Sunteți pe pagina 1din 14

Facultatea de Stiinte Juridice, Oradea

Specializarea Drept

FACTORII DEZVOLTRII PERSONALITII

Profesor:
Lauren iu Mndrea

Realizatori:
Ioana Mgurean
Ioana Andreea Pop

Cuprins:

I.
II.
III.

IV.
V.
VI.

Ce este personalitatea 3
Tipuri de personalitate la copii. 4
Factorii dezvoltarii personalitatii. 5
1. Ereditatea 6
2. Mediul. 8
3. Educatia..10
Relaia ereditate mediu educaie.12
Concluzii..13
Bibliografie..14

I.

Ce este personalitatea?

Personalitatea reprezinta un set complex de calitati, opinii, ganduri, atitudini si idei pe


care si le formeaza si insuseste copilul si care-l diferentiaza de alti copii.
Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun.
Majoritatea folose te cuvntul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc
modul n care o persoan vede i ac ioneaz n lume - ceva asemntor unor mbinri a proceselor
de gndire i de comportament. n psihologie, el ar putea fi definit ca trsturile emo ionale,
cognitive i comportamentale unice fiecrui individ, nv ate i dezvoltate prin experien i
relativ consistente de-a lungul timpului.
In ciuda faptului ca toate aceste teorii permit o prezentare ampla a ceea ce numim sistemul
de personalitate, raspunsul la intrebarea fundamentala Ce este personalitatea ramane in
continuare o problema dificil de solutionat. Nu exista, cel putin pana acum, un raspuns limpede
la aceasta intrebare. Fiecare teorie poate fi partial corecta, sau putem spune ca toate sunt partial
corecte, ceea ce ne face sa credem ca raspunsul corect la intrebarea avansata este in fapt unul
cumulativ. Acel raspuns ar reuni intr-o noua teorie aspectele cele mai viabile ale teoriilor deja
avansate.
Tindem de asemenea sa credem ca personalitatea este unica. Constatam similaritati intre
oameni si cu toate acestea sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinatii de
caracteristici care-i disting unii de ceilalti. Ca atare in virtutea experientelor cotidiene avem
tendinta sa percepem personalitatea ca un cluster stabil si unic de caracteristici care poate insa
suferi modificari ca raspuns la diferite solicitari externe.
O teorie asupra personalitatii sugereaza modalitatile prin care o mare varietate de date
privind persoana pot fi puse alaturi si sistematizate pentru a dobandi astfel coerenta si
inteligibilitate.
Importanta studierii personalitatii rezida in principal din faptul ca atat progresele omenirii,
cat si regresele acesteia sunt determinate de oamenii insasi. De asemenea, importanta studierii
personalitatii devine evidenta atunci cand privim omul ca fiinta sociala prin excelenta, deoarece
indiferent de profesia, locul de munca, organizarea familiala, mediul si nivelul de trai, omul
traieste printre alti oameni. Prin urmare intelegerea naturii personalitatii umane devine un factor
esential atat in cunoasterea de sine, dar si in cunoasterea celorlalti.
Inca de la inceput ni se atrage atentia ca nu exista o definire unanim acceptata a
conceptului de personalitate, ci mai degraba diferitele paradigme teoretice au avansat propriile
teorii si definitii ale personalitatii. Dintre aceste teorii, cele care s-au impus in psihologie sunt
teoriile psihanalitica, behaviorista, umanista, cognitiva, teoria trasaturilor si cea a invatarii
sociale. Datorita lipsei unui consens, acest capitol introductiv se axeaza pe corelarea acestor
definitii teoretice cu ceea ce se simtul comun designeaza prin termenul de personalitate. La
nivelul utilizarii cotidiene, personalitatea reprezinta acele caracteristici unice, care ne deosebesc
de ceilalti, fie ele evidente in comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare
durabilitate in timp si cu ajutorul carora conduita persoanei devine relativ predictibila. Fiecare
teoretician ofera o versiune unica, o perspectiva personala asupra naturii personalitatii, care
devine astfel definitia sa de lucru. Rezumand obiectivul acestui material il reprezimta intelegerea
diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate si examinarea unor variate modalitati de
definire a Eu-lui.

II.

