Sunteți pe pagina 1din 9

Mesterul Manole

Personaje :
lumanari
1. Negru Voda Teo Raducu
2. Manole Denisa Neagoe
3. Bogumil Irina Comba
4. Mira Andreea Pana
5. Solul Teo Tanase
6.Ucenic 1
7. Ucenic 2
8. Ucenic 3
9. Boierul Bianca Ionita

Recuzita : macheta bisericii,

TOTI :
Pe Arges in gios
Pe un mal frumos,
Negru-Voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale
Sa aleaga-n vale
Loc de monastire
Si de pomenire.
VODA:
- Iata zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
Si de pomenire.
Deci voi, mesteri mari,
Calfe si zidari,
Curind va siliti
Lucrul de-l porniti
Ca sa-mi radicati,
Aici sa-mi durati
Monastire nalta
Cum n-a mai fost alta.
1

Cmara de lucru a Meterului Manole. Multe, foarte multe


lumanari
aprinse pe mas, pe blidar, in fereastr. Pe mas e un chip mic de
lemn al viitoarei biserici. Stareul Bogumil, ezand in faa mesei,
privete drept inainte, din cand in cand clipete repede din ochi.
Meterul Manole, la mas, aplecat peste pergamente i planuri,
msura
chinuit i frmantat. Noapte tarziu.
MANOLE (ducandu -i mna dezndjduit prin pr):
Ajut -m , cuvioasealtfel! Altfel! Nu cu sfaturi
Ma i presus de fire ! O , cate piedici i impotriviri!
BOGUMIL ( f r a se mica, cu voce monoton): Nu mai msura!
MANOLE: Nici magie alb nu fac, nici magie neagr.
Im potriva cugetului, ochiul se mai bizuie inc
BOGUMIL: Pe msurri? De apte ani tot msuri cu cel unghi de
aram, i nici o izband.
MANOLE: Ce s incep?
BOGUMIL: i-am spus.
MANOLE: N u. Eu nu!
BOGUMIL: Va trebui.
MANOLE: Bo lta , ce s-a prbuit ieri, n-a fost prea grea . Cerceteaz
i tu . N-am aezat temeliile pe oviala nisipului. Printe Bogumile,
ajut-m!
BOGUMIL: Numai in iad se socotete. Acolo, in impria virtuilor
intoarse, toate sunt dup msur: i coarnele dracilor, i cozile
galbene.
MANOLE (se ridic amenintor): Cine-mi dram zidurile?
BOGUMIL: Incotro amenini, Manole?
MANOLE: In toate prile, printe, in toate prile.Sunt venic la
inceput de drum.
BOGUMIL: Ti-am spus: las-m s ma rog. Dar tu nu vrei s faci
jertfa, i pe mine nu vrei s ma lai s m rog.
MANOLE: A fost odat spat in piatr: s nu ucizi. i alt fulger de
atunci n-a mai cazut s tearg poruncile!
BOGUMIL: M duc s m rog. Pentru tine eu, nevrednicul, ca s
invingi zdrniciile.
MANOLE: Doamne, Doamne, de ce m-ai prsit?
MIRA (v in e din dreapta, apare in u ntr-o simpl
cma lung, alb, descul): Manole, pot sa viu?
2

MANOLE: Vino, Mira, vino.


