Sunteți pe pagina 1din 608

ERNEST SCHEIBER

NUMERICA

ANALIZA

Brasov

Cuprins
I

INTERPOLARE S
I APLICAT
II

11

1 Diferente finite
1.1 Diferente finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Ecuatia cu diferente liniara . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Sistem fundamental de solutii . . . . . . . . . . .
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solutii .
1.2.3 Solutia ecuatiei cu diferente neomogena . . . . . .
1.3 Metoda seriilor formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Transformarea z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

13
13
16
17
19
22
23
26

.
.
.
.
.

37
37
44
46
50
61

.
.
.
.
.
.
.

73
73
76
77
79
79
81
83

4 Formule de derivare numeric


a
4.1 Aproximarea derivatei prin diferente . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.1 Extrapolarea Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

89
89
91

2 Elemente din teoria interpol


arii
2.1 Sisteme Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite . . . . . . . . . .
2.4 Diferente divizate . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Polinomul de interpolare Lagrange-Hermite n C

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

3 Convergenta procedeelor de interpolare


3.1 Spatii liniar ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Interpolare si aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Convergenta n medie a polinoamelor Lagrange . . . . .
3.4 Divergenta interpolarii Lagrange . . . . . . . . . . . . . .
3.4.1 Sir de polinoame Lagrange neconvergent . . . . .
3.4.2 Norma operatorului Fourier . . . . . . . . . . . .
3.4.3 Divergenta polinoamelor de interpolare Lagrange

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

CUPRINS

4.2
4.3

Derivare automata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . .

5 Formule de integrare numeric


a
5.1 Natura aproximarii . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Formule de tip Newton - Cotes . . . . . . . .
5.3 Evaluarea restului . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Integrale de tip Cauchy . . . . . . . . . . . . .
5.7 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . .
5.8 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . .
5.10 Restul ca serie . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11 Cazuri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11.1 Formula de integrare numerica Lobatto
5.11.2 Formula de integrare numerica Radau .
5.11.3 Formula de cvadratura Gauss-Kronrod
5.12 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . .
5.12.1 Polinoamele si numerele lui Bernoulli .
5.12.2 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . .
5.12.3 Formule de integrare Euler-MacLaurin

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

94
99
103
104
106
108
114
116
117
119
124
131
132
134
134
137
137
139
139
143
145

6 Metoda celor mai mici p


atrate
157
6.1 Determinarea unei functii de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 157
6.2 Aproximare n spatii prehilbertiene . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6.3 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . 165
7 Transformarea Fourier discret
a
7.1 Transformata Fourier discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Algoritmul transformarii Fourier discreta rapida . . . . . . . .
7.3 Transformarea cosinus discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.4 Aplicatii ale transformatei Fourier discreta . . . . . . . . . . .
7.4.1 Calculul coeficientilor Fourier . . . . . . . . . . . . . .
7.4.2 Calculul coeficientilor Laurent . . . . . . . . . . . . . .
7.4.3 Determinarea functiei analitice cunoscand partea reala
7.4.4 Calculul integralei Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

169
169
173
174
177
177
178
179
181

CUPRINS

8 Polinoame trigonometrice
185
8.1 Interpolare trigonometrica pe noduri oarecare . . . . . . . . . . . 186
8.2 Interpolare trigonometrica pe noduri echidistante . . . . . . . . . 192
8.3 Convergenta polinoamelor de interpolare trigonometrica . . . . . . 198
9 Aproximare si interpolare cu polinoame Cebsev
9.1 Polinoame Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Dezvoltarea Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Polinoame sub forma lui Cebsev . . . . . . . . . . . . . .
9.3.1 Reprezentarea unui polinom n forma lui Cebsev .
9.3.2 Calculul valorii unui polinom sub forma lui Cebsev
9.4 Interpolare Lagrange pe noduri Cebsev . . . . . . . . . . .
10 Functii spline polinomiale
10.1 Interpolare cu functii spline cubice . . . . . . .
10.2 Functia spline polinomiala . . . . . . . . . . . .
10.2.1 Functia spline polinomiala naturala . . .
10.2.2 Interpolare cu functii spline polinomiale
10.3 Functii B-spline . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.3.1 Functii B-spline pe noduri echidistante .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

205
205
206
214
214
215
216

.
.
.
.
.
.

225
225
234
235
237
239
242

11 Interpolare cu sinus cardinal


247
11.1 Interpolare pe noduri echidistante n [0, ] . . . . . . . . . . . . . 247
11.2 Interpolare pe noduri echidistante n R . . . . . . . . . . . . . . . 251
12 Rezolvarea problemelor Cauchy
12.1 Metode de discretizare . . . . . . . . . . . .
12.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta . . .
12.3 Scheme de calcul de tip Adams . . . . . . .
12.4 Schema diferentelor regresive . . . . . . . . .
12.5 Schema de calcul predictor - corector . . . .
12.6 A-stabilitatea schemelor de calcul . . . . . .
12.7 Schemele Bulirsch-Stoer si Bader-Deuflhard
12.8 Metoda iteratiilor variationale . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

261
262
268
280
284
285
288
294
300

13 Rezolvarea problemelor bilocale


305
13.1 Metoda tirului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
14 Metode de homotopie
309
14.1 Rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii neliniare . . . . . . . . 309

II

CUPRINS

NUMERICA

ALGEBRA LINIARA

311

15 Elemente de analiz
a matriceal
a
313
15.1 Definitii, notatii, proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
16 Rezolvarea sistem. algebrice liniare
16.1 Numarul de conditionare al unei matrice . . . . .
16.2 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . . . . . . . .
16.3 Inversarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . .
16.4 Factorizarea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
16.5 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea Cholesky
16.6 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . . . . . . . .
16.7 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
16.8 Solutie n sensul celor mai mici patrate . . . . . .
17 Transformarea Householder
17.1 Transformata Householder . . . . . . . . . . .
17.2 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . .
17.3 Cea mai buna aproximatie si factorizarea QR
17.4 Cele mai mici patrate si descompunerea QR .
17.5 Bidiagonalizarea unei matrice . . . . . . . . .
17.6 Reprezentare similara de tip Hessenberg a unei
18 Valori si vectori proprii
18.1 Forma normala Schur . . . . .
18.2 Diagonalizarea unei matrice .
18.3 Raza spectrala a unei matrice
18.4 Metode numerice . . . . . . .
18.4.1 Metoda puterii . . . .
18.4.2 Metoda puterii inverse
18.4.3 Algoritmul QR . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

19 Descompunerea valorii singulare


19.1 Descompunerea valorii singulare . . . . . . .
19.2 Calculul DVS . . . . . . . . . . . . . . . . .
19.3 Metoda celor mai mici patrate prin DVS . .
19.4 Sistemelor algebrice de ecuatii liniare si DVS
19.5 Pseudoinversa unei matrice . . . . . . . . . .
19.6 Norma unei matrice si DVS . . . . . . . . .
19.7 Numarul de conditionare si DVS . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
matrice

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

331
332
334
338
339
348
349
352
361

.
.
.
.
.
.

367
367
370
374
376
378
379

.
.
.
.
.
.
.

385
385
390
394
399
399
400
401

.
.
.
.
.
.
.

407
407
409
411
412
413
414
415

CUPRINS

20 Spatii Krylov
20.1 Definitia spatiului Krylov . . . . . . . . . . . . .
20.2 Descompunerea Arnoldi . . . . . . . . . . . . . .
20.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare .
20.3.1 Varianta Ritz-Galerkin . . . . . . . . . . .
20.3.2 Varianta reziduului minimal . . . . . . . .
20.4 Calculul valorilor si vectorilor propri . . . . . . .
20.5 Calculul elementului de cea mai buna aproximatie

III

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

REZOLVAREA ECUAT
IILOR NELINIARE

21 Rezolvarea ecuatiilor neliniare


21.1 Metoda liniarizarii . . . . . . . . . . . .
21.2 Metoda liniarizarii modificata . . . . . .
21.3 Rezolvarea sistemelor algebrice neliniare
21.4 Rezolvarea ecuatiilor algebrice . . . . . .
21.4.1 Metoda tangentei . . . . . . . . .
21.4.2 Metoda functiei inverse . . . . . .
21.4.3 Metoda Ridder . . . . . . . . . .
21.5 Rezolvarea ecuatiilor polinomiale . . . .

IV

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

425
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

REZOLVARE PRIN OPTIMIZARE

22 Elemente din teoria optimiz


arii
22.1 Functionale diferentiabile . . . . . . . .
22.2 Functionale convexe . . . . . . . . . . .
22.3 Proprietati ale problemei de optimizare
22.4 Metode de descrestere . . . . . . . . .
22.5 Metoda gradientului . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

417
417
417
420
422
422
423
423

427
427
431
433
437
437
438
442
444

455
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

457
457
459
462
464
465

23 Sisteme algebrice prin metode de optimizare


469
23.1 Rezolvarea unui sistem liniar prin metoda celor mai mici patrate . 469
23.2 Rezolvarea unui sistem neliniar prin cele mai mici patrate . . . . . 470
23.3 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 471
24 Metode spectrale
479
24.1 Metoda Galerkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 480
24.2 Metoda colocatiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481

CUPRINS

24.2.1 Varianta globala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481


24.2.2 Varianta locala - de tip Runge-Kutta implicita . . . . . . . 482
24.3 Metoda lui Ritz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 484
25 Ecuatii liniare prin forme biliniare
25.1 Forma biliniara generata de o ecuatie liniara . . .
25.1.1 Teoreme de existenta . . . . . . . . . . . .
25.1.2 Rezolvarea numerica prin metoda Galerkin
25.2 Perspectiva variationala . . . . . . . . . . . . . .
25.2.1 Rezolvarea numerica prin metoda lui Ritz
25.2.2 Metoda elementului finit . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

ANEXE

485
485
492
495
506
508
508

513

A Notiuni de teoria erorilor


A.1 Eroare absoluta si eroare relativa . . . . .
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila
A.3 Aritmetica numerelor n virgula mobila . .
A.4 Standardul IEEE 754 . . . . . . . . . . . .
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

515
515
516
517
519
520

B Implementarea metodelor iterative

525

C Identit
ati trigonometrice

527

D Determinarea unor parametri numerici

529

E Imbun
at
atirea convergentei
533
E.1 Ordinul de convergenta al unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533
E.2 Imbunatatirea convergentei unui sir . . . . . . . . . . . . . . . . . 534
E.3 Transformarea lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534
F Determinarea ordinelor de convergent
a
G Elemente de topologie
G.1 Statiu topologic Baire

537

543
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 543

H Elemente de analiz
a matematic
a

547

CUPRINS

Elemente de analiz
a functional
a
I.1 Teorema de punct fix a lui Banach . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.2 Inversarea operatorilor liniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.3 Principiul condensarii singularitatilor . . . . . . . . . . . . . . . .
I.4 Norma operatorilor integrali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.5 Cea mai buna aproximatie n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.6 Cea mai buna aproximare n spatiu prehilbertian . . . . . . . . .
I.7 Descompunerea ortogonala a unui spatiu prehilbertian . . . . . .
I.8 Reprezentarea unei functionale liniare si continue ntr-un spatiu
Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.9 Compactitate n spatii Hilbert separabile . . . . . . . . . . . . . .

J Polinoame ortogonale clasice


J.1 O reprezentare a polinoamelor
J.2 Polinoame Legendre . . . . .
J.3 Polinoame Hermite . . . . . .
J.4 Polinoamele lui Laguerre . . .

ortogonale
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

553
553
554
555
556
558
561
562
562
563
565
565
567
571
573

K Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic


579
K.1 Schema de calcul explicita de tip Runge Kutta n 4 trepte . . . 580
K.2 Schema de calcul implicita de tip Runge Kutta n 2 trepte . . . 585
L Reprezentarea multimii de A-stabilitate

589

M Produsul Kronecker

593

N Ecuatia matriceal
a Sylvester

597

O Curbe B
ezier
599
O.1 Reprezentarea Bezier a unui polinom . . . . . . . . . . . . . . . . 599
O.2 Curbe Bezier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 604

Bibliografie

605

10

CUPRINS

Partea I
INTERPOLARE S
I APLICAT
II

11

Capitolul 1
Diferente finite
1.1

Diferente finite

Diferentele finite stau la baza multor metode de calcul numeric privind integrarea si derivarea numerica, integrarea ecuatiilor diferentiale ordinare si cu
derivate partiale. Functiile care intervin n acest capitol sunt functii reale de o
variabila reala. Printr-o diferenta finita de ntelege un operator de forma
h f (x) = Af (x + ah) Bf (x + bh)

(1.1)

unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului


h (f + g) = h f + h g.
Diferentele finite de ordin superior se introduc recursiv
0h f = f
nh f = h (hn1 f ),

n > 1.

Diferentele finite uzuale sunt:


diferenta finita progresiva
4h f (x) = f (x + h) f (x);
diferenta finita regresiva
h f (x) = f (x) f (x h);
13

14

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

diferenta finita centrata


h
h
h f (x) = f (x + ) f (x ).
2
2
In cele ce urmeaza vom studia doar diferentele finite uzuale.
Formulele explicite de calcul ale unei diferente finite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalitatile:

n
(1)nk f (x + kh);
= k=0
(i)
k
 
Pn
n
n
(1)k f (x kh);
(ii) h f (x) = k=0
k
 
Pn
n
4kh f (x);
(iii) f (x + nh) = k=0
k
 
Pn
n
(iv) f (x nh) = k=0
(1)k kh f (x).
k
4nh f (x)

Pn

(1.2)

Demonstratie. 4nh f (x) se exprima ca o combinatie liniara a valorilor lui f n


x, x + h, . . . , x + nh, adica are loc o formula de forma
4nh f (x) =

n
X

Ak f (x + kh).

k=0

Pentru determinarea coeficientilor (Ak )0kn , alegem f (x) = ex si atunci


ex (eh 1)n =

n
X

Ak ex+kh .

k=0

Dezvoltand binomul din membrul stang gasim



n 
n
X
X
n
nk x+kh
(1) e
=
Ak ex+kh .
k
k=0

k=0


n
Identificand coeficientii lui e
gasim Ak =
(1)nk , adica relatia (i).
k
In mod asemanator se pot justifica si celelelte relatii.
Stabilim o serie de proprietati ale diferentei finita progresiva. Rezultate asemanatoare se pot deduce si pentru celelalte diferente finite.
x+kh

15

1.1. DIFERENT
E FINITE

Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Daca functia f este derivabila de ordin


n atunci exista c (x, x + nh) astfel ncat
4nh f (x) = hn f (n) (c).

(1.3)

Demonstratie. Prin indutie matematica dupa n, pentru n = 1, utilizand teorema de medie a lui Lagrange avem succesiv
4h f (x) = f (x + h) f (x) = hf 0 (c)

x < c < x + h.

Presupunem relatia (1.3) adevarata pentru diferentele de ordin n1. Daca g(x) =
f (x)
4n1
n
atunci
hn1
4h (4n1
4nh f (x)
h f (x))
=
=
hn
hn

f (x+h)
4n1
h
hn1

f (x)
4n1
h
hn1

d 4n1
g(x + h) g(x)
f (x)
= g 0 (
c) =
[ h n1 ]|x=c
h
dx
h
unde x < c < x + h. Deoarece operatorul de derivare comuta cu operatorul de
diferenta finita, rezulta ca
=

d 4hn1 f (x)
4hn1 f 0 (x)
4nh f (x)
=
[
]|
=
|x=c .
x=
c
hn
dx
hn1
hn1
Utilizand ipoteza inductiei,
0
4nh f (x)
4n1
h f (x)
=
|x=c = (f 0 )(n1) (c) = f (n) (c),
n
n1
h
h

unde x < c < c < c + (n 1)h < x + nh.


Observatia 1.1.1
Presupunand ca functia f are derivata de ordinul n continua, pentru h 0, din
(1.3) rezulta
4n f (x)
lim h n
= f (n) (x).
(1.4)
h0
h
Diferenta finita progresiva de ordin superior pentru produsul a doua functii
generalizeaza formula lui Leibniz

16

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:


4nh f (x)g(x)


n 
X
n
g(x + kh)
=
4kh f (x)4nk
h
k

(1.5)

k=0

Demonstratia teoremei se face prin inductie matematica dupa n.


Observatia 1.1.2
Sa presupunem ca functiile f, g au derivata de ordinul n continua. Impartind
(1.5) la hn si utilizand Observatia 1.1.1, pentru h 0, obtinem
(n)

(f (x)g(x))


n 
X
n
=
f (k) (x)g (nk) (x).
k

(1.6)

k=0

1.2

Ecuatia cu diferente liniar


a si cu coeficienti
constanti

Consideram ecuatia cu diferente (h = 1)


p 4p u(n) + p1 4p1 u(n) + . . . + 1 4u(n) + 0 u(n) = fn+p

n N.

unde necunoscuta este functia u : N R, iar coeficientii 0 , . . . , p sunt constante


reale. Explicitand diferentele finite progresive n functie de valorile functiei (1.2)
obtinem
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = fn+p

n N,

(1.7)

unde un = u(n).
Presupunem ca a0 ap 6= 0.
In cele ce urmeaza, numim (1.7) ecuatie cu diferente liniara si cu coeficienti
constanti, de ordin p si se cere solutia care verifica n plus conditiile initiale
u0 = v0
u1 = v1
...
up1 = vp1

(1.8)

Teorema 1.2.1 Exista cel mult o solutie a ecuatiei cu diferente (1.7) care verific
a
conditiile (1.8).

17

1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA

In prealabil studiem ecuatia cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti


constanti
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0

n N,

(1.9)

Teorema 1.2.2 Multimea solutiilor ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu


coeficienti constanti formeaza un spatiu liniar.

1.2.1

Sistem fundamental de solutii

Teoria ecuatiei cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti este


asemanatoare cu cea a ecuatiei diferentiale liniara, omogena si cu coeficienti
constanti.
Definitia 1.2.1 Sirurile (u1n )nN , . . . , (upn )nN sunt liniar independente daca relatiile
1 u1n + . . . + p upn = 0,
n N
implica 1 = . . . = p = 0.
Teorema 1.2.3 Sirurile (u1n )nN , . . . , (upn )nN , solutii ale ecuatiei (1.9) sunt liniar
independene daca si numai daca au loc relatiile


p

u1n
.
.
.
u
n

1
un+1 . . . upn+1
6= 0,

n N.
(1.10)
4n =

.
.
.
.
.
.
.
.
.

1
un+p1 . . . upn+p1
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista n N astfel ncat 4n = 0.
Atunci sistemul algebric de ecuatii liniare si omogene
1 u1n
+ ... +
p upn
=0
p
1
1 un+1 + . . . + p un+1 = 0
...
...
...
...
p
1
1 un+p1 + . . . + p un+p1 = 0

(1.11)

n necunoscutele 1 , . . . , p , admite o solutie nebanala notata la fel.


Inmultind ecuatiile sistemului, respectiv cu a0 , . . . , ap1 si sumand egalitatile
ap
ap
astfel obtinute, rezulta
p1
p1
1 X
1 X
1
1 (
ai un+i ) + . . . p (
ai upn+i ) = 0.
ap i=0
ap i=0

18

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (ujk )kN ,


cu diferente (1.9), ultima egalitate devine

j = 1, . . . , p sunt solutii ale ecuatiei

1 u1n+p + . . . + p upn+p = 0.
Observam ca aceasta egalitate completeaza relatiile sistemului (1.11). Reluand
nmultirea ultimelor p egalitati, respectiv prin aap0 , . . . , ap1
si adunarea lor
ap
deducem
1 u1m + . . . + p upm = 0 m n.
Procedand asemanator, nmultim ecuatiile sistemului (1.11), respectiv cu
aa01 , . . . , aap0 si sumand egalitatile astfel obtinute, gasim
p
p
1 X
1 X
1
ai un+i1 ) + . . . p (
ai upn+i1 ) = 0,
1 (
a0 i=1
a0 i=1

sau
1 u1n1 + . . . + p upn1 = 0.
Repetand, deducem
1 u1m + . . . + p upm = 0 m n.
In felul acesta contrazicem liniar independenta sirurilor.
Reciproc, presupunem prin absurd ca sirurile (ujk )kN , j = 1, . . . , p nu sunt
liniar independente, existand constantele 1 , . . . , p , nu toate nule astfel ncat
1 u1n + . . . + p upn = 0,

n N.

Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solutie nebanala, deci 4n = 0, ceea ce


nu se poate.
Definitia 1.2.2 p siruri solutii ale ecuatiei (1.9) si liniar independente formeaz
a
un sistem fundamental de solutii.
Importanta unui sistem fundamental este reliefata n
Teorema 1.2.4 Daca (ujk )kN , j = 1, . . . , p formeaza un sistem fundamental de
solutii pentru ecuatia cu diferente (1.9) atunci pentru orice alta solutie (uk )kN a
ei, exista constantele c1 , . . . , cp astfel ncat
un = c1 u1n + . . . + cp upn ,

n N.

19

1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA

Demonstratie. Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare n necunoscutele


c1 , . . . , c p
+ . . . + cp up0
= u0
c1 u10
+ . . . + cp up1
= u1
c1 u11
(1.12)
...
...
...
...
c1 u1p1 + . . . + cp upp1 = up1
Determinantul sistemului fiind diferit de 0, sistemul (1.12) admite o solutie unica
notata tot c1 , . . . , cp .
Inmultind ecuatiile sistemului (1.12) respectiv cu a0 , a1 , . . . , ap1 si sumand
ap
ap
ap
egalitatile astfel obtinute deducem
p1
p1
p1
1 X
1 X
1 X
p
1
c1 (
ak uk ) + . . . + cp (
ak uk ) =
ak uk ,
ap k=0
ap k=0
ap k=0

sau
c1 u1p + . . . + cp upp = up .

(1.13)

Repetand rationamentul, din aproape n aproape obtinem


un = c1 u1n + . . . + cp upn ,

1.2.2

n N.

Determinarea unui sistem fundamental de solutii

Cautam solutii ale ecuatiei cu diferente omogene (1.9) sub forma unei progresii
geometrice uk = xk , k N. Rezulta ca x trebuie sa fie radacina polinomului
caracteristic
f (x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0 .
Notam prin x1 , . . . , xp radacinile acestui polinom.
Cazul r
ad
acinilor distincte dou
a c
ate dou
a.
Teorema 1.2.5 Daca x1 , . . . , xp sunt radacini distincte doua cate doua ale polinomului caracteristic atunci sirurile (xn1 )nN , . . . , (xnp )nN formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogema (1.9).
Demonstratie. Verificam conditia de liniar independenta, data n Teorema
1.2.3, a celor p siruri.
n

n
x1

.
.
.
x
p
n+1

n+1
x1

.
.
.
x
p
=
4n =

.
... ...
. .n+p1

x

. . . xn+p1
1
p

20

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

= (x1 . . . xp )n V (x1 , . . . , xp ) = (x1 . . . xp )n

(xi xj ) 6= 0.

1j<ip

Cazul r
ad
acinilor multiple. Stabilim un rezultat ajutator
Teorema 1.2.6 Daca f (x) este polinomul caracteristic si : N R este o
functie oarecare atunci
ap xn+p (n + p) + ap1 xn+p1 (n + p 1) + . . . + a0 xn (n) =
= xn [f (x)(n) +

1 0
1
xf (x)4(n) + . . . xp f (p) 4p (n)].
1!
p!

Demonstratie. Utilizand relatia (iii) de la (1.2) au loc egalitatile


(n) = (n)
 

1
(n + 1) =
(n) +
0
 

2
(n + 2) =
(n) +
0
..
.
 

p
(n + p) =
(n) +
0

1
1

2
1

p
1

4(n)


2
2

p
2


4(n) +

4(n) +
... +

42 (n)

42 (n) + . . .

p
4p (n)
p

pe care le nmultim respectiv cu a0 xn , a1 xn+1 , a2 xn+2 , . . . , ap xn+p si le nsumam,


obtinand
p
p
X
X
ak xn+k (n + k) = xn
bk (x)4k (n),
k=0

k=0

unde

p
p 
X
xk
xk X
j
j(j 1) . . . (j k + 1)xjk = f (k) (x).
bk (x) =
aj x j =
k
k! j=k
k!
j=k
In consecinta, daca x este o radacina a polinomului caracteristic, avand ordinul
de multiplicitate r atunci sirul (xn (n))nN , cu (n) polinom de grad cel mult
r 1, este solutie a ecuatiei cu diferente (1.9).
Mai mult,

21

1.2. ECUAT
IA CU DIFERENT
E LINIARA

Teorema 1.2.7 Daca x1 , x2 , . . . , xk sunt radacinile polinomului caracteristic, avand


respectiv ordinele de multiplicitate r1 , r2 , . . . , rk , (r1 + r2 + . . . + rk = p), atunci
sirurile
(xn1 )nN (nxn1 )nN . . . (nr1 1 xn1 )nN
(xn2 )nN (nxn2 )nN . . . (nr2 1 xn2 )nN
...
...
... ...
n
n
(xk )nN (nxk )nN . . . (nrk 1 xnk )nN
formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogena
(1.9).
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca sirurile
(xni )nN , (nxni )nN , . . . , (nri 1 xni )nN ,

1ik

sunt liniar dependente. Atunci exista constantele Ci,0 , Ci,1 , . . . , Ci,ri 1 , 1 i k


nu toate nule, astfel ncat
k
X

(Ci,0 xni + Ci,1 nxni + . . . + Ci,ri 1 nri 1 xni ) = 0,

n N,

i=1

sau

k
X

xni Pi (n) = 0,

n N,

(1.14)

i=1

unde Pi (n) = Ci,0 + Ci,1 n + . . . + Ci,ri 1 nri 1 .


Potrivit presupunerii facute, polinoamele Pi (n), i = 1, . . . , k nu sunt toate
identic nule. Putem presupune ca toate polinoamele care apar n relatia (1.14)
sunt neidentic nule.
Impartind (1.14) prin xn rezuta
1
 x n
 x n
k
2
P1 (n) +
P2 (n) + . . . +
Pk (n) = 0,
n N.
(1.15)
x1
x1
Aplicand relatiei (1.15) diferenta1 4n deducem
 x n
 x n
2
k
P2,1 (n) + . . . +
Pk,1 (n) = 0,
x1
x1

n N,

unde polinoamele Pi,1 i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor


Pi i = 2, . . . , k.
1
Pentru a 6= 1 si polinom are loc 4an (n) = an (a(n + 1) (n)) unde a(n + 1) (n)
este un polinom de acelasi grad cu .

22

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Repetand rationamentul de mai sus de k 1 ori deducem egalitatea


 x n
k
Pk,k1 (n) = 0
n N.
xk1
Pe de-o parte rezulta ca polinomul Pk,k1 este identic nul, iar pe de alta parte
este neidentic nul. Contradictia aparuta justifica afirmatia teoremei.
Exemplul 1.2.1 Sirul lui Fibonacci este definit prin ecuatia cu diferente
un+2 un+1 un = 0,

n N.

(1.16)

Polinomul caracteristic este f (x) = x2 x 1 si are radacinile 12 5 . Formula


termenului general al sirului definit de (1.16) este

1+ 5 n
1 5 n
un = C1 (
) + C2 (
) .
2
2
Daca impunem conditiile initiale u0 = u1 = 1 atunci coeficientii C1 , C2 rezulta
din sistemul
u0 = C1 + C2 = 1

1+ 5
1 5
u1 = C1
+ C2
= 1.
2
2

5 , C2 = 1 5 . Prin urmare
Rezolvand sistemul de mai sus, se obtine C1 = 1+
2 5
2 5
"
#

1
1 + 5 n+1
1 5 n+1
un = (
)
(
)
.
(1.17)
2
2
5

1.2.3

Solutia ecuatiei cu diferente neomogen


a

Suntem n masura sa solutionam problema determinata de ecuatia cu diferente


neomogena, liniara si cu coeficoenti constanti (1.7) cu conditiile initiale (1.8).
Teorema 1.2.8 Daca (ukn )nN , k = 0, 1, . . . , p1 formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia cu diferente omogena care satisfac conditiile initiale
ukn = k,n , k, n {0, 1, . . . , p 1} atunci solutia problemei (1.7)-(1.8) este
un =

p1
X
i=0

vi uin

np
1 X
fk+p up1
+
nk1 ,
ap k=0

n N.

(1.18)

Se presupune ca
fk = 0 pentru k < p;
ukn = 0 pentru n < 0, k = 0, 1, . . . , p 1.

(1.19)

23

1.3. METODA SERIILOR FORMALE

P
i
ie a ecuatiei
Demonstratie. Sirul (zn )nN definit prin zn = p1
i=0 vi un este o solut
cu diferente omogena care verifica conditiile initiale
(1.8).
P
p1
Verificam ca sirul (wn )nN definit prin wn = a1p np
ie
k=0 fk+p unk1 este o solut
a ecuatiei cu diferente neomogena (1.7) care satisface conditiile initiale omogene
wn = 0, pentru n = 0, 1, . . . , p 1.
Daca n {0, 1, . . . , p1} atunci pentru k = 1, 2, . . . , np au loc egalitatea
fk+p = 0 si n consecinta
1
wn = fp up1
n1 = 0,
ap
datorita conditiilor initiale verificate de sirul (up1
n )nZ .
Utilizand (1.19), au loc egalitatile
np

1 X
1 X
p1
wn =
fk+p unk1 =
fk+p up1
nk1 .
ap k=0
ap k=

Atunci

p
X

X
1 X
=
fk+p up1
aj
n+jk1 =
ap j=0 k=

aj wn+j

j=0

p
p
n
n
X
1 X X
1 X
p1
=
aj
fk+p un+jk1 =
fk+p
aj up1
n+jk1 .
ap j=0 k=0
ap k=0
j=0

Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (unp1 )nZ este solutie a ecuatiei cu


diferente omogena (1.9), au loc egalitatile
p
X

p1
aj un+jk1
=0

j=0

iar pentru k = n, din conditiile initiale verificate de acelasi sir, are loc
p
X
aj up1
j1 = ap .
j=0

In consecinta

1.3

Pp

j=0

aj wn+j =

1
f a
ap n+p p

= fn+p .

Metoda seriilor formale

Fie sirurile a = (an )nN , b = (bn )nN si seriile formale


fa (x) =

X
n=0

an x ,

fb (x) =

X
n=0

bn x n .

24

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Pn
Definitia 1.3.1 Sirul c = (cn )nN definit prin cn =
ste
k=0 ak bnk se nume
produsul de convolutie ale sirurilor a si b. Se utilizeaza notatia c = a b.
P
n
Daca c = a b si fc (x) =
n=0 cn x atunci fc (x) = fa (x)fb (x).
Reluam din nou ecuatia cu diferente omogena, liniara si cu coeficienti constanti
de ordin p (1.9)
ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0

n N.

Atasam ecuatiei cu diferente


polinomul caracteristic f (x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a0 ,
seria formala corespunzatoare sirului u = (un )nN , (x) =

n=0

un xn .

Introducem polinomul g(x) = xp f ( x1 ) = ap + ap1 x + . . . + a0 xp si sirul =


(ap , ap1 , . . . , a0 , 0, . . .). Astfel g(x) este seria formala atasata sirului .
Datorita relatiilor (1.9), produsul de convolutie u are cel mult p termeni
nenuli
( u)n =

n
X

k unk = ap un + ap1 un1 + . . . + a0 unp = 0,

n p.

k=0

In consecinta produsul (x) = g(x)(x) este polinom de grad cel mult p 1.


Astfel
(x)
.
(1.20)
(x) =
g(x)
Q
Q
Daca f (x) = kj=1 (x xj )rj atunci g(x) = kj=1 (1 xj x)rj .
Se descompune (x)
n fractii simple care se dezvolta n serie tayloriana n jurul
g(x)
originii. Solutia ecuatiei cu diferente se obtine identificand n (1.20) coeficientii
termenii lui xn , n N.
In acest sens se utilizeaza relatiile deduse abstractie facand de convergenta:
P
P
1
n
n
=
(1 x)
1x
n=0 x = 1
n=0 x
(1 x)2

n=0 (n

+ 1)xn = 1

1
(1x)2

n=0 (n

Exemplul 1.3.1
a2 un+2 + a1 un+1 + a0 un = 0,

n 2.

+ 1)xn

25

1.3. METODA SERIILOR FORMALE

Functia se va deduce pe baza ecuatiei cu diferente. Inmultim ecuatia cu


diferente cu xn+2 si sumand se obtine
a2

un+2 x

n+2

+ xa1

n=0

un+1 x

n+1

+ x a0

n=0

un xn = 0,

n=0

sau
a2 ((x) u0 u1 x) + xa1 ((x) u0 ) + x2 a0 (x) = 0,
de unde

a2 u0 + x(a2 u1 + a1 u0 )
.
(1.21)
a2 + a1 x + a0 x 2
Daca x1 , x2 sunt radacinile polinomului caracteristic a2 x2 + a1 x + a0 = 0 atunci
(x) =

a2 + a1 x + a0 x2 = a2 (1 xx1 )(1 xx2 ).


Daca = a21 4a0 a2 6= 0 x1 6= x2 atunci din (1.21) rezulta

X
X
X
B
A
n n
n n
+
=A
x1 x + B
x2 x =
(Axn1 + Bxn2 )xn ,
(x) =
1 xx1 1 xx2
n=0
n=0
n=0

de unde un = Axn1 + Bxn2 .


Daca = a21 4a0 a2 = 0 x1 = x2 atunci din (1.21) rezulta

X
X
X
A
B
n n
n n
(A+B(n+1))xn1 xn ,
(x) =
(n+1)x1 x =
x1 x +B
=A
+
1 xx1 (1 xx1 )2
n=0
n=0
n=0

de unde un = A + B(n + 1))xn1 .


Exemplul 1.3.2 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie
un+2 un+1 un = 0,

n 2;

(1.22)

cu conditiile initiale u0 = u1 = 1.
Se obtine
(x) =

1
.
1 x x2

Radacinile polinomului caracteristic f (x) = x2 x1 sunt x1 =


Descompunerea n fractii simple a functiei (x) este


1
x1
x2
.
(x) =

5 1 x1 x 1 x2 x
si n consecinta un =

1 (xn+1
1
5

x2n+1 ).

1+ 5
, x2
2

1 5
.
2

26

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Exemplul 1.3.3 Sa se rezolve


un+2 2un+1 + un = 0,

n 2;

Procedand analog, se gaseste


(x) =

u0 + x(u1 2u0 )
.
1 2x + x2

Descompunerea n fractii simple este


(x) =

u1 u0
2u0 u1
+
.
1x
(1 x)2

Prin urmare un = u0 + n(u1 u0 ).

1.4

Transformarea z

Fie S multimea sirurilor de numere complexe x = (xn )nZ . Daca xn = 0, n <


0 atunci sirul x se numeste cu suport pozitiv. Multimea acestor siruri se noteaza
cu S + .

0
n<0
Exemplul 1.4.1 u = (un )nZ , cu un =
.
1
n0

Exemplul 1.4.2 k = (k,n )nZ , cu k,n =

0
1

n 6= k
.
n=k

Definitia 1.4.1 Fie x, y S + astfel ncat, pentru orice n Z, seria


este convergenta. Sirul z = (zn )nZ definit prin
X
zn =
xnk yk

kZ

xnk yk

kZ

se numeste produsul de convolutie al sirurilor x si y si se noteaza cu z = x y.


Evident x y = y x.
Exemplul 1.4.3 Daca x = (xn )nZ , atunci sirul z = x k , z = (zn )nZ este
X
zn =
xns k,s = xnk
n Z.
sZ

27

1.4. TRANSFORMAREA Z

P
Definitia 1.4.2 Fie x = (xn )nZ si functia X(z) = nZ xznn , definita n domeniul de convergenta al seriei Laurent. Operatorul ce ataseaza sirului x functia
X(z) se numeste transformata z a sirului x
L(x) = X.
Exemplul 1.4.4 Transformata z a sirului u este

X
z
1
,
=
L(u)(z) =
n
z
z1
n=0

definita n coroana {z C : |z| > 1}.


Exemplul 1.4.5 L(k )(z) =

1
.
zk

Exemplul 1.4.6 Daca x = (xn )nZ si y = (yn )nZ cu yn = xnk , n Z atunci


X yn X xnk
L(y)(z) =
=
= z k L(x)(z).
n
n
z
z
nZ
nZ
Transformarea z se bucura de urmatoarele proprietati:
Teorema 1.4.1 Operatorul L este liniar.
Teorema 1.4.2 Daca x S atunci L(x k )(z) =

1
L(x)(z).
zk

Demonstratie. Sirul x k este (xnk )nZ . In consecinta


L(x k )(z) =

X xnk
nZ

zn

1 X xnk
1
= k L(x)(z).
k
nk
z nZ z
z

Teorema 1.4.3 Are loc egalitatea


L(x y) = L(x)L(y)

x, y S.

P
Demonstratie. Daca u = x y = ( kZ xnk yk )nZ atunci
P
X
X yk X xnk
kZ xnk yk
L(u)(z) =
=
= L(y)(z)L(x)(z).
n
k
nk
z
z
z
nZ
nZ
kZ

28

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

P
Teorema 1.4.4 Daca x = (xn )nZ si X(z) =
nZ
coroana {z C : r < |z| < R} atunci are loc egalitatea
Z
1
xn =
z n1 X(z)dz,
2i |z|=

xn
zn

este convergent
a n

(1.23)

unde discul delimitat de cercul |z| = contine toate singularitatile functiei X(z).
Demonstratie. Calculam integrala din (1.23)
Z
X Z
n1
z X(z)dz =
xk
z n1k dz = 2ixn .
|z|=

kZ

|z|=

O aplicatie a transformarii z este rezolvarea ecuatiilor cu diferente liniare si cu


coeficienti constanti. Consideram ecuatia cu diferente (1.7) si extindem multimea
indicilor la Z, definind
un = 0,
n < 0
si
fn+p = ap un+p + ap1 un+p1 + . . . + a1 un+1 + a0 un ,

n < 0.

Atunci ecutia cu diferente (1.7) se poate scrie


ap un + ap1 un1 + . . . + a1 unp+1 + a0 unp = fn ,

n Z,

sau
ap (u 0 )n + ap1 (u 1 )n + . . . + a1 (u p1 )n + a0 (u p )n = fn .

(1.24)

Notam u = (un )nZ , U (z) = L(u)(z), f = (fn )nZ si F (z) = L(f )(z). In
urma aplicarii transformarii z asupra ecuatiei (1.24) si utilizand Teorema 1.4.2
obtinem ecuatia
a1
a0
ap1
+ . . . + p1 + p ) = F (z).
U (z)(ap +
z
z
z
Explicitand functia necunoscuta, gasim
U (z) =

z p F (z)
.
ap z p + ap1 z p1 + . . . + a1 z + a0

Potrivit formulei (1.23), termenii sirului u se calculeaza cu


Z
1
z n+p1 F (z)
dz.
un =
2i |z|= ap z p + ap1 z p1 + . . . + a1 z + a0

29

1.4. TRANSFORMAREA Z

Exemplul 1.4.7 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie


un un1 un2 = 0,
Extinzand multimea indicilor la Z, obtinem

0
u1 u0
un un1 un2 =

u0

n 2.

n Z\{0, 1}
n=1
n=0

Ecuatia transformatei z a sirului u = (un )nZ este


U (z)(1

1
1
u1 u0
2 ) = u0 +
,
z z
z

de unde
U (z) =
Daca >

1+ 5
2

u0 z 2 + (u1 u0 )z
.
z2 z 1

atunci
1
un =
2i

Z
|z|=

[u0 z 2 + (u1 u0 )z]z n1


.
z2 z 1

Calculand integrala prin reziduuri obtinem


"

#
1 + 5 n+1
1+ 5 n
1
)
+ (u1 u0 )(
)
un = u0 (
2
2
5
"

#
1
1 5 n+1
1 5 n
u0 (
)
+ (u1 u0 )(
) =
2
2
5

( 5 1)u0 + 2u1 1 + 5 n ( 5 + 1)u0 2u1 1 5 n

=
(
) +
(
) .
2
2
2 5
2 5
Daca u0 = u1 = 1 atunci se regaseste (1.17).

Probleme si teme de seminar


P 1.1 Sa se calculeze
1. 4nh x1

30

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

2. 4nh x211
3. 4nh sin(ax + b)
4. 4nh cos(ax + b)
5. 4nh xex
P 1.2 Sa se arate ca daca 4F (x) = f (x) atunci
P
1
P 1.3 Sa se calculeze nk=1 k(k+1)...(k+p)
.

Pn

k=1

f (k) = F (n + 1) F (1).

P 1.4 Sa se demonstreze formula de nsumare prin parti


n
X

u(k)4v(k) = u(n + 1)v(n + 1) u(1)v(1)

k=1

n
X

v(k + 1)4u(k).

k=1

P 1.5 Sa se calculeze

Pn

k=1

k2k .

Indicatii.
1. u(k) = k, 4v(k) = 2k 4u(k) = 1, v(k) = 2k si se aplica rezultatul
problemei anterioare.
P
(n+1)x
x
2. Se deriveaza identitatea nk=1 2kx = 2 2x 12 si se particularizeaza x = 1.
3. Notand cu S suma cautata, au loc egaliatile
S
n+1

= 2 + 2 22 + . . . + n 2n
2 = 2 + 22 + . . . + 2n

Inmultind prima egalitate cu 2 si adunand rezulta ecuatia n S


2S + 2n+1 2 = S + n2n+1 .
4. Au loc egalitatile
2 + 22 + 23 + . . . + 2n1 + 2n +
+ 22 + 23 + . . . + 2n1 + 2n +
+ 23 + . . . + 2n1 + 2n +
S=
..
.
+ 2n1 + 2n +
+ 2n =
= 2(2n 1) + 22 (2n1 1) + 23 (2n2 1) + . . . + 2n1 (22 1) + 2n (2 1) =
= n2n+1 (2 + 22 + . . . + 2n ) = . . . .

31

1.4. TRANSFORMAREA Z

P 1.6 Sa se arate ca

1
0
0
0
...
0
 0  

1
1

0
...
0
 0   1  

2
2
2
=

...
0

0
1
2

..
..
..
..
..

.
. 
 .   .   . 

n
n
n
n
...
0
1
2
n


0
0
0
...
0 


1
1
0
...

 0
1 


2
2
2

...
0
1
2
..
..
..
..
.
.
.
.





n
n
n
n1
n2
n
(1)
(1)
...
(1)
0
1
2


Indicatie. Se scriu matriceal relatiile



s 
X
s
s
s
x = ((x 1) + 1) =
(x 1)i ,
i

.
0

..
. 

n
n

s = 0, 1, . . . , n,

i=0

si

 
s
X
s
si
(x 1) =
(1)
xi ,
i
s

s = 0, 1, . . . , n.

i=0

P 1.7 Sa se rezolve si sa se discute n functie de parametrul p ecuatia cu diferente


un+2 2pun+1 + un = 0.
P 1.8 Sa se rezolve ecuatia cu diferente un+2 un+1 6un = 2n+2 .
P 1.9 Sa se rezolve sistemul

2x1
x2
=1

xi1 +2xi xi+1 = i

xn1 +2xn
=n

2in1

Indicatie. 1. Sistemul are solutie unica. Determinantul sistemului este




2 1 0
0 ... 0
0
0

1 2 1 0 . . . 0
0
0

0 1 2 1 . . . 0
0
0

n = ..
..
...
.
.

0
0
0
0 . . . 1 2 1

0
0
0
0 . . . 0 1 2

32

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

care dezvoltat dupa prima linie conduce la formula de recurenta n = 2n1


n2 . Solutia ecuatiei cu diferente este n = C1 +C2 n. Deoarece 2 = 3, 3 = 4
se obtine n = n + 1.
2. Se rezolva ecuatia cu diferente xk+1 2xk + xk1 = k, k N. Determinam sistemul fundamental al ecuatiei cu diferente omogene corespunzatoare:
(u0k )kN , (u1k )kN care satisface conditiile initiale
u00 = 1
u10 = 0

u01 = 0
u11 = 1

u0k = 1 k

u1k = k.

Se obtine
3

Utilizand formula (1.18) rezulta uk = v0 (1 k) + v1 k k 6k .


3. Impunand conditiile x0 = 0 si xn+1 = 0 gasim v0 = 0, v1 =
avem xk = k6 ((n + 1)2 k 2 ).
P 1.10 Sa se rezolve

a1
ai1

an1

n2 +2n
.
6

In final

sistemul
2a0 +a1 = 0
+4ai +ai+1 = 6yi
2an +an+1 = 0

i {0, 1 . . . , n},

unde (yi )0in sunt numere date.


Indicatie. 1. Din primele doua ecuatii

a1 2a0 +a1 = 0
a1 +4a0 +a1 = 6y0
rezulta a0 = y0 . Asemanator, din ultimele
Astfel sistemul se rescrie sub forma

=
a0
ai+2 +4ai+1 +ai =

an
=

doua ecuatii rezulta an = yn .


y0
6yi+1
yn

0in2

2. Solutia ecuatiei cu diferente ai+2 + 4ai+1 + ai = fi+2 = 6yi+1 este


ai =

a0 u0i

a1 u1i

i2
X
k=0

fk+2 u1ik1 ,

i 2.

(1.25)

33

1.4. TRANSFORMAREA Z

(u0i )iN , (u1i )iN sunt solutii ale ecuatei cu diferente omogene care verifica conditiile
initiale
u00 = 1
u10 = 0
u01 = 0
u11 = 1
Prin calcul direct rezulta


(1)k1 

(2 + 3)k1 (2 3)k1
2 3
= u0i+1

u0i =
u1i

Valoarea pentru a1 din (1.25) se obtine din ecuatia


an = yn = a0 u0i + a1 u1i +

n2
X

fk+2 u1nk1 .

k=0

Se obtin
a1
ai

P
0
y0 u0n yn 6 n2
k=0 yk+1 unk
=
,
u0n+1
i2
X
yi+1 u0ik ,
= y0 u0i a1 u0n+1 6

i = 2, . . . , n 1.

k=0

P 1.11 Puterea factoriala a lui x de ordin n cu pasul h este definita prin


x[n,h] = x(x h) . . . (x (n 1)h),

x[0,h] = 1.

Pentru h = 1 se utilizeaza notatia x[n] = x(x 1) . . . (x n + 1).


Sa se arate ca
1. 4h x[n,h] = nhx[n1,h] .
2. 4kh x[n,h] = Akn hk x[nk,h] ,

k {0, 1, . . . , n}.

P 1.12 Daca P Pn atunci are loc egalitatea


P (x) =

n
X
4k P (0)
h

k=0

hk k!

x[k,h] .

34

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Indicatie. 1 = x[0,h] , x[1,h] , . . . , x[n,h] sunt polinoamePde grad respectiv


0, 1, . . . , n. In consecinta are loc reprezentarea P (x) = nk=0 ck x[k,h] . Calculam
4jh P (x)

n
X

ck 4jh x[k,h]

k=j

n
X

ck Ajk hj x[kj,h] .

k=j

Pentru x = 0 se obtine 4jh P (0) = cj j!hj .


i sunt introP 1.13 Numerele lui Stirling de speta ntai Sni si de speta a doua S
n
duse prin
n
n
X
X
[n]
i i
n
i x[i] .

x =
Sn x , x =
S
n
i=1

i=1

Sa se demonstreze formulele de recurenta


i
Sn+1
= Sni1 nSni ,
i1 ,
i + S
i = iS
S

Indicatie. 1. Sni =
x[n] (x n) se obtine

n1

n1

1
i!


[n] (i)

Sn0 = n,0 ,
0 = .
S
n,0
n

|x=0 . Derivand de i ori egalitatea x[n+1] =

(i)
(i1)
= x[n]
(x n) + i x[n]
.
(i)
(i1)
(i)
Pentru x = 0 rezulta (x[n+1]
|x=0 = i x[n]
|x=0 n x[n]
|x=0 si se
mparte la i!.
i = 1 4i xn | . Calculam 4i pentru produsul xn = xn1 x
2. S
x=0
n
i!
(x[n+1]

(i)

4i xn = i4i1 xn1 + 4i xn1 (x + i).


Pentru x = 0 rezulta 4i xn |x=0 = i4i1 xn1 |x=0 + i4i xn1 |x=0 si se mparte la i!.
P 1.14 Sa se arate ca
Z n
i X
ni
X
j!k!nj+k+1
ni
k
q(q1) . . . (qi+1)(qi1) . . . (qn)dq = (1)
Sij Sni
.
(j + k + 1)!
0
j=0 k=0
Indicatie.
Z

q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq = (1)


0

ni

= (1)ni

i X
ni
X
j=0 k=0

k
Sij Sni

Z
0

q j (n q)k dq.

q [i] (n q)[ni] dq =

35

1.4. TRANSFORMAREA Z

P 1.15 Sa se arate ca

S00
S0 S1
1
1
..
..
.
.
0
1

Sn Sn . . . Snn

0
S
0
0

S1
..
.
0

Sn

1
S
1

..

.
1

n
Sn . . . S
n

P 1.16 Stiind ca sirul dat (un )nN este solutia unei ecuatii cu diferente liniara,
omogena si cu coeficienti constanti de ordin p, sa se determine ecuatia cu diferente.
Indicatie. Daca ecuatia cu diferente are forma
un+p ap1 un+p1 . . . a1 un+1 ao un = 0,

n N,

atunci ansamblul relatiilor pentru n {0, 1, . . . , p 1} determina sistemul


up
u0 . . . up1
a0
u1 . . . up a1 up+1


..
.. .. = .. .
..

.
.
.
.
u2p1
up1 . . . u2p2
ap1
P 1.17 Daca
1. A Mp (R) are valorile proprii distincte doua cate doua;
2. x(t) este solutia problemei cu valori initiale x = Ax, x(t0 ) = x0 ;
3. y(t) = cT x(t), unde c Rp ;
4. yk = y(tk ), unde tk = t0 + kh, k N
atunci sirul (yk )k verifica o ecuatie cu diferente liniara, omogena si cu coeficienti
constanti de ordin p.
ie. Fie r1 , . . . , rp valorile proprii ale matricei A. Din x(t) = eAt x0 =
Pp Indicat
ri t
p
ine
i=1 zi e , zi C se obt
y(t) = c

p
X

zi e

ri t

i=1

si
yk =

p
X
i=1

wi e

ri (t0 +kh)

p
X

wi eri t ,

wi C.

i=1

p
X
i=1

wi eri t0 (eri h )k ,

k N.

36

CAPITOLUL 1. DIFERENT
E FINITE

Notam i = eri h , i {1, . . . , p} si prin f () = p ap1 p1 . . . a1 a0


polinomul cu radacinile 1 , . . . , p . Se verifica egalitatea
a0 yn + a1 yn+1 + . . . + ap1 yn+p1 = yn+p ,

n N.

Capitolul 2
Elemente din teoria interpol
arii
Fie X o multime si functia f : X R cunoscuta numai prin valorile ei ntr-un
numar finit de puncte x1 , x2 , . . . , xn din multimea X: yi = f (xi ), i {1, 2, . . . , n}.
O multime F de functii reale definite n X este interpolatoare de ordin n
daca pentru orice sistem de n puncte distincte x1 , x2 , . . . , xn din X si oricare ar
fi numerele reale y1 , y2 , . . . , yn exista n F o singura functie care n punctele xi ia
respectiv valorile yi , pentru orice i {1, 2, . . . , n}.
In acest cadru problema de interpolare are urmatorul enunt: Dandu-se multimea
interpolatoare F de ordinul n n X si perechile (xi , yi ) X R, i {1, 2, . . . , n},
cu proprietatea ca i 6= j xi 6= xj , sa se determine aceea functie F care n
punctele xi ia respectiv valorile yi : yi = (xi ), i {1, 2, . . . , n}.
Functia de interpolare si f au aceleasi valori n punctele {x1 , x2 , . . . , xn }.
Se considera ca este o aproximare a functiei f. Din punct de vedere teoretic se
ridica urmatoarele probleme:
Precizarea unor multimi interpolatoare (problema existentei functiei de interpolare);
Determinarea functiei de interpolare;
Evaluarea diferentei dintre o functie si functia de interpolare corespunzatoare.

2.1

Sisteme Cebsev

Consideram functiile reale


f1 , f2 , . . . , fn
definite n intervalul compact [a, b].
37

(2.1)

38

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Sistemul de functii (2.1) este liniar independent daca egalitatea


n
X

i fi (x) = 0,

x [a, b]

i=1

are loc numai pentru 1 = . . . = n = 0.


Teorema 2.1.1 Sistemul de functii (2.1) este liniar independent daca exista un
sistem de puncte a x1 < x2 < . . . xn b astfel ncat determinantul





 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
f (x ) f2 (x2 ) . . . fn (x2 )
f1 , f 2 , . . . , f n
6= 0.
V
= 1 2

x1 , x2 , . . . , xn
...
... ...
...

f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Demonstratie. Presupunem prin absurd, ca sistemul de functii (2.1) este liniar
independent 
si ca pentru orice sistem
 de puncte a x1 < x2 < . . . xn b are loc
f1 , f 2 , . . . , f n
egalitatea V
= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Atunci max{rang(fi (xj ))1i,jn : a x1 < x2 < . . . < xn b} = m n 1.
Exista punctele a x01 < x02 < . . . < x0n b astfel ncat rang(fi (x0j ))1i,jn = m
si 1 , 2 , . . . , n o solutie nebanala a sistemului algebric de ecuatii liniare
1 f1 (x01 ) + 2 f2 (x01 ) + . . . + n fn (x01 ) = 0
1 f1 (x02 ) + 2 f2 (x02 ) + . . . + n fn (x02 ) = 0
...
...
...
0
0
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (x0n ) = 0
Deoarece rangul matricei (fi (x0j ))1i,jn este m, ntre vectorii
vi = (f1 (x0i ), f2 (x0i ), . . . , fn (x0i )),

i = 1, 2, . . . , n

exista m vectori liniari independenti. Putem presupune ca acestia sunt printre


v1 , . . . , vn1 .
P
Atunci pentru orice x [a, b] are loc egalitatea ni=1 i fi (x) = 0. Intr-adevar
matricea

f1 (x01 )
f2 (x01 )
. . . fn (x01 )
...

...
... ...

0
0
0
f1 (xn1 ) f2 (xn1 ) . . . fn (xn1 )
f1 (x)
f2 (x)
. . . fn (x)

39

2.1. SISTEME CEBIS


EV

are rangul cel mult egal cu m. Daca v = (fP


a
1 (x), f2 (x), . . . , fn (x)) atunci exist
n1
constantele 1 , 2 , . . . , n1 astfel ncat v = i=1
i vi sau pe componente
fj (x) =

n1
X

i fj (x0i ),

j = 1, 2, . . . , n.

i=1

Inmultind relatiile de mai sus, respectiv cu 1 , . . . , m si sumand obtinem


n
X

j f (xj ) =

j=1

n
X
j=1

n1
X
i=1

i fj (x0i )

n1
X
i=1

n
X

j f (x0i ) = 0.

j=1

In acest fel se contrazice independenta familiei de functii (2.1).


Reciproc, sa 
presupunem ca existasistemul de puncte a x1 < x2 < . . . xn
f1 , f 2 , . . . , f n
b astfel ncat V
6= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Daca familia de functii (2.1) nu ar fi liniar P
independenta atunci ar exista
constantele 1 , . . . , n , nu toate nule astfel ncat ni=1 i fi (x) = 0, x [a, b].
In particular, sistemul omogen
1 f1 (x1 ) + 2 f2 (x1 ) + . . . + n fn (x1 ) = 0
1 f1 (x2 ) + 2 f2 (x2 ) + . . . + n fn (x2 ) = 0
...
...
...
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (xn ) = 0
n necunoscutele 1 , . . . , n admite
 o solutie nebanala,cea ce contrazice ipoteza
f1 , f 2 , . . . , f n
facuta asupra determinantului V
.
x1 , x2 , . . . , xn
Definitia 2.1.1 Sistemul de functii (2.1) este un sistem Cebsev daca pentru
orice sistem de puncte a x1 < x2 < . . . < xn b determinantul


f1 , f 2 , . . . , f n
V
x1 , x2 , . . . , xn
este diferit de zero.
Observatia 2.1.1 Orice sistem Cebsev este alcatuit din functii liniar independente.
orice interval [a, b] functiile 1, x, x2 , . . . , xn formeaza un
Observatia 2.1.2 In
sistem Cebsev.

40

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Fie F = span{f1 , f2 , . . . , fn } spatiul liniar generat de functiile (2.1).


Teorema 2.1.2 (Conditia lui Haar) Sistemul (2.1) formeaza un sistem Cebsev
daca si numai daca orice functie din F \ {0} se anuleaza cel mult n n 1 puncte
din [a, b].
Demonstratie. Sa presupunem ca familia de functii (2.1) formeaza un sistem
Cebsev si ca exista o functie f F \ {0} care se anuleaza cel putin n n puncte
a x1 < x2 < . . . < xn b adica
n
X
f (xj ) =
ci fi (xj ) = 0,
j {1, 2, . . . , n}.
(2.2)
i=1

In acest caz relatiile (2.2) privite ca un sistem algebric de ecuatii liniare si omogene


f1 , f 2 , . . . , f n
n necunoscutele c1 , . . . , cn admit o solutie nebanala, deci V
=
x1 , x2 , . . . , xn
0, ceea ce contrazice definitia unui sistem Cebsev.
Reciproc, presupunem ca orice functie din F \ {0} se anuleaza cel mult n
n 1 puncte din [a, b] si prin
de puncte a x1 < x2 <
 absurd, ca exista sistemul

f1 , f 2 , . . . , f n
. . . < xn b astfel ncat V
= 0. Atunci sistemul algebric
x1 , x2 , . . . , xn
de ecuatii liniare
1 f1 (x1 ) + 2 f2 (x1 ) + . . . + n fn (x1 ) = 0
1 f1 (x2 ) + 2 f2 (x2 ) + . . . + n fn (x2 ) = 0
...
...
...
1 f1 (xn ) + 2 f2 (xn ) + . . . + n fn (xn ) = 0
n necunoscutele
P 1 , . . . , n admite o solutie nebanala. Cu aceasta solutie nebanala
definim f = ni=1 i fi . f apartine multimii F \ {0} si se anuleaza n punctele
x1 , . . . , xn . Acest fapt contrazice ipoteza facuta, deci familia de functii (2.1)
formeaza un sistem Cebsev.
Teorema 2.1.3 Daca familia de functii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci F formeaza o familie interpolatoare de ordin n n [a, b].
Demonstratie. Fie a x1 < x2 < . . . < xn b si numerele reale y1 , y2 , . . . , yn .
Consideram sistemul algebric de ecuatii liniare
c1 f1 (x1 ) + c2 f2 (x1 ) + . . . + cn fn (x1 ) = y1
c1 f1 (x2 ) + c2 f2 (x2 ) + . . . + cn fn (x2 ) = y2
...
...
...
c1 f1 (xn ) + c2 f2 (xn ) + . . . + cn fn (xn ) = yn

(2.3)

41

2.1. SISTEME CEBIS


EV


f1 , f 2 , . . . , f n
n necunoscutele c1 , c2 , . . . , cn . Determinantul sistemului V
x1 , x2 , . . . , xn
este
diferit
de
0,
deci
(2.3)
admite
o
solut

ie
unic
a
c
,
c
,
.
.
. , cn . Functia f =
1 2
Pn
iile de interpolare f (xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n}.
i=1 ci fi satisface condit
Observatia 2.1.3 Conditia ca o familie de functii (2.1) sa formeze un sistem
Cebsev este echivalenta cu conditia lui Haar sau cu proprietatea de a fi interpolatoare de ordin n pentru spatiul liniar F.
Pentru functia f F care satisface conditiile de interpolare
f (xi ) = yi

i {1, 2, . . . , n}

(2.4)

folosim notatia L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn ). Daca y1 , . . . , yn sunt valorile unei functii


, respectiv n punctele x1 , . . . , xn , atunci notatia folose L(F; x1 , . . . , xn ; ).
Teorema 2.1.4 Daca familia de functii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci solutia problemei de interpolare (2.4) este
L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =


V







n
X

yi

i=1



f1 (x1 )
f2 (x1 )
...
...
f1 (xi1 ) f2 (xi1 )
f1 (x)
f2 (x)
f1 (xi+1 ) f2 (xi+1 )
...
...
f1 (xn )
f2 (xn )

1

f1 , f 2 , . . . , f n
x1 , x2 , . . . , xn

. . . fn (x1 )
...
...
. . . fn (xi1 )
. . . fn (x)
. . . fn (xi+1 )
...
...
. . . fn (xn )

(2.5)

sau
1

f1 , f 2 , . . . , f n
V
x1 , x2 , . . . , xn

f1 (x1 ) . . . fi1 (x1 ) y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )
...
...
...
...
...
...
. . . .
f1 (xn ) . . . fi1 (xn ) yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn )

L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

n
X
i=1




fi (x)

(2.6)

42

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstratie. Potrivit teoremei (2.1.3) problema de interpolare (2.4) are o


solutie L(x) = L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) care verifica egalitatea


L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)


y1 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

=0
(2.7)
...
...
...
...
. . .

yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Intr-adevar, determinantul dezvoltat dupa prima linie este o functie din F. Acesta
functie se anuleaza n x1 , . . . , xn si atunci, potrivit teoremei (2.1.2), determinantul
este nul pentru orice x [a, b].
Descompunem (2.7) ntr-o suma de doi determinanti


L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)


0

f
(x
)
f
(x
)
.
.
.
f
(x
)
1
1
2
1
n
1

+
(2.8)
...
...
...
...
. . .

0
f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )


0 f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)


y1 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
= 0.
+
...
...
...
. . .
...
yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Dezvoltand al doilea determinant din

f1 ,
L(x)V
x1 ,

f1 (x)

f1 (x1 )


n
...
X

i
+
(1) yi f1 (xi1 )
f1 (xi+1 )
i=1


...

f1 (xn )

(2.8) dupa prima coloana obtinem



f2 , . . . , f n
+
x2 , . . . , xn

f2 (x) . . . fn (x)
f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

...
...
...

f2 (xi1 ) . . . fn (xi1 ) = 0
f2 (xi+1 ) . . . fn (xi+1 )

...
...
...

f2 (xn ) . . . fn (xn )

de unde se obtine imediat (2.5).


