Istanbul tentatia gastronomiei

orasul cu o istorie de peste doua milenii te invata placerea de a

impartii cu altii si felul in care condimentele iti fac viata mai frumoasa
O poveste cu caimac...
Poate prezenta lui Hagi Abdulah Aga in marile bucatarii de la Topkapi
ar fi trecut neobservata daca el nu ar fi creat, pentru deliciul sultanului
si al suitei sale, o serie de deserturi inconfundabile care aveau ca baza
suavul ,,Kaymak,,, specific orasului sau.
La inceputul sec. al XVIII-lea, pe cand la Istanbul incepea Era Lalelei
( 1718-1730)- administratia Imperiului Otoman hotarase sa planteze in
cetatea de pe malul Bosforului foarte multe dintre aceste delicate flori
de primavara, care erau pe placul sultanului.
La cuhniile din Topkapi avea sa ajunga sef al bucatarilor un om in
floarea varstei, originar din orasul cappadochian Kaymakli.
Hagi Abdulah Aga fusese recomandat de Ibrahim Pasa guvernatorul
provinciei Cappadochiei.
In scurta vreme, caimacul avea sa cucereasca intregul spatiu aflat sub
influenta otomana, iar pentru ca reprezenta o culme a rafinamentului
gustului, cuvantul CAIMAC a ajuns sa fie pana in ziua de astazi
sinonim cu excelenta in orice domeniu. In expresia -a lua caimacul
asta inseamna a lua tot ceea ce este mai pretios.
Kaymak-ul indisolubil legat de numele vechii localitati cappadochiene
Kaymakli, loc aflat astazi in atentia turistilor, caci aici este unul dintre
fabuloasele orase subterane, unde se refugiau primii crestini.
Descoperit de arheologi dupa anii 1970, orasul primelor secole crestine
primeste anual sute de mii de vizitatori, fiind situat nu departe de
muzeul in aer liber de la Goreme, de Valea Indragostitilor ori de Valea
Porumbeilor, ca si de cetatea de la Uchisar- toate repere importante in
orice traseu cappadochian.
Caimacul nu este, in sine, decat spuma de lapte, obtinuta dupa o
anumita tehnologie, ramasa neschimbata in timp. Asta si explica de ce,
in general, caimacul ramane un preparat traditional de casa, fiind mai
rar produs industrial. Metoda traditionala de obtinere a caimacului
presupune fierberea laptelui proaspat muls, timp de 2 ore, la foc foarte
mic. Dupa aceasta, laptele este degresat, iar produsul colectat se lasa
sa fermenteze usor timp de mai multe ore sau chiar zile.
Caimacul astfel obtinut are un procent ridicat de grasime peste 60%
ceea ce ii da o consistenta cremoasa (precum cea a smantanei sau a
untului), datorita fibrelor de proteine din lapte.