Sunteți pe pagina 1din 5

.

Universitatea Apollonia Iasi


Facultatea de Medicina Dentara
Facultatea de Tehnica Dentara

Dreptul la informarea medical

Disciplina: Bioetica si deontologie profesionala


Profesor: Mihai Luchian

Student: Nechita Mariana


Anul II, T.D

Considerata multa vreme o arta, medicina si-a dobandit, nu fara sa genereze multiple
controverse, statutul de stiinta. Acest statut este in primul rand rezultatul largirii paletei si
metodelor de studiu, a mijloacelor tehnice, a interrelatiei cu celelalte domenii de cercetare:
biologia, biochimia, biofizica, informatica - pentru a numi doar cateva dintre ele. De la
observatia empirica, la cea statistica a fost un pas urias. De la prelucrarea statistica a datelor de
observatie clinica, la studiile experimentale sau clinice de azi, a fost un alt pas important. E
foarte probabil ca utilizarea din ce in ce mai larga a informaticii sa modifice inca o data
abordarea stiintifica in medicina. Toate aceste schimbari au dus la o modificare fundamentala de
mentalitate a medicilor. Valoarea faptului unic de observatie clinica a dobandit o noua
interpretare prin prisma a ceea ce a aparut si a influentat covarsitor medicina secolului trecut:
conceptul de medicina bazata pe dovezi. Medicina bazata pe dovezi presupune utilizarea
constienta, explicita si judicioasa a celor mai bune dovezi stiintifice in luarea deciziilor
individuale privind ingrijirea pacientului. Era firesc ca aceasta noua abordare in practica
medicala (nu a fost singurul factor favorizant) sa genereze multiple reglementari in toata lumea,
in sfera drepturilor pacientilor.
Din aceasta perspectiva, paternalismul autoritar al medicului a devenit mai degraba unul
de consiliere responsabila, in care decizia trebuie luata impreuna cu pacientul, beneficiarul de
drept al deciziei.
Principiul fundamental de la care porneste legea este acela al asigurarii unui optim de
ingrijiri medicale in conditiile concrete existente in contextul social respectiv, precum si al
respectului nediscriminator al persoanei. Legea stabileste totodata ca pacientul are dreptul la
informatie medicala: aceasta presupune o comunicare cat mai buna intre medic si pacient.
Informatia pe care medicul - sau alte cadre din institutiile de ingrijire - este obligat sa o furnizeze
priveste toate aspectele practicii: desfasurarea actului medical propriu-zis, a investigatiilor, a
consecintelor fiecarei decizii medicale, a posibilitatilor de optiune pentru o investigatie sau alta,
pentru un tratament sau altul, a riscurilor, a sanselor de reusita a unei interventii sau a unui
tratament, a impactului asupra calitatii vietii. Intr-o lume in care un imperativ major este viteza,
pare aproape imposibil de realizat. Si totusi, din ce in ce mai multi medici reusesc sa creeze
aceasta relatie cu pacientii lor. Claritatea mesajului, adecvarea lui la universul de cunoastere al
pacientului reprezinta abilitati pe care medicul secolului XXI trebuie sa le dobandeasca in plus
fata de competentele profesionale din ce in ce mai complexe. Relatia de informare trebuie intradevar sa devina bilaterala: pacientul are inclusiv "dreptul de a decide daca mai doreste sa fie
informat in cazul in care informatiile i-ar putea cauza suferinta".

Strans legat de transmiterea informatiei medicale este obtinerea consimtamantului


informat. Acesta nu este obligatoriu in situatii de urgenta, in care este pusa in pericol viata
pacientului. In toate celelalte situatii, pacientul trebuie sa isi dea acordul asupra efectuarii
interventiilor medicale, iar personalul medical este obligat sa explice consecintele refuzului sau
opririi actelor medicale.
O relatie de incredere intre medic si pacient, un schimb permanent de informatii, un
suport in alegerea unui mod de viata sanatos, sunt premize pentru imbunatatirea comunicarii si
pentru gasirea unor solutii cat mai eficiente pentru mentinerea starii de sanatate. Pacientii sunt
invitati, cum este si firesc, sa participe la deciziile care le afecteaza major calitatea vietii, asa
cum sunt toate deciziile medicale. Medicina bazata pe dovezi si respectarea dreptului la
informare si alegere a pacientilor pot spori valoarea serviciului medical.
Drepturile pacientului sunt prevzute in Legea nr.46/21.01.2003 i prevd c pacienii au
dreptul la ngrijiri medicale de cea mai nalt calitate de care dispune spitalul, n conformitate cu
resursele umane, financiare i materiale i de a fi respectate ca persoane umane, fr nici o
discriminare.
Dreptul pacientului la informare presupune:
-