Relatia (2.6) se obtine analog, dezvoltand al doilea determinant din (2.8) dupa
prima linie.


f1 , f2 , . . . fn
Teorema 2.1.5 Daca V
6= 0 si y1 , y2 , . . . , yn R atunci
x1 , x2 , . . . xn
exista o singura functie L F astfel ncat L(xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n}.

43

2.1. SISTEME CEBIS


EV

Demonstratie. Reprezentarea L =
la sistemul algebric de ecuatii liniare
n
X

Pn

i=1 ci fi

si conditiile de interpolare conduc

j {1, 2, . . . , n},

ci fi (xj ) = yj ,

(2.9)

i=1


a carui determinant V

f1 , f2 , . . . fn
x1 , x2 , . . . xn


este diferit de zero.


f1 , f2 , . . . fn
Teorema 2.1.6 Daca V
6= 0, y1 , y2 , . . . , yn R iar L F
x1 , x2 , . . . xn
este functia de interpolare pentru care L(xi ) = yi , i {1, 2, . . . , n} atunci


L(x) f1 (x) . . . fn (x)


y1 f1 (x1 ) . . . fn (x1 )


(2.10)
..
=0
..
...
.

.


yn f1 (xn ) . . . fn (n )
Demonstratie. Din (2.9) se obtine

f1 (x1 ) . . . fi1 (x1 )


..

.

f1 (xn ) . . . fi1 (xn )

ci =
f1 ,
V
x1 ,

y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )


..
..
.
.
yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn )

f2 , . . . fn
x2 , . . . xn

care dezvoltat dupa coloana i conduce la


n

X
1

(1)i+j yj V
ci = 
f1 , f2 , . . . fn
j=1
V
x1 , x2 , . . . xn
Prin urmare

f1 , . . . fi1 , fi+1 , . . . fn
x1 , . . . xj1 , xj+1 , . . . xn

1

f1 , f2 , . . . fn
V
x1 , x2 , . . . xn


n
n
X
X
f1 , . . . fi1 , fi+1 , . . . fn
i+j

fi (x)
(1) yj V
=
x1 , . . . xj1 , xj+1 , . . . xn
L(x) =

i=1

j=1


.

44

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII







n

X
1


= 
yj

f1 , f2 , . . . fn
j=1

V

x1 , x2 , . . . xn


f1 (x1 )
..
.

...

f1 (xj1 ) . . .
f1 (x) . . .
f1 (xj+1 ) . . .
..
.
f1 (xn )

...







fn (xj1 )

fn (x)

fn (xj+1 )

..

.

fn (xn )
fn (x1 )
..
.

egalitate echivalenta cu (2.10).

Cazul functiilor continue si periodice


Fie T > 0 si CT (R) multimea functiilor continue si periodice cu perioada T.
Definitia 2.1.2 O familie de functii f1 , . . . , fn CT (R) genereaza un spatiu
Haar periodic daca pentru orice x R familia formeaza un sistem Cebsev n
intervalul [x, x + T ].
Teorema 2.1.7 Daca f1 , . . . , fn CT (R) genereaza un spatiu Haar periodic
atunci n este impar.

Demonstratie. Fie 0 < x1 < . . . < xn < T. Potrivit teoremei 2.1.3 exista
o functie f span{f1 , . . . , fn } astfel ncat f (xi ) = (1)i , i {1, . . . , n}. In
consecinta functia f admite cate un zero n fiecare din intervalele (x1 , x2 ), (x2 , x3 ),
. . . , (xn1 , xn ).
Daca y (0, x1 ) atunci f (y) < 0. Altfel, f ar mai avea un zero n intervalul
(y, x1 ), ceea ce ar contrazice conditia lui Haar, 2.1.2.
Presupunem prin absurd ca n este numar par. In intervalul [x1 , x1 +T ] familia
f1 , . . . , fn formeaza un sistem Cebsev. Dar f (xn )f (y + T ) = f (y) < 0, adica f
va avea nca un zero n intervalul (xn , y + T ) (xn , x1 + T ), cea ce contrazice din
nou proprietatea lui Haar.

2.2

Interpolare Lagrange

Particularizam rezultatele sectiunii anterioare pentru sistemul Cebsev alcatuit


din functiile 1, x, x2 , . . . , xn . In acest caz F coincide cu multimea polinoamelor
de grad cel mult n, Pn . Multimea Pn este interpolatoare de ordinul n + 1 pe
orice multime de puncte care contine cel putin n + 1 puncte distincte. Problema

45

2.2. INTERPOLARE LAGRANGE

de interpolare corespunzatoare se numeste problema de interpolare Lagrange, iar


solutia ei polinomul de interpolare Lagrange.
Teorema 2.2.1 Expresia polinomului de interpolare Lagrange este
L(Pn ; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

n+1
X
i=1

yi

(2.11)

(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )


(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )


Demonstratie. Determinantul V

1, x, . . . , xn
x1 , x2 , . . . , xn


revine la determinan-

tul lui Vandermonde






V (x1 , x2 , . . . , xn ) =

1
x1
1
x2
... ...
1 xn+1

. . . xn1
. . . xn2
... ...
. . . xnn+1




Y

=
(xi xj ).

1j<in+1

Utilizand (2.5) gasim















1
x1
... ...
1 xi1
1
x
1 xi+1
... ...
1 xn+1

1, x,
V
x1 , x 2 ,
=

. . . xn1
... ...
. . . xni1
. . . xn
. . . xni+1
... ...
. . . xnn+1
. . . , xn
. . . , xn















V (x1 , . . . , xi1 , x, xi+1 , . . . , xn+1
=
=
V (x1 , . . . , xi1 , xi , xi+1 , . . . , xn+1

(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )


(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )

i = 1, 2, . . . , n + 1.

1 )...(xxi1 )(xxi+1 )...(xxn+1 )


Polinoamele li (x) = (x(xx
, i {1, 2, . . . , n + 1} se
i x1 )...(xi xi1 )(xi xi+1 )...(xi xn+1 )
numesc polinoamele fundamentale Lagrange si verifica relatiile li (xj ) = i,j , i, j
{1, 2, . . . , n + 1}.

46

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

2.3

Interpolarea Lagrange-Hermite

Date fiind nodurile de interpolare x1 < x2 < . . . < xn+1 , numerele naturale
r1 , r2 , . . . , rn+1 si numerele reale
f (k) (xi ),

k {0, 1, . . . , ri },

i {1, 2, . . . , n + 1},

ne propunem sa determinam un polinom H(x) care sa satisfaca conditiile:


H (k) (xi ) = f (k) (xi ),

k {0, 1, . . . , ri },
i {1, 2, . . . , n + 1}.

(2.12)

Vom arata ca n multimea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , cu


m+1=

n+1
X

(ri + 1)

(2.13)

i=1

exista un singur polinom ce satisface conditiile de interpolare (2.12), i vom determina forma si vom evalua restul f (x) H(x), n ipoteza n care datele de
interpolare corespund functiei f.
Teorema 2.3.1 Daca X si Y sunt spatii mdimensionale iar A (X, Y )# este
un operator liniar si injectiv atunci A este bijectiv.

Demonstratia 1. Fie e1 , e2 , . . . , emPo baza n X. Atunci Ae1 , Ae2 , . . . , Aem

a liniaritatii
este
a m
i=1 i Aei = 0, atunci datorit
P
Pom baza n Y . Intr-adevar, dac

e
=
0,
deci

=
.
.
.
= m = 0.
A( i=1 i ei ) = 0 si a injectivitatii m
1
2
i=1 i i
Daca y Y, atunci exista constantele c1 , c2 , . . . , cm astfel ncat
y=

m
X

m
X
ci Aei = A(
ci ei ),

i=1

i=1

adica surjectivitatea operatorului A.


Demonstratia 2. Putem identifica A printr-o matrice din Mn (R). Deoarece
operatorul A este injectiv Ker(A) = {0}. Din 15.1.33 rezulta ca dim(Im(A)) = n
adica operatorul A este surjectiv.
Teorema 2.3.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solutie unic
a
n multimea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , (2.13).

47

2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE

Demonstratie. Definim operatorul A : Pm Rm+1 prin


A(p) = (p(x1 ), p0 (x1 ), . . . , p(r1 ) (x1 ), . . . , p(xn+1 ), p0 (xn+1 ), . . . , p(rn+1 ) (xn+1 )).
(2.14)
Intr-adevar, daca A(p) = 0, cu p Pm atunci polinomul
A este liniar
Qn+1 si injectiv.
ri +1
u(x) = i=1 (x xi )
divide polinomul p. Deoarece
n+1
X
grad(u) =
(ri + 1) = m + 1 > grad(p),
i=1

rezulta ca p = 0.
Din (2.3.1), rezulta ca operatorul A este bijectiv, deci exista un singur polinom
H Pm astfel ncat
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 ))
sau
H (k) (xi ) = f (k) (xi ),

k {0, 1, . . . , ri },

i {1, 2, . . . , n + 1}.

Introducem notatiile:
u(x) =

n+1
Y

(x xi )ri +1

(2.15)

i=1

ui (x) =

u(x)
(x xi )ri +1

(2.16)

Teorema 2.3.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite, solutia


problemei de interpolare Lagrange Hermite este
H(x) =

ri
n+1 X
X

f (j) (xi )hi,j (x),

i=1 j=0

unde

(k)
ri j 
1
(x xi )k
(x xi )j X
.
hi,j (x) = ui (x)
j!
ui (x) x=xi
k!
k=0

(2.17)

48

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstratie. Fie (ei,j )1in+1, 0jri baza canonica n Rm+1 . Pentru fiecare
i {1, 2, . . . , n + 1}, j {0, 1, . . . , ri } exista polinomul hi,j Pm astfel ncat
A(hi,j ) = ei,j , unde A este operatorul definit n (2.14). Atunci
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 )) =
ri
n+1 X
X

f (j) (xi )ei,j =

i=1 j=0

ri
n+1 X
X

f (j) (xi )A(hi,j ) =

i=1 j=0
ri
n+1 X
X
= A(
f (j) (xi )hi,j ).
i=1 j=0

Injectivitatea operatorului A implica (2.17).


Din definitia polinomului hi,j , rezulta ca hi,j se divide prin ui (x)(x xi )j . Prin
urmare
hi,j (x) = ui (x)(x xi )j gi,j (x),
(2.18)
unde gi,j este un polinom a carui grad este
gradgi,j = gradhi,j gradui j = m ((m + 1) (ri + 1)) j = ri j.
Polinomul gi,j se poate scrie
ri j

gi,j (x) =

(k)

gi,j (xi )

k=0

(x xi )k
.
k!

Din (2.18) gasim


(x xi )j gi,j (x) = hi,j (x)

1
ui (x)

si derivand de j + k, potrivit formulei lui Leibniz, obtinem


(s)



j+k 
j+k 
X
X
1
j+k
j+k
(j+ks)
j (s) (j+ks)
((x xi ) ) gi,j
(x) =
hi,j
(x)
.
s
s
ui (x)
s=0

s=0

Pentru x = xi singurul termen diferit de 0 n membrul stang se obtine pentru


s = j iar n membrul drept, datorita definitiei lui hi,j , singurul termen diferit de
0 se obtine pentru s = k. Rezulta
(k)

1
(k)
(j)
j!gi,j (xi ) = hi,j
ui (x) x=xi

49

2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE

de unde
(k)
gi,j (xi )

1
=
j!

1
ui (x)

(k)
k {0, 1, . . . , ri j}.

,
x=xi

Teorema 2.3.4 Daca f este o functie de m + 1 ori derivabila n intervalul I =


(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exista I astfel ncat
f (x) H(x) = u(x)

f (m+1) ()
.
(m + 1)!

Demonstratie. Functia F : R R definita prin



u(z) f (z) H(z)
F (z) =
u(x) f (x) H(x)

(2.19)

admite zerourile x, x1 , . . . , xn+1 cu ordinele de multiplicitate,


respectiv 1, r1 +
Pn+1
1, . . . , rn+1 + 1. Spunem ca F se anuleaza n 1 + i=1 (ri + 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezulta ca exista I astfel ncat F (m+1) () = 0. Dar
F (m+1) () = (m + 1)!(f (x) H(x)) f (m+1) ()u(x) = 0,
de unde se deduce (2.19).
Cazuri particulare importante.
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 si notam x1 = a,
polinomul de interpolare H(x) satisface conditiile
H (j) (a) = f (j) (a)

r1 = r. In acest caz

j {0, 1, . . . , r}

si are expresia
H(x) =

r
X

f (j) (a)

j=0

(x a)j
,
j!

ceea ce corespunde polinomului lui Taylor atasat functiei f n punctul a, de


grad r.
2. Polinomul lui Lagrange. Daca ri = 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci regasim
polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =

n+1
X
i=1

f (xi )

ui (x)
=
ui (xi )

50

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

n+1
X

f (xi )

i=1

(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )


=
(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )
= L(Pn , x1 , . . . , xn+1 , f )(x).

3. Polinomul lui Fej


er. Fie ri = 1, i = 1, 2, . . . , n + 1. Introducand notatiile
Qn+1
w(x) =
i=1 (x xi )
w(x)
w( x) = xxi
i {1, 2, . . . , n + 1}
wi (x)
w(x)
li (x) = wi (xi ) = (xxi )w0 (xi ) i {1, 2, . . . , n + 1}
gasim u(x) = w2 (x) si ui (x) = wi2 (x), i {1, 2, . . . , n + 1}. Atunci


1
1 0
2
hi,0 (x) = wi (x)
+ (x xi )( 2 )x=xi =
wi2 (xi )
wi (x)


1
2wi0 (xi )
2
= wi (x)
(x xi ) 3
=
wi2 (xi )
wi (xi )




wi2 (x)
w00 (xi )
w00 (xi )
2
= 2
1 (x xi ) 0
= li (x) 1 (x xi ) 0
,
wi (xi )
w (xi )
w (xi )
si
1
= li2 (x)(x xi ).
hi,1 (x) = wi2 (x)(x xi ) 2
wi (xi )
Expresia polinomului de interpolare devine
H(x) =

n+1
X

f (xi )hi,0 (x) +

i=1

n+1
X

f 0 (xi )hi,1 (x) =

(2.20)

i=1


 X
n+1
n+1
X
w00 (xi )
2
+
f 0 (xi )li2 (x)(x xi ).
=
f (xi )li (x) 1 (x xi ) 0
w (xi )
i=1
i=1
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fejer.

2.4

Polinomul de interpolarea Lagrange si


diferenta divizat
a

Scopul acestei sectiuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de


interpolare Lagrange. Utilizam notatiile
u(x) =

n+1
Y

(x xi )ri +1

i=1

51

2.4. DIFERENT
E DIVIZATE

u(x)
(x xi )ri +1
(x x1 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn+1 )
li (x) =
=
(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )
ui (x)
u(x)
=
=
.
ui (xi )
(x xi )u0 (xi )

ui (x) =

Din (2.2.1) avem


L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) =

n+1
X

f (xi )

i=1

= u(x)

n+1
X

ui (x)
=
ui (xi )

(2.21)

n+1

f (xi )

i=1

X
1
=
f (xi )li (x).
(x xi )u0 (xi )
i=1

Din teorema (2.3.4) deducem


Teorema 2.4.1 Daca f este o functie de n + 1 ori derivabila n intervalul I =
(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exista I astfel ncat
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) + u(x)

f n+1 ()
.
(n + 1)!

(2.22)

In particular, pentru f = 1 rezulta


1 = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(x) = u(x)

n+1
X
i=1

1
.
(x xi )u0 (xi )

(2.23)

Impartind (2.21) la (2.23) deducem formula baricentrica a polinomului de interpolare Lagrange


Pn+1
f (xi )
i=1 (xxi )u0 (xi )
.
1
i=1 (xxi )u0 (xi )

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = Pn+1


Daca se noteaza i =

1
u0 (xi )

(2.24)

atunci (2.24) se scrie


Pn+1

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

i
i=1 f (xi ) xxi
Pn+1 i
i=1 xxi

(2.25)

Daca nodurile sunt ordonate, de exemplu x1 < x2 < . . . < xn+1 , atunci semnele
numerelor i alterneaza.
O metoda utila de calcul se bazeaza pe formula de recurenta a polinoamelor
de interpolare Lagrange

52

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Teorema 2.4.2 Are loc formula


L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

(2.26)

(x xn+1 )L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) (x x1 )L(Pn1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x)


x1 xn+1
Demonstratie. Functia din membrul drept al egalitatii (2.26) verifica conditiile
de interpolare ce definesc polinonul L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x).
Definitia 2.4.1 Numim diferenta divizata de ordin n a functiei f n nodurile
x1 , . . . , xn+1 coeficientul lui xn a polinomului de interpolare Lagrange
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) si-l notam [x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Punand n evidenta coeficientul lui xn n (2.21), gasim urmatoarele formule
de calcul pentru diferenta divizata
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
=

n+1
X
i=1

(2.27)
n+1

n+1

X fi (x)
X f (xi )
fi (x)
=
=
.
(xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn+1 )
u (x )
u0 (xi )
i=1 i i
i=1

Teorema 2.4.3 Are loc egalitatea


L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

(2.28)

= L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].

Demonstratie. Functia L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)


(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] reprezinta un polinom de grad cel mult n 1
care se anuleaza n n puncte distincte x1 , . . . , xn ; deci este polinomul identic nul.

Teorema 2.4.4 Diferentele divizate ale unei functii verifica formula de recurent
a
[x1 , . . . , xn ; f ] [x2 , . . . , xn+1 ; f ]
,
x1 xn+1
[x1 ; f ] = f (x1 ).

[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =

(2.29)
(2.30)

53

2.4. DIFERENT
E DIVIZATE

Demonstratie. Potrivit (2.4.3) au loc dezvoltarile


L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn ; f ]+
+(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
si
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x x2 ) . . . (x xn )[x2 , . . . , xn+1 ; f ]+
+(x x2 ) . . . (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Egaland cele doua dezvoltari, dupa reducere si simplificare obtinem
[x1 , . . . , xn ; f ] + (x x1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= [x2 , . . . , xn+1 ; f ] + (x xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
de unde rezulta (2.29).
Un rezultat asemanator celui din (2.4.1) este
Teorema 2.4.5 Are loc formula
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) + u(x)[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ]

(2.31)

Demonstratie. Polinomul de interpolare Lagrange al functiei f n nodurile


x, x1 , . . . , xn+1 verifica egalitatea (2.28)
L(Pn+1 ; x, x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) =
= L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) + (z x1 ) . . . (z xn+1 )[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Pentru z = x obtinem (2.31).
In functie de diferente divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie
Teorema 2.4.6 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc formula
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.32)
n
X
= f (x1 ) +
(x x1 ) . . . (x xi )[x1 , . . . , xi+1 ; f ]
i=1

54

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstratie. Potrivit (2.4.3) au loc succesiv egalitatile


L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)
+(x x1 ) . . . (x xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn2 ; x1 , . . . , xn1 ; f )(x)
+(x x1 ) . . . (x xn1 )[x1 , . . . , xn ; f ]
...
...
L(P1 ; x1 , x; f )(x) = L(P0 ; x1 ; f )(x) + (x x1 )[x1 , x2 ; f ]
care nsumate dau (2.32).
Daca notam coeficientii functiilor 1, x x1 , (x x1 )(x x2 ), . . . , (x x1 )(x
x2 ) . . . (x xn ) (adica diferentele divizate) cu a0 , a1 , a2 , . . . , an atunci polinomul
a0 +

n
X

ai (x x1 ) . . . (x xi ) =

i=1

(. . . (an (x xn ) + an1 )(x xn1 ) + . . . + a1 )(x x1 ) + a0


se poate calcula cu o procedura de tip Horner (Algoritm 1).
Algorithm 1 Calculul polinomului de interpolare Lagrange
1: procedure horner((ai )0in , (xi )1in , x)
2:
val an
3:
for i = n : (1) : 1 do
4:
val val (x xi ) + ai1
5:
end for
6: end procedure
Exemplu. Calculul polinomului de interpolare Lagrange n cazul datelor
x -1 0 1 3 5
y 6 2 0 2 12
Calculam tabloul diferentelor divizate
x [x1 ; f ] [x1 , x2 ; f ] [x1 , x2 , x3 ; f ] [x1 , x2 , x3 , x4 ; f ] [x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ; f ]
-1
6
-4
1
0
0
0
2
-2
1
0
1
0
1
1
3
2
5
5
12
Atunci
L(x) = 6 4(x + 1) + (x + 1)x = x2 3x + 2.

55

2.4. DIFERENT
E DIVIZATE

Teorema 2.4.7 (Formula de medie) Daca functia f admite derivate pana la


ordinul n n intervalul I = (min{x1 , . . . , xn+1 }, max{x1 , . . . , xn+1 }) atunci exista
I astfel ncat
f (n)
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
(2.33)
n!

Demonstratie. Fie x I. T
inand seama de (2.4.5) are loc egalitatea
f (x) L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x x1 ) . . . (x xn )[x, x1 , . . . , xn ; f ] (2.34)
si potrivit lui (2.4.1) exista I astfel ncat
f (x) L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x x1 ) . . . (x xn )

f (n) ()
.
n!

(2.35)

Egaland (2.34) si (2.35), pentru x = xn+1 obtinem (2.33).


Observatia 2.4.1 Daca f C n (I) si x I atunci
f (n) (x)
lim
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
.
x1 x,...,xn x
n!
Aceasta observatie justifica definitia
Definitia 2.4.2
[x, . . . , x; f ] =
| {z }
n+1 ori

f (n) (x)
n!

(2.36)

Aceasta definitie permite definirea diferentei divizare pe noduri multiple. In


prealabil stabilim
Teorema 2.4.8 Fie nodurile
x11 ,
x21 ,
1
x2 ,
x22 ,
...
...
1
xn+1 , x2n+1 ,

. . . xr11 +1
. . . xr22 +1
...
...
rn+1 +1
. . . xn+1

56

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

si notatiile
vi (x) =

rY
i +1

(x xji ),

j=1

u(x) =

n+1
Y

vi (x),

i=1

u(x)
.
vi (x)

ui (x) =
Are loc formula

+1

n+1
; f] =
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1

n+1
X

[x1i , . . . , xri i +1 ;

i=1

(2.37)

f
]
ui

Demonstratie. Deoarece u0 (xji ) = ui (xji )vi0 (xji ), formula (2.27) ne da


r

+1

n+1
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1
; f] =

f (xj )

i
n+1 rX
n+1
n+1 rX
i +1
i +1
X
X
X
f
f (xji )
ui (xji )
=
[x1i , . . . , xri i +1 ; ].
=
j =
0 j
0
ui
u (xi )
v (x )
i=1 j=1 i i
i=1
i=1 j=1

Combinand (2.36) cu (2.37) definim


Definitia 2.4.3
[x1 , . . . , x1 , . . . , xn+1 , . . . , xn+1 ; f ] =
| {z }
|
{z
}
r1 +1 ori
rn+1 +1 ori

(2.38)

(ri )

n+1
X
1
f (t)
.
r1 +1 . . . (t x
ri1 +1 (t x
ri+1 +1 . . . (t x
rn+1 +1
r
!
(t

x
)
)
)
)
i
1
i1
i+1
n+1
t=x
i
i=1
Teorema 2.4.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula
[x1 , . . . , xn+1 , f g] =

n+1
X
i=1

[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+1 ; g]

(2.39)

57

2.4. DIFERENT
E DIVIZATE

Demonstratie. Prin inductie dupa n, pentru n = 0


[x1 , f g] = f (x1 )g(x1 ) = [x1 , f ] [x1 , g].
Presupunem egalitatea (2.44) adevarata n cazul diferentelor finite de ordin n si
o demonstram n cazul diferntelor finite de ordin n + 1. Fie n + 2 puncte distincte
x1 , x2 , . . . , xn+2 . Trebuie sa aratam ca
[x1 , . . . , xn+2 , f g] =

n+2
X

[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g].

i=1

Aplicand formula de recurenta (2.30) si ipoteza inductiei deducem


[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =

[x1 , . . . , xn+1 ; f g] [x2 , . . . , xn+2 ; f g]


=
x1 xn+2

n+1
X
1
=
( [x1 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+1 ; g]
x1 xn+2 k=1

n+2
X

[x2 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g]).

k=2

In membrul drept adunam si scadem expresia


n+2
X
[x1 , . . . , xk1 ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g].
k=2

Atunci egalitatea anterioara devine


n+1
X
1
( [x1 , . . . , xk ; f ] [xk , . . . , xn+1 ; g]
[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
x1 xn+2 k=1
n+2
X

[x1 , . . . , xk1 ; f ] [xk , . . . , xn+2 ; g]+


k=2
n+2
X
+
([x1 , . . . , xk1 ; f ] [x2 , . . . , xk ; f ])[xk , . . . , xn+2 ; g]).
k=2

58

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

In prima suma vom scrie i n loc de k, n a doua suma efectuam schimbarea de


indice k 1 = i, iar n ultima suma scriem de asemenea i n locul lui k, dupa ce
aplicam formula de recurenta (2.30). Astfel vom obtine
n+1
X
1
( [x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+1 ; g]
[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =
x1 xn+2 i=1

n+1
X

[x1 , . . . , xi ; f ] [xi+1 , . . . , xn+2 ; g]+

i=1

n+2
X

(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]) =

i=2
n+1
X
1
=
( [x1 , . . . , xi ; f ]([xi , . . . , xn+1 ; g] [xi+1 , . . . , xn+2 ; g])+
x1 xn+2 i=1

n+2
X

(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]) =

i=2
n+1
X
1
=
( (xi xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]+
x1 xn+2 i=1
n+2
X
+
(x1 xi )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]).
i=2

Grupand termenii corespunzatori,


[x1 , . . . , xn+2 ; f g] =

1
((x1 xn+2 )[x1 ; f ] [x1 , . . . , xn+2 ; g]+
x1 xn+2

n+1
X
+
(x1 xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g]+
i=2

+(x1 xn+2 )[x1 , . . . , xn+2 ; f ] [xn+2 ; g]) =


n+2
X
=
[x1 , . . . , xi ; f ] [xi , . . . , xn+2 ; g].
i=1

Legatura dintre diferenta finita progresiva / regresiva si diferenta divizata a


unei functii este

59

2.4. DIFERENT
E DIVIZATE

Teorema 2.4.10 Au loc egalitatile


4nh f (a)
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
hn n!
nh f (a)
[a, a h, . . . , a nh; f ] =
hn n!
Demonstratie. Pentru xi = a + (i 1)h,
devine
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =

n+1
X
i=1

(2.40)
(2.41)

i = 1, . . . , n + 1, formula (2.27)
f (a + (i 1)h)
.
i + 1)!(i 1)!hn

(1)ni+1 (n

Prin schimbarea de indice j = i 1 obtinem


[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =

n
X
j=0

1
n!hn

n 
X
j=0

n
j

f (a + jh)
=
j)!j!hn

(1)nj (n

(1)j f (a + jh) =

4nh f (a)
.
hn n!

Analog se demonstreaza si cealalta egalitate.


Observatia 2.4.2
Daca n (2.39) se aleg nodurile echidistante a, a + h, . . . , a + nh atunci cu (2.40)
se regaseste (1.5).
In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expresia
Teorema 2.4.11 Au loc formulele
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =
=

n
X
i=0

f (a+ih)

(2.42)

(1)ni
(xa) . . . (xa(i1)h)(xa(i+1)h) . . . (aanh)
hn i!(n i)!
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =

= f (a) +

n
X
4i f (a)
h

i=1

hi i!

(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)

L(Pn ; a, a h, . . . , a nh; f ) =
= f (a) +

n
X
i=1

(2.43)

ih f (a)
(x a)(x a + h) . . . (x a + (i 1)h)
hi i!

(2.44)

60

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Teorema 2.4.12 Are loc formula de derivare


dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] = m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
dxm
m+1 ori

(2.45)

Demonstratie. Prin inductie matematica dupa m. Pentru m = 1 cu ajutorul


formulei de recurenta a diferentelor divizate gasim
d
[x1 , . . . , xn , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x; f ]
[x1 , . . . , xn , x; f ] = lim
=
h0
dx
h
= lim [x1 , . . . , xn , x + h, x; f ] = [x1 , . . . , xn , x, x; f ].
h0

In ipoteza n care formula (2.45) este adevarata pentru derivatele de ordin m 1


vom avea
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m ori
}|
{
z
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
.
= (m 1)! lim
h0
h
Adunam si scadem termeni convenabili la numaratorul fractiei, dupa care aplicam
formula de recurenta a diferentelor divizate
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m1 ori
z
}|
{
z
}|
{
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] [x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]
= (m1)! lim (
+
h0
h
m1 ori
m2 ori
z
}|
{
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x, x, x; f ]
+
+ ...
h
m ori
m1 ori
z }| {
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ] [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
... +
)=
h
m ori
z
}|
{
= (m 1)! lim ([x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]+
h0

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE IN C

61

m1 ori
m ori
z
}|
{
z }| {
+[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x, x; f ] + . . . + [x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ]) =

= m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
m+1 ori

2.5

Polinomul de interpolare Lagrange-Hermite


n C

Fie D C un domeniu, C = D, frontiera domeniului, z1 , . . . , zn+1 D


puncte distincte doua cate doua si r1 , . . . , r+1 n N. Definim
u(z) =

n+1
Y

(z zj )rj +1 .

j=1

Notam prin H(D) multimea functiilor olomorfe n D.


Problema de interpolare Lagrange-Hermite consta n determinarea polinomului H(z) care satisface conditiile de interpolare
H (j) (zk ) = f (j) (zk ),

j {0, 1, . . . , rk }, k {1, 2, . . . , n + 1},

cu f H(D) dat.
Pentru r1 = . . . = rn+1 = 0 se obtine problema de interpolare Lagrange.
Formulele de reprezentare a polinoamelor Lagrange-Hermite (2.3.3) si Lagrange (2.2.1) sunt valabile si n C.
Teorema 2.5.1 (Teorema Hermite) Are loc reprezentarea integrala a polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
Z
u() u(z)
1
f ()
d.
(2.46)
H(z) =
2i C
( z)u()
Demonstratie. Integrala din membrul drept din (2.46) se calculeaza aplicand
teorema reziduurilor. Se va obtine expresia polinomului de interpolare LagrangeHermite din 2.3.3.
R
1
Notam () = f () u()u(z)

s
i
(z)
=
()d. Singularitatile functiei
(z)u()
2i C
sunt z1 , . . . , zn+1 . Pentru orice j {1, 2, . . . , n + 1}, zj este pol de ordinul rj + 1.
In consecinta
n+1
X
(z) =
Res(, zj ).
j=1

62

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Fie uj (z) = (zzu(z)


rj +1 , j {1, . . . , n + 1}.
j)
In vederea calculului reziduurilor, utilizand formula lui Leibniz, calculam
derivatele:
(u() u(z))(p) |=zj cu p {0, 1, . . . , rj }.
Au loc egalitatile
(p)
(u() u(z))(p) |=zj = ( zj )rj +1 uj () u(z)
|=zj =


p
X
p
=
(( zj )rj +1 )(k) (uj ())(pk) |=zj u(z)p,0 =
k
k=0
p 
X p 
Akrj +1 ( zj )rj +1k (uj ())(pk) |=zj u(z)p,0 = u(z)p,0 .
=
k
k=0

u()u(z)
z)

(q)

|=zj cu q {0, 1, . . . , rj }.

u() u(z)
z

(q)

|=zj


(k)
q 
X
1
q
=
(u() u(z))(qk) |=zj =
k
z
k=0

q 
X
k=0

q
k

(1)k k!
(u() u(z))(qk) |=zj =
k+1
( z)

q
X
(1)k+1
q!u(z)
= q!
u(z)qk,0 =
.
k+1
(zj z)
(z zj )q+1
k=0

1
uj ()

u()u(z)
z

(m)

|=zj cu m {0, 1, . . . , rj }.

(m)
1
u() u(z)

|=zj =
uj ()
z

(k) 
(mk)
m 
X
1
u() u(z)
m
=
|=zj =
k
u

z
j ()
k=0

(k)
m 
X
1
(m k)!u(z)
m
=
|=zj
=
mk+1
k
u
(z

z
j ()
j)
k=0

(k)
m
X
1
u(z)
1
|=zj
.
= m!
k! uj ()
(z zj )mk+1
k=0


63

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE IN C

Calculul reziduului este


1
Res(, zj ) =
rj !


(r )
u() u(z) j
rk +1
( zj )
f ()
|=zj =
( z)u()


(r )
1
1
u() u(z) j
=
f ()

|=zj =
rj !
uj ()
( z)


(r s)
ri 
1
u() u(z) j
1 X
rj
(s)
f (zj )

=
=
s
rj !
uj ()
z
=z
s=0



rj s
rj
X
(z zj )s X (z zj )k
1
=
f (zj )uj (z)
(k)|=zj =
f (s) (zj )hj,s (z).
s!
k!
u
()
j
s=0
s=0
k=0
Pn+1 Prj (s)
Astfel (z) = j=1 s=0 f (zj )hj,s (z) = H(z).
Q
a polinomul de interpolare
Pentru u(z) = n+1
j=1 (z zj ) formula (2.46) ne d

Lagrange L(Pn ; z1 , . . . , zn+1 ; f )(z). In acest caz, Pn este notatia pentru multimea
polinoamelor cu coeficienti numere complexe de grad cel mult n.
rj
X

(s)

Evaluarea restului.
Teorema 2.5.2 Daca f H(D) atunci
u(z)
R(z) = f (z) H(z) =
2i

Z
C

f ()
d.
( z)u()

Demonstratie. Utilizand formula lui Cauchy si (2.46) rezulta


Z
Z
Z
1
f ()
1
u() u(z)
u(z)
f ()
R(z) =
d
f ()
d =
d.
2i C z
2i C
( z)u()
2i C ( z)u()

Diferente divizate n C
Q
Fie vk (z) = kj=1 (z zj ), k {1, 2, . . . , n + 1} unde z1 , . . . , zn+1 sunt puncte
distincte doua cate doua din domeniul D.
Teorema 2.5.3 Pentru d H(D), are loc formula
Z
1
f ()
[z1 , z2 , . . . , zn+1 ; f ] =
d.
2i C vn+1 ()

(2.47)

64

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstratie. Calculam integrala din membrul drept utilizand teorema


f ()
reziduurilor. Punctele singulare ale functiei vn+1
sunt z1 , . . . , zn+1 , poluri de
()
ordinul 1.
zj
Deoarece vn+1 ()
= Qn+11(z ) = uj1() reziduul
k=1
k6=j

Res(

f
vn+1

, zj ) = lim ( zj )
zj

f (zj )
f ()
=
.
vn+1 ()
uj (zj )

Astfel
1
2i

Z
C

n+1

n+1

X
X f (zj )
f ()
f
d =
Res(
, zj ) =
= [z1 , . . . , zn+1 ; f ].
vn+1 ()
vn+1
u (z )
j=1
j=1 j j

Teorema 2.5.4 Daca


1
1
,
=
z1
v1 ()
vk () vk (z)
=
, k {2, 3, . . . , n + 1},
( z)vk ()

E1 =
Ek
atunci

Ek+1 Ek =

vk (z)
,
vk+1 ()

k {1, 2, . . . , n};

si n consecinta
n
n
X
X
u() u(z)
1
vk (z)
= En+1 = E1 +
(Ek+1 Ek ) =
+
.
( z)u()
v
v
1 ()
k+1 ()
k=1
k=1

Demonstratie. Pentru k = 1
v2 () v2 (z) = ( z)( + z z1 z2 )
de unde
E2 E1 =

+ z z1 z2
1
v1 (z)

=
.
v2 ()
v1 ()
v2 ()

Pentru k 2
Ek+1 Ek =

vk+1 () vk+1 (z) ( zk+1 )(vk () vk (z))


vk (z)
=
.
( z)vk+1 ()
vk+1 ()

(2.48)

65

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE IN C

Teorema 2.5.5 Are loc formula


n
X
L(Pn , z1 , . . . , zn+1 ; f )(z) = f (z1 ) +
[z1 , . . . , zk+1 ; f ](z z1 ) . . . (z zk ).
k=1

Demonstratie. Datorita relatiilor (2.46) si (2.48) au loc egalitatile


Z
1
u() u(z)
d =
L(Pn , z1 , . . . , zn+1 ; f )(z) =
f ()
2i C
( z)u()
Z
Z
Z
n
X
1
1
f ()
vk (z)
f ()
=
f ()En+1 d =
d +
d.
2i C
2i C z1
2i C vk+1 ()
k=1
Aplicand formula lui Cauchy pentru primul termen si formula (2.47) pentru termenii din suma, rezulta relatia ceruta.

Probleme si teme de seminar


P 2.1 Fie L(x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x). Sa se arate ca


L(x) 1
x
. . . xn

f (x1 ) 1 x1 . . . xn
1


..
..
..
.. = 0.
.
.

.
.
.
.
.

f (xn+1 ) 1 xn+1 . . . xnn+1
Dezvoltand determinantul dupa prima coloana sa se deduca reprezentarea (2.2.1)
si dezvoltand dupa prima linie sa se arate ca
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =


n+1

X
i

x

i=1

1
..
.

x1

. . . x1i1

V (x1 , . . . , xn+1 )

f (x1 )
..
.

xi+1
...
1

xn1
..
.

i+1
n
1 xn+1 . . . xi1
n+1 f (xn+1 ) xn+1 . . . xn+1

P 2.2 Sa se demonstreze formula

[x1 , x2 , . . . , xn+1 ; f ] =

1
1
...
1

x1
. . . xn1
f (x1 )
1
x2
. . . xn1
f (x2 )
2
...
... ...
...
xn+1 . . . xn1
f
(xn+1 )
n+1
V (x1 , x2 , . . . , xn+1 )

66

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

P 2.3 Sa se arate ca


1. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x ] =
2. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x1 ] =
3. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x12 ] =

0 daca m {0, 1, . . . , n 1}
1 daca m = n.

(1)n
x1 x2 ...xn+1
(1)n
x1 x2 ...xn+1

Pn+1

1
i=1 xi

P 2.4 Sa se calculeze determinantii:


1.

2.

3.

1
1
...
1

x1
x2
...
xn+1

...
...
...
...

1
1
...
1

x21
x22
...
x2n+1

x31
x32
...
x3n+1

1
1
...
1

x1
x2
...
xn+1

...
...
...
...

1
xn1
1
x21
1
xn1
2
x22
...
...
n1
xn+1 x21

n+1

...
...
...
...

xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1

x1n1
x2n1
...
n1
xn+1

xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1

P 2.5 Sa se arate ca daca f Pn si a 6= xi , i {1, . . . , n + 1} atunci


[x1 , x2 , . . . , xn+1 ;

f (x)
(1)n f (a)
]=
xa
(x1 a) . . . (xn+1 a)

Cazuri particulare:
1. Daca f = 1 atunci
1
(1)n
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ;
]=
;
xa
(x1 a) . . . (xn+1 a)

67

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE IN C

2. Daca f = 1 si a = 0 atunci
1
(1)n
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ; ] =
.
x
x1 x2 . . . xn+1
P 2.6 Sa se arate ca daca xj = j na , j {n, n + 1, . . . , 1, 1, 2, . . . , n} si
1
f (z) = 1+x
2 atunci
n

[x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ; f ] = (1) f (x)

n
Y

f (xj ).

j=1

R. Egalitatea f (x) =

1
( 1
2i xi

1
)
x+i

implica

[x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ; f ] =



1
1
1
=
] [x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ;
] .
[x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ;
2i
xi
x+i
Utilizand (2.5) se obtin
[x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ;

(1)2n
1
Q
]=
=
xi
(x i) nj=n (xj i)
j6=0

(1)
(1)
Q
.
=
Qn
2
(x i) nj=1 (x2j + 1)
(x i) j=1 (j 2 na2 + 1)

si analog
[x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ;

1
(1)n
Qn
.
]=
x+i
(x + i) j=1 (x2j + 1)

Astfel
[x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ; f ] =
=

n
Y
1
1
(1)n
1
n
Qn
(

)
=
(1)
f
(x)
f (xj ).
2i j=1 (x2j + 1) x i x + i
j=1

P 2.7 Fie I R, F = {f |f : I R} si x0 < x1 < . . . < xn elemente din I.


Daca T : F Mn+1 (R) este operatorul liniar definit prin

[x0 ; f ] [x0 , x1 ; f ] [x0 , x1 , x2 ; f ] . . . [x0 , x1 , . . . , xn ; f ]


0
[x1 ; f ]
[x1 , x2 ; f ]
...
[x1 , . . . , xn ; f ]

T (f ) =

..
..
.
.

.
.
.
0
0
0
...
[xn ; f ]
atunci identitatea lui Leibniz implica T (f g) = T (f )T (g).

68

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

P 2.8 Cu notatiile problemei anterioare, fie I si functia



1 daca x =
(x) =
.
0 daca x 6=
Sa se arate ca
1. f (x) (x) = f () (x);
2. [x0 , x1 , . . . , xn ; xn ] =

f (xn )
;
(xn x0 )(xn x1 )...(xn xn1 )

3. T (f ) U = diag(f (x0 ), f (x1 ), . . . , f (xn )) U cu

[x0 ; x0 ] [x0 , x1 ; x1 ] [x0 , x1 , x2 ; x2 ] . . . [x0 , x1 , . . . , xn ; xn ]

0
[x1 ; x1 ]
[x1 , x2 ; x2 ]
...
[x1 , . . . , xn ; xn ]

U =
..
..
.
.

.
.
.
0
0
0
...
[xn ; xn ]

Coloanele matricei U reprezinta vectorii propri matricei T (f ) corespunz


and
valorilor propri f (x0 ), f (x1 ), . . . , f (xn ).
P 2.9 Fie
a si
Qn x, x1 , x2 , . . . , xn puncte distincte doua cate doua de pe axa real
u(x) = i=1 (x xi ). Sa se deduca relatiile
Pn
f (x)
f (xk )
1.
k=1 (xxk )u0 (xk ) = [x, x1 , . . . , xn ; f ] + u(x) ;
2.

xn xn
k
k=1 (xxk )u0 (xk )

Pn

= 1;

3. Daca (x) = 1 +

x
1!

x(x+1)
2!

+ ... +

n
X
k=1

x(x+1)...(x+n1)
n!

atunci

1 (k)n
= n!.
(1 + k)0 (k)

P 2.10 Daca P Pn (X), (n 2), are toate radacinile simple x1 , x2 , . . . , xn


atunci

n
X
xm
0 daca m {0, 1, . . . , n 2}
i
=
0
1 daca m = n 1.
P (xi )
i=1
R. Din P 0 (xi ) = (xi x1 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn ) rezulta
n
X
xm
i
= [x1 , . . . , xn ; xm ].
0
P (xi )
i=1

69

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE IN C

P 2.11 Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange Hermite care satisface conditiile de interpolare
H (j) (a) = f (j) (a)
H (j) (b) = f (j) (b)

j {0, 1, . . . , m}
j {0, 1, . . . , n}

R.

H(x) =

+

xb
ab

xa
ba

n+1 X
m
j=0

m+1 X
n
j=0

"mj 
k 
#
(x a)j X x a
m+k
f (j) (a)+
k
j!
b

a
k=0

" nj 
k 
#
(x b)j X x b
n+k
f (j) (b).
k
j!
a

b
k=0

P 2.12 Utilizand notatiile 2.3, daca r = max{r1 , . . . , rn+1 } si f este o functie


de r ori derivabila, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite
se poate scrie

(s)
ri
n+1
X
X
(x xi )s f (t)
H(x) =
ui (x)
.
s!
ui (t) t=xi
s=0
i=1
P 2.13 Sa se arate ca polinomul de interpolare care satisface conditiile
P (0) = n1 P (1) = n2
P 0 (0) = s1 P 0 (1) = n2
se poate reprezenta prin

2 2 1
1
n1

3 3 2 1 n2
P (t) = (t3 t2 t 1)
0
0
1
0 s1
1
0
0
0
s2
P 2.14

1. Sa se determine polinomul de interpolare Q care satisface conditiile


Q(1) = ,

Q(1) = ,

Q(0) = ,

Q0 (0) = m.

2. Fie m R . Sa se determine polinomul de grad minim S care satisface


conditiile
S(1) = 0, S(1) = 0, S 0 (0) = m
astfel ncat volumul corpului obtinut prin rotatia graficului lui S n jurul
axei Ox, x [1, 1] sa fie minim.

70

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

1. Daca f : [0, 1] R atunci

P 2.15

f (x) = f (0)(1 x) + f (1)x + R1 (x)f 00 (),

1
|R1 (x)| .
8

2. Daca f : [1, 1] R atunci


1
1
f (x) = f (1)(x2 x) + f (0)(1 x2 ) + f (1)(x2 + x) + R2 (x)f (3) ()
2
2
1
|R2 (x)| .
9 3
P 2.16 Fie x0 < x1 < . . . < xn+1 apartinand unui interval I si functia f : I R.
Sa se rezolve sistemul algebric de ecuatii liniare
a0 + a1 xi + . . . + an xni + (1)i E = f (xi )

{0, 1, . . . , n + 1}

n necunoscutele a0 , a1 , . . . , an , E.
R. Introducem
p1 (x) = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; f )(x)
p2 (x) = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; )(x),
p(x) = p1 (x) Ep2 (x).

unde (xi ) = (1)i , i = 0 : n

Pentru i {0, 1, . . . , n} au loc egalitatile


p(xi ) = p1 (xi ) Ep2 (xi ) = f (xi ) (1)i E

p(xi ) + (1)i E = f (xi ).

Coeficientii polinomului p dau necunoscutele a0 , a1 , . . . , an .


Din ultima ecuatie se deduce E. Polinomul p2 ia valori de semne contrare n
capetele fiecarui interval [xi , xi+1 ], i = 0 : n 1, avand astfel cate o radacina n
fiecare interval. In consecinta p2 nu se anuleaza n intervalul [xn , xn+1 ] si unde va
pastra acelasi semn. Rezulta p2 (xn+1 ) + (1)n 6= 0. Din equatia
p(xn+1 )+(1)n+1 E = f (xn+1 )

p1 (xn+1 )Ep2 (xn+1 )+(1)n+1 E = f (xn+1 )

se obtine
E=

p1 (xn+1 ) f (xn+1 )
.
p2 (xn+1 ) + (1)n

P 2.17 Fie numerele reale x1 < x2 < . . . < xn . Sa se justifice afirmatiile:

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE IN C

71

1. Polinoamele fundamentale Lagrange l1 , . . . , ln sunt liniar independente n


Pn1 .
P
2. Pentru orice polinom P Pn1 are loc egalitatea P (x) = ni=1 P (xi )li (x).
3. Familia de functionale gi Pn1 , gi (P ) = P (xi ) formeaza o baza pentru
Pn1 .
P
4. Are loc formula L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = ni=1 gi (f )li (x).

72

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Capitolul 3
Convergenta procedeelor de
interpolare prin polinoame
Data fiind sirurile de noduri de interpolare
(1)

x1
(2)
(2)
x1
x2
(3)
(3)
(3)
x3
x2
x1
... ... ... ...
(n)
(n)
(n)
(n)
x1
x2
x3
. . . xn
... ... ... ... ... ...

(3.1)

(n)

(n)

o functie f si sirul functiilor de interpolare Ln (x) a lui f n nodurile x1 , x2 ,


(n)
(n)
x3 , . . . , xn , se ridica ntrebarea daca sirul Lk converge sau nu catre f.
In cele ce urmeaza vom vedea ca raspunsul poate fi atat afirmativ cat si
negativ, n functie de interpolarea folosita.

3.1

Spatii liniar ordonate

Definitia 3.1.1 Se numeste spatiu liniar ordonat real o multime X cu proprietatile


1. X este spatiu liniar peste corpul numerelor reale;
2. X este un spatiu ordonat (relatia de ordine fiind notata );
3. pentru orice x, y, z X si orice a R, a > 0,

x+z y+z
x y =
ax ay
73

74

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Fie E o multime oarecare si F (E) spatiul liniar al functiilor definite n E cu


valori reale. Definind n F (E) relatia de ordine
f g

f (x) g(x) x E,

F (E) devine un spatiu liniar ordonat real.


Definitia 3.1.2 Fie X, Y spatii liniar ordonate reale. Un operator liniar U
(X, Y )# este pozitiv daca
x 0

U (x) 0.

Teorema 3.1.1 Daca U : F (E) F (E) este un operator liniar si pozitiv atunci
(i) f g

(ii) |U (f )| U (|f |),

U (f ) U (g);
f F (E).

Multimea functiilor reale si continue definite n intervalul marginit si nchis


[a, b], notat uzual prin C[a, b], este un spactiu liniar ordonat real (E = [a, b]). Totodata C[a, b] este un spatiu normat, cu norma kf k = maxx[a,b] |f (x)|. Convergenta
unui sir de functii, n sensul acestei norme, nseamna convergenta uniforma.
Teorema 3.1.2 (Korovkin) Fie (Un )nN , Un : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari si pozitivi si ei (x) = xi . Daca
lim Un (ei ) = ei ,

i {0, 1, 2},

atunci, pentru orice f C[a, b] are loc


lim Un (f ) = f.

Demonstratie. Fie f C[a, b]. Functia f este uniform continua, adica


 > 0 > 0 astfel ncat |t x| <


|f (t) f (x)| < .
2

kf k. Prin urmare, pentru


Daca |t x| atunci |f (t) f (x)| kf k 2 (tx)
2
orice t, x [a, b] are loc inegalitatea
|f (t) f (x)|


(t x)2
+2
kf k.
2
2

(3.2)

75

3.1. SPAT
II LINIAR ORDONATE

Notam prin un (x), vn (x), wn (x) functiile definite prin


un (x) = Un (e0 )(x) 1,

vn (x) = Un (e1 )(x) x,

wn (x) = Un (e2 )(x) x2 .

Din ipoteza teoremei rezulta ca


lim un (x) = 0,

lim vn (x) = 0,

lim wn (x) = 0,

(3.3)

uniform n [a, b].


Pentru operatorul Un , punem n evidenta variabila functiei original si variabila
functiei imagine pentru un operator Un , respectiv prin t si x.
Datorita liniaritatii lui Un , au loc egalitatile
Un (f )(x) f (x) = Un (f (t))(x) f (x) =
= Un (f (t))(x) f (x)(Un (e0 (t))(x) un (x)) = Un (f (t) f (x))(x) + f (x)un (x).
Fie  > 0 si > 0, ce rezulta din uniform continuitatea functiei f. Din
egalitatea anterioara, datorita inegalitatii (3.2) si pozitivitatii operatorului Un ,
rezulta ca
|Un (f )(x) f (x)|
(3.4)
|Un (f (t) f (x))(x)| + kf k |un (x)| Un (|f (t) f (x)|)(x) + kf |kun (x)|

(t x)2
kf k)(x) + kf k |un (x)|.
Un ( + 2
2
2
Dezvoltand membrul drept din (3.4), gasim ca acesta este egal cu
2kf k

Un (e0 (t))(x) + 2 Un ((t x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2


2kf k
= (1 + un (x)) + 2 Un ((t x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2


2kf k
= (1 + un (x)) + 2 (wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)) + kf k |un (x)|.
2

Asadar (3.4) devine


|Un (f )(x) f (x)|


2kf k

+ ( + kf k)|un (x)| + 2 (wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)).
2
2

Intervalul [a, b] fiind compact si (3.3) implica existenta unui n0 N, astfel ncat
pentru orice n > n0 sa fie adevarata inegalitatea

2kf k

( + kf k)|un (x)| + 2 |wn (x) 2xvn (x) + x2 un (x)| < .
2

76

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Astfel |Un (f )(x) f (x)| < , n > n0 , x [a, b], adica are loc convergenta
sirului (Un (f ))nN catre f.
Analiza demonstratiei de mai sus, permite enuntarea urmatoarei versiuni a
Teoremei 3.1.2
Teorema 3.1.3 Fie (Un )nN , Un : C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari si
pozitivi. Daca
lim Un ((t x)2 )(x) = 0

lim Un (1) = 1 si

atunci, pentru orice f C[a, b] are loc


lim Un (f ) = f.

3.2

Interpolare si aproximare

Pentru o functie continua indicam un sir de polinoame de interpolare a functiei


care n plus converge converge.
(n)

, k {1, 2, . . . , n}
Teorema 3.2.1 (Fej
er) Fie f C[1, 1] si xk = cos (2k1)
2n
radacinile polinomului lui Cebsev Tn (x) = cos n arccos x. Daca F2n1 este polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface conditiile de interpolare
(n)

(n)

F2n1 (xk ) = f (xk )


(n)
0
(xk ) = 0
F2n1

k {1, 2, . . . , n},

atunci sirul (F2n1 )nN converge catre f (uniform n [1, 1]).


Demonstratie. Utilizand expresia polinomului lui Fejer (2.20), cu notatiile introduse la deducerea lui, gasim
F2n1 (x) =

n
X

(n)
f (xk

k=1

h
00 (n) i
(n) w (xk )
lk2 (x),
1 (x xk )
(n)
0
w (xk )

Q
(n)
1
unde w(x) = nk=1 (x xk ) = 2n1
Tn (x).
T
inand seama de expresia polinomului lui Cebsev, se deduc egalitatile
(n)

w00 (xk )
(n)
w0 (xk )

lk2 (x)

(n)

=
=

xk )
(n)

1(xk ))2
(n)
Tn2 (x) 1(xk )2

2
(n)
n
(xx )2
k

(3.5)

77

3.3. CONVERGENT
A IN MEDIE A POLINOAMELOR LAGRANGE

Exprimarea (3.5) devine


n

F2n1 (x) =

(n)

Tn2 (x) X
(n) 1 xxk
f (xk )
.
(n)
2
n k=1
(x xk )2

Definim sirul de operatori Fn : C[1, 1] C[1, 1] prin Fn (f )(x) = F2n1 (x).


Fn este un operator liniar si pozitiv.
In continuare verificam conditiile Teoremei 3.1.3.
1. Din formula restului polinomului de interpolare Lagrange Hermite (2.19)
rezulta ca
Fn (1)(x) = 1.
2. Au loc egalitatile
n

(n)

1 xxk
T 2 (x) X (n)
=
(xk x)2
Fn ((t x) )(x) = n 2
(n)
n k=1
(x xk )2
2

n
X
Tn2 (x)
Tn2 (x)
(n)
=
(n

x
x
)
=
0, n ,
k
n2
n
k=1

si n consecinta limn Fn (f ) = limn F2n1 = f.

3.3

Convergenta n medie a polinoamelor Lagrange

In cele ce urmeaza se presupune cunoasterea formulei de integrare numerica


a lui Gauss.
Teorema 3.3.1 (Teorema Erdos - Turan) Fie (Qn )nN un sir de polinoame or(n)
(n)
togonale cu ponderea n intervalul marginit I = [a, b], x1 , . . . , xn radacinile
(n)
(n)
polinomului Qn (x) si Ln (f ) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f ). Daca f C[a, b] atunci
Z
lim

(x)(f (x) Ln (f )(x))2 dx = 0.

78

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Demonstratie. Fie > 0. Potrivit Teoremei lui Weierstass (3.4) exista un


polinom P astfel ncat
|f (x) P (x)| < ,

x [a, b].

Fie n > grad(P ). Au loc relatiile


Z

(x)(f (x) P (x) + Ln (P f )(x))2 dx

(x)(f (x) Ln (f )(x)) dx =


a

a
b

Z
2

(x)L2n (P f )(x))dx.

(x)(f (x) P (x)) dx + 2


a

S-a utilizat inegalitatea (a + b)2 2(a2 + b2 ).


Pentru primul termen are loc inegalitatea
Z

b
2

(x)(f (x) P (x)) dx

(x)dx.
a

Al doilea termen se calculeaza utilizand formula de integrare numerica de tip


Gauss
Z b
n
X
(n)
(x)(x)dx =
Ai (xi ) + R().
a

Deoarece gradul polinomului


R() = 0. Totodata

i=0

L2n (P

(n)

f ) este 2n 2 < 2n 1, eroarea de metoda

(n)

(n)

(n)

(n)

Ln (P f )(xi ) = P (xi ) Ln (f )(xi ) = P (xi ) f (xi ).


Prin urmare
Z

(x)L2n (P f )(x))dx =

n
X

(n)

Ai L2n (P f )(xi ) =

i=1
n
X

(n)
Ai (P (xi )

(n)
f (xi ))2

<

i=1

n
X

Ai = 2 (b a).

i=1

Astfel
Z
a

Z b
(x)(f (x) Ln (f )(x)) dx 2 (
(x)dx + (b a)).
2

79

3.4. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE

3.4

Divergenta interpol
arii Lagrange

Deducerea rezultatului de divergenta necesita cunoasterea unei serii de probleme din topologie (Spatii topologice Baire) si analiza functionala (Principiul condensarii singularitatilor) cat si o estimare a normei operatorului Fourier. Aceste
probleme sunt prezentate n sectiunile urmatoare.
Pentru nceput punem n evidenta, printr-un exemplu, divergenta sirului polinoamelor de interpolare Lagrange atasata unei functii indefinit derivabile.

3.4.1

S
ir de polinoame Lagrange neconvergent

1
Fie f (x) = 1+x
si xj = j na , j {n, n + 1, . . . , 1, 1, 2, . . . , n} cu
2, a > 0
n N . Vom pune n evidenta un x (0, a) astfel ncat sirul de numere

n N ,

L(P2n1 ; xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ; f )(x),

sa nu convearga catre f (x).


Pentru nceput evaluam restul polinomului de interpolare:
Rn (x) = f (x) L(P2n1 ; xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) =
n
Y
= [x, xn , . . . , x1 , x1 , . . . , xn ; f ] (x xj )(x xj ).
j=1

Utilizand rezultatul Problemei 2.5, se obtine


n
Y

n
n
Y
Y
x2 x2j
2
2
n
.
Rn (x) = (1) f (x)
f (xj ) (x xj ) = (1) f (x)
2
1
+
x
j
j=1
j=1
j=1
n

Se noteaza gn (x) =

|x2 x2j |
.
1+x2j

Qn

j=1

Atunci

|Rn (x)| = f (x)gn (x) = f (x)eln gn (x) = f (x)e


unde

1
n( n

Pn

j=1 ln

j2
|x2 2 a2 |
n
)
j2
1+ 2 a2
n

= f (x)enn (x) ,

1 X |x2 nj 2 a2 |
ln
.
n (x) =
2
n j=1
1 + j 2 a2
n

Calculam
Z
lim n (x) =

|x2 s2 a2 | t=sa 1
ln
ds =
1 + s 2 a2
a

ln
0

|x2 t2 |
dt =
1 + t2

80

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

1
=
a

Z

ln |x t|dt +
0

Z
ln(x + t)dt


ln(1 + t )dt .
2

Cele trei integrale sunt:


Prima integrala este improprie, cu singularitate n t = x. Integrala se calculeaza n sensul valorii principale:
Z x

Z a
Z a
ln |x t|dt = lim
ln (x t)dt +
ln (x t)dt .
&0

x+

Se obtin:

ln (x t)dt = (x ) ln x + x ln + x ln x;
0

ln (x t)dt = (a x) ln (a x) (x + ) ln a + x + x ln .
x+

Prin urmare
Z a
ln |x t|dt = lim ((a x) ln (a x) 2 ln + 2 + x ln x a) =
&0

= (a x) ln (a x) + x ln x a.

ln(x + t)dt = (a + x) ln (x + a) a x ln x.
0

ln(1 + t2 )dt = a ln (1 + a2 ) 2a + a arctan a.

Astfel
lim n (x) =


1
(a + x) ln (a + x) + (a x) ln (a x) a ln (1 + a2 ) a arctan a .
a

Functia (x) = (a + x) ln (a + x) + (a x) ln (a x) a ln (1 + a2 ) a arctan a


este crescatoare (0 (x) = ln (a + x) ln (a x) > 0).
Pentru a = 5, x = 4 se obtine limn n (4) 5.8397 > 0 si n consecinta
limn |Rn (4)| = .

81

3.4. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE

3.4.2

Norma operatorului Fourier

Fie C2 spatiul functiilor reale, continue si periodice cu perioada 2. Operatorul lui Fourier Sn : C2 C2 este definit prin
n

a0 X
+
Sn (x)(t) =
(ak cos kt + bk sin kt)
2
k=1
unde
1
ak =

x(t) cos ktdt,

1
bk =

x(t) sin ktdt,

k {0, 1, . . . , n}.

Prin calcul direct vom deduce


Teorema 3.4.1 Are loc egalitatea
Z
sin (n + 21 )(s t)
1
x(t)
ds.
Sn (x)(t) =

2 sin st
2
Demonstratie. In baza identitatii 3 din Anexa C rezulta
Z
n
1
1 X
Sn (x)(t) =
x(s)[ +
cos k(s t)]ds =

2 k=1
1
=

sin (n + 12 )(s t)
x(t)
ds.
2 sin st

Teorema 3.4.2 Norma operatorului Sn este



Z
1 sin (n + 12 )
kSn k =
d
0
sin 2
Demonstratie. Potrivit Teoremei I.4.2, norma operatorului Sn este

Z
1 sin (n + 12 )(s t)
kSn k = max
ds,
tI
2 sin st
2
unde I = [, ]. Prin schimbarea de variabila s t = , integrala din expresia
normei devine


Z
Z t
sin (n + 12 )(s t)
sin (n + 12 )

ds =




2 sin d.
2 sin st

t
2
2

82

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Datorita periodicitatii si paritatii functiei de sub integrala, rezulta




Z
Z
1 sin (n + 21 )
1 sin (n + 12 )
kSn k = max
d =
d.

tI 0
sin 2
sin 2
0
Teorema 3.4.3 Are loc inegalitatea
kSn k

4
ln (n + 1).
2

2t
, din expresia normei
Demonstratie. Prin schimbarea de variabila = 2n+1
operatorului Sn , deducem

Z n+ 1

2
sin
t
2


kSn k =
(3.6)

t dt =
sin 2n+1

2n + 1 0

2
=
2n + 1



!
Z n+ 1
sin t

2


sin t
dt
+




t
t dt
sin 2n+1

sin 2n+1

j
n
j=0


n1 Z
2 X j+1 sin t


t dt.

sin 2n+1
2n + 1
j

n1 Z
X

j+1

j=0

Daca t [j, j + 1] atunci


sin

t
2n+1

[0, 2 ] si n consecinta

t
(j + 1)
(j + 1)
j
sin
sin

,
2n + 1
2n + 1
2n + 1
2n + 1

de unde

| sin t|
| sin t|
t (j+1) .
sin 2n+1
2n+1

Deoarece

R j+1
j

| sin t|dt = 2 , inegalitatea (3.6) ne da


n
4 X1
kSn k 2
.
j=1 j

Din teorema de medie Lagrange, rezulta inegaliteatea


1
1
> ln j + 1 ln j >
,
j
j+1
care conduce la kSn k

4
2

ln (n + 1).