Tipuri de personalitate la copii

Pe baza imbinarii factorilor enumerati mai sus si a ponderii mai crescute a


unora dintre ei, iau nastere mai multe tipuri de personalitate la copii. Astfel, la
varsta prescolara, copilul are deja formata o personalitate destul de stabila si
functionala.
Principalele categorii de personalitate in care se incadreaza copiii la varsta
prescolara sunt:
copilul temator (hipersenisibil);
copilul sfidator (obraznic);
copilul neatent;
copilul apatic (visator);
copilul activ (cu accente agresive).

III. Factorii dezvoltarii personalitatii


1. Ereditarea
2. Mediul
3. Educatia
Descoperirea factorilor care influenteaza modul in care se formeaza
personalitatea reprezinta inca telul actual al multor cercetatori, iar dezbaterile din
jurul lor nu au incetat inca.
Cercetatorii fenomenului educational contemporan sunt preocupati, printre
altele, de ceea ce se poate numi problema decontextualizarii devenirii si dezvoltarii
subiectului uman. Decontextualizarea poate fi in acest context inteleasa ca fiind
tratarea izolata de orice factori, externi sau interni, a evolutiei subiectului uman.
Acest fapt necesita repunerea mai larga in discutie a factorilor dezvoltarii
ontogenetice a omului. Factorii dezvoltarii ontogenetice sunt: ereditatea, mediul si
educatia, aceasta din urma fiind inteleasa ca subfactor distinct al mediului.
Dezvoltarea personalitatii umane se realizeaza astfel prin aportul concomitent a trei
categorii de factori: ereditatea, mediul si educatia. Cu toate ca scoala
psihopedagogica anglo-saxona include educatia in contextul mai larg al factorilor de
mediu preferam, datorita ponderii si importantei sale in determinarea devenirii
personalitatii umane, sa tratam educatia ca factor specific de sine statator.
Copilul se nate ca o unitate biosocial. Aceasta nseamn c el apare pe lume
cu sistemele sale anatomo-fiziologice formate incomplet, adic ele i sunt date
genetic. Mecanismul ereditrii, care determin latura biologic a omului, include i
esena social.

III.

1. Ereditatea

Ereditatea este ansamblul mesajelor de specifitate transmise de la antecesori la succesori


dub forma codului genetic. Este nsu irea organismelor vii de a da na tere la urma i asemntori
sau capactitatea organismelor de a transmite la urma i anumite caractere n mod fidel.
Ereditatea l asigur pe copil nu numai cu instincte pur biologice. El de la bun nceput se
pomenete posesor al unei capaciti deosebite de a-i imita pe cei vrstnici, i anume: aciunile
lor, sunetele i altele. El e nzestrat cu curiozitate, iar aceasta este deja o calitate social. Copilul
este capabil s se supere, s aib fric i bucurie; zmbetul lui este ceva nnscut. i totui, n
momentul naterii copilul este doar candidat n a deveni Om. El nicidecum nu poate s devin om
n izolare, el are nevoie s se nvee s devin personalitate.
Exista o multime de teorii care pledeaza pentru ideea ca ereditatea este unul dintre
aspectele esentiale care contribuie la dezvoltarea personalitatii umane.
Se considera ca anumite trasaturi de personalitate sunt transmise genetic prin intermediul
unor procese de natura biologica in timpul sarcinii .
Prin ereditate se transmit anumite aspect fizice cum ar fi: cunoarea ochilor, culoarea
parului, predispozitie spre greutatea, inaltime si altele.
Din punct de vedere psihologice, se transmit: rabdarea, sociabilitatea, impulsivitatea,
emotivitatea.
Temperamentul tine de o anumita structura a sistemului nervos. Are o component ereditara
importanta.
Aptitudinile au o component ereditara importanta, dar in acelasi timp necesita si un mediu
favorabil si o educatie corespunzatoare.
Caracterul se formeaza prin interactiuni sociale, component ereditara fiind minora.
Ereditatea ofera anumite perioade sensibile sau critice in timpul carora este de dorit sa
se realizeze anumite achizitii. Daca acest lucru nu se intampla, realizarea respective achizitii este
amanita sau chiar anulata.
Patrimoniul ereditar al fiecrui individ rezult din combinarea unitilor genetice
materne i paterne. Posibilitile de combinare a celor dou categorii de uniti genetice
sunt practic infinite. Transmiterea informaiilor genetice se face prin intermediul cromozomilor,
genelor i acizilor nucleici.Organismele se difereniaz ntre ele prin genotip i fenotip.
Genotipul este totalitatea informaiei genetice aflat n stare latent, nainte de intervenia
factorilor externi. Fenotipul reprezint totalitatea caracteristicilor dobndite ca rezultat al
interaciunii genotipului cu mediul. Ereditatea reprezint ansamblul predispoziiilor cu valoare
polivalent ce condiioneaz formele de reacie, nu caracterele indivizilor. Prin ereditate se
transmit:
nsuiri general umane (apartenena la specia uman, conformaia somatic,
structuraintern, tipul de sistem nervos, predispoziii pentru boli, nsuiri ale
analizatorilor etc.);
nsuiri particulare, ce se transmit n interiorul unei linii de descendeni (grupasanguin,
culoarea pielii, a ochilor, a prului, amprente digitale, trsturi fizice particulare);Dei
cercetrile privind ereditatea uman au o istorie relativ scurt;
motenirea ereditar apare ca un complex de predispoziii i potenialiti, nu ca
otransmitere la descendeni a trsturilor ascendenilor;
6

