Alba;tri, iar in urma lui veneau toli
betivanii ce-$i fac veacul prin circiumi. Ei c;lcard in picioare $i sfifiarA
postavurile agternute azvirlindu-le in toate pirlile.
Ivan-Jarevici prinse a inainta inspre cortul din pinzi albd. Cei doi biieti
alergare strigind:
MAicuti, mdicuti vine la noi un beliv, impreunA cu loti betivanll
de prin circiumi!
fi
o meserie,
Ei, intrebd imp5ratul, cine gi ce meserie cunoatte?
Cel mai mare zise:
pot sd fiuresc din fier un stilp inalt pind in cer'
-CelEu
de-al doilea zise:
Eu pot si md urc pe stilpul acela, departe, in jur si privesc ti tot ce
se-ntimple si urmiresc.
zise cel de-al treilea, sint Simeon-cordbierul. Cioc-poc
- corabie
- Eu, peste
melteresc,
miri pornesc, ba $i sub apd plutesc.
Eu, zise al patrulea, sint Sirneon-arca$ul. Cu arcul dobor musca din
zbor.
ii
zise:
*
piine
b;uiurd
(n.
rnall
t.).
Cvas
fi
t25
marfuri fel de fel, insS fi daruri de mare pre1. Impiratul ii porunci sfetnicului
celui rdu pe frali sd-i insoqeasci ;i pas cu pas sa-i urmireasca. Sfetnicul se facu
alb ca varul la obraz, dar n-avu incotro. Cind sapi groapa altuia
- te trezelti
singur in ea.
$i iatS-i urcali pe corabie pinzele se umflar5, valurile se-nvolburard
gi vasul porni spre Marea-Okean, spre insula Buian.
Dacd au mers mult, ori pufin, cine mai gie? $tim doar cd au ajuns rn
impirefia striin; pe care o cdutau.
VenirA la Preafrumoasa Elena, ii aduserd darurile de mare prel si incepura
s-o peleasci pentru impirat.
Preafrumoasa Elena darurile le lue ti-ndelung le cerceti. lar sfetnicul cet
riu ii tot qoptea la ureche:
Nu te duce, Preafrumoasd Elena: impiratul e bdtrin ti urit! in impara1ia lui urli lupii;i, la lot pasul, te-ntilne$ti cu urgii.
Preafrumoasa Elena \-a miniar pe pelirori i-a alungar.
- $i-acum, frdliorilor, zise cel mai mic dintre Simeoni, voi pe corabie
urcafi, pinzele le ridicati, de drum lung vd preg;tili;i de piine vi-ngrijiti, ca
eu trebuie sd fac ce-oi face qi s-o aduc pe Ta.evna.
Pe dati, Simeon-plugarui, intr-un singur ceas nisipul de pe lArm il ara,
secari sem;ni, recolta o aduni qi coapse piine sd le ajungd pentru tot drumul.
Cind corabia era gata de plecare incepurd sdl agtepte pe cel mai mic dintre
Simeoni.
in vremea asta, cel mai mic dintre Simeoni se duse la palat. Acolo, Preafrumoasa Elena la fereastri fedea, covor de mitasS tesea. Cel mai mic dintre
Simeoni se a$ezd pe o bance, chiar sub fereast.e li-ncepu astfel sd vorbeasii:
departe
insula Buian. Preafrumoasa Elena se prdbugi pe podeaua de pin,
sui in ceruri steluF albastrS $i-ntre muite alte stele, se pierdu. Dar Si_
meon-astrologul, in goana mare alergd, stelele de pe boltd le numird qr...
gAsi steaua cea noud. Indata, veni alerg?nd Simeon-arcaful, el steaua
tinti, sdgeatA de aur slobozi. $i steaua se rostogoli, pe podeaua de pin cizu qi in
Preafrumoasa Elena se pref5cu.
Iar cel mai mic dintre Simeoni i-a spLrs:
Sd nu fugi de noi, larevnS, cd oriunde te-ai ascunde noi te vom afla.
Dar daci Ii-e tare greu sd vii cu noi, o sd te ducem inapoi. n-o sd ne oese ci
imparalul capelele are \a ne releze.
Preafrumoasei Elena ise ficu mild de cel rnai mic dintre Simeoni:
N-am sd ingedui, Simeon-cintArefule, si fi se reteze capul din pricina
mea. Mai bine mi duc la bdtrinul imDarat.
$i iad ce au plutit o zi, fi-au mai plutir incd o zi. Cel mai mic dinrre
Simeoni
pas nu se depirta de ea, iar Preafrumoasa Elena ochii de la el
- un
nu-qi putea
lua,
Iar sfetnicul cel rdu pind$te ti-o faptd cumplitd ticluiegte.
Si iatd-i, sint aproape de casi, se qi vede tdrmul. Sfetnicul cel rdu ii chemi
pe punte pe toli f.atii {i le didu o oa15 cu vin dulce:
Si bem, fralilor, pentru meleagurile noastre dragi!
Fralii, indati ce bdurd vinul cel dulce, se culcard pe punte, care pe unde
apucd qi se cufundare intr-un somn adinc, foarte adinc. Acum nu-i mai putea
trezi nici tunet, nici furtuni, nici lacrimi de mumd. Vinul acela fusese amesrecat cu ierburi adormitoare.