83

3.4. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE

3.4.3

Divergenta polinoamelor de interpolare Lagrange

Notam uk (x) = cos kx, vk (x) = sin kx, k N, prin C2 spatiul liniar al
functiilor continue si periodice, cu perioada 2, Ep multimea functiilor pare din
C2 si Wn = span{u0 , u1 , . . . , un }.
Teorema 3.4.4 Daca P (Ep , Wn ) astfel ncat
1. P 2 = P,
2. P(Ep ) = Wn , (adica P este operator surjectiv),
atunci kI Pk

2
2

ln(n + 1) 21 .

Demonstratie. Notam prin Ty : C2 C2 operatorul definit prin


Ty (f )(x) = f (x + y).
Urmatoarele proprietati ale lui Ty sunt imediate
Ty1 = Ty , unde prin I s-a notat opera-

1. Ty Ty = Ty Ty = I
torul identic.
2. kTy k = 1.
Definim operatorul liniar
e )(t) = 1
P(f
2

Ts (I P)(Ts + Ts )(f )(t)ds.

Pentru orice t [, ] si orice f C2 din inegalitatea


e )(t)| 2kI Pk kf k
|P(f
e )k 2kI Pk kf k si deci
deducem ca kP(f
e 2kI Pk.
kPk

(3.7)

e = I Sn ,
P

(3.8)

Vom aratam ca
unde Sn este operatorul lui Fourier.

84

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Intrucat orice functie din Ep se poate scrie ca o serie de forma P ai ui este


i=0
suficient sa aratam ca
e i ) = (I Sn )(ui ),
P(u
Deoarece

i N.

ui
0

pentru 0 i n
pentru i > n

0
ui

pentru 0 i n
pentru i > n.

Sn (ui ) =
ramane de aratat ca
e i) =
P(u

Din surjectivitatea operatorului P rezulta ca


p Wn

f Ep

astfel ncat P(f ) = p.

Atunci
p = P(f ) = P 2 (f ) = P(p),

p Wn .

(3.9)

Au loc egalitatile
(Ts + Ts )(ui )(t) = ui (t s) + ui (t + s) = 2ui (t)ui (s),
de unde
P(Ts + Ts )(ui )(t) = 2ui (s)P(ui )(t).

(3.10)

Pentru 0 i n, ui Wn , din (3.9) si (3.10) rezulta ca


(I P)(Ts + Ts )(ui )(t) = 0,
e i ) = 0.
deci P(u
P
Daca i > n atunci P(ui ) se reprezinta sub forma P(ui ) = nj=0 aj uj unde
aj R, 0 j n. T
inand seama de (3.10) gasim
Ts (I P)((Ts +Ts )(ui )(t) = Ts (I P)(2ui (s)ui (t)) = 2ui (s)Ts (ui

n
X

aj uj )(t) =

j=0

= 2ui (s)[ui (s)ui (t) vi (s)vi (t)

n
X

aj (uj (s)uj (t) vj (s)vj (t))].

j=0

Prin urmare
Z
Z
1h
2
e
ui (t)
ui (s)ds vi (t)
ui (s)vi (s)ds
P(ui )(t) =
2

85

3.4. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE

n
X

Z
ui (s)uj (s)ds vj (t)

aj uj (t)

j=0

ui (s)vj (s)ds

i

= ui (t).

In final, din (3.7) si (3.8) rezulta


1
1
2
1
1 e
= kI Sn k | kSn k 1 | 2 ln(n + 1) .
kI Pk kPk
2
2
2

2
Teorema 3.4.5 Daca Q (C[a, b], Pn ) astfel ncat
1. Q2 = Q,
2. Q(C[a, b]) = Pn ,
atunci kI Qk

2
2

ln(n + 1) 21 .

Demonstratie. Functia (t) = a+b


+ ba
cos t transforma bijectiv intervalul
2
2
[0, ] n [a, b].
Definim operatorul liniar A : C[a, b] Ep prin

f ((t))
daca t [0, ],
A(f )(t) =
f ((t)) daca t [, 0).
Din egalitatea imediata kA(f )k = kf k rezulta kAk = 1. Daca A(f ) = 0 atunci
kA(f )k = kf k = 0 si, n consecinta f = 0. Astfel operatorul A este injectiv si
deci inversabil.
Operatorul P = AQA1 apartine spatiului (Ep , Wn ) . Observam ca
P 2 = AQA1 AQA1 = AQ2 A1 = AQA1 = P.
Deoarece Q = A1 PA, din relatiile
kI Qk = kA1 (I P)Ak kA1 k kI Pk kAk = kI Pk.
si
kI Pk = kA(I P)A1 k kAk kI Qk kA1 k = kI Qk.
rezulta kI Qk = kI Pk. Potrivit teoremei anterioare
kI Qk = kI Pk

2
1
ln(n + 1) .
2

Teorema 3.4.6 Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 puncte distincte doua cate doua ale unui
interval [a, b]. Operatorul L(f ) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(f ) are urmatoarele proprietati:

86

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

(i) L2 = L;
(ii) L(C[a, b]) = Pn ;
P
(iii) kLk = maxx[a,b] n+1
a L (C[a, b], Pn ) . Prin li (x) s-au notat
i=1 |li (x)|, adic
polinoamele fundamentale ale lui Lagrange.
Demonstratie. Afirmatiile (i), (ii) rezulta din egalitatea
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ) = f

f Pn .

(iii) Din inegalitatile


|L(f )(x)| kf k

n+1
X

|li (x)| kf k max

i=1

x[a,b]

n+1
X

|li (x)|

i=1

P
|li (x)|.
se deduce ca L (C[a, b], Pn ) si kLk maxx[a,b] n+1
i=1P
Pn+1
si functia
Fie x0 [a, b] astfel ncat i=1 |li (x0 )| = maxx[a,b] n+1
i=1 |li (x)|

daca x {a, b}
1
sgnli (x0 )
daca x = xi , i {1, 2, . . . , n + 1} .
f0 (x) =

afina n rest
Atunci f0 C[a, b] si kf0 k = 1. Deoarece
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f0 )(x) =

n+1
X

|li (x0 )|

i=1

au loc relatiile
max
x[a,b]

n+1
X
i=1

|li (x)| =

n+1
X

|li (x0 )| = kL(f0 )k kLk max

i=1

x[a,b]

n+1
X

|li (x)|,

i=1

de unde rezulta expresia normei operatorului L.


In finalul acestei sectiuni stabilim urmatorul rezultat de divergenta:
Teorema 3.4.7 Fie o multime de siruri de noduri de interpolare (3.1) dintrun interval [a, b]. Multimea functiilor continue f C[a, b] cu proprietatea c
a
(1)
(n)
sirul polinoamelor de interpolare Lagrange L(Pn1 , x1 , . . . , xn ; f ) nu converge
(uniform) catre f este superdensa n C[a, b].

87

3.4. DIVERGENT
A INTERPOLARII
LAGRANGE

Demonstratie. Fie sirul de operatori (Ln )nN , Ln (C[a, b], Pn ) definiti prin
(n)

L(f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn(n) ; f )(x)

n N .

Potrivit Teoremei 3.4.6 operatorul Ln satisface ipotezele Teoremei 3.4.5. In


consecinta
2
1
kI Ln k 2 ln (n + 1) , n N ,

2
de unde supnN kI Ln k = .
Familia de operatori liniari si continui
A = {I Ln : n N }
satisface conditia principiului condensarii singularitatilor (Teorema I.3.1). Prin
urmare multimea singularitatilor SA este superdensa n C[a, b]. Astfel multimea
functiilor f C[a, b] pentru care supnN k(I Ln )(f )k = , deci si a acelor
functii pentru care Ln (f ) nu converge uniform catre f este superdensa n C[a, b].

Probleme si teme de seminar


P 3.1 Fie f : [0, 1]
R si polinomul lui Bernstein de grad n atasat functiei f,
 
Pn
n
Bn (f )(x) = k=0
f ( nk )xk (1 x)nk . Sa se arate ca
k
1. Bn (1)(x) = 1;
2. Bn (t)(x) = x;
3. Bn (t2 )(x) =

x+(n1)x2
.
n

P 3.2 Fie (uk )kN un sir de numere si Bn (ui , ui+1 , . . . , ui+n ) polinomul

n 
X
n
Bn (ui , ui+1 , . . . , ui+n )(x) =
ui+k xk (1 x)nk .
k
k=0

Sa se arate ca
Bn (u0 , u1 , . . . , un )(x) = B1 (Bn1 (u0 , . . . , un1 )(x), Bn1 (u1 , . . . , un )(x)))(x).

88

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Indicatie. Deoarece B1 (ui , ui+1 )(x) = (1 x)ui + xui+1 vom avea


B1 (Bn1 (u0 , . . . , un1 )(x), Bn1 (u1 , . . . , un )(x)))(x) =
= (1 x)Bn1 (u0 , . . . , un1 )(x) + xBn1 (u1 , . . . , un )(x)))(x) =


n1 
n1 
X
X
n1
n1
k
nk
=
uk x (1 x)
+
uk+1 xk+1 (1 x)n1+k = . . .
k
k
k=0

k=0

P 3.3 Sa se demonstreze egalitatea



n 
X
n
Bn (f )(x) =
4k1 f (0)xk .
k
n
k=0

Indicatie. Dezvoltand (1 x)nk se obtine




nk 
n 
X
k X nk
n
Bn (f )(x) =
(1)j xj+k =
f( )
j
k
n
j=0
k=0


n 
n 
X
k X nk
n
(1)ik xi ,
=
f( )
ik
k
n
i=k
k=0
cu i = k + j.
Schimband ordinea sumarilor rezulta
Bn (f )(x) =

n
X
i=0


Deoarece

nk
ik



n
k


 
i
X
k
nk
n
ik
x
(1)
f ( ).
ik
k
n
k=0
i


=

n
i



i
k


si folosind (1.2) vom avea


 X

n 
n 
i 
X
X
k
n
n
i
i
ik
xi 4i1 f (0).
Bn (f )(x) =
x
(1) f ( ) =
i
i
k
n
n
i=0

i=0

k=0

P 3.4 Sa se arate ca limn Bn (f )(x) = f (x), f C[0, 1], adica spatiul liniar
al polinoamelor este dens n C[0, 1] (Weierstrass).

Capitolul 4
Formule de derivare numeric
a
Prezentam doua moduri de aproximare a derivatei unei functii ntr-un punct:
Calculul derivatei n cazul n care functia este cunoscuta. Urmatoarele
posibilitati sunt la dispozitie:
Calcul simbolic - subiect care nu face parte din tematica analizei numerice;
Aproximarea derivatei prin diferente. Pe langa erorile de rotunjire va
exista si o eroare de metoda.
Metoda derivarii automate: calculele se fac numeric pe o structura de
date specifica, fara eroare de metoda.
Aproximarea derivatei n cazul n care sunt date doar valorile functiei pe
o multime de puncte. In acest caz derivata functiei se aproximeaza prin
derivata unei functii de interpolare.

4.1

Aproximarea derivatei prin diferente

Urmatoarele formule de aproximare a derivatelor unei functii sunt uzuale:


f 0 (x) '

f (x + h) f (x)
4h f (x)
=
h
h

2h f (x)
f (x + h) f (x h)
=
2h
2h
2
f (x)
f (x + h) 2f (x) + f (x h)
f 00 (x) ' h 2 =
h
h2
f 0 (x) '

89

(4.1)
(4.2)
(4.3)

90

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

In ipoteza ca f este derivabila de un numar suficient de ori, pentru fiecare din


cazurile de mai sus, eroarea aproximarii este evaluata n:
Teorema 4.1.1 Fie h > 0. Au loc relatiile:
(i)
(ii)
(iii)

4h f (x)
= f 0 (x) + h2 f 00 (c1 ),
h
2
2h f (x)
= f 0 (x) + h6 f (3) (c2 ),
2h
2 f (x)
2
h
= f 0 (x) + h12 f (4) (c3 ),
h2

x < c1 < x + h;
x h < c2 < x + h;
x h < c3 < x + h.

Demonstratie. Cele trei relatii sunt consecinte ale dezvoltarilor tayloriene


atasate unei functii.
Prima egalitate rezulta din
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) +

h2 00
f (c1 )
2

x < c1 < x + h.

Utilizand dezvoltarile
3

f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + h2 f 00 (x) + h6 f (3) (c21 )


3
2
f (x h) = f (x) hf 0 (x) + h2 f 00 (x) h6 f (3) (c22 )

x < c21 < x + h


x h < c22 < x

obtinem
h2 f (3) (c21 ) + f (3) (c22 )
f (x + h) f (x h)
= f 0 (x) +
.
2h
6
2
Functia f (3) avand proprietatea lui Darboux n (xh, x+h), exista c2 (min{x
(3)
(3) (c )
22
.
h, x + h}, min{x h, x + h}) (x h, c + h) astfel ncat f (3) = f (c21 )+f
2
Prin urmare
h2
2h f (x)
= f 0 (x) + f (3) (c2 ).
2h
6
In mod asemanator, din dezvoltarile
2

f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + h2 f 00 (x) + h6 f (3) (x) + h24 (c31 )


2
3
4
f (x h) = f (x) hf 0 (x) + h2 f 00 (x) h6 f (3) (x) + h24 (c32 )

x < c31 < x + h


x h < c32 < x

obtinem
f (x + h) 2f (x) + f (x h)
h2 f (4) (c31 ) + f (4) (c32 )
00
=
f
(x)
+
.
h2
12
2
Repetand rationamentul de mai sus, exista c3 (x h, x + h) astfel ncat
h2 f (x)
h2 (4)
0
=
f
(x)
+
f (c3 ).
h2
12

91

4.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT


E

4.1.1

Extrapolarea Richardson

Un numar S se aproximeaza prin (h), S (h), mai precis avand loc o


egalitate de forma
S = (h) + a2 h2 + a4 h4 + a6 h6 + . . .

(4.4)

Daca a2 6= 0 atunci a2 h2 reprezinta termenul dominant al erorii. Puterea lui


h din termenul dominant defineste ordinul aproximarii, 2 n cazul de fata.
In (4.4), daca se pune h n loc de h, atunci rezulta
2
1
1
1
h
(4.5)
S = ( ) + a2 h2 + a4 h4 + a6 h6 + . . .
2
4
16
64
In vederea eliminarii termenului cu h2 , nmultim (4.4) cu 1 si (4.5) 4 si
3
3
adunandu-le se obtine
4 h
1
1
5
S = ( ) (h) a4 h4 a6 h6 + . . .
3 2
3
4
16
adica o relatie de forma
S = (h) + b4 h4 + b6 h6 + . . . ,

(4.6)

avand ordinul de aproximare 4.


Repetand procedeul, adica eliminand termenul cu h4 din (4.6) se ajunge la o
formula de aproximatie a lui S de ordin 6.
Urmatorul procedeu, denumit extrapolarea Richardson, realizeaza eliminarea
succesiva a termenilor de ordin h2 , h4 , . . . , h2M .
Introducem
h
D(n, 0) = ( n ),
n = 0, 1, . . . , M.
2
Extrapolarea Richardson consta n completarea tabelului
D(0, 0)
D(1, 0)
D(2, 0)
..
.

D(1, 1)
D(2, 1)
..
.

D(2, 2)
..
.

...

D(M, 0) D(M, 1) D(M, 2) . . . D(M, M )


utilizand formula de recurenta
D(n, k) =

1
4k
D(n, k 1) k
D(n 1, k 1),
k
4 1
4 1

n=k,k+1,...,M

k = 1, 2, . . . , M .

Tabelul se construieste completand succesiv coloanele acestuia.

92

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Teorema 4.1.2 Au loc relatiile

D(n, k) = S +

Aj,k+1 (

j=k+1

h 2j
) ,
2n

adica ordinul aproximarii lui S prin D(n, k) este 2k + 2.


Demonstratie. Inductie dupa k. Din (4.4) rezulta

X
h
h
S = ( n ) +
a2j ( n )2j
2
2
j=1
sau

X
h
h
Aj,1 ( n )2j ,
D(n, 0) = S
a2j ( n )2j = S +
2
2
j=1
j=1
unde, s-au notat Aj,1 = a2j , j N .
Presupunem ca
D(n, k 1) = S +

Aj,k (

j=k

h 2j
) ,
2n

n = k 1, k, . . . , M.

Potrivit formului de recurenta


1
4k
D(n, k 1) k
D(n 1, k 1) =
k
4 1
4 1
"
"
#
#

X
X
4k
h 2j
h 2j
1
= k
S+
Aj,k ( n )
S+
Aj,k ( n1 )
k
=
4 1
2
4

1
2
j=k
j=k
D(n, k) =

X
4k 4j h 2j
4k 4j h 2j
Aj,k k
=S+
Aj,k k
( n) = S +
( ) .
4 1 2
4 1 2n
j=k+1
j=k

Notand Aj,k+1 = Aj,k 44k4


se obtine relatia din enuntul teoremei.
1
Aplicatie la formule de derivare numeric
a. In ipoteza relatiilor
f (x + h) =
f (x h) =

X
f (j) (x)
j=0

X
j=0

j!
(1)j

hj

f (j) (x) j
h
j!

93

4.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT


E

rezulta

X f (2j+1) (x)
f (x + h) f (x h)
= f 0 (x) +
h2j
2h
(2j
+
1)!
j=1
sau
0

f (x) = (h)

X
f (2j+1) (x)
j=1

(2j + 1)!

h2j ,

(xh)
.
unde (h) = f (x+h)f
2h
Extrapolarea Richardson conduce la formule de derivare numerica cu ordine
de aproximare superioara. De exemplu, eliminand termenul cu h2 se obtine


4 h
1
1
h
h
( ) (h) =
f (x h) 8f (x ) + 8f (x + ) f (x + h) .
3 2
3
6h
2
2

Extrapolarea Richardson cu pas neregulat


In constructia extrapolarii Richarson nlocuim pasii
h>

h
h
h
> 2 > ... > M
2
2
2

cu
h = h0 > h1 > h2 > . . . > hM .
Presupunem ca are loc egalitatea (4.5). Vom alege
D(n, 0) = (hn ),

n {0, 1, . . . , M }

si formula de recurenta
D(n, k) =

h2nk D(n, k 1) h2n D(n 1, k 1)


,
h2nk h2n

n{k,k+1,...,M }

k {1, 2, . . . , M } .

Teorema 4.1.3 Au loc relatiile


D(n, k) = S +

h2nk h2nk+1

. . . h2n

Pj,k (h2nk , . . . , h2n ),

j=k+1

unde Pj,k (x0 , . . . , xk ) este un polinom omogen (fiecare monom are acelasi grad)
de grad j k 1.

94

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Demonstratie. Din (4.5), pentru Aj,1 = aj , se obtine


D(n, 0) = (hn ) = S +

Aj,1 h2j
n

=S+

h2n

,
Aj,1 h2j2
n

j=1

j=1

adica Pj,0 (x0 ) = Aj,1 xj1


0 .
Din
D(n 1, 0) = S + A1,1 h2n1 + A2,1 h4n1 +

Aj,1 h2j
n1 ,

j=3

D(n, 0) = S + A1,1 h2n + A2,1 h4n +

Aj,1 h2j
n

j=3

se gaseste
D(n, 1) =

= S + h2n1 h2n

h2n1 D(n, 0) h2n D(n 1, 0)


=
h2n1 h2

A2,1 +

!
Aj,1 (h2j4
n1

2
h2j6
n1 hn

+ . . . + h2j4
) ,
n

j=3

adica o expresie de forma S +h2n1 h2n


de grad j 2.

4.2

j=2

Pj,2 (h2n1 , h2n ), cu Pj,2 polinom omogen

Derivare automat
a

Metoda derivarii automate1 a fost dezvoltat n jurul anului 1990, ideea mpreuna cu o implementare fiind data de L. B. Rall (1986). Metoda nu ncearca sa
genereze o aproximatie a derivatei, n schimb utilizeaza o structura algebrica
dublata de o structura de date specifica, denumite structura de derivare (derivative structure). Calculele se efectueaza utilizand reprezentarea obisnuita a datelor
- n dubla precizie. Astfel va exista o eroare de rotunjire, dar nu va exista o eroare
de metoda.
Pentru ntelegerea metodei vom analiza mai multe exemple extrem de simple.
1
Prezentarea se bazeaz
a pe lucrarea Kalman D., 2002, Double Recursive Multivariate Automatic Differentiation. Mathematics Magazine, 75, no. 3, 187-202. Lucrarea sta la baza
implement
arii metodei n produsul informatc apache commons-math.

95

4.2. DERIVARE AUTOMATA

Functii de o singur
a variabil
a
Exemplul 4.2.1 Pentru f (x) = x2 + 3 sa se calculeze f 0 (2).
Pentru acest exemplu structura de derivare va fi data de perechi
(a0 , a1 ) R2 .
Prima componenta este valoarea unei expresii ntr-un punct x iar a doua componenta este derivata expresiei calculata n acelasi punct.
Astfel variabilei x i corespunde perechea (x, 1), pentru x = 2 se ia (2, 1).
Constantei 3 din expresia functiei f i corespunde perechea (3, 0).
In multimea perechilor, R2 se introduc operatiile:
(a0 , a1 ) + (b0 , b1 ) = (a0 + b0 , a1 + b1 )
(a0 , a1 ) (b0 , b1 ) = (a0 b0 , a0 b1 + a1 b0 )
La operatia de nmultire, merita observat ca a doua componenta corespunde
regulii de derivare a produsului.
Totodata produsul dintre o constanta c (c, 0) si o pereche (a0 , a1 ) are ca
rezultat perechea (ca0 , ca1 ).
Functia f se construieste prin
(x, 1) (x, 1) + (3, 0) = (x2 , 2x) + (3, 0) = (x2 + 3, 2x)
iar concret, calculele numerice sunt
(2, 1) (2, 1) + (3, 0) = (4, 4) + (3, 0) = (7, 4).
Deci f (2) = 7 si f 0 (2) = 4.
O functie elementara are reprezentarea (, 0 ). Regula de derivare a functiilor
compuse induce operatia de compunere
(, 0 ) (a0 , a1 ) = ((a0 ), 0 (a0 )a1 ).

Exemplul 4.2.2 Daca f (x) = 3 sin x sa se calculeze derivata n

2
.
4

Folosind simbolul pentru a indica corespondenta dintre un obiect matematic


si reprezentarea sa ca structura de derivare, au loc asocierile

x (x, 1)

1
1
x ( , ) (x, 1) = ( x, )
2
2 x

sin (sin , cos )

96

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Constructia functiei f revine la

1
1
(3, 0) (sin, cos) ( x, ) = (3, 0) (sin x, cos x ) =
2 x
2 x

3 cos x
).
= (3 sin x,
2 x
Calculele concrete sunt
r
(3, 0) (sin, cos) (

2
1
1

, q ) = (3, 0) (sin , cos ) = (3, 0).


4 2 2
2
2
4

Prin urmare f ( 4 ) = 3 si f 0 ( 4 ) = 0.
Daca este nevoie de derivata a doua atunci structura de derivare va fi data de
tripletul
(a0 , a1 , a2 ) R3 ,
unde a treia componenta se refera la derivata de ordinul doi. Operatiile considerate mai sus devin
(a0 , a1 , a2 ) + (b0 , b1 , b2 ) = (a0 + b0 , a1 + b1 , a2 + b2 )
(a0 , a1 , a2 ) (b0 , b1 , b2 ) = (a0 b0 , a0 b1 + a1 b0 , a2 b0 + 2a1 b1 + a2 b0 )
(, 0 , 00 ) (a0 , a1 , a2 ) = ((a0 ), 0 (a0 )a1 , 00 (a0 )a21 + 0 (a0 )a2 )
Exemplul 4.2.3 Sa se calculeze f 00 (1) pentru f (x) = x ln x.
Deoarece x00 = 0 variabilei x i corespunde tripletul (x, 1, 0). In consecinta x = 1
devine (1, 1, 0). Calculele sunt

1
1
(1, 1, 0) (ln, , 2 ) (1, 1, 0) = (1, 1, 0) (ln 1, 1, 1) = (0, 1, 1).

Rezulta f (1) = 0, f 0 (1) = 1, f 00 (1) = 1.


Procedura se extinde pentru cazul n care este nevoie de calculul unei derivate
de ordin mai mare.


4.2. DERIVARE AUTOMATA

97

Functii de mai multe variabile


Pentru calculul derivatelor partiale de ordinul ntai si doi ale unei functii
f (x, y) structura de derivare va fi
fyy
fy fyx
= (f, fx , fxx , fy , fyx , fyy ) R6 .
f fx fxx
Notatiile cu indice corespund derivatelor partiale relative la variabilele indice.
Operatiile se definesc prin
(f, fx , fxx , fy , fyx , fyy ) + (g, gx , gxx , gy , gyx , gyy ) =
= (f + g, fx + gx , fxx + gxx , fy + gy , fyx + gyx , fyy + gyy )
(f, fx , , fxx , fy , fyx , fyy ) (g, gx , gxx , gy , gyx , gyy ) =
= (f g, fx g + f gx , fxx g + 2fx gx + f gxx , fy g + f gy , fyx g + fx gy + fy gx + f gyx , fyy g + 2fy gy + f gyy )

Daca este o functie reala de doua ori derivabila atunci compunerea este definita
prin
(, 0 , 00 ) (f, fx , fxx , fy , fyx , fyy ) =
= ((f ), 0 (f )fx , 00 (f )fx2 + 0 (f )fxx , 0 (f )fy , 00 (f )fy fx + 0 (f )fyx , 00 (f )fy2 + 0 (f )fyy )

Exemplul 4.2.4 Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul ntai si doi ale


functiei f (x, y) = ln (x2 + y) n (2, 1).
Variabilelor x si y le corespund sistemele (x, 1, 0, 0, 0, 0) si respectiv (y, 0, 1, 0, 0, 0).
Prin urmare
x=2
y=1
x2
x2 + y

(2, 1, 0, 0, 0, 0)
(1, 0, 0, 1, 0, 0)
(2, 1, 0, 0, 0, 0) (2, 1, 0, 0, 0, 0) = (4, 4, 2, 0, 0, 0)
(5, 4, 2, 1, 0, 0)
1
1
4
6 1
4
1
ln (x2 + y) (ln, , 2 ) (5, 4, 2, 1, 0, 0) = (ln 5, , , , , )

5 25 5 25 25
Rezultatele sunt
f (2, 1) = ln 5
fx (2, 1) = 45
fy (2, 1) = 51
6
4
1
fxx (2, 1) = 25
fyx (2, 1) = 25
fyy (2, 1) = 25

98

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Pentru o functie structura de derivare depinde de numarul de variabile n si


de ordinul m al derivatelor care se calculeaza.
Vom nota cu f [n.m] structura de derivare atasat functiei f si prin DS(n, m)
multimea structurilor de derivare de parametrii n, m. f [n,m] fixeaza continutul
unui element din DS(n, m).
Atat DS(n, m) cat si f [n,m] pot fi definite recursiv:

R
daca m = 0 si n = 0
DS(n, m) =
DS(n 1, m) DS(n, m 1) n caz contrar

f (x)
daca m = 0 si n = 0
f [n,m] (x) =
[n1,m]
[n,m1]
(f
(x), (n f )
(x) n caz contrar
unde prin n s-a notat derivata partiala relativ la xn si x = (x1 , . . . , xn ).
Exemple.
1.
DS(1, 1) = DS(0, 1) DS(1, 0) = R R = R2 .
2.
DS(1, 2) = DS(0, 2) DS(1, 1) = R R2 = R3 .
3.
DS(2, 2) = DS(1, 2) DS(2, 1) =
3

= R DS(1, 1) DS(2, 0) = R3 R2 R = R6 .
4.
f [1,1] (x) = (f [0,1] (x), (x f )[1,0] (x) = (f (x), f 0 (x)).
5.
f [1,2] (x) = (f [0,2] (x), (1 f )[1,1] (x) = (f (x), f 0 (x), f 00 (x)).
6. Fie x = (x, y).
f [2,2] (x) = (f [1,2] (x), (2 f )[2,1] (x))
Recursiv
f [1,2] (x) = (f (x)), fx (x), fxx (x))
(2 f )[2,1] (x) = fy[2,1] (x) = (fy[1,1] (x), (2 fy )[2,0] (x)) =
= (fy (x), fxy (x), fyy (x))
Astfel
f [2,2] (x) = (f (x), fx (x), fxx (x), fy (x), fxy (x), fyy (x)).

99

4.3. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE

Operatiile se definesc prin


f [n,m] + g [n,m] = (f + g)[n,m]
f [n,m] g [n,m] = (f g)[n,m]
f [n,m] = ((f ))[n,m]

(4.7)
(4.8)
(4.9)

Teorema 4.2.1 Are loc formula



f [n,m] = f [n1,m] , (0 f [n,m1] ), (n f )[n,m1] .

Demonstratie. Potrivit definitiei (4.9)



f [n,m] = ((f ))[n,m] = (f )[n1,m] , (n (f ))[n,m1] .
Evaluam separat cele doua componente. Din nou (4.9) implica
(f )[n1,m] = f [n1,m] .
Din n (f ) = 0 (f )n f si (4.8) rezulta
(n (f ))[n,m1] = (0 (f ))[n,m1] (n f )[n,m1] = 0 f [n,m1] (n f )[n,m1] .

4.3

Aproximarea derivatei prin derivata


unei functii de interpolare

Derivata unei functii f, cunoscuta prin valorile ei n punctele a, a+h, . . . , a+nh


se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f 0 (x) '

d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x).
dx

(4.10)

Prin substitutia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange


devine
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(a + qh) =
=

n
X
i=0

(1)ni Y
f (a + ih)
(q j) = Q(q).
i!(n i)! j=0
j6=i

100

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

In urma derivarii, aproximarea (4.10) devine


f 0 (x) '

dq
d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = Q0 (q)
=
dx
dx

n
n
n
1X
(1)ni X Y
=
f (a + ih)
(q j).
h i=0
i!(n i)! k=0 j=0
k6=i j6=i,k

In mod asemanator, derivata de ordinul doi a functiei f se poate aproxima


prin
f 00 (x) '

d2 q
d2
dq 2
0
00
)
+
Q
(q)
L(P
;
a,
a
+
h,
.
.
.
,
a
+
nh;
f
)(x)
=
Q
(q)(
=
n
dx2
dx
dx2
n
n
n
n
(1)ni X X Y
1 X
f (a + ih)
(q j).
= 2
h i=0
i!(n i)! k=0 l=0 j=0
k6=i l6=i,k j6=i,k,l

Daca n locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaza alte functii de


interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numerica.

Probleme si teme de seminar


P 4.1 Sa se construiarca structura de derivare pentru calculul derivatelor de ordinul 3 ale unei functii de o singura variabila.
P 4.2 Sa se construiarca structura de derivare pentru calculul derivatelor de ordinul 2 ale unei functii de doua variabile.
P 4.3 Utilizand aproximarea unei functii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante sa se deduca aproximatiile:


n
42h f (a) 43h f (a)
1
0
n1 4h f (a)
4h f (x)
+
+ . . . + (1)
(4.11)
f (a)
h
2
3
n


1
2h f (a) 3h f (a)
nh f (a)
0
f (a)
h f (x) +
+
+ ... +
(4.12)
h
2
3
n
Indicatie.
f 0 (a) = f 0 (x)|x=a

d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)|x=a =
dx

101

4.3. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE

n
d X 4kh f (a)
=
[
(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)]|x=a =
dx k=0 k!hk
n
X
4kh f (a) d
[(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)]|x=a =
=
k dx
k!h
k=1

n
X
4k f (a)
h

k=1

k!hk

1 X (1)k1 4kh f (a)


.
(h)(2h) . . . ((k 1)h) =
h k=1
k

102

CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Capitolul 5
Formule de integrare numeric
a
Fie f : [a, b] R o functie continua. Pentru a calcula integrala functiei n
intervalul [a, b] se considera formule de forma
Z

f (x)dx =
a

n
X

Ai f (xi ) + R(f ),

i=0

numite formule de integrare numerica sau formule de cvadratura. Punctele


x0 , x1 , . . . , xn
se numesc nodurile formulei de integrare numerica, iar
A0 , A1 , . . . , An
se numesc coeficientii formulei de integrare numericaP
. Practic, evaluarea integralei
revine la calculul sumei din membrul drept In = ni=0 Ai f (xi ). Expresia R(f )
este restul formulei de integrare numerica. R(f ) ofera informatii privind clasa
functiilor pentru care formula de integrare numerica este eficienta, n sensul ca
pentru functia data si > 0, pentru n suficient de mare, are loc inegalitatea
Z b
n
X
|R(f )| = |
f (x)dx
Ai f (xi )| < .
(5.1)
a

i=0

In aplicatii, acuratetea aproximarii se probeaza prin satistacerea unei inegalitati


de forma |In0 In | < , n0 > n.
O metoda de obtinere a unor formule de integrare numerica consta n aproximarea functiei f cu o functie de interpolare. Astfel exista o mare varietate de
formule de integrare numerica.
103

104

5.1

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Natura aproxim
arii functionalei I(f ) =

Rb
a

f (x)dx

Notam prin C[a, b] spatiul Banach al functiilor reale si continue definite n


intervalul compact [a, b], nzestrat cu norma kf k = max{|f (x)| : x [a, b]}.
Consideram functionalele liniare
b

f (x)dx,

I(f ) =
a

x (f ) = f (x),
n
X
(f ) =
Ai xi (f ).
i=0

Astfel se pune problema aproximarii n spatiul dual C [a, b] a functionalei I


cu functionala .
Teorema 5.1.1 Au loc egalitatile
1.

kIk

2.

kk

=ba
n
X
=
|Ai |

(5.2)
(5.3)

i=0

3. kI k = b a +

n
X

|Ai |

(5.4)

i=0

Demonstratie.
1. Din inegalitatle
Z

Z
f (x)dx|

|I(f )| = |

|f (x)|dx (b a)kf k
a

deducem ca kIk b a. Inegalitatea contrara rezulta folosind functia f1 (x) = 1,


b a = I(f1 ) |I(f1 )| kIkkf1 k = kIk b a.
2. Au loc inegalitatile
|(f )| = |

n
X
i=0

Ai f (xi )| kf k

n
X
i=0

|Ai |,

105

5.1. NATURA APROXIMARII

adica kk

Pn

|Ai |. Daca

x {x0 , . . . , xn }, Ai 6= 0,
sign (Ai )
1
x {a, b}
f2 (x) =

afina n rest
i=0

atunci kf2 k = 1 si
n
X

|Ai | kk = sup |(f )| |(f2 )| =


kf k1

i=0

2
m

n
X

|Ai |.

i=0

P
3. kI k kIk + kk b a + ni=0 |Ai |. Fie m N astfel ncat
< min0in1 xi+1 xi si functia

x {x0 , . . . , xn }
sign (Ai )
1
x {a, x0 m1 , . . . , xn m1 }
f3 (x) =

afina n rest

Din nou kf3 k = 1 si au loc inegalitatile


Z b
n
n
X
X
f3 (x)dx+
|Ai | =
ba+
|Ai | kIk = sup |(I)(f )| |(I)(f3 )| =
kf k1

i=0

1
x0 m

=
a

n Z
X
f3 (x)dx+

1
xi + m

n1 Z
X
f3 (x)dx+

1
xi m

i=0
n

= ba

X
2
(n + 1) +
|Ai | +
m
i=0

i=0
n Z
X
i=0

1
xi + m

1
xi+1 m

i=0

Z
f3 (x)dx+

1
xi + m

n
X
f3 (x)dx+
|Ai | =

1
xn + m

i=0
n

f3 (x)dx b a

1
xi m

X
2
(n + 1) +
|Ai |,
m
i=0

deoarece intergralele din ultima suma sunt nenegative. Pentru m rezulta


expresia normei functionalei I .
Consideram sirul de functionale
k =

nk
X

Aki xki

i=0

care genereaza formulele de integrare numerica


Z

f (x)dx =
a

nk
X
i=0

Aki f (xki ) + Rk (f )

(5.5)

106

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.1.2 Nu exista un sir de functionale (5.5) astfel ncat


lim kI k k = 0.

Demonstratie. Din (5.4) rezulta kIk k ba, de unde concluzia teoremei.


Conditii care asigura convergenta slaba sunt date n teorema
Teorema 5.1.3 Sirul de functionale (5.5) converge slab catre I daca si numai
daca
1.
M > 0,

nk
X

|Aki | M,

k N;

i=0

2.
lim

nk
X

Ai (xki )p

Z
=

xp dx,

p N.

i=0

Demonstratie. Cele doua conditii traduc conditiile de convergenta slaba,


adica
1. Marginirea sirului de functionale:
kk k =

nk
X

|Aki | M,

k N;

i=0

2. Convergenta sirului de functionale pe un subspatiu dens n C[a, b]. In acest


caz, subspatiul este P, spatiul polinoamelor, convergenta fiind probata pentru xp , p N.

5.2

Formule de integrare numeric


a de tip
Newton - C
otes

Alegerea nodurilor echidistanta si integrarea polinomului de interpolare Lagrange n locul functiei constituie specificul unei formule de integrare numerica
de tip Newton - Cotes.

107

5.2. FORMULE DE TIP NEWTON - COTES

Fie n N si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h = ba


).
n
In acest caz, functia f se aproximeaza prin polinomul de interpolare Lagrange
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x). In consecinta
Z b
Z b
f (x)dx '
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =
a

n
X
(1)ni f (a + ih)
i=0

i!(n i)!hn

(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)(x a (i + 1)h) . . . (x a nh)dx.

Prin schimbarea de variabila x = a + qh rezulta


Z b
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =
a

Z n
n
X
(1)ni f (a + ih)
=
h
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq =
i!(n

i)!
0
i=0
= (b a)

n
X

Cn,i f (a + ih)

i=0

unde coeficientii
Cn,i

(1)ni
=
i!(n i)!n

q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq


0

se numesc numerele lui Cotes.


Integralele care apar n expresia numerelor lui Cotes se calculeaza fara eroare
(Problema 1.14, orice pachet de calcul simbolic - Computer Algebra System calculeaza aceste integrale). Astfel, se obtin:
Z 1
Z 1
1
1
C1,0 =
(q 1)dq = ,
C1,1 =
qdq =
2
2
0
0
si
C2,0

1
=
4

Z
0

Z
1
1 2
2
(q 1)(q 2)dq = , C2,1 =
q(q 2)dq = ,
6
2 0
3
Z 2
1
1
C2,2 =
q(q 1)dq = .
4 0
6

108

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Pentru n = 1 rezulta aproximarea


Z b
1
f (x)dx ' (b a)[f (a) + f (b)],
2
a
iar pentru n = 2 rezulta
Z b
1
a+b
f (x)dx ' (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)].
6
2
a
Restul sau eroarea formulei de integrare numerica se defineste prin
Z b
n
X
R(f ) =
f (x)dx (b a)
Cn,i f (a + ih),
a

formula de integrare numerica de tip Newton-Cotes devine


Z b
n
X
f (x)dx = (b a)
Cn,i f (a + ih) + R(f )
a

5.3

(5.6)

i=0

(5.7)

i=0

Evaluarea restului

Stabilim n prealabil o serie de proprietati simple.


O functie f : [c l, c + l] R este simetrica fata de punctul (c, d) daca
f (c x) + f (c + x)
= d,
2

x [0, l].

Teorema 5.3.1 Daca functia f : [c l, c + l] R este simetrica fata de punctul


(c, d) atunci
Z c+l
f (x)dx = 2ld.
(5.8)
cl

Demonstratie. Integrala (5.8) se descompune n suma


Z c+l
Z c
Z c+l
I=
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.
cl

cl

In cele doua integrale, efectuam schimbarile de variabila x = c t, respectiv


x = c + t. Rezulta
Z l
I=
[f (c t) + f (c + t)]dt = 2ld
.
0

109

5.3. EVALUAREA RESTULUI

Fie a, h R, h > 0, n N, ai = a + ih, i {0, 1, . . . , n}. Notam


Rx
Q
u(x) = ni=0 (x ai ), F (x) R= a u(t)dt,
a
Ii = [ai , ai+1 ],
Fi = aii+1 u(t)dt.
Teorema 5.3.2 Daca n = 2m atunci au loc afirmatiile
1.
u(x) 0, x Ii , i par,
u(x) 0, x Ii , i impar;
2. u(x) este simetrica fata de punctul (am , 0);
3. F (a) = F (a + nh) = 0;
4. F (x) > 0,

x (a, a + nh).

Demonstratie.
1. Fie x Ii . Pentru j i, x aj 0; n timp ce, pentru j > i, x aj < 0.
Numarul factorilor negativi este 2m i.
2. Deoarece
u(am t) = t(t2 h2 )[t2 (2h)2 ] . . . [t2 (mh)2 ]
u(am + t) = t(t2 h2 )[t2 (2h)2 ] . . . [t2 (mh)2 ]
u(am t) + u(am + t) = 0.
3. Deoarece u(x) este simetrica fata de punctul (am , 0), potrivit Teoremei 5.3.1
avem
Z a+2mh
Z am +mh
F (a + nh) = F (a + 2mh) =
u(t)dt =
u(t)dt = 0.
a

am mh

4. Numerele Fi sunt nenule, si potrivit pct. 1 al teoremei sign Fi = (1)i .


Stabilim formula de recurenta
Fi =

a+h
Fi1 ,
a + 2mh

[ai1 , ai ] i = 1, . . . , m 1.

110

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Intr-adevar, prin schimbarea de variabila t = s + h expresia lui Fi devine


Z ai+1
Z ai
Fi =
u(t)dt =
(s a + h)(s a) . . . (s a (2m 1)h)ds =
ai

ai1

ai

=
ai1

sa+h
u(s)ds.
s a 2mh

Functia u(s) nu schimba semnul n intervalul Ii , deci potrivit primei teoreme


de medie a calculului integral, exista [ai1 , ai ] astfel ncat
Z ai
a+h
a+h
Fi =
Fi1 .
u(s)ds =
a 2mh ai1
a 2mh
Fie q = a
. Din Ii1 rezulta q [i 1, i] [0, m 1] [0, m 21 ].
h
Prin urmare



a+h q+1
q+1



a 2mh = q 2m = 2m q < 1.
In consecinta,


a+h

|Fi1 | < |Fi1 |.
|Fi | =
a 2mh
Astfel
|F0 | > |F1 | > . . . > |Fm1 |,
sau
F0 > F1 > F2 > F3 > . . . > (1)m1 Fm1 .
Retinem inegalitatea F2j + F2j+1 > 0.
Daca x Ii , i {0, 1, . . . , m 1} atunci
Z

F (x) = F0 + F1 + . . . + Fi1 +

u(t)dt.
ai

Pentru i = 2i0
Z
F (x) = (F0 + F1 ) + . . . + (F

2i0 2

+F

2i0 1

)+

u(t)dt > 0,
a2i0

deoarece parantezele cat si ultimul termen sunt pozitive.

111

5.3. EVALUAREA RESTULUI

Pentru i = 2i0 + 1
Z

F (x) = (F0 + F1 ) + . . . + (F2i0 2 + F2i0 1 ) + F2i0 +

u(t)dt,
a2i0 +1

dar

a2i0 +2

u(t)dt
a2i0 +1

u(t)dt = F2i0 +1 .
a2i0 +1

Prin urmare
F (x) (F0 + F1 ) + . . . + (F2i0 2 + F2i0 1 ) + (F2i0 + F2i0 +1 ) > 0.
Astfel, pentru x (a, am ], F (x) > 0. Fie acum x [am , a2m ), x = am +
y, y [0, mh). Atunci
Z am y
Z am y
Z am +y
Z x
u(t)dt =
u(t)dt > 0,
u(t)dt =
u(t)dt +
F (x) =
a0

am y

a0

datorita proprietatii de simetrie a functiei u(x) fata de punctul (am , 0), a


doua integrala este 0.
Evaluarea restului formulei de integrare numerica de tip Newton-Cotes este
data de teorema
Teorema 5.3.3 1. Daca n = 2m si f C n+2 [a, b] atunci
Z
f (n+2) () b
xu(x)dx.
R(f ) =
(n + 2)! a
2. Daca n = 2m + 1 si f C n+1 [a, b] atunci
Z
f (n+1) () b
R(f ) =
u(x)dx.
(n + 1)! a

(5.9)

(5.10)

( [a, b]).
Demonstratie. Integrand n [a, b] identitatea
f (x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) + u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]
deducem
Z
R(f ) =

u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]dx


a

(5.11)

112

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

1. Cazul n = 2m. Daca F (x) =

Rx
a

u(t)dt, integrand prin parti (5.11) gasim


b

R(f ) =

F (x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]|ba

F (x)[x, x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]dx =


a

F (x)[x, x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]dx.


a

Deoarece F (x) 0, x [a, b], se poate aplica prima teorema de medie a


calculului integral, existand [a, b], astfel ncat
Z b
R(f ) = [, , a, a + h, . . . , a + nh; f ]
F (x)dx,
a

si aplicand teorema de medie a diferentelor divizate, exista [a, b] astfel


ncat
Z
f (n+2) () b
R(f ) =
F (x)dx.
(n + 2)! a
Efectuand nca o integrare prin parti se obtine (5.9).
2. Cazul n = 2m + 1. Descompunem integrala (5.11) n
Z b
Z a2m+1
R(f ) =
u(x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]dx =
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx =
a

a2m

a0

Z
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx+

a0

a2m+1

u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx.

a2m

Not
Q2mam prin I1 si respectiv I2 cele doua integrale de mai sus. Fie v(x) =
and formula de recurenta
i=0 (xai ). Atunci u(x) = v(x)(xa2m+1 ). Utiliz
[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ] =

[x, a0 , . . . , a2m ; f ] [a0 , . . . , a2m+1 ; f ]


x a2m+1

prima integrala devine


Z a2m
Z
I1 =
v(x)[x, a0 , . . . , a2m ; f ]dx [a0 , . . . , a2m+1 ; f ]
a0

a2m

v(x)dx.

a0

Aplicand rezultatul stabilit n cazul anterior, exista 1 [a0 , a2m ] astfel


ncat
Z
f (2m+2) (1 ) a2m
xv(x)dx.
I1 =
(2m + 1)! a0

113

5.3. EVALUAREA RESTULUI

R a2m

Folosind din nou faptul ca

a0

v(x)dx = 0, rezulta

f (n+1) (1 )
I1 =
(n + 1)!

a2m

u(x)dx.
a0

Reluand calculele, daca n integrala anterioara se efectueaza o integrare prin


parti atunci se obtine
Z

a2m

a2m

a0

F (x)dx < 0,
a0

a0

Rx

a2m

xv(x)dx =

u(x)dx =
a0

unde F (x) =

v(t)dt.

In intervalul [a2m , a2m+1 ] functia u(x) este nepozitiva. Aplicand succesiv prima teorema de medie a calculului integral si teorema de medie a
diferentelor divizate exista 2 [a0 , a2m+1 ] astfel ncat
f (n+1) (2 )
I2 =
(n + 1)!

a2m+1

u(x)dx.
a2m

Prin urmare
f (n+1) (1 )
R(f ) =
(n + 1)!
=

a2m

a0

f (n+1) (2 )
u(x)dx +
(n + 1)!

a2m+1

u(x)dx =
a2m


1
1 f (n+1) (1 ) + 2 f (n+1) (2 ) ,
(n + 1)!

unde prin 1 , 2 s-au Rnotat cele doua integrale, numere nepozitive. Se obb
serva ca 1 + 2 = a u(x)dx. Potrivit proprietatii lui Darboux, exista
[1 , 2 ] [a, b] astfel ncat
1 f (n+1) (1 ) + 2 f (n+1) (2 )
= f (n+1) ().
1 + 2
In consecinta
f (n+1) ()
R(f ) =
(n + 1)!

u(x)dx.
a

114

5.4

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Formula trapezului (n = 1)

Evalaurea restului. Potrivit formulei (5.10)


Z
f 00 () b
u(x)dx
R(f ) =
2!
a
3

. In consecinta, are loc formula


unde u(x) = (x a)(x b). Integrala este (ba)
6
trapezului
Z b
1
f 00 ()(b a)3
f (x)dx = (b a)[f (a) + f (b)]
.
2
12
a
Rb
Denumirea formulei provine din faptul ca integrala a f (x)dx, adica aria delimitata de graficul dunctiei f , axa Ox si dreptele x = a si x = b se aproximeaza prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).

Aplicarea practic
a a formulei trapezului. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = ba
) si
m
utilizam formula trapezului pentru calculul integralei functiei n fiecare interval
[ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m 1. Astfel
Z b
m1
X Z ai+1
f (x)dx =
f (x)dx =
a

m1
X

i=0

ai

f 00 (i )(ai+1 ai )3
1
{ (ai+1 ai ))[f (ai+1 ) + f (ai )]
}.
2
12
i=0

115

5.4. FORMULA TRAPEZULUI

Separand expresiile, rezulta


Z b
m1
X
ba
(b a)3 f 00 (0 ) + . . . + f (m1 )
f (a+ih)+f (b)]
f (x)dx =
[f (a)+2
2m
12m2
m
a
i=1
si repetand rationamentul din demonstratia Teoremei 4.1.1 obtinem formula trapezelor.
Z b
m1
X
ba
(b a)3 f 00 ()
f (x)dx =
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)]
.
2
2m
12m
a
i=1
Prin urmare integrala functiei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
m1

X
ba
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)].
Im (f ) =
2m
i=1
Aplicatie. Sa se calculeze
pentru calculul integralei

cu o precizie = 0.01 utilizand formula trapezelor


Z

dx
= .
2
4
0 1+x
Nu se tine seama de erorile de rotunjire.
1

Daca f (x) = 1+x


ncat
2 atunci trebuie determinat m N astfel
m1

X
1

)| = |
f (ih) + f (1)]| < .
[f (0) + 2
| Im ( 2
4
x +1
4 2m
i=1
T
inand seama de expresia restului n formula trapezelor, conditia de mai sus se
realizeaza daca
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]}
|f 00 ()|

< .
12m2
12m2
3x2 1
a o functie crescatoare n intervalul [0, 1] (deoarece
f 00 (x) = 2 (1+x
2 )3 reprezint
f (3) (x) =

24x(1x2 )
(1+x2 )4

0, x [0, 1]) si n consecinta

sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]} = max{|f 00 (0)|, |f 00 (1)|} = 2.


Cel mai mic volum de calcul se obtine pentru cel mai mic m care satisface inegalitatea
sup{|f 00 (x)| : x [0, 1]}
1
=
< .
2
12m
6m2
Rezulta m = 5, n care caz

1
1
' I5 ( 2
) = {f (0) + 2[f (0.2) + f (0.4) + f (0.6) + f (0.8)] + f (1)} ' 0.787.
4
x +1
10
Pentru gasim aproximarea 3.148.

116

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

5.5

Formula lui Simpson (n = 2)

Evalaurea restului. Potrivit formului (5.9)


Z
f (4) () b
xu(x)dx.
R(f ) =
4!
a
5

unde u(x) = (x a)(x a+b


)(x b). Valoarea integralei este (ba)
.
2
120
Rezulta formula de integrare numerica a lui Simpson:
Z b
1
a+b
(b a)5 (4)
f (x)dx = (b a)[f (a) + 4f (
) + f (b)]
f ().
6
2
2880
a
Aplicarea practic
a a formulei lui Simpson. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n 2m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
ba
) si aplicam formula lui Simpson pentru calculul integralei functiei n fiecare
2m
interval [a2i , a2i+2 ], i = 0, 1, . . . , m 1.
Z

f (x)dx =
a

m1
X Z a2i+2
i=0

f (x)dx =

a2i

m1
X

1
f (4) (i )(a2i+2 a2i )5
{ (a2i+2 a2i ))[f (a2i ) + 4f (a2i+1 ) + f (a2i+2 )]
}.
6
2880
i=0

Regrupand termenii rezulta formula finala


Z b
m1
m1
X
X
(b a)5 (4)
ba
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)]
f ().
f (x)dx =
6m
2880m4
a
i=1
i=0
Rezulta ca integrala functiei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
m1

m1

X
X
ba
Jm (f ) =
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)].
6m
i=1
i=0
Leg
atur
a ntre formula trapezelor si formula lui Simpson. Fie n N
si notam prin In si Jn aproximatiile obtinute aplicand respectiv formula trapezelor
si formula lui Simpson
Pn1
ba
In = ba
[f
(a)
+
2
i=1 f (a + i n ) + f (b)],
2n
P
Pn1
ba
ba
Jn = ba
[f (a) + 2 n1
i=1 f (a + 2i 2n ) + 4
i=0 f (a + (2i + 1) 2n ) + f (b)].
6n

117

5.6. INTEGRALE DE TIP CAUCHY

Teorema 5.5.1 Are loc egalitatea


4
1
Jn = I2n In .
3
3

(5.12)

Demonstratie. Pentru simplificarea scrierii, notam h =


{0, 1, . . . , 2n}. Atunci
4
1
I2n (f ) In (f ) =
3
3
2n1

ba
2n

si fi = f (a+ih), i

n1

X
X
4 ba
1 ba
=
[f0 + 2
[f0 + 2
fi + f2n ]
f2i + f2n ] =
3 2 2n
3
2n
i=1
i=1
n1

n1

X
X
ba
[f0 + 2
f2i + 4
f2i+1 + f2n ] = Jn (f ).
6n
i=1
i=0

Formula (5.12) este legata de extrapolarea Richardson.

5.6

Integrale de tip Cauchy

Fie f C[1, 1] si a [1, 1]. Integrala


Z

f (x)
dx
xa

se numeste integrala de tip Cauchy. Formula de integrare numerica se va obtine


nlocuind functia f printr-un polinom de interpolare n nodurile x0 , x1 , . . . , xn .
Cazul a
/ {x0 , x1 , . . . , xn }. In acest caz functia f se nlocuieste cu
L(Pn ; a, x0 , . . . , xn ; f )(x) =

n
X

f (xk )

k=0

xa
u(x)
lk (x) + f (a)
,
xk a
u(a)

unde
uk (x)
lk (x) =
,
uk (xk )
Astfel

u(x)
uk (x) =
,
x xk
n

u(x) =

n
Y

(x xk ).

k=0

X f (xk )
f (x)
f (a) u(x)

lk (x) +
,
xa
x
u(a)
x

a
k a
k=0

118

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

de unde
Z

X f (xk )
f (x)
dx
xa
xk a
k=0

f (a)
lk (x)dx +
u(a)
1

u(x)
dx.
xa

Daca q(x) este catul mpartirii polinomului u(x) prin x a atunci


Z 1
Z 1
u(x)
u(x)
1a
u(a)
q(x)dx + u(a) ln
= q(x) +

dx =
.
xa
xa
1+a
1 x a
1
Observatia 5.6.1
Integrala singulara este
Z a

Z 1
Z 1
dx
dx
1a
dx
= lim
+
= ln
.
&0
xa
1+a
1
a+ x a
1 x a
In final rezulta
Z
Z 1
Z 1
n
X
f (xk ) 1
1a
f (x)
dx
lk (x)dx +
q(x)dx + u(a) ln
.
xk a 1
1+a
1
1 x a
k=0
unde integralele din membrul drept sunt aplicate unor polinoame.
Daca nodurile sunt echidistante xk = 1 + n2 k, k {0, 1, . . . , n} atunci
R1
l (x)dx = 2Cn,k .
1 k
Cazul a {x0 , x1 , . . . , xn }. Presupunem ca a = xi . Functia f se nlocuieste
cu polinomul de interpolare Lagrange-Hermite corespunzatoare conditiilor de interpolare
H(xj ) = f (xj ), j {0, 1, . . . , n},
H 0 (xi ) = f 0 (xi ).
Au loc relatiile
H(x) =

n
X

f (xk )hk,0 (x) + f 0 (xi )hi,1 (x),

k=0

iar
xa
lk (x), k 6= i
xk a
hi,0 (x) = li (x)(1 (x a)li0 (a))
hi,1 (x) = (x a)li (x)

hk,0 (x) =

119

5.7. POLINOAME ORTOGONALE

unde
wk (x)
lk (x) =
,
wk (xk )

w(x)
wk (x) =
,
x xk

w(x) =

n
Y

(x xk ).

k=0

Astfel
H(x) =

n
X
k=0

f (xk )

xa
lk (x) + f (a)li (x)(1 (x a)li0 (a)) + f 0 (a)(x a)li (x).
xk a

k6=i

Astfel
Z

X f (xk )
f (x)
dx
xa
xk a
k=0

lk (x)dx+
1

k6=i

+f (a)
1


Z 1
1
0
0
li (a) li (x)dx + f (a)
li (x)dx.
xa
1

Integralele din membrul drept se calculeaza fara nici o eroare de metoda.

5.7

Polinoame ortogonale

Fie I R un interval si : I (0, ) o functie continua. In multimea


polinoamelor P R[X] introducel produsul scalar
Z
< P, Q >= (x)P (x)Q(x)dx.
I

Un polinom P Pn este monic daca coeficientul lui xn este 1.


Polinomul Qn Pn este al n-lea polinom ortogonal n intervalul I, cu ponderea
, daca
< Qn , P >= 0,
P Pn1 .
Este folosita si terminologia: Qn (x) este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,
pe multimea polinoamelor de grad cel mult n 1, Pn1 .
Teorema 5.7.1 Exista un unic polinom monic Pn de grad n ortogonal n intervalul I, cu ponderea , pe multimea polinoamelor Pn1 .
Demonstratie. Fie P0 (x) = 1. Presupunem ca s-au construit cele n polinoame
monice ortogonale n I cu ponderea , P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x). Pn+1 (x) se construieste utilizand algoritmul Gram-Schmidt, pornind de la functia p(x) = xn+1 .

120

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Atunci

n
X
< p, Pk >
Pn+1 (x) = p(x)
Pk (x)
< Pk , Pk >
k=0

este polinom monic de grad n + 1, ortogonal pe P0 , P1 , . . . , Pn . Intr-adevar,


< Pn+1 , Pj >=< p, Pj >

n
X
< p, Pk >
< Pk , Pj >=< p, Pj > < p, Pj >= 0,
<
P
k , Pk >
k=0

unde j {0, 1, . . . , n}. Deci Pn+1 este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,


pe Pn .
Pentru a justifica unicitatea lui Pn+1 , presupunem ca mai exista un polinom
monic Pn+1 de grad n + 1 ortogonal n intervalul I, cu ponderea pe multimea
polinoamelor Pn . Fie p = Pn+1 Pn+1 Pn . Pentru k {0, 1, . . . , n} au loc
egalitatile
< p, Pk >=< Pn+1 , Pj > < Pn+1 , Pj >= 0,
de unde Pn+1 = Pn+1 .
Fie n2 =< Pn , Pn > si polinoamele ortogonale
Pn (x) = xn + n xn1 + . . .
Qn (x) = an xn + bn xn1 + . . .

(5.13)

Atunci au loc egalitatile


Qn (x) = an Pn (x),

n =

bn
,
an

d2n =< Qn , Qn >= a2n n2 .

(5.14)

Teorema 5.7.2 Daca P1 = 0 si P0 , P1 , . . . , Pn , . . . sunt polinoame monice ortogonale n intervalul I, cu ponderea , atunci are loc formula -celor trei termeniPn+1 (x) = (x n )Pn (x) n Pn1 (x),

(5.15)

cu
< Pn , xPn >
= n n+1
n =
< Pn , Pn >

< Pn , Pn >
n2
n =
= 2 .
< Pn1 , Pn1 >
n1

(5.16)

Demonstratie. Polinomul xPn Pn+1 este de forma xPn = xn+1 + n xn + . . . .


Pe de alta parte are loc reprezentarea
xPn =

n+1
X
k=0

ck P k

(5.17)

121

5.7. POLINOAME ORTOGONALE

din care deducem


< xPn , Pk >= ck k2 ,

k {0, 1, . . . , n + 1}.

(5.18)

Pentru k {0, 1, . . . , n 2}
< xPn , Pk >=< Pn , xPk >= 0.
Din (5.18) rezulta ck = 0, k {0, 1, . . . , n 2}.
P
Pentru k = n 1, deoarece xPn1 = Pn + n1
k=0 k Pk , vom avea
< xPn , Pn1 >=< Pn , xPn1 >=< Pn , Pn >= n2 .
2
(5.18) implica n2 = cn1 n1
.
Pentru k = n, < xPn , Pn >= cn n2 . Identificand n (5.17) coeficientii lui xn+1
si xn rezulta cn+1 = 1, cn = n n+1 . Astfel

cn = n = n n+1 =

< Pn , xPn >


,
< Pn , Pn >

cn1 = n =

n2
2
n1

In cazul unui sir oarecare de polinoame ortogonale (5.13), tinand seama de


(5.14), relatia (5.15) a Teoremei 5.7.2 devine
xQn =

an
bn
bn+1
an1 d2n
Qn+1 + (
)Qn +
Qn1 ,
an+1
an an+1
an d2n1

n N .

