Cu colinda la bunica

de Emilia Plugaru
O cciul uguiat
i-o broboad cafenie,
S-o colinde pe bunica,
Au pornit de la chindie.
Merg cu greu cci drumul este
Prea nzpezit i ninge,
Iar broboada cafenie
Una, dou-ncepe a plnge:
Vai, troianul e ct mine,
Ia-m-n brae, bade Nic.
Ce nvalnic neaua vine,
Iar eu sunt aa de mic
Nic nu-i cu mult mai mare,
Doar cu-n an i jumtate.
O ridic n spinare,
Vrea s-o duc dar nu poate
Picii plng, cci vor la buna.
Nici nu vd cnd nspre ei
Se ndreapt-un mo cu plete:
-ncotro, mi voinicei?
V-ai pornit cu colindatul?
Hai, luai-m cu voi.
Da-i mnuele ncoace.
S pornim la pas vioi.
Ca s vezi, minune mare,
Le-a ieit n cale-acum,
Nu un mo ca oriicare,

Ci chiar moul Mo Crciun!

La glas seamn cu bunul,
Moul, ns-i negreit,
Mai btrn, e alb ca neaua
i-i cu mult mai grbovit.
mbrcat n hain lung,
Cu stelue argintii,
Moul i ridic-n brae
i-i srut pe copii.
Iei afar, bunicuo,
Strig picii chiar din drum,
Cnd ajung la poarta bunei
L-am adus pe Mo Crciun!