Numai Preafrumoasa Elena qi cel mai mic dintre Simeoni nu gustasere
din vin.
$i iati-i ajunti pd meleagurile de baftin5. Fralii mai mari dormeau somn
adinc qi-ndelungat, Cel mai mic dintre Simeoni o gitea qi o pregdtea pe preafrumoasa Elena, sd meargd la imp;rat. Pling amindoi, in hohote jelesc, s, se
despartb
Dar n-au incotro! Cuvintul nedat
- nu doresc.
- e bun de-mbdrbitat,
cuvintul
dat
trebuie
respectat.
-dar
In vremea asta sfetnicul cel riu didu fuga la impirat lii cdzu la picioare:
Mirite imp;rat ti pdrinte, cel mai mic dintre Simeoni li-a pus gind riu,
v.ea- si te omoare, s-o ia el pe farevn5. Porunceqte si fie pus la cazne.
De cum s-au infiliFt impdratului, acesta a primit-o cu toate onorurile
t28
-4.:'
*.!rP,
i\
.l
I,.r
tf
t..
pe Tarevnd
nild a dat.
ti
legat.
Dis-de-dimineafd, in zorii zilei, pe cel mai mic dintre Simeoni il dLrserX
la cumplitele cazne. Tarevna plingea, lacrimi cit mirgeritarul vdrsa. Sfetnicul cel riu suridea.
Cel mai mic dintre Simeoni zise:
Impdrate nemilostiv, indeplineqte-mi, dupi cum e datina cea veche,
Pind 9i caii se-avintari la joc. in grajduri, vacile biteau tactul pe loc. Cocoqii, gdinile jucau laolaltd, cu foc.
Dar cel mai tare Si mai tare dintre toli juca sfetnicul impdrdtesc. $i-atit
de mult a tot jucat, cA a cizut $i duhul Si-a dat.
Dupi ce-au jucat la nuntd, fiecare din ei s-a apucat de lucru: Simeonplugarul, griul semina; Simeon-coribierul, pe mare plutea; Simeon-astrologul, stelele numdra; Simeon-arca[ul, Rusia o apdra... Ci in Rusia, este destul
de lucru pentru toli.
Iar cel mai mic dintre Simeoni, cintece cinta, din fluier zicea, inimile-nveselea, pe toli sI lucreze ii ajuta.
BeBf.t-CIOANTA
fost odatd ca niciodatS. Au fost odati un bdrbal Si o nevastd care aveau
o fiicd. Femeia s-a imbolnivit Si a murit. B;rbatul a jelit-o cit a jelit-o
ti dupd aceea s-a insurat cu alta.
Baba era rea, n-o putea suferi pe fetifd
o bitea, o certa, zi ti noapte
se gindea cum si scape de ea, cum s-o piard6.
$i iatd c5, intr-o zi, cind taicd-siu plecase pe undeva, mattera i-a zis
fetifei:
Du-te la sora mea, mitule-ta, Si cere-i s6-li dea un ac cu ali, si-li cos
o cimati,
MAfufa asta era Baba-Cloanfa-Cotoroanla. Fetita n-a indriznit sd se impotriveasci ii s-a dus, dar mai intii, a trecut pe la mituti-sa cea buni.
* Buni ziua, mitusicd!
t32
cind poarta o sd
cdnul o si te plesneascd peste ochi
- tu sdJ legi cu cordelula;
se trinteascd ti o se sci4iie, ca si te impiedice s; intri
tu sd-i torni pe la bala- tu sA le arunci piinica;
male untdelemn; cind ciinii s-or ndpusti si te sfiqie
- dai carnea.
iar cind motanul s-o repezi si-1i scoatd ochii tu si-i
Fetifa i-a mullumit mitutii ti a plecat,
A mers ea cit a mers ti a ajuns in p5dure. Acolo, in pddure, imprejmuiti
pe picioare de giini atezate, in
cu un gard inalt de nuiele, era o colibd
coarne de berbec rezemati
iar in colibi st6tea Baba-Cloanla-Cotoroanpinzi.
Ia $i lesea
ziua, mitutici! zise fetila.
- Buni
Buni ziua, nepoatS! i-a zis Baba-Cloan1a. Ce te-aduce la mine?
- M-a tdmis mattera si-ti cer un ac cu a16, se-mi coase cima$A.
- Bine, nepolic5, o sA-f dau $i ac ti afd, dar pind atunci, qezi colea qi
lucreazi.
Si fetifa s-a atezat la fereastre [i a inceput si Jeasa.
Iar Baba-Cloanfa a ie$it din colibd;i i-a spus slujnicei:
mA duc si mi culc, iar tu di fuga, fi focul la baie gi spal-o
- Eu indati Dar
pe nepoati-mea,
bagd de seami, s-o speli bine de tot, cd dupi ce md scol,
am s-o minincl
Auzind vorbele astea, fetila nu mai ttia de-i moartS sau vie. $i, indati
ce se depdrtd Baba-Cloanla, incepu s-o roage pe slujnicd:
Femeie bund! Bagi in sobi lemne cit mai puline, 9i toarni peste ele
api, mai bine, iar apa s-o aduci cu ciurull
$i ii dirui slujnicei o batistS.