(5.19)

Referitor la radacinile unui polinom ortogonal pe Pn1 are loc rezultatul:


Teorema 5.7.3 Daca polinomul u Pn este ortogonal, cu ponderea (x), n I,
pe Pn1 atunci radacinile lui u(x) sunt simple si apartin intervalului I.
Demonstratie. Sa presupunem ca u(x) are m n radacini reale si cu ordinul
de multiplicitate impar n I, notate x1 , . . . , xm . Fie

1
daca m = 0
q(x) = Qm
(x

x
)
daca m > 0
i
i=1
Atunci u(x)q(x) nu schimba semnul n I, astfel
Z
(x)u(x)q(x)dx 6= 0.
I

Daca m < n atunci relatia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.

122

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Determinarea r
ad
acinilor unui polinom ortogonal.
Fie matricea

0
1

1 1

..
Tn =
.

n1
n2
p
n1 n1
Notam prin n (x) polinomul caracteristic al matricei Tn , adica n (x) = |xIn Tn |.
Teorema 5.7.4 Utilizand notatiile teoremei 5.7.2, pentru orice n N , Pn (x) =
n (x).
Demonstratie. Inductie dupa n. Daca P1 (x) = x a1 atunci conditia de ortogonalitate < P1 , P0 >= 0 implica
< P1 , P0 >=< x, P0 > a1 < 1, P0 >=< xP0 , P0 > a1 < P0 , P0 >= 0,
de unde

< xP0 , P0 >


= 0 .
< P0 , P0 >
Presupunand ca Pk (x) = k (x), k {1, 2, . . . , n 1} se dezvolta determinantul
n (x) dupa ultima coloana si se obtine
a1 =

n (x) = (x n1 )n1 (x) n1 n2 (x) = (x n1 )Pn1 (x) n1 Pn2 (x).


T
inand seama de teorema 5.7.2, rezulta ca n (x) = Pn (x).
In concluzie, radacinile polinomului Pn (x) sunt valorile propri ale matricei Tn .
Intr-o alta abordare, avem nevoie de
Teorema 5.7.5 (Formula Darboux-Christoffel) Are loc relatia
n
X
Qk (x)Qk (y)
k=0

d2k

an 1 Qn+1 (x)Qn (y) Qn (x)Qn+1 (y)


.
an+1 d2n
xy

(5.20)

Demonstratie. Potrivit formulei (5.19), pentru orice k {1, 2, . . . n} au loc


egalitatile
ak
bk
bk+1
ak1 d2k
Qk+1 (x) + (
)Qk (x) +
Qk1 (x),
ak+1
ak ak+1
ak d2k1
ak
bk
bk+1
ak1 d2k
xQk (y) =
Qk+1 (y) + (
)Qk (y) +
Qk1 (y).
ak+1
ak ak+1
ak d2k1

xQk (x) =

123

5.7. POLINOAME ORTOGONALE

Scazand relatiile de mai sus, nmultite n prealabil cu Qk (y) si respectiv Qk (x),


se obtine
(x y)Qk (x)Qk (y) =

ak
[Qk+1 (x)Qk (y) Qk (x)Qk+1 (y)]+
ak+1

ak1 d2k
[Qk1 (x)Qk (y) Qk (x)Qk1 (y)]
ak d2k1

sau
(x y)

Qk (x)Qk (y)
ak 1
=
[Qk+1 (x)Qk (y) Qk (x)Qk+1 (y)]
2
dk
ak+1 d2k

ak1 1
[Qk (x)Qk1 (y) Qk1 (x)Qk (y)].
ak d2k1

Adunand, rezulta
(x y)

n
X
Qk (x)Qk (y)
k=1

d2k

an 1
[Qn+1 (x)Qn (y) Qn (x)Qn+1 (y)]
an+1 d2n

a0 1
[Q1 (x)Q0 (y) Q0 (x)Q1 (y)].
a1 d20

Dar
a0 1
a0 1
[Q1 (x)Q0 (y) Q0 (x)Q1 (y)] =
[(a1 x + b1 )a0 a0 ((a1 y + b1 )] =
2
a1 d0
a1 d20
a20
Q0 (x)Q0 (y)
= 2 (x y) = (x y)
.
d0
d20
Trecand acest termen n membrul stang, se obtine relatia din enuntul teoremei.
Formula lui Darboux-Christoffel are urmatoarea consecinta importanta:
Teorema 5.7.6 Radacinile polinoamului Qn separa radacinile polinomului Qn+1 .
Demonstratie. Din (5.20), pentru y x si utilizand regula lui lHospital se
obtine
n
X
Qk (x)2
an 1 0
=
[Qn+1 (x)Qn (x) Q0n (x)Qn+1 (x)].
(5.21)
2
2
d
a
d
n+1 n
k
k=0

124

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Fie x1 < x2 < . . . < xn+1 radacinile polinomului Qn+1 . Pentru x = xi din (5.21)
rezulta
n
X
Qk (xi )2
k=0

d2k

an 1 0
Q (xi )Qn (xi ) > 0,
an+1 d2n n+1

i {1, . . . , n + 1},

adica semnul expresiei Q0n+1 (xi )Qn (xi ) nu depinde de i.


Deoarece radacinile polinomului Qn+1 sunt simple, Q0n+1 (xi ) si Q0n+1 (xi+1 )
au semne contrare. Prin urmare Qn (xi ) si Qn (xi+1 ) au semne contrare. Astfel,
Qn are cel putin o radacina n intervalul (xi , xi+1 ). Cum numarul intervalelor
(xi , xi+1 ), i {1, . . . , n} este n, fiecare asemenea interval contine exact o radacina
a lui Qn .
Practic, cunoscand radacinile polinomului ortogonal Qn , radacinile lui Qn+1
se pot calcula utiliza metoda empirica a njumatatirii.
Mai multe elemente legate de formula de integrare numerica de tip Gauss se
pot exprima n functie de expresiile care apar n formula Darboux-Christoffel. Cu
notatiile introduse se defineste
Kn (x, y) =

n1
X
Qk (x)Qk (y)

d2k

k=0

5.8

(5.22)

Formule de integrare numeric


a de tip Gauss

Fie a < b . In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare


numerica de forma
Z b
n
X
(x)f (x)dx =
Ai f (xi ) + R(f ),
(5.23)
a

i=1

unde : (a, b) R este o functie continua, pozitiva numita pondere.


Formula de integrare numerica (5.23) are gradul de exactitate m daca
R(1) = R(x) = R(x2 ) = . . . = R(xm ) = 0 R(xm+1 ) 6= 0.
In consecinta, pentru orice polinom f Pm
Z

(x)f (x)dx =
a

n
X
i=1

Ai f (xi ).

125

5.8. FORMULE DE TIP GAUSS

Teorema 5.8.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numerica (5.23)


este cel mult 2n 1.
Demonstratie.
QnUtilizand 2formula de integrare numerica pentru functia polinomiala f0 (x) = i=1 (x xi ) P2n gasim
Z b
(x)f0 (x)dx = R(f0 ).
0<
a

Formulele de integrare numerica de tip Gauss sunt formulele de forma (5.23)


pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Teorema 5.8.2 Daca u Pn este polinomul ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe Pn1 cu radacinile x1 , . . . , xn , atunci formula de integrare numerica
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx + R(f )
(x)f (x)dx =
a

are gradul de exactitate 2n 1.


Demonstratie. Daca f Pn1 atunci f = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f ), de unde
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx.
a

Fie f P2n1 . Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpartirii lui f la u atunci
f = qu + r si q, r Pn1 . Au loc egalitatile
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; qu + r)(x) =
n
n
X
X
=
[q(xi )u(xi ) + r(xi )]li (x) =
r(xi )li (x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x)
i=1

i=1

si n consecinta
Z b
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) =
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =
(x)r(x).
a

Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe Pn1 , urmeaza ca


Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)[q(x)u(x) + r(x)]dx =
a

126

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Z
(x)q(x)u(x)dx +

(x)r(x)dx =

Z
=

Z
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =

(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x).
a

Daca tinem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci


formula de integrare numerica de tip Gauss devine
Z b
Z b
n
X
(x)f (x)dx =
(x)li (x)dx + R(f ).
f (xi )
a

i=1

Astfel coeficientii formulei de integrare numerica sunt


Z b
Ai =
(x)li (x)dx,
i {1, 2, . . . , n}.

(5.24)

Aceasta expresie a coeficientilor este utila n cazurile n care integrala se calculeaza


Pn1 li2 P2n2 , pentru coeficientul Ai
analitic. Deoarece li = (xxu(x)
0
i )u (xi )
gasim si exprimarea
Z b
n
X
2
(x)li (x)dx =
0<
Aj li2 (xj ) = Ai .
(5.25)
a

j=1

Teorema 5.8.3 Daca f C 2n [a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat


Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx =
(x)f (x)dx
R(f ) =
a

f (2n) ()
=
(2n)!

(x)u2 (x)dx.

Demonstratie. Notam prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite


care satisface conditiile
H(xi ) = f (xi )
H 0 (xi ) = f 0 (xi )

i {1, 2, . . . , n},
i {1, 2, . . . , n}.

Atunci, tinand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite


(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f (x) = H(x) +

f (2n) ((x)) 2
u (x).
(2n)!

127

5.8. FORMULE DE TIP GAUSS

Inmultind cu (x) si integrand gasim


Z

(x)u2 (x)

R(f ) =
a

f (2n) ((x))
dx.
(2n)!

(5.26)

Intr-adevar, deoarece H(x) P2n1 , formula de integrare numerica a lui Gauss


implica
Z

n
X

(x)H(x)dx =
a

Ai H(xi ) =

i=1

n
X

(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)dx.

Ai f (xi ) =
a

i=1

Functia x 7 f (2n) ((x)) = (2n)! f (x)H(x)


fiind continua, putem aplica inteu2 (x)
gralei din membrul drept din (5.26) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
f (2n) ()
R(f ) =
(2n)!

(x)u2 (x)dx.

In general, nodurile formulelor de integrare numerica de tip Gauss adica


radacinile unor polinoame ortogonale se calculeaza numeric.
Teorema 5.8.4 Pentru orice polinom p Pn1 are loc egalitatea
Z
p(x) = (t)p(t)Kn (x, t)dt.
I

Demonstratie. Daca p(x) =


Z
(t)p(t)Qk (t)dt =
I

se obtine ck =

Pn1

n1
X
i=0

1
d2k

R
I

i=0

ci Qi (x) atunci din egalitatea

Z
ci

(t)Qi (t)Qk (t)dt =


I

n1
X

ci i,k d2k = ck d2k

i=0

(t)p(t)Qk (t)dt. Astfel


Z
Z
n1 
X
1
p(x) =
(t)p(t)Qi (t)dt Qi (x) = (t)p(t)Kn (x, t)dt.
d2i I
I
i=0
Coeficientii unei formule de integrare numerica de tip Gauss se pot calcula
utilizand rezultatul teoremei:

128

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.8.5 Daca (Qn )nN este un sir de polinoame ortogonale cu ponderea
n intervalul I, atunci coeficientii formulei de integrare numerica de tip Gauss
sunt
an d2n1
1
=
i {1, 2, . . . , n},
0
an1 Qn (xi )Qn1 (xi )
Kn (xi , xi )
R
unde Qk (x) = ak xk + . . . si d2k = I (x)Q2k (x)dx.
Ai =

Demonstratie. In acest caz u(x) =


Kn (x, y) =

n1
X
Qk (x)Qk (y)

d2k

k=0

1
Q (x).
an n

(5.27)

Din formula Darboux-Christoffel

an1 1 Qn (x)Qn1 (y) Qn1 (x)Qn (y)


an d2n1
xy

pentru y = xi i {1, 2, . . . , n} se obtine


Kn (x, xi ) =

n1
X
Qk (x)Qk (xi )
k=0

d2k

an1 1 Qn (x)Qn1 (xi )


.
an d2n1
x xi

(5.28)

Inmultind egalitatea de mai sus cu (x) si integrand, rezulta


Z
n1
X
Qk (xi )
k=0

an1 Qn1 (xi )


(x)Qk (x)dx =
an
d2n1
I

d2k

Datorita conditiilor de ortogonalitate


Z
d20
(x)Qk (x)dx = k,0 ,
a0
I
Deoarece

Z
(x)
I

Qn (x)
dx.
x xi

(5.29)

k {0, 1, . . . , n 1}.

Y
Qn (x)
= an (x xj ) Pn1 ,
x xi
j=1
j6=i

integrala din membrul drept al lui (5.29) se calculeaza fara eroare prin aplicarea
formulei de integrare numerica de tip Gauss:
Z

X Qn (x)
Qn (x)
(x)
dx =
|x=xj = Ai Q0n (xi ).
Aj
x xi
x

x
i
I
j=1

129

5.8. FORMULE DE TIP GAUSS

Formula (5.29) devine


Q0 (xi ) d20
an1 Qn1 (xi )
=1=
Ai Q0n (xi ),
2
2
d 0 a0
an
dn1
de unde
Ai =

an d2n1
.
an1 Q0n (xi )Qn1 (xi )

Pentru a doua egalitate, n (5.28) se trece la limita cand x xi , rezultand


an1 1 0
Q (xi )Qn1 (xi ).
an d2k n

Kn (xi , xi ) =

Astfel Ai = Kn (x1i ,xi ) .


In acest cadru exista o legatura ntre polinoamele fundamentale Lagrange
li (x), i {1, 2, . . . , n} si elementele formulei de integrare numerica de tip Gauss.
Teorema 5.8.6 Daca x1 , . . . , xn sunt radacinile polinomului Qn (x) ortogonal cu
ponderea (x) n intervalul I pe multimea polinoamelor de grad cel mult n 1
atunci
Kn (x, xi )
.
li (x) = Ai Kn (x, xi ) =
Kn (xi , xi )
Demonstratie. Potrivit Teoremei 5.8.4
Z
li (x) = (t)li (t)Kn (x, t)dt.
I

Functia t 7 li (i)Kn (x, t) este polinom de grad 2n 2, deci


Z
n
X
(t)li (t)Kn (x, t)dt =
Aj li (t)Kn (x, t)|t=xj =
I

j=1

n
X

Aj i,j Kn (x, tj ) = Ai Kn (x, ti ).

j=1

Cazul (x) = 1.
In acest caz, polinoamele ortogonale sunt polinoamele lui Legendre
u(x) = Ln (x) =

n!
[(x a)n (x b)n ](n) .
(2n)!

130

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.8.7 Pentru (x) = 1 coeficientii formulei de integrare numeric


a
Gauss sunt
Ai =

(n!)4
(b a)2n+1
((2n)!)2 (xi a)(b xi )[u0 (xi )]2

i {1, 2, . . . , n}.

(5.30)

Demonstratie. Integram prin parti integrala din membrul stang al formulei


(5.25)
Z b
Z b
1
u(x) 2
2
li (x)dx = 0
[
] dx =
(5.31)
Ai =
2
[u (xi )] a x xi
a
Z b
u(x) 0
1
u2 (b)
u2 (a)
= 0

+2
u (x)dx].
[
2
[u (xi )] a xi b xi
a x xi
u(x) 0
Functia xx
u (x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de
i
integrare numerica Gauss calculeaza integrala ei fara eroare
Z b
n
X
u(x) 0
u(x) 0
u (x)dx =
Aj
u (x)|x=xj = Ai [u0 (xi )]2 .
x

x
x

x
i
i
a
j=1

Relatia (5.31) devine


Ai =

1
u2 (a)
u2 (b)
{

+ 2Ai [u0 (xi )]2 },


[u0 (xi )]2 a xi b xi

de unde

u2 (a)
u2 (b)
1

].
[
[u0 (xi )]2 b xi a xi
Utilizand expresia polinomului u se deduce formula din enuntul teoremei.
Ai =

Observatia 5.8.1
Relatia (5.27) pune n legatura nodurile si coeficientii formulei de integrare numerica de tip Gauss (5.23) cu coeficientii i care apar n formula baricentrica de
calcul a polinomului de interpolare Lagrange (2.25),
=

1
u0 (x

i)

an
0
Qn (xi )

an1 Ai Qn1 (xi )


.
d2n1

Substituind n (2.25), factorii care nu depind de indicele de nsumare se simplifica,


rezultand
Pn+1
i
i=1 f (xi ) xxi
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = Pn+1
.
i
i=1 xxi

131

5.9. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1).

= Ai Qn1 (xi ), i {1, 2, . . . , n}.


cu
Analog, n cazul (x) = 1 si I = [a, b]], din (5.30) se obtine
2i =

1
((2n)!)2 Ai (xi a)(b xi )
=
.
[u0 (xi )]2
(n!)4 (b a)2n+1

Consider
p and nodurile ordonate, din nou n urma simplificarilor va rezulta i =
i
(1) Ai (xi a)(b xi ).
p
i = (1)i Ai (1 x2 ).
Daca a = 1, b = 1 atunci
i

5.9

Formula dreptunghiului (n = 1).

Pentru n = 1 din Teorema J.2.1 obtinem


1
a+b
u(x) = [(x a)(x b)]0 = x
,
2
2
iar din (5.24)
A1 = b a.
Formula de integrare numerica a lui Gauss va fi
Z b
a+b
) + R(f ),
f (x)dx = (b a)f (
2
a
si este numita formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Parcularizand rezultatul teoremei 5.8.3 au loc egalitatile
Z
f 00 () b
a+b 2
(b a)3 f 00 ()
R(f ) =
(x
) dx =
.
2
2
24
a
Formula dreptunghiului devine
Z b
a+b
(b a)3 f 00 ()
)+
.
f (x)dx = (b a)f (
2
24
a
Aplicarea practic
a a formulei dreptunghiului. Fie m N . Impartim
intervalul [a, b] n m parti prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = ba
)
m
si utilizam formula dreptunghiului pentru calculul integralei functiei n fiecare
interval [ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m 1. Astfel
Z

f (x)dx =
a

m1
X Z ai+1
i=0

ai

f (x)dx =

132

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

m1
X

[(ai+1 ai ))f (

i=0

ai+1 + ai
f 00 (i )(ai+1 ai )3
)+
].
2
24

Repetand rationamentul de la metoda trapezelor, deducem


Z b
m1
ba X
(b a)3 f 00 ()
1
f (x)dx =
f (a + (i + )h) +
.
m i=0
2
24m2
a
Astfel integrala se aproximeaza prin expresia
m1
ba X
1
Km (f ) =
f (a + (i + )h).
m i=0
2

5.10

Restul unor formule de integrare numeric


a
ca serie

Pentru formulele de integrare numerica a trapezelor si dreptunghiurilor, restul


se poate exprima ca serie.
Teorema 5.10.1 Are loc formulele
Z b
1
Rt (f ) =
f (x)dx (b a)[f (a) + f (b)] =
2
a

X
a+b
j
(b a)2j+1 f (2j) (
).
=
2j1
2
(2j + 1)!
2
j=1
Z b
a+b
Rd (f ) =
f (x)dx (b a)f (
)=
2
a

X
1
a+b
= 2
(b a)2j+1 f (2j) (
).
2j
2 (2j + 1)!
2
j=1
Demonstratie. Cu notatiile c =
voltarile tayloriene
f (a) =
f (b) =

a+b
,
2

ba
,
2

k=0

k!

(5.33)

presupunem ca au loc dez-

X
f (k) (c) k
(1)k

k!
k=0

X
f k) (c)

(5.32)

(5.34)
(5.35)

133

5.10. RESTUL CA SERIE

X
f k) (c)

f (x) =

k=0

k!

(x c)k

(5.36)

Din (5.34) si (5.35) rezulta

X f (2j) (c)
1
[f (a) + f (b)] = f (c) +
2j ,
2
(2j)!
j=1
iar din (5.36) gasim
Z

X
f (2j) (c) 2j+1
f (x)dx = (b a)f (c) + 2

.
(2j + 1)!
j=1

In consecinta

Rt (f ) = 4

j=1

X
j=1

j
2j+1 f (2j) (c) =
(2j + 1)!

j
22j1 (2j

+ 1)!

(b a)2j+1 f (2j) (

a+b
).
2

A doua relatie rezulta n mod asemanator.


Utilizand aceste relatii se obtin formulele de rest sub forma de serie n cazul
schemelor de aplicare practica.
Teorema 5.10.2 Are loc formulele
Z b

X
Rt (f ) =
f (x)dx Im =
Aj h2j ,
a

f (x)dx Km =

Rd (f ) =
a

unde h =

j=1

Bj h2j ,

(5.37)
(5.38)

j=1

ba
.
m

Demonstratie. Utilizam notatiile si calculele de la deducerea schemei de


aplicare practica a metodei trapezului. Daca ci = 12 (ai + ai+1 ) atunci
Rtrapeze (f ) =

m1
X Z ai+1
i=0

ai


1
f (x)dx (ai+1 ai )(f (ai ) + f (ai+1 )) =
2

(5.39)

134

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

m1

XX
i=0 j=1

X
j=1

j
22j1 (2j

+ 1)!

(ai+1 ai )2j+1 f (2j) (ci ) =

j
h2j+1
2j1
2
(2j + 1)!

m1
X

!
f (2j) (ci ) .

i=1

Folosind proprietatea lui Darboux, pentru orice j N exista j (a, b) astfel


ncat
m1
1 X (2j)
f (ci ) = f (2j) (j ).
m i=1
Formula (5.39) devine
Rtrapeze (f ) =

X
j=1

X
mj
j
2j+1 (2j)
h
f (j ) = (ba)
h2j f (2j) (j ).
2j1
2j1
2
2
(2j + 1)!
(2j
+
1)!
j=1

j
f (2j) (j ) se obtine relatia mentionata.
Notand Aj = (b a) 22j1 (2j+1)!
1
f (2j) (j ).
Utilizand (5.33) a doua formula se deduce analog cu Bj = (ba) 22j (2j+1)!

Expresia (5.37) justifica afirmatia ca formula (5.12) corespunde extrapolarii


Richardson.

5.11

Cazuri speciale

5.11.1

Formula de integrare numeric


a Lobatto

In locul formulei de integrare numerica (5.23) consideram formula


Z b
n2
X
(x)f (x)dx = Af (a) +
Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ),
a

(5.40)

i=1

diferenta constand n aceea ca doua noduri extremitatile intervalului de integrare sunt fixate.
Formula pentru care se atinge gradul maxim de exactitate se numeste formula
de integrare numerica Lobatto. Au loc urmatoarele rezultate.
Teorema 5.11.1 Gradul maxim de exactitate al formulei (5.40) este 2n 3.
Demonstratie. In cazul functiei f0 (x) = (x a)(x b)
restul este nenul.

Qn2
i=1

(x xi )2 P2n2

135

5.11. CAZURI SPECIALE

Teorema 5.11.2 Daca u Pn2 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x


a)(b x)(x), n [a, b], pe Pn3 cu radacinile x1 , . . . , xn2 , atunci formula de
integrare numerica
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx + R(f )
(x)f (x)dx =
a

are gradul de exactitate 2n 3.


Demonstratie. Daca f Pn1 atunci f = L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f ), de unde
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx.
(x)f (x)dx =
a

Fie f P2n3 . Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpartirii lui f la (x


a)(x b)u(x) atunci f = (x a)(x b)qu + r si q Pn3 , r Pn1 . Atunci
L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x) = L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; (xa)(xb)qu+r)(x) =
= L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)
si n consecinta
Z b
Z b
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)dx =
a

Z
=

(x)r(x)dx.
a

Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x a)(b x)(x), n [a, b], pe Pn3 , urmeaza


ca
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)[(x a)(x b)q(x)u(x) + r(x)]dx =
a

a
b

Z
(x a)(b x)(x)q(x)u(x)dx +

=
a

(x)r(x)dx =
a

(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; r)(x)dx =


a

Z
=

(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx.


a

Restul formulei de integrare numerica Lobatto se poate evalua prin:

136

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.11.3 Daca f C 2n2 [a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
Z b
Z b
R(f ) =
(x)f (x)dx
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )dx =
a

=
unde u(x) =

Qn2
i=1

f (2n2) ()
(2n 2)!

(x a)(x b)(x)u2 (x)dx,

(x xi ).

Demonstratie. Procedand asemanator cu demonstratia teoremei (5.8.3), notam


prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface conditiile
H(a)
H(xi )
H 0 (xi )
H(b)

=
=
=
=

f (a),
f (xi )
f 0 (xi )
f (b).

i {1, 2, . . . , n 2},
i {1, 2, . . . , n 2},

Atunci, tinand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite


(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f (x) = H(x) +

f (2n2) ((x))
(x a)(x b)u2 (x).
(2n 2)!

(5.41)

Deoarece H(x) P2n3 , formula de integrare numerica a lui Lobatto implica


Z b
n2
X
(x)H(x)dx = AH(a) +
Ai H(xi ) + BH(b) =
a

= Af (a) +

n1
X
i=1

i=1

Z
Ai f (xi ) + Bf (b) =

(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn2 , b; f )(x)dx.


a

Inmultind (5.41) cu (x) si integrand gasim


Z b
f (2n2) ((x))
2
R(f ) =
(x a)(x b)(x)u (x)
dx.
(2n 2)!
a

(5.42)

Functia x 7 f (2n) ((x)) = (2n)! f (x)H(x)


fiind continua, putem aplica integralei
u2 (x)
din membrul drept din (5.42) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
Z
f (2n2) () b
(x a)(x b)(x)u2 (x)dx.
R(f ) =
(2n 2)! a

137

5.11. CAZURI SPECIALE

5.11.2

Formula de integrare numeric


a Radau

Daca n formula (5.23) se fixeaza doar un nod unul din extremitatile intervalului de integrare atunci formula de integrare numerica are forma
b

(x)f (x)dx = Af (a) +


a

Ai f (xi ) + R(f ),

(5.43)

Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ).

(5.44)

i=1

sau
b

n1
X

(x)f (x)dx =

n1
X

i=1

Gradul maxim de exactitate al formulei de integrare numerica (5.43) sau (5.44)


este 2n 2.
In cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.43) si (5.44) se numesc
formulele de integrare numerica Radau.
Teorema 5.11.4 Daca u Pn1 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x
a)(x), n [a, b], pe Pn2 cu radacinile x1 , . . . , xn1 , atunci formula de integrare
numerica
Z b
Z b
(x)f (x)dx =
(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn1 ; f )dx + R(f )
a

are gradul de exactitate 2n2. Un rezultat analog are loc si pentru formula (5.44).
Teorema 5.11.5 Daca f C 2n1 [a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
Z

(x)f (x)dx

R(f ) =
a

unde u(x) =

5.11.3

i=1 (x

(x)L(Pn1 ; a, x1 , . . . , xn1 ; f )dx =


a

f (2n1) ()
=
(2n 1)!
Qn

(x)(x a)u2 (x)dx,

xi ).

Formula de cvadratur
a Gauss-Kronrod

O formula de cvadratura de tip Gauss (5.23) cu n noduri are gradul de exactitate 2n 1


n
X
I(f ) = Gn (f ) =
Ai f (xi );
f P2n1 .
i=1

138

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Pornind de la formula de cvadratura anterioara, o formula de cvadratura GaussKronrod cu 2n + 1 noduri se construieste introducand n + 1 noduri noi

K2n+1 (f ) =

2n+1
X

Bi f (yi ),

i=1

astfel ncat
{x1 , . . . , xn } {y1 , . . . , y2n+1 }
I(f ) = K(f )
f P3n+1

(5.45)

Cazul n = 1. Punctul de plecare l reprezinta formula dreptunghiului, deci


x1 = a+b
. Introducand nodurile p, q, formula de cvadratura Gauss-Kronrod are
2
forma
a+b
) + B3 f (q).
K3 (f ) = B1 f (p) + B2 f (
2
Parametrii formulei p, q, B1 , B2 , B3 se determina din cerinta I(f ) = K3 (f ), f
P4 (5.45). Particularizand f = 1, x, x2 , x3 , x4 se obtine sistemul algebric de ecuatii
neliniare

B1 +
B2
+ B3 = b a

2
2

a+b

+ B3 q = b a
B1 p + B2 2
2
3
3
B1 p2 + B2 ( a+b
)2 + B3 q 2 = b a
2
3

4
4

)3 + B3 q 3 = b a
B1 p3 + B2 ( a+b

2
4

B p4 + B ( a+b )4 + B q 4 = b5 a5
1
2 2
3
5
cu solutia
p
q
B1
B2
B3

15
a+b

(b
2
10
15
a+b
+ 10 (b
2
5
(b a)
18
4
(b
a)
9
5
(b a)
18

=
=
=
=
=

a)
a)

Pentru a = 1, b = 1 vom avea

15
p=
, q=
5

15
5
8
, B1 = B3 = , B2 = .
5
9
9

139

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

5.12

Formule de integrare numeric


a bazate
pe formula Euler-MacLaurin

5.12.1

Polinoamele si numerele lui Bernoulli

Polinoamele Bernoulli Bk (x) Pk , k N, sunt definite prin



n 
X
n+1
Bk (x) = (n + 1)xn ,
k

n N.

(5.46)

k=0

Bn = Bn (0) se numesc numerele lui Bernoulli.


Din(5.46), pentru n = 0 si n = 1 se obtin
B1 (x) = x

B0 (x) = 1

1
2

Polinoamele Bernoulli se bucura de proprietatile


Teorema 5.12.1 Au loc relatiile:
(i)
Bn0 (x) = nBn1 (x);

(5.47)

Bn (x + 1) Bn (x) = nxn1 ;

(5.48)


n 
X
n
Bn (x) =
Bk xnk ;
k

(5.49)

Bn (1 x) = (1)n Bn (x).

(5.50)

(ii)

(iii)

k=0

(iv)

Demonstratie. (i) Prin inductie dupa n, se demonstreaza propozitia


Pn :

Bk0 (x) = kBk1 (x),

k {1, 2, . . . , n}

n N . In ipoteza ca propozitia Pn1 este adevarata, pentru a justifica Pn este


suficient de aratat Bn0 (x) = nBn1 (x).

140

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Derivand (5.46) rezulta


n 
X
k=1

n+1
k

Bk0 (x) = (n + 1)nxn1 .

T
inand seama de ipoteza inductiei se obtine



n1 
X
n+1
n+1
kBk1 (x) +
Bn0 (x) = (n + 1)nxn1 .
k
n

(5.51)

k=1


Deoarece

n+1
k

(n + 1)


k = (n + 1)

n1 
X
k=1

sau

n
k1

n
k1


, relatia (5.51) devine

Bk1 (x) + (n + 1)Bn0 (x) = (n + 1)nxn1



n2 
n1 
X
X
n
n
0
Bk (x) + Bn (x) =
Bk (x),
k
k
k=0

k=0

de unde egalitatea dorita.


(k)
(ii) Din (i) rezulta Bn (x) =
rezulta egalitatile succesive
Bn (x + 1) =

n
(k)
X
Bn (x)
k=0

n 
X
k=0

n
k

n!
B (x).
(nk)! nk


Bnk (x) =

k!

n 
X
k=0

n
X
k=0

n
k

Utilizand dezvoltarea tayloriana

n!
Bnk (x) =
k!(n k)!


n1 
X
n
Bk (x) =
Bk (x) + Bn (x).
k
k=0

Utilizand (5.46), egalitatea anterioara devine


Bn (x + 1) = Bn (x) + nxn1 .
(iii) Din dezvoltarea tayloriana
Bn (y + h) =

n
(k)
X
Bn (y)
k=0

k!


n 
X
n
h =
Bnk (y)hk ,
k
k

k=0

pentru y = 0 si h = x rezulta


n 
n 
X
X
n
n
k
Bn (x) =
Bnk (0)x =
Bk (0)xnk .
k
k
k=0

k=0

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

141

(iv) Din (5.48), pentru x := x, rezulta


Bn (1 x) = Bn (x) + n(1)n1 xn1 .
Utilizand din nou (5.48), egalitatea anterioara se poate scrie
Bn (1 x) Bn (x) = (1)n1 [Bn (1 + x) Bn (x)]
sau
(1)n Bn (1 + x) Bn (x) = (1)n Bn (x) Bn (1 x).

(5.52)

Definind polinomul (x) = (1)n Bn (x) Bn (1 x), egalitatea (5.52) se rescrie


(x + 1) = (x), adica este o functie periodica, cu perioada 1. Fiind polinom,
este o functie constanta
(1)n Bn (x) Bn (1 x) = cn .
Prin derivare se obtine
(1)n Bn0 (x) + Bn0 (1 x) = 0
sau
(1)n Bn1 (x) + Bn1 (1 x) = 0.
Astfel Bn1 (1 x) = (1)n1 Bn1 (x), relatie echivalenta cu (5.50).
In consecinta
Teorema 5.12.2 Au loc egalitatile
(i) Bn = Bn (0) = Bn (1),

n 2;

(ii) Daca n este un numar natural impar atunci Bn = Bn (0) = Bn (1) = Bn ( 21 ) =


0;
R1
(iii) 0 Bn (x)dx = 0,
n N .
Demonstratie. (i) In (5.48), se face x = 0.
(ii) Pentru x = 0 si n > 1, din (5.50), rezulta Bn (1) = Bn (0) = Bn (0), deci
Bn (0) = 0.
(iii) Au loc egalitatile
Z 1
Z 1
1
1
0
Bn (x)d(x) =
Bn+1
(x)d(x) =
[Bn+1 (1) Bn+1 (0)] = 0.
n+1 0
n+1
0

142

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.12.3 Au loc afirmatiile


(i) B4n+2 (x), n N este descrescatoare n intervalul [0, 21 ] si crescatoare n intervalul [ 21 , 1];
(ii) Exista (0, 12 ) astfel ncat B4n+3 este crescatoare n [0, ] [1 , 1] si
descrescatoare n [, 1 ];
(iii) B4n (x), n N este crescatoare n intervalul [0, 12 ] si descrescatoare n
intervalul [ 21 , 1];
(iv) Exista (0, 12 ) astfel ncat B4n+1 este descrescatoare n [0, ] [1 , 1] si
crescatoare n [, 1 ].
Demonstratie. Inductiv, deoarece B20 (x) = 2B1 (x) = 2x 1 are loc tabelul de
variatie
1
x
| 0
1
2
0
B2 (x) |
0 +
B2 (x) |
&
%
Presupunand ca B4n+2 (x) este descrescatoare n [0, 12 ] si crescatoare n [ 12 , 1],
R1
deoarece 0 B4n+2 (x)dx = 0, n mod necesar
1
B4n+2 ( ) < 0.
2

B4n+2 (0) = B4n+2 (1) > 0 si

Prin urmare exista (0, 21 ) astfel ncat B4n+2 () = 0 = B4n+2 (1 ).


0
(x) = (4n + 3)B4n+2 (x) are loc tabelul de variatie
Deoarece B4n+3
x
| 0
0
B4n+3 (x) |
B4n+3 (x) | 0

+
%

1
2

0
&

1
0

&

1
+
%

0
Din B4n+4
(x) = (4n + 4)B4n+3 (x) rezulta tabelul de variatie

x
| 0
0
B4n+4 (x) |
B4n+4 (x) |

1
2

+
%

&

R1
Conditia 0 B4(n+1) (x)dx = 0 implica B4(n+1) (0) = B4(n+1) (1) < 0 si B4(n+1) ( 21 ) >
0, adica exista, din nou (0, 21 ) astfel ncat B4(n+1) () = 0 = B4(n+1) (1 ).

143

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

0
(x) = (4n + 5)B4(n+1) (x) rezulta tabelul de variatie
Din B4(n+1)+1

x
| 0
0
B4(n+1)+1 (x) |
B4(n+1)+1 (x) | 0

&

1
2

1
0

+
0

&

0
(x) = (4n + 6)B4(n+1)+1 (x) implica
Egalitatea B4(n+1)+2

x
| 0
0
B4(n+1)+2 (x) |
B4(n+1)+2 (x) |

1
2

&

1
+
%

Tabelele de variatie n cazul polinoamelor Bernoulli de indice par implica


Teorema 5.12.4 B2n (x) B2n (0) pastreaza semn constant n intervalul [0,1].

5.12.2

Formula Euler-MacLaurin

Fie f C 2n [a, a + h]. In urma a 2n integrari succesive prin parti se obtine


Z

a+h

f (a + th)dt =

f (x)dx = h
a


Z
1
= h f (a + th)B1 (t)|0 h

f (a + th)B1 (t)dt =

"
#
1
Z 1

h
B
(t)
B
(t)
2
2
h
= [f (a + h) + f (a)] h2 f 0 (a + th)
f 00 (a + th)
dt =
2
2 0
2
0
h
h2 B2 (0) 0
[f (a + h) + f (a)]
[f (a + h) f 0 (a)]
2
2
"
#
1
Z 1
h3 00
B3 (t)
B
(t)
3
f (a + th)
f (3) (a + th)

h
dt = . . .
2
3 0
3
0
=

n1 2k
X
h
h B2k (2k1)
[f (a + h) + f (a)]
[f
(a + h) f (2k1) (a)]
2
(2k)!
k=1

h2n B2n (2n1)


h2n+1

[f
(a + h) f (2n1) (a)] +
(2n)!
(2n)!

Z
0

f (2n) (a + th)B2n (t)dt.

144

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

T
inand seama de egalitatea
f

(2n1

(a + h) f

(2n1

f (2n) (a + th)dt

(a) = h
0

egalitatea anterioara devine


Z a+h
f (x)dx =
a

n1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f

(2k1)

(a+h)f

(2k1)

h
[f (a + h) + f (a)]
2

h2n+1
(a)]+
(2n)!

(5.53)

f (2n) (a+th)[B2n (t)B2n (0)]dt.

Deoarece B2n (t) B2n (0) pastreaza semn constant n intervalul [0, 1] se poate
aplica teorema de medie a calculului integral, ultimul termen din (5.53) transformandu-se n
Z 1
f (2n) (a + th)[B2n (t) B2n (0)]dt =
0

=f

(2n)

[B2n (t) B2n (0)]dt = B2n f (2n) ().

()
0

cu (a, a + h).
Formula (5.53) devine
Z

a+h

f (x)dx =
a

n1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f

(2k1)

h
[f (a + h) + f (a)]
2

(a + h) f

(2k1)

(5.54)

h2n+1 B2n (2n)


(a)]
f ().
(2n)!

Teorema 5.12.5 (Formula Euler-MacLaurin) Daca f C 2n [a, a+mh], m


N atunci
Z a+mh
m
X
h
f (x)dx = h
f (a + jh) [f (a + h) + f (a)]
(5.55)
2
a
j=0

n1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f

unde (a, a + mh).

(2k1)

(a + mh) f

(2k1)

mh2n+1 B2n (2n)


(a)]
f (),
(2n)!

145

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

Demonstratie. Utilizand (5.54) avem


a+mh

f (x)dx =
a

j=0
m1
X
j=0

n1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

m1
X Z a+(j+1)h

f (x)dx =

a+jh

h
[f (a + jh) + f (a + (j + 1)h)]
2
2n+1

[f (2k1) (a + (j + 1)h) f (2k1) (a + jh)]


"

m1

B2n (2n)
f (j )
(2n)!
#

)
=

X
1
1
f (a) +
f (a + jh) + f (a + mh)
2
2
j=1
Pm1
n1 2k
X
h B2k (2k1)
h2n+1 B2n j=0 f (2n) (j )
(2k1)

[f
(a + mh) f
(a)] m
,
(2k)!
(2n)!
m
k=1
=h

unde j (a + jh, a + (j + 1)h).


Datorit
a proprietatii Darboux a functiei f (2n) (x), exista (a, a + mh) astfel
Pm1
1
ncat m j=0 f (2n) (j ) = f (2n) (), de unde (5.55)

5.12.3

Formule de integrare Euler-MacLaurin

1. Daca f : [a, b] R este o functie care se anuleaza, mpreuna cu derivatele sale


n a si b atunci potrivit formulei Euler-MacLaurin
Z b
m
X
h
f (x)dx = h
f (a + jh) [f (a + h) + f (a)]
2
a
j=0

n1 2k
X
h B2k
k=1

=h

(2k)!

m1
X
j=1

[f (2k1) (a + mh) f (2k1) (a)]

mh2n+1 B2n (2n)


f () =
(2n)!
m1

X
h2n B2n (2n)
f (a + jh) (b a)
f () h
f (a + jh),
(2n)!
j=1

(5.56)

unde h =
N .
2. Fie f : (1, 1) R o functie indefinit derivabila. Pentru calculul integralei
Z 1
f (x)dx
ba
,m
m

146

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

acesta se transforma ntr-o integrala pe (, ), printr-o schimbare de variabila


x = g(t), unde g este o functie indefinit derivabila cu proprietatea ca g 0 mpreuna
cu derivatele ei de ordin superior tind repede catre 0, pentru t .
Astfel
Z
Z 1

X
0
f (g(t))g (t)dt = h
wj f (xj ) + R,
f (x)dx =

j=

unde xj = g(jh) si wj = g 0 (jh).


Practic, potrivit (5.56), calculul integralei revine la evaluarea sumei
X

wj f (xj ).

|j|<M

Variante uzuale pentru functia g sunt


Rt
2
g(t) = 2 0 es ds = erf(t);
g(t) = tanh( 2 sinh t), g 0 (t) =

cosh t
.
2 cosh2 ( 2 sinh t)

3. Algoritmul lui Romberg. Rescriem formula Euler-MacLaurin (5.55) sub


forma
"
#
Z b
m1
X
1
1
f (x)dx = h f (a) +
f (a + jh) + f (b)
2
2
a
j=1

n1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f (2k1) (b) f (2k1) (a)] (b a)

h2n B2n (2n)


f (),
(2n)!

unde h = ba
, (a, b).
m
P
1
Definind (h) = h[ 21 f (a) + m1
ine o formula de
j=1 f (a + jh) + 2 f (b)] se obt
tip (4.4). Aplicand extrapolarea Richardson se obtin aproximari de ordin superior a integralei. Acesta aplicare a extrapolarii Richardson la metoda trapezelor
defineste algorimul lui Romberg.

Probleme si teme de seminar


P 5.1 Sa se calculeze restul n formula trapezului fara particularizarea rezultatului teoremei 5.3.3.

147

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

R. Pentru evaluarea restului


Z b
1
R(f ) =
f (x)dx (b a)[f (a) + f (b)]
2
a
introducem functia
Z

a+h

(h) =
a

h
f (x)dx [f (a) + f (a + h)]
2

si observam ca (b a) = R(f ). Derivatele de ordinul ntai si doi ale lui sunt


0 (h) = 12 [f (a + h) f (a)] h2 f 0 (a + h)
00 (h) = h2 f 00 (a + h)
si exprimand functia prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma integrala
obtinem
0 (0)
(h) = (0) +
h+
1!

Z
0

1
(h t) (t)dt =
2
00

(h t)f 00 (a + t)dt.

Aplicand prima teorema de medie a calculului integral, gasim


f 00 ()
(h) =
2

(h t)dt =
0

f 00 ()h3
,
12

unde (a, a + h).


In particular, pentru h = b a, obtinem
(b a) = R(f ) =

f 00 ()(b a)3
.
12

P 5.2 Sa se calculeze restul n formula lui Simpson fara particularizarea rezultatului teoremei 5.3.3.
1

Pentru o functie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma
integral
a este:
f (x) = f (a) +

f 0 (a)
f (n) (a)
(x a) + . . . +
(x a)n +
1!
n!

Z
a

(x t)n (n+1)
f
(t)dt.
n!

Formula rezult
a n urma a n integr
ari prin parti a integralei din membrul drept.

148

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

R. Expresia restului este


Z b
1
a+b
f (x)dx (b a)[f (a) + 4f (
R(f ) =
) + f (b)].
6
2
a
Introducem functia
Z

c+h

(h) =
ch

h
f (x)dx [f (c h) + 4f (c) + f (c + h)],
3

unde c = a+b
si observam ca ( ba
) = R(f ). Evaluarea restului se obtine
2
2
asemanator cu metoda utilizata n cazul formulei trapezului. Calculam derivatele
functiei
h
1
0 (h) = f (c+h)+f (ch) [f (ch)+4f (c)+f (c+h)] [f 0 (c+h)f 0 (ch)] =
3
3
2
h
= [f (c h) 2f (c) + f (c + h)] [f 0 (c + h) f 0 (c h)];
3
3
00 (h) = 31 [f 0 (c + h) f 0 (c h)] h3 [f 00 (c + h) + f 00 (c h)];
2
(3) (h) = h3 [f (3) (c + h) f (3) (c h)] = 2h3 f (4) ((h)) c h < < c + h;
si prin urmare
Z h
Z
(h t)2 (3)
00 (0) 2
1 h
0 (0)
(ht)2 (3) (t)dt =
h+
h +
(t)dt =
(h) = (0)+
1!
2!
2
2
0
0
Z h
1
=
(h t)2 t2 f (4) ((t))dt.
3 0
(3)

(3)

(ct)
Din egalitatea f (4) ((t)) = f (c+t)f
rezulta ca functia t 7 f (4) ((t)) este
2t
continua n [0, h]. Aplicand teorema de medie a calculului integral gasim

(h) =
unde (c h, c + h).
In particular, pentru h =

ba
,
2

h5 (4)
f (),
90

gasim

(h) =
P 5.3 Sa se demonstreze formulele

(b a)5 (4)
f ().
2880

149

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

1.

R1

2.

R1

0
0

f (x)dx = 12 [f (0) + f (1)]

R1

1
2

f 00 (x)x(1 x)dx;

f (x)dx =

= 16 [f (0) + 4f ( 12 ) + f (1)]

1
6

R1
2

( 21 x)2 x[f (3) ( 12 + x) f (3) ( 21 x)]dx.

R. Se utilizeaza metoda din problemele anterioare, pentru


Z x
x
f (t)dt (f (0) + f (x)).
1. (x) =
2
0
Z 1 +x
2
1
1
1
x
2. (x) =
f (t)dt (f ( x) + 4f ( ) + f ( + x)).
1
3
2
2
2
x
2
P 5.4 Sa se arate
R 2ca aplic
Pamnd formula trapezelor cu parametrul de discretizare
n > m, integrala 0 (a0 + k=1 (ak cos kx+bk sin kx))dx se calculeaza fara eroare.
P 5.5 Daca (Qk )kN este un sir de polinoame ortogonale cu Q
ponderea n intervalul I si x1 , . . . , xn sunt radacinile polinomului Qn (x) = an ni=1 (x xi ) atunci
are loc formula
n1
X
ck Qk (x),
(5.57)
L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) =
k=0
1
d2k

Pn

cu ck =
iile dk , Ai au semnificatiile din sectiunea
i=1 Ai f (xi )Qk (xi ). Notat
Formulei de integrare numerica de tip Gauss.
R. Deoarece Q0 , Q1 , . . . , Qn1 formeaza o baza n spatiul liniar al polinoamelor
Pn1 are loc o relatie de forma (5.57).
In vederea determinarii coeficientilor ck se nmulteste (5.57) cu (x)Qj (x), j
{0, 1, . . . , n 1} si se integreaza n I. Se obtine
Z
Z
n1
X
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)Qj (x)dx =
ck (x)Qk (x)Qj (x)dx =
I

k=0

n1
X

ck k,j d2j = cj d2j .

k=0

Pe de alta parte, integrala din membrul stang se calculeaza cu formula de integrare numerica Gauss. Deoarere L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)Qj (x) Pn+j1 P2n2
restul este 0.
Z
n
X
(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)Qj (x)dx =
Ai f (xi )Qj (xi ).
I

i=1

150

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Relatia ceruta rezulta din cele doua egalitati obtinute.


P 5.6 O formula de integrare numerica de forma
Z
I(f ) = (x)f (x)dx
I

Z
In (f ) =

(x)L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)dx =
I

n
X

ai f (xi )

i=1

are ordinul de exactitate n + k daca si numai daca


Z
(x)u(x)p(x)dx = 0, p Pk ,
I

unde u(x) =

Qn

i=1 (x

xi ).

R. Daca p Pn1 atunci p(x) = L(Pn1 ; x1 , . . . , xn ; p)(x) si deci I(p) = In (p).


1. Presupunem ca ordinul de exactitate este n + k si p Pk . Atunci up Pn+k si
n consecinta
Z
n
X
I(up) = (x)u(x)p(x)dx = In (up) =
ai u(xi )p(xi ) = 0.
I

i=0

2. Reciproc, fie p Pn+k si p = qu + r, identitatea mpartirii lui p la u. Atunci


q Pk si r Pn1 . Are loc egalitatea
Z
Z
Z
(x)p(x)dx = (x)q(x)u(x)dx + (x)r(x)dx.
I

Potrivit ipotezei, primul termen este nul iar pentru ultimul au loc egalitatile
Z
n
n
X
X
(x)p(x)dx = I(r) = In (r) =
ai r(xi ) =
ai p(xi ) = In (p).
I

i=1

i=1

P 5.7 Sa se deduca formula de integrare numerica de tip Gauss


Z 1
n
f (x)
X 
(2k + 1) 

dx =
f cos
+ R(f ).
n + 1 k=0
2(n + 1)
1 x2
1
Daca f are derivata de ordinul 2n + 2 continua atunci

R(f ) = 2n+1
f (2n+2) (), 1 < < 1.
2
(2n + 2)!

151

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

R. Nodurile formulei de integrare numerica sunt radacinile polinomului lui Cebsev


Tn+1 (x). In consecinta u(x) = 21n Tn+1 (x). Daca tk = (2k+1)
, xk = cos tk atunci
2(n+1)
u0 (xk ) =

(1)k (n+1)
2n sin tk

Ak =
1

si
u(x)
(1)k sin tk
dx
=
(x xk )u0 (xk )
n+1

Z
0

cos (n + 1)t
dt.
cos t cos tk

Integralele de tipul celui de mai sus se calculeaza aplicand teorema semireziduurilor


Z
Z
Z
cos t
1
cos t
1 (cos t + i sin t)
dt =
dt =
dt =
I =
2 cos t cosa
2 cos t cosa
0 cos t cosa
Z
1
z
sin a
dz =
.
2
i |z|=1 z 2z cos a + 1
sin a
Din Teorema 5.8.3
f 2n+2 ()
R(f ) =
(2n + 2)!

1 x2

Tn+1 (x)
2n

2
dx.

Rn
ni
t(t 1) . . . (t i + 1)(i i 1) . . . (t n)dt este
P 5.8 Daca Cn,i = n (1)
i! (ni)! 0
un numar Cotes atunci limn Cn,2 = .
R. Notand hn,k =

1
2n(n2)!

R k+1
k

t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt au loc evaluarile:

Z 2



1

t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt =
|hn,1 | =

2n(n 2)! 1
Z 2
1
2(n 1)!
n1
=
t(t 1)(3 t) . . . (n t)dt
=
.
2n(n 2)! 1
2n(n 2)!
n
Z n



1

=
|hn,n1 | =
t(t

1)(t

3)
.
.
.
(t

n)dt

2n(n 2)! n1
Z n
1
=
t(t 1)(t 3) . . . (t n + 1)(n t)dt
2n(n 2)! n1

1
n!
n1
=
.
2n(n 2)! n 2
2(n 2)

152

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Pentru k {2, 3, . . . , n 2}

Z k+1


1

|hn,k | =
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt =

2n(n 2)! k
Z n
1
=
t(t 1)(t 3) . . . (t k)(k + 1 t) . . . (n t)dt
2n(n 2)! n1

(k + 1)!(n k)!
k 1 k!(n k)! 1
1
=
.
2n(n 2)!
k1
k + 1 2(n 2)! n

Deoarece


n
2
k!(n k)!
k+1
3,
=   1
k1
2(n 2)!
n
k

rezulta |hn,k | n3 .

Z 1



1

=
t(t

1)(t

3)
.
.
.
(t

n)dt
|hn,0 | =

2n(n 2)! 0
Z 1
1
=
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt
2n(n 2)! 0
Z 2
3
1

t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt


2n(n 2)! 13
=

2
1 1
1
1
1
1
1
11
(3 ) . . . (n ) =
(2+ )(3+ ) . . . (n1+ ).
2n(n 2)! 3 3
3
3 3
54n(n 2)!
3
3
3

Dar inegalitatea (x + 2)(x + 3) . . . (x + n 1) =


= xn1 + . . . + [2 3 . . . (n 2) + . . . + 3 4 . . . (n 1)]x + (n 1)!


1
1
1
(n 1)!
+
+ ... +
x,
n1 n2
2
particularizata pentru x =

1
3

da

1
1
1
(2 + )(3 + ) . . . (n 1 + ) (n 1)!
3
3
3
In consecinta |hn,0 |

n1
162n

1
n1

1
n2

1
1
1
+
+ ... +
n1 n2
2

n1
+ . . . + 21 162n
ln n2 .

1
.
3

153

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

Au loc inegalitatile

n1
Z n

X

1

=

|Cn,2 | =
t(t

1)(t

3)
.
.
.
(t

n)dt
h
n,k




2n(n 2)! 0
k=0
|hn,0 |

n1
X

|hn,k |

k=1

3
n1
n1 n n1
ln
(n 3)
, n .
162n
2
n
n 2(n 2)

P
P 5.9 Fie h = ba
. Daca n = (b a) ni=0 Cn,i a+ih este functionala din C [a, b]
n
corespunzatoare formulei de integrare numerica Newton-Cotes
Z

f (x)dx = (b a)
a

n
X

Cn,i f (a + ih) + Rn (f ),

i=0

atunci sirul de functionale (n )nN nu converge n topologia slaba din C [a, b]


Rb
catre functionala I(f ) = a f (x)dx.
P 5.10 Sa se arate ca sirul functionalelor (Im )mN , (Jm )mN , (Km )mN definite prin schema de aplicare practica a formulei trapezului, Simpson, respectiv
dreptunghiului converge punctual catre functionala I.
P 5.11 Daca (pk )kN este un sir de
ortogonale monice n intervalul
Ppolinoame
n1
j
n
I cu ponderea (x), pn (x) = x + j=0 aj x atunci coeficientii a0 , a1 , . . . , an1
satifac sistemul algebric de ecuatii liniare

0 1 . . . n1
a0
n
1 2 . . .

n+1

a1

..
.. . .
.. .. = .. ,
.
.
.
.
. .
n1 n . . . 2n2
an1
2n1
unde k =

R
I

(x)xk dx.

R. Pentru k {0, 1, . . . , n 1} au loc relatiile


Z
0=
I

pn (x)xk dx = n+k +

n1
X
j=0

aj j+k .

154

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

P 5.12 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Hermite

x2

f (x)dx =

n
X

Aj f (xj ) + R(f ),

j=1

unde x1 , . . . , xn sunt radacinile polinomului lui Hermite Hn (x) iar Ai =

2n1 n!
.
2
2
n Hn1 (xi )

R. Polinoamele lui Hermite sunt ortogonale n R cu ponderea


ex , coeficientul

k
k
2
termenului dominant a lui Hk este ak = 2 iar dk = 2 k! .
Potrivit Teoremei 5.8.5

an d2n1
2n 2n1 (n 1)!
= n1 0
Ai =
an1 Q0n (xi )Qn1 (xi )
2 Hn (xi )Hn1 (xi )
si se tine seama de egalitatea Hn0 (x) = 2nHn1 (x).
P 5.13 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Laguerre

e f (x)dx =
0

n
X

Aj f (xj ) + R(f ),

j=1

unde x1 , . . . , xn sunt radacinile polinomului lui Laguerre Ln (x) = Ln<0> (x) iar
[(n1)!]2
Ai = Ln1
.
(xi )L0 (xi )
n

R. Polinoamele lui Laguerre Ln (x) sunt ortogonale n (0, ) cu ponderea ex ,


coeficientul termenului dominant a lui Lk este ak = (1)k iar d2k = k!(k + 1) =
(k!)2 .
Potrivit Teoremei 5.8.5
Ai =

an d2n1
[(n 1)!]2
=

.
an1 Q0n (xi )Qn1 (xi )
L0n (xi )Ln1 (xi )

P 5.14 Sa se arate ca

X Bk
x
=
xk ,
ex 1 k=0 k!
unde Bk , k N sunt numerele lui Bernoulli.

155

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

R. Din

X cj
x
1
=
xj
=
P
xk1
ex 1
j!
k=1 k!
j=0
P
P
xk1
se obtine egalitatea
k=1 k!
j=0
puterilor lui x rezulta egalitatile

cj j
x
j!

= 1 si prin identificarea coeficientilor

c0 = 1
cn1
cn
+ (n1)!2!
+ ... +
n!1!

c1
1!n!

c0
(n+1)!

=0

sau


n+1
n


cn +

n+1
n1


cn1 + . . . +

n+1
1


c1 +

n+1
0


c0 = 0.

T
inand seama de (5.46), inductiv se arata ca cn = Bn , n N.
P 5.15 Sa se arate ca
Z 1
m!n!
Bn (x)Bm (x)dx = (1)n1
Bm+n .
(m + n)!
0
R. Se fac integrari prin parti si se tine seama de egalilasile Bn (1) = Bn (0), n 2
si B1 (1) = 21 , B1 (0) = 21 .
P 5.16 Fie Pn polinomul monic de grad n ortogonal cu ponderea (x) n intervalul I pe Pn1 . Sa se arate ca daca P este un polinom monic de grad n atunci
Z
Z
2
(x)P (x)dx (x)Pn2 (x)dx.
I

R. P (x) = Pn (x) + r(x), r Pn1 .


P 5.17 Fie o functie pondere para si (Qn )nN un sir de polinoame ortogonale
cu ponderea n intervalul [1, 1]. Sa se arate ca daca n este par / inpar atunci
Qn este functie para / impara.
R. Fie Pn sirul corespunzator de polinoame ortogonale monice. Vom utiliza
notatiile (5.13). Inductie dupa n.

156

CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

1. Pentru n = 0, Q0 (x) = a0 care este functie para. Pentru n = 1, Q1 (x) =


a1 x + b1 . In
Z 1
Z 1
(x)xdx + a0 b1
(x)dx
0 =< Q1 , Q0 >= a0 a1
1

functia din prima integrala este impara iar functia din a doua integrala este para.
Rezulta b1 = 0, adica Q1 (x) = a1 x, functie impara.
2. Presupunem proprietatea adevarata pentru polinoame de grad cel mult n.
Prin schimbarea de variabila x = t n < xPn , Pn > se obtine
Z 1
Z 1
Z 1
2
2
(t)tPn2 (t)dt,
(t)tPn (t)dt =
(x)xPn (x)dx =
< xPn , Pn >=
1

de unde rezulta ca < xPn , Pn >= 0. Formula celor trei termeni (5.19) devine
xQn =

an
an1 d2n
Qn+1 +
Qn1 .
an+1
an d2n1

P 5.18 Fie formula de integrare numerica de tip Gauss


Z
(x)f (x)dx =
I

n
X

Ai f (xi ) + R(f )

i=1

Q
si u(x) = ni=1 (x xi ) = xn (an1 xn1 + . . . + a1 x + a0 ) ortogonala pe Pn cu
ponderea (x) nR I.
Pn
k
sirul
Daca yk = I (x)xk dx =
i=1 Ai xi , k {0, 1, . . . , 2n 1} atunci
(yi )0i2n1 verifica ecuatia cu diferente liniara, omogena, cu coeficienti constanti
de ordin n
yn+s = a0 ys + a1 ys+1 + . . . + an1 yn+s1 ,

s {0, 1, . . . , n 1}.

Capitolul 6
Metoda celor mai mici p
atrate
Problema aproximarii unei functii printr-o alta functie dintr-o clasa convenabila prin metoda celor mai mici patrate este prezentata n mai multe ipostaze.

6.1

Construirea unei functii de aproximare


prin metoda celor mai mici p
atrate

Cazul discret. Reluam problema aproximarii unei functii cunoscuta prin


valorile y1 , y2 , . . . , yn date respectiv n punctele x1 , x2 , . . . , xn , distincte doua cate
doua.
Pentru n mare, aproximatia data de o functie de interpolare este improprie
utilizarii n cazul n care intereseaza expresia functiei obtinute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici patrate.
Fie m N, m < n. O functie F (x, c1 , . . . , cm ), fixata de parametrii c1 , . . . , cm
reprezinta o aproximatie construita prin metoda celor mai mici patrate daca
n
X

[F (xk , c1 , . . . , cm ) yk ]2 =

k=1

= inf{

n
X
[F (xk , 1 , . . . , m ) yk ]2

1 , . . . , m R}

k=1

Ansamblul format din parametrii (c1 , . . . , cm ) defineste un punct de minim al


functiei
n
X
(1 , . . . , m ) =
[F (xk , 1 , . . . , m ) yk ]2 ,
(6.1)
k=1

157

158

CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

si este o solutie a sistemului algebric (conditia necesara de optimalitate)

= 0,
i

i = 1, 2, . . . , m.

(6.2)

Studiem cazul liniar. Fie 1 (x), . . . , m (x) functii liniar independente si


F (x, 1 , . . . , m ) = 1 1 (x) + . . . + m m (x).
In acest caz, sistemul (6.2) devine un sistem algebric de m ecuatii liniare cu m
necunoscute
n
X

(c1 , . . . , cm ) = 2
[c1 1 (xk ) + . . . + cm m (xk ) yk ]i (xk ) = 0,
i
k=1

(6.3)

i = 1, 2, . . . , m.
Utilizand notatiile
ai,j =

n
X

i (xk )j (xk )

k=1

bi =

n
X

yk i (xk )

(6.4)

k=1

sistemul (6.3) se scrie


m
X

ai,j cj = bi

i = 1, 2, . . . , m.

(6.5)

j=1

Matricea (ai,j )1i,jm a coeficientilor dati de formula (6.4) se numeste matricea


Gram asociata problemei de aproximare prin metoda celor mai mici patrate considerata.
Astfel pentru obtinerea aproximatiei dorite trebuie parcursi urmatorii pasi:
1. Se alege m N si functiile liniar independente 1 (x), . . . , m (x).
2. Se calculeaza, conform formulelor (6.4) coeficientii (ai,j )1i,jm si (bi )1im .
3. Se rezolva sistemul algebric de ecuatii liniare (6.5), rezultand coeficientii
c1 , c2 , . . . , cm .
4. Se formeaza functia de aproximare
F (x, c1 , . . . , cm ) = c1 1 (x) + . . . + cm m (x).

159

6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT


II DE APROXIMARE

Expresia functiei de aproximare poate fi pus sub o forma matriceala.