diversitatea psihologic uman are cu siguran i o rdcin ereditar (constituie, biotip,


baze comportamentale etc.), dar nu se reduce la acestea;
ceea ce ine de ereditate se poate manifesta n diverse etape de vrst sau poatermne n
stare de laten pe tot parcursul vieii, n absena unui factor activator;
ereditatea confer unicitatea biologic ca premis a unicitii psihologice;
prin programul proceselor de cretere i maturizare, ereditatea creeaz premisele un or
mo me n t e
de
o pt i m
in te rv en ie
di n
p ar te a
me d iu l ui
ed uc at iv,
n
pe ri oa de le sensibile.
Anticiparea sau
pierderea acestor perioade se
poate dovedi
ineficient (deexemplu achiziia limbajului, a mersului, a operaiilor gndirii);
aceeai trstur psihic poate fi la persoane diferite rodul unor factori diferii,
lau ne le p er s o an e p re do min n d e re di ta t e a, ia r l a a lt el e me d iu l s a u ed uc a ia fi in d de
cisive pentru formarea acelei trsturi.
Zestrea ereditar este o premis necesar, dar nu i suficient pentru dezvoltarea personalitii
individului. Caracterul polivalent al ereditii se exprim prin faptul c se p ot f or ma t r s tu ri
di fe ri te al e in di vi zi l o r, p e un f on d er ed it ar as em n t o r, d at or it interveniei factorilor de
mediu i educaie. Astfel, ereditatea nu predetermin n mod fatal anumite nsuiri ale
personalitii umane. Rolul ereditii n dezvoltarea individului este de premis natural. Aceast
premis, cu aciune probabilist, poate oferi individului o ans (un avantaj) sau o neans (o
tar). Prima poate fi ulterior valorificat sau nu, iar a doua, n funcie de gravitate, poate fi
compensat n diverse grade.
Toate fenomenele ps ihice sunt rezultatul interferene i factorilor ereditari cu
influenele de mediu, ponderea celor dou categorii de factori cunoscnd o dinamic variabil de
la un fenomen la altul i de la un moment la altul. Structura psihologic a personalitii este
rezultatul transformrii structurii biologice sub influena educaiei, a vieii sociale i culturale.

III.

2. Mediul

Un alt factor important in dezvoltarea personalitatii copilului il reprezinta influenta