Slujnica ficu focul la baie, iar Baba-Cloanla se trezi, se apropie de
fer;srruicd ti intrebi:
nepoficd dragi, teti?
- Tefi,
mitqico
dragi, tes.
Jes,
-Baba-Cloanla
din nou s-a culcat, iar fetila, dlndu-i carne motanului,
l-a-ntrebat:
Motina;-drig;lag, invald-md cum si fug de aici.
-$i motanul
i-a zisi
pe
cd
masi se afli un gtergar qi un pieptene, iaJe $i fugi cit mal re- ciVezi
pede,
de nu
te mininci Baba-Cloan{al Cind s-o porni ea si goneascd
133
pe urma ta
tu lipegte-li urechea de pimint. Cum auzi cd a ajuns aproape,
pieptenele
aruncd
$i-ndatd o si creascd o pddure deasi. pin; sA rizbeasca
ea prin pedure, tu ai si fii departe. Cind o s-o auzi iar pe urmiritoare. arun_
cd $terg,arul ;i-ndald o sd prinda a curge un riu lar qi adinc.
Iti multumesc, motinat dregila; i-a zis fetila.
Dupi ce i-a mullumit motanului, a luat $tergarul $i pieptenele qi a rupr-o
la fugd.
S-au ndpustit ciinii la ea, au vrut s-o mutte, s-o sfiqie
ea le-a dat piine. $i
ciinii au ldsat-o si treaci.
In vremea asta, motanul se a$eze la fereastr; fi se apuci de lesut, De lenu prea lesea, mai mult ata incurca!
-Baba-Cloanla
se trezi ti inlreba:
nepoficd
drag5, leqi?
Teli,
- Jes,
mdtuqi dragd, fes.
Atunci
Baba se nipusti in colbe ti ce s; vadd? Fetita nu era nicAieri,
iar la rizboi $edea motanul.
sut
Tatdl se ingdjori Si voi sd se ducd si-qi caute fata, dar locmai atuncea
veni, tot intr-o goand, 9i fiici-sa: de cit alergase, se-ndbugea, risuflarea
abia-$i trdgea,
Unde-ai fost, fata mea'l a intrebat-o tatil.
- Ah, riicufule! i-a rispuns fetita. M-a trimis ma$tera la sori-sa; dar
sora asta a ei e Baba-Cloan1a-Cotoroanla. Ea a vrut sd md mdnince. Cu chiu
cu vai am scipat de ea!
Cind afli toate astea taicS-siu, grozav se supdrS, pe baba cea rea din casi
o alungi, azvirli dupd ea cu o mdturd murdarx. $i, de-atunci inainte incepuri sd vietuiascd in indestulare qi buni inlelegere numai el cu fiic6-sa.
Aici. gi-a9a. poveslea s-a sfirqit ;i ea.
lui?
$i-atunci, cei doi feciori mai mari s-au pregitit de drum $i au plecar.
A trecut un an gi nu s-au intors, a mai trecut Si-al doilea $i ei tol nu s_au
intors: incepea cel de-al treilea an...
138
- Sint lvan-Tarevici.
- $i cum ai ajuns aici, Ivan-Jarevici?
Asta li-a fost voia, ori nevoia re-a
,adus?
pe mijcuta mea, impirdteasa Nastasia. Virtej a tirit_o cu sila
- O-cauT
^lncoace,
Nu gl cumva unde se aflS?
una_nu qriu. Dar nu departe de_aici triiEte sora mea cea mijlocie
_,
putea
"l
s-ar
sa-Ii spune ea.
11
de
mdninci.
.r tr!r,
."i
l1i mullumesc, Ivan-Tarevici, c; m-ai scepat de Virtej cel rdu, zise ea.
_. - ouqorul
Ssta
fii alesul meu, daci
Jine
pe
ti
asta
ili
voie.
cos.
il
intrebd:
Unde te duci, omule dragd?
Pdi, vreau sd vind niqte pantofi. Ci doa. sint pantofar de meserre.
Nu md iei la tine. si-ti fiu calfi?
Pdi, cum a$a? Ce, te pricepi si faci pantofi?
Md pricep Ia toate. Pot nu numai sd fac pantofi dar chiar $i rochii sd
$i fareviciul
COREBIA ZBURATOARE
fost odatd ca niciodati. Au fost odat; un mo$ si o babi. Ei aveau trei
feciori
doi mai mari le mersese vestea ci erau tare aseri
- celor
la minte.
in vreme ce mezinului nimeni nu-i spunea alttel decir
prostdnacul. Pe feciorii mai mari baba ii iubea, ii imbrdca in ve$minte curare,
ii hrinea cu mincdruri gustoase. Mezinul insd, umbla intr-o cdmafi gduriti 9i
igi pololea foamea cu cite o coajd arsd de piine.
Lui, prostinacului, ii e totuna, pe el nu-l duce mintea, el tor nu
DriceDe nimicl
$i iate cA, intr-o bun6 zi, ajunse ;i pini in acel sat un zvon: cine ii
va dura impdratului o corabie, in stare nu numai sd pluteasci De
miri, ci sd qi zboare printre nori. aceluia impirarul ii va di de solie pe
fiica sa.