U si Y definite prin

1 (x1 ) 1 (x2 ) . . . 1 (xn )


y1
2 (x1 ) 2 (x2 ) . . . 2 (xn )
y2

U =
Y =
...
...
...
...
...
m (x1 ) m (x2 ) . . . m (xn )
yn
Prin calcul direct obtinem egalitatile matriceale
n
X
U UT = (
i (xk )j (xk ))1i,jm = (ai,j )1i,jm
k=1

si

n
X
U Y =(
i (xk )yk )1im = (bi )1im .
k=1

Sistemul (6.5) se poate scrie

c1
U UT . . . = U Y ;
cm
de unde

c1
. . . = (U U T )1 U Y,
cm

iar expresia functiei de aproximare este

1 (x)
F (x) =< (U U T )1 U Y, . . . >,
m (x)
unde prin < , > s-a notat produsul scalar din Rn .
Fie vectorii

i (x1 )
i (x2 )

ui =
i {1, . . . , m}.
Rn
..

.
i (xn )

Fie matricele

160

CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

Teorema 6.1.1 Daca vectorii u1 , . . . , um sunt liniar independenti atunci matricea sistemului algebric de ecuatii liniare (6.5) este nesingulara.
Demonstratia 1. Aplicand vectorilor liniar independenti u1 , . . . , um procedeul
de ortogonalizare Gram - Schmidt obtinem vectorii

i,1
m
X

vi =
i,p up = [u1 . . . um ] ... ,
i {1, . . . , m},
p=1
i,m
astfel ncat viT vj = i,j , i, j {1, . . . , m}, unde i,j reprezinta simbolul lui Kronecker. Ansamblul acestor relatii se poate scrie matriceal

1,1 . . . m,1

.. .
..
V = [v1 . . . vm ] = [u1 . . . um ] = U T unde = ...
.
.
1,m . . . m,m
Datorita conditiilor de ortogonalitate V T V = Im . Pe de alta parte V T V =
T U U T . In consecinta |T U U T | = ||2 |U U T | = 1, deci |U U T | =
6 0.
Demonstratia 2. Matricea U U T este simetrica si pozitiva. Este suficient sa se
arate ca este strict pozitiva, caz n care U U T c = 0 c = 0.
Liniar independenta liniilor lui U , adica a coloanelor lui U T se exprima prin
m
X

ci uTi = 0

c = (c1 . . . cm )T = 0

i=0

sau

UT c = 0 c = 0


c 6= 0 U T c 6= 0 .

Prin urmare < U U T c, c >= kU T ck22 > 0, c Rm , c 6= 0.


Are loc si proprietatea reciproca, daca matricea U U T este nesingulara, deci
strict pozitiva, atunci liniile lui U sunt liniar independente. Intr-adevar, daca
U T c = 0 atunci U U T c = 0 si n consecinta c = 0.
Utilizand notatiile introduse, problema initiala se poate reformula prin
() = ky U T k22 min

(6.6)

Aceasta forma conduce la dezvoltarea rezolvarii sistemelor algebrice de ecuatii


liniare n sensul celor mai mici patrate.

161

6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT


II DE APROXIMARE

Cazul neliniar.
Introducem notatiile rk (1 , . . . , m ) = F (xk , 1 , . . . , m ) yk , k = 1, 2, . . . , n.
Rescriem functionala de minimizat (6.1) sub forma
n

1
1X 2
1
f () = () =
ri () = ||r()k22 ,
2
2 i=1
2
unde

= ...
m

r1 ()

r() = ... .
rn ()

Pentru nceput sa calculam gradientul si hessianul functiei f ()


2

f ()
f ()
2 f ()
.
.
.
2
m 1
1
. 1

..
..
.
.
H() =
f 0 () = ... ,
.
.
.

2
2
f ()
f ()
f ()
.
.
.
m
1 m
2
m

In acest scop notam

J() =

r1 ()
1

..
.

rn ()
1

...
..
.
...

r1 ()
m

..
.

rn ()
m

rk00 () =

2 rk ()
21

..
.

2 rk ()
1 m

...
..
.
...

2 rk ()
m 1

..
.

2 rk ()
2m

k = 1, 2, . . . , n.P
Din f()
= ni=1 ri () ri ()
rezulta
k
k
f 0 () = J T ()r(),
iar din

f 2 ()
j k

Pn

ri () ri ()
i=1 ( j
k

ri ()
+ ri ()
rezulta
j k

H() = J ()J() +

n
X

ri ()ri00 ().

i=1

Rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare f 0 () = 0, (6.2), prin


metoda Newton-Kantorovici conduce la sirul de aproximatii
(k+1) = (k) [H((k) )]1 f 0 ((k) ),

k N,

(6.7)

162

CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

si este cunoscuta sub numele de metoda Gauss-Newton.


Utilizarea metodei gradientului pentru minimizarea functiei f () conduce la
sirul de aproximatii
(k+1) = (k) k f 0 ((k) ),

k N.

(6.8)

Metoda Levenberg-Marquardt este o combinatie empirica a formulelor (6.7)


si (6.8)
(k+1) = (k) [H((k) ) + k diagH((k) )]1 f 0 ((k) ),

k N.

(6.9)

Cazul continuu. Fie I R un interval, C(I) o functie pondere, (x) >


0, x I. In C(I) se defineste produsul scalar
Z
< f, g >= (x)f (x)g(x)dx.
I

Dandu-se (pk )kN un sir de functii (polinoame) ortogonale n intervalul I cu ponderea ,Pnumarul n N si f C(I), se pune problema determinarii functiei
(x) = nk=0 ck pk (x) care minimizeaza functionala
7 kf k22 =< f , f > .
Calculam
(c0 , c1 , . . . , cn ) = kf

k22

=< f

n
X

ck p k , f

k=0

=< f, f > 2

n
X
k=0

ck < f, pk > +

n
X

n
X

ck pk >=

k=0

c2k < pk , pk > .

k=0

Conditiile de optimalitate sunt


1
= < f, pi > +ci < pi , pi >= 0,
i = 0, 1, . . . , n.
2 ci
P
<f,pi >
<f,pk >
Astfel ci = <p
si (x) = nk=0 <p
pk . Utilizand acest rezultat, avem
i ,pi >
k ,pk >
kf

k22

n
X
< f, pk >2
=< f, f >
=< f, f > < , >=
<
p
k , pk >
k=0

= kf k22 kk22 ,

(6.10)

163

6.2. APROXIMARE IN SPAT


II PREHILBERTIENE

relatie ce aminteste de teorema lui Pitagora. Din (6.10) rezulta inegalitatea lui
Bessel
Z
n
X
< f, pk >2
2
(6.11)
kf k = (x)f 2 (x)dx,
<
p
,
p
>
k k
I
k=0
P
<f,pk >2
adica convergenta seriei
k=0 <pk ,pk > .
Teorema 6.1.2 Daca I = [a, b] este un interval compact si (pk )kN este un sir
de polinoame ortogonale atunci are loc egalitatea lui Parceval

X
< f, pk >2
= kf k22 .
< pk , pk >
k=0

Demonstratie.
Potrivit Teoremei Weierstass, pentru orice f C[a, b] si orice > 0 exista un
polinom P astfel ncat |f (x) P (x)| < , x [a, b]. Atunci
Z b
2
kf P k2 =
(x)(f (x) P (x))2 dx < C2 ,
a

Rb

unde C = a (x)dx.
Daca n este gradul polinomului P, atunci din definitia elementului de aproximare de gradul n, construit prin metoda celor mai mici patrate, rezulta
kf k22 kf P k22 < C2
si tinand cont de (6.10),
0
adica limn

<f,pk >2
k=0 <pk ,pk >

Pn

kf k22

n
X
< f, pk >2
< C2 ,

< pk , pk >
k=0

= kf k22 .

Teorema anterioara sugereaza ideea determinarii lui n. Pentru


> 0 dat, n se
Pn <f,p
2
2
determina astfel ncat sa fie satisfacuta inegalitatea kf k2 k=0 <pk ,pkk>> < .

6.2

Metoda celor mai mici p


atrate n spatii prehilbertiene

Fie X un spatiu prehilbertian peste corpul K = R C, (wj )1jn o familie de


elemente ortogonale
< wj , wk >= d2j j,k ,

j, k {1, . . . , n}.

164

CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

si subspatiul W = span{w1 , . . . , wn }.
P
Ne propunem sa calculam elementul de aproximatie y = nj=1 cj wj a unui
element x X, determinat prin metoda celor mai mici patrate:
k

n
X

cj wj xk = inf{k

j=1

n
X

j wj xk2 : j K, 1 j n}.

j=1

Problema revine la minimizarea functionalei (1 , . . . , n ) = k


P
Pentru w0 = nj=1 d12 < x, wj > wj au loc egalitatile

Pn

j=1

j wj xk2 .

< w0 x, wk = 0,

k {1, . . . , n}.

Intr-adevar
< w0 x, wk >=

n
X
1
< x, wj >< wj , wk > < x, wk >= 0.
2
d
j
j=1

Au loc egalitatile
(1 , . . . , n ) = k

n
X

j wj w0 +w0 xk2 = k

j=1

n
X
1
(j 2 < x, wj >)wj +w0 xk2 =
dj
j=1

n
n
X
X
1
1
=<
(j 2 < x, wj >)wj + w0 x,
(k 2 < x, wk >)wk + w0 x >=
dj
dk
j=1
k=1
!
n
n
X
X
1
1
(j 2 < x, wj >) < w0 x, wj > +
=
|j 2 < x, wj > |2 + 2<
dj
dj
j=1
j=1
2

+kw0 xk =

n
X
j=1

|j

1
< x, wj > |2 + kw0 xk2 .
d2j

Pentru j = d12 < x, wj >, j {1, . . . , n} se obtine valoarea minima a functionalei


j
. Astfel elementul de aproximare cautat este
y=

n
X
1
< x, wj > wj .
2
d
j
j=1

(6.12)

y este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele subspatiului
W.

165

6.3. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE

6.3

Polinom trigonometric de aproximare


construit prin metoda celor mai mici p
atrate

Fie C2 spatiul liniar al functiilor continue, periodice, cu periada 2 si


m

Tm = {T (x) =

0 X
+
(j cos jx + j sin jx) : 0 , 1 , . . . , n , 1 . . . , m R}
2
j=1

multimea polinoamelor trigonometrice de grad m.


Pentru o functie f C2 determinam un polinom trigonometric de grad m,
m

T0 (x) =
astfel ncat
Z

a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx)
2
j=1

Z
[T0 (x) f (x)] dx = inf{
2

[T( x) f (x)]2 dx : T Tm }.

Functiile
p0 (x) = 1,

p2j (x) = cos jx,

p2j1 (x) = sin jx,

j N

formeaza un sir de functii ortogonale n C2 .


Utilizand rezultatele sectiunii anterioare, se obtine
R 2
<f,p0 >
a0
1
= c0 =
= 2
f (x)dx,
2
<p0 ,p0 >
0
R
2
<f,p2j >
aj = c2j =
= 1 0 f (x) cos jxdx,
<p2j ,p2j >
R 2
<f,p
>
bj = c2j1 = <p2j12j1
= 1 0 f (x) sin jxdx,
,p2j1 >
j N .
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai
mici patrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezulta n urma trunchierii
seriei Fourier atasat functiei f .

Probleme si teme de seminar


P 6.1 Dandu-se punctele Pi (xi , yi ), i {1, 2, . . . , n}, sa se determine dreapta 4
care minimizeaza suma patratelor distantelor de la punctul Pi la 4.

166

CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

R. Alegand parametrii:
d distanta de la origine la dreapta 4;
unghiul format de perpendiculara din origine pe dreapta 4 cu semiaxa
pozitiva a axei Ox
ecuatia dreptei 4 este
x cos + y sin d = 0.
Problema de optimizare devine
min
,d

n
X

(xi cos + yi sin d)2 .

i=1

Conditiile de optimalitate conduc la sistemul algebric neliniar


Pn
Pn
1
(yi2 x2i )) sin 2+
( i=0
Pxn i yi ) cos 2 + 2 ( Pi=0
n
= 0
xi ) sin
+d (
Pd ( i=0 yi ) cos
Pn i=0
= 0.
( i=0 xi ) cos + ( ni=0 yi ) sin nd
P 6.2 Fie f C[0, 1]. Sa se puna n evidenta matricea Gram corespunzatoare
sistemului algebric de ecuatii liniare ce rezulta n cazul n care elementul
aproxPde
n
imare construit prin metoda celor mai mici patrate are forma (x) = k=0 ck xk .
P 6.3 Fie f (x) = 2x 1 si > 0. UtilizandP
metoda celor mai mici patrate s
a
n
ncat sa fie
se determine functia de aproximare q(x) =
k=0 ak cos kx astfel
R1
2
satisfacuta conditia 0 [f (x) q(x)] dx < .
R. Fie qk (x) = cos kx, k {0, 1, . . . , n}. Au loc egalitatile
Z 1
Z 1
1
2
q0 (x) dx = 1,
q1 (x)2 dx = , k {1, 2, . . . , n},
2
0
0
Z 1
qk (x)qj (x)dx = 0.
0

Metoda celor mai mici patrate da


Z 1
Z
a0 =
f (x)q0 (x)dx,
ak = 2
0

f (x)qk (x)dx,

k {1, 2, . . . , n}.

Inegalitatea
Z
0

1
1X 2
a <
[f (x) q(x)] dx = a20
3
2 k=1 k

serveste la determinarea lui n.

167

6.3. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE

P 6.4 Fie X un spatiu prehilbertian si Y = span{x1 , . . . , xn }, unde xi X, i =


1, . . . , n, sunt elemente ortonormate. Sa se arate ca elmentul
cea mai buna
Pde
n
aproximatie a lui x Y prin elementele multimii Y, este y0 = i=1 < x, xi > xi .
R. Fie y =

Pn

i=1 ci xi

un element din Y. Atunci

ky xk22 =

n
X

c2i 2

i=1

kxk22

n
X

n
X

ci < xi , x > +kxk22 =

i=1

< xi , x > +

i=1

n
X

(ci < xi , x >)2 .

i=1

Pentru ci =< xi , x > expresia de mai sus este minima.


P 6.5

1. Fie X = C n+1 [a, b] si a x1 < x2 < . . . < xn+1 b. Sa se arate ca


< f, g >1 =

n+1
X

Z
f (xi )g(xi ) +

f (n+1) (x)g (n+1) (x)dx

i=1

este un produs scalar n X.


1 )...(xxi1 )(xxi+1 )...(xxn+1 )
2. Daca li (x) = (x(xx
, i = 1, . . . , n + 1 si Y =
i x1 )...(xi xi1 )(xi xi+1 )...(xi xn+1 )
n+1
span{l1 , . . . , ln+1 } = Pn C [a, b], sa se arate ca elementul de cea mai
buna aproximare a unei functii f C n+1 [a, b] prin elementele multimii Y,
n sensul normei generate de produsul scalar < , >1 , este polinomul de
interpolare Lagrange L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ).

P 6.6

1. Fie X = C n+1 [a, b] si x0 [a, b] Sa se arate ca


< f, g >2 =

n
X
f (i) (x0 )g (i) (x0 )
i=0

i!2

Z
+

f (n+1) (x)g (n+1) (x)dx

este un produs scalar n X.


2. Daca ei (x) = (x x0 )i , i = 0, . . . , n si Y = span{e0 , . . . , en } = Pn
C n+1 [a, b], sa se arate ca elementul de cea mai buna aproximare a unei
functii f C n+1 [a, b] prin elementele multimii Y, n sensul normei generate de produsul scalar < , >2 , este polinomul lui Taylor Tn (f, x0 )(x) =
Pn f (i) (x0 )
(x x0 )i .
i=0
i!

168

CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

Capitolul 7
Transformarea Fourier discret
a
Notam prin Cn multimea sirurilor de numere complexe, periodice cu perioada
n:
Cn = {x = (xk )kZ : xk C, xk = xk+n , k Z}.
Un sir x Cn este determinat de elementele x0 , x1 , . . . , xn1 , restul elementelor
se obtin prin periodicitate. Se va folosi notatia x = (xk )0kn1 Cn .

7.1

Transformata Fourier discret


a

Transformarea Fourier discreta (TFD) este un operator liniar F : Cn Cn


definit prin
y = F (x), x = (xk )0kn1 y = (yk )0kn1
yk =

n1
X

xj wkj

0 k n 1,

(7.1)

j=0
2

unde w = ei n . Sirul y se numeste transformata Fourier discreta a sirului x.


Matriceal transformarea Fourier discreta se scrie

1
1
1
...
1
y0
x0
y1 1 w1

w2
. . . wn+1


x1
2
4
2n+2
y2 1 w
x2
w
... w

.
.. ..
..
..
..
.
..
.
.
. .
.
.
.
.
2
n+1
2n+2
(n1)
yn1
xn1
1 w
w
... w
Transforma Fourier discret
a invers
a. Presupunem ca n relatiile (7.1)
169

170

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

este cunoscuta transformata Fourier discreta (sirul imagine) y =


(yk )0kn1 si vom determina sirul original x = (xk )0kn1 .
Inmultind relatiile (7.1), respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , n 1 si adunand
obtinem
n1
n1
n1
X
X
X
yk wkp =
xj
wk(pj)
j=0

k=0

k=0

si folosind (8.10) rezulta


n1

xp =

1X
yk wkp .
n k=0

Teorema 7.1.1 Daca n = 2m si x = (xj )jZ este un sir periodic, cu perioada n,


de numere reale, atunci ynk = y k , k {0, . . . , n 1}, unde y = Fn (x) = (yk )jZ
si y k este conjugatul lui yk .
Demonstratie. Fie k {0, 1, . . . , n2 }. Atunci
ynk =

n1
X

xj w

(nk)j

j=0

n1
X

xj wkj = y k .

j=0

Astfel TFD a unui sir de numere reale x = (xj )jZ cu periada n = 2m este
definit de n2 + 1 = 2m1 + 1 numere complexe {y0 , y1 , . . . , y n2 }.
Teorema 7.1.2 Daca x = (xk )kZ si y = (yk )kZ sunt doua siruri din Cn av
and
transformatele Fourier discrete sirurile X = (Xk )kZ = Fn (x) si respectiv Y =
(Yk )kZ atunci au loc egalitatile
Pn1
Pn1
Xk Y k ,
k=0 xk y k = n
Pn1
Pk=0
n1
2
2
k=0 |xk | = n
k=0 |Xk | .
Demonstratie. Prima relatie rezulta din
n1
X
k=0

Xk Y k =

n1
X
k=0

Xk

n1
X
j=0

yj w

jk

n1
X

n1
n1
X
1X
jk
=n
yj
Xk w = n
xj y j .
n k=0
j=0
j=0

A doua relatie rezulta din prima pentru y = x.

171

7.1. TRANSFORMATA FOURIER DISCRETA

Produsul de convolutie.1 Daca x, y Cn atunci produsul lor de convolutie


z = x y este sirul z = (zk )kZ definit prin
zk =

n1
X

k Z.

xj ykj

j=0

Legat de produsul de convolutie au loc urmatoarele proprietati ale transformarii Fourier discreta
Teorema 7.1.3 Au loc egalitatile:
1. F (x y) = F (x) F (y);
2. F 1 (x y) = nF 1 (x) F 1 (y);
3. F (x) F (y) = nF (x y).
Demonstratie. Fie x = (xk )kZ , y = (yk )kZ Cn .
1. Daca
F (x) = X = (Xk )kZ F (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = x y = (uk )kZ
F (u) = U = (Uk )kZ .
atunci au loc egalitatile
Uk =

n1
X

uj w

kj

n1
n1
n1 X
n1
X
X
X
sk
kj
xs w
xs yjs )w
=
yjs wk(js) .
=
(
s=0

j=0 s=0

j=0

j=0

Prin schimbarea de indice l = j s suma interioara devine


n1
X

yjs w

k(js)

j=0

n1s
X

yl w

kl

1
X

yl w

kl

yl wkl .

l=0

l=s

l=s

n1s
X

T
inand seama de periodicitatea sirului y si de definitia lui w
1
X

yl w

kl

l=s

Asadar

Pn1
j=0

yl+n w

k(l+n)

l=s

yjs wk(js) =
Uk =

Pn1

n1
X
s=0

1
X

l=0

xs w

n1
X

yl wkl .

l=ns

yl wkl si n consecinta
sk

n1
X

yl wkl = Xk Yk .

l=0

A nu se confunda cu notiunea omonima definita la transformarea z din Cap. 1.

172

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

2. Procedand asemanator, daca


F 1 (x) = X = (Xk )kZ F 1 (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = x y = (uk )kZ
F 1 (u) = U = (Uk )kZ .
atunci au loc egalitatile
Uk =

n1
n1
n1 n1
n1
X
1X
1XX
1X
xs wsk
yjs wk(js) =
uj wkj =
(
xs yjs )wkj =
n j=0
n j=0 s=0
n s=0
j=0

n1

= n(

n1

1X
1X
xs wsk )(
yl wkl ) = nXk Yk .
n s=0
n l=0

3. Daca
F (x) = X = (Xk )kZ F (y) = Y = (Yk )kZ ,
u = xy = (xk yk )kZ
F (u) = U = (Uk )kZ .
atunci au loc egalitatile
n1
X

(X Y )k =

Xj Ykj

n1
n1
n1 X
n1
X
X
X
sk
js
xs w
xs w )Ykj =
Ykj ws(kj) .
=
(
s=0

j=0 s=0

j=0

j=0

Prin schimbarea de indice l = k j suma interioara devine


n1
X

Ykj ws(kj) =

j=0

k
X

1
X

Yl wsl =

l=k+1n

Yl wsl +

k
X

Yl wsl .

l=0

l=k+1n

T
inand seama de periodicitatea sirului Y si de definitia lui w
1
X
l=k+1n

Asadar

Pn1
j=0

1
X

Yl wsl =

Ykj ws(kj) =

Yl+n ws(l+n) =

l=k+1n

Pn1

(X Y )k = n

l=0

n1
X
s=0

n1
X

Yl wsl .

l=k+1

Yl wsl = nys si n consecinta

xs y y w

sk

=n

n1
X
s=0

us wsk = nUk .

173

RAPIDA

7.2. ALGORITMUL TRANSFORMARII


FOURIER DISCRETA

7.2

Algoritmul transform
arii Fourier discret
a rapid
a

Fie n = 2m si pentru simplificarea expunerii alegem m = 3. Daca k, j


{0, 1, . . . , 2m 1 = 7} atunci au loc reprezentarile k = k2 22 + k1 2 + k0 , j =
j2 22 + j1 2 + j0 unde k0 , k1 , k2 , j0 , j1 , j2 sunt cifre binare. Folosim notatiile yk =
y(k2 , k1 , k0 ) si xj = x(j2 , j1 , j0 ).
Transformarea Fourier discreta a sirului x devine

yk = y(k2 , k1 , k0 ) =

7
X

xj w

kj

j=0

1
X

2 +j

wk(j2 2

1 2+j0 )

x(j2 , j1 , j0 ) =

j0 =0 j1 =0 j2 =0

kj0

j0 =0

1 X
1 X
1
X

1
X

2kj1

j1 =0

1
X

2 kj
2

xj w2

x(j2 , j1 , j0 ).

j2 =0

Observand ca w2 kj2 = w4k0 j2 , w2kj1 = w2(2k1 +k0 )j1 , wkj0 = w(4k2 +2k1 +k0 )j0
suma interioara este
1
X

x(j2 , j1 , j0 )w

22 kj2

j2 =0

1
X

x(j2 , j1 , j0 )w4k0 j2 = x1 (k0 , j1 , j0 ).

j2 =0

Rezulta
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =

1
X

kj0

j0 =0

Daca notam x2 (k0 , k1 , j0 ) =

P1

j1 =0

1
X

w2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ).

j1 =0

w2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ) atunci, n final, avem

yk = y(k2 , k1 , k0 ) =

1
X

wkj0 x2 (k0 , k1 , j0 ) =

j0 =0

1
X

w(4k2 +2k1 +k0 )j0 x2 (k0 , k1 , j0 ) = x3 (k0 , k1 , k2 ).

j0 =0

In consecinta, pentru calculul transformarii Fourier discreta, n loc sa calculam

174

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

succesiv elementele sirului y = (yk )k , calculam coloanele tabelului


x0
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7

= x(0, 0, 0)
= x(0, 0, 1)
= x(0, 1, 0)
= x(0, 1, 1)
= x(1, 0, 0)
= x(1, 0, 1)
= x(1, 1, 0)
= x(1, 1, 1)

x1 (0, 0, 0)
x1 (0, 0, 1)
x1 (0, 1, 0)
x1 (0, 1, 1)
x1 (1, 0, 0)
x1 (1, 0, 1)
x1 (1, 1, 0)
x1 (1, 1, 1)

x2 (0, 0, 0)
x2 (0, 0, 1)
x2 (0, 1, 0)
x2 (0, 1, 1)
x2 (1, 0, 0)
x2 (1, 0, 1)
x2 (1, 1, 0)
x2 (1, 1, 1)

x3 (0, 0, 0) =
x3 (0, 0, 1) =
x3 (0, 1, 0) =
x3 (0, 1, 1) =
x3 (1, 0, 0) =
x3 (1, 0, 1) =
x3 (1, 1, 0) =
x3 (1, 1, 1) =

y(0, 0, 0) = y0
y(1, 0, 0) = y4
y(0, 1, 0) = y2
y(1, 1, 0) = y6
y(0, 0, 1) = y1
y(1, 0, 1) = y5
y(0, 1, 1) = y3
y(1, 1, 1) = y7

Astfel numarul adunarilor efectuate este 8 3 sau nm = n log2 n, n cazul general,


fata de 88, respectiv n2 , adunari necesare calcularii succesive a elementelor sirului
y.

7.3

Transformarea cosinus discret


a

Definitia 7.3.1 Fie x = (xj )0jn1 Cn . Sirul y Cn , transformata cosinus


discreta TCD a lui x, este definit prin
y=

Fnc (x),

y = (yk )0kn1

yk =

n1
X

1 k
xj cos (j + ) ,
2 n
j=0

k {0, 1, . . . , n1}.
(7.2)

Astfel TCD se poate reprezenta prin produsul matriceal

y0
a0,0 . . . a0,n1
x0
..
..
..
..
..
. =
. ,
.
.
.
yn1
an1,0 . . . an1,n1
xn1
.
unde ak,j = cos (j + 12 ) k
n
Teorema 7.3.1 Are loc egalitatea

AA =

sau

n1
X
j=0

n
n
2

..

.
n
2


ap,j aq,j = p,q cp ,

unde cp =

n daca p = 0
n
daca p > 0
2

(7.3)

175

7.3. TRANSFORMAREA COSINUS DISCRETA

Demonstratie. Egalitatile
sin na
(n + 1)a
2
cos a + cos 2a + . . . + cos na =
a cos
sin 2
2
na
sin 2
(n + 1)a
sin a + sin 2a + . . . + sin na =
a sin
sin 2
2
implica
n1
X

sin na
1
cos (j + )a =
a.
2
2
sin
2
j=0

Atunci
Sp,q =

n1
X

ap,j aq,j =

j=0

1
2

n1 h
X
j=0

n1
X

1 p
1 q
cos (j + ) cos (j + )
=
2
n
2
n
j=0

1 (p + q)
1 (p q) i
cos (j + )
+ cos (j + )
.
2
n
2
n

Daca p 6= q atunci suma de mai sus devine


1 h sin (p + q) sin (p q) i
Sp,q =
+
= 0.
(pq)
2 2 sin (p+q)
2
sin
n
n
Daca p = q > 0 atunci
n1

Sp,p =

1X
sin 2p
n
1 2p n
n
+ =
= .
cos (j + )
2p +
2 j=0
2 n
2
2
2
4 sin n

Daca p = q = 0 atunci S0,0 = n.


Din teorema anterioara rezulta ca

A1 = AT

1
n

2
n

...
2
n

Astfel transformarea cosinus discreta inversa (TCDI) este data de


xk = dk

cu dk =

1
n
2
n

n1
X

1 j
yj cos (k + ) ,
2 n
j=0

daca k = 0
.
daca k > 0

k {0, 1, . . . , n 1},

176

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

O leg
atur
a ntre TFD si TCD
Fie x = (xj )0jn1 Cn si sirul z C4n definit prin

0 daca k = 0, 2, . . . , 2n, . . . , 4n 2
xs daca k = 2s + 1, s = 0, 1, . . . , n 1
zk =

xs daca k = 4n 1 2s, s = 0, 1, . . . , n 1
0 1 2
atunci
x0 x1 x2

De exemplu, pentru n = 3, daca x =

z=

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
0 x0 0 x1 0 x2 0 x2 0 x1 0 x0

Teorema 7.3.2 Cu notatiile de mai sus, primele n componente ale transform


arii
Fourier discrete a sirului z coincid cu dublul transformarii cosinus discrete a
sirului x.

Demonstratie. Fie Z = (Zk )0k4n1 TFD a sirului z. Daca w = ei 4n = ei 2n


atunci
4n1
2n1
X
X
Zk =
zj wjk =
z2j+1 w(2j+1)k =
j=0

n1
X

j=0

z2j+1 w

(2j+1)k

j=0

2n1
X

z2j+1 w(2j+1)k .

j=n

Schimband, n a doua suma, indicele de sumare j = 2n 1 s si tinand seama


de definitia sirului z, expresia de mai sus devine

Zk =

n1
X

xs w

(2s+1)k

s=0

=2

n1
X

xs w

(4n12s)k

s=0

n1
X

1 k
= 2yk ,
xs cos (s + )
2 n
s=0

n1
X

xs (w(2s+1)k + w(2s+1)k ) =

s=0

k {0, 1, . . . , n 1}.

177

7.4. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

7.4
7.4.1

Aplicatii ale transformatei Fourier discret


a
Calculul coeficientilor Fourier

Fie f C2 , o functie continua si periodica de perioada 2.. Daca are loc


dezvoltarea n serie Fourier

X
a0 X
f (x) =
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
ck eikx
(7.4)
2
k=1
kZ
cu coeficientii
Z
Z
Z
1 2
1 2
1 2
f (x)dx, ak =
f (x) cos kxdx, bk =
f (x) sin kxdx
a0 =
0
0
0
pentru k N , atunci
1
ak ibk
=
ck =
2
2

f (x)eikx dx,

ck = ck ,

k N.

(7.5)

Aproximam integrala din (7.5) prin formula trapezelor. Daca n N este


parametrul de discretizare atunci se obtine
n1
X
2
2
1 2
[f (0) + 2
f ( j)eik( n j) + f (2)eik2 ].
ck
2 2n
n
j=1

Datorita periodicitatii functiilor f si ez , din relatia de mai sus deducem


n1

n1

1 X 2
1 X 2 ik( 2 j)
n
=
ck
f ( j)e
f ( j)wjk .
n j=0
n
n j=0
n

(7.6)

Astfel, sirul c = (ck )0kn1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0jn1 , yj =

f ( 2
j).
n

Se observa ca membrul drept din (7.6) coincide cu formula coeficientilor polinomului trigonometric de interpolare a functiei f, (8.5) sau (8.11) dupa cum n
este impar sau par.
Prin urmare, calculand primii n termeni a dezvoltarii Fourier (7.4) cu ajutorul formulei trapezelor cu parametrul de discretizare n obtinem totodata si
j, 0
coeficientii polinomul trigonometric de interpolare a functiei, n nodurile 2
n
j n 1.
Exista o alta legatura ntre coeficientii Fourier ale unei functii si transformata
Fourier discreta a sirului valorilor ei pe o multime echidistanta de noduri.

178

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Teorema 7.4.1 Fie n N . Daca

X
a0 X
f (t) =
+
(aj cos jt + bj sin jt) =
cj eijt ,
2
j=1
jZ
cu cj =

aj bj
, cj
2

= cj , j N si

y = Fn (x),
atunci

x Cn ,

unde

x = (xj )0jn1 ,

X
yk = n ck +
(ck+sn + cksn ) ,

xj = f (j

2
),
n

k {0, 1, . . . , n 1}.

s=1

Demonstratie. Din nou, notam tj = j 2


, j {0, 1 . . . , n 1} si w = ei n .
n
Atunci
X
X
xj = f (tj ) =
c eitj =
c wj
Z

de unde se obtine
yk =

n1
X

xj wkj =

j=0

n1

X
X
j=0

!
c wj

wkj =

X
=0

=0

n1
X

w(k)j .

j=0

Daca k este multiplu de n atunci suma interioara este n, iar n caz contrar 0.
Pentru k = sn se gaseste
!

X
X
yk = n
ck+sn = n ck +
(ck+sn + cksn ) .
s=1

sZ

7.4.2

Calculul coeficientilor Laurent

Daca f este o functie olomorfa n discul unitate avand pe 0 ca punct singular


izolat, atunci are loc dezvoltarea Laurent
X
f (z) =
ak z k
kZ

unde
1
ak =
2i

Z
||=1

f ()
1
d =
k+1

Z
0

f (eix )eikx dx.

179

7.4. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

Calculand integrala de mai sus cu formula trapezelor deducem


n1
X
2
2
1 2
ak
[f (1) + 2
f (ei n j )eik( n j) + f (ei2 )eik2 ].
2 2n
j=1

Periodicitatea functiei ez implica


n1

n1

2
2
2
1X
1X
ak
f (ei n j )eik( n j) =
f (ei n j )wjk .
n j=0
n j=0

(7.7)

Prin urmare, sirul a = (ak )0kn1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0jn1 , yj =
2
f (ei n j ).
Partea principala a dezvoltarii Laurent a functiei f (z) calculata este a1 =
an1 , a2 = an2 , . . . , a(n1) = a1 .

7.4.3

Determinarea functiei analitice cunosc


and partea real
a

Fie D C un domeniu care contine discul unitate si u(x, y) partea reala


a unei functii analitice f (z), z = x + iy. Se cere determinarea partii imaginare
v(x, y) a lui f (z), cu v(0, 0) = 0.
Definim (t) = u(cos t, sin t) = u(eit ) si daca dezvoltarea Fourier a functiei
(t) este

a0 X
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
(t) =
2
k=1

a0 X eikt + eikt
eikt eikt
(ak
+
+ bk
)=
=
2
2
2i
k=1

X
a0 X ak ibk ikt ak + ibk ikt
(
ck eikt ,
+
e +
e )=
2
2
2
k=1
kZ
k
cu c0 = a20 R, ck = ak ib
, c = ck , k N .
2 P k
P
k
ikt
Atunci f (z) = c0 + 2
ar, din f (eit ) = c0 + 2
k=1 ck z . Intr-adev
k=1 ck e
gasim

X
X
f (eit ) + f (eit )
it
ikt
<f (e ) =
= c0 +
ck e +
ck eikt =
2
k=1
k=1

= c0 +

X
k=1

ikt

ck e

X
k=1

ikt

ck e

= c0 +

X
k=1

ikt

ck e

X
k=1

ck eikt = (t).

180

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Restrictia partii imaginare la cercul unitate este

f (eit ) f (eit )
1 X ikt X ikt
(t) = v(e ) = =f (e ) =
= (
ck e ) =
ck e
2i
i k=1
k=1
it

= i

it

X
k=1

ikt

ck e

!
ikt

ck e

k=1

(ak sin kt bk cos kt).

k=1

Astfel coeficientii Fourier a functiei (t) sunt

daca k > 0
ick
0
daca k = 0
dk =

daca k < 0
ick = ick

(7.8)

Operatorul (t) (t) se numeste operatorul de conjugare. Expresia integrala a acestui operator este
1
(t) = K()(t) =
2

(s) cot
0

ts
ds
2

Metoda numerica pentru calculul functiei consta din


1. Se fixeaza un numar natural par n = 2m, m N .
2. Se calculeaza coeficientii Fourier c = (ck )0kn1 a functiei (t). Utilizand
metoda dezvoltata anterior,
c=

1
Fn ()
n

unde = (( 2k
))0kn1 .
n
3. Utilizand relatiile (7.8) se construieste vectorul coeficientilor Fourier a functiei
(t)
d = (0, ic1 , . . . , icm1 , icm1 , . . . , ic1 )
4. Se calculeaza valorile functiei (t) n punctele
= ((

2k
,
n

k {0, 1, . . . , n 1},

2k
))0kn1 = nFn1 (d).
n


7.4. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

7.4.4

181

Calculul integralei Cauchy

Fie = {z C : |z| = 1} si functia h : C. Notam prin f : C C functia


definita prin
Z
1
h()
f (z) =
d,
(7.9)
2i z
numita integrala Cauchy. Prin schimbarea de variabila = eit , integrala din (7.9)
devine
Z 2
1
h(eit )
f (z) =
dt.
(7.10)
2 0 1 zeit
Daca |z| < 1 atunci are loc dezvoltarea

X
1
=
z j eijt
1 zeit
j=0
si (7.10) devine
Z

X
1 X j 2
it ijt
z
h(e )e dt =
cj z j ,
f (z) =
2 j=0
0
j=0
R 2
1
h(eit )eijt dt.
unde cj = 2
0
Folosim formula trapezelor pentru calculul lui cj . Daca n N este parametrul
metodei trapezelor, atunci gasim
"
#
n1
X
2
2
1 2
cj
h(1) + 2
h(ei n k )eij n k + h(1)eij2 =
2 2n
k=1
n1

2
1X
h(ei n k )wjk ,
=
n k=0

adica secventa (c0 , c1 , . . . , cn1 ) este aproximata de d = n1 Fn (), cu = (j )0jn1 , j =


2
h(ei n j ).
In final f (z) Pn1 dj z j .
j=0

Probleme si teme de seminar


P 7.1 Corelatia a doua siruri x, y Cn se defineste prin
n1

1X
xy = z Cn cu zk =
xj yk+j , z = (zk )0kn1 .
n j=0

182

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Sa se demonstreze egalitatile
1. Fn (xy) = n1 Fn (x)Fn (y);
2. Fn1 (xy) = n1 Fn1 (x)Fn (y);
3. Fn (x)Fn (y) = Fn (xy);
P 7.2 Rezolvarea unei ecuatii integrale Fredholm de speta a doua cu nucleu convolutiv.
Indicatie. Fie ecuatia integrala Fredholm de speta a doua
Z b
x(t) +
N (t s)x(s)ds = f (t),
t [a, b],

(7.11)

unde N (t), f (t) sunt functii continue, date iar x(t) este functia necunoscuta.
Forma nucleului N (t s) atribuie ecuatiei atributul de convolutiv.
Fie n N . Introducem notatiile: h = ba
, tk = a + kh, tk+1/2 = a + (k + 12 )h.
n
Ecuatia (7.11) se mai scrie
x(t) +

n1 Z
X
k=0

tk+1

N (t s)x(s)ds = f (t),

t [a, b],

tk

si utilizand formula de integrare numerica a dreptunghiului cu neglijarea restului,


gasim
n1
X
u(t) + h
N (t tk+1/2 )u(tk+1/2 ) = f (t).
k=0

Neglijarea restului a impus renotarea functiei necunoscute prin u(t). Daca uk+1/2 =
u(tk+1/2 ) atunci atribuind lui t, succesiv valorile tj+1/2 obtinem sistemul algebric
de ecuatii liniare
uj+1/2 + h

n1
X

N ((j k)h)uk+1/2 = f (tj+1/2 ),

j {0, 1, . . . , n 1}. (7.12)

k=0

Rezolvarea sistemului algebric (7.12) se poate face cu ajutorul transformarii


Fourier discrete. In acest scop, definim sirurile
z = (zk )0kn1 zk = uk+1/2 ,
= (k )0kn1 k = fk+1/2 ,
= (k )0kn1 k = N (kh).

183

7.4. APLICAT
II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

Sistemul (7.12) se rescrie prin


zj + h

n1
X

zk jk = j ,

j {0, 1, . . . , n 1},

k=0

sau
z + h z = .
Aplicand transformarea Fourier discreta Fn deducem
Fn (z) + hFn (z)Fn () = Fn ().
Rezulta ca
z = Fn1 (w) unde w = (wk )0kn1 , wk =

Fn ()k
.
1 + hFn ()k

184

CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Capitolul 8
Interpolare prin polinoame
trigonometrice
Se numeste polinom trigonometric de grad m o functie de forma
t(x) = a0 +

m
X

(aj cos jx + bj sin jx).

j=1

Notam prin
m
X
Tm = {T (x) = 0 +
(j cos jx + j sin jx) : 0 , 1 , . . . , n , 1 . . . , m R}
j=1

multimea polinoamelor trigonometrice de grad m.


Fie C2 spatiul liniar al functiilor continue, periodice, cu periada 2. In
capitolul Metoda celor mai mici patrate s-au determinat coeficientii polinomului
trigonometric de grad m care aproximeaza cel mai bine, n sensul celor mai mici
patrate, o functie f C2 . Coeficientii obtinuti coincid cu coeficientii dezvoltarii
Fourier atasata functiei f .
Fie f C2 . Dupa numarul nodurilor de interpolare n deosebim cazurile:
n = 2m + 1 numar impar de noduri 0 x0 < x1 < . . . < x2m < 2.
Polinomul de interpolare va fi de forma
m

t(x) =

a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx).
2
j=1
185

186

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

n = 2m numar par de noduri 0 x0 < x1 < . . . < x2m1 < 2.


Polinomul de interpolare va fi de forma
m1

a0 X
am
t(x) =
+
cos mx.
(aj cos jx + bj sin jx) +
2
2
j=1
In fiecare caz coeficientii se determina din conditiile de interpolare
t(xj ) = yj

8.1

j {0, 1, . . . , n 1}.

Interpolare trigonometric
a pe noduri oarecare

Cazul cu num
ar impar de noduri
Teorema 8.1.1 Functiile
1, cos x, cos 2x, . . . , cos mx, sin x, sin 2x, . . . , sin mx
formeaza un sistem Cebsev n intervalul (, ].

Demonstratie. Fie un sistem de 2m + 1 puncte 0 x0 < x1


si determinantul

cos mx0 . . . cos x0
sin mx0

cos mx1 . . . cos x1
sin
mx1
D = D(x0 , x1 , . . . , x2m ) =
...

cos mx2m . . . cos x2m sin mx2m

< . . . < x2m < 2



. . . sin x0 1
. . . sin x1 1
.
...

. . . sin x2m 1

Vom arata ca acest determinant este diferit de 0.


Pentru simplificarea notatiei vom utiliza reprezentarea simbolica


D = cos mxj . . . cos xj sin mxj . . . sin xj 1 ,
punand n evidenta coloanele determinantului D. Inmultind cu i coloanele cu sin
si adunandu-le la coloanele corespunzatoare cu cos se obtine


D = eimxj . . . eixj sin mxj . . . sin xj 1 .

187

PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Utilizand formula sin x = 2i1 (eix eix ) deducem succesiv




D = eimxj . . . eixj 2i1 (eimxj eimxj ) . . . 2i1 (eixj eixj ) 1 =

1 imxj
e
. . . eixj eimxj . . . eixj 1 .
n
(2i)
Rearanjand ultimele m + 1 coloane se obtine
=

m(m+1)

(1) 2
D=
(2i)m

imx

e j . . . eixj 1 eixj . . . eimxj .

Daca din fiecare linie a lui D se scoate factor comun pe eimxj rezulta
m(m+1)



(1) 2
eim(x0 +...+x2m ) e2imxj . . . ei(m+1)xj eimxj . . . 1 =
D=
m
(2i)
m(m+1)

P
(1) 2
im 2m
k=0 xk V (eix0 , eix1 , . . . , eix2m ).
e
=
(2i)m
Calculam determinantul lui Vandermonde
Y
V (eix0 , eix1 , . . . , eix2m ) =
(eixp eixq ) =
0q<p2m

(cos xp cosxq + i(sin xp sin xq )) =

0q<p2m

2i sin

0q<p2m

= (2i)m(2m+1) eim

P2m

k=0

xk

sin

0q<p2m

xp xq i xp +xq
e 2 =
2

xp x q
.
2

Determinantul devine
D = (1)

m(m+1)
2

22m

sin

0q<p2m

xp xq
6= 0.
2

Din Teorema 2.1.4 rezulta


Teorema 8.1.2 (Polinomul de interpolare trigonometric Lagrange-Gauss) Daca
f C2 si < x0 < x1 < . . . < x2m atunci exista un singur polinom trigonometric t(x) de grad m care satisface conditiile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), j {0, 1, . . . , 2m}, avand expresia
t(x) =

2m
X
j=0

f (xj )

xxj1
2
xj xj1
2

0
sin xx
. . . sin
2

sin

xj x0
2

. . . sin

sin
sin

xxj+1
. . . sin xx2 2m
2
xj xj+1
x x
. . . sin j 2 2m
2

188

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

2m

1 X f (xj ) u(x)
=
.
j
2 j=0 u0 (xj ) sin xx
2
unde u(x) =

Q2m

j=0

sin

(8.1)

xxj
.
2

Demonstratie. Folosind notatia si rezultatul teoremei anterioare, din (2.6) se


obtine
t(x) = L(Tm ; x0 , . . . , x2m ; f )(x) =

2m
X

f (xj )

j=0

2m
X
j=0

f (xj )

xxj1
2
xj xj1
2

0
sin xx
. . . sin
2

sin

xj x0
2

. . . sin

D(x0 , . . . , xj1 , x, xj+1 , . . . , x2m )


=
D(x0 , . . . , x2m )

sin
sin

xxj+1
. . . sin xx2 2m
2
xj xj+1
x x
. . . sin j 2 2m
2

In cazul unei functii pare sau impare problema de interpolare se modifica.


Teorema 8.1.3 Fie f C2 o functie para si 0 x0 < x1 < . . . < xm < .
Polinomul trigonometric de grad m care satisface conditiile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), j {0, 1, . . . , m} este
t(x) =

m
X

f (xj )

j=0

(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm )
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm )

Demonstratie. Pentru nodurile < xm < . . . < x1 < x0 < x1 < . . . <
xm < , potrivit teoremei 8.1.2 exista un polinim trigonometric de interpolare
t(x) astfel ncat
t(xj ) = f (xj ) j {0, 1, . . . , m},
t(xj ) = f (xj ) j {1, 2, . . . , }.
Notam
v(x) =
w(x) =

x+xj
,
2
Qm
xxj
j=1 sin 2 ,

Qm

j=1

sin

vj (x)

v(x)
x+x

sin 2 j
w(x)

wj (x)

sin

xxj
2

,
, j = 1, . . . , m

189

PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

0
Atunci u(x) = sin xx
v(x)w(x), u0 (x) = v(x)w(x) iar expresia polinomului
2
trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este

0
X
vj (x)w(x)
sin xx
u0 (x)
2
t(x) = f (x0 )
+
f (xj )
+
xj x0
u0 (x0 ) j=1
sin 2 vj (xj )w(xj )

m
X

f (xj )

j=1

0
v(x)wj (x)
sin xx
2

sin

.
xj x0
v(xj )wj (xj )
2

Deoarece
v(xj ) = vj (xj ) sin xj
vj (xj ) = (1)m1 wj (xj )
w(xj ) = (1)m v(xj ) = (1)m vj (xj ) sin xj )
expresia polinomului trigonometric de interpolare va fi
m

0
X
vj (x)wj (x) sin xx
u0 (x)
2
+
f (xj )
t(x) = f (x0 )
u0 (x0 ) j=1
vj (xj )wj (xj ) sin xj

0
sin xx
2

sin

xj +x0
2

0
sin x+x
2

sin

!
.

xj x0
2

(8.2)
Au loc egalitatile:
m

x+x

xx

j
Y sin
Y cos x cos xj
sin 2 j
v(x)w(x)
u0 (x)
2
=
=
=
;
x x
j
u0 (x0 )
v(x0 )w(x0 ) j=1 sin x0 +x
cos x0 cos xj
sin 0 2 j
2
j=1

0
sin xx
2
sin xj

0
sin xx
2

sin

xj +x0
2

0
sin x+x
2

sin

xj x0
2

!
=

0
0
0
sin xx
xj ) cos ( x+x
+ xj )
cos ( x+x
cos x cos x0
2
2
2
=

=
.
sin xj
cos xj cos x0
cos xj cos x0

(8.2) devine
m
m
X
Y
vj (x)wj (x)(cos x cos x0 )
cos x cos xj
f (xj )
=
+
t(x) = f (x0 )
cos
x

cos
x
v
(x
)w
(x
)(cos
x

cos
x
)
0
j
j
j
j
j
j
0
j=1
j=1
m
X
j=0

f (xj )

(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm )
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm )

190

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

Teorema 8.1.4 Fie f C2 o functie impara si 0 < x0 < x1 < . . . < xm < .
Polinomul trigonometric de grad m care satisface conditiile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), j {1, . . . , m} este
t(x) =

n
X

f (xj )

j=1

(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm ) sin x
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm ) sin xj

Demonstratie. Procedand asemanator, pentru nodurile < xm < . . . <


x1 < 0 < x1 < . . . < xm < exista un polinom trigonometric de interpolare
astfel ncat
t(xj ) = f (xj )
j {1, . . . , m},
t(xj ) = f (xj ) j {1, 2, . . . , }
t(0) = f (0) = 0.

Utilizand notatiile introduse n demonstratia teoremei anterioare avem


m
X

m
X

sin x2 v(x)wj (x)


+
f (xj )
=
t(x) =
f (xj )
x
x
sin 2j v(xj )wj (xj )
sin 2 j vj (xj )w(xj ) j=1
j=1
sin x2 vj (x)w(x)

m
X



sin x2
x + xj
x xj
vj (x)wj (x)
f (xj )

sin
sin
.
x
vj (xj )wj (xj ) sin 2j sin xj
2
2
j=1

Deoarece



sin x2
x + xj
x xj
sin x
sin
sin
=
xj
sin 2 sin xj
2
2
sin xj

expresia polinomului trigonometric de interpolare t(x) devine


t(x) =

n
X

f (xj )

j=1

(cos x cos x0 ) . . . (cos x cos xj1 )(cos x cos xj+1 ) . . . (cos x cos xm ) sin x
.
(cos xj cos x0 ) . . . (cos xj cos xj1 )(cos xj cos xj+1 ) . . . (cos xj cos xm ) sin xj

191

PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Cazul cu num
ar par de noduri
Urmand aceasi cale, pentru 0 x0 < x1 < . . . < x2m1 < 2 calculam
determinantul
D = D(x0 , . . . , x2m1 ) =


cos mx cos (m 1)x . . . cos x sin (m 1)x . . . sin x
1
=V
=
x0
...
... ...
...
. . . . . . x2m1


= cos mxj cos (m 1)xj . . . cos xj sin (m 1)xj . . . sin xj 1 .
Adunand la coloanele cos coloanele corespunzatoare cu sin multiplicate n prealabil cu i rezulta


D = cos mxj ei(m1)xj . . . eixj sin (m 1)xj . . . sin xj 1 .
Folosind definitiile complexe pentru sin si cos avem

i(m1)xj
imx imxj i(m1)xj
ei(m1)xj
D = e j +e
. . . eixj e
e
2
2i
=

...

eixj eixj
2i



1 =


(1)m1 imxj
ixj
i(m1)xj
ixj
i(m1)xj
imxj
=
1
.
.
.
e
e
.
.
.
e
e
+
e
e
2(2i)m1
=

(1)m1
(D1 + D2 ),
2(2i)m1

unde


D1 = eimxj ei(m1)xj . . . eixj ei(m1)xj . . . eixj 1 ;


D2 = eimxj ei(m1)xj . . . eixj ei(m1)xj . . . eixj 1 .
Ordonand coloanele dupa puterile descescatoare ale lui eix obtinem

m(m1)
D1 = (1) 2 eimxj ei(m1)xj . . . eixj 1 eixj . . . ei(m1)xj =
= (1)

m(m1)
2

ei(m1)

P2m1
j=0

xj

V (eix0 , . . . , eix2m1 ).

Analog gasim
D2 = (1)

m(m1)
2

eim

P2m1
j=0

xj

V (eix0 , . . . , eix2m1 ).

Determinantul lui Vandermonde este


i

V (eix0 , . . . , eix2m1 ) = (2i)m(2m1) e 2 (2m1)

P2m1
j=0

xj

Y
0q<p2m1

sin

xp xq
.
2

192

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

Notam
X=

2m1
X

xj ,

j=0

sin

0q<p2m1

xp xq
2

si atunci
D = (1)
= (1)

3m2 m
2

22m

2 2m+1

X
2
22m 2m+1 sin
=
2
P2m1
Y
xp x q
j=0 xj
sin
sin
.
2
2
0q<p2m1

3m2 m
2

(8.3)

P
Daca 2m1
j=0 xj = 2, N atunci D = 0.
Daca X 6= 2 atunci polinomul trigonometric de interpolare t(x) se calculeaza din egalitatea

t(x)


y0


..

.

y
2m1

cos mx
cos mx0

cos (m 1)x
cos (m 1)x0

...
...

cos x
cos x0

sin (m 1)x
sin (m 1)x0

...
...

sin x
sin x0

cos mx2m1

cos (m 1)x2m1

...

cos x2m1

sin (m 1)x2m1

...

sin x2m1

Rezulta
t(x) =

2m1
X
j=0

yj

1
1
..
.
1






= 0.


D(x0 , . . . , xj1 , x, xj+1 , . . . , x2m1 )


.
D(x0 , . . . , xj1 , xj , xj+1 , . . . , x2m1 )

Utilizand (8.3) gasim


P2m1

t(x) =

2m1
X
j=0

yj

sin
sin

k=0
k6=j

xk +x

2
P2m1
k=0

2m1
Y

xk
k=0

k
sin xx
2

sin

xj xk
2

k6=j

P
Din nou, daca X = 2m1
atoare de la numarator
j=0 xj , atunci expresia corespunz
este X + (x xj ). Polinomul trigonometric de interpolare devine
P2m1 ! 2m1
2m1
X
Y sin xxk
x xj
x xj
k=0 xk
2
t(x) =
yj cos
+ sin
cot
(8.4)
xj xk
2
2
2
sin
2
k=0
j=0
k6=j

8.2

Interpolare trigonometric
a pe noduri echidistante

Vom da o rezolvare directa problemei de interpolare.

PE NODURI ECHIDISTANTE
8.2. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

193

Cazul cu num
ar impar de noduri
2
Teorema 8.2.1 Daca xj = j 2m+1
, j {0, 1, . . . , 2m} atunci expresia polinomului trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este
2m

X sin (2m + 1)
1
yj
t(x) =
xx
2m + 1 j=0
sin 2 j

xxj
2

2m
X
sin (2m+1)x
(1)j yj
2
=
.
j
2m + 1 j=0 sin xx
2

Demonstratie. Datorita formulelor


cos x =

eix + eix
2

sin x =

eix eix
2i

polinomul trigonometric t(x) devine


m

a0 X eikx + eikx
eikx eikx
(
t(x) =
+
ak +
bk ) =
2
2
2i
k=1
m
m
X
a0 X ak ibk ikx ak + ibk ikx
=
(
ck eikx ,
+
e +
e
)=
2
2
2
k=1
k=m
k
k
unde ck = ak ib
, ck = ak +ib
, pentru k {0, 1, . . . , m}.
2
2
Conditiile de interpolare se scriu

t(xj ) =

m
X

ck eikxj = yj ,

j {0, 1, . . . , 2m}.

k=m

Inmultind egalitatea j cu eipxj si adunand, pentru j {0, 1, . . . , 2m} obtinem


2m
X
j=0

ipxj

yj e

m
X

ck

k=m

2n
X

ei 2m+1 j(kp) = (2m + 1)cp ,

j=0

de unde gasim
2m

n1

X
1 X ipxj
1
yj eipxj =
yj e
.
cp =
2m + 1 j=0
n j=0
Expresia polinomului trigonometri de interpolare devine
m
2m
2m
m
X
X
X
X
1
1
ikxj ikx
t(x) =
(
yj e
)e =
yj
eik(xxj ) .
2m + 1 k=m j=0
2m + 1 j=0 k=m

(8.5)

194

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

T
inand seama de egalitatile
m
X

eika = 1 + 2

k=m

m
X

cos ka =

k=1

sin (m + 12 )a
sin a2

se obtine rezultatul dorit.


Utilizand demonstratiei teoremei anterioare stabilim o reprezentare a poli2
nomului de interpolare Lagrange pe nodurile cos 2m+1
j, j {0, 1, . . . , m}, cu
polinoame Cebsev:
2
Teorema 8.2.2 Daca j = cos 2m+1
j, j {0, 1, . . . , m}, atunci

L(Pm ; 0 , . . . , m ; f )() =
m
X

m
m
X
X

1
4
2kj
j f (j ) +
j f (j ) cos
2m + 1 j=0
2m + 1 k=1 j=0
2m + 1
 1
daca k = 0
2
unde k =
.
1 daca k {1, 2, . . . , m 1}
=

!
Tk (),

Demonstratie. Daca yj = f (i ) din (8.5) se obtine


2m

ap

X
2
2pj
=
f (j ) cos
2m + 1 j=0
2m + 1

bp

X
2
2pj
.
=
f (j ) sin
2m + 1 j=0
2m + 1

(8.6)

2m

(8.7)

2pj
2pj
Daca up,j = f (j ) cos 2m+1
si vp,j = f (j ) sin 2m+1
atunci up,2m+1j = up,j si
vp,2m+1j = vp,j , pentru j {1, 2, . . . , m}. Relatiile (8.6)-(8.7) devin

ap =

2m
m
X
X
2
2
up,k =
(up,0 + 2
up,j ) =
2m + 1 j=0
2m + 1
j=1
m

2m

bp

X
X
4
1
4
( up,0 +
up,j ) =
j up,j
2m + 1 2
2m
+
1
j=1
j=0

X
2
=
vp,j = 0
2m + 1 j=0

195

PE NODURI ECHIDISTANTE
8.2. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

si
2m
m
m
X
X
X
1
1
2
a0 = c 0 =
(f (0 ) + 2
f( j ) =
f (j )) =
j f (j ).
2m + 1 j=0
2m + 1
2m + 1 j=0
j=1

Polinomul trigonometric de interpolare cu nodurile


devine
m
X
t(x) =
k ak cos kx.

2
j,
2m+1

j {0, 1, . . . , 2m},

k=0

Daca x = arccos atunci


t(arccos ) =

m
X

k ak Tk () Pm .

k=0

Fiind ndeplinite conditiile de interpolare rezulta ca


L(Pm ; 0 , 1 , . . . , m ; f )() = t(arccos ) =

m
X

k ak Tk () =

k=0
m
m
m
X
X
X
4
2kj
1
j f (j ) +
j f (j ) cos
=
2m + 1 j=0
2m + 1 k=1 j=0
2m + 1

!
Tk ()

Cazul cu num
ar par de noduri

Teorema 8.2.3 Daca xj = j m


, j {0, 1, . . . , 2m 1} atunci expresia polinomului trigonometric de interpolare este
2m1
sin mx X
x xj
t(x) =
(1)j yj cot
.
2m j=0
2

Demonstratie. Polinomul trigonometric de interpolare se cauta de forma


m1

a0 X
am
t(x) =
+
(aj cos jx + bj sin jx) +
cos mx.
2
2
j=1
Procedand analog cu demonstratia teoremei anterioare
m1

a0 X eijx + eijx
eijx eijx
1 am eimx + eimx
t(x) =
+
+ bj
)+
=
(aj
2
2
2i
2 2
2
j=1

196

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

m1

m1

am imx X aj + ibj ijx a0 X aj ibj ijx am imx


=
e
+
e
+
+
e +
e .
4
2
2
2
4
j=1
j=1
a ib

a +ib

Notand cm = cm = a2m , cj = j 2 j , cj = j 2 j , j {1, 2, . . . , m 1}, c0 =


eix = z expresia polinomului trigonometric se transforma n

a0
2

si

m1
X
cm m
cm m
z +
z ,
t(x) = (z) =
cj z j +
2
2
j=m+1

iar conditiile de interpolare devin


t(k

2
) = (eik m ) = yk ,
n

k {0, 1, . . . , 2m 1}.

(8.8)

Daca w = ei m atunci eik m = wk . Deoarece wmk = wmk = (1)k si cm = cm


conditiile de interpolare (8.8) devin
m
X

cj wjk = yk

k {0, 1, . . . , 2m 1}.

j=m+1

Inmultim fiecare ecuatie, respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , 2m 1; p {m +


1, . . . , m} si adunand egalitatile astfel obtinute, gasim
2m1
X

2m1
X

wk(jp) .

(8.9)

daca j = p
daca j 6= p

(8.10)

2m1
n1
1X
1 X
kp
yk w
=
yk wkp ,
cp =
2m k=0
n k=0

(8.11)

j=m+1

k=0

Intrucat

m
X

yk wkp =

2m1
X
k=0

k(jp)


=

2m
0

cj

k=0

din (8.9 rezulta

de unde, n final obtinem


ap

2m1
1 X
kp
= 2<cp =
yk cos
m k=0
m

(8.12)

bp

2m1
1 X
kp
= 2=cp =
yk sin
m k=0
m

(8.13)

197

PE NODURI ECHIDISTANTE
8.2. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

pentru p = 0, 1, . . . , m.
Expresia functiei (z) devine
2m1
m1
2m1
2m1
X
1 1 X
1 X
1 X
jm m
jk k 1
(z) = (
yj w )z +
yj w )z + (
yj wjm )z m =
(
2 2m j=0
2m j=0
2 2m j=0
k=m+1

1
2m

2m1
X

"
yj

j=0

1 w m
( ) +
2 z

m1
X
k=1

w k
) +1+
z

m1
X

k=1

z k 1 z m
) + ( j) .
wj
2 w

T
inand seama de identitatea
1
1 m (a2m 1)(a + 1)
1
1
m1
+ a =
,
+
+ ... + + 1 + a + ... + a
2am am1
a
2
2am (a 1)
pentru a =

z
wj

= ei(xxj ) , expresia parantezei patrate devine

ei(xxj ) + 1 ei2m(xxj ) 1
x xj
x xj
j
=
cot
sin
m(x

x
.
j ) = (1) sin mx cot
i(xx
)
im(xx
)
j 1
j
2
2
e
2e
Astfel, polinomul trigonometric de interpolare este
t(x) =

2m1
sin mx X
x xj
.
(1)j yj cot
2m j=0
2

Incheiem aceasta sectiune cu o proprietate de optimalitate legata de polinomul


trigonometric de interpolare pe noduri echidistante.
Conditiile de interpolare s-au scris
X
cj eijxk = yk ,
k {0, 1, . . . , n 1},
jI

cu

I = {m, m + 1, . . . , m} daca n = 2m + 1
I = {m + 1, . . . , m}
daca n = 2m

din care au rezultat

n1

ck =

1 X ikxj
yj e
,
n j=0

k I.

