Carul cu mere

Eram multi copii la parinti, imi povestea Nicolae Estencu, vreo doisprezece, si
toti nu aveam nici cu ce ne imbraca, nici cu ce ne incala. Asa ca toata iarna stateam
cuibariti pe cuptor si faceam o galagie, de nu se auzea nici in cer, nici pe pamint.
Intr-o zi de iara, cu zapada mare, cum ne hirjoneam noi asa, se aude o bataie in usa.
Amutim pe loc. Ca asa era regula cind cine cineva strain, sa se auda musca in
casa.
Intra un mahalagiu, un sotios fara pereche. Noi aproape ca nici nu suflam,
asteptam sa spuna mosul vreo pataranie de-a lui.
Da el, zarindu-ne pe cuptor, ii zice mamei foarte serios:
- Da ce, copiii stau acasa?!
- Pai, unde sa fie?
- Sa scape ei asa chilipir?
- Ce fel de chilipir? intreaba mama curioasa.
- D-apoi, n-ati auzit? Aici, la colt, linga Simion Dontu, s-a rasturnat un car cu
mere, spune mosul inca mai serios. Carutasul a strins ce a strins din ele, dar
omatu-i mare si merele s-au imprastiat de parca s-au ascuns.
N-a mai apucat el sat ermine vorba ca, in clipa urmatoare, ne-am cotilit toti ca
harbujii de pe cuptor. Si asa desculti cum eram, numai in camasuici si chiar fara
chilotei, am iesit val-virtej pe usa, si fuga la coltul lui Dontu, si zi-I rascoleala prin
zapada Nimic, nici un mar.
In timpul asta, ne-a ajuns din urma mama si, croind cu matura in stinga si in
dreapta, a inceput sa ne mine spre casa. Eu m-am ferit de matura mamei si am rupto de fuga la celalalt colt de drum, poate anume acolo s-a rasturnat carul cela cu
mere. Si cum innotam prin zapada, stacojiu din cap pina in pcioare, nimerec in
bratele unei babute.
- Aracan de mine si de mine! Cine te-a alungat de acasa? ma intreaba babuta.
- Da mata nu stii unde s-a rasturnat carul cu mere?
Babuta m-a dus la ea acasa (locuia peste drum) si m-a incalzit. A scotocit nu
stiu pe unde si mi-a dat un mar rumen si frumos, de care nici in vis nu vazusem.
Iar mama, dup ace i-a alungat pe toti pe cuptor, i-a numarat si a vazut ca unul
lipseste. A iesit cu matura sa-l caute si pe acela, pemenindu-l cum ii venea la gura
pe antihristul de mahalagiu. Cind colo, iata si babuta ma aducea in brate,
invelit intr-un sal.
M-am suit pe cuptor si le-a aratat celorlalti marul de care-l legasem in poala
camasuicii. E-he-he, frate! D-apoi ce zarva s-a inceput! Intr-o clipa toti erau la usa.
Dar de data, mama sedea in prag cu matura de-a gata. N-avea cum trece pe linga
dinsa un soarece macar.
Aurel Scobioala