Frajii cei mai mari hot5riri s5-gi incerce $i ei norocul.
148
ci
$i gi$te.
fiica lui aceluia care i-ar putea dura o corabie zburitoare, a$a ci eu rn-am
apucat si fac o astfel de corabie.
Oare o si fii tu in stare sd meltere$ti asemenea corabie? Asta-i
o treabd tare anevoioase gi, vezi tu, se prea poate sd n-o scoli la capar
pine la urm;.
neanevoioas;, dar de incercat trebuie incercat: poate
- Anevoioasi,
o scot
la capet! Uite, imi prinde foarte bine Si asta, cd ai trecut pe-aici:
oamenii belrini Sriu mulle. \inl umblati prin lume 5i pricepuli. poari ca a;
si-mi dai vreun sfat.
Bdtrinelul zise:
Ei, daci vrei sdJi dau un sfat, atunci asculte ce-li spun: ra-tr
toporul $i ciople$te pe laturi pinul ista: uite-a$a!
corabia $i zise:
unchiule!
- Noroc,
voiniculel
- Noroc,
Da' ce faci aici?
ce se peffece in celilalt cap;t al p;mintului.
- Ascult
ce
zici
cA se petrece acolo, unchiule?
- $i
Ehei, acolo ciripesc ti se-ntrec in cintiri pdsdri cu glasuri minunate,
caie- de care mai cristaline!
Ia te uita, ce auz asculit ail UrcA pe corabia mea, sd zburdm impreund.
Auzili nu se impotrivi, urci pe corabie qi porniri in zbor mai departe.
Au zburat ti-au tot zburat ii deodati, ce sd vad5? Un om care mergea pe
drum dar pifea numai cu unul din picioare
legase de ureche.
-'celehlt ;iJ
Noroc. unchiule!
- Noroc. voiniculel
- Da' de ce mergi lopiind intr-un picior?
Pdi, dacd mi-a; dezlega ti celalalr picior, din trei pa$i a; ajunge ia
capdtul pimintului!
- Ia te uit5, ce iute de picior etti! UrcA pe corabia noastrd.
Repedele Pemintului nu se impotrivi, se cildrd pe corabie qi porniri in
zbor mai departe citegitrei.
Daci au zburat mult ori au zburat pu1in, cine mai qtie? Doar ce deodat5,
ce si vadi? Un om stdtea nemi$cat cu puqca la ochi. Dar in ce, sau in cin
lintea, nimeni n-ar fi putut spune.
Noroc, unchiule! Dar ia zi, pe cine oche$ti ci primprejur nu se
zire;te nici fiard, nici pasire.
Vai de mine, ce oameni! Pdi, ce, o si ni apuc eu si ochesc
de-aproape ceva'/ Ehei, eu ochesc gdinu;a de munte aflatd intr-un copac la
vreo mie de verste de-aici. Numai o vinitoare ca asta e vrednice de mine.
cu noi, sd zburdm impreun5!
- Urcia aici
Ochile
urcat $i au zburat cu tolii mai departe.
Au zburat ti iar au zburat $i, deodatd, ce-au vdzur? Pe drum mergea un om
care cdra in spinare un sac uriaq indesat cu piine.
151
C-a
astea'1
Le duc in
sat.
t"
.i;;"
Urci-te cu noi!
in
sat.
Gerild urcd pe corabie, cu sacul lui cu tot $i astfel pornird sd zboare mar
departe.
Tocmai atunci imparalul era la ma:e. Cum v6zu corabia zburdtoare rsr sr
trimise rlujirorii.
Haide, mergeli degrabi sd aflati: cine a venit in zbor pe coratria aceea,
ce tarevici sau alte odrasle de neam marer
Servitorii au dat fuga la corabie ;i ce si vadd./ pe corabie nu erau decir
ni$te tdrani de rind.
Slujitorii impdritetti nici nu s-au mai ostenit si intrebe cine_s si de unde au
venit in zbor.
S-au intors $i i-au povestit impiratului:
A$a $i atal Pe corabie nu se afli nici un larevici si nici vreo altd
odrasld de mare neam, ci oameni de jos ldrani de rind. Ce porunceste miria
ta sd facem cu ei?
,,Dacd o si ntiritdm fata cu un liran de rind, ne facem de rusine _
chibzui impiratul. Trebuie sd scipam, negretit, de miri de soiuj acestora,,.
$i ii intrebd pe curtenii sdi printi $i boieri:
Ce-i de ficlrt', cum sd ieqim din incurcituri.l
-Aceqtia
l-au sfrtuit a$a:
Trebuie sd-i punem mirelui fel de fel de intrebdri grele, la care sd nu
- afla rdspuns.
poati
$i-arunci il ldsdm cu buza umflatdl
Impiratul se inveseli auzind sfatul ti trimise tot aiunci servitori care sd_i
vesteascd prostdnacului aceasti poruncS:
sd ne aducd neintirziat, cit ne mai afldm incd aici, la masi cu
- Mirele
impdratul,
api vie;i api moartS!
Prostinacul se intrist;:
Acum, ce mA fac? Cd eu nici intr-un an, sau poate nici i^n toati viata
mea n-o sd gdsesc apa asta.
Se poate una ca asta? a zis Repedele pdmintului. Las; c_o scot eu la
capet in locul tiu cit ai zice pette.