In Cn definim

y0

y = ... ,
yn1

eijx0

..
wj =
,
.
ijxn1
e

jI

198

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

si W = span{wj : j I}. Atunci


< wp , wq >=

n1
X

eipxj eiqxj

=< wp , wq >=

j=0

n1
X

i(pq)xj


=

j=0

n daca p = q
.
0 daca p 6= q

Din (6.12), elementul


P de aproximare construit prin metoda celor mai mici patrate
a lui y din W este jI cj wj .

8.3

Convergenta polinoamelor de interpolare


trigonometric
a

Prin inductie matematica se stabileste


P
Teorema 8.3.1 Daca f (x) = a20 +
si este
k=1 (ak cos kx + bk sin kx), x [0, 2]
de r ori continuu derivabila atunci
Z 2
Z 2
1

(r)
ak =
f (x) cos (kx + r )dx,
bk =
f (r) (x) sin (kx + r )dx,
r
r
k 0
2
k 0
2
de unde
|ak |, |bk |

2Mr
,
kr

unde Mr = max{|f (r) (x)| : x [0, 2]}.


Are loc teorema de convergenta
Teorema 8.3.2 Sirul polinoamelor de interpolare trigonometrica construite pe
noduri echidistante ale unei functii f de r 2 ori continuu derivabila converge
uniform catre f.
Demonstratie. Cazul numarului impar de noduri n = 2m + 1.
Fie

X
a0 X
(aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx ,
f (x) =
+
2
j=1
jZ
unde
cj =
Notam

aj ibj
,
2

cj = cj ,

j N.

m
m
X
a0 X
sn (x) =
+
(aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx .
2
j=1
j=m

199

8.3. CONVERGENT
A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Polinomul trigonometric de interpolare n nodurile xj = j 2


, j {0, 1, . . . , n 1}
n
este
m
m
X
a
0 X

+
(
aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx ,
tn (x) =
2
j=1
j=m
unde
cj =

a
j ibj
,
2

cj = cj ,

j {0, 1, . . . , m}.

Pe baza rezultatelor sectiunii anterioare, sirul c = (


cj )jZ Cn se calculeaza prin
transformarea Fourier discreta
c =

1
Fn (y),
n

unde y = (yj )0jn1 , yj = f (xj ).

Din Teorema 7.4.1, componentele transformarii Fourier discrete se exprima n


functie de coeficientii Fourier a functiei
!

X
(ck+sn + cksn ) .
[Fn (y)]k = n ck +
s=1

Astfel

X
(ck+sn + cksn ),
ck = ck +

k {0, 1, . . . , n 1}.

s=1

Observand ca pentru s N , k + sn > 0 si k sn < 0 deducem


a
k = ak +

(ak+sn + asnk ),

k {0, 1, . . . , m},

(8.14)

(bk+sn bsnk ),

k {1, . . . , m}.

(8.15)

s=1

bk = bk +

X
s=1

Evaluam diferenta
|tn (x) f (x)| |tn (x) sn (x)| + |sn (x) f (x)|.

(8.16)

Pentru primul termen din (8.16) avem


m


X
1

|tn (x) sn (x)| = | (


a0 a0 ) +
(
aj aj ) cos jx + (bj bj ) sin jx .
2
j=1

200

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

Utilizand inegalitatea lui Cauchy-Buniakovsky se deduce


m
X
1
|tn (x) sn (x)| |
a0 a0 | + 2
max{|
aj aj |, |bj bj |}.
2
j=1

(8.17)

Utilizand succesiv (8.14) si rezultatul Teoremei 8.3.1 gasim


X
X
|
aj aj |
(|aj+ns | + |asnj |) 2Mr
s=1

s=1

2Mr X 1
= r
n s=1 sr

1
1
+
r
(j + ns)
(ns j)r

1
1
j r +
j r
(1 + sn )
(1 sn
)

!
.

Pentru j {0, 1, . . . , m} se verifica inegalitatile


1
si
j r 1
)
(1 + sn

1
r
j r 2 .
(1 sn )

Inegalitatea anterioara devine

2(2r + 1)Mr X 1
2(2r + 1)Mr
|
aj aj |
=
nr
sr
nr
s=1

Apoi

1
s=2 sr

R
1

dx
xr

1
.
r1

|
aj aj |

X
1
1+
sr
s=2

Prin urmare
2(2r + 1)Mr r
2(2r + 1)Mr r

.
(r 1)nr
(r 1)2r mr

Au loc inegalitatile
r
2,
r1

2r + 1
5
.
r
2
4

Rezulta ca
|
aj aj |

5Mr
.
mr

r
.
Analog rezulta si |
aj aj | 5M
mr
Revenind n (8.17) deducem

|tn (x) sn (x)|

5Mr 1
10Mr
(
+ 2) r1 ,
r1
m
2m
m

pentru ultima majorare s-a tinut cont de m 1.

!
.


=

201

8.3. CONVERGENT
A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Pentru al doilea termen din (8.16) avem

|sn (x) f (x)|

|aj cos jx + bj sin jx|.

j=m+1

Aplicand succesiv inegalitatea Cauchy-Buniakovsky si rezultatul Teoremei 8.3.1,


se deduce n continuare
|sn (x) f (x)|

1
max{|ak |, |bj |} 2 2Mr

r
j
j=m+1
j=m+1

2 2Mr

dx
2 2Mr
=
.
xr
(r 1)mr1

Astfel

2 2Mr
1
10Mr
= const r1 0,
|tn (x) f (x)| r1 +
r1
m
(r 1)m
m

m .

Cazul numarului par de noduri n = 2m se trateaza asemanator.

Probleme si teme de seminar


P 8.1 Regasiti expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidistante din Teorema 8.2.1 utilizand (8.1).
Indicatie.
2m
Y

2m

x xj Y
u(x) =
sin
=
sin
2
j=0
j=0

x
j

2 2m + 1


=

2m
Y


sin

k=0


x
2m
k

+
.
2 2m + 1 2m + 1

cu j = 2m k. Utilizand identitatea 6 din Anexa C rezulta


u(x) =

1
22m

x
2m
1
(2m + 1)x
sin (2m + 1)(
) = 2m sin
=
2 2m + 1
2
2
=

(1)j
x xj
sin (2m + 1)
.
2m
2
2

Prin urmare
u0 (x) =

(1)j 2m + 1
x xj
(1)j 2m + 1
0
cos
(2m
+
1)

u
(x
)
=
.
j
22m
2
2
22m
2

202

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

8.1 implica
2m

t(x) =

2m

X sin (2m + 1)
1 X yj
u(x)
1
=
yj
xx
xx
2 j=0 u0 (xj ) sin 2 j
2m + 1 j=0
sin 2 j

xxj
2

P 8.2 Regasiti expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidistante din Teorema 8.2.3 utilizand (8.4).

Indicatie. Daca xj = j m
j {0, 1, . . . , 2m 1} atunci suma nodurilor X =
P2m1
X
m+1
si astfel D 6= 0. Atunci
j=0 xj = (2m 1), sin 2 = (1)

t2 (x) =

2m1
X

yj cos

j=0

cu u(x) =

Q2m1
j=0

2m1
k
X cot xxj
x xj Y sin xx
2
2
=
u(x)
yj
,
xj xk
2 k=0 sin 2
u
(x
)
j
j
j=0

(8.18)

k6=j

sin

xxj
2

si uj (x) =

u(x)
sin

xxj
2

. Se obtine uj (xj ) = 2u0 (xj ) =

m
.
(1)
22m2
Din identitatea 6 Anexa C, prin schimbarea de indice k = 2m 1 j rezulta

u(x) =

2m1
Y
j=0



2m1
Y
mx (2m 1)

sin mx
x xj
=
sin
+k
= 2m1 ,
sin
2
2
2m
2
k=0

Substituind egalitatile obtinute n (8.18) se obtine expresia dorita.


P 8.3 Daca f C2 atunci coeficientii polinomului de interpolare trigonometric
a functiei f n nodurile echidistante converg catre coeficientii Fourier ale functiei
f.
2
j, j {0, 1, . . . , 2n}.
Indicatie. Cazul cu numar impar de noduri xj = 2n+1
Pe baza identitatii 3 din Anexa C
"
#
2n
n
2 X 1 X
+
cos k(x xj ) f (xj ).
t(x) =
2n + 1 j=0 2 k=1

Dezvoltand cos k(x xj ) si rearanjand sumele se obtine


2n

1 X
t(x) =
f (xj )+
2n + 1 j=0

203

8.3. CONVERGENT
A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

#
2n
2n
X
X
2
2
+
(
f (xj ) cos kxj ) cos kx +
(
f (xj ) sin kxj ) sin kx .
2n
+
1
2n
+
1
j=0
j=0
k=1
P2n
P2n
P2n
2
2
2
a
Sumele 2n+1
j=0 f (xj ), 2n+1
j=0 f (xj ) cos kxj , 2n+1
j=0 f (xj ) sin kxj reprezint
sume Riemann, respectiv pentru integralele
Z 2
Z 2
Z 2
f (x) sin kxdx.
f (x) cos kxdx,
f (x)dx,
n
X

"

In consecinta
Z 2
2n
1 X
1
lim
f (x)dx,
f (xj ) =
n 2n + 1
2 0
j=0
Z
2n
2 X
1 2
f (x) cos kxdx,
lim
f (xj ) cos kxj =
n 2n + 1

0
j=0
Z
2n
2 X
1 2
lim
f (x) sin kxdx.
f (xj ) sin kxj =
n 2n + 1
0
j=0
Cazul cu numar par de noduri xj =
identitatea 4 din Anexa C

j,
n

j {0, 1, . . . , 2n 1}. Utilizand

2n1
x xj
1 X
f (xj ) cot
sin n(x xj ) =
t(x) =
2n j=0
2
2n1
n1
X
1 X
cos k(x xj ) + cos n(x xj )
f (xj ) 1 + 2
=
2n j=0
k=1

si se continua analog ca n cazul numarului impar de noduri.


P 8.4 Sa se arate ca
1.

V

cos x2 cos 3x
. . . cos (2n1)x
sin x2 sin 3x
. . . sin (2n1)x
2
2
2
2
x1
x2
...
...
x2n
Y
n(n1)
xk xj
2
= (1) 2 22n 2n
sin
,
2
1j<k2n


=

adica functiile sin (2j1)x


, cos (2j1)x
, j {1, . . . , n} formeaza un sistem
2
2
Cebsev n intervalul [0, 2).

204

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

2. Functia de interpolare corespunzatoare are expresia


L(x1 , . . . , x2n ; y1 , . . . , y2n ) =

n
X
j=1

yj

n
k
Y
sin xx
2
k=1

k6=j

sin

xj xk
2

Capitolul 9
Aproximare si interpolare cu
polinoame Cebsev
9.1

Polinoame Cebsev

1
Polinoamele lui Cebsev sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = 1x
2
n intervalul I = [1, 1].
Polinomul lui Cebsev de gradul n, restrictionat la intervalul [1, 1], este
definit prin
Tn (x) = cos (n arccos x).

Teorema 9.1.1 Au loc afirmatiile


(i) Polinoamele lui Cebsev satisfac formulele de recurenta:
Tn+1 (x) = 2xTn (x) Tn1 (x);
T0 (x) = 1;
T1 (x) = x.
(ii) Coeficientul lui xn a lui Tn (x) este 2n1 si coeficientul lui xn1 este 0.
Teorema 9.1.2 Au loc relatiile de ortogonalitate
Z 1
Tn (x)Tk (x)

dx = 0,
n 6= k, n, k N,
1 x2
1

Z 1
Tn2 (x)
n1
2

dx =
= n .
2

n=0
1x
1
205

206

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV


unde n =

1
2

n1
.
1 n=0

n = {P Pn : P (x) = xn + a1 xn1 + . . . + ana x + an ; P


Teorema 9.1.3 Fie P
R[X]}. Are loc egalitatea
sup |P (x)| = sup |

inf

n x[1,1]
P P

x[1,1]

1
2n1

Tn (x)| =

1
2n1

1
1
Demonstratie. supx[1,1] | 2n1
Tn (x)| = 2n1
. Presupunand prin absurd ca
1

functia R(x) = P (x)


exista P Pn astfel ncat supx[1,1] |P (x)| < 2n1
1
T (x) Pn1 va avea n radacini situate n intervalele [xk , xk+1 ], k {0, . . . , n
2n1 n
k
1}, unde xk = cos kx
. R(xk ) = P (xk ) (1)
.
n
2n1

9.2

Dezvoltarea Cebsev, seria Laurent, dezvoltarea


Fourier

Fie f : [1, 1] R o functie continua. Numerele


Z 1
1
f (x)Tn (x)

an =
dx
n 1
1 x2

(9.1)

se numesc coeficientii dezvoltarii Cebsev atasat functiei f :


f (x)

an Tn (x),

x [1, 1].

(9.2)

n=0

Are loc egalitatea


Z
1
f (cos t) cos ntdt =
f (cos t) cos ntdt.
(9.3)
2n
0
P
Polinomul fn (x) = nk=0 ak Tk (x) se obtine prin metoda celor mai mici patrate
ca solutie a problemei de optimizare
!2
Z 1
n
X
1

f (x)
k Tk (x) dx min
1 x2
1
k=0
1
an =
n

cu minimizarea dupa coeficientii 0 , . . . , n . Acest polinom se numeste polinomul


de aproximare Cebsev a functiei f (x) n intervalul [1, 1].

207

9.2. DEZVOLTAREA CEBIS


EV

Cu notatiile din 6.1, n spatiul Hilbert real L2 [1, 1] cu produsul scalar


Z 1
f (x)g(x)

< f, g >=
dx,
1 x2
1
si pn = Tn , n N, au loc egalitatile


a
2 k

k1
a0 k = 0

k1
2
< pk , pk > = < Tk , Tk >=
k=0

2
2
X < f, Tk >
X < f, pk >
1X 2
2
=
= (a0 +
a )=
< pk , pk >
< Tk , Tk >
2 k=1 k
k=0
k=0
Z 1
Z
f 2 (x)

=
f 2 (cos t)dt.
dx =
2
1

x
1
0
< f, pk > = < f, Tk >=

(9.4)

Teorema 9.2.1 Daca f C 2 [1, 1] si M2 este o majoranta a derivatei de ordinul doi a lui f atunci
|an |

2M2
,
(n 1)2

n 2.

(9.5)

Demonstratie. Pornind de la prima egalitate din (9.3), vom efectua doua integrari prin parti. Dupa prima integrare prin parti se obtine
Z
2
f 0 (cos t) sin t sin ntdt =
an =
n 0
Z

Z
1
0
0
=
f (cos t) cos (n 1)tdt
f (cos t) cos (n + 1)tdt .
n
0
0
Se efectueaza a doua integrare prin parti n cele doua integrele de mai sus:

Z
1
1
an =
f 00 (cos t) sin t sin (n + 1)tdt
n n + 1 0

Z
1
00

f (cos t) sin t sin (n 1)tdt .


n1 0
Prin urmare
|an |

M2
1
1
2M2
.
(
+
)
n n+1 n1
(n 1)2

208

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Unei functii f : [1, 1] R i se asociaza o functie de variabila complexa prin


substitutiile
1
x = cos t = (eit + eit ),
2
it
z = e .
Atunci
f (x) = f (cos t) = f (

(9.6)
(9.7)

z + z1
) = F (z).
2

Are loc egalitatea F (z) = F ( z1 ).


Daca x variaza de la -1 la 1 atunci t variaza de la la 0, iar z descrie semicercul
unitate din semiplanul superior + n sens invers trigonometric. Vom nota prin
semicercul unitate din semiplanul inferior si = + cercul unitate. Cand
t variaza de la 0 la atunci z = eit parcurge n sens invers trigonometric.
Teorema 9.2.2 Daca F () = F ( 1 ), , atunci pentru orice n N au loc
egalitatile:
Z
Z
F ()
d =
F () n1 d
(9.8)
n+1

+
Z
Z
F ()
F () n1 d =
d
(9.9)
n+1

+
Demonstratie. Ambele relatii rezulta prin schimbarea de variabila = w1 . Daca
+ atunci w .
Pentru n Z, notam prin cn coeficientul Laurent al unei functii complexe F
cu singularitate n origine:
Z
1
F ()
cn =
d.
2i n+1
Are loc echivalenta F () = F ( 1 ) cn = cn , n N . Intre coeficientii
dezvoltarii Cebsev si coeficientii seriei Laurent are loc legatura
Teorema 9.2.3 Au loc egalitatile an =

1
c ,
n n

n N.

Demonstratie. Aplicand schimbarile de variabila (9.6)-(9.7)


1
an =
n

f (x)Tn (x)
1

dx =
2
n
1x

f (cos t) cos ntdt =


0

209

9.2. DEZVOLTAREA CEBIS


EV

1
=
n

1
n + n d
=
F ()
2
i
2n i
+

Z
F ()

n1

Z
d +


F ()
d .
n+1

Folosind (9.9), relatia de mai sus devine


Z
1
F ()
1
an =
cn .
d =
n+1
2n i
n
Teorema 9.2.4 Are loc egalitatea

an Tn (x) =

n=0

cn z n = F (z) = f (x).

nZ

Demonstratie. T
inand seama de definitia lui n

X
X
1
(z n + z n )cn =
cn z n .
an Tn (x) =
2
n
n=0
n=0
nZ

Egalitatea dintre functia complexa F (z) si seria Laurent n coroana U \{0}, unde
U este discul unitate, implica egalitatea dintre functia f si dezvoltatea Cebsev.
P
si sumele partiale /
Fie dezvoltarea Cebsev a functiei f (x) =
k=0 ak Tk (x)
sirul polinoamelor Cebsev de aproximare a functiei f (x)
fn (x) =

n
X

n N.

ak Tk (x),

k=0

Teorema 9.2.5 Daca f C 2 [1, 1] atunci sirul (fn (x))nN converge uniform n
intervalul [1, 1] catre f (x).
Demonstratie. Aplicand evaluarea (9.5), pentru x [1, 1] au loc relatiile
|f (x) fn (x)| = |

ak Tk (x)|

k=n+1

X
k=n+1

|ak | 2M2

X
1
0,
2
k
k=n

pentru n .
Pentru x = cos t din dezvoltarea Cebsev (9.2) rezulta dezvoltarea Fourier
X
f (cos t) =
an cos nt.
t [, ].
nN

210

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Coeficientii Fourier rezulta din (9.3)


Z
Z
1
1
a0 =
f (cos t)dt, an =
f (cos t) cos ntdt,
2

n N .

Un subsir de aproximatii ale coeficientilor Fourier se poate calcula utilizand


transformarea Fourier discreta
a=

1
Fm ()
m

unde a = (aj )0jm1 si = (f (cos 2j


))0jm1 . Prin Fm s-a notat transform
marea Fourier discreta. Se poate lua m = 2n.
Algorithm 2 Calculul coeficientilor aproximatiei Cebsev
1: procedure c=chebfun(f,n)
2:
k = 0 : 2n 1
3:
x cos k
n
4:
y f (x)
5:
a n1 f f t(y)
6:
c <a(1 : n + 1)
7:
c(1) 21 c(1)
8: end procedure
Alternativ, se poate utiliza formula de integrare numerica Gauss. Daca k =
cos (k + 12 ) N , k {0, 1, . . . , N 1} sunt radacinile polinomului Cebsev TN (x)
atunci
Z 1
N 1
f (x)Tn (x)
1
1 X

f (k )Tn (k ) =
an =
dx
n 1
n N k=0
1 x2



N 1 
1 X
1 n
1
=
f cos ((k + ) ) cos (k + )
n N k=0
2 N
2 N
S-a pus n evidenta transformarea cosinus discreta a sirului
(f (cos ((k + 21 ) N )))k{0,1,...,N 1} .
Relatia (9.4) ofera un indicator de verificare a acuratetii cu care fn aproximeaza functia f
Z

f (cos(t)) dt

e(f, n) =
0

(a20

1X 2
+
a ).
2 k=1 k

211

9.2. DEZVOLTAREA CEBIS


EV

Aplicata t 7 x = a + ba
(t + 1) este o bijectie ntre intervalele [1, 1] si [a, b].
2
Dacaf C[a, b] atunci dezvoltarea Cebasev se construieste pentru



X
X
ba
xa
f (a +
(t + 1)) =
cn Tn (t) f (x) =
cn Tn 2
1 . (9.10)
2
b

a
n=0
n=0
Dezvoltarea Cebsev a derivatei unei functii
P
Fie functia derivabila f (x) =
a determinam
nN an Tn (x). Ne propunem s
dezvoltarea Cebsev a derivatei
f 0 (x) =

bn Tn (x) =

n=0

an Tn0 (x),

n=1

mai precis a coeficientilor (bn )nN n functie de coeficientii (an )nN .


Calculam coeficientul bn conform formulei (9.1)
1
bn =
n

Z 1 0

f 0 (x)Tn (x)
1 X
Tk (x)Tn (x)

ak
dx =
dx =
2
n k=0
1x
1 x2
1

sin kt cos nt
1 X
kak
dt =
=
n k=0
sin t
0
Z

Z

sin (k + n)t
1 X
sin (k n)t
=
kak
dt +
dt =
2n k=0
sin t
sin t
0
0

1 X
kak (Ik+n + k,n I|kn| ),
=
2n k=0

unde
Z
In =
0

sin nt
dt,
sin t

k,n

1 daca k > n
0 daca k = n .
=

1 daca k < n

Integrala In se calculeaza cu teorema semirezidurilor


Z
Z int
Z
1 sin nt
1
e
zn
dt = =
dt = =
dz =
In =
2
2 sin t
2
sin t
|z|=1 z 1


zn
zn

= =i Res( 2
, 1) + Res( 2
, 1) = (1 (1)n ).
z 1
z 1
2

(9.11)

212

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Utilizand acest rezultat



1 X

k+n
|kn|
bn =
(1 (1) ) + k,n (1 (1)
) .
kak
2n k=0
2
2

Observand ca k + n si |k n| au aceasi paritate, termenii pentru k n sunt nuli


si n consecinta

1 X
1
bn =
((n + 1)an+1 + (n + 3)an+3 + . . .). (9.12)
kak (1 (1)k+n ) =
2n k=n+1
n

Matriceal aceste relatii se scriu


b0
1 0
b1 0 4


b2 0 0


b3 0 0


b4 = 0 0


b4 0 0


b 0 0
5
..
..
.
.

3
0
6
0
0
0
0

0 5 0 7 ...
8 0 12 0
0 10 0 14
8 0 12 0
0 10 0 14
0 0 12 0
0 0 0 14

a1
a2
a3
a4
a5
a6
a6
..
.

(9.13)

Calculul unui polinom de aproximatie Cebsev de grad n a derivatei f 0 (x) pe baza


formulei (9.13) va avea ordinul de complexitate O(n2 ).
O varianta de complexitate O(n) se bazeaza pe formula
 0

0
(x) Tn1
(x)
1 Tn+1

= Tn (x),
n > 1.
2
n+1
n1
Au loc formulele
0

f (x) =

X
k=0

bk Tk (x) =

b0 T10 (x)

b1 T20 (x) X bk
+
+
2 2
2
k=2

0
0
Tk+1
(x) Tk1
(x)

k+1
k1


=

X
X
b2 0
1
0
= (b0 )T1 (x) +
(bk1 bk+1 )Tk (x) =
ak Tk0 (x).
2
2k
k=2
k=1

Identificand coeficientii lui Tk0 (x) se obtine sistemul algebric de ecuatii liniare

b0 b22
= a1
1
(b
bk+1 ) = ak ,
k 2.
2k k1

213

9.2. DEZVOLTAREA CEBIS


EV

Practic,
daca s-a calculat polinomul de aproximare Cebsev de grad n, fn (x) =
Pn
a
T
n ipoteza ca ak 0 pentru k > n, atunci limitandu-ne la primele
k=0 k k (x),
n ecuatii rezulta sistemul

= a1
b0 b 2

1 (b 2 b ) = a ,
k {2, 3, . . . , n 2}
k+1
k
2k k1
1
b
=
a
2(n1) n2
n1

1
b
=
a
n
2n n1
cu solutia
bn1
bn2
bk
b0

=
=
=
=

2nan
2(n 1)an1
2(k + 1)ak+1 + bk+2 ,
a1 + b22

k {n 3, n 4, . . . , 2, 1}

O consecinta imediata a relatiei (9.12) este


Teorema 9.2.6 Pentru n > 1 au loc egalitatile bn1 bn+1 = 2nan .
Teorema 9.2.7 Daca f C 1 [1, 1] atunci sirul (fn (x))nN converge uniform n
intervalul [1, 1] catre f (x).
P
P
si f 0 (x)
Demonstratie. Fie f (x) =
n=0 bn Tn (x)
n=0 an Tn (x)
Pseriile
1
2
2
Cebsev corespunzatoare. Potrivit inegalitatii Bessel (6.11) seria b0 + 2
k=1 bk
este convergenta.
Utilizand relatia din Teorema 9.2.6 are loc egalitatea

1 X 1
|f (x) fn (x)| = |
ak Tk (x)|
|ak | =
|bk1 bk+1 |.
2 k=n+1 k
k=n+1
k=n+1

Aplicand inegalitatea Cauchy rezulta


|f (x) fn (x)|

1
2

X
1
k2
k=n+1

! 21

! 21
|bk1 bk+1 |2

k=n+1

Utilizand |bk1 bk+1 |2 2((b2k1 + b2k+1 ), inegalitatea de mai sus devine


|f (x) fn (x)|

X
1
k2
k=n+1

! 12

X
k=n

! 12
b2k

0, pentru n .

214

9.3

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Polinoame sub forma lui Cebsev

Un polinom de grad n reprezentat n functie de polinoamele lui Cebsev, adica


ca o combinatie liniara a polinoamelor T0 , T1 , . . . , Tn , se numeste polinom sub
forma lui Cebsev:
P (x) = c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn Tn (x).

9.3.1

(9.14)

Reprezentarea unui polinom n forma lui Cebsev

Ne propunem sa obtinem reprezentarea Cebsev (9.14) a polinomului.


P (x) = a0 + a1 x + . . . + an xn .

(9.15)

Introducem notatiile

a=

a0
a1
..
.

c=

c0
c1
..
.

cn

an
Relatiile (9.14) si (9.15) se rescriu ca

P (x) = aT

1
x
..
.
xn

= cT

T0 (x)
T1 (x)
..
.

(9.16)

Tn (x)

Reprezentarile
Tk (x) = tk0 + tk1 x + . . . + tkk xk ,

k {0, 1, . . . , n},

se scriu matriceal

T0 (x)
T1 (x)
..
.
Tn (x)

t00
t10 t11
..
...
.
tn0 tn1 . . . tnn

1
x
..
.
xn

Vom nota cu A Mn (Z) matricea patrata din membrul drept.

215

9.3. POLINOAME SUB FORMA LUI CEBIS


EV

Pe baza formulei de recurenta Tk+1 (x)


completeaza linie cu linie cu relatiile
k+1
 1
=
t0
t0 = 0
k+1
0
t
=
t0 = 1
t11 = 1
jk+1
tk+1 =

= 2xTk (x) Tk1 (x), matricea A se


tk1
0
2tkj1 tk1
,
j
tkk

j {1, 2, . . . , k}

si k {2, 3, . . . , n}. Deoarece tkk = 2k1 , k {1, . . . , n} are loc egalitatea |A| = 2k ,
adica matricea A este nesingulara.
Din (9.16) rezulta

1
x

T
P (x) = c A .. ,
.
xn
de unde rezulta sistemul algebric de ecuatii liniare a = AT c. Cum matricea sistemului este superior triunghilara solutia rezulta usor
cn =
ci =

9.3.2

an
tn
n P
j
ai n
j=i+1 ti cj
,
i
ti

i {n 1, n 2, . . . , 0}

Calculul valorii unui polinom sub forma lui Cebsev

Valoarea calculata ntr-un punct x R a unui polinom dat sub forma lui
Cebsev (9.14) se calculeaza utilizand algoritmul lui Clenshaw.
Se defineste sirul (uk )0kn+1 prin formulele de recurenta
uk = uk+2 + 2xuk+1 + ck ,

k = n 1, n 2, . . . , 0,

cu un+1 = 0, un = ck . Scriind aceste formule sub forma

un
..
.
u4
u3
u2

un = cn
2xun +un1 = cn1
2xun1 +un2 = cn2
2xu3
2xu2
2xu1

+u2 = c2
+u1 = c1
+u0 = c0

si nmultind respectiv cu Tn (x), Tn1 (x), . . . , T2 (x), T1 (x), T0 (x), dupa adunare
rezulta
n
X
u0 xu1 =
cj Tj (x) = P (x).
j=0

216

9.4

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Interpolare Lagrange pe noduri Cebsev


(n)

Punctele de extrem ale polinomului Tn (x) sunt xk = cos k


, k {0, 1, . . . , n}.
n
Aceste puncte se numesc noduri Cebsev de speta a doua. Radacinile polinomului
Tn (x) se numesc noduri Cebsev de speta ntai.
Fie f : [1, 1] R o functie continua. Polinomul de interpolare Lagrange n
nodurile Cebsev de speta a doua
(n)

(n)

Ln (x) = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn(n) ; f )(x)


are proprietati remarcabile de aproximare a functiei f n intervalul [1, 1].
(n)
Pentru simplitate, vom numi punctele xk , k = 0, 1, . . . , n noduri Cebsev.
Fara sa mai mentionam polinomul de interpolare este construit pe noduri Cebsev.
O formula a polinomului de interpolare este dat n Problema 9.2
!
n
n
X
2X
(n)
(n)
(n)
(n)
(n)
i
k f (xk )Ti (xk ) Ti (x)
L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; f )(x) =
n i=0
k=0
unde


k =

1
2

daca k {0, n}
.
1 daca k {1, 2, . . . , n 1}

Teorema 9.4.1 Polinoamele Cebsev Tm , T2nm , T4nm , T6nm , . . . iau aceleasi val(n)
ori n nodurile xk , k {0, 1, . . . , n}.
Demonstratie. Concluzia rezulta din urmatorul calcul


k
mk
(n)
(n)
T2jnm (xk ) = cos (2jn m) arccos xk
= cos (2jn m)
= cos
,
n
n
pentru orice j N.
Polinomul de interpolare Lagrange se va scrie sub forma lui Cebsev.
Teorema 9.4.2 Daca
f (x) =

ak Tk (x)

k=0

si
(n)
(n)
L(Pn ; x0 , x1 , . . . , x(n)
n ; f )(x)

n
X
k=0

ck Tk (x)

217

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBIS


EV

atunci au loc egalitatile


c0 = a0 + a2n + a4n + . . . ,
ck = ak + (ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .) +
+(ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .),
cn = an + a3n + a5n + . . .

(9.17)
(9.18)
k {1, . . . , n 1},
(9.19)

Demonstratie. Presupunem ca numerele


Pnc0 , c1 , . . . , cn sunt date de relatiile
(9.17)-(9.19) si definim polinomul (x) = k=0 ck Tk (x) Pn .
Pentru j {0, 1, . . . , n} se calculeaza
(n)
(xj )

n
X

(n)

(n)

ck Tk (xj ) = (a0 + a2n + a4n + . . .)T0 (xj )+

(9.20)

k=0

n1
X

(ak + (ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .)+

k=1
(n)

(n)

+ (ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .)) Tk (xj ) + (an + a3n + a5n + . . .)Tn (xj ).
P
(n)
(n)
(n)
Utilizand Teorema 9.4.1 rezulta (xj ) =
k=0 ak Tk (xj ) = f (xj ).
Unicitatea polinomului de interpolare Lagrange n multimea Pn implica ega(n)
(n)
(n)
litatea = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; f ).
Teorema 9.4.3 Daca f C 2 [1, 1] atunci sirul polinoamelor de interpolare Lagrange (Ln (x))nN converge uniform n intervalul [1, 1] catre f (x).
P
P
Demonstratie. Daca f (x) =
si fn (x) = nk=0 ak Tk (x) atunci din
k=0 ak Tk (x)
(9.20) rezulta
Ln (x) fn (x) = (a2n + a4n + . . .)T0 (x)+
+

n1
X

((ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .) + (ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .)) Tk (x)+

k=1

+(a3n + a5n + . . .)Tn (x).


Indicii coeficientilor a apar o singura data si sunt strict mai mari decat n. Relatia
de mai sus se poate scrie ca
Ln (x) fn (x) =

X
k=n+1

ak Tk ,

k {0, 1, . . . , n}.

218

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Prin urmare

f (x) Ln (x) = f (x) fn (x) (Ln (x) fn (x)) =

ak (Tk (x) Tk (x)).

k=n+1

Aplicand evaluarea (9.5), pentru x [1, 1] au loc relatiile


|f (x) Ln (x)|

|ak ||Tk (x) Tk (x)| 2

k=n+1

|ak | 4M2

k=n+1

X
1
0,
2
k
k=n

pentru n .
In cele ce urmeaza vom deduce o expresie pentru calculul valorii polinomului
de interpolare Lagrange n nodurile lui Cebsev de speta a doua, notate simplu
ntr-un punct x.
xk = cos k
n
Teorema 9.4.4 Au loc formulele
Q
1. u(x) = nk=0 (x xk ) = 21n (Tn+1 (x) Tn1 (x)).
2. u0 (xk ) =

(1)k n
,
2n1 k


unde n =

k {0, 1, . . . , n},

1 daca k {1, 2, . . . , n 1}
.
1
daca k {0, n}
2

3. Expresia polinomului de interpolare Lagrange sub forma baricentrica pe


nodurile lui Cebsev de speta a doua este
(1)k k f (xk )
k=0
xxk
Pn (1)k k .
k=0 xxk

Pn
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) =

Demonstratie. 1. Functia (x) =


de grad n + 1. Calculam
(xk ) =

Tn1 (x)) este polinom monic

1
k
k
1
kp
(cos (n + 1)
cos (n 1) ) = n1 sin k sin
= 0.
n
2
n
n
2
n

2.
u0 (x) =
=

1
(Tn+1 (x)
2n

1 0
0
(T (x) Tn1
(x)) =
2n n+1

((n + 1) sin (n + 1) arccos x (n 1) sin (n 1) arccos x) .


2n 1 x2

219

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBIS


EV

Cu substitutia x = cos t, dupa transformarea sumelor n produse rezulta


u0 (x) =

1
2n1

(n cos nt +

sin nt cos t
).
sin t

n
Pentru k {1, . . . , n 1} u0 (xk ) = 2n1
cos k =
Pentru k = 0 x0 = x = 1 t = 0 si

n
sin nt
cos
t)
=
(n
cos
nt
+
.
t&0 2n1
sin t
2n2

u0 (1) = lim u0 (x) = lim


x%1

(1)k n
.
2n1

Pentru k = n xn = x = 1 t = si
sin nt
(1)n n
(n
cos
nt
+
cos
t)
=
.
t% 2n1
sin t
2n2

u0 (1) = lim u0 (x) = lim


x&1

Probleme si teme de seminar

P 9.1
1. Daca xk = cos (2k + 1) 2n
, k {0, 1, . . . , n 1}, sunt radacinile
polinomului Cebsev Tn (x) atunci pentru p, q < n au loc relatiile

n1
0 daca p 6= q
X
n
daca p = q > 0 = p p,q ,
Tp (xk )Tq (xk ) =
2
k=0
n daca p = q = 0


unde i =

1
2

daca i = 0
1 daca i > 0

2. Are loc formula


n1

1X 1
L(Pn1 ; x0 , . . . , xn1 ; f )(x) =
n i=0 i

n1
X

!
f (xk )Ti (xk ) Ti (x).

k=0

R. 2. Polinomul de interpolare are expresia


L(Pn1 ; x0 , . . . , xn1 ; f )(x) =

n1
X
j=0

cj Tj (x).

220

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

Conditiile de interpolare sunt


f (xk ) =

n1
X

cj Tj (xk ),

k {0, 1, . . . , n 1}.

j=0

Inmultind cu Ti (xk ) si sumand dupa k rezulta


n1
X

f (xk )Ti (xk ) =

n1
X

cj

j=0

k=0

de unde ci =

1
ni

Pn1
k=0

n1
X

Tj (xk )Ti (xk ) =

n1
X

cj i i,j n = ci i n

j=0

k=0

f (xk )Ti (xk ).

P 9.2
1. Daca xk = cos k n , k {0, 1, . . . , n}, sunt punctele de extrem ale
polinomului Cebsev Tn (x) atunci pentru p, q n au loc relatiile

n
0 daca p 6= q
X
n
daca p = q {1, 2, . . . , n 1} = np p,q ,
k Tp (xk )Tq (xk ) =
2
k=0
n daca p = q {0, n}
1
daca k {0, n}
2
unde k =
 1 1 daca k {1, 2, . . . , n 1}
daca i {1, 2, . . . , n 1}
2
si i =
1 daca i {0, n}

2. Are loc formula


n

2X
i
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) =
n i=0

n
X

!
k f (xk )Ti (xk ) Ti (x).

k=0

R. 2. Polinomul de interpolare are expresia


L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) =

n
X

cj Tj (x).

j=0

Conditiile de interpolare sunt


f (xk ) =

n
X
j=0

cj Tj (xk ),

k {0, 1, . . . , n}.

221

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBIS


EV

Inmultind cu k Ti (xk ) si sumand dupa k rezulta


n
X

k f (xk )Ti (xk ) =

j=0

k=0

de unde ci =

n
X

1
ni

Pn

k=0

cj

n
X

k Tj (xk )Ti (xk ) =

n
X

cj i i,j n = ci i n

j=0

k=0

k f (xk )Ti (xk ) = n2 i

Pn1
k=0

k f (xk )Ti (xk ).

P 9.3 Sa se arate ca Tn0 (1) = n2 , n N.


0
0
(x).
(x) = 2xTn0 (x) + 2Tn (x) Tn1
R. Inductie dupa n. Tn+1

P 9.4 Sa se arate ca polinoamul Tn (x), x [1, 1] verifica ecuatia diferentiala


(1 x2 )

d2 y
dy
x
+ n2 y = 0.
2
dx
dx

R. Pentru rezolvare se executa schimbarea de variabila x = cos t.


P 9.5 Daca f C[1, 1] este o functie para atunci coeficientii dezvoltarii Cebsev
de ordin impar sunt nuli (a2n+1 = 0), iar daca functia este impara atunci coefientii
par sunt nuli (a2n = 0).
R. Utilizand (9.3) se face schimbarea de variabila t = s.
1
, |t| < 1. Utilizand dezvoltarea
P 9.6 Fie t, z C astfel ncat |t| < |z| < |t|
1
z
Laurent a functiei (z) = zt + 1tz si legatura x = 12 (z + z1 ) sa se deduca
egalitatile

X
1 t2
=1+2
Tk (x)tk
1 2tx + t2
k=1

si
1
Tn (x) =
4i

Z
|t|=

1 t2
dt
.
2
n+1
1 2tx + t t

Daca |a| > 1 si a = 21 (t + 1t ) atunci

X
1
2
=
Tk (x)tk ).
1 (1 + 2
xa
t t
k=1

222

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

P
k1 k
R. (z) =
(z + z1k ) si se tine seama de egalitatile Tk (x) = 12 (z k +
k=1 t
n particular x = 21 (z + z1 ).
P 9.7 Dezvoltarea Cebseb a functiei eax este
ax

= I0 (x) + 2

In (a)Tn (x),

n=0

unde In (x) = ein 2 Jn (ix) este functie modificata Bessel.


R. 1. Expresia functiei Bessel este
J (x) =

X
k=0

 x 2k+
(1)k
.
k!( + k + 1) 2

2. Functia modificata Bessel are expresia


In (x) = e

in 2

Jn (ix) =

X
k=0

 x 2k+n
1
.
k!(k + n)! 2

3. Functia generatoare a functiilor Bessel este


e

x
(t 1t )
2

Jn (x)t = J0 (x) +

(tn +

n=1

nZ

(1)n
)Jn (x).
tn

4. Pentru x = ei rezulta
eix sin = J0 (x) + 2i sin J1 (x) + 2 cos 2 J2 (x) + 2i sin 3 J3 (x) + . . .
si pentru =

se obtine
ix cos

= J0 (x) + 2

in cos nJn (x).

n=1

5. Ortogonalitatea functiilor cos n, pentru n > 0, implica


Z
eix cos cos nd = in Jn (x).
0

Pentru ix = a rezulta expresia ceruta a coeficientului.


R1
P 9.8 Pentru n > 1 sa se calculeze 1 Tn (x)dx.

1
),
zk

223

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBIS


EV

R.

(1)n +1
.
1n2

P 9.9 Fie f C[a, b]. Sa se demonstreze formula de integrare numerica


Z b
X
cn
f (x)dx = (b a)
.
2
1

n
a
nN,n par
R. Se integreaza egalitatea (9.10).
P 9.10 Fie I R un interval compact, punctele x0 < x1 < . . . < xn din I si
functionala DI [C ( I)] definita prin DI (f ) = [x0 , . . . , xn ; f ]. Sa se arate ca
P
1
1. kDI k = ni=0 |u0 (x
i )|
Qn
unde u(x) = i=0 (x xi ).
2. Daca xj = cos (nj)
, j {0, 1, . . . , n}, adica xj sunt punctele de extrem
n
ale polinomului Cebseb Tn (x) din intervalul [1, 1], atunci kDI k = 2n1 ,
unde I = [1, 1].
3. Daca I = [1, 1] si 1 x0 < x1 < . . . < xn 1 atunci kDI k 2n1 .
P
1
este imediata. Pentru
R. 1. Inegalitatea |D(f )| kf k ni=0 |u0 (x
i )|

(1)n
daca x (, x0 )

1
daca x (xn , )
f (x) =
nj
(1)
daca x = xj

afina n rest
au loc reletiile
n
X
1
i=0

n
n
X
X
f (xi )
1
=|
| = |D(f )| kDkkf k kDk
.
0
0
0
|u (xi )|
u (xi )
|u (xi )|
i=0
i=0

2.
n

(n)

2n1 =

X Tn (xi )
Tn ()
= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =
=
0 (x )
n!
u
i
i=0

n
X
(1)ni
i=0

u0 (x

i)

n
X
i=0

1
|u0 (x

i )|

= kDk.

3. In cazul unor noduri oarecare din intervalul [1, 1] au loc inegalitatile


n1

= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =

n
X
Tn (xi )
i=0

u0 (x

i)

n
X
i=0

1
|u0 (x

i )|

= kDk.

224

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBIS
EV

P 9.11 Sa se arate ca au loc dezvoltarile Cebsev


sign(x)

2 X (1)k1
T2k1 (x)
k=1
k

2
4 X (1)k
|x|
+
T2k (x).
k=1 (1 4k 2

Capitolul 10
Functii spline polinomiale
O functie spline se poate defini ca o functie care este polinomiala pe fiecare
interval [xi , xi+1 ] al unei diviziuni
4:

x0 < x1 < . . . < xn

(10.1)

si care, n plus, are un anumit ordin de netezime (adica este continua sau
derivabila de un anumit ordin, cu derivata corespunzatoare continua.

10.1

Interpolare cu functii spline cubice

Pentru diviziunea 4 (10.1), multimea S3 (4) a functiilor spline cubice este


definita prin
S3 (4) = {s C 2

s |[xi1 ,xi ] P3 ,

1 i n}.

Fiind data diviziunea 4 (10.1) si numerele reale y0 , y1 , . . . , yn ne propunem sa


determinam functiile s S3 (4) care ndeplinesc conditiile de interpolare s(xi ) =
yi , i {0, 1, . . . , n}.
Functia spline cubica de interpolare se va determina n functie de parametrii
mi = s0 (xi ), i {0, 1, . . . , n}, ale caror valori se vor calcula ulterior.
Notam prin si restrictia functiei s la intervalul [xi , xi+1 ] si hi = xi+1 xi , i
i {0, 1, . . . , n 1}. Deoarece si este polinom de gradul 3, pentru x [xi , xi+1 ]
rezulta
si (x) = yi + mi (x xi ) + ai (x xi )2 + bi (x xi )3
Coeficientii ai , bi se determina din conditiile
si (xi+1 ) = yi + mi hi + ai h2i + bi h3i = yi+1 ,
225

226

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

s0i (xi+1 ) = mi + 2ai hi + 3bi h3i = mi+1 ,


pentru i = 0, 1, . . . , n 1. In felul acesta se asigura continuitatea functiilor s si
s0 . Rezolvand sistemul de mai sus, obtinem
yi+1 yi 2mi + mi+1

h2i
hi
mi + mi+1
yi+1 yi
=
2
2
hi
h3i

ai = 3
bi
si astfel

si (x) = yi + mi (x xi ) + (3
+(

yi+1 yi 2mi + mi+1

)(x xi )2 +
h2i
hi

mi + mi+1
yi+1 yi
2
)(x xi )3 .
2
hi
h3i

(10.2)

Numerele m0 , m1 , . . . , mn se determina astfel ncat s00 sa fie continua n nodurile


interioare x1 , . . . , xn1 . Se impun astfel conditiile s00i1 (xi ) = s00i (xi ), i = 1, 2, . . . , n
1. Utilizand (10.2), n urma reducerilor rezulta ecuatiile
hi1
hi
mi1 + 2mi +
mi+1 =
hi1 + hi
hi1 + hi


hi1
hi
3
(yi+1 yi ) +
(yi yi1 ) ,
i = 1, . . . , n 1.
=
hi1 + hi hi
hi1

(10.3)

Aceste relatii reprezinta un sistem algebric de n 1 ecuatii n necunoscutele


m0 , m1 , . . . , mn .
Pentru ca numarul ecuatiilor sa coincida cu numarul necunoscutelor se introduc conditiile la limita

m0 =
(10.4)
mn =
sau
 00
s (x0 ) = s000 (x0 ) = 0
(10.5)
s00 (xn ) = s00n1 (xn ) = 0
unde , sunt constate date. T
inand seama de expresiile functiilor s0 si sn1 ,
ecuatiile (10.5) devin
(
0
2m0 + m1 = 3 y1hy
0
(10.6)
yn yn1
mn1 + 2mn = 3 hn1
Astfel determinarea unei functii spline cubice de interpolare revine la:

227

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT


II SPLINE CUBICE

1. Rezolvarea sistemului algebric (10.3)+(10.4) sau (10.3)+(10.6), sistem algebric de n + 1 ecuatii liniare n necunoscutele m0 , m1 , . . . , mn .
2. In fiecare interval [xi , xi+1 ], functia spline cubica de interpolare are expresia
data de formula (10.2).
Sistemul algebric de ecuatii liniare a carei solutia este m0 , m1 , . . . , mn , parametrii
fata de care se exprima functia spline cubica de interpolare, este un sistem tridiagonal, rezolvabil utilizand metoda dublului parcurs.
Se observa ca matricea sistemului este cu diagonala dominanta
|ai,i |

n
X

|ai,j | = 1

i.

j=1

j6=i

In consecinta sistemul este compatibil si


hi1
hi
3
|
(yi+1 yi ) +
(yi yi1 )|, ||}
1in1 hi1 + hi hi
hi1
(10.7)

max |mi | max{||, max

0in

sau
max |mi |

(10.8)

0in
0|
max{3 |y1hy
, max1in1
0

3
| hi1 (yi+1
hi1 +hi hi

yi ) +

hi
(y
hi1 i

n1 |
yi1 )|, 3 |ynhy
}
n1

dupa cum se utilizeaza (10.3)+(10.4) sau (10.3)+(10.6).


Fie h = min0in1 hi , h = max0in1 hi si = max0in1 |yi+1 yi |. Din
(10.7) si (10.8) deducem respectiv
3h
, ||};
h2
3 3h
max |mi | max{ , 2 }.
0in
h h
max |mi | max{||,

0in

(10.9)
(10.10)

Aceste relatii vor fi utilizate la stabilirea convergentei unui sir de functii spline
cubice de interpolare.
Presupunem ca numerele y0 , y1 , . . . , yn reprezinta valorile unei functii f
C [a, b] n punctele a = x0 < x1 < . . . < xn = b si ca conditiile la limita (10.4)
si (10.5) se rescriu sub forma
 00
s (a) = 0
(10.11)
s00 (b) = 0
2

228

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

si respectiv,


s0 (a) = f 0 (a)
s0 (b) = f 0 (b).

(10.12)

Exemplul 10.1.1 Sa se determine functia spline cubica de interpolare corespunzatoare functiei f (x) = |x|, avand nodurile 2, 1, 0, 1, 2.
Alegem conditiile la limita
s0 (2) = 1

s0 (2) = 1.

Sistemul algebric al parametrilor m este

m0

2 m0 + 2m1 + 12 m2
1
m + 2m2 + 12 m3
2 1

m2 + 2m3 + 12 m4

2
m4

= 1
= 3
= 0
= 3
= 1

a carei solutie este


m0 = 1 m1 =

5
4

m2 = 0 m3 =

5
4

m4 = 1.

Componentele functiei spline de interpolare devin


s0 (x) = x
s1 (x) =

3 +5x3 +12x+4

4
x2 (3x+7)
4

s2 (x) =

7x2 3x3

s3 (x) =

x3 5x2 +12x4

4
4

x < 1
1 x < 0
0x<1
x1

Graficele functiei |x| si ale functiei spline cubice de interpolare sunt redate in
10.1.
Cazul periodic: y0 = yn . In locul conditiilor la limita se impun
mn = m0

(10.13)

s00n1 (xn ) = s000 (x0 ),

(10.14)

si
conditii care asigura continuitatea primelor doua derivate. Conditia (10.14)
devine
m1 2m0
2mn
mn1
y1 y0
yn yn1
+
+
+
=3
+3
2
h0
h0
hn1
hn1
h0
h2n1

229

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT


II SPLINE CUBICE

Fig. 10.1: Graficul functiei |x| si functiei spline de interpolare

si combinat cu (10.13) conduce la




hn1
h0
3
hn1
h0
mn1 +2m0 +
m1 =
(y1 y0 ) +
(yn yn1 ) .
h0 + hn1
h0 + hn1
h0 + hn1 h0
hn1
(10.15)
Ansamblul format din (10.15) si (10.3) formeaza un sistem algebric de forma

a0 c 0
b0
b 1 a1 c 1

..

bn2 an2 cn2


cn1
bn1 an1

m0
m1
..
.

mn2
mn1

d0
d1
..
.




=

dn2
dn1

In vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea functiei spline cubice


de interpolare si a evaluarii erorii |s(x) f (x)| avem nevoie de teorema:
Teorema 10.1.1 Daca functia spline cubica de interpolare satisface una din
conditiile la limita (10.11) sau (10.12) atunci are loc egalitatea
Z

b
00

[f (x)] dx =
a

b
00

[s (x)] dx +
a

[f 00 (x) s00 (x)]2 dx.

(10.16)

230

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Demonstratie. Are loc egalitatea f 00 (x) = s00 (x) + (f 00 (x) s00 (x)), x [a, b].
Ridicand la patrat si integrand obtinem
b

00

00

[f (x)] dx =

[f 00 (x) s00 (x)]2 dx+

[s (x)] dx +

+2

s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx.

Ramane de aratat ca ultima integrala este egala cu 0. Avem


b

00

00

00

s (x)[f (x) s (x)]dx =

n Z
X

xi

s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx

xi1

i=1

si integrand prin parti rezulta


Z

s00 (x)[f 00 (x) s00 (x)]dx =

Z
n
X
00
0
0
xi
=
{s (x)[f (x) s (x)]|xi1

Mi Mi1
hi

Daca x (xi1 , xi ) atunci s(3) (x) =


b
00

00

00

s (x)[f (x) s (x)]dx =


a

s(3) (x)[f 0 (x) s0 (x)]dx}.

xi1

i=1

xi

n
X

si n consecinta

{Mi [f 0 (xi ) s0 (xi )] Mi1 [f 0 (xi1 ) s0 (xi1 )]

i=1

Mi Mi1

hi

xi

[f 0 (x) s0 (x)]dx} =

xi1

= Mn [f 0 (xn ) s0 (xn )] M0 [f 0 (x0 ) s0 (x0 )]

n
X
Mi Mi1
i=1

hi

[f (x) s(x)]|xxii1 =

= s00 (b)[f 0 (b) s0 (b)] s00 (a)[f 0 (a) s0 (a)] = 0.


Au loc urmatoarele rezultate referitoare la functia spline cubica de interpolare
Teorema 10.1.2 (Unicitatea functiei spline cubice de interpolare) Exista o singura functie spline cubica de interpolare care satisface una din conditiile
la limita (10.11) sau (10.12).

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT


II SPLINE CUBICE

231

Demonstratie. Daca presupunem ca functiile s1 , s2 sunt functii spline cubice


care interpoleaza functia f n punctele x0 , x1 , . . . , xn si care ndeplinesc conditiile
la limita (10.11) sau (10.12), atunci functia s = s1 s2 satisface relatiile s(xi ) =
0, i = 0, 1, . . . , n si s00 (a) = s00 (b) = 0 sau s0 (a) = s0 (b) = 0, dupa cum se
utilizeaza conditiile la limita (10.11) sau (10.12). Astfel s reprezinta functia
spline cubica de interpolare a functiei nule. Aplicand (10.16 obtinem
Z
2

[s00 (x)]2 dx = 0,

de unde s00 (x) = 0, x [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, n mod necesar s = 0.
Teorema 10.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 10.1.3 (Proprietatea de optimalitate a functiei spline cubice
de interpolare) Functia spline cubica de interpolare minimizeaza functionala
Z
I() =

[00 (x)]2 dx

n
D1 = { C 2 [a, b] : (xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; 00 (a) = 00 (b) = 0}
sau
D2 = { C 2 [a, b] : (xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; 0 (a) = ; 0 (b) = },
dupa cum se utilizeaza conditiile la limita (10.4) sau (10.5).
Teorema 10.1.4 (Evaluarea erorii functiei spline cubice de interpolare) Daca f C 2 [a, b], atunci au loc relatiile

|f 0 (x) s0 (x)| hkf 00 k2


3
|f (x) s(x)| h 2 kf 00 k2 ,
Rb
1
unde h = max{h1 , . . . , hn } si kf 00 k2 = ( a [f 00 (x)]2 dx) 2 .

Demonstratie. Functia f s satisface n fiecare interval [xi1 , xi ] conditiile


teoremei lui Rolle, deci exista ci (xi1 , xi ) astfel ncat (f 0 s0 )(ci ) = 0. Fie

232

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

x [a, b]. Exista k {1, 2, . . . , n} astfel ncat x [xk1 , xk ]. Atunci, utilizand


inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relatiile
Z x
0
0
[f 00 (t) s00 (t)]dt|
|f (x) s (x)| = |
ck

Z x
Z b 00
1p
1
00
00
2
( [f (t) s (t)] dt) 2 |x ck | h( [f (t) s00 (t)]2 dt) 2 .
a

ck

Din (10.16), deducem


Z b
Z b
00
00
2
[f (t) s (t)] dt
[f 00 (t)]2 dt = kf 00 k22
a

si prin urmare
|f 0 (x) s0 (x)|

hkf 00 k2 .

Totodata, din egalitatea


xk

[f 0 (t) s0 (t)]dt

f (x) s(x) =
xk1

gasim

xk

Z
|f (x) s(x)|

|f 0 (t) s0 (t)|dt

xk1

hkf 00 k2

xk

dt h 2 kf 00 k2 .

xk1

Teorema 10.1.5 (Convergenta unui


sir de functii spline cubice de interpolare) Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni
4k :

a = xk0 < xk1 < . . . < xknk = b

astfel ncat, daca


hk =

min (xki+1 xki ) h =

0ink 1

atunci
1. > 0 cu proprietatea
k

2. limk h = 0.

h
hk

max (xki+1 xki ),

0ink 1

k N;

233

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT


II SPLINE CUBICE

Daca sk este functia spline cubica de interpolare a functiei f n diviziunea 4k si


care satisface una din conditiile la limita

sk (a) =
(10.17)
sk (b) =
sau

s00k (a) = 0
s00k (b) = 0

(10.18)

atunci limk kf sk k = 0.
Demonstratie. Notam prin f (h) modulul de continuitate al functiei f,
f (h) = sup |f (y) f (x)|.
|yx|<h

Conditia de continuitate a functiei f este echivalenta cu limh0 f (h) = 0.


inand
Fie x [a, b]. Exista i {0, 1, . . . , nk 1} astfel ncat x [xki , xki+1 ]. T
seama de reprezentarea (10.2) si folosind notatiile yik = f (xki ), i = 0, 1, . . . , nk , k
N avem
sk (x) f (x) = yik f (x) + mki (x xki ) + (3
+(

k
yi+1
yik 2mki + mki+1

)(x xki )2 +
k 2
k
(hi )
hi

k
yik
mki + mki+1
yi+1

2
)(x xki )3 .
(hki )2
(hki )3

unde (mki )0ink sunt parametrii functiei spline, solutiile unui sistem de forma
(10.3)+(10.4) sau (10.3)+(10.6), n functie de conditia la limita folosita.
In continuare
|sk (x) f (x)| |yik f (x)| + |mki |(x xki )+
k
+3|yi+1
yik |(

x xki 2
x xki
k
k
|)
)
+
(2|m
|
+
|m
(x xki )+
i+1
i
hki
hki

+(|mki | + |mki+1 |)(

k
x xki 2
k
k
k x xi 3
)
(x

x
)
+
2|y

y
|(
).
i
i+1
i
hki
hki

Notand M k = max0ink |mki | din inegalitatea de mai sus deducem


k

|sk (x) f (x)| f (h ) + M k h + 3f (h ) + 3M k h + 2M k h + 2f (h ) =

234

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

= 6f (h ) + 6M k h .
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezulta ca
k

ksk f k 6f (h ) + 6M k h .
Daca se utilizeaza conditiile la limita (10.17) atunci din (10.9) gasim
k

3h f (h )
M max{||,
, ||},
(hk )2
k

si astfel
k

ksk f k

h
k
k
6f (h ) + 6 max{||h , 3( k )2 f (h ), ||h }
h
k

6f (h ) + 6 max{||h , 3 2 f (h ), ||h } 0,

pentru k .

Daca se utilizeaza conditiile la limita (10.18) atunci din (10.10) gasim


k

3f (h ) 3h f (h )
M max{
,
}
hk
(hk )2
k

si astfel
k

ksk f k
k

6f (h ) + 6 max{3f (h ), 3 2 f (h ), } 0,

10.2

h
h
k
k
6f (h ) + 6 max{3 k f (h ), 3( k )2 f (h )}
h
h
k

pentru k .

Functia spline polinomial


a

Fie m N si diviziunea 4 (10.1). O functie s : R R se numeste functie


spline polinimiala de grad m cu nodurile diviziunii 4 daca
1. s|(,x0 ) Pm ; s|(xi ,xi+1 ) Pm , i {0, 1, . . . , n 1}; s|(xn ,) Pm ;
2. s C m1 .

235

10.2. FUNCT
IA SPLINE POLINOMIALA

Multimea functiilor spline polinomiale de grad m cu nodurile diviziunii 4 se


noteaza Sm (4).
Se introduce notatia

(x a)k , x a
k
(x a)+ =
k 0.
0
x<a

Teorema 10.2.1 Daca s Sm (4) atunci exista polinomul p Pm si numerele


reale c1 , . . . , cn1 astfel ncat
s(x) = p(x) +

n1
X

ci (x xi )m
+.

(10.19)

i=1

Demonstratie. Fie p(x) = s|(x0 ,x1 ) . Pentru x x0 definim s(x) = p(x). Notam
(k)
s|(xi ,xi+1 ) = si Pm , i {1, 2, . . . , n 1}. In x1 , p(k) (x1 0) = s1 (x1 +
0), k = 0, 1, . . . , m 1. Deoarece p, s1 Pm , rezulta ca (s1 p)(k) (x1 ) = 0, k =
0, 1, . . . , m 1, adica x1 este radacina multipla de ordin m a polinomului s1 p.
and
Astfel s1 (x) p(x) = c1 (x x)m sau s1 (x) = p(x) + c1 (x x1 )m
+ . Repet
rationamentul de mai sus, fiecare nod xi , i {2, . . . , n 1} contribuie cu un
termen ci (x xi )m
iei spline polinomiala. In final, pentru x > xn
+ la expresia funct
definim s(x) = sn1 (x).
O functie spline polinomiala de grad m cu nodurile diviziunii 4 depinde de
m + n parametrii.

10.2.1

Functia spline polinomial


a natural
a

Fie q N , m = 2q 1 in numar natural impar si diviziunea 4 (10.1). O


functie s : R R se numeste functie spline polinomiala naturala de grad 2q 1
cu nodurile diviziunii 4 daca
1. s S2q1 (4);
2. s|(,x0 ) , s|(xn ,) Pq1 .
Multimea functiilor spline polinomiale de grad 2q 1 cu nodurile diviziunii
4 se noteaza S2q1 (4).

236

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Teorema 10.2.2 Daca s S2q1 (4) atunci exista polinomul p Pq1 si numerele reale c0 , c1 , . . . , cn astfel ncat
n
X

ci (x xi )2q1
+

(10.20)

k {0, 1, . . . , q 1}.

(10.21)

s(x) = p(x) +

i=0

si au loc egalitatile
n
X

ci xki = 0,

i=0

Demonstratie. Utilizand acelasi rationament ca n Teorema 10.2.1 se deduce


relatia (10.20) cu p = s|(,x0 ) Pq1 . Relatiile (10.21) rezulta din cerinta
s|(xn ,) Pq1
Pentru x > xn , s(x) = p(x) +
s(q) (x) =

Pn

i=0 ci (x

s(q) (x) = 0, x > xn .


xi )2q1 , de unde

n
X
(2q 1)!
ci
(x xi )q1 =
(q

1)!
i=0


q1 
n
(2q 1)! X X q 1
=
ci
(1)k xq1k xki =
k
(q 1)! i=0 k=0

q1 
n
X
(2q 1)! X q 1
k
(1) (
ci xki )xq1k .
=
k
(q 1)! k=0
i=0
Pn
Derivata se anuleaza daca i=0 ci xki = 0, k {0, 1, . . . , q 1}.
Pentru o functie spline polinomiala naturala s de grad 2q 1 cu nodurile
diviziunii 4 au loc relatiile
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0, k q.

