Sunteți pe pagina 1din 5

Bronhopneumopatia obstructiva cronica

Generalitati
Bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC) reprezinta un grup de boli cronice,
ireversibile care determina dispnee (dificultatea respiratiei, gafaiala) datorita
faptului ca aerul nu este expirat corespunzator din plamani. In timp,
bronhopneumopatia obstructiva cronica se agraveaza si poate duce la respiratie
superficiala,
afectare
cardiaca
si
moarte.
Cele doua boli asociate in general cu BPOC sunt bronsita cronica si emfizemul.
Ambele
afectiuni
sunt
cauzate
de
fumat.
In bronsita cronica, bronsiile (caile care transporta aerul spre plaman) sunt
inflamate, ceea ce determina ingustarea lor si aparitia dispneei. Simptomul
caracteristic al bronsitei cronice este tusea productiva (cu expectoratie de sputa).
In emfizem, tesutul pulmonar si alveolele (partile terminale ale bronsiilor, cele
mai mici componente ale sistemului respirator, numite si saci respiratorii) sunt
afectate, blocand aerul in interiorul lor. Aceasta determina scurtarea respitatiei,
simptomul caracteristic al emfizemului.
1. Se crede ca in afara fumatului, alti iritanti pulmonari (cum ar fi fumatul pasiv, poluarea
aerului, praful industrial, substante chimice volatile), inhalati o perioada lunga de timp,
contribuie
la
dezvoltarea
bronhopneumopatiei
obstructive
cronice.
Bronhopneumopatia obstructiva cronica nu poate fi vindecata, dar poate fi ameliorata si tinuta sub
control. Singura metoda sigura de a incetini evolutia bolii este abandonarea fumatului.
Medicamentele pot reduce sau ameliora simptomele. Schimbarea modului de viata, cum ar
fi exercitiile fizice, exercitiile respiratorii si odihna, pot ameliora simptomele acestei afectiuni.

Simptome
Persoanele care sufera de BPOC de obicei au simptome atat de bronsita cronica cat
si de emfizem. Simptomele variaza in functie de severitatea bronhopneumopatiei
obstructive
cronice.
Simptomele
caracteristice
includ:
tusea
cronica
productia
cronica
de
sputa
odata
cu
tusea
episoade
repetate
de bronsita
acuta
- respiratii scurte, simptom care este persistent si care se agraveaza, aparand in
timpul efortului fizic si agravandu-se in timpul infectiilor respiratorii, cum ar

fi guturaiul.
Episoadele de agravare a simptomelor (ca tusea, productie de sputa si/sau
respiratia scurta) se pot instala rapid, si de cele mai multe ori brusc, si pot fi
prelungite, in special daca componenta principala a bronhopneumopatiei cronice
obstructive este bronsita cronica. Aceste episoade se numesc exacerbari ale
BPOC,
si
pot
fi
amenintatoare
de
viata,
necesitand
spitalizarea.
Organizatiile medicale au clasificat BPOC pe baza simptomelor si a functiei
pulmonare. Evaluarea functiei pulmonare se face prin teste de spirometrie
pulmonara, care masoara volumul de aer pe care bolnavul il expira comparativ cu o
persoana sanatoasa, aceasta valoare numindu-se valoare predictiva. Alte teste
specifice determina volumul de aer pe care bolnavul il expira intr-o secunda intr-o
expiratie fortata (volumul expirator fortat, sau FEV1 = forced expiratory volume) si
volumul de aer pe care il poate expira bolnavul dupa o inspiratie profunda, fortata
(capacitatea vitala fortata sau FCV = forced vital capacity).

Cauze
Cauza
cea
mai
frecventa
a
bronhopneumopatiei
obstructive
cronice
este fumatul. Aproape toti bolnavii de BPOC (mai exact intre 80-90% dintre ei) au
fost fumatori pentru o perioada lunga de timp. Studiile sustin faptul ca fumatul
creste riscul de a dezvolta BPOC. Cel putin 10-15% din fumatori dezvolta BPOC
simptomatica. Unele studii releva faptul ca pana la 50% din fumatorii cronici cu
varsta peste 45 de ani fac BPOC. Acest procent se datoreaza factorilor genetici
(genelor mostenite), iar pe de alta parte expunerii la anumiti factori care afecteaza
riscul
de
dezvoltare
a
BPOC.
Bronhpneumonia obstructiva cronica este adesea o combinatie a celor doua boli, si
anume bronsita cronica si emfizemul. Desi bolnavii pot avea fie bronsita
cronica, fie emfizem pulmonar, cei mai multi dezvolta o mixtura a celor doua boli.

Factori de risc
Factorii de risc pentru dezvoltarea BPOC includ factori controlabili, cum ar fi
fumatul, si factori care nu pot fi controlati, cum ar fi factorii mosteniti (genele).
Factorii de risc controlabili.Fumatul este cel mai important factor de risc pentru
BPOC.
Toti
ceilalti
factori
sunt
minori,
comparativ
cu
fumatul.
Cel putin 10-15% din toti fumatori fac BPOC simptomatic. Unele studii releva ca
pana la 50% din fumatorii de perioade lungi de timp, in varsta de mai mult de 45 de
ani fac BPOC. Factorii mosteniti (genele) si factorii de expunere sunt cei care
determina
care
dintre
fumatori
dezvolta
BPOC.

Fumatorii de pipa si trabuc au un risc mai mic pentru BPOC fata de fumatorii de
tigarete,
dar
un
risc
mai
crescut
fata
de
nefumatori.
Riscul pentru BPOC creste cu cantitatea de tutun fumata pe zi si de numarul de ani
de fumat.

