Când sângele deja se scurge

Lăsând în urmă doar un spasm,

Pe mort oare cine îl plânge
Și-i mai citește înc-un basm?
Rău îți mai pare că l-ai dus,
Că la apus tu l-ai adus?
Ia remușcări, iertări s-au scurs.

Când pasărea dai jos din adăpost

Într-o cădere de copac monumentală,
Părerile de rău n-au niciun rost,
Iar tu găsești motiv de fală.

Noi din păcat am derivat

Dulcețuri crude și ispititoare,
În obiceiuri bune l-am imbrăcat
Ș-așa frumos ne pare!

Și mai rămâne o-ntrebare:

Mai merităm un soare?