Principiile generale aplicabile raportului dintre

dreptul comunitar al concurentei si dreptul

national (romanesc) al concurentei
1. Resurse legale
Aceste schimbari economice au fost sursa de aparitie a numerose sisteme legale de
dreptul concurentei existand astazi la nivel mondial peste o suta astfel de sisteme si
cazand sub incidenta reglementarilor acestora domenii care anterior au apartinut
monopolului statelor, precum: telecomunicatiile, energia, transportul, serviciile de
televiziune ori cele postale, ori chiar profesiile liberale si sportul 1.
La nivelul continentului european specificul acestui domeniu este dat de existenta unor
multiple sisteme nationale de reglementare a problemei concurentei dar si de prezenta
unui sistem comunitar in materie, care vine sa se suprapuna celor nationale incercand o
uniformizare a principiilor aplicabile, dar nu numai. In aceste conditii, respectiv existenta
unei legislatii nationale si a unei legislatii comunitare care reglementeaza aceeasi
materie, se pune problema stabilirii raportului dintre cele doua corpuri de drept pozitiv.
Astfel, in dreptul comunitar, problema concurentei constituie obiect de reglementare
inTratatul CE si in Regulamentul CE/139/2004 privind controlul concentrarilor
economice intre intreprinderi, insa se impune de la inceput distinctia intre obligatiile
impuse de dreptul comunitar al concurentei statelor ori societatilor publice si respectiv,
cele impuse intreprinderilor sau societatilor comerciale cu capital privat.
Distinctia este importanta pentru ca sursele din care provin astfel de obligatii sunt
distincte dar si pentru faptul ca efectele si destinatarii sunt deosebiti.
Intreprinderile (societatile comerciale) private au ca si sursa legale in domeniu in
principal doua texte din Tratatul CE (art.81 si art.82) si Regulamentul CE/139/2004
privind controlul concentrarilor economice intre intreprinderi 2 , situatie in care se mai
vorbeste in doctrina despre cei trei piloni ai dreptului concurentei la nivel comunitar.
Art.81 si art.82 reglementeaza problema intelegerilor anti-trust (concertate) si a abuzului
de pozitie dominanta iar Regulamentul CE/139/04 problema controlului fuziunilor
intreprinderilor la nivelul comunitatii.
In ceea ce priveste intreprinderile (societatile) publice sau cele constituind monopol al
statului, regulile de dreptul concurentei se adreseaza statelor membre si sunt cele
reglementate de art.86 din Tratatul CE, cele din art.87 din Tratatul CE vizand problema
ajutoarelor de stat si art.10.2 din Tratatul CE care consacra legal principiul loialitatii 3 in
dreptul comunitar cu forma specifica pe care acesta o imbraca in dreptul concurentei si
anume obligatia statelor de a nu promova/sustine intelegerile reatrictive ale
intreprinderilor.
Sub denumirea de practici anticoncurentiale legea romana, Legea nr.21/1996 privind

concurenta4 in materie reglementeaza: intelegerile anti-trust (concertate), abuzul de