MIRA: Nu mai e nimeni aici?
MANOLE: Stareul a plecat.
MIRA: S viu?
MANOLE: Vino.
MIRA (v in e n odaie): Nesuferitul acela, bine c-a plecat! Ce-ai tot
vorbit? Am tras cu urechea la voi, dar n-am prea ineles... Cand i
cand cate-un cuvant... dezndejde... paraclis...socoteli... ziduri...
credin... suflet...Manole, tiu. Tu, tu, inim fr odihn, gand treaz,
visare fr popas. Mai Lasa zidul. Fruntea asta nu se mai netezete
niciodat?
MANOLE : Nu tiu daca m-apropiu, sau m deprtez. Ce bine ca eti
aici. Tu inceput i sfarit, tu totul.
MTRA: Meterul meu viseaz. Pentru tine femeia adusa de peste
ap nu e tocmai totul, dar sa zicem jumatate din tot. Cealalt
jumtate e ea. (Arat spre bisericu.) i cu drept cuvant. Las,
ias, nu tgdui! Nu m supr deloc c ma pui in cumpn cu
minunea aia infricoatde puteri.
MANOLE: Intre voi dou nici o deosebire nu fac, pentru mine suntei
una.
MIRA ( agalnic): lat pentru ce in fiecare diminea zic: ce bine c
nu vrea s se inale!
(Apar mesterii )
TOI TREI (gfind): Metere!
U1: Metere, pmantul nu ne mai sufera.
MANOLE: Nici noul amestec n-a inut?
U2: N-a inut.
U3: Am cladit pe pmant narvit.
MIRA: Din nou totul s-a prabuit?
MANOLE : ( catre Mira ) : Du-te, odihnete-te. Nu tiu cand
m intorc.
(Mesterii si Manole se duc la locul constructiei)
U1: Ce tot cerceteaz Meterul Nenoroc?
U2: Ce locuri de groaz! De apte ani tot umbl Anticrist prin ar.
U3: Aici nenorocirea vine de jos. Din cat piatr s-a mcinat fr
noim, s-ar fi putut ridica i zece biserici.
U1: Manole nu tie ce s fac. S se bizuie pe msurri sau pe
rugciune!
U2: Cu un ochi tot msoar, cu cellalt seroag. Nu rade cu nici
unul. Lcrimeaz cu amandoi.
U3: Ceva hotrator se petrece in el.
3

U1: Solia izbvitoare de la Voda intarzie. In dou zile ar fi' putut s


soseasc de zece ori.
U2: S nu ne mai inelm cu nici o nadejde,frailor.
MANOLE: (Vine n mijloc, cufundat n gnduri.)
U3: Ai asudat sange, Manole?
MANOLE (frnt, dar se redobndete): Inc nu.
(Se aude un corn.)
(Vine trimisul lui Vod.)
(Micare intre zidan; iofi se trezesc.)
U1: S-a auzit sunet vestitor.
U2: Un nechez a strbtut prin cetini.
MANOLE: Luai tarncoapele, sa alegem inca o dat, ce e bun din ce
e ru.
U3: Ce e bun se molipsete de ce e ru, i nu mai rmane nimic bun.
SOLUL (vine, din fund, cu doi su lia i): Dimineaa bun, pzitori de
rscruce.
(Prefcndu se.) Vin de Ia curte. Nu mi-ai putea rspunde pe unde
se
ine Manole cu ai lui?
MANOLE: Manole sunt eu!
SOLUL: Atunci nici biserica cea bantuit de faim nu poate s fie
departe, mai sus sau mai in vale? Dar gluma la o parte! imi place
s triesc din zicale. Ziua
bun se cunoate de diminea, cum ins cea de azi e plin de
cea, nici solia nu poate s fie mai luminoas. Totui, din partea
lui Vod, mult sntate!
MANOLE: Aiderea ii dorim i noi prin mijlocirea ta. Ru ne pare
doar c Vod n-a venit i el.
SOLUL : Vod de la un timp tot aa spune: ali domni au nebuni de
curte, eu il am pe Manole. Domnia ins gsete c pentru nebunia
asta cretineasc s-a cheltuit mai mult decat pentru ulii de
vantoare imblanzii de Papa. Vod vrea rodul. Domnia nu mai
ateapt.
MANOLE : In curand se va inchina in biseric cu toate dornniele
judectoare din cuget mult prea uor. Rbdarea lui Vod o mai cer
pentru trei zile. Pe urm, sau biserica rmane dreapt, sau sangele
nostru se va slei.
SOLUL: Vod mai druiete tot ce poate pentru o singur incercare.
MANOLE: A doua oar Manole nu mai incearc.
TOI ZIDARII (Uluii.)
U1: Ce fgduieti, Manole?
U2: Nu se poate! Metere, ce vrei? i daca lcaul tu totui nu va
s se ridice?
U3: i-ai pierdut capul, Manole. Te repezi in moarte.
MANOLE (c tre Sol): Ai venit sol de la Vod, intoarce- te sol de la
noi: biserica se va ridica!
4

U1: Un singur meter are ara, i acela-i smintit!