(10.22)

Daca s S2q1 (4) si s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0, k {q, q + 1, . . . , 2q 1} atunci


s S2q1 (4).
O functie spline polinomiala naturala s de grad 2q 1 cu nodurile diviziunii
4 depinde de n + 1 parametri.
Pentru functiei spline se utilizeaza relatiile (10.21) sau (10.22).

237

10.2. FUNCT
IA SPLINE POLINOMIALA

10.2.2

Interpolare cu functii spline polinomiale

Fie q N , f C q si m = 2q 1.
1. Problema de interpolare cu functii spline polinomiale de grad 2q 1 cu
nodurile diviziunii 4 cere determinarea functiei s S2q1 (4) astfel ncat
s(xi ) = f (xi ),

i {0, 1, . . . , n}

si care satisface n plus conditiile la limita


s(k) (x0 ) = f (k) (x0 )
s(k) (xn ) = f (k) (xn )

k {1, 2, . . . , q 1}.

Numarul conditiilor este 2q + n 1, ce coincide cu numarul parametrilor


m + n = 2q 1 + n.
Pentru q = 2 se regaseste problema de interpolare cu functii spline cubice
cu una din conditiile la limita naturala.
2. Problema de interpolare cu functii spline polinomiale naturale de grad 2q1
cu nodurile diviziunii 4 cere determinarea functiei s S2q1 (4) astfel ncat
s(xi ) = f (xi ),

i {0, 1, . . . , n}.

Numarul conditiilor este n + 1, ce coincide cu numarul parametrilor unei


functii spline polinomiala naturala.
Pentru q = 2 se regaseste problema de interpolare cu functii spline cubice
cu cealalta conditie la limita naturala.
Stabilim proprietati ale functiei spline polinomiale de interpolare.
Teorema 10.2.3 Fie g C q [x0 , xn ] si s S2q1 (4). Daca
g(xi ) = 0,

i {0, 1, . . . , n}

si are loc una din conditiile la limita


g (k) (x0 ) = g (k) (xn ) = 0,

k {1, . . . , q 1}

sau
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0,
atunci

k {q, q + 1, . . . , 2q 2}

xn

x0

s(q) (x)g (q) (x)dx = 0.

(10.23)

238

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Demonstratie. Pe fiecare interval (xi , xi+1 ), s(2q1) (x) este o constanta, pe care
o notam i , i {0, 1, . . . , n 1}. Integrand succesiv prin parti, se obtine
Z xn
Z xn
(q)
(q)
(q)
(q1) xn
s(q) (x)g (q1) (x)dx = . . .
s (x)g (x)dx = s (x)g
|x0
x0

x0

= (1)q2

xn

s(2q2) (x)g 00 (x)dx.

x0

In general functia s(2q2) nu mai este derivabila m punctele x1 , x2 , . . . , xn1 . Descompunem ultima integrala ntr-o suma de integrale pe intervale n care s(2q2)
este derivabila si integram prin parti
Z xn
Z xn
(q)
(q)
q2
s(2q2) (x)g 00 (x)dx =
s (x)g (x)dx = (1)
x0

x0

q2

= (1)

n1 Z
X
i=0

xi+1

s(2q2) (x)g 00 (x)dx =

xi

Z
n1 
X
q2
(2q2)
0
xi+1
= (1)
s
(x)g (x)|xi

xi+1

(2q1)

(x)g (x)dx =

xi

i=0



= (1)q2 s(2q2) (xn )g 0 (xn ) s(2q2) (x0 )g 0 (x0 ) +
q1

1)

n1
X

i [g(xi+1 g(xi )] = 0.

i=0

Teorema 10.2.4 Fie f C q [x0 , xn ]. Daca s este o functie spline polinomial


a de
grad 2q 1 cu nodurile diviziunii 4 care satisface conditiile de interpolare
i {0, 1, . . . , n}

s(xi ) = f (xi ),
si una din conditiile la limita
s(k) (x0 ) = f (k) (x0 ),
s(k) (xn ) = f (k) (xn )

k {1, . . . , q 1}

sau
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0,
atunci
Z

xn

[f
x0

(q)

k {q, q + 1, . . . , 2q 2}

xn

(x)] dx =

(q)

xn

[s (x)] dx +
x0

x0

[f (q) (x) s(q) (x)]2 dx.

(10.24)

239

10.3. FUNCT
II B-SPLINE

Demonstratie. Intrucat [f (q) ]2 = [s(q) ]2 + [f (q) s(q) ]2 + 2s(q) [f (q) s(q) ] este
suficientde de atatat ca
Z xn
s(q) (x)[f (q) (x) s(q) (x)]dx = 0.
x0

Pentru g = f s conditiile Teoremei 10.2.3 sunt ndeplinite, deci are loc egalitatea
de mai sus.
Asemanator cazului functiilor spline cubice, relatia (10.24) implica
unicitatea functiei spline polinomiala de interpolare cu conditiile la limita
corespunzatoare;
o proprietate de optimalitate.

10.3

Functii B-spline

Corespunzator retelei de puncte


. . . < t2 < t1 < t0 < t1 < t2 < . . .
definim functiile B-spline Bik (x), i Z, k N prin
Bik (x) = (ti+k+1 ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k+ ].
Teorema 10.3.1 Are loc formula de recurenta

1 daca x [ti , ti+1 ),
0
Bi (x) =
0 daca x (, ti ) [ti+1 , ),
Bik (x) =

x ti k1
ti+k+1 x k1
Bi (x) +
B (x),
ti+k ti
ti+k+1 ti+1 i+1

pentru k 1 si i Z.
Demonstratie. Pentru k = 0 din (10.25) rezulta
Bi0 (x) = (ti+1 ti )[ti , ti+1 ; (t x)0+ ] = (ti+1 x)0+ (ti x)0+ =

1 daca x [ti , ti+1 ),
=
0 daca x (, ti ) [ti+1 , ),

(10.25)

(10.26)
(10.27)

240

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Pentru k 1, utilizand formula lui Leibniz pentru diferente divizate deducem


Bik (x) = (ti+k+1 ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k1
+ (t x)] =
= (ti+k+1 ti )

(10.28)

i+k+1
X

[ti , ti+1 , . . . , tj ; (t x)k1


+ ][tj , tj+1 , . . . , ti+k+1 ; t x] =

j=i

= (ti+k+1 ti ) [ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t x)k1


+ ][ti+k , ti+k+1 ; t x]+

k1
+[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)+
][ti+k+1 ; t x] ,
restul termenilor din suma fiind nuli.
Au loc egalitatile:
[ti+k , ti+k+1 ; t x] =

ti+k+1 x (ti+k x)
= 1;
ti+k+1 ti+k

[ti+k+1 ; t x] = ti+k+1 x;
[ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t

k1
x)+
]

Bik1 (x)
;
=
ti+k ti

[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k1


+ ] =
=

k1
[ti+1 , ti+2 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k1
+ ] [ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t x)+ ]
=
ti+k+1 ti
!
k1
Bi+1
(x)
1
Bik1 (x)
=

.
ti+k+1 ti ti+k+1 ti+1 ti+k ti

Utilizand aceste rezultate, egalitatea (10.28) devine


!#
"
k1
k1
k1
B
(x)
t

x
B
B
(x)
(x)
i+k+1
i+1
i
+
i
=
Bik (x) = (ti+k+1 ti )
ti+k ti ti+k+1 ti ti+k+1 ti+1 ti+k ti
=


ti+k+1 ti ti+k+1 x
ti+k+1 x
k1

+ Bi+1
(x)
=
ti+k ti
ti+k ti
ti+k+1 ti+1
x ti k1
ti+k+1 x k1
Bi (x) +
B (x).
ti+k ti
ti+k+1 ti+1 i+1

Bik1 (x)

Din (10.27) obtinem


Bi1 (x) =

x ti 0
ti+2 x 0
Bi (x) +
B (x) =
ti+1 ti
ti+2 ti+1 i+1

241

10.3. FUNCT
II B-SPLINE

xti
ti+1 ti
ti+2 x
ti+2 ti+1

x [ti , ti+1 )
x [ti+1 , ti+2 )
x (, ti ) [ti+2 , )

Graficele functiilor Bi0 (x) si Bi1 (x) sunt


s

ti

@
@

ti+1

ti ti+1 ti+2

Au loc urmatoarele proprietati ale functiilor B-spline


Teorema 10.3.2 Au loc relatiile:
(i) Bik (x) = 0, x (, ti ) [ti+k+1 , ) supp Bik [ti , ti+k+1 );
(ii) Bik (x) 0, x R;
(iii)

iZ

Bik (x) = 1.

Demonstratie. Fiecare relatie se demonstreaza prin inductie dupa k.


(iii) k = 0. Pentru x R exista i0 Z astfel ncat x [ti0 , ti0 +1 ) si n
consecinta
X
Bi0 (x) = Bi00 (x) = 1.
iZ

Presupunand
gaseste
X

iZ

Bik (x)

iZ

Bik1 (x) = 1 si utilizand formula de recurenta (10.27), se


X  x ti
ti+k+1 x k1
k1
=
Bi (x) +
Bi+1 (x) =
t
t
i+k ti
i+k+1 ti+1
iZ

X x ti
X ti+k+1 x
k1
Bik1 (x) +
Bi+1
(x).
t

t
t

t
i+k
i
i+k+1
i+1
iZ
iZ

Efectuand n a doua suma schimbarea de indice i := i + 1 se obtine



 X
X
X
x ti
ti+k x
k1
k
Bi (x)
+
=
Bik1 (x) = 1.
Bi (x) =
ti+k ti ti+k ti
iZ
iZ
iZ

242

10.3.1

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Functii B-spline pe noduri echidistante

Fie ti = t0 + ih, i Z. Utilizand (10.25) si (2.40)


Bik (x) = (ti+k+1 ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t x)k+ ] =

k+1 
k
4k+1
1 X k+1
h (ti x)+
= (k + 1)h
(1)k+1j (ti + jh x)k+ =
=
k+1
k
j
(k + 1)!h
k!h j=0

k+1 
1 X k+1
=
(1)k+1j (ti+j x)k+ .
j
k!hk j=0

(10.29)

Functii B-spline cubice pe noduri echidistante. Pentru k = 3 se obtin


functiile B-spline cubice pe noduri echidistante
Bi3 (x)


4 
1 X 4
=
(1)4j (ti+j x)3+ .
6 h3 j=0 j

Prin calcul direct rezulta tabloul de valori ale functiei Bi3 (x) si ale derivatelor
sale
| ti ti+1 ti+2 ti+3 ti+4
1
2
1
3
Bi (x) | 0
0
6
3
6
(10.30)
1
1
0
3
0 2h
0
(Bi (x)) | 0 2h
0
(Bi3 (x))00 | 0 h12 h22 h12
Evident Bi3 S3 .
Teorema 10.3.3 Functiile (Bi3 )3in1 sunt liniar independente.
P
Pn1
3
3
0
si
Demonstratie. Daca n1
j=3 j+2 Bj (x) = 0 atunci
j=3 j+2 (Bj (x)) = 0
Pn1
00
3
j=3 j+2 (Bj (x)) = 0.
In particular, pentru x = ti , i {2, 1, . . . , n 2} se obtine sistemul
3
3
3
i1 Bi3
(ti ) + i Bi2
(ti ) + i+1 Bi1
(ti )
= 0
3
0
3
0
3
0
i1 (Bi3 ) (ti ) + i (Bi2 ) (ti ) + i+1 (Bi1 ) (ti ) = 0
3
3
3
i1 (Bi3
)00 (ti ) + i (Bi2
)00 (ti ) + i+1 (Bi1
)00 (ti ) = 0

i1 + 4i + i+1 = 0
i1
+ i+1 = 0

i1 2i + i+1 = 0

243

10.3. FUNCT
II B-SPLINE

care are numai solutia banala.


Considerand cazul nodurilor echidistante, problema de interpolare cu functii
spline cubice se poate rezolva utilizand functiile B-spline (Bi3 )3in1 .
Solutia problemei de interpolare va fi de forma
s(x) =

n1
X

ai+2 Bi3 (x).

i=3

Functia s se numeste functie spline cvasi-interpolatoare.


Cei n+3 coeficienti a1 , a0 , . . . , an+1 se determina astfel ncat sa fie satisfacute
conditiile de interpolare
i {0, 1, . . . , n}

(10.31)

s0 (t0 ) = ,

s0 (tn ) =

(10.32)

s00 (t0 ) = 0,

s00 (tn ) = 0.

(10.33)

s(ti ) = yi
si conditiile la limita
sau

T
inand seama de tabelul (10.30), relatiile (10.31) devin
2
1
1
3
3
3
s(ti ) = ai1 Bi3
(ti ) + ai Bi2
(ti ) + ai+1 Bi1
(ti ) = ai1 + ai + ai+1 = yi .
6
3
6
Conditiile la limita conduc la ecuatiile
1
1
a1 + a1 = ,
2h
2h
0
3
0
3
0
3
0
s (tn ) = an1 (Bn3 ) (tn ) + an (Bn2 ) (tn ) + an+1 (Bn1 ) (tn ) =
1
1
=
an1 + an+1 =
2h
2h
3 0
3 0
3 0
s0 (t0 ) = a1 (B3
) (t0 ) + a0 (B2
) (t0 ) + a1 (B1
) (t0 ) =

si respectiv
3 00
3 00
3 00
s00 (t0 ) = a1 (B3
) (t0 ) + a0 (B2
) (t0 ) + a1 (B1
) (t0 ) =
1
2
1
= 2 a1 2 a0 + 2 a1 = 0
h
h
h
00
3
00
3
3
)00 (tn ) + an+1 (Bn1
)00 (tn ) =
s (tn ) = an1 (Bn3 ) (tn ) + an (Bn2
1
2
1
= 2 an1 2 an + 2 an+1 = 0.
h
h
h

244

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Astfel pentru rezolvarea problemei (10.31)+(10.32) suntem condusi la sistemul


algebric de ecuatii liniare

+a1 = 2h
a1
ai1 +4ai +ai+1 = 6yi
i {0, 1, . . . , n}
(10.34)

an1
+an+1 = 2h
Sistemul (10.34) are solutie unica.

1 0

1 4


1








Determinantul sistemului este




1


1


4 1


.. .. ..

.
.
.


1
4 1

1 4 1
1 0 1

Adunand prima coloana la a treia



1 0

1 4


1








si ultima coloana la antipenultima se obtine




0


2


4 1


.. .. ..

.
.
.


1 4 1

2 4 1
0 0 1

avand diagonala dominanta, deci determinantul este diferit de zero.


Problema (10.31)+(10.33) conduce la sistemul algebric de ecuatii liniare

a1 2a0 +a1 = 0
ai1 +4ai +ai+1 = 6yi
i {0, 1 . . . , n}.
(10.35)

an1 2an +an+1 = 0


Se arata, asemanator, ca sistemul (10.35) are solutie unica. Rezolvarea sistemului
constituie subiectul Problemei 1.10.

Probleme si teme de seminar


P 10.1 Date fiind diviziunea 4 : a = x0 < x1 < . . . < xn = b si numerele
y0 , y1 , . . . , yn sa se determine functia spline de interpolare s S1 pentru care
s(xi ) = yi , i {0, 1, . . . , n}.

245

10.3. FUNCT
II B-SPLINE

R. Daca s|[xi ,xi+1 ] = si cu si (x) = yi + mi (x xi ) conditia de continuitate n xi+1


implica
si (xi+1 ) = yi + mi (xi+1 xi ) = yi+1 = si+1 (xi+1 ) mi =

yi+1 yi
.
xi+1 xi

P 10.2 Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni


a = xk0 < xk1 < . . . < xknk = b

4k :
astfel ncat, daca

h =

max (xki+1 xki ),

0ink 1

atunci
k

1. limk h = 0.
Daca sk S1 este functia spline de interpolare a functiei f n diviziunea 4k
atunci limk kf sk k = 0.
R. Functia f este uniform continua:

> 0 > 0 astfel ncat |x0 x00 | < |f (x0 ) f (x00 )| < .
2
k

Exista k0 N astfel ncat h < , k > k0 .


Daca x [a, b] si x [xki , xki+1 ] atunci
ski (x) = f (xki ) +

f (xki+1 ) f (xki )
(x xki )
k
k
xi+1 xi

si
|f (x) sk (x)| |f (x) f (xki )| + |f (xki+1 ) f (xki )|

x xki
< .
xki+1 xki

246

CAPITOLUL 10. FUNCT


II SPLINE POLINOMIALE

Capitolul 11
Interpolare cu sinus cardinal
O functie de forma
(
x 7

sin (x)
(x)

daca (x) 6= 0
daca (x) = 0

unde este o functie continua, se numeste functie sinc (sinus cardinal).

11.1

Interpolare pe noduri echidistante n [0, ]

Pentru orice n N se definesc multimile En = {xn,k =


In particular

2
k
2n

: k = 0, 1 . . . , 2n }.

E0 = {0, 2}
E1 = {0, , 2}
3

E2 = {0, , , , 2}
2
2
Au loc proprietatile:
E0 E1 . . . En En+1 . . .
Multimea E =
a n [0, 2].
n=0 En este dens
Introducem functiile
(
n1
Ln,k (x) =

sin 2
(xxn,k )
2n1 (xxn,k )

daca x 6= xn,k
daca x = xn,k

n N, k = 0, 1, . . . , 2n . (11.1)

Stabilim cateva proprietati simple ale functiilor sinc Ln,k .


247

248

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Teorema 11.1.1 Au loc proprietatile:


k, j {0, 1, . . . , 2n };

1. Ln,k (xn,j ) = k,j ,


2. L0n,k (xn,k ) = 0;
3. L0n,k (xn,j ) =

2n (1)jk
,
2(jk)
2n2

4. L00n,k (xn,k ) = 2

5. |Ln,k (x)| 1,

j 6= k, j = 0, 1, . . . , 2n ;

x [0, 2].

Demonstratie. 2.
L0n,k (xn,k ) = lim

xxn,k

Ln,k (x) Ln,k (xn,k )


sin 2n1 (x xn,k ) 1
.
= lim
xxn,k
x xn,k
2n1 (x xn,k )2

Punand y = 2n1 (x xn,k ), limita de mai sus devine limy0 2n1 sinyy1
= 0.
2
3.
cos 2n1 (x xn,k ) sin 2n1 (x xn,k )
n1
.
L0n,k (x) =
x xn,k
2 (x xn,k )2
Pentru x = xn,j se obtine L0n,k (xn,j ) =
4.

L0n,k (x) L0n,k (xn,k )


= lim
=
xxn,k
x xn,k

L00n,k (xn,k )

= lim

xxn,k

2n (1)jk
.
2(jk)

cos 2n1 (x xn,k ) sin 2n1 (x xn,k )


n1
(x xn,k )2
2 (x xn,k )3


.

Din nou, pentru y = 2n1 (x xn,k ), limita devine


lim 22n2

y0

22n2
y cos y sin y
=

.
y3
3

5. Inegalitatea rezulta din


|x| <
|x|

| sin x| |x|
| sin x| 1 <

|x|

Fie f : [0, 2] R. Introducem operatorul liniar


n

f 7 Sn (f ) definit prin Sn (f )(x) =

2
X
k=0

f (xn,k )Ln,k (x).

249

11.1. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN [0, ]

Din teorema 11.1.1 rezulta ca functia Sn (f )(x) satisface conditiile de interpolare


k = 0, 1, . . . , 2n .

Sn (f )(xn,k ) = f (xn,k ),

Aceasta functie se numeste functia de interpolare sinc a functiei f.


Teorema 11.1.2 Daca m > n atunci Sn (f )(xn,k ) = Sm (f )(xn,k ), k = 0, 1, . . . , 2n .
Demonstratie. En Em , pentru xn,k = 2
k = 22m 2mn k = xm,2mn k = y
2n
conditiile de interpolare implica Sn (f )(y) = f (y) = Sm (f )(y).
Teorema 11.1.3 Au loc egalitatile
k = 0, 1, . . . , 2n ;

1. Sn (Ln,k ) = Ln,k ,
2. Sn (Sn (f )) = Sn (f ),

adica functiile Ln,k , k = 0, 1, . . . , 2n si Sn (f ) sunt puncte fixe ale operatorului Sn .


Demonstratie. Calculand, se obtin
1.
n

Sn (Ln,k )(x) =

2
X

Ln,k (xn,j )Ln,j (x) =

2
X

j=0

k,j Ln,j (x) = Ln,k (x).

j=0

2.
n

Sn (Sn (f ))(x) =

2
X

Sn (f )(xn,j )Ln,j (x) =

2
X

j=0

f (xn,j )Ln,j (x) = Sn (f )(x).

j=0

Pentru cazul functiilor continue n intervalul compact [0, 2], se alege norma
kf k = maxx[0,2] |f (x)| si are loc
Teorema 11.1.4 Operatorul Sn este continuu, avand loc inegalitatea
kSn (f )k (2n + 1)kf k,

f C[0, 2].

Demonstratie.
n

|Sn (f )(x)| = |

2
X
j=0

f (xn,j )Ln,j (x)| kf k

2
X
j=0

|Ln,j (x)| (2n + 1)kf k.

250

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Liniaritatea operatorului Sn implica inegalitatea


kSn (f ) Sn (g)k (2n + 1)kf gk.
Amintim cateva rezultate din teoria transform
arii Fourier.
R
1
Fie f : R C o functie din L , adica |f (t)|dt < .
Transformarea Fourier a functiei f este
Z

f (t)eitz dt,
f (z) = F(f (t))(z) =

z R;

Transformarea Fourier inversa este


1
f (t) =
2

f(z)eitz dz;

Egalitatea lui Parceval: daca f(z), g(z) sunt transformarile Fourier ale
functiilor f, g atunci
Z
Z
1
f(z)
g (z)dz;
f (t)g(t)dt =
2

In consecinta
Z

1
|f (t)| dt =
2

|f(z)|2 dz;

Produsul de convolutie a functiilor f si g este definit prin


Z
(f g)(t) =
f (s)g(t s)ds.

Daca F (z), G(z) sunt transformarile Fourier ale functiilor f si g atunci


F((f g)(t))(z) = f(z)
g (z).
Teorema 11.1.5 Are loc egalitatea
1
Ln,k (x) = n
2

2n1

2n1

2k

ei 2n z eizx dz.

(11.2)

251

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R

Demonstratie. Calculand integrala din membrul drept, se obtin


Z 2n1
2k
1
1 eiz(x 2n ) 2n1
iz(x 2k
)
n
2
e
dz = n
2n1 =
2n 2n1
2 i(x 2k
)
n
2
n1 (x 2k )
2n

1 ei2
= n
2

n1 (x 2k )
2n

ei2
i(x 2k
)
2n

1 sin 2n1 (x xn,k )


= Ln,k (x).
2n1
x xn,k

Interpretand egalitatea (11.2) drept o transformare Fourier inversa, deducem


ca functia
 2 i 2k z
e 2n
daca |z| < 2n1
2n
F (z) =
0
daca |z| 2n1
este transformata Fourier a functiei Ln,k (x).
Utilizand egalitatea lui Parseval se obtine proprietatea de ortogonalitate a
functiilor Ln,k :
Teorema 11.1.6 Au loc egalitatile
Z
2
Ln,k (x)Ln,j (x)dx = n k,j ,
2

k, j {0, 1, . . . , 2n }.

Demonstratie. Notam prin Fn,k transformata Fourier a functiei Ln,k . Pentru


k=j
Z
Z
1
2
2
Ln,k dx =
|Fn,k (z)|2 d(z) = n .
2
2

Pentru k 6= j
Z
Z
Z n1
2
1
2 2
Fn,k (z)Fn,j (z)dz = 2n
eiz 2n (kj) dz =
Ln,k (x)Ln,j (x)dx =
2
2

2n1
2

2 eiz 2n (kj) 2n1


2 sin (k j)
= 2n 2
= 0.
2n1 = n
2 i 2n (k j)
2 (k j)

11.2

Interpolare pe noduri echidistante n R

Rezultatul de baza al acestei sectiuni este dat de Teorema Whittaker-KotelnikovShannon (WKS). In functie de ipoteze, vom enunta doua variante ale teoremei,
fiecare cu o demonstratie specifica. Totodata se va arata ca ipoteza celei de a
doua variante implica ipoteza din prima varianta.

252

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Teorema 11.2.1 (WKS - varianta 1) Fie f : C C pentru care exista M, > 0


astfel ncat
|f (x + iy)| M e |y| ,
z = x + iy C.
Daca < l atunci
f (z) =

X
kZ

f(

X k sin l(z k )
k
l
.
)sinc(lz k) =
f( )
k
l
l
l(z

)
l
kZ

(11.3)

Daca se noteaza cu L(z) membrul drept din (11.3),


L(z) =

f(

kZ

k
)sinc(lz k),
l

atunci se verifica imediat proprietatile de interpolare L(n l ) = f (n l ), n Z.


Pentru demonstratie stabilim o serie de rezultate pregatitoare.
Teorema 11.2.2 Fie n = {z C : |z| = (n + 12 )}, n N. Exista m > 0 astfel
ncat
| sin z| me|y| , z = x + iy n , n N.
Demonstratie. Au loc egalitatile
sin z = sin x cosh y + i cos x sinh y;
| sin z|2 = sin2 x + sinh2 y.
Deoarece | sin z| = | sin z| este suficient de considerat doar semiplanul superior.
Fie 0 < y0 < 2 .
Cazul 0 < y < y0 . Daca z = x + iy n atunci x2 + y 2 = (n + 12 )2 2 si n
consecinta
r
r
1 2 2
1
| sin x| = | sin (n + ) y 2 | = | sin ( (n + )2 2 y 2 n)| =
2
2
= sin q

n 2 +

2
4

y2

1,

pentru n .

(n + 12 )2 2 y 2 + n

Prin urmare exista c > 0 astfel ncat


| sin z| | sin x| c = m1 ey0 m1 ey ,

n N.

253

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R

Cazul y0 y. Pentru 0 < m2 21 (1 e2y0 ) au loc relatiile


| sin z| sinh y =

ey ey
ey ey0
1 eyy0 y

=
e m2 ey .
2
2
2

Daca m = min{m1 , m2 } atunci | sin z| mey .


Teorema 11.2.3 Daca f este o functie continua atunci
Z

f (sin x)dx.

f (| sin x|)dx = 4
0

Demonstratia Teoremei WKS.1 Fie rn = (n + 12 ) l si n = {z C : |z| = rn }.


Dandu-se z C exista n N astfel ncat 2|z| rn . Atunci
|z |

rn
,
2

n .

Demonstatia teoremei revine la evaluarea integralei


Z
1
f () d
Fn (z) =
2i n sin l z

(11.4)

(11.5)

n doua moduri.
Punctele singulare ale functiei de integrat sunt z, 0, l , . . . , n l , poli de ordinul ntai. Aplicand teorema reziduurilor se obtine
n
n
X
X
(1)k f (k l )
(1)k f (k l )
f (z)
f (z)

.
Fn (z) =
=
sin lz k=n l(z k l )
sin lz k=n lz k

(11.6)

Pe de alta parte, pentru n , = rn eit , au loc inegalitatile


Din ipoteza teoremei rezulta
|f ()| M e rn | sin t| ;

(11.7)

Din Teorema 11.2.2 rezulta existenta unui m > 0 astfel ncat


| sin l| mern l| sin t| .
1

Chabat B., Introduction `


a lanalyse complexe. T1, Ed. Mir, Moscou,1990.

(11.8)

254

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Utilizand inegalitatile (11.4), (11.7), (11.8), pentru Fn (z) se obtine evaluarea


Z
Z 2
M
M
(l )rn | sin t|
|Fn (z)|
e
|d| =
e(l )rn | sin t| dt.
mrn n
m 0
Aplicand Teorema 11.2.3 rezulta
4M
|Fn (z)|
m

e(l )rn sin t dt,

apoi functia sin este concava n intervalul [0, 2 ], deci sin t 2t


, ceea ce implica

evaluarea
Z
2
2t
2M 1 e(l )rn
4M
e(l )rn dt =

0, pentru n .
|Fn (z)|
m 0
m
(l )rn
(11.9)
Din (11.6) si (11.9), pentru n , rezula egalitatea
f (z) X (1)k f (k l )
0=

sin lz kZ lz k
sau
f (z) =

X
kZ

f(

k sin (lz k)
)
.
l
lx k

Suportul unei functii f : X C este multimea


supp(f ) = {x X : f (x) 6= 0}.
Teorema 11.2.4 (WKS - varianta 2) Fie f : R C si f() = F(f (x))()
transformata ei Fourier. Daca exista l > 0 astfel ncat supp(f) { : || l}
atunci
X k
f (x) =
f ( )sinc(lx k).
(11.10)
l
kZ
Demonstratie. Dezvoltarea Fourier a functiei f este
X
n
f() =
cn ei l ,
[l, l],
nZ

cu
1
cn =
2l

n
1
f()ei l d =
l 2
l

n
f()ei l d = f ( ).
l
l

255

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R

Astfel

X
n n
f() =
f ( )ei l .
l nZ
l

Functia f va fi
f (x) = F

1
(f())(x) =
2

1 X
n
=
f ( )
2l nZ
l
=

ei(x+

1
f()eix d =
2

n
)
l

d =

f (

nZ

f(

kZ

f()eix d =

n sin (lx + n)
)
=
l
lx + n

k
)sinc(lx k).
l

Teorema 11.2.5 Daca f : C C este o functie absolut integrabila cu proprietatea ca exista > 0 astfel ncat supp(f) { : || } atunci exista M > 0
pentru care
|f (z)| = |F 1 (f())(z)| M e |y| ,

z = x + iy C.

Demonstratie. Au loc egalitatile


Z
Z
1
1
iz

f ()e d =
f()eiz d.
f (z) =
2
2
Din R, eiz = ey (cos x + i sin x) rezulta |eiz | = ey e |y| . In consecinta
 Z

Z
1
1
iz

|f (z)|
|f ()||e |d
|f ()|d e |y| .
2
2
Daca l =

atunci (11.3) devine


f (x) =

X
kZ

f(



k
)sinc
(x kh) .
l
h

(11.11)

Regasim membrul drept din (11.2.2) pe o alta cale, utilizand formula

Y
x
sin(x) = x (1 2 2 ).
j
j=1

(11.12)

256

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Fie h > 0 si xk = a + kh, k Z. Polinomul de interpolare Lagrange pe cele


2n + 1 noduri xn , xn+1 , . . . , xn este
L(P2n ; xn , xn+1 , . . . , xn ; f )(x) =

n
X

f (xk )ln,k (x),

(11.13)

k=n

unde
ln,k (x) =

(x xn ) . . . (x xk1 )(x xk+1 ) . . . (x xn )


=
(xk xn ) . . . (xk xk1 )(xk xk+1 ) . . . (xk xn )

(11.14)

+ n)( xa
+ n 1) . . . ( xa
k + 1)( xa
k 1) . . . ( xa
n)
( xa
h
h
h
h
h
.
(k + n)(k + n 1) . . . 1(1) . . . ((n k))

Pentru n se obtine
 xa
2 !

2
2
Y
Y
( xa

k)

k
h
h
=
1
.
lim ln,k (x) =
2
n
j
j
j=1
j=1
T
inand seama de 11.12 vom avea
lim ln,k (x) =

sin( xa
k)
(x xk )
xa
h
k)) = sinc
.
= sinc((
xa
h
h
( h k)

iar formula 11.13 devine


L(x) =

X
kZ

f (xk )sinc

(x xk )
.
h

(11.15)

Pentru a = 0 se regaseste membrul drept din (11.2.2).


Notam
(t) = sinc(t),
(x xk )
k (x) = sinc
,
h

k Z.

Au loc proprietatile:
z
Teorema 11.2.6 Transformata Fourier a functiei (t) este (z)

= rect( 2
),
unde

257

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R

1 daca |t|
0 daca |t| >

rect(t) =

1
2
1
2

Demonstratie. Intr-adevar,
Z
Z
1
z izt
1
1 eizt
sin t
1 eit eit
rect( )e dz =
eizt dz =
=
.
=
2
2
2
2 it t
2i
t
Teorema 11.2.7 Functiile k (x) satisfac relatiile:
(i) k (xj ) = k,j ;
R
(ii) k (x)j (x)dx = hk,j .
Demonstratie. (ii) Calculam
Z
Z
Ik,j =
k (x)j (x)dx =

sinc

(x xk )
(x xj )
sinc
dx.
h
h

Prin schimbarea de variabila x xk = hq integrala de mai sus devine


Z
Z
sinc(q)sinc((j k q))dq =
sinc(q)sinc((q + k j))dq = h
h

(q)((j k) q)dq = h( )(j k).

=h

Deoarece transformata Fourier a produsului de convolutie este 2 rezulta


Z
Z
h
h
2
iz(jk)
Ik,j =
(z)e
dz =
eiz(jk) dz = hk,j .
2
2

Probleme si teme de seminar


P 11.1 Fie f : R C. Pornind de la dezvoltarea Fourier a functiei g(x) =
P
i formula de nsumare Poisson
nZ f (x + nh), h > 0, deducet
X

f (x + nh) =

nZ

Pentru x = 0 si h = 1 se obtine
X
nZ

1 X 2n 2nx
f(
)e h .
h nZ
h

f (n) =

X
nZ

f(2n).

(11.16)

(11.17)

258

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

P
kx
R. Functia g este periodica cu perioada h = 2l. Prin urmare g(x) = kZ ck ei l
cu
Z
Z
kx
1 X l
1 l
i kx
g(x)e l dx =
f (x + 2nl)ei l dx.
ck =
2l l
2l nZ l
Prin schimbarea de variabila x + 2nl = t se obtine
Z
Z
kt
1 X (2n+1)l
1
1 k
i kt
l
ck =
f (t)e
dt =
f (t)ei l dt = f( ).
2l nZ (2n1)l
2l
2l
l
Revenind n dezvoltarea Fourier se obtine relatia ceruta.
P 11.2 Sa se arate ca pentru f (x) = (hx)eixh din formula de nsumare a lui
Poisson (11.17) se obtine forma echivalenta
X
1X
2n
(nh)einh =
(

).
h nZ
h
nZ
R. f(z) = h1 (
+ hz ). Pentru = 0, h = 1 se regaseste (11.17).

Probleme si teme de seminar


P 11.3 Fie f : R C. Pornind de la dezvoltarea Fourier a functiei g(x) =
P
i formula de nsumare Poisson
nZ f (x + nh), h > 0, deducet
X
1 X 2n 2nx
f (x + nh) =
f(
)e h .
(11.18)
h
h
nZ
nZ
Pentru x = 0 si h = 1 se obtine
X
nZ

f (n) =

f(2n).

(11.19)

nZ

P
kx
R. Functia g este periodica cu perioada h = 2l. Prin urmare g(x) = kZ ck ei l
cu
Z
Z
kx
1 l
1 X l
i kx
ck =
g(x)e l dx =
f (x + 2nl)ei l dx.
2l l
2l nZ l
Prin schimbarea de variabila x + 2nl = t se obtine
Z
Z
kt
1 X (2n+1)l
1
1 k
i kt
ck =
f (t)e l dt =
f (t)ei l dt = f( ).
2l nZ (2n1)l
2l
2l
l
Revenind n dezvoltarea Fourier se obtine relatia ceruta.

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE IN R

259

P 11.4 Sa se arate ca pentru f (x) = (hx)eixh din formula de nsumare a lui


Poisson (11.17) se obtine forma echivalenta
X
nZ

(nh)einh =

1X
2n
).
(

h nZ
h

R. f(z) = h1 (
+ hz ). Pentru = 0, h = 1 se regaseste (11.17).

260

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Capitolul 12
Rezolvarea numeric
aa
problemelor Cauchy
Ne ocupam de rezolvarea numerica a problemei Cauchy (sau problema cu
conditie initiala)

x(t)
f (t, x(t) = 0,
t [0, T ]
(12.1)
0
x(0)

=x
unde f : [0, T ] Rn Rn este o functie cu proprietati care sa asigure existenta
si unicitatea solutiei n intervalul precizat.
Problema Cauchy se rescrie sub forma operationala
L(x) = ,

(12.2)

unde L : C 1 [0, T ] C[0, T ] Rn este definit prin



L(x) =

x(t)
f (t, x(t),
x(0)

= x0

t [0, T ]

iar

=

0,
x0

t [0, T ]

Forma operationala (12.2) cuprinde o clasa mult mai larga de probleme si


constituie un cadru n care se pot formula si studia metode de rezolvare aproximativa.
Pentru simplitate, consideram forma operationala (12.2) ca o ecuatie avand
necunoscuta x, o functie reala (n = 1), definita n intervalul fixat [0, T ].
261

262

12.1

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Metode de discretizare

Rezolvarea prin discretizare a ecuatiei (12.2) consta n construirea unei aproximatii


uh = (u0 , u1 , . . . , un )
a solutiei x(t) pe o retea de puncte 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T , unde ui este
o aproximatie pentru x(ti ), i = 0, 1, . . . , n iar h reprezinta norma retelei de
puncte h = max0in1 ti+1 ti .
In acest scop ecuatia initiala se nlocuieste cu o alta ecuatie
Lh (uh ) = h ,

(12.3)

numita schema de calcul.


Exemplu. Schema de calcul Euler. fie n N , h = Tn si reteaua echidistanta 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T cu ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. In punctul ti ,
aproximam derivata functiei prin diferenta finita prograsiva
x(t
i) '

x(ti+1 ) x(ti )
x(ti + h) x(ti )
=
h
h

si substituim n ecuatia diferentiala (12.1). Membrul stang al equatiei (12.1)


devine
x(ti+1 ) x(ti )
f (ti , x(ti ))
h
care n general nu mai este 0. Notam prin u0 , u1 , . . . , un numerele care puse,
respectiv n locul necunoscutelor x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ) satisfac egalitatile
 ui+1 ui
f (ti , ui ) = 0,
i = 0, 1, . . . , n 1
h
.
(12.4)
u 0 = x0
Relatiile (12.4) reprezinta schema de calcul Euler.
In acest caz operatorul L este definit prin

Lh (uh ) =

ui+1 ui
h

Lh : Rn+1 Rn+1
f (ti , ui ),
i = 0, 1, . . . , n 1

u0

iar


h =

0,
x0

i = 0, 1, . . . , n 1

uh = (u0 , . . . , un ),

263

12.1. METODE DE DISCRETIZARE

Relatiile (12.4) formeaza totodata un sistem algebric de n + 1 ecuatii neliniare cu


n + 1 necunoscute care nsa se poate rezolva usor prin recurenta
u0 = x0
ui+1 = ui + hf (ti , ui )

i = 0, 1, . . . , n 1.

Problema care se ridica este de a vedea n ce conditii ansamblul de numere uh


reprezinta aproximatii rezonabile pentru x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ).
Sa presupunem ca L este definit ntre spatiile normate (X, k k) si (Y, k k),
iar Lh este definit ntre (Xh , k kh ) si (Yh , k kh ).
Solutia uh a ecuatiei Lh (uh ) = h converge catre solutia x a ecuatiei L(x) =
daca
lim kuh [x]h kh = 0,
h0

unde [x]h = (x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn )) reprezinta restrictia lui x la reteaua de puncte.
Daca exista constantele pozitive C si astfel ncat kuh [x]h kh Ch atunci
convergenta este de ordin .
Studiul convergentei solutiei aproximative este legat de proprietatile de consistenta si stabilitate ale schemei de calcul.
Schema de calcul Lh (uh ) = h este consistenta daca
lim kh kh = 0,
h0

unde h = Lh ([x]h ) h . Daca exista constantele C1 si astfel ncat kh kh


C1 h atunci schema de calcul este consistenta de ordin .
Schema de calcul Lh (uh ) = h este stabila daca exista constantele pozitive
C2 , h0 si astfel ncat
h (0, h0 ), h Yh , kh kh kyh zh k C2 kh kh ,
unde yh si zh verifica relatiile Lh (zh ) = Lh (yh ) + h .
Legatura dintre cele trei notiuni introduse este formulata n teorema urmatoare:
Teorema 12.1.1 Daca schema de calcul Lh (uh ) = h este stabila si consistenta
de ordin atunci convergenta este de ordin .
Demonstratie. Deoarece schema de calcul este consistenta de ordin au loc
relatiile Lh [x]h = h + h si kh kh C1 h .

264

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Pentru h suficient de mic, daca Lh uh = h , din stabilitatea schemei de calcul


urmeaza ca k[x]h uh kh C2 kh kh C1 C2 h , de unde rezulta convergenta de
ordin a schemei de calcul.
In cazul schemelor de calcul liniare, (adica cu operatorul Lh liniar), stabilitatea
se poate caracteriza prin
Teorema 12.1.2 Daca operatorul Lh este liniar atunci schema de calcul Lh uh =
h este stabila daca si numai daca exista o constanta C 0 astfel ncat
kuh kh Ckh kh ,

h Yh .

Demonstratie. In ipoteza stabilitatii, exista h0 , , C > 0 astfel ncat daca


h (0, h0 ), h Yh , kh kh , Lh (uh ) = h , Lh (zh ) = h +h atunci kzh uh kh
Ckkh . Din liniaritatea schemei de calcul rezulta Lh (zh uh ) = h .
Rescriem aceasta implicatie prin: daca h Yh , kh kh , Lh (uh ) = h
atunci kuh kh Ckh kh .
Fie h Yh . Daca kh kh atunci inegalitatea teoremei este verificata. Daca

h , Lh (
uh ) = h au loc relatiile kh kh = 2
kh kh > atunci pentru h = 2kk
h
si n consecinta k
uh kh Ckh kh de unde, pentru uh = 2 uh se deduc relatiile
Lh (uh ) = h si kuh kh Ckh kh .
Implicatia inversa este imediata.
In cele ce urmeaza vom studia schema de calcul Euler. In Rn+1 folosim norma
lui Cebasev kxk = max{|x1 |, . . . , |xn+1 |}. Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 12.1.3 Daca functia f admite derivate partiale de ordinul ntai marginite,
atunci schema de calcul este consistenta de ordinul ntai.
Demonstratie. Existenta derivatelor partiale ale functiei f asigura existenta
derivatei de ordinul al doilea a solutiei problemei Cauchy (12.1), iar din marginirea
derivatelor partiale rezulta existenta unei constante M2 > 0, astfel ncat |
x(t)|
M2 , t [0, T ].
2
Din egalitatile x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t
i ) + h2 x(ci ), ci (ti , ti+1 ), i
{0, 1, . . . , n 1}, rezulta
x(ti+1 ) x(ti )
h
= x(t
i ) + x(ci ),
h
2

i {0, 1, . . . , n 1}.

Atunci

L([x]h ) =

x(ti+1 )x(ti )
h

x(t0 )

f (ti , x(ti )), i {0, 1, . . . , n 1}

265

12.1. METODE DE DISCRETIZARE


=

=

h
x(ci ),
2

i {0, 1, . . . , n 1}

0, i {0, 1, . . . , n 1}
+
x0

h
x(ci ),
2

i {0, 1, . . . , n 1}

Recunoastem h n primul termen si n consecinta al doilea termen este h . Prin


urmare
h
M2
kh k = max
|
x(ci )|
h.
0in1 2
2
Pentru demonstrarea stabilitatii schemei de calcul Euler vom avea nevoie de
urmatorul rezultat:
Teorema 12.1.4 Daca termenii sirului de numere reale, nenegative (zn )nN satisfac inegalitatile
zn+1 azn + b,
n N,
cu a, b > 0, a > 1 atunci
b
an 1
an (z0 +
).
zn a z0 + b
a1
a1
n

Demonstratie. Au loc inegalitatile


zn azn1 + b a(azn2 + b) + b = a2 zn2 + b(1 + a)
an z0 + b(1 + a + . . . + an1 ) = an z0 + b

an 1
.
a1

Teorema 12.1.5 Daca functia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0,


astfel ncat |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R atunci schema de calcul Euler
este stabila.

Demonstratie. Fie n =

i i {0, 1, . . . , n 1}
si sistemele Lh (uh ) =


h , Lh (zh ) = h + h :
 ui+1 ui

f (ti , ui ) = 0,
h
u0 = x0

i = 0, 1, . . . , n 1

zi+1 zi
h

i = 0, 1, . . . , n 1

f (ti , zi ) = i ,
z0 = x + 
0

(12.5)

(12.6)

266

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Introducem vectorul wh = zh uh = (wi )0in si scazand ecuatiile lui (12.5) din


ecuatiile corespunzatoare lui (12.6) gasim
 wi+1 wi
[f (ti , zi ) f (ti , ui )] = i ,
i = 0, 1, . . . , n 1
h
.
(12.7)
w0 = 
Atunci
wi+1 = wi + h[f (ti , zi ) f (ti , ui )] + hi

i {0, 1, . . . , n 1}.

In norma, vom avea


|wi+1 | |wi | + h|f (ti , zi ) f (ti , ui )| + h|i | (1 + hL)|wi | + hkh kh ,
unde kh kh = max{|0 |, . . . , |n1 |, ||}. Utilizand inegalitatea Teoremei 12.1.4
obtinem
|wi | (1 + hL)i (|w0 | +

1
hkh kh
) eihL (1 + )kh kh
(1 + hl) 1
L

1
)kh kh ,
L
Din inegalitatea de mai sus deducem
eT L (1 +

i {0, 1, . . . , n}.

kzh uh kh = kwh kh = max |wi | eT L (1 +


0in

1
)kh kh ,
L

adica inegalitatea din definitia stabilitatii. Constanta C corespunzatoare este


eT L (1 + L1 ).
Din consistenta si stabilitatea schemei de calcul Euler deducem teorema de
convergenta:
Teorema 12.1.6 Daca
1. functia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0 astfel ncat |f (t, x)
f (t, y)| L|x y|, x, y.
2. Solutia problemei Cauchy (12.1) este de doua ori derivabila, avand derivata
de ordinul doi marginita, |
x(t)| M, t [0, T ];
atunci solutia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul Euler converge
catre solutia problemei lui Cauchy, ordinul de convergenta fiind 1.

267

12.1. METODE DE DISCRETIZARE

Mai mult are loc urmatoarea formula de evaluare a priori a erorii


kuh [u]h k

M2 T L
1
e (1 + )h
2
L

(12.8)

O demonstratie directa a teoremei de convergenta 12.1.6 este


Notam xi = x(ti ) si ei = xi ui ,
loc relatiile

i = 0, 1, . . . , n. Observam ca e0 = 0. Au

xi+1 = x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t


i) +
xi + hf (ti , xi ) +

h2
x(i ) =
2

h2
x(i )
2

si
ui+1 = ui + hf (ti , ui )
din care, prin scadere, obtinem
ei+1 = ei + h[f (ti , xi ) f (ti , ui )] +

h2
x(i ).
2

Aplicand valoarea absoluta, rezulta


|ei+1 | |ei | + h|f (ti , xi ) f (ti , ui )| +
|ei | + hL|xi ui | +

h2
|
x(i )|
2

h2
h2
M = (1 + hL)|ei | + M.
2
2

Folosind Teorama 12.1.4 rezulta


h2
M
2

] eihL

M
M
h eT L h.
2L
2L

k[x]h uh k = max{|ei | : i = 0, 1, . . . , n} eihL

M
M
h eT L h.
2L
2L

|ei | (1 + hL) [|e0 | +

(1 + hL) 1

Prin urmare

Aplicatie. Sa se calculeze utilizand schema de calcul Euler valoarea functiei x(t)


1
n punctul t = 75
cu eroarea = 0.01, stiind ca x(t) este solutia problemei Caucly

x(t)

= 21 31 tx2 ,
x(0)

= x0 .

268

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Nu se tine seama de erorile de rotunjire.


Sa presupunem ca f (t, x) = 12 13 tx2 este definita n patratul D = [0, 1][0, 1].
Atunci sup{|f (t, x)| : (t, x) D} 65 si potrivit teoremei de existenta si unicitate,
problema Cauchy are solutie unica n intervalul |t| min{1, 56 } = 1.
Alegem T = 1. Determinam parametrii L si M care intervin n Teorema
12.1.6.
1
2
|f (t, x) f (t, y)| = |t||x2 y 2 | |x y|.
3
3
Alegem L = 1.
d 1 1
d
x(t) = f (t, x(t)) = [ tx2 (t)] =
dt
dt 2 3
1 2
1 2
1
2
= [x (t) + 2tx(t)x(t)]

= x (t) tx(t) + t2 x3 (t).


3
3
3
9
Urmeaza ca
8
sup{|
x(t)| : |t| 1} .
9
8
Alegem M = 9 .
Trebuie sa determinam pasul h > 0 astfel ncat sa existe p N care sa
satisfaca relatiile
1
ph =
75
si
M
M
|up x(tp )| kuh [x]h k eT L h 3T L h < .
2L
2L
Rezulta ca p este cel mai mic numar natural care satisface inegalitatea
h=

2L
1
LT .
75p
3 M

Substituind cu valori numerice, gasim p = 2 si deci h =

1
.
150

In final

u0 = 0,
1
u1 = u0 + hf (t0 , u0 ) = 300
,
u2 = u1 + hf (t1 , u1 ) ' 0.0067.

12.2

Scheme de calcul de tip Runge - Kutta

Pentru rezolvarea problemei Cauchy (12.1) consideram schema de calcul


 ui+1 ui
Fm (h, ti , ui ; f ) = 0
i = 0, 1, . . . , n 1
h
(12.9)
0
u0 = x

269

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

unde h = Tn ,

ti = ih, i = 0, 1, . . . , n iar functia Fm (h, t, x; f ) va fi de forma


Fm (h, t, x; f ) =

m
X

pi ki (h)

i=1

cu
ki (h) = f (t + i h, x + h

m
X

i,j kj (h),

i = 1, . . . , m.

j=1

Numerele p1 , . . . , pm , i , i,j , i, j = 1, . . . , m se determina pentru fiecare m n


parte astfel ncat, daca x(t) este solutia problemei Cauchy, atunci puterea s din
relatia
x(t + h) x(t)
Fm (h, t, x(t); f ) = hs (t, h),
h

t, h,

(12.10)

sa fie cat mai mare.


In ipoteza ca x(t) este infinit derivabila, dezvoltand membtul stang n serie
de puteri ale lui h se obtine
!

X
X
X
hj1 (j)
x(t + h) x(t)
hj (j)
Fm (h, t, x(t); f ) =
x (t)
pi
ki (0) =
h
j!
j!
j=1
i=1
j=0
=

X
j=0

X
j=0

!
m
X
1 (j+1)
hj
(j)
x
(t)
pi ki (0)
=
j+1
j!
i=1
!
m
1 dj f (t, x(t)) X (j)
hj

p
k
(0)
.
i i
j+1
dtj
j!
i=1

Notam

1 dj f (t, x(t)) X (j)


gj =

pi ki (0).
j+1
dtj
i=1

(12.11)

Daca gj = 0, j = 0, 1, . . . , s 1, atunci ordinul de consistenta al schemei RungeKutta va fi s. Solutiile obtinute se prezinta sub forma tabelelor Butcher
1
2
...
m

1,1
2,1
...
m,1
p1

...
...
...
...
...

1,m
2,m
...
m,m
pm

270

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Daca 1 = 0 si i,j = 0, pentru i j atunci schema de calcul de tip Runge


Kutta este explicita. In acest caz
k1 (h) = f (t, x);
k2 (h) = f (t + 2 h, x + 21 hk1 (h));
k3 (h) = f (t + 3 h, x + 31 hk1 (h) + 32 hk2 (h));
.............................................
km (h) = f (t + m h, x + m1 hk1 (h) + . . . + mm1 hkm1 (h));
In cele ce urmeaza consideram doar cazul explicit.
Pentru m = 1 se regaseste schema lui Euler.
Efectuam calculele n cazul m = 2,
F2 (h, t, x; f ) = p1 k1 (h) + p2 k2 (h) = p1 f (t, x) + p2 f (t + 2 h, x + 2,1 hf (t, x)).
Calculam
g0 = f (t, x(t))(1 p1 p2 ) = 0;
g1 =

1 df (t, x(t))
0
0
p1 k1 (0) p2 k2 (0).
2
dt

Iar
df (t, x(t))
f (t, x(t)) f (t, x(t))
=
+
f (t, x(t));
dt
t
x
0
k1 (h) = 0;
f
f
0
k2 (h) = 2
+ 2,1 f 1
t
x
Astfel g1 devine
1
f (t, x(t))
1
f (t, x(t))
g1 = ( 2 p2 )
+ ( 2,1 p2 )
f (t, x(t)).
2
t
2
x
g0 = g1 = 0 daca coeficientii termenilor care contin pe f si derivatele sale partiale
sunt nule. Obtinem sistemul algebric neliniar
1 p1 p2 = 0
1 2p2 2 = 0
1 2p2 21 = 0
Doua solutii ale acestui sistem sunt:

271

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

1. p1 = 0, p2 = 1, 2 = 21 = 12 . In acest caz schema de calcul este


 ui+1 ui
f (ti + h2 , ui + h2 f (ti , ui )) = 0
i = 0, 1, . . . , n 1
h
0
u0 = x

(12.12)

si este cunoscuta sub numele de schema Euler mbunatatita.


2. p1 = p2 = 12 , 2 = 21 = 1. Schema de calcul este
 ui+1 ui 1
2 f (ti , ui ) 21 f (ti+1 , ui + hf (ti , ui )) = 0
h
u 0 = x0

i = 0, 1, . . . , n 1

Tabelele Butcher corespunzatoare sunt


0

1
2

1
2

0
0
1

0
1

0
1

0
0

1
2

1
2

Cazul m = 3. F3 (h, t, x; f ) = p1 k1 (h) + p2 k2 (h) + p3 k3 (h) cu


k1 (h) = f (t, x)
k2 (h) = f (t + 2 h, x + h2,1 k1 (h))
k3 (h) = f (t + 3 h, x + h3,1 k1 (h) + h3,2 k2 (h))
Fara sa mai scriem argumentele (t, x(t)), se obtin derivatele
f
t
f
k200 (0) = 22
t
f
k30 (0) = 3
t
f
k300 (0) = 32
t
k20 (0) = 2

+ 2,1 f

f
x

2f
2f
2
+ 2,1
f2 2
xt
x
f
+ (3,1 + 3,2 )f
x
2f
2f
+ 23 (3,1 + 3,2 )f
+ (3,1 + 3,2 )2 f 2 2 +
xt
x
f
f
f
+23,2 (2
+ 2,1 f )
x
t
x
+ 22 2,1 f

Rezulta
g0 = f p1 k1 (0) p2 k2 (0) + p3 k3 (0) = (1 p1 p2 p3 )f

272

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

1 df
p1 k10 (0) p2 k20 (0) + p3 k30 (0) =
2 dt
1
f
1
f
= ( p2 2 p3 3 )
+ ( p2 2,1 p3 (3,1 + 3,2 ))f
2
t
2
x
1 d2 f
=
p1 k100 (0) p2 k200 (0) + p3 k300 (0) =
3 dt2
2f
1
= ( p2 22 p3 32 ) 2 +
3
t
f 2
1
+
+2( p2 2 2,1 p3 3 (3,1 + 3,2 ))f
3
xt
f 2
1
2
+( p2 2,1
p3 (3,1 + 3,2 )2 )f 2 2 +
3
x
f f
1
f
1
+ ( 2p3 2,1 3,2 )( )2
+( 2p3 2 3,2 )
3
t x
3
x

g1 =

g2

Rezulta sistemul aglebric de ecuatii neliniare


p1 + p2 + p3

=1
1
p 2 2 + p3 3
=
2
1
p2 2,1 + p3 (3,1 + 3,2 )
=
2
1
2
2
p2 2 + p3 3
=
3
1
p2 2 2,1 + p3 3 (3,1 + 3,2 )) =
3
1
2
2
p2 2,1 + p3 (3,1 + 3,2 )
=
3
1
p3 2 3,2
=
6
1
p3 2,1 3,2
=
6

(12.13)
(12.14)
(12.15)
(12.16)
(12.17)
(12.18)
(12.19)
(12.20)

Din (12.19) si (12.20 rezulta 2 = 2,1 . Apoi din (12.17) si (12.18) rezulta 3 =
3,1 + 3,2 .
Se alege p1 = p3 = 16 . Urmeaza p2 = 23 iar din (12.14) si (12.16) rezulta
2 = 2,1 = 21 , 3 = 3,1 + 3,2 = 1. Din (12.19) se gaseste 3,2 = 2, de unde
3,1 = 1.
Astfel tabela Butcher va fi

273

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

1
2

1
2

0
0
2

0
0
0

1
6

2
3

1
6

Pentru m = 4 se obtine schema de calcul Runge


ui+1 ui 1
6 [k1 (h) + 2k2 (h) + 2k3 (h) + k4 (h)] = 0,

k1 (h) = f (ti , ui )

k2 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k1 (h))

k3 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k2 (h))

k4 (h) = f (ti + h, ui + hk3 (h))

u 0 = x0

i = 0, 1, . . . , n 1

(12.21)
cu tabela Butcher
0

1
2
1
2

1
2

0
1
2
1
6

0
0
0

0
0
0
1

0
0
0
0

2
3

2
3

1
6

1
2

Pentru a justifica stabilitatea schemei de calcul de tip Runge Kutta stabilim


Teorema 12.2.1 Daca functia f (t, x) este lipschitziana n x (L. > 0, astfel
ncat |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R) atunci functia Fm (h, t, x; f ) este
lipschitziana n x.
Demonstratie. Pentru simplitate, consideram m = 2, adica
Fm (h, t, x; f ) = F2 (h, t, x; f ) = p1 f (t, x) + p2 f (t + 2 h, x + 2,1 hf (t, x)).
In acest caz
|F2 (h, t, y; f ) F2 (h, t, x; f )|
|p1 | |f (t, y)f (t, x)|+|p2 | |f (t+2 h, y+2,1 hf (t, y))f (t+2 h, x+2,1 hf (t, x))|.
Datorita ipotezei facute rezulta succesiv
|F2 (h, t, y; f ) F2 (h, t, x; f )|

274

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

|p1 | L|y x| + |p2 | L|y + 2,1 hf (t, y) x 2,1 hf (t, x)|


L(|p1 | + |p2 | + |p2 | |2,1 |hL)|y x| M |y x|,
unde M = L(|p1 | + |p2 | + |2,1 |T L).
Prin urmare are loc o teorema de stabilitate a carei demonstratie este identia
cu demonstratia Teoremei 12.1.5.
Teorema 12.2.2 Daca functia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0,
astfel ncat |f (t, x) f (t, y)| L|x y|, x, y R atunci o schema de calcul de
tip Runge Kutta este stabila.
In consecinta
Teorema 12.2.3 Daca
functia f (t, x) este lipschitziana n x;
schema de calcul de tip Runge Kutta este consistenta de ordin s
atunci atunci solutia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip Runge
Kutta converge catre solutia problemei lui Cauchy, ordinul de convergenta fiind
s.

Scheme de tip Runge-Kutta implicite


Determinam parametrii schemei de tip Runge-Kutta implicite pentru m=2:
ui+1 ui
= p1 k1 (h) + p2 k2 (h) = 0,
h

i = 0, 1, . . . , n 1;

cu
k1 (h) = f (ti + 1 h, ui + h1,1 k1 (h) + h1,2 k2 (h))
k2 (h) = f (ti + 2 h, ui + h2,1 k1 (h) + h2,2 k2 (h))
Calculam derivatele
ki0 (h) = i

f
f
+ (i,1 k1 (h) + i,2 k2 (h) + hi,1 k10 (h) + hi,2 k20 (h)) ,
t
x

2f
2f
0
0
+
2
(
k
(h)
+

k
(h)
+
h
k
(h)
+
h
k
(h))
+
i,2
i
i,1
1
i,2
2
i,1
1
2
t2
xt
2f
+(i,1 k1 (h) + i,2 k2 (h) + hi,1 k10 (h) + hi,2 k20 (h))2 2 +
x

ki00 (h) = i2

275

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

+(2i,1 k10 (h) + 2i,2 k20 (h) + i,1 k100 (h) + i,2 k200 (h))

f
.
x

Prin urmare

f
f
+ (i,1 + i,2 )f ,
t
x
2f
2f
2f
+ (i,1 + i,2 )2 f 2 2 +
ki00 (0) = i2 2 + 2i (i,1 + i,2 )f
t
xt
x
f
f f
+ 2(i,1 (1,1 + 1,2 ) + i,2 (2,1 + 2,2 ))f ( )2 .
+2(1 i,1 + 2 i,2 )
t x
x
Pentru ordinul de consistenta s = 3, expresiile (12.11) devin
ki0 (0) = i

g0 = (1 p1 p2 )f,
1
f
1
f
g1 = ( p1 1 p2 2 )
+ ( p1 (1,1 + 1,2 ) p2 (2,1 + 2,2 ))f ,
2
t
2
x
2
1
f
g2 = ( p1 12 p2 22 ) 2 +
3
t
2f
1
+
+2( p1 1 (1,1 + 1,2 ) p2 2 (2,1 + 2,2 ))f
3
xt
1
2f
+( p1 (1,1 + 1,2 )2 p2 (2,1 + 2,2 )2 )f 2 +
3
x
1
f f
+( 2p1 (1 1,1 + 2 1,2 ) 2p2 (1 2,1 + 2 2,2 ))
+
3
t x
1
+( 2p1 (1,1 (1,1 + 1,2 ) + 1,2 (2,1 + 2,2 )))
3
f
2p2 (2,1 (1,1 + 1,2 ) + 2,2 (2,1 + 2,2 )))f ( )2 .
x
Rezulta sistemul algebric de ecuatii neliniare:
p1 + p2 = 1
1
p1 1 + p2 2 =
2
1
p1 (1,1 + 1,2 ) + p2 (2,1 + 2,2 ) =
2
1
p1 12 + p2 22 =
3
1
p1 1 (1,1 + 1,2 ) + p2 2 (2,1 + 2,2 ) =
3

(12.22)
(12.23)
(12.24)
(12.25)
(12.26)

276

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

1
3
1
p1 (1 1,1 + 2 1,2 ) + p2 (1 2,1 + 2 2,2 ) =
6
p1 (1,1 (1,1 + 1,2 ) + 1,2 (2,1 + 2,2 ))) +
1
+p2 (2,1 (1,1 + 1,2 ) + 2,2 (2,1 + 2,2 ))) =
6
p1 (1,1 + 1,2 )2 + p2 (2,1 + 2,2 )2 =

(12.27)
(12.28)
(12.29)

Alegand 1 = 1,1 + 1,2 , 2 = 2,1 + 1,2 sistemul ramas va fi format din


ecuatiile (12.22), (12.24), (12.27), (12.29).
Pentru p1 = p2 = 12 se gaseste
i = i,1 + i,2 =

1
1
.
2 2 3

Inlocuind 1,2 = 1 1,1 , 2,1 = 2 2,2 n (12.29) se obtine


(1 2 )1,1 + 21 2 + (2 1 )2,1 =

1
3

sau
(1 2 )(1,1 2,2 ) = 0,
de unde 1,1 = 2,2 = .
Astfel
1
k1 (h) = f (ti + (
2
1
k2 (h) = f (ti + (
2

1
1
1
)h, ui + hk1 (h) + h( )k2 (h))
2 2 3
2 3
1
1
1
)h, ui + h( )k1 (h) + hk2 (h))
2 2 3
2 3

iar tabela Butcher este


1
2
1
2

2 3
1

2 3

1
2

1
2

2 3
1
2

2 3

1
2

La fiecare pas i trebuie determinate valorile k1 (h), . . . , km (h) astfel ncat


kj (h) = f (ti + j h, ui + h

m
X

j,l kl (h)),

j {1, . . . , m}.

l=1

Acest ansamblu formeaza un sistem algebric de ecuatii neliniare.