pozitia dominanta si controlul concentrarile economice, in timp ce legislatia comunitara
in materie vorbeste despre practici anti-trust si reglementeaza sub aceasta denumire:
intelegerile concertate, abuzul de pozitia dominanta si controlul fuziunilor.
2. Principii aplicabile
Am considerat drept principii aplicabile dreptului concurentei urmatoarele:
2.1. Libera concurenta constituie un principiu de baza al constructiei economice
europene in conditiile in care art.2 din Tratatul CE dispune: Statele membre si
Comunitatea actioneaza respectand principiul economiei de piata libere, cu o libera
concurenta si in care resursele vor fi folosite in mod rational iar la nivel national
remarcam instituirea aceluiasi principiu dar si a unui alt principiu de baza la nivel
comunitar si anume acela al primatului bunastarii consumatorului. Astfel, art.1 din Legea
nr.21/1996 stabileste: Prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea si stimularea
concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor
consumatorilor.
2.2. Principiul efectului direct al legislatiei comunitare primare a fost consacrat pe
cale jurisprudentiala inca din anii 60 prin intermediul deciziei Curtii de Justitie a
Comunitatilor Europene (la acea data) data in Cauza Van Gend & Loos [1963]. Efectul
direct al dreptului comunitar primar semnifica aptitudinea acestuia de a putea institui
drepturi si obligatii in sarcina statelor membre si a particularilor si nu trebuie facuta
confuzie intre acesta si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, adica acele situatii
in care unele norme de drept comuniar pot fi aplicate direct (nemijlocit) de catre
instantele sau administratia nationala fara a mai fi necesara transpunerea lor in dreptul
intern. Distinctia este importanta deoarece nu orice norma cu efect direct este in mod
obligatoriu si direct aplicabila dar orice norma direct aplicabila are un efect direct.
2.3. Principiul suprematiei dreptului comunitar consacrat in decizii precum cele
dinCauzele Costa v. ENEL [1964] si Cauza Simmenthal II [1977] vizeza prioritatea de
aplicare a dreptului comunitar atunci cand acesta intra in contradictie/conflict cu vreo
prevedere din dreptul national, fara ca acest lucru sa semnifice inexistenta dreptului
national ci se da doar efect principiului prioritatii de aplicare a dreptului comnuitar.
In plus, ca si o consecinta a principiului loialitatii statelor membre fata de Comunitate
(art.10/Tratatul CE) si a principiului efectivitatii dreptului comunitar, statele membre au
obligatia de a abroga sau amenda legislatia nationala contrara dreptului comunitar 5.
In dreptul concurentei acest principiu este incident numai in cazul acordurilor, deciziilor
si practicilor concentrtate (art.81) si a abuzului de pozitia dominanta (art.82), nu si in
cazul controlului fuziunilor.
2.4. Rolul deciziilor (hotararilor) preliminare ale Curtii Europene de Justitie (CEJ).
In temeiul art.234 din Tratatul CE Curtea Europeana de Justitie are competenta, in

scopul de a asigura aplicarea uniforma a dreptului comunitar de catre instantele

nationale, de a da hotarari preliminare in ceea ce priveste: interpretarea Tratatului CE,
validitatea si interpretarea actelor institutiilor Comunitatii sau interpretarea statutelor
organelor stabilite de catre Consiliu. Ori de cate ori o instanta nationala considera
necesar a cunoaste o astfel de intrepretare, in scopul de a solutiona un litigiu aflat in
fata sa, se poate adresa Curtii Europene de Justitie pentru o hotarare preliminara.
2.5. Principiul teritorialitatii este consacrat de legea romana in materie, la art.2 alin.3
in urmatorii termeni: Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor prevazute la
alin.1, cand sunt savarsite pe teritoriul Romaniei....
2.6. Doctrina efectelor a fost consacrata de dreptul comunitar al concurentei dar o
gasim cu acelasi continut si in dreptul german in materie, si chiar si in legea romana a
concurentei. Aceasta doctrina, conceputa ca o exceptie de la principiul teritorialitatii, a
fost formulata de dreptul german in urmatorii termeni: Acest act se va aplica
intelegerilor anti-competitive care au un efect ce cade sub incidenta acestui act, chiar
daca au fost cauzate in afara sferei sale de aplicabilitate 6 iar in dreptul romanesc in
materie caracterul de exceptie de la principiul teritorialitatii este cu atat mai evident cu
cat reglemenentarea se face in textul aceluiasi articol, respectiv art.2 alin.3 in urmatorii
termeni: Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor prevazute la alin.1 ... si
celor savarsite in afara teritoriului tarii, atunci cand produc efecte pe teritoriul Romaniei.
Doctrina are marele avantaj de a putea extinde efectele legii si acolo unde doar efectele
incalcarii dreptului concurentei sunt cele care cad sub incidenta ei.
2.7. Existenta unor reguli specifice pentru fiecare dintre practicile considerate
anti-trust. Asa cum aratam practicile considerate anti-trust sau care pun in pericol
libera concurenta la nivel comunitar, si nu numai, sunt: acordurile, deciziile si practicile
concertate (art.81); abuzurile de pozitia dominanta (art.82) si controlul fuziunilor
(Regulamentul CE/136/2004.
Fiecare dintre acestea constituie un pilon distinct al dreptului concurentei si beneficiaza
de aplicabilitatea regulilor generale enuntate mai sus dar si de o serie de dispozitii
specifice fiecareia. De pilda, pe langa regula generala a aplicabilitatii directe a
dispozitiilor de legislatie comunitara primara care este valabila in toate cele trei cazuri,
in cazul practicilor concertate vorbim despre criteriul relevantei intracomunitare, de
exemplu, in cazul abuzului de pozitia dominanta despre combinarea criteriilor obiectiv si
a celui subiectiv in aprecierea pozitiei dominante a unei intreprinderi, stiut fiind faptul ca
simpla pozitie dominanta a acesteia pe piata comunitara nu este prin ea insasi ilicita ci
vor putea fi calificate in acest mod numai acele actiuni ale societatii din cauza carora
concurenta este redusa, este impiedicata sau incalcata. Un alt exemplu pe care il
consideram relevant este acela al aplicabilitatii dreptului national si a celui comunitar in
cazul acordurilor, deciziilor si practicilor concertate (art.81) si abuzurilor de pozitie
dominanta (art.82) unde regula este aceea a aplicarii simultane a dreptului national si
celui comunitar cu respectarea principiului suprematiei dreptului comunitar daca
respectivele practici sunt apte a afecta comertul dintre statele membre in timp ce in
cazul controlului fuziunilor se va aplica regula one stop shop sau aplicarea exclusiva fie
a dreptului national in materie, fie a dreptului comunitar incident; un alt exemplu poate fi