de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum i la modul de a le

utiliza;
-

de a fi informat asupra identitii i statutului profesional al furnizorilor de servicii de

sntate;
-

a fi informat asupra regulilor i obiceiurilor pe care trebuie s le respecte pe durata

spitalizrii;
-

de a fi informat asupra strii sale de sntate, a interveniilor medicale propuse, a

riscurilor poteniale ale fiecrei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse,


inclusiv asupra neefecturii tratamentului i nerespectrii recomandrilor medicale, precum i cu
privire la date despre diagnostic i prognostic. Informaiile se aduc la cunotina pacientului, ntrun limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; n cazul n care
pacientul nu cunoate limba romn, informaiile i se aduc la cunotin n limba matern, ori n
limba care o cunoate sau, dup caz, se va cuta o alt form de comunicare.

de a decide dac mai dorete s fie informat n cazul n care informaiile prezentate de

ctre medic, i-ar cauza suferina,


-

de a cere in mod expres s nu fie informat i de a alege o alt persoan care s fie

informat n locul su.


-

de a cere i de a obine, o alt opinie medical

s solicite i s primeasc la externare, un rezumat scris, al investigaiilor diagnosticului,

tratamentului i ngrijirilor acordate pe perioada spitalizrii.


De aceea, astzi, suveranitatea cunotinelor medicale nu mai poate echivala cu
suveranitatea decizional, att timp ct contientizm c n faa noastr se afl omul cu valori
proprii. Pentru a putea decide, n acord cu propriile valori n legtur cu sntatea i viaa, deci
pentru exercitarea autonomiei, pacienii trebuie informai. Astfel, consimmntul informat se
nscrie ca un drept al pacienilor la autodeterminare, ca un respect al autonomiei acestora, dar i
ca o obligaie moral i legal a medicilor.
Elementele constitutive ale consimmntului informat sunt: competena pacientului de a
lua decizii, caracterul voluntar al deciziilor acestora, informaia medical oferit i capacitatea
pacientului de a nelege aceast informaie, iar n final, decizia acestuia.
Decizia pacientului trebuie s fie una voluntar, reflectnd dorina pacientului, fr a
interveni aspecte precum persuasiunea sau manipularea din partea medicului sau a membrilor
familiei (facei tot ce trebuie domnule doctor, c tata e n vrst i nu tie ce vorbete, sau
vrei s fii tratat n clinic universitar, atunci va trebui s primii i studenii s nvee!).
Informaia medical trebuie prezentat ntr-un limbaj accesibil pacientului, fr utilizarea
terminologiei de specialitate sau a explicrii acesteia n detaliu, utiliznd un nivel raportat la cel
educaional al pacientului pentru ca ntr-adevr decizia acestuia s fie una informat. Un
minimum de informaii ce trebuie oferite pacientului sunt: diagnostic, tratament, beneficii i
riscuri poteniale ale acestuia, alternative de tratament, evoluie i complicaii ale bolii cu i fr
tratament, poteniale consecine ale refuzului tratamentului. Este poate elementul cel mai
sensibil, care necesit timp i rbdare din partea medicului, fr tentaia de a eticheta drept
incompeteni de a decide pe pacienii care, de fapt, nu au neles informaia medical. n final,
acest consimmnt va cuprinde decizia pacientului: acceptul sau refuzul, n acord cu propriile
valori.

Dac pentru cei care consider sau mai bine zis desconsider acest drept al pacientului
echivalndu-l cu o foaie de hrtie n care important este semntura pacientului, partea etic li
se pare depit sau naiv sau fr sens, nu n acelai mod consider i forurile legislative.
Obligativitatea obinerii consimmntului informat al pacientului este stipulat n Legea
Drepturilor Pacientului 46/2003, articolele: 4-7, 9-11, 13, 18, n Ordinul Ministerului Sntii
386/2004 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii Drepturilor Pacientului 46/2003, n
Legea 95/2006 privind reforma n domeniul sntii i n prevederile Codului Deontologic al
Medicilor din Romnia. Nendeplinirea acestei obligaii legale, sub toate aspectele sale,
determin o rspundere civil, individual a personalului medical.
Satisfacia unui model colaborativ de relaie medic-pacient st ns dincolo de
obligativitatea legal, ea antrennd cunoatere, respect, onestitate, loialitate, altfel spus, o
veritabil carte de vizit de la suflet, pentru suflet!

S-ar putea să vă placă și