(12.30)

277

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

Fie
Yj = h

m
X

j,l kl (h) = h

l=1

m
X

j,l f (ti + l h, ui + Yl ),

j {1, . . . , m}. (12.31)

l=1

Daca Y = (Y1 , . . . , Ym )T Rmn ansamblul relatiilor (12.31) se scriu matriceal


Y h(In B)F (Y ) = 0,

(12.32)

unde

f (ti + 1 h, ui + Y1 )

..
mn
F (Y ) =
R ,
.
f (ti + m h, ui + Ym )

1,1 . . . 1,m

.. M (R)
..
B = ...
.
m
.
m,1 . . . m,m

iar In B reprezinta produsul Kronecker

In 1,1 . . . In 1,m

..
..
...
In B =
Mmn (R).
.
.
In m,1 . . . In m,m
Introducem notatiile
pT = (p1 , . . . , pm ) si wT = (w1 , . . . , wm ) = pT B 1 .
Dupa rezolvarea sistemului (12.32)
ui+1 = ui + h

m
X

pj kj (h)

j=1

dar
h

m
X

pj kj (h) = h(In pT )F (Y ) = (In pT )(In B)1 Y =

j=1
T

= (In p )(In B )Y = (In p B )Y = (In w )Y =

m
X
j=1

Prin urmare
ui+1 = ui + h

m
X

w j Yj .

j=1

Pentru exemplul tratat anterior (m = 2)


!

3 + 3 12 3 3 12
T
w =
2 12
2 12

w j Yj .

278

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Scheme de tip Rosenbrock


Schema de calcul de tip Rosenbrock este o modificare a schemei de calcul de
tip Runge-Kutta implicita care conduce la fiecare pas la rezolvarea unui sistem
algebric de ecuatii liniare. In cazul unui sistem autonom, x(t)

= f (x(t)), schema
de calcul este
 ui+1 ui Pm
j=1 pj kj (h) = 0, i = {0, 1, . . . , n 1}
h
0
u0 = x
iar
k1 (h) = f (ui ) + hfx0 (ui )k1 (h)
j1
j1
X
X
0
kj (h) = f (ui + h
j,l kl (h)) + hfx (ui )
j,l kl (h) +
l=1

+hfx0 (ui )kj (h),

(12.33)
(12.34)

l=1

j = 2, . . . , m.

Sistemul algebric de ecuatii liniare va fi

(In hfx0 (ui ))k1 (h) = f (ui )


P
P
j,l kl (h)) + hfx0 (ui ) j1
(In hfx0 (ui ))kj (h) = f (ui + h j1
l=1 j,l kl (h),
l=1

j = 2, . . . , m.
Fie A = In hfx0 (x) Mn (R). Pentru h suficient de mic
A

X
=
(hfx0 (x))k = In + hfx0 (x) + h2 2 (fx0 (x))2 + O(h3 ).
k=0

Determinam parametrii metodei pentru m = 2 si ordinul de consistenta s = 2.


Renuntand la scrierea indicelui i, formulele (12.33)-(12.34) devin
k1 (h) = f (x) + hfx0 (x)k1 (h)
k2 (h) = f (x + h2,1 k1 (h)) + h2,1 fx0 (x)k1 (h) + hfx0 (x)k2 (h)
sau
Ak1 (h) = f (x)
Ak2 (h) = f (x + h2,1 k1 (h)) + h2,1 fx0 (x)k1 (h) =
h2 2 00
= f (x) + h(2,1 + 2,1 )fx0 (x)k1 (h) + 2,1
fxx (x)k1 (h)2 + O(h3 ).
2

279

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

Rezulta
k1 (h) = f (x) + hfx (x)f (x) + h2 2 (fx0 (x))2 f (x) + O(h3 ),
k2 (h) = f (x) + h(2,1 + 2,1 + )fx0 (x)f (x) +


1 2 00
2
2
0
2
+ h (2(2,1 + 2,1 ) + )fx (x)f (x) + 2,1 fxx (x)f (x) + O(h3 )
2
Daca solutia problemei Cauchy este suficient de neteda, din dezvoltarea
x(t + h) = x(t) + hx(t)
+

h2
h3
x(t) + x(3) (t) + . . .
2
6

se obtine
x(t + h) x(t)
h
= f (x(t)) + fx0 (x(t))f (x(t))+
h
2
2

h
00
+
fxx
(x(t))f 2 (x(t)) + fx02 (x(t))f 2 (x(t)) + O(h3 ).
6
Consistenta de ordinul 2 se obtine daca termenul liber si coeficientii lui h si h2
din dezvoltarea expresiei
x(t + h) x(t)
p1 k1 (h) p2 k2 (h)
h
dupa puterile lui h sunt 0, independent de functia f . Rezulta sistemul algebric
de ecuatii neliniare
p1 + p2 = 1
1
p1 + p2 (2,1 + 2,1 + ) =
2
1
2
p2 2,1
=
3
1
p1 2 + p2 (2(2,1 + 2,1 ) + 2 ) =
6

(12.35)
(12.36)
(12.37)
(12.38)

T
inand seama de (12.35) relatiile (12.36) si (12.38) devin
1
2
1
2 + 2p2 (2,1 + 2,1 ) =
6
+ p2 (2,1 + 2,1 ) =

Reducand al doilea termen, rezulta ecuatia 2 + 61 = 0 cu radacinile = 12

3
.
6

280

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Cu notatia 2,1 = , se gasesc succesiv


p2 =

1
3 2

(12.39)
1
3 2

p1 = 1

3
= (1
).
2

2,1

12.3

Scheme de calcul de tip Adams

Ecuatia diferentiala (12.1)este echivalenta cu ecuatia integrala


Z t

x(t) = x(t) +
f (s, x(s))ds
0 t < t T.
t

Ideea schemelor de calcul de tip Adams consta n nlocuirea functiei (s) =


f (s, x(s)) printr-un polinom de interpolare
Nr ()(s) =

r
X
i (a)
(t a)(t a + h) . . . (t a + (i 1)h) h i .
i!h
i=0

Solutia aproximativa u satisface ecuatia


Z t

Nr ()(s)ds.
u(t) = u(t) +

(12.40)

Fie h = Tn si retraua de puncte echidistante ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. Particulariza relatia (12.40) luand t, t, a egale, respectiv cu tk+p , tkq , tk si obtinem
Z
r
X
ih (tk ) tk+p
uk+p = ukq +
(stk )(stk +h). . .(stk +(i1)h)ds, (12.41)
i
i!h
t
kq
i=0
unde ui = u(ti ), i = 0, 1, . . . , n.
Prin schimbarea de variabila s tk = zh integrala din (12.41) devine
Z tk+p
Z p
i+1
(stk )(stk +h) . . . (stk +(i1)h)ds = h
z(z +1). . .(z +i1)dz.
q

tkq

Inlocuind n (12.41) gasim


uk+p = ukq +

Z
r
X
hi+1 i (tk )

i=0

i!hi

z(z + 1) . . . (z + i 1)dz.

281

12.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS

sau
uk+p = ukq +

r
X

i ih (tk ),

i=0

unde
0 = p R+ q
p
i = i!1 q z(z + 1) . . . (z + i 1)dz,

i = 1, 2, . . . , r.

Utilizand formula de dezvoltare a diferentelor finite regresive obtinem


uk+p = ukq + h

r
X
i=0


i 
X
i
i
(1)j (tk j),
j
j=0

unde (tj ) = f (tj , uj ). Permutand nsumarile gasim


uk+p = ukq + h

r
X

j f (tkj , ukj ),

(12.42)

j=0

cu
j

j = (1) [

j
j


j +

j+1
j


j+1 + . . . +

r
j


r ].

(12.43)

Cazuri particulare importante. 1. Schema Adams - Bashforth. Particularizam (12.42), alegand p = 1, q = 0. Se obtin relatiile
uk+1 = uk + h

r
X

j f (tkj , ukj ),

k = r, . . . , n 1;

(12.44)

j=0

unde j sunt dati de formulele (12.43) cu 0 = 1, i =


Tabelul coeficientilor j .

r|j
1
2
3
4
5

Numarator
2
3

0
1
4
5
3
-1
23
-16
5
55
-59
37
-9
1901 -2774 2616 -1274 251
4277 -7927 9982 -7298 2877 -475

1
i!

R1
0

z(z+1). . .(z+i1)dz.

Numitor
2
12
24
720
1440

282

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

2. Schema Adams - Moulton. Alegand p = 0, q = 1 n (12.42) se obtin


formulele
r
X
uk = uk1 + h
j f (tkj , ukj ),
k = r 1, . . . , n;
(12.45)
j=0

unde j sunt dati de formulele (12.43) cu 0 = 1, i =


i 1)dz.
Tabelul coeficientilor j .

r|j
1
2
3
4
5

0
1
5
9
251
475

1
i!

R0
1

z(z + 1) . . . (z +

Numarator
Numitor
1
2
3
4 5
1
2
8
-1
12
19
-5
1
24
646 264 106 -19
720
1427 -798 482 -173 27
1440

Schema de calcul Adams - Bashforth este explicita n sensul ca n formula


(12.44), elementele membrului drept sunt cunoscute si uk+1 se calculeaza nemijlocit.
Schema de calcul Adams - Moulton este implicita n sensul ca n formula
(12.45), pentru j = 0 apare factorul f (tk , uk ), iar uk este necunoscut. Astfel uk
se obtine ca solutia unei ecuatii.
Schemele de tip Adams se numesc scheme de calcul cu mai multi pasi (multipas), n timp ce schemele de calcul de tip Runge - Kutta sunt scheme cu un singur
pas (unipas). Un avantaj din punct de vedere al calculelor pentru schemele de calcul de tip Adams este faptul ca folosesc valorile lui f doar n nodurile anterioare,
n timp ce la schemele de calcul de tip Runge - Kutta este nevoie de valorile lui
f n diverse puncte intermediare.
Pentru pornirea unei scheme de calcul de tip adams trebuie cunoscute n
prealabil u0 , u1 , . . . , ur , aproximatii care se determina pe o alta cale - de exemplu
utilizand o schema de calcul de tip Runge - Kutta. Determinarea acestor valori
se numeste procedeu initial.
Pentru a studia consistenta unei scheme de calcul de tip Adams rescriem
formula (12.42) sub forma
ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp1 f (tk+p1 , uk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.

(12.46)

283

12.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS

Fie x solutia problemei Cauchy si presupunand ca au loc dezvoltarile tayloriene


xk+s = xk +
x k+s = x k +

sh
x
1! k
sh
x
1! k

+
+

(sh)2
xk + . . .
2!
(sh)2 (3)
xk + . . .
2!

atunci
ap xk+p + ap1 xk+p1 + . . . + a0 xk
h[bp f (tk+p , xk+p ) + bp1 f (tk+p1 , xk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , xk )] =
ap xk+p + ap1 xk+p1 + . . . + a0 xk h[bp x k+p + bp1 x k+p1 + . . . + b0 x k ] =
(m)

= C0 xk + C1 hx k + C2 h2 xk + . . . + Cm hm xk

+ ...

unde
C 0 = a0 + a1 + . . . + ap
C1 = C0 = a1 + 2a2 + . . . + pap (b0 + b1 + . . . + bp )
C2 = 2!1 (a1 + 22 a2 + . . . + p2 ap ) (b1 + 2b2 + . . . + pbp )
1
1
Cm = m!
(a1 + 2m a2 + . . . + pm ap ) (m1)!
(b1 + 2m1 b2 + . . . + pm1 bp ).
Schema de calcul de tip Adams (12.46) este consistenta de ordin m daca
C0 = C1 = . . . = Cm = 0 si Cm+1 6= 0.
Exemplificam n cazul schemei de calcul Adams - Bashforth cu r = 1
3
1
uk+1 = uk + h[ f (tk , uk ) f (tk1 , uk1 )].
2
2
Schema de calcul se rescrie sub forma
3
1
uk+2 uk+1 h[ f (tk+1 , uk+1 ) f (tk , uk )] = 0
2
2
deci p = 2 si a2 = 1, a1 = 1, a0 = 0, b2 = 0, b1 = 23 , b0 = 12 . Rezulta
C0
C1
C2
C3

= a0 + a1 + a2 = 0
= a1 + 2a2 (b0 + b1 + b2 ) = 0
= 21 (a1 + 22 a2 ) (b1 + 2b2 ) = 0
= 3!1 (a1 + 23 a2 ) 21 (b1 + 22 b2 ) =

5
.
12

284

12.4

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Schema diferentelor regresive

Schema de calcul de tipul diferentelor regresive (Backward difference formula


- BDF) se construieste utilizand formula de derivare numerica (4.12)
n

f 0 (a)

1 X kh f (a)
,
h k=1
k

prin
r

1 X kh x(t)
f (t, x(t)) = x(t)

.
h k=1
k
 
P
k
k
(1)j x(t jh) rezulta
Din kh x(t) = j=0
j
r
X
k x(t)
h

k=1

cu

r
X

(12.47)

j x(t jh),

j=0

Pr 1
i=1 i ,
  j=0
Pr
i
j =
, j {1, 2, . . . , r}
(1)j i=j 1i
j

Tabloul coeficientilor j este


r 0 1 2
3 4
1
1 -1
3
1
2
-2
2
2
3
3 11
-3
13
6
2
1
4 25
-4
3 43
12
4
10
137
5
5 60 -5
5 3
4
15
20
15
6 49
-6

20
2
3
4

51
56

1
6

Folosind notatiile obisnuite ti = i h, ui x(ti ), i = 0, 1, . . . , h > 0, pentru


t = tk , din (12.47) se obtine schema de calcul implicita
r
X

j ukj = hf (tk , uk )

k r.

j=0

Un procedeu initial va determina valorile u1 , . . . , ur1 .

(12.48)

285

12.5. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR

12.5

Schema de calcul predictor - corector

Schemele de tip predictor - corector se obtin prin combinarea dintre doua


scheme de tip Adams: una explicita
uk+1 = uk + h

p
X

ai f (tkj , ukj ),

kp

i=0

si una implicita
uk+1 = uk + h

q
X

bj f (tk+1j , uk+1j ),

k q 1.

j=0

Se valorifica astfel proprietatle schemei de calcul implicite ntr-o procedura explicita de calcul. Procedura P (EC)m E de combinarea celor doua scheme, pentru
un pas k s = max{p, q 1}, este data n algoritmul (3).
Algorithm 3 Pseudocodul schemei de calcul predictor-corector
1: procedure Schema predictor-corector
P
2:
P: u0k+1 = uk + h pi=0 ai f (tkj , ukj );
3:
for s = 1 : m do
s1
s1
4:
E:fk+1
= f (tk+1 , uk+1
)
P
s1
s
5:
C:uk+1 = uk + hb0 fk+1 + h qj=1 bj f (tk+1j , uk+1j )
6:
end for
7:
E: uk+1 = um
k+1 ; fk+1 = f (tk+1 , uk+1 )
8: end procedure
Asadar, pentru pornirea schemei de tip predictor - corector este nevoie de determinarea aproximatiilor u0 , u1 , . . . , us (procedeul initial).
Pentru procedura P ECE (m = 1) are loc urmatoarea teorema simpla de
convergenta:
Teorema 12.5.1 Daca
functia f (t, x) este lipschitziana n x; L > 0 astfel ncat |f (t, y)f (t, x)|
L|y x|, x, y R;
procedeul initial este convergent, adica limh0 max0is |xi ui | = 0;
schemele de calcul de Adams explicita si implicita utilizate sunt consistente

286

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

atunci solutia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip predictor


corector converge catre solutia problemei lui Cauchy.
Demonstratie. Procedura P ECE a schema de calcul predictor corector se
poate scrie prin
uk+1

= uk + h

p
X

ai f (tkj , ukj ),

(12.49)

i=0

uk+1 = uk + hb0 f( tk+1 , uk+1 ) + h

q
X

bj f (tk+1j , uk+1j ).

(12.50)

j=1

pentru k {s, . . . , n 1}. Consistenta celor doua scheme de calcul de tip Adams
cu care s-a construit schema de calcul predictor corector se exprima prin existenta
numerelor , N si C1 , C2 > 0 astfel ncat
xk+1 = xk + h

p
X

ai f (tkj , xkj ) + h+1 k+1


,

(12.51)

bj f (tk+1j , xk+1j ) + h+1 k+1

(12.52)

i=0
q

xk+1 = xk + h

X
j=0

pentru k {s, . . . , n 1} si
max |j | C1

max |j | C2 .

def

Daca xk+1 = xk+1 h+1 k+1


atunci egalitatea (12.51) devine

xk+1 = xk + h

p
X

ai f (tkj , xkj ).

i=0

Introducem notatiile
ej = P
xj uj ,
A = pi=0 |ai |,

ej = P
xj u j ,
B = qj=0 |bj |,
wj = max{|e0 |, . . . , |ej |}.

Scazand (12.49) din (12.53) si (12.50) din (12.52) obtinem respectiv


ek+1

= ek + h

p
X
i=0

ai [f (tkj , xkj ) f (tki , uki )]

(12.53)

287

12.5. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR

ek+1 = ek + hb0 [f (tk+1 , xk+1 ) f (tk+1 , uk+1 )] +


q
X
+h
bj [f (tk+1j , xk+1j ) f (tk+1j , uk+1j )] + h+1 k+1
j=1

In valoare absoluta, din egalitatile de mai sus rezulta


|ek+1 |

|ek | + h

p
X

|ai | |f (tkj , xkj ) f (tki , uki )|

i=0
p

|ek | + hL

|ai | |eki |,

(12.54)

i=0

|ek+1 | |ek | + h|b0 | |f (tk+1 , xk+1 ) f (tk+1 , uk+1 )| +


q
X
+h
|bj | |f (tk+1j , xk+1j ) f (tk+1j , uk+1j )| + h+1 |k+1 |
j=1

|ek | + h|b0 |L|xk+1

uk+1 |

+ hL

q
X

|bj | |ekj+1 | + C2 h+1

(12.55)

j=1

T
inand seana de definitia lui xk+1 si de (12.54) deducem

|xk+1 uk+1 | |xk+1 xk+1 | + |xk+1 uk+1 | = h+1 |k+1


| + |ek+1 |

+1

C1 h

+ |ek | + hL

p
X

|ai | |eki |.

i=0

Utilizam aceasta inegalitate n (12.55) care devine


|ek+1 | |ek | + h|b0 |L(C1 h+1 + |ek | + hL

p
X

|ai | |eki |)+

i=0

+hL

q
X

|bj | |ekj+1 | + C2 h+1 .

j=1

Folosind definitia lui wk si aranjand termenii deducem


|ek+1 | (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1 .
Prin urmare
wk+1 (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1 .

(12.56)

288

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Potricit Teoremei 12.1.4, inegalitatile anterioare implica


wk (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)k (w0 +

C1 L|b0 |h+2 + C2 h+1


)
(1 + hLB + h2 L2 |b0 |A) 1

C1 h+1 |b0 |L + C2 h
)
LB
C1 h+1 |b0 |L + C2 h
2
eT (LB+T L |b0 |A) (ws +
).
LB
Din ultima inegalitate deducem
2 |b

ehk(LB+hL

0 |A)

(ws +

k[x]h uh kh = max |xi ui | = max |ei | = wn


0in

2 |b

eT (LB+T L

0 |A)

(ws +

0in

C1 h+1 |b0 |L + C2 h
) 0,
LB

when h 0.
Observatie. Daca consideram consideram schemele de calcul ca formule matriceale atunci ele se pot utiliza la integrarea problemelor Cauchy corespunzatoare
sistemelor de ecuatii diferentiale.

12.6

A-stabilitatea schemelor de calcul

A-stabilitatea permite evaluarea tariei unei scheme de calcul pentru rezolvarea


unei probleme Cauchy. Pentru definirea acestei notiuni se considera problem de
test
x = x,
C,
(12.57)
x(0) = x0
a carei solutie este x(t) = et x0 . Daca < < 0 atunci limt x(t) = 0.
Aplicam schema de calcul Lh uh = fh pentru rezolvarea problemei (12.57).
Se numeste domeniu de A-stabilitate multimea elementelor z = h C, h >
0, C cu proprietatea ca solutia uh = (ui )0inh a schemei de calcul este
marginita pentru orice h > 0.
Schema de calcul Lh uh = fh este A-stabila daca semiplanul {z C : <z < 0}
este inclus n domeniul de A-stabilitate a schemei de calcul.
Aplicand o schema de calcul de tip Runge-Kutta problemei (12.57) se obtine
o relatie de forma
ui+1 = R(z)ui
z = h.
Functia R(z) se numeste functia de stabilitate.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este tare A-stabila daca

12.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL

1. este A-stabila;
2. limz |R(z)| < 1.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este L A-stabila daca
1. este A-stabila;
2. limz |R(z)| = 0.
Aplicatii. Analizam natura A-stabilitatii mai multor scheme de calcul.

Fig. 1. Multimea de A-stabilitate a schemelor RungeKutta.

289

290

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

1. Schema de calcul Euler (12.4). Daca substituim f (ti , ui ) = ui n (12.4)


atunci deducem formula de recurenta ui+1 = (1 + h)ui ) = (1 + z)ui de
unde rezulta ca ui = (1 + z)i u0 . Prin urmare functia de stabilitate este
R(z) = 1 + z. Sirul (ui )iN este marginit doar daca |R(z)| = |1 + z| 1.
Multimea de A-stabilitate este n acest caz discul cu centrul n -1 si raza 1
(Fig. 1).
2. Schema de calcul Euler mbunatatita. (12.12). Analog se obtine R(z) =
2
1 + z + z2 . Multimea de A-stabilitate este interiorul domeniului delimitat
de conturul punctiform din Fig. 1.
3. Schema de calcul Runge Kutta (m=4), (12.21). In acest caz R(z) =
3
2
z4
iar multimea de A-stabilitate este domeniul marginit
1 + z + z2 + z6 + 24
de linia ntrerupta din Fig. 1.
Observam ca nici una din schemele de calcul de tip Runge Kutta explicita
nu este A-stabila.
4. In cazul schemei de calcul implicite
 ui ui1
f (ti , ui ) = 0,
h
u 0 = x0

i = 1, 1, . . . , n,

pentru problema de test deducem


ui =

1
1 i
1
ui1 =
ui1 = (
) u0 .
1 h
1z
1z

1
| 1, obtinem ca multimea
Din conditia de marginirea sirului (ui )i : | 1z
de A-stabilitate este |z 1| 1, adica exteriorul discului cu centrul n 1 si
de raza 1. Astfel aceasta schema de calcul este A-stabila.

5. Utilizand schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma


ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp1 f (tk+p1 , uk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.
Pentru rezolvarea problemei test ajungem la ecuatia cu diferente
(ap zbp )uk+p +(ap1 zbp1 )uk+p1 +. . .+(a1 zb1 )uk+1 +(a0 zb0 )uk = 0.
Ecuatia caracteristica corespunzatoare este
(x) z(x) = 0

12.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL

291

unde
(x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0 ,
(x) = bp xp + bp1 xp1 + . . . + b1 x + b0 .
Solutia ecuatiei cu diferente este marginita daca are loc conditia radacinii:
Radacinile polinomului caracteristic sunt n modul subunitare, iar cele de
modul 1 sunt radacini simple.
Fig. 2 si Fig. 3 prezinta frontierele multimilor de A-stabilitate pentru
schemele de calcul Adams Bashforth (r=1,2,3,4) si respectiv Adams
Moulton (r=2,3,4). In fiecare caz multimea de A-stabilitate este exteriorul
domeniului marginit de curbele desenate.

Fig. 2. Multimea de A-stabilitate a schemelor AdamsBashforth.

Din analiza graficelor se observa ca nici una din schemele de calcul de tip
Adams tratate nu este A-stabila.

292

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Fig. 3. Multimea de A-stabilitate a schemelor AdamsMoulton.

293

12.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL

6. Schema Runge-Kutta implicita pentru m = 2 cu parametrii dati de (12.2).


In acest caz, mai ntai trebuie sa calculam k1 (h) si k2 (h) pentru f (t, x) = x.
Din


k1 = (x + h1,1 k1 + h2,1 k2 )
(1 z1,1 )k1 z1,2 k2
= x

k2 = (x + h2,1 k1 + h2,2 k2 )
z2,1 k1 + (1 z2,2 )k2 = x
se obtine

1
3
x
(1 + z( 2
))
k1 =
4
2
6

x
1
3
k2 =
(1 + z( 2
))
4
2
6
1
4 = 1 2z + ( )z 2 .
6
Apoi din schema de calcul se obtine
ui+1 =

1 + (1 2)z + ( 31 )z 2
ui = R(z)ui .
1 2z + ( 61 )z 2

Cazuri particulare:
2

1
4

R(z) =

1
3

R(z) =

1+ z2 + z12
2

1 z2 + z12
1+ z3

+ z6
1 2z
3

7. Schema Rosenbrock pentru m = 2 cu parametrii dati de (12.39). Procedand


ca n cazul precedent, pentru f (x) = x, se obtin
x
1 z
x
(2,1 + 2,1 )zx
=
+
1 z
(1 z)2

k1 =
k2

R(z) =

1
(1

3
z
3
( 12

13 3 2
z
6

.
3
2
)z)
6

Detalii privind construirea acestor grafice se gasesc n Anexa C.

294

12.7

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Schemele de calcul
Bulirsch-Stoer si Bader-Deuflhard

Pentru rezolvarea problemei Cauchy (12.1) utilizam notatiile obisnuite: pentru


n N consideram h = Tn , ti = ih, ui x(ti ), i {0, 1, . . . , n}.
Schemele de calcul Bulirsch-Stoer si Bader-Deufldard se bazeaza pe extrapolarea Richardson construita pentru h0 > h1 > . . . > hM , unde hj = nTj . Uzual,
sirul nj se defineste prin n0 = 2, n1 = 3, nj = 2nj2 , j {2, 3, . . . , M } sau
nj = 2(j + 1), j {0, 1, . . . , M }.
Pentru ui dat, ui+1 = (h) se alege astfel ncat
x(ti+1 ) = (h) +

2j

a2j h = ui+1 +

j=1

a2j h2j ,

j=1

unde coeficientii ai nu depind de h.


Formulele extrapolarii Richardson sunt (4.1.1):
n {0, 1, . . . , M }

D(n, 0) = (hn ),
D(n, k) =

h2nk D(n,k1)h2n D(n1,k1)


h2nk h2n

n{k,k+1,...,M }

k {1, 2, . . . , M } .

Fie N N . Notam = Nh , ti,j = ti + j pentru j {0, 1, . . . , N }, ti,j+ 1 =


2
ti + (j + 21 ), pentru j {0, 1, . . . , N 1}.
Schema de calcul Bulirsch-Stoer
Functia (h) corespunzatoare schemei de calcul Bulirsch-Stoer se calculeaza
prin
z0 = ui
z1 = ui + f (ti,0 , z0 )
z2 = z0 + 2 f (ti,1 , z1 )
..
.
zN 1 = zN 3 + 2 f (ti,N 2 , zN 2 )
zN = zN 2 + 2 f (ti,N 1 , zN 1 )
1
(zN 1 + zN + f (ti,N , zN ))
ui+1 =
2
Daca se calculeaza
zN +1 = zN 1 + 2 f (ti,N , zn )

(12.58)
(12.59)
(12.60)
(12.61)
(12.62)
(12.63)

295

12.7. SCHEMELE BULIRSCH-STOER S


I BADER-DEUFLHARD

atunci (12.63) devine


1
ui+1 = (zN 1 + 2zN + zN +1 ).
4
Se observa ca formulele (12.60)-(12.62) corespund metodei termenului median
(12.2).
Adunand relatiile (12.58)-(12.62) se obtine
zN 1 + zN = 2ui + (f (ti,0 , z0 ) + 2

N
1
X

(ti,j , zj )).

j=1

Substituind n (12.63) rezulta


N 1

ui+1 = ui + (f (ti,0 , z0 ) + 2
(ti,j , zj ) + f (ti,N , zN )).
2
j=1

(12.64)

Daca x(t) este solutia problemei Cauchy (12.1) atunci utilizand formula trapezelor
se gaseste
Z ti +N
Z ti+1
x(s)ds

= x(ti ) +
f (s, x(s))ds =
x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) +
ti

ti

N 1

f (ti,j , x(ti,j )) + f (ti,N , x(ti,N )) + Rt (f ). (12.65)


= x(ti ) + (f (ti,0 , x(ti,0 )) + 2
2
j=1
Potrivit formulei (5.37) expresia restului este de forma
Rt (f ) =

Aj

2j

j=1

a2j h2j ,

j=1

unde a2j = N 2jj , j N .


Din comparatia formulelor (12.64) si (12.65), deoarece zj x(ti,j ), j {0, 1, . . . , N }
avem

X
x(ti+1 ) ui+1 +
a2j h2j .
(12.66)
j=1

Notand
N 1

IN

(f (ti,0 , z0 ) + 2
(ti,j , zj ) + f (ti,N , zN ))
=
2
j=1
N 1

IN =
(f (ti,0 , x(ti,0 )) + 2
f (ti,j , x(ti,j )) + f (ti,N , x(ti,N ))
2
j=1

296

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

daca f este lipschitziana n x, cu coeficientul L, atunci


|IN IN | L

N
X

|zj x(ti,j )|.

j=0

Schema de calcul a termenului median are ordinul de convergenta 2, adica exista


C > 0 astfel ncat
|zj x(ti,j | C 2
Prin urmare

j {0, 1, . . . , N }.

LC
|IN IN | N LC 2 = 2 h3 .
N

Schema de calcul Bader-Deuflhard


Schema de calcul Bader-Deuflhard va fi prezentata ntr-o varianta putin modificata fata de [10, 38].
Presupunem ca sistemul diferential al problemei cu valori initiale este autonom:
x(t)

= f (x(t)),
x(0) = x0 .

t [0, T ],

(12.67)

Functia (h) corespunzatoare schemei de calcul Bader-Deuflhard se calculeaza


prin
z0 = ui

(12.68)

z0 + z1
)
2
z1 + z2
= z1 + f (
)
2

z1 = z0 + f (

(12.69)

z2

(12.70)

..
.
zN = zN 1 + f (
ui+1 = zN

zN 1 + zN
)
2

(12.71)
(12.72)

Se observa ca formulele (12.69)-(12.71) corespund formulei dreptunghiului


aplicata sistemului (12.67) pentru intervalul [ti,j , ti,j+1 ].
Fiecare din ecuatiile (12.69)-(12.71) reprezinta un sistem algebric n necunoscutele, respectiv, z1 , z2 , . . . , zN . Astfel schema de calcul Bader-Deuflhard este o
schema implicita.

297

12.7. SCHEMELE BULIRSCH-STOER S


I BADER-DEUFLHARD

Adunand relatiile (12.68)-(12.72) se obtine


ui+1 = ui +

N
1
X

f(

j=0

zj + zj+1
).
2

(12.73)

Daca x(t) este solutia problemei Cauchy (12.1) atunci utilizand formula dreptunghiurilor se gaseste
Z ti+1
Z ti +N
f (s, x(s))ds =
x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) +
x(s)ds

= x(ti ) +
ti

ti

= x(ti ) +

N
1
X


f

j=0

x(tj ) + x(tj+1 )
2


+ Rd (f ).

(12.74)

Potrivit formulei (5.38) expresia restului este de forma


R(f ) =

Bj 2j =

j=1

b2j h2j ,

j=1

unde b2j = N 2jj , j N .


Din comparatia formulelor (12.73) si (12.74), deoarece zj x(ti,j ), j {0, 1, . . . , N }
avem

X
x(ti+1 ) ui+1 +
b2j h2j .
(12.75)
j=1

Relatiile (12.66) si (12.75) relatie care justifica extrapolarea Richardson.


Rezolvarea sistemului algebric

zj+1 = zj + f

zj + zj+1
2


.

(12.76)

In prima aproximatie prin dezvoltarea tayloriana, nlocuim ecuatia (12.76) prin




1 0
zj+1 = zj + f (zj ) + f (zi )(zj + zj+1 )
2
sau
de unde

(I f 0 (zj ))zj+1 = (I + f 0 (zj ))zj .


2
2

(0)
zj+1 = zj+1 = (I f 0 (zj ))1 (I + f 0 (zj ))zj .
2
2

298

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Aceasta aproximatie se poate mbunatatii cu metoda Newton-Kantorovici


(k+1)
zj+1

(k)
zj+1

!1
(k)
zj + zj+1
I f (
)
2
0

(k)

(k)
zj+1

zj + zj+1
zj f (
)
2

cu k = 0, 1, . . . .

Probleme si teme de seminar


P 12.1 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)

= (t, x(t))
x(0) = x0

t [0, T ],

se considera schema de calcul implicita


 ui ui1
(ti , ui ) = 0 i = 1, 2, . . . , n,
h
u0 = x 0 .

(h = Tn )

1. Sa se studieze consistenta schemei de calcul.


ipoteza n care functia este lipcshitziana n x, sa se demonstreze sta2. In
bilitatea schemei de calcul.
P 12.2 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)

= (t, x(t)),
x(0) = x0 ;

t [0, T ],

se considera schema de calcul a termenului median


ui+1 ui1
(ti , ui ) = 0,
i = 1, 2, . . . , n 1,

2h
0
u =x ,
0
u1 se calculeaza printr-un procedeu initial.

(h = Tn )

1. Sa se studieze consistenta schemei de calcul.


ipoteza n care functia este lipschitziana n x, sa se demonstreze sta2. In
bilitatea schemei de calcul.

299

12.7. SCHEMELE BULIRSCH-STOER S


I BADER-DEUFLHARD

P 12.3 Pentru rezolvarea problemei Cauchy


x(t)

= (x(t))
x(0) = x0

t [0, T ],

se considera schema de calcul implicita


 ui+1 ui
( ui +u2 i+1 ) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1,
h
u 0 = x0 .

(h = Tn )

1. Sa se studieze consistenta schemei de calcul.


2. Sa se studieze stabilitatea schemei de calcul.
R. 1. Utilizand egalitatile:
x(t) = 0 (x(t))(x(t)),
h2
xi+1 = xi + hx i + x(i ),
2
h2
h3 (3)
xi+1 = xi + hx i + xi + x (i ),
2
6
xi + xi+1
xi+1 xi
1
xi+1 xi 2
0
(
) = (xi ) + (xi )(
) + 00 (i )(
)
2
2
2
2
se obtine

Lh [x]h =

x i + h2 xi +

xi+1 xi
2

( xi +x2 i+1 ) i = 0, 1, . . . , n 1,

x0

h2 (3)
x (i )
6

(xi )) 12 0 (xi )(hx i + h2 x(i )) 18 00 (i )(hx i +


i = 0, 1, . . . , n 1,

1 (3)
x(i )) 18 00 (i )(x i + h2 x(i ))2
6 x (i )(xi ) 14 0 (xi )
2
= fh + h
i = 0, 1, . . . , n 1, .

0
Astfel ordinul de consistenta este 2.
2. Daca
 zi+1 zi
( zi +z2 i+1 ) = i i = 0, 1, . . . , n 1,
h
z0 = x0 + .

h2
x(i ))2
2

300

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

si ei = zi ui , i = 0, 1, . . . , n atunci rezulta


zi + zi+1
ui + ui+1
ei+1 = ei + h (
) (
) + hi
2
2
e0 = .

i = 0, 1, . . . , n 1,

Daca este lipschitziana cu constanta L atunci din


|ei+1 | |ei | +
si h <

2
L

hL
(|ei | + |ei+1 |) + h|i |
2

se obtine
1+
|ei+1 |
1

hL
2
|e |
hL i
2

Rezulta
|ei |

1+
1

hL
2
hL
2

h
|i |.
1 hL
2

!i
(1 +

1
)kh kh ,
L

unde kh kh = max{, 0 , . . . , n1 }.
Daca h < L1 atunci au loc inegalitatile
1

hL
1
1
2.
>
2
2
1 hL
2

Pe de alta parte
1+
1

hL
2
hL
2

!i
=

hL
1+
1 hL
2

!i

hL
1 hL
2

e2T L ,

adica stabilitatea schemei de calcul.

12.8

Metoda iteratiilor variationale

Metoda iteratiilor variationale Variational Iteration Method (VIM), initiata


de Ji-Huan He, a fost utilizata pentru rezolvarea unor probleme pentru ecuatii
diferentiale si ecuatii cu derivate partiale. Rolul principal revine multiplicatorilor
Lagrangre care mbunatatesc ordinul de aproximare al unei aproximatii.
Rezultatul pe care l vom prezenta consta n convergenta uniforma a sirului
de aproximatii construite cu metoda VIM pentru o problema cu valori initiale
pentru un sistem de ecuatii diferentiale pe un interval compact.

301

12.8. METODA ITERAT


IILOR VARIAT
IONALE

Fie sistemul de ecuatii diferentiale mpreuna cu conditiile initiale

x1 (t0 ) = x01
x1 (t) = f1 (t, x1 (t), . . . , xm (t))
..
.

x0 (t) = f (t, x (t), . . . , x (t))


xm (t0 ) = x0m
m
1
m
m

(12.77)

unde t [t0 , tf ] si t0 < tf < .


Introducem notatiile:
x = (x1 , . . . , xm )
m
X
kxk1 =
|xj |
j=1

kxk = max kx(t)k1 .


t

Atunci sistemul (12.77) se rescrie


x0i (t) = fi (t, x(t)),

i {1, . . . , m}.

Presupunem ipotezele:
Functiile f1 , . . . , fm sunt continue mpreuna cu derivatele lor partiale de
ordin unu si doi n x1 , . . . , xm .
Exista L > 0 astfel ncat pentru orice i {1, . . . , m}
|fi (t, x) fi (t, y)| L

m
X

|xj yj | = Lkx yk1 ,

x, y Rm .

j=1

In consecinta
|

fi (t, x)
| = |fixj (t, x)| L,
xj

(t, x) [t0 , tf ] Rm , i, j {1, . . . , m}.

Metoda VIM considera sirul de aproximatii


Z t
un+1,i (t) = un,i (t) +
i (s)(u0n,i (s) fi (s, un (s)))ds,

n N,

(12.78)

t0

i {1, . . . , m} si unde un = (un,1 , . . . , un,m ).


presupunem ca un,i (t0 ) = x0i si ca un,i are derivata continua pentru orice any
i {1, . . . , m}.

302

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

In ecuatia i multiplicatorul Lagrange va actiona doar asupra lui xi .


Daca x(t) = (x1 (t), . . . , xm (t)) este solutia problemei cu valori initiale (12.77)
si un,i (t) = xi (t) + un,i (t) and un+1,i (t) = xi (t) + un+1,i (t) dar un,j (t) = xj (t),
pentru j 6= i, atunci (12.78) implica
Z

i (s) x0i (s) + u0n,i (s)

un+1,i (t) = un,i (t) +


t0

fi (s, x1 (s), . . . , xi1 (s), xi (s) + un,i (s), xi+1 (s), . . . , xm (s))) ds =
Z t

i (s) x0i (s) + u0n,i (s) fi (s, x(s)) fixi (s, x(s))un,i (s) ds+
= un,i (t) +
t0

+O((un,i )2 ) =
Z

= un,i (t) +
t0


i (s) u0n,i (s) fixi (s, x(s))un,i (s) ds + O((un,i )2 ).

Dupa o integrare prin parti egalitatea de mai sus devine


un+1,i (t) = (1 + i (t))un,i (t)
Z

t0


0i (s) + fixi (s, x(s))i (s) un,i (s)ds + O((un )2 ).

Pentru ca un+1,i sa fie o aproximatie mai buna decat un,i , este necesar ca i sa fie
solutia problemei cu valori initiale
0 (s) = fixi (s, x(s))(s),
(t) = 1.

s [t0 , t],

(12.79)
(12.80)

Deoarece x(s) este functie necunoscuta, n locul problemei (12.79)-(12.80) se ia


0 (s) = fx (s, un (s))(s),
(t) = 1

s [t0 , t],

cu solutia notata n,i (s, t). Solutia este


n,i (s, t) = e

Rt
s

fix (,un ( ))d


i

si
|n,i (s, t)| eL(ts) eLT , t0 s t tf iar T = tf t0 .

(12.81)
(12.82)

303

12.8. METODA ITERAT


IILOR VARIAT
IONALE

Formula de recurenta (12.78) devine


Z t
un+1,i (t) = un,i (t) +
n,i (s, t)(u0n,i (s) fi (s, un (s)))ds,

n N,

(12.83)

t0

pentru orice i {1, . . . , m}.


Rezultatul de convergenta este:
Teorema 12.8.1 Daca au loc ipotezele introduse atunci sirul (un )nN definit prin
(12.83) converge uniform catre x(t), solutia problemei cu valori initiale (12.77).
Demonstratie. Scazand egalitatea
Z t
xi (t) = xi (t) +
n,i (s, t) (x0i (s) fi (s, x(s))) ds
0

din (12.83) rezulta


Z

en+1,i (t) = en,i (t) +


n,i (s, t) e0n,i (s) (fi (s, un (s)) fi (s, x(s))) ds,

t0

unde en,i (t) = un,i (t) xi (t), i {1, . . . , m} and en (t) = (en,1 (t), . . . , en,m (t)) =
un (t) x(t), n N.
Din nou, dupa o integrare prin parti rezulta
Z t

en+1,i (t) =
n,i (s, t) fixi (s, un (s))en,i (s) (fi (s, un (s)) fi (s, x(s))) ds.
t0

Ipoteza asupra lui fi implica inegalitatea


|fixi (s, un (s))en,i (s) (fi (s, un (s)) fi (s, x(s))| L|en,i (s)| + Lken (s)k1
si n consecinta
|en+1,i (t)| Le

LT

(|en,i (s)| + ken (s)k1 )ds.


t0

Adunand aceste inegalitati, pentru i = 1 : m, rezulta


Z t
LT
ken+1 (t)k1 (m + 1)Le
ken (s)k1 ds.
t0

Fie M = (m + 1)LeLT . Din (12.84) se obtin succesiv:

(12.84)

304

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Pentru n = 0
Z

ke0 (s)k1 ds M (t t0 )ke0 k ke1 k M T ke0 k .

ke1 (t)k1 M
t0

Pentru n = 1
Z

ke2 (t)k1 M

ke1 (s)k1 ds
t0

M 2 (t t0 )2
M 2T 2
ke0 k ke2 k
ke0 k .
2
2

Inductiv rezulta
Z t
M n (t t0 )n
M nT n
ken (t)k1 M
ken1 (s)k1 ds
ke0 k ken k
ke0 k .
n!
n!
t0
si n consecinta limn ken k = 0.
In vederea implementarii ca metoda numerica relatia (12.83) se transforma n
Z t
 Rt
un+1,i (t) =
fi (s, un (s)) fixi (s, un (s))un,i (s) e s fixi (,un ( ))d ds+ (12.85)
t0

+e

Rt
t0

fix (,un ( ))d


i

x0 .

Fie (ti )0iI o retea echidistanta n [t0 , tf ] si ui o aproximatie pentru x(ti ).


Formula de recurenta (12.85) va fi folosita pentru calculul lui ui+1 pe baza lui ui
pe intervalul [ti , ti+1 ]. Integralele din (12.85) vor fi calculate cu metoda trapezelor
pe o retea locala de puncte echidistante.
Se vor efectua un numar de iteratii pana cand distanta dintre doua aproximatii
succesive ale lui ui+1 sunt sub o anumita toleranta.
Solutia finala aproximativa a problemei cu valori initiale este functie spline
de ordinul intai definita de punctele (ti , ui )0iI .
Procedura necesita o singura parcurgere de la t0 la tf .

Capitolul 13
Rezolvarea numeric
aa
problemelor bilocale
Problema de rezolvat consa n determinarea functiei x : I = [0, T ] Rn care
satisface conditiile
x(t)

= f (t, x(t))
(13.1)

g0 (x(0)) = 0
g(x(0), x(T )) = 0 sau
(13.2)
gT (x(T )) = 0
unde g : R2n Rn , g0 : Rn Rk , gT : Rn Rnk . Presupunem ca functiile
f, g, g0 , gT sunt continue si satisfac conditiile de netezime suplimentare cerute de
metodele care vor fi prezentate.
Exemplul 13.0.1
x(t) = f (t)
x(0) = a
x(T ) = b

t [0, T ],

Integrand succesiv de 2 ori se obtine


Z t
(t s)f (s)ds.
x(t) = a + bt
0

13.1

Metoda tirului

Metoda tirului (shooting method ) consta n determinarea conditiei initiale


x0 = x(0) pentru care solutia sistemului (13.1) verifica conditiile (13.2). Problema
se reduce la rezolvarea unui sistem algebric n x0 .
305

306

CAPITOLUL 13. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE

Cazuri particulare
1.

x(t)

= Q(t)x(t) + r(t) t [0, T ];


Ax(0) + Bx(T ) = c,

(13.3)

unde Q(t), A, B Mn (Rn , r(t), c Rn . Elementele matricelor Q(t), r(t)


sunt functii continue n intervalul [0, T ].
Daca X(t) este o matrice fundamentala de solutii pentru sistemul diferential
liniar si omogen x(t)

= Q(t)x(t) iar H(t, s) = X(t)X 1 (s) atunci solutia


sistemului diferential liniar din (13.3) este
Z t
H(t, s)r(s)ds,
x(t) = H(t, 0)x0 +
0

cu x(0) = x0 . Conditia bilocala conduce la sistemul algebric de ecuatii


liniare


Z T
Ax0 + B H(T, 0)x0 +
H(T, s)r(s)ds = c.
0

Daca matricea A + BH(T, 0) este nesingulara atunci problema bilocala


(13.3) are solutie unica, cu conditia initiala
Z T
1
H(T, s)r(s)ds).
x0 = (A + BH(T, 0)) (c B
0

Se introduce functia matriceala P (t) = BH(T, t) Mn (R). Au loc succesiv


egalitatile
d
X(t)X 1 (t)
dt

=0

X(t)X
(t) + X(t)X 1 (t) = Q(t)X(t)X 1 (t) + X(t)X 1 (t) = 0

X 1 (t) = X 1 (t)Q(t)
de unde
P (t) = BX(T )X 1 (t) = BX(T )X 1 (t)Q(t) = P (t)Q(t).
Astfel determinarea conditiei initiale revine la integrarea sistemului de n2
ecuatii diferentiale liniare cu conditia initiala
P (t) = P (t)Q(t),
P (T ) = B.

307

13.1. METODA TIRULUI

si la rezolvarea sistemului algebric de ecuatii liniare


Z

(A + P (0))x0 = c

P (s)r(s)ds.
0

2.
x(t)

= Q(t)x(t) + r(t) t [0, T ];


P0 x(0) = y0 ,
PT x(T ) = yt ,
unde P0 Mk,n (R), PT Mnk,n (R), y0 Rk , yT Rnk .
Procedand ca mai sus, PT (t) = PT H(T, t) este solutia problemei Cauchy
PT (t) = PT (t)Q(t),
PT (T ) = PT ,
iar x(0) este solutia sistemului algebric de ecuatii liniare




y0
P0
RT
x(0) =
.
PT (0)
yT 0 PT (s)r(s)ds

Probleme si teme de seminar


P 13.1 Pentru rezolvarea problemei bilocale liniare
x(t) p(t)x(t)
q(t)x(t) = r(t),
x(a) = ,
x(b) = ;

t [a, b],

se considera schema de calcul


ui+1 2ui +ui1
ui1
p(ti ) ui+12h
q(ti )ui = r(ti ), i = 1, 2, . . . , n 1,

h2

(h = ba
)
n
u = ,

0
un = ,
unde p, q, r C[a, b].
1. Sa se studieze consistenta schemei de calcul.
ipoteza q(t) q > 0, sa se demonstreze stabilitatea schemei de calcul.
2. In

308

CAPITOLUL 13. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE

ipoteza q(t) q > 0, sa se demonstreze ca scheme de calcul are solutie


3. In
unica.
P 13.2 Pentru rezolvarea problemei bilocale neliniare
x(t) = f (t, x(t)),
x(a) = ,
x(b) = ;

t [0, T ],

se considera schema de calcul


ui+1 2ui +ui1
= f (ti , ui ), i = 1, 2, . . . , n 1,

h2
u = ,
0
un = .

(h = Tn )

1. Sa se arate ca daca sirul (wi )0in satisface conditiile


w0 0
wi+1 (2 + ai )wi + wi1 = bi i = 1, 2, . . . , n 1,
wn 0

ai , bi 0

atunci wi 0, i {0, 1, . . . , n}.


2. Sa se demonstreze ca daca supt[0,T ] |x(4) | M4 < + si
[0, T ] R, atunci
M4 h2 T 2
M4 h2
ti (T ti )
|xi ui |
24
96

f (t,x)
x

0, (t, x)

i {0, 1, . . . , n}.

Capitolul 14
Metode de homotopie
Fie X un spatiu liniar topologic si f : X X. Pentru rezolvarea ecuatiei
f (x) = 0

(14.1)

se considera functia de homotopie H(t, x), H : [0, 1] X X, cu proprietatile


Ecuatia H(0, x) = 0 are o solutie x0 , care se poate determina;
Ecuatia H(1, x) = 0 revine la ecuatia (14.1), adica, daca f (x ) = 0 atunci
H(1, x ) = 0.
Metoda de homotopie consta n determinarea functiei t 7 x(t) astfel ncat
H(t, x(t)) = 0. Solutia ecuatiei (14.1) va fi limt%1 x(t). Deseori, din punct de
vedere practic, se construieste un sir xi = x(ti ) cu 0 = t0 < t1 < . . . 1.
Exemple de functii de homotopie sunt
H(t, x) = (1 t)(x x0 ) + tf (x);
H(t, x) = f (x) (1 t)f (x0 ).

14.1

Rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii


neliniare prin integrarea unei probleme Cauchy

Reducem rezolvarea unui sistem algebric de ecuatii neliniare

f1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
.

f (x , . . . , x ) = 0
n 1
n
309

(14.2)

310

CAPITOLUL 14. METODE DE HOMOTOPIE

la integrarea unei probleme Cauchy. Pentru simplificarea scrierii rescriem sistemul


(14.2) sub forma concentrata f (x) = 0 cu

x1
f1 (x1 , . . . , xn )

..
x = ...
f (x) =
.
.
xn
fn (x1 , . . . , xn )
Transformam rezolvarea sistemului f (x) = 0 la integrarea unei probleme Cauchy
de forma
x(t)

= (t, x(t)),
x(0) = x0 ;
prin intermediul unei functii de homotopie H(t, x).
Fie x0 Rn . Daca H(t, x(t)) = 0 t [0, 1] si H(0, x0 ) = 0 atunci problema
Cauchy rezulta din ecuatia
d
H(t, x(t)) = 0.
(14.3)
dx
Pentru H(t, x) = f (x) (1 t)f (x0 ), din (14.3) gasim
d
H(t, x(t)) = fx0 (x(t))x(t)
+ f (x0 ) = 0,
dt
de unde
x(t)

= [fx0 (x(t)]1 f (x0 ) =

1
[f 0 (x(t))]1 f (x(t)),
1t x

t [0, 1).

In concluzie, rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare f (x) = 0 revine la


integrarea problemei Cauchy
1
[fx0 (x)]1 f (x),
x
= 1t
0
x(0) = x .

t [0, 1);

Probleme si teme de seminar


P 14.1 Fie H(t, x) = f (x) et f (x0 ), H : [0, ) Rn Rn . Sa se arate c
a
1. H(0, x0 ) = 0
2. Daca f (x ) = 0 atunci limt H(t, x ) = 0.
3. Rezolvarea sistemului f (x) = 0 se reduce la integrarea problemei Cauchy
x
= [fx0 (x)]1 f (x),
x(0) = x0 .

t > 0;

Partea II
METODE NUMERICE IN

ALGEBRA LINIARA

311

Capitolul 15
Elemente de analiz
a matriceal
a
15.1

Definitii, notatii, propriet


ati

x1

x = ... Rn
xn
T
x = (x1 , . . . , xn )

x1

x = ... Cn
xn
H
x = (x1 , . . . , xn )

Un vector din C sau R se va identifica cu o matrice Mn,1 (C), respectiv


Mn,1 (R).

x, y Rn P
< x, y >= nk=1 xk yk

kxk2 = < x, x > = xT x

x, y Cn P
< x, y >= nk=1 xk y k

kxk2 = < x, x > = xH x

kxk = max |xk |


1kn

Doi vectori x, y C (sau R) sunt ortogonali daca < x, y >= 0.


O familie de vectori (xi )1ik din x, y C (sau R) este ortonormata daca

< xi , xj >= i,j =
313

1, daca i = j
0, daca i 6= j

314

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

O matrice A Mn,k (C) se poate reprezenta prin

A = (ai,j )1in,1jk = [a1 a2 . . . ak ],

In = (i,j )1i,jn =

a1,j

unde aj = ... .
an,j

1
0
..
.

0 ... 0
1 ... 0
.. . . ..
. .
.
0 0 ... 1

este matricea unitate de ordinul n.


P
Daca A Mn (C), atunci tr(A) = nk=1 ak,k este urma matricei A.
Daca A Mn (R) = (ai,j )1i,jn atunci AT = (aj,i )1i,jn este matricea
transpusa.
T

Daca A Mn (C) atunci AH = A . Bara superioara desemneaza operatorul


de conjugare aplicat fierarui element al matricei.
O matrice patrata A Mn (C) este inversabila daca exista A1 Mn (C)
astfel ncat A A1 = A1 A = In .
A Mn (R) este simetrica daca AT = A.
A Mn (C) este hermitiana daca AH = A.
A Mn,k (R) este ortogonala daca AT A = Ik .
A Mn,k (C) este unitara daca AH A = Ik .
A Mn (C) este normala daca AH A = A AH .
O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i > j se numeste matrice superior triunghiulara.
O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i < j se numeste matrice inferior triunghiulara.
O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i 6= j se numeste matrice diagonala.

315

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru


j < i si i + 1 < j se numeste matrice bidiagonala (superioara).
O matrice A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i > j + 1 se numeste matrice Hessenberg.
De exemplu, n reprezentarea Wilkinson,

0
0 0

este o matrice Hessenberg.


O matrice A Mn (R) este pozitiv definita daca
< Ax, x > 0,

x Rn .

O matrice A Mn (R) este strict pozitiv definita daca


< Ax, x > > 0,

x Rn \{0}.

Pentru matricea A Mn (R) strict pozitiva folosim notatia A > 0. Mai


mult, daca A, B Mn (R) vom scrie A > B A B > 0.
O matrice A Mn (R) este tare pozitiv definita daca
m > 0

astfel ncat

< Ax, x > mkxk22 , x Rn .

Astfel A tare pozitiv definita A strict pozitiv definita A pozitiv definita.


Fie A : Ck Cn un operator liniar.
Daca {e1 , . . . , ek }, {f1 , . . . , fn } sunt baze n Ck , respectiv Cn , x = (x1 , . . . , xk )T , y =
(y1 , . . . , yn )T si y = A(x) atunci exista o matrice A Mn,k (C) astfel ncat
not

A[e1 , . . . , ek ] = [A(e1 ), . . . , A(ek )] = [f1 , . . . , fn ]A

Ker(A) = {x Ck : Ax = 0}
Im(A) = {y Cn : x Ck astfel ncat y = Ax}
Se mai utilizeaza notatiile Im(A) = R(A) si Ker(A) = N (A).

y = Ax.

316

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Norma unei matrice A Mn,k (C) este norma operatorului liniar generat de
matricea A, adica A : Ck Cn , A(x) = Ax. In cele ce urmeaza operatorul
A se va identifica cu matricea A.
Un numar C este o valoare proprie a matricei A Mn (C) daca exista
un vector nenul x Cn astfel ncat Ax = x.
In acest caz x este un vector propriu corespunzator valorii proprii , iar
perechea (, x) este o pereche proprie matricei A.
Un vector y Cn , y 6= 0 este un vector propriu la stanga corespunzatoare
valorii proprii daca y H A = y H .
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate algebric k daca este
radacina multipla de ordin k a polinomului caracteristic.
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate geometric k daca dimensiunea subspatiului liniar S() este k.
Doua matrice A, B Mn (C) sunt similare daca exista o matrice inversabila
X Mn (C) astfel ncat B = X 1 AX.
Doua matrice A, B Mn (C) sunt unitar echivalente daca exista o matrice
unitara U Mn (C) astfel ncat B = U H AU.
Raza spectrala a matricei A Mm (C) este numarul
(A) = max{|| : valoare proprie a matricei A}.
Proprietatea 15.1.1 Daca A Mn (C) atunci
< Ax, y >=< x, AH y >

x, y Cn .

Proprietatea 15.1.2 Daca A Mn (C) este o matrice hermitiana atunci


< Ax, y >=< x, Ay >

x, y Cn .

Proprietatea 15.1.3 Daca A Mm,n (C), C Mn,p (C) atunci (AB)H = B H AH .


Proprietatea 15.1.4 Daca A, B Mn (C) sunt matrice hermitiene si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitiana.
Demonstatie.
(AB)H = B H AH = BA = AB.

317

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

P 15.1 Daca {e1 , . . . , ek }, {e01 , . . . , e0k } sunt baze n Ck si A : Ck Ck un operator liniar pentru care
A[e1 , . . . , ek ] = [e1 , . . . , ek ]A,
A[e01 , . . . , e0k ] = [e01 , . . . , e0k ]B,

A Mk (C),
B Mk (C),

atunci matricele A si B sunt similare.


Demonstatie. Exista o matrice inversabila X Mk (C) astfel ncat
[e01 , . . . , e0k ] = [e1 , . . . , ek ]X x = Xx0 , x Ck ,
P
P
unde x = ki=1 xi ei = ki=1 x0i e0i .
P
P
Daca y = Ax si y = ki=1 yi ei = ki=1 yi0 e0i atunci y = Ax si y 0 = Bx0 . In plus
y = Xy 0 AXx0 = XBx0 AX = XB.
Proprietatea 15.1.5 Daca A, B Mn (C) sunt matrice unitare atunci AB este
tot o matrice unitara.
Proprietatea 15.1.6 Daca A Mn (C) este o matrice unitara si x Cn atunci
kAxk2 = kxk2

si

kAH xk2 = kxk2 .

Demonstatie.
kAxk22 = (Ax)H (Ax) = (xH AH )(Ax) = xH (AH A)x = xH x = kxk22 .
Proprietatea 15.1.7 Fie A Mn,k (C). Daca X Mn (C) si Y Mk (C) sunt
matrice unitare atunci
kAk2 = kX H Ak2 = kAY k2 .
Demonstatie. Utilizand propozitia precedenta, au loc egalitatile
kX H Ak2 = sup kX H Azk2 = sup kAzk2 = kAk2
kzk2 1

kzk2 1

si
kAY k2 = sup kAY zk2 = sup kAwk2 = kAk2 ,
kzk1

unde w = Y z.

kwk1

318

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.8 Daca A Mn,k (C), A = [a1 a2 . . . ak ] este o matrice unitara atunci (ai )1ik formeaza o familie ortonormata.
Demonstatie.

aH
1

AH A = ... [a1 . . . ak ] = (aH


i aj )1i,jk = Ik .
H
ak
Proprietatea 15.1.9 Daca A Mn (C) este o matrice unitara atunci A1 =
AH .
Proprietatea 15.1.10 Daca A Mn (R) strict pozitiv definita, atunci matricea
A este nesingulara.
Proprietatea 15.1.11 O matrice A Mn (R) strict pozitiv definita este tare
pozitiv definita.
Demonstatie. Functia f : Rn \{0} R definita prin formula
f (x) =

< Ax, x >


kxk22

este continua si n multimea compacta S = {x Rn : kxk2 = 1} si atinge


minimul, adica exista x0 S astfel ncat
f (x) f (x0 ) = m > 0
Daca x Rn \{0} atunci
mkxk22 .

x
kxk2

x S.

x
x
S, de unde < A( kxk
), kxk
> m sau < Ax, x >
2
2

Proprietatea 15.1.12 Dac


a A Mn (R) este o matrice nsimetrica si strict