Infectiile tractului urinar sunt definite prin colonizarea si multiplicarea bacteriilor la
nivelul tractului urinar. Infectiile tractului urinar pot fi clasificate in functie de localizare in infectii urinare joase (cistite, uretrite, prostatite) siinfectii urinare inalte (pielonefrite); in functie de simptomatologie in simptomatice si asimptomatice si in functie de caracterul infectiei in complicate si necomplicate. Cauzele infectiilor tractului urinar Infectiile tractului urinar sunt provocate de: enterobacterii (escherichia coli, klebsiella, proteus, enterobacter, pseudomonas), enterococi, germeni anaerobi, chlamydia trachomatis, ureaplasma urealyticum, virusuri, fungi (candida albicans), bacil Koch Factori de risc: - sexul feminin, - varsta, - diabetul zaharat, - sarcina, - adenomul de prostata, - litiaza renala Simptomele de infectie a tractului urinar Infectiile tractului urinar pot fi asimptomatice, iar cele mai frecvente simptome, in functie de localizarea infectiei sunt: disurie (usturimi la urinat), polakiurie (urinari frecvente, in cantitate redusa), febra, frisoane, durere suprapubiana (in cistita) sau durere lombara (in pielonefrita). Aceste simptome specifice se pot asocia cu simptome digestive (greturi, varsaturi). Examenul clinic al pacientului poate fi normal, dar pacientul se poate prezenta febril, cu durere la palparea regiunii suprapubiene, sau cu durere la percutia lombelor. Investigatii radioimagistice si de laborator Investigatiile de laborator care pun diagnosticul de infectie urinara sunt: sumarul de urina si urocultura.
Dutu Luiza Andreea
AMG II E
Asociat se pot efectua: hemoleucograma, VSH, creatinina. Ca si investigatii imagistice se
recomanda ecografia abdominala pentru a decela prezenta litiazei renale sau vezicale, a adenomului de prostata sau a altor factori obstructivi vizibili ecografic. Se mai pot efectua, la nevoie, urografie sau urotomografie si cistoscopie. Diagnostic de infectie a tractului urinar Diagnosticul se face pe baza simptomatologiei, a examenului clinic si a investigatiilor paraclinice. Tratamentul infectiilor tractului urinar Regim igieno-dietetic: igiena personala, consum crescut de lichide (2-2,5l/zi), evitarea iritantelor tractului urinar Tratament medicamentos: - antibioterapie: fluorochinolone (ciprofloxacin, norfloxacin, ofloxacin), aminopeniciline (amoxicilina, ampicilina), cefalosporine (cefuroxim, cefaclor), aminoglicozide (gentamicina), - trimetoprim-sulfametoxazol, nitrofurantoin - antispastice: drotaverina - antalgice: metamizol sodic - antipiretice: paracetamol - adjuvant: merisor Evolutie, Complicatii Evolutie: este de cele mai multe ori favorabila, dar dependenta de localizarea infectiei urinare si de caracterul complicat sau necomplicat si mai ales de terapia aplicata. Complicatii: cele mai frecvente sunt: cronicizarea, supuratii renale si perirenale, septicemie, insuficienta renala acuta si cronica Recomandari Medicale Pacientul se poate adresa unui medic specialist in medicina interna, nefrologie sau urologie.