Diagnostic
Teste paraclinice de diagnostic.BPOC poate fi de obicei diagnosticata prin
anamneza (discutia cu pacientul care releva informatii despre simptome, dar si
despre suferintele anterioare) si prin testele funcionale pulmonare, cum ar fi
spirometria. Medicul specialist va face examenul fizic complet si poate recomanda
radiografie pulmonara, pentru a releva alte suferinte sau boli coexistente care pot
agrava
si
pot
face
dificil
tratamentul
BPOC.
Diagnosticarea precoce a BPOC este foarte importanta. Cu cat mai repede se
abandoneaza fumatul si se evita factorii ambientali care contribuie la BPOC, cu atat
este mai lenta distrugerea cailor respiratorii si a plamanilor.
Teste de rutina.Anamneza si examenul fizic releva informatii importante pentru
diagnosticul
si
monitorizarea
tratamentului
BPOC.
Testele functionale pulmonare masoara volumul de aer din plamani si viteza cu care
aerul este expirat si inspirat. Acestea releva informatii esentiale pentru diagnosticul,
gradarea, tratamentul si monitorizarea BPOC. Spirometria este cel mai important
test
functional.
Radiografia pulmonara confirma sau infirma ca nu exista afectare pulmonara sau
cardiaca
(cum
ar
fi
cancerul)
care
sa
cauzeze
simptomele.
Hemoleucograma (numararea tuturor celulelor sangvine, cum ar fi leucociteleglobulele albe, hematiile-globulele rosii etc.) releva informatii despre saturarea in
oxigen al sangelui si despre o posibila infectie.

Tratament
Medicamentele sunt folosite pentru ameliorarea respiratiei scurtate, pentru
controlarea tusei si wheezingului(respiratia haraitoare) si pentru a preveni si
ameliora exacerbarile BPOC. Cei mai multi bolnavi confirma ca medicamentele le
amelioreaza
respiratia.
Medicamentele bronhodilatatoare si corticosteroizii sunt adesea administrati cu
ajutorul unor inhalatoare sau unor nebulizatoare (masca sau piesa bucala prin care
se administreaza medicamentul). Cei mai multi specialisti recomanda celor care
folosesc inhalatoare sa foloseasca in acelasi timp un spatiator, care distribuie mai
eficient medicamentul in plamani si care face mai usoara controlarea dozei

administrate. Folosirea spatiatorului este importanta, in mod special, cand prin


inhalator
se
administreaza
medicamente
corticosteroidiene.
Multi bolnavi folosesc inhalatoarele incorect si nu obtin intreg beneficiul
medicamentelor.
Interventia chirurgicala in tratamentul BPOC.Interventiile chirurgicale
pulmonare sunt arareori folosite in tratamentul BPOC. Chirurgia nu este niciodata
prima optiune de tratament si este luata in consideratie doar in cazurile grave de
BPOC, la care suferinta nu a fost ameliorata de alte tratamente.
Tipuri de interventii chirurgicale:Pneumectomia subtotala consta in
excizarea unor portiuni dintr-unul sau din ambii plamani, facand mai mult spatiu
pentru tesutul pulmonar remanent pentru a functiona mai eficient. Aceasta
interventie chirurgicala este luata in consideratie doar in cazurile unor pacienti cu
emfizem sever atent selectionati. Nu este recomandata de rutina in tratamentul
BPOC.
Transplantul pulmonar consta in inlocuirea plamanului bolnav cu un plaman
sanatos de la un donator decedat de scurt timp.
Bulectomia consta in excizarea unei portiuni de plaman care a fost distrusa de o
leziune de mari dimensiuni numita bula. Aceasta interventie chirurgicala este rar
recomandata.
Tratamente
alternative.Alte
posibile
tratamente
ale
BPOC
includ:
Reabilitarea pulmonara este facuta de o echipa de specialisti care monitorizeaza
si trateaza din punct de vedere medical, fizic si emotional aspectele BPOC. Aceasta
metoda combina exercitiile fizice, terapia respiratiei, suportul emotional, dieta si
educatia. Reabilitarea pulmonara este recomandata bolnavilor dupa efectuarea
pneumectomiei subtotale sau transplantului pulmonar.
Oxigenoterapia creste nivelul oxigenului din sange si poate imbunatatii respiratia
si prelungii supravietuirea bolnavilor cu BPOC sever.
Dispozitivele ventilatorii sunt folosite pentru a usura respiratia. Cel mai frecvent
sunt folosite in timpul spitalizarii in cazul exacerbarilor BPOC.

Injectiile cu alfa 1 antitripsina pot fi eficiente in cazul pacientilor cu deficienta


de alfa 1 antitripisna (o afectiune mostenita care poate determina BPOC). Alfa 1
antitripsina este o proteina care impiedica distrugerea tesutului pulmonar.

Prevenire
Cea mai eficienta metoda de prevenire a aparitiei si agravarii BPOC este
abandonarea fumatului. Agravarea BPOC poate fi determinata si de alti iritanti
inhalatori (cum ar fi poluarea aerului, substantele chimice volatile, praful), dar
acestia sunt mult mai putin importanti comparativ cu fumatul in determinarea
acestei boli. Abandonarea fumatului este importanta in mod special in cazul
bolnavilor cu nivele serice scazute de alfa 1 antitripsina. In cazul acestor bolnavi, se
poate reduce riscul de dezvoltare a BPOC prin injectiile cu alfa 1 antitripsina
artificiala
administrate
timpuriu.
Exista multe asociatii care conduc programe de abandonare a fumatului. De
asemenea, medicul poate face recomandari in ceea ce priveste programul
abandonarii fumatului.