MANOLE (extatic): Acum vd: biserica se va inla!
U1: Manole tu atepi...
U2: Manole, tu atepi o minune?
MANOLE: Din partea noastr atept o jertf, i-apoi de sus, de jos, de
pretutindeni minunea. Singura, cea din urma, de neasemanat.
U3(se apropie de el) O minune?
U1(cu glas stins) Ce mai putem face pentru ea?
U2: Ce-a mai ramas neimplinit?
U3: Pui alturi de viaa ta, am voit s te slujim cum se cuvine. Rana
pmantului in fiecare noapte mai tare se deschide. Ce leac tii,
metere, pentru ea?
MANOLE (se lupt cu sine, nu gsete cuontul)'. A vrea... a vrea...
s va... cer... Nici o deosebire nu e intrenoi... vou i mie, a vrea sa
v cer... voua i mie deopotriv. Oh, e aa de greu... dar altfel pacea
niciodata n-o mai gsim... Ridicai-v ochii... singur nu tiu isonul sa
iu poruncii de dincolo ce prin mine vi se vestete.
U1: Smulge din tine, metere, cuvantul, smulge-l! Cuvantul ateptat
care zdrobete i-nala.
MANOLE: O invoial i-un juramant va fi!
U2: Sa ne legm pentru totdeauna vieile?
U3: S intrm in robie i mai grea?
U1: Sa savarim vreo fapta prin c.are ne pierdem sufletele?
MANOLE: Va fi o jertfa datatoare de viata. invoinlani se va ierta i
juramantul nu ne va arde. O via de om ni se cere. Soia unuia din
noi va trebui s fie jertfa, sor sau fiic. Soie care inc n-a nascut,
sor curat. fiic luminat.
U2 (aiurnd): Soie unuia din noi?
U3: Sor s fie? Fiic luminat?
MANOLE: Pentru infptuirea gandului, unul va trebui sa sangereze
amar. Fii tari, inchidei ochii, nu mai privii in jur, aprai-va de orice
gand ovitor i rugai-va!
TOTI ( Manole si ucenicii ):
Noi sa ne-apucam
Cu toti sa giuram
Si sa ne legam
Taina s-o pastram.
S-orice sotioara
Orice sorioara,
Mini in zori de zi
Intai s-o ivi,
Pe ea s-o jertfim,
In zid s-o zidim!
5

Se lasa seara. Toti pleaca. A doua zi dimineata cei 9 mesteri se


strang la locul constructiei.
U1: Una e acum pe drum, care va f i? Cand o frunz se mica, tresar:
cine e?
U2: Poate mai multe dintr -o dat sunt pe drum. Dac sosesc dou
deodat, pe care o alegem ?
U3: O creang se mic. Sangele se scurge in glas, Cine e?
U1 (ncet de to t): Toac deprtat e, nu e pas.
U2: Una sau zece su n t poate pe drum.
U3: Nu una sau zece, ci una sau nou.
U2: Meterul unde-i? Vrajitorul in muenie sta to t de-o parte. Ha!
Credei in adevar c i el mai ateapt? Sta el oare intre noi ca o
lumin dreapta? Sau trimite in vale semne de moarte?
U1: Taci, limba blestemat, taci.
U3: Mergi i privete.
U2 ( cu furie): Manole unde-a fost toata noaptea? De ce nu l-ai
pzit?
U1: In picioare a stat in luna langa zid i privea. Ce alt era s fac?
U3: De unde tii?
U1 ( ctre al aselea): Taci, afurisitule. taci. O fi aceea pe care
Dumnezeu o va voi. Iata eu o vd venind.
TOI (sar cu tpaim): Unde e? Cine e?
MANOLE (v in e incet, de dup ruini, obosit): M-ai strigat? V-am
auzit certandu-v sau numai mi s-a prut?
U2: Nu vreau s m numeti ru, Metere, i bnuitor. Cand tu apari,
ei tac.
U3 (s a r la e l): Soia ta tie c nu trebuie s vie.
U2: Ai fcut jurmantul, dar ai ascuns jertfa.
MANOLE : Ce vreti? Sa strig spre miazazi: Damne, adu-o !
U2 : Tot nu te-am crede.
U3 : Nu n-am crede-o!
U2 : Juramantul tau a fost minciuna ! Minciuna! Ne-ai ispitit sa facem
moarte !
Moarte!
U1 : Vine, vine femeie din miazazi! ( cu mila ) Manole !
MIRA : Buna dimineata, noua ucigasi si cu Manole zece ! Buna
dimineata, nu-mi raspudeti niciunul ? V-am adus vin sa va lumineze
pe dinauntru. Altdat venind, bucuria nu era numai a Meterului, ci
i a voastr Ce fee avei! Parc ai ieit din groap.
MANOLE: Mira, nu se poate!... Vreau sa fie numai vis rau... Vreau sa
m trezesc. Mira, cine te-a chemat?
MIRA: Nimenea nu m-a chemat. Nimenea nu m-a oprit. Am venit!
MANOLE: Mira pleac.
6

U2: Un juramant s-a facut intre noi.