parintilor sau mediul de acasa.
Modul in care te comporti cu micutul, felul in care il incurajezi sa socializeze cu ceilalti,
cultura la care este expus si care ii este inoculata de mic si mediul emotional in care este crescut
contribuie din plin la dezvoltarea lui emotionala.
Copilul incepe sa inteleaga prima oara ce simte si sa recunoasca emotiile cu care se
confrunta prin intermediul si cu ajutorul mamei. Invata despre iubire, sprijin, intelegere, empatie,
generozitate de la parinti.
Pe masura ce creste, copilul dezvolta si alte emotii, unele negative, altele pozitive. El
experimenteaza si stari si sentimente de frica, anxietate, gelozie, furie si timiditate.
Depinde foarte mult de modul in care parintii reusesc sa il incurajeze pe copil sa
implementeze in personalitatea lui doar emotiile pozitive si sa le lase deoparte pe cele negative.
Copilul are nevoie de ambii parinti pentru a-si forma in mod armonios personalitatea.
Absenta unuia dintre parinti isi pune amprenta asupra dezvoltarii emotionale a copilului, implicit
a personalitatii acestuia.
Factorii sociali implica si grupurile de oameni cu care copilul intra in contact (prieteni,
colegi, rude, cunostinte), dar si valorile religioase si spirituale, care sunt mostenite prin
intermediul familiei.
Mediul reprezint ansamblul condiiilor fizice (naturale i artificiale) i socio-umane c e
in te rv in n d ez vo lt ar e a pe rs on al it i i u nu i in di vi d, to ta li t a te a e le men t e lo r cu
ca re individul interacioneaz, direct sau indirect, pe parcursul existenei sale.
Condiiile fizice naturale sunt cele geografice: clim, sol, vegetaie, faun, relief,care
determin modul de via i confortul material al indivizilor, influennd sntatea,alimentaia,
ritmul creterii i al maturizrii fizice.
Condiiile de mediu artificiale sunt cele oferite de domeniul economic
(instituii,administraie, mijloace de munc, de transport, de comunicare), de domeniul
politic(conducerea comunitilor umane) i de domeniul cultural (instituii de nvmnt,
decultur tiinific, tehnic, artistic, instituii religioase).
Condiiile socio-umane se refer la ansamblul, structura i calitatea relaiilor interumane
constituite la nivelul grupurilor. Mediul social i exercit aciunea pe dou planuri
fundamentale:
asigur
pstrarea
tuturor
achiziiilor
istoriei
umane,
oferind
astfel posibilitatea fiecrei generaii de a prelua experiena uman n forma ei ultim, concentrat
i perfecionat, scutind-o de repetri i reluri succesive ale unor tipuri deactiviti; aceste
produse ale culturii concentreaz n ele i capacitile psihice care le-augenerat, facilitnd astfel
transmiterea lor de la o generaie la alta. Dac n lumea animalnoile achiziii se fixeaz n
tiparul ereditar, n cazul omului ele se fixeaz n rezultatelemuncii sale, iar transmiterea se
realizeaz prin intermediul mediului social.
Caracteristic pentru specia uman este deci faptul c achiziiile sale se fixeaz nunumai n
modificri organice, ci i n fenomene de cultur. Mediul social este cel care pstreaz aceste
fenomene i reprezint o potenialitate virtual pentru dezvoltarea tinereigeneraii. De aceea o
nelegere adecvat a rolului mediului rezult numai din raportareala cellalt factor, ereditatea.
8