$i-a slobozit picioml care-i era legat de ureche qi a pornit in mare goane
peste noui mdri qi noui liri, departe, Ia capetul pimintului.
A luat in doui urcioare api vie $i apd moarti $i,.. ce qi-a zis: ,,N-ar fi rdu
s5 mai stau pulin pe-aici, ci vreme am destulS ca se md pot intoarce ferii
sh intirziii '
Se aqezi la umbra deasd a unui stejar rimuros $i atipi...
154
zise el, vi dau altd poruncb: sd befi dintr_o datd berea drn
- Acum,
pat.uzeci
de butoaie, fiecare de cite patruzeci de vedre.
Pii, eu nici o vadrd nu-s in stare sd beau, le zise prostinacul ortacilor
sei.
patruzeci de butoaie.
$i, oare, intrebA eL chiar nu se mai afli pe aici nirte bere? Cum a$a?
CA nici n-am apucat sd beau pe siturate! Doar o duscd am tras. atit!
Cind a \azut imparalul ca nu poate cu nici un chip sii-i rina de hai
prostinacului. hotAri 5d-l piarda folosind Sirerenia.
Fie, a zis el, o sd 1i-o dau de nevasti pe fata mea, n_ai decit sd te pre_
- de
gdtegti
insurdtoare! Dar inainte de nuntd, du-te la baie, spale-te, curila_te
$i slai binisor la abur.
$i porunci sa se pregAleascii baia.
Iar baia era ficutd din fier de sus pind ios.
Trei zile gi trei nopli a tot ars focul la baie incingind-o pind la ro;u.
Rdspindea o citdur5;i o argild cd nici la cinci stinjeni nu e;a chip sd te
apropii de ea.
Cum sd mi spdl eu in baia asta'/ a zis prostinacul. O si ard de viu,
- Nu
te intrista, i-a rdspuns Gerili. Lasd, cd merg 5i eu cu tine!
Si d-ddu o fugd si-l intrebe pe impirat:
Imi ingidui si merg gi eu in baie cu mirele? Vreau si imprdqtir pe
- nigte
podea
paie. ca nu cumva sd-5i murdareasca talpile!
Imperatul n-avea de ce sa se impotriveascd. I-a ingAduit: ,,Ce mare lucru
era dace ardeau doi. in loc de unul?!..
_ 9i iatd cd au fost duti in baie ti incuiali acolo amindoi: li prostdnacul ,i
Geril;.
GerilA imprditie paiele ti, pe dati, in baie se ficu un frig stralnic, arit de
frig ci perelii s-au acoperit cu promoroacS, iar apa din cazan a inghelat tun.
Dupi o vreme slujitoril au deschis uta. Si nu le-a venit si-si creadii
ochilofl cei doi. proslanacul 1i birrinelul, erau \ii si nevardmari.
156
ti-a cerut-o!
$i s-a dus prostdnacul la impdrat.
pentru ultima
- O sdJi indeplinesc $i porunca asta, i-a zis el, dar o fac
oard. Daci nici de data asta n-o si te lii de cuvint, sd nu invinuieqti pe nimeni
altul, ci singur e$ti de vin5!
Dimineata, in zorii zilei, bdtrinul cu vreascurile il chemS pe prost;nac Si
ieqi cu dinsul pe pajiqte. impriqtie vreascurile Ei o oaste uriata rasiii ca din
pdmint: ti pedegtri,;i ciliri,;i tunari cu tunurile lor. Gomi$tii prinseri si
sune din goarn;, tobolarii sA batd tobele, generalii si dea ordine, caii si
izbeasce pdmintul cu copitele...
Prostdnacul porni in fala olti.ii ti o duse la palatul impirdtesc.
in fata palatului se opri;i porunci si sune goarnele mai tare, iar tobele
ti ele, si bati mai tare.
Impiratul auzi zarva, scoase capul pe fereastrA ti de frici se ficu mai alb
ca varul. Porunci comandanlilor lui sd-qi adune toate ottile lor;i sd porneascd rdzboi impotriva prostdnacului.
Comandanlii au adunat oastea impdriteasci 9i au purces sd tragd asupra
prostinacului din putti $i din tunuri. Dar soldalii prost;nacului inaintau, oastea
imparatului o striveau, in picioare ca pe-o iarbd o cilcau. Comandanlrt se
inspdimintare ti o luard la s5natoasa flcind cale-ntoarsi, iar dupi dinqii se lud
intreaga ottire.
Impiratul ieqi afari din palat, incepu sd se tirascd in genunchi in iala
157
POUESTE DESPRE
PREAINTEffiEPTE UASILISE
fost odatd ca niciodatd. Au fost odati un goarece fi o vrabie care
erau prieteni nedespd4i!. Prietenia lor linu treizeci de ani in cap:
orice gdsea unul din ei, ii fecea parte dreaptd ti celuilalt.
Odat5 insd, s-a intimplat ca vrabia sd giseascd un bob de mac.
,,Pe ista cum sd-l imparli? qi-a zis ea, Dai o data cu ciocul gi ia-l de unde
nu-i".
$i minci singurd bobul de mac.
Cind auzi toarecele una ca asta n-a mai vrut sd gtie de prietenia lul cu
vrabia.
tolba goald".