si acela care confera statelor posibilitatea de a reglementa mai strict numai in aria de
incidenta a art.81/CE, nu si a art.82/CE.
____________
1
A se vedea pentru amanunte, R. Wish, Competition Law, 5th edition, London, 2003,
p.1-29.
2
Problema controlului fuziunilor sau a controlului concentrarilor economice a mai
constituit obiect de reglementare anterior acestui regulament de: Regulamentul
4064/89/CEE privind controlul fuziunilor elaborat de Consiliu in 1989 iar ulterior
modificat prin Regulamentul 1310/97.
3
Art.10 Tratatul EC: Statele membre vor lua toate masurile adecvate ... pentru a
asigura indeplinirea obligatiilor care rezulta din prezentul Tratat ... ele se vor abtine de la
orice masura care ar putea pune in pericol atingerea obiectivelor prezentului Tratat ...
4
Publicata initial in M. Of. nr.88 din 30 aprilie 1996 completata si modificata prin Legea
nr.538/25 noiembrie 2004, Legea nr.184/17 mai 2004 si O.U.G. nr.121/4 decembrie
2003.
5
Cauza Comisia c/Frantei, C. C-303/86.
6
130 II GWB (Gesetz gegen Wettbewerbsbeschrnkungen).

CONCLUZII ASUPRA PARTICULARITATILOR ORDINII JURIDICE A COMUNITATILOR

EUROPENE

Cooperarea dintre Comisie i instanele

naionale
Odat cu intrarea n vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului,
normele n materie de concuren ale Uniunii Europene (UE) pot fi invocate
de firme i ceteni n faa instanelor naionale. Aceasta nseamn, de
asemenea, c instanele naionale sunt responsabile cu aplicarea articolelor
101 i 102 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE) [(exarticolele 81 i 82 din Tratatul de instituire a Comunitii Europene (TCE)].
Comunicarea ilustreaz modul de desfurare a acestei noi cooperri dintre
Comisie i instanele naionale.
ACT

Comunicarea Comisiei privind cooperarea dintre Comisie i instanele

statelor membre ale Uniunii Europene n aplicarea articolelor 81 i 82 din
Tratatul CE [Jurnalul Oficial C 101 din 27.4.2004].
SINTEZ
Regulamentul (CE) nr. 1/2003 privind punerea n aplicare a normelor de
concuren prevzute la articolele 101 i 102 din Tratatul privind funcionarea
Uniunii Europene (TFUE) [ex-articolele 81 i 82 din Tratatul de instituire a
Comunitii Europene (TCE)] instituie un sistem de competene paralele care
permite Comisiei, autoritilor naionale competente ale rilor membre ale
Uniunii Europene (UE) i instanelor naionale s aplice articolele 101 i 102
din TFUE. Cooperarea dintre instanele naionale i Comisie este
reglementat nu doar de aceast comunicare, ci i de Comunicarea privind
cooperarea n cadrul Reelei autoritilor din domeniul concurenei.
Aplicarea normelor comunitare n materie de concuren de
ctre instanele naionale
Instanele naionale pot s aplice articolele 101 i 102 din TFUE fr a fi
necesar aplicarea n paralel a dreptului naional al concurenei. Cu toate
acestea, n cazul n care o instan naional aplic dreptul naional al
concurenei acordurilor, deciziilor sau practicilor susceptibile s afecteze
comerul ntre statele membre n sensul articolului 101 alineatul (1) din TFUE
[ex-articolul 81 alineatul (1) din TCE] sau oricrei practici abuzive interzise de
articolul 102 din TFUE, acestea trebuie s aplice, de asemenea, normele
comunitare n materie de concuren respectivelor acorduri, decizii sau
practici. Aplicarea paralel a dreptului naional al concurenei nu poate s
duc la concluzii diferite de cele rezultate din aplicarea dreptului comunitar al
concurenei.
Cu alte cuvinte, n cazul aplicrii n paralel a dreptului naional al concurenei
i a dreptului comunitar al concurenei, acordurile:

care nu contravin articolului 101 alineatul (1) din TFUE sau care
ndeplinesc condiiile prevzute la articolul 101 alineatul (3) din
TFUE [ex-articolul 81 alineatul (3) din TCE] nu pot fi interzise n
temeiul dreptului naional al concurenei [articolul 3 alineatul (2)
din Regulamentul (CE) nr. 1/2003];

care ncalc articolul 101 alineatul (1) din TFUE i care nu

ndeplinesc condiiile prevzute la articolului 101 alineatul (3) din
TFUE nu pot fi meninute n temeiul dreptului naional
(jurisprudena Curii de Justiie).

n ceea ce privete articolul 102 din TFUE, articolul 3 din Regulamentul (CE)
nr. 1/2003 nu prevede o obligaie de convergen similar. Cu toate acestea,
n cazul unor dispoziii contradictorii, principiul
general
al
supremaiei dreptului comunitar impune instanelor naionale s
refuze aplicarea oricrei dispoziii care contravine normei comunitare,
indiferent dac respectiva dispoziie naional a fost adoptat anterior sau
ulterior normei comunitare.
Atunci cnd aplic normele comunitare n materie de concuren, o instan
naional poate gsi indicii, n primul rnd, n jurisprudena UE sau n
regulamentele, deciziile, comunicrile i orientrile Comisiei referitoare la
aplicarea articolelor 101 i 102 din TFUE. Atunci cnd acestea nu furnizeaz
indicii suficiente, instana naional poate solicita opinia Comisiei n legtur
cu aspectele care in de aplicarea normelor comunitare n materie de
concuren.
n lipsa unor dispoziii de drept comunitar referitoare la procedurile i
sanciunile legate de aplicarea normelor comunitare n materie de concuren
de ctre instanele naionale, acestea din urm aplic normele de procedur
naionale. De asemenea, instanele naionale trebuie s respecte condiiile de
aplicare a normelor comunitare n materie de concuren, de exemplu
permind Comisiei i autoritilor naionale n domeniul concurenei s
prezinte observaii scrise.
Aplicarea n paralel sau succesiv a normelor comunitare n
materie de concuren i cooperarea dintre Comisie i
instanele naionale
O instan naional poate s aplice dreptul comunitar al concurenei unui
acord care afecteaz comerul dintre statele membre ale UE n acela i timp
cu Comisia sau ulterior.
n cazul n care o instan naional se pronun naintea Comisiei, aceasta
trebuie s evite s adopte o decizie care ar veni n contradicie cu decizia
avut n vedere de Comisie. n acest scop, instana naional poate s solicite
Comisiei informaii cu privire la iniierea unei proceduri privind acelai acord i,
dac este cazul, cu privire la stadiul n care se afl procedura i la
probabilitatea adoptrii unei decizii n cazul respectiv. De asemenea, din
raiuni de certitudine juridic, instana naional poate s ia n considerare
posibilitatea de a suspenda procedura pn n momentul n care Comisia va
adopta o decizie. Atunci cnd Comisia adopt o decizie ntr-un anumit caz
naintea instanei naionale, aceasta din urm, n cazul n are ndoieli cu
privire la legalitatea deciziei Comisiei, poate sesiza Curtea de Justiie. Totui,

instana naional nu poate adopta niciodat o decizie contrar deciziei

Comisiei.
Un sistem de aplicare n paralel sau succesiv a normelor n materie de
concuren trebuie s se bazeze pe o cooperare solid. Totui, dei legislaia
UE nu conine nicio dispoziie expres n acest sens, instanele UE au decis
c articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea European (ex-articolul
10 din TCE), care oblig statele membre s faciliteze ndeplinirea misiunii UE,
impune instituiilor europene i rilor UE obligaii reciproce de cooperare
loial n scopul ndeplinirii obiectivelor tratatului. Astfel, articolul 4 alineatul (3)
implic faptul c:

Comisia trebuie s acorde asisten instanelor naionale n

aplicarea dreptului UE;

instanele naionale pot fi obligate s acorde asisten Comisiei

n ndeplinirea misiunii sale.
Comisia trebuie s acorde asisten instanelor naionale ntrun mod neutru i obiectiv care s nu le impun obligaii. Instanele naionale
trebuie s prezinte Comisiei n scris cererile lor de asisten. Comisia i
exprim poziia:

prin comunicarea de informaii: o instan naional are

posibilitatea, de exemplu, de a solicita Comisiei s i pun la
dispoziie documentele pe care le deine sau informaii de natur
procedural pentru a-i permite s afle dac un anumit caz este
analizat de ctre Comisie, dac aceasta a iniiat o procedur sau
dac a adoptat deja o poziie. Comisia va ncerca s ofere
informaiile solicitate n termen de o lun de la data primirii
cererii;

prin formularea unei opinii: instana naional poate s

solicite opinia Comisiei cu privire la aspecte economice, faptice i
juridice, fr a aduce atingere, bineneles, posibilitii sau
obligaiei instanei naionale de a adresa Curii de Justiie o
solicitare de pronunare a unei hotrri preliminare privind
interpretarea sau validitatea dreptului comunitar, n conformitate
cu articolul 267 din TFUE (ex-articolul 234 din TCE). Atunci cnd i
exprim opinia, Comisia se va limita la a oferi instanei naionale
informaiile faptice sau clarificrile economice sau juridice
solicitate, fr a se pronuna asupra fondului cauzei pendinte n
faa instanei naionale. Opinia Comisiei nu impune obligaii de
natur juridic instanei naionale;

prin prezentarea unor observaii: autoritile naionale din

domeniul concurenei i Comisia pot prezenta observaii unei
instane naionale. Totui, acest lucru este posibil doar atunci cnd
se impune pentru aplicarea coerent a articolelor 101 i 102 din
TFUE. Pentru a permite Comisiei s prezinte observaii utile,
instanele naionale pot fi solicitate s comunice sau s asigure
comunicarea unor copii ale tuturor documentelor necesare pentru
evaluarea cauzei.
Obligaia de cooperare loial presupune, de asemenea, s li se poat
solicita autoritilor statelor membre s acorde asisten
Comisiei n ndeplinirea misiunii sale. Regulamentul (CE) nr. 1/2003 ofer
trei exemple n acest sens:

transmiterea documentelor necesare pentru evaluarea

unei cauze n care Comisia dorete s prezinte observaii;

transmiterea hotrrilor de aplicare a articolelor 101 sau

102 din TFUE: n conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 1/2003, statele membre trimit Comisiei o
copie a fiecrei hotrri scrise a instanelor naionale n aplicarea
articolelor 101 i 102 din TFUE, fr ntrziere, dup ce versiunea
integral a hotrrii scrise este comunicat prilor;

participarea la inspecii: Comisia poate solicita instanelor

naionale s dein un rol n contextul unei inspecii a Comisiei la
o ntreprindere sau o asociaie de ntreprinderi.
n cazul n care elementul esenial n cadrul cooperrii dintre Comisie i
instanele naionale este schimbul de informaii, acesta nu trebuie s aib loc
n detrimentul respectrii secretului profesional [articolul 339 din TFUE (exarticolul 287 din TCE)]. Chiar dac obligaia de cooperare loial impune
Comisiei s ofere instanelor naionale toate informaiile care i s-au solicitat,
inclusiv informaii cu caracter de secret profesional, Comisia poate refuza
divulgarea unor astfel de informaii n situaiile n care instana naional nu
poate garanta protecia informaiilor confideniale i a secretelor de afaceri. De
asemenea, aceasta poate refuza s ofere instanelor naionale informaii din
motive care in, n mod esenial, de nevoia de a proteja interesele UE.
n raportul su anual privind politica n domeniul concurenei, Comisia va
publica un rezumat al cooperrii sale cu instanele naionale n temeiul
comunicrii. De asemenea, aceasta poate pune la dispoziie opiniile i
observaiile formulate pe site-ul su internet.
Context

Aceast comunicare nlocuiete Comunicarea din 1993 privind

cooperarea dintre Comisie i instanele naionale n aplicarea
articolelor 85 i 86 din Tratatul CE.
ACTE CONEXE
Propunere de directiv a Parlamentului European i a
Consiliului privind anumite norme care guverneaz aciunile
n despgubire n temeiul dreptului naional n cazul
nclcrilor dispoziiilor dreptului concurenei al statelor
membre i al Uniunii Europene [ COM(2013) 404 final din
11.6.2013 - nepublicat n Jurnalul Oficial].