Mediul declaneaz i actualizeaz predispoziiile ereditare ise consider c rolul mediului este
mai pregnant n ceea ce este individual i personal, nstructura personalitii unui individ, iar
ceea ce este tipic depinde mai mult de ereditate.
Principalele medii educaionale sunt: familia, coala, biserica, instituiile culturale,massmedia, instituiile extracolare.
Familia
reprezint primul mediu educaional, natural care exercit o influen puternic
asupra copilului. Familia are menirea de a-l introduce pe copil n cadrul valorical grupului de
referin, de a-i forma primele conduite necesare n integrarea sa ulterioar. Climatul familial
const n ambiana material, spiritual i moral n care se formeaz ise dezvolt copiii. Un
climat familial favorabil va influena pozitiv evoluia personalitiicopilului.
Mediul familial carenial sau absena acestuia au efecte deosebit de grave i de lung
durat asupra copilului. Majoritatea copiilor crescui ntr-un astfel de mediu sunt expui mai
multor riscuri, ntre care: lipsa de afectivitate matern, care conduce la un complex
de particulariti specifice, denumit de specialiti avitaminoza afectiv, ntrzieri i lacune n
nsuirea limbajului verbal, stimularea insuficient a aciunii de explorare a mediului
nconjurtor etc.
coala ,este un mediu educaional deosebit de important. Educaia din coal se
realizeaz n forme diverse,
predominant fiind activitatea comun.
Coninuturile ce se
transmit sistematic i continuu sunt selectate dup criterii psihopedagogice, iar n
desfurarea
activitilor educative se respect principiile didactice. Cadrele didactice care conduc activitile
didactice dein pe lng pregtirea de specialitate i o pregtire psihopedagogic. Rolul acestora
const, att n informarea, ct i n formarea elevilor. n coal elevii asimileaz un volum de
cunotine, i formeaz priceperi i deprinderi, i dezvolt capacitile cognitive i
metacognitive.
Biserica , prin intermediul preotului, exercit asupra copilului n formare unansamblu de
influene educative. Acestea se realizeaz la nceput difuz, nesistematic, cuocazia ceremoniilor
religioase, prin intermediul unor activiti specifice: spovedanie, catehizare, activiti caritabile
etc. Forma principal de educaie religioas o reprezint participarea la ceremoniile religioase,
biserica exercitnd i educaie social, civic, moral etc.
Instituiile cultural sunt medii prielnice de formare i informare a indivizilor. Diversele
activiti desfurate n case de cultur, muzee, teatre, biblioteci etc. reprezint modaliti de
formare a tinerilor, de educaie a adulilor, de pretecere a timpului liber.
Mass-media cuprinznd o gam larg de mijloace: ziare, reviste, radiou, televiziune,
internet, reprezint un alt factor educaional care vine s amplifice, s continue sau s diversifice
experienele de cunoatere i de trire ale indivizilor. Se impune o selecie
riguroas a mijloacelor de informare n mas, deoarece nu ntotdeauna mesajele distribuite sunt
educative.
Instituiile extracolare contribuie i ele la formarea i informarea indivizilor. Activitile
desfurate n cluburi, palate ale copiilor, asociaii ale copiilor i tinerilor etc. n conformitate cu
interesele, aptitudinile copiilor contribuie la formarea contiinei i conduitei proactive,
prosociale, culturale.

III. 3. Educatia
Educaia poate fi definit ca activitate specializat, specific uman, care mijlocete i
di ve rs if ic r ap or tu l di nt re o m i med i u l s u , fa vo ri z nd d ez vo lt ar e a o mu lu i
pr in intermediul societii i a societii prin intermediul omului. Din aceast perspectiv,
educaia este liantul dintre potenialitatea de dezvoltare (ereditar) a individului i ofertade
oportuniti oferite de mediu. Evident dependent de ceilali factori i fr a avea puteri
nelimitate (pentru c nu poate compensa o ereditate profund defavorabil i nici nu poate
schimba condiiile unuimediu total dizarmonic), educaia acioneaz programat, contient,
organizat n sensuldezvoltrii individului.
Si educatia isi pune amprenta in conturarea personalitatii copilului, insa intr-o masura mai
mica decat celelalte. Educatia este esentiala in special in modelarea comportamentului copilului.
Inscrierea la gradinita si apoi la scoala , il supune pe copil unui nou mediu, din care are
multe de invatat si asimilat.
Scoala nu inseamna doar asimilare de informatii, ci si socializare, comunicare, reguli, iar
modul in care este tratat un copil in scoala de catre profesori si colegi are un impact puternic
asupra dezvoltarii personalitatii.
Educaia reprezint un fenomen complex de formare i dezvoltare continu a personalitii
individului n concordan cu cerinele societii respective. Aciuneaeducaional este orientat
spre toate componentele personalitii individului:
intelectual,
moral,
estetic,
fizic,
tehnologic, profesional etc. O dat cu evoluia societii apar noi domenii de activitate iar din
perspectiv educaional se ateapt rspunsuri pertinente pentru ntmpinarea acestora.
Astfel, au aprut noi dimensiuni ale educaiei religioas, ecologic, demografic, sexual etc.
Dimensiunile educaiei
3.1. Educaia intelectual
3.2. Educaia moral
3.3. Educaia estetic
3.4. Educaia fizic
3.5. Educaia tehnologic
3.6. Educaia profesional
3.7. Puterea educaiei
n cr ed er ea n ans e i n r ez ul ta t el e e du ca i e i s e ex pr im p ri n op ti mis mu l
s a u scepticismul pedagogic, acestea manifestndu-se la nivel de concepie, de atitudine, destare
de spirit. De-a lungul timpului, diveri teoreticieni i practicieni ai educaiei s-au situat pe
poziiile optimismului sau ale scepticismului pedagogic, n funcie de contextual social istoric n
care au trit i n funcie de nevoia de a stimula dezvoltarea sistemului educativ n atmosfera
spiritual a epocii respective. Adepi ai optimismului pedagogic, deci ncreztori n puterea
nelimitat e educaiei, au fost:
UmanitiiRenaterii: Vittorino da Feltre, Francois Rabelais, Michel de Montaigne,Erasmus
din Rotterdam, potrivit crora idealul educaiei era uomo universale;
Socialitii utopici: Thomas Morus, Tommaso Campanella, n viziunea croraeducaia
trebuie s fie egal pentru toi, n conformitate cu natura iar instruireasistematic, n toate
domeniile: literelor, tiinelor, artelor;
10