Si cind colo, ce sd vadd? Sus in copac un vllltur. Vinitorul se apropre
iFi
indreptd puqca asupra lui,
$i
,,Orice s-ar spune, e li Ssta un vinat", isi zise el.
Dar nu apuci bine sA inteasci Si vulturul ii vorbi in grai omenesci
Nu md ucide, om bun! Ci dac6 imi iei via1a, n-o si ai mare folos de pe
- mea.
urma
Mai bine ia-md cu tine, viu cum sint, Si hrine$te-m; trei ani,
trei luni qi trei zile. Iari eu, indati ce-o sd prind puteri, de cum o sA-mr
creascd din nou aripile, o sA te resplatesc cum se cuvine.
,,Ce risplatA sd aqtept eu de la un vultur?" gindi vindtorul fi din nou
tinti asupra pisdrii,
lar vulturul il mai rugi o datd:
Nu mi ucide, om bun! Ci la vremea potrivitd o sdli fiu qi eu de folos.
Vinitorul nu-i dddu nici de astd dati crezare si ridicd Dentru a t.eia oara
arma sii linleasca.
lns6 vulturul il ruga pentru a treia oar2l:
- Nu mi ucide, viteazule, ci ia-mi la rine, ingrije9te-m6 qi vindeci-md!
Cd doar nu li-am fdcut nici un rdu, qi pentru binele ce mi-l faci o sA te rAspldtesc si eu tot cu un bine.
Vinetorului i s-a fAcut mili de vullur si l-a luat acasi h el.
Ei, om bun, i-a zis vulturul pe drum, ai colindat ziua-ntreagd prin
pedure, dar de vinat n-ai vinat nimic. IaJi cutitul teu cel asculir ti du-te in
poiani. Acolo ne-am luptat noi pisirile cu fel de fel de fiare gi am ripus
multe dintre ele. A|a ci o sd ai parte de o pradi bune.
160
scumpe.
Vinitorul
se duse
sora vultura$ului.
Bund ziua, prea inalti stdpin;! Frdtiorul dumirale iti rrimite saluttri.
- gi,
mi rog, de unde il cunosti tu pe frdliorul meu?
PAi, uite, ala ii a$a... Era bolnav, era rdnit, iar eu l-am ingrijit
$i l_am
hrinit trei ani, trei luni $i trei zile, n cap.
mullumesc, om bun. Uire, ai aici aur, argint, piet.e prelioase!
- l1iItipofte;te
Ia cit
inima.
Vinitorul nu. lud nimic dar o rug; pe prinlesi sA-i dea culia de a.ama
cu cheilele de arami.
vorbd, drigulule! Y ezi cd cizma care vrei s-o-ncalti nu-li c pe
- Nici
mesurd!
Prelul cutiei mele e prea mare.
O fi prea mare prelul ei, dar eu de altceva n-am trebuintd.
-Vindtorul
ii fdcu o plecdciune, ie;i pe poarta oratului de arame $i-i povestr
totul, din fir-a-pir. vulturului.
162
intr-o buni zi, taica-sdu s-a dus s, se plimbe prin gredina. s-a plimbat
cit s-a plimbat li deodatd s-a trezjt chiar pe malul riului.
Tocmai atunci risdri din apd omul de odinioar5: barba
la briu i-ajungea, pdrul
- cilciiele-i b;tea. Se opri la fala apei fi zise:
Pe cit de pripir e$ti cind fdgdduiefti ceva, tot atit de pripit e$i sa-ti uili
figiduiala.
Haide, aminteste-1i ce-mi datorezi.
Vinitorul s-a intors acasd mai intunecat la chip decit norul negru de
furtuni Si i-a spus soliei:
- Oricit am vrea siJ linem pe lingd noi pe Ivanulka, nu se poate,
rrebuie '5-l dim. Nu mai purem amina.
$i i;i lui feciorul, il scoase departe, afard din sat, fi il ldsd singur acolo.
Ivanu$ka s-a uitat in toate pdrlile, a vdzut o cirare $i a pornit inarnte
ea
poate l-o duce undeva. Si ctrarea l-a dus intr-un codru de nepdtruns.
omeneascr. Doar o colibi era, pe-un picior de
gdind se-nil1a, singurd-singuricd stitea, un cerdac li-o fereasfi micA avea.
pe
sa-tr ramlnal
Coliba i-a dat ascultare, s-a intors ata cum i-a cerut cu fata la er $r
cu spateie Ia padure.
Ivanugka urcd in cerdacul inalt li deschise o ula scirfiitoare.
$i ce si vadd? In colibd ;edea chiar Baba-Cloanfa-Cotoroanfa. Baba
inir-o piue qedea ;i cojoc de iepure purta. Vdzindul pe Ivanutka
ztse:
Eh, bunico! Mai intii, di-mi si beau, pune-mi in fali mincarea,5iapoi vind cu-ntrebarea.
$i baba ii didu sd mdnince qi sd bea, iar lvanu;ka ii povesti totul
din fir-a-par, IAr.a tainui cera.