MANOLE (ca sugrumat): Da, un juramant Mira, ramai.
MIRA: Raman, firete ca raman. de aceea am venit ca sa stau... Dar
nu tiu, astazi ma privii aa de ciudat... Mi s-a prut un vaier din zid
(Strig.) Metere! Poate ai pnns pe cineva i l-ai legat in pivnii.
Lasai-m! Cine e? Vreun cioban a fost. Cine e? Vreun clugr a fost.
Cine e?
MANOLE: Mira nimenea nu e inchis. Privete zidurile, Mira. Aceste
ziduri crescute nu se vor mai prbui. in cateva zile i nopi biserica
va fi intreag i va strluci intre muni.
MIRA (cu bucurie): Aa - Manole, insenineaza-te, Manole. Zidurile nu
mai cad? in adevr zidurile nu mai cad?
MANOLE (pierdut): Nu, zidurile nu mai cad.
MIRA: Manole, biserica e primit?
MANOLE: Pe la Sampetru va strluci i clopote va avea.
MIRA: Pe la Sampetru? Clopote... CeJ mai mic eu vreau s-l trag mai
intai. intr-o duminica m voi sui s-l trag la intaia liturghie.
MANOLE: Tu, Mira, tu. Dar cum pe cel mare il voi trage eu, pe cel pe
care nimenea nu-l va auzi. Povestea cu jertfa e numai asa un joc. Un
joc de alba vraja i intunecata magie, pe care-l vom face cu tine.
MIRA: Cu rnine? Nu ineleg. - Cu mine?
MANOLE (cu glas irea l): Cu tine, fiindcA tu esti aici din intamplare.
i-apoi aa se i potrivete. Fiindca intre toti i toate tu eti cea
dintai pornit spre joc.
MIRA (cu oarecare nedurnerire): Bine! (ca un copil) Am s m joc cu
voi cum dorii. Dar tia s nu se mai incrunte c-mi pierd orice
plcere.
MANOLE: Zidari, ai auzit? incruntarea s-a sfarit. Acuma incepe
partea luminei.
Stai, mindruta mea,
Nu te sparia,
Ca vrem sa glumim
Si sa te zidim!
Mira se-ncredea
Si vesel ridea.
Iar Manea ofta
Si se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pin' la gleznisoare,
Pin' la pulpisoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai ridea,
7

Manoli turba
Si mereu lucra.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pin' la costisoare,
Pin' la titisoare,
Pin' la buzisoare,
Pin' la ochisori,
Incit , vai de ea,
Nu se mai videa,
Ci se auzea
Din zid ca zicea:
- Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe,
Viata mi se stinge!
Pe Arges in gios,
Pe un mal frumos
Negru-voda vine
Ca sa se inchine
La cea monastire,
Falnica zidire,
Monastire nalta,
Cum n-a mai fost alta.
Boierul: Manole ! Manole s-a impotrivit crucii! ( catre Voda ) Rostete
osanda, mria ta!!
Voda nu stie ce sa spuna.
Boierul : Osanda!!!( Catre public) Auzii-l cum trage clopotul Ne
batjocoeste! Moarte claditorului!
U1 ( aratand cu degetul ): Manole a iesit pe marginea bisericii.
Iar bietul Manoli,
Mesterul Manoli,
Cind se incerca
De-a se arunca,
Iata c-auzea
Din zid ca iesea
Un glas nadusit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea.
Manea se pierdea,
Ochi-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvirtea,
8

Si de pe grindis,
De pe coperis,
Mort bietul cadea!
Iar unde cadea
Ce se mai facea?
O fintina lina,
Cu apa putina,
Cu apa sarata,
Cu lacrimi udata!