Jan Amos Comenius sublinia necesitatea educaiei pentru toi oamenii, educaia fiind c al ea
pe nt ru bu n s t ar ea u ma n i t i i i ar omu l d ev en in d O m nu mai pr in ed uc a ie (erudiie,
moralitate, pietate);
John Locke, care afirmase despre educaie c este cea care determin deosebiriledintre
oameni, nou zecimi din oamenii pe care i cunoatem sunt buni sau ri, utilisau inutili,
datorit educaiei pe care au primit-o;
Jean Jacques Rousseau, potrivit cruia omul este bun de la natur, dar societatea lviciaz,
de aceea copilul trebuie scos din societate, din mediul urban i educat la ar,n
conformitate cu natura;
Johann Heinrich Pestalozzi afirma c educaia l pregtete pe om pentru o via plin de
demnitate, de dragoste pentru oameni, dragoste pentru mam n primul rnd.
Scepticismul/pesimismul pedagogicse explic parial din punct de vedere social iistoric,
datorit conflictelor sociale, rzboaielor, perioadelor de refacere de dup dezastrenaturale i
sociale, care au generat stri puternice de tensiuni i dezamgiri, influennd imodul de gndire
asupra perspectivelor vieii, a speranelor omului i asupra educaiei lui. Adepii acestor teorii au
susinut:Predestinarea biologic - genetic a omului i imposibilitatea influenrii din exterior a
formrii i dezvoltrii sale (o parte din aceste teorii constituie baza modului deorganizare i
desfurare a educaiei segregate a persoanelor cu dizabiliti, precumi a educaiei elitelor);
Neotomitii susin c procesul cunoaterii se realizeaz prin raiune i revelaie,graia
divin fiind factorul de dezvoltare a fiinei umane, de aceea educaia are un rolextrem de
limitat;
Personalitii susin c omul are dreptul s triasc ntr-un univers marcat de iubire ide
caritate, deschis spre divinitate, acestea fiind cele mai importante elemente
pentrudevenirea individului;
Martin Heidegger susinea c fiina uman nu exist efectiv, ci devine ceea ce trebuie s
fi e, i ar e du ca i a l pr eg t e te p e o m pe nt ru o vi a i na ut en t i c , co ti di an
(c u obligaii i griji) i atunci omul are sentimentul aruncrii n lume, al absurdului,
alneantului, triete frica de moarte, disperarea c s-a pierdut de sine;
Jean Paul Sartre susine c esena omului este libertatea de a alege, omul estecondamnat s
fie liber, i alege libertatea, esena, iar n aceasta const mreia,disperarea, nelinitea lui.
Toat e a ce s t e te or ii i re pr o ea z e du ca i e i n iv el ar ea ex is te n e lo r p ri n i nf lu en e unifor
mizante n societate, n coal, care duc la nstrinarea individului de sine.

11

IV. Relaia ereditate mediu educaie


Sintetiznd aciunea factorilor dezvoltrii personalitii, putemafirma c erediatea reprezint condiia biologic primar datorit predispoziiilor cu valoare
polivalent,mediul reprezint ansamblul condiiilor fizice i socioumane care favoriz
eaz saudefavorizeaz evoluia personalitii, iar educaia este aciunea contient de
stimulare i dirijare a procesului de formare a personalitii.
Se consider c n cadrul acestor factori educaia deine rolul conductor,
datoritspecificului aciunii sale ce se manifest nu numai direct, ci i indirect, prin
intermediulcelorlali factori.Educaia are rolul conductor ntruct: activeaz i
dirijeaz potenialul genetic,atenueaz sau estompeaz efectele lui negative; creeaz
i valorific un mediu propice pentru educaie i autoeducaie, contracarnd
influenele negative pe care le exercit uneori mediul.