Cam pros{ ili merg treburile, viteazule, zise Baba-Cloanta. Taicetiu te-a dat imp;ratului apelor. Iar impiratul apelor s-a miniat grozav
c5 nu te-ai dus la el atita timp. Noroc c5, in drumul tdu, ai trecut si
pe la mine, altfel cred cd nici nu te mai aflai printre cei vii. Dar, ma
rog, fie, ascuitd ce o sd te pov5luiesc eu. Mergi mai departe, pe aceeati
carare, care te-a adus la mine, prin codri, prin vdg;uni, peste munli
semeli. La urmA de tot o si ajungi in fafa a doud por1i. in dreapta o poarrd, in
stinga
Tu sd nu intri pe poarta cu zivor ferecat;, ci pe cea cu
- tot o poarti.
lacit incuiati.
Sd bali de trei ori ti poa.ta are sd se deschidi singurd. Dincolo de poarti o sd dai de o gridin; cu sulfind, in gridini-i lacul verde
ca smaraldul, in lac douisprezece copile, douisprezece surori se scaldi. S-au
prefacut in rale cenu$ii, inoati qi se bdlicesc, iar rochiile lor se afli pe
mal. Unsprezece dintre ele sint la un loc, cea de a dou;sprezecea Dusa
mai la o pane. singur6. Tu.a iei rochila a\la )i \a le asc;nzi.
Mai tirziu, cind su.ioarele or sd iasd din ape, au si se imbrace qi au
sd plece. Unsprezece au sd plece, dar a douisprezecea are si se puni pe
plins cdutindu-fi ve$mintul, N-o seJ gdseascd ti o sA spun;: ,,Rispunde!
Cine mi-a luat rochia
aceluia fiicd preasupusA o s5-i fiu!,, Tu sA taci.
Ea o sA spund din nou: -,,Cine mi-a luat rochia aceluia surioari duioasii o
sd-i fiul" Tu sd taci $i de asti datd. gi-atunci ea o s6 spund: ,,Cine
mi-a luat rochia aceluia .otie.'redinrioasA o sd-i fiul" indari ce vei auzi
vorbele astea rdspunde li di-i rochia. Iar ce are sd se intimple mai
departe nu-1i spun eu. Singur o si afli fi o s5-mi povestetti...
Ivan ficu o pleciciune in fala Babei-Cloanfa, i$i iuA rdmas bun Si
porni pe cerare. Dacd a mers mult ori a mers pulin, daci a mers pe trrnp
frumos ori urit, cine mai $tie? Doar cd intr-un tirziu a ajuns la cele
doui po.Ii. Poarta cu pricina s-a deschis in fala lui gi a vizut acea gr;dini
cu sulfind, in gridind, lacul ca smaraldul, iar in lac ratele cenusii scdldindu-se.
furi;;i
alta. Iar cea mai micd, a douisprezecea era mai frumoasd, mai minunati
decit toate celelalte. Unsprezece surori s-au imbricat gi au plecat cte
r66
acolo. Cea mai mic; insA a rimas pe mal, i$i cduta rochia d plingea ca n-o
poate gdsi. $i dintr-o data zice:
Spune-ni, rispunde-mi, cine mi-ai luat rochia! Fiici preasupusd o si-1i
fiu!
Ivan nu rdspunse.
duioasd o s51i fiul
-IvanSurioard
t;cLl.
Solie credincioas; o s51i fiul
$iatunci iefi Ivan de dupd copac:
- Ia-Ii rochia, preafrumoasd copili!
Ea ili lud rochia fi ii didu lui lvanu;ka inelul de logodni un inel de aur.
$i-acum, spune-mi, viteazule, care i1i e numele gi incotro te indrepli?
- P;rinlii
imi spuneau lvan, ia. eu m5 duc la impdratul mirilor
la
stdpinul apelor.
Aha, va si zic^ dsta efti tu! Dar de ce ai inti.ziat atit de mult? Tdicutul
meu li-al apei imperat cumplit s-a m?niai ci ai intirziat. Ei, haide,
mergi acum pe drumul acesta, care o s; te ducd in impdralia de sub ape.
Acolo o sd md giseqti qi pe mine, Cd doar nu-s alta decit inse$i Preainleleapfa
Vasilisa fiici a impdratului;i a stdpinului impdr;tiei de sub ape.
$i tot atunci se prefdcu in rali fi iti lud zborul de lingi Ivan. Iar lvan
se duse in impdrijia de sub ape.
Ajunse acolo qi i;i roti privirea de jur imprejur: lumina din acea
impdrilie era ca cea de pe la noi, erau ti-acolo cimpii qi pajiqti precum
$i dumbrivi inverzite, soarele $i-acolo incilzea iar luna strilucea.
Fu chemat si se infSliqeze impdratului marilor. Si impiratul mdrilor
se rdsti la el:
ce ai zibovit atit de mult? Nu pentru vina ta, cj pentru a
- De tdu
pArintelui
vinovilie, iati mdrunta insircinare ce o vei avea de adus
la indeplinire: am irn loc uitat, de treizeci de verste in lung fi in lat, tot
numai tanluri, ripi ti pierroaie ascutite. PinA miine sd fie locul acela
neted ca-n palmi, sd fie seminat cu secari, iar holda sd creascd Desre
noapte atit de inald Si deasi cit sa se poara piti cioara in ea. Daca faci
asta, resplata e a ta! de nu, capul igi voi reteza!