12

V.Concluzii
Dezvoltarea personalitatii copilului apare, n concluzie, ca o succesiune a trei mari construcii, fiecare
dintre ele continund-o pe cea precedent, mai nti reconstruid-o pe un nou plan, pentru a o depi apoi ntr-o
msur din ce n ce mai mare. Aceast afirmaie este adevrat chiar pentru prima faz, deoarece construirea
schemelor sensori-motorii continu i depete construcia structurilor organice realizate n cursul
embriogenezei. Apoi, construirea relaiilor semiotice, a gndirii i a conexiunilor interindividuale
interiorizeaz aceste scheme de aciune reconstruindu-le pe planul nou al reprezentrii i le depete pn la
construirea ansamblului operaiilor concrete i a structurilor de cooperare. n sfrit, ncepnd cu nivelul de 11
12 ani, gndirea formal n curs de a se nate, restructureaz operaiile concrete, subordonndu-le
structurilor noi, a cror dezvoltare va continua n timpul adolescenei i a ntregii viei ulterioare (o dat cu
multe alte transformri).
Aceast integrare de structuri succesive, dintre care fiecare conduce la construirea urmtoarei, permite
s se mpart dezvoltarea n mari perioade sau stadii i n subperioade sau substadii, care respect urmtoarele
criterii: 1) ordinea succesiunilor este constant, cu toate c vrstele medii care le caracterizeaz pot varia de la
un individ la altul, potrivit gradului su de inteligen, sau de la un mediu social la altul. Dezvoltarea stadiilor
poate da deci loc la accelerri sau la ntrzieri, dar ordinea de succesiune rmne constant, n domeniile
(operaiile etc.) n care se poate vorbi despre asemenea stadii; 2) fiecare stadiu este caracterizat printrostructur de ansamblu, n funcie de care pot fi explicate principalele reacii particulare. Nu putem deci s ne
mulumim cu o referire la acestea sau s ne limitm s facem apel la predominarea cutrui sau cutrui caracter
(ca n cazul stadiilor lui Freud sau Wallon); 3) aceste structuri de ansamblu sunt integrative i nu se
substituie unele celorlalte: fiecare rezult din cea precedent, integrnd-o ca structur subordonat i
pregtete pe urmtoarea, integrndu-se n ea mai devreme sau mai trziu.
Marea problem pe care o ridic existena unei asemenea dezvoltri i direcia integrativ care poate fi
recunoscut n ea a posteriori, const n a nelege mecanismul acestei dezvoltri. Aceast problem este o
continuare aceleia pe care i-o pun embriologii atunci cnd se ntreab n ce msur organizarea ontogenetic
rezult dintr-o preformare sau dintr-o epigenez i care sunt procesele de ordin cauzal ale acestei
dezvoltri. Se poate spune c ne aflm deocamdat n faza soluiilor provizorii i c teoriile explicative ale
viitorului nu vor fi satisfctoare dect dac vor reui s integreze ntr-o totalitate armonioas interpretrile
embriogenezei, ale creterii organice i ale dezvoltrii mintale.
Tindem de asemenea sa credem ca personalitatea este unica. Constatam similaritati intre
oameni si cu toate acestea sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinatii de
caracteristici care-i disting unii de ceilalti. Ca atare in virtutea experientelor cotidiene avem
tendinta sa percepem personalitatea ca un cluster stabil si unic de caracteristici care poate insa
suferi modificari ca raspuns la diferite solicitari externe.

13

VI.Bibliografie
1. Dumitru, I., Ungureanu, C., Pedagogie i elemente de psihologia educaiei,
Cartea Universitar, Bucureti, 2005
2. Durkheim, E. , Educaie i sociologie, E.D.P., Bucureti, 1995
3. Negre, I., Educabilitatea. Factorii dezvoltrii personalitii, n Manual de
pedagogie (coord. I. Jiraga, E. Istrate)
4. Nicola, I. Pedagogie, E.D.P., Bucureti, 1992
5. Cerghit, I., Vlsceanu, I, Curs de pedagogie, Universitatea Bucureti, 1988
6. Surdu, E., Prelegeri de pedagogie general. O viziune sociopedagogic ,
E.D.P., Bucureti, 1995

14