Ivanuqka se neciji, ie;i de la impdrat tare sup;rat, cu capul mai jos de
umeri plecat.
Preainleleapta Vasilisa il v6zu din turnul ei inalt $il intrebS:
Ivanutka, de ce etti necdjit?
-$i lvan
i-a rispuns:
Cum sd nu fiu necdjit?! Tdiculul tiu mi-a poruncit ca intr-o singura
-
fi
Ei, dragul meu, i1i mullumesc, a zis impdratul mdrilor. Mi-ai indeplinir
ultima:
dureazd-mi in noaptea asta o biserice, din ceari curatd, miine-n zori s;
fie terminal;. Dacd faci asta
alege pe oricare din fiicele mele fi du-te tu insuli in acea biserici si te cununi cu ea. Dacd faci biserica, fata ce-o alegi
va fi a ta, de nu, capul i1i voi reteza!
Si din nou Ivan e mihnit, merge prin cu.tea palarului cu fala scildati in
lacrimi.
ce e$ti mihnit, Ivanuqka? l-a intrebat Preainleleapla Vasilisa.
- De
Cum se nu fiu mihnit! Tiiculul t5u mi-a poruncit ca in noaptea asta
se-i durez o biserice din cear; curat;.
Ei, lasd cd asta inc5 nu-i o mare nenorocire, nenorocirea adev;rati
va veni abia pe urmd. Acuma, culcd-te $i dormi. Noaptea e un sfetnic bun.
Ivan a ascullat-o fi s-a culcat, iar Preainleleapta Vasilisa ie6i in pridvor
strig;
cu glas risun;tor:
$i
Hei, voi, harnice albine, venili repede la mine! Pornili in zbor,
nelnt.ecute lucratoare, toate cite sinteti sub soarel Ridicati-mi din ceara
curatd, bisericd mindrd 6i-naltd, care-n zori si fie terminati, sd merg la amiazi
si ma cunun in ea.
Dis-de-dimineal; impdratul mdrilor se scul;, se uitd pe fereastrd qi r,dzu:
biserice-ndllatA * din ceard curatd, frumoasd, strilucitoare, mingiiatd de
soare.
pe oricarel
-IvanAlege-o
s-a uitat cu begare de seamd 9i a vdzut: la un friu o stelule era
intunecatA, fdri luciu. Apucd acel friu;i zise:
mi-e logodnica!
- Asta
ai luat una urit;! Puteai alege mai bine.
- Mde,
Nu-i nimic, pentru mine e buni ti asta.
- Acuma haide, mai alege o dath.
$i impiratul ldsi sd-qi ia zborul douAsprezece porumbile - seminind
leit la pene )i le presara ni)te hri;ca,
lvan a bdgat de seami ci una din porumbile i$i tot ridic; o aripioa.a li
o apuci de aripi:
mi-e logodnica!
- Asta
Mde, te-ai l5comit la o bucatd prea mare
- vezi cd in curind o sd te
ineci- cu ea. Hai, alege $i a treia oara!
$i impdratul aduse doudsprezece copile, toare seminind leit la starurd ti
frumusefe, la glas, la pdr;i mindrele.
I-ar fi fost peste putinla s-o recunoasci, dar ea fu singura care igi
flururi balisra. l\an o prin.e de minal
Asta mi-e logodnica!
Ehei, fradoare, ficu impiratul mirilor, oi fi eu viclean, dar tu m-ar
- in viclenie i-o didu de solie pe Preainleleapta Vasilisa.
intrecut
;i
Sd fi trecut multi vreme, sA fi trecut pLrlini'l Doar cd intr-o bunb zi,
iui Ivan i se fdcu dor de pdrinlii lui gi voi si plece in sfinta Rusie.
De ce te-ai intristat, dragul meu sot? l-a intrebaf Preainleleapta
Vasilisa.
Ah, scumpi solie, i-am visat pe tatdl meu gi pe mama mea, casa
pirinteasc;, grddina noastrA frumoasi, 9i prin grddini alergau nitte copilali.
Se vede c; erau dragii mei f.ati ti surori, pe care eu nici nu i-am vizut aievea
pini
acum.
Ei biturd la
usd:
170
impiratului:
Nu e vremea si dormili, vremea e sA vd trezili!
Mai aqteptali putin. Cd numaidecit
raspunse a doua papula.
Il
gi ii ajunse potera:
Hei, motule, nu cumva au trecut pe-aproape un vrednic voinic
- frumoas;?
o fata
qi
moasd copilS.
si v;
ajut. O sd md apuc
si
coc plicintele
Pentru nuntd.
in
cuptor:
uitat, am uitat.
- Am
Scurta aducere aminte ai, porumbelule! M-ai uitat ti tu pe mine ara
cum- a uitat-o lvanugka pe Preainfeleapta Vasilisa.
Auzind cuvintele acestea Ivanufka iqi aduse pe datd aminte totul. prrnse
miinile albe ale Preainleleptei Vasilisa in miinile sale 6i rosti citre tatdl qi mama
sa:
acasii la ea.
$i de atunci Ivanuska gi Preainfeleapta Vasilisa
agonisira $i necazul il ocolir6.
$i,
!-*
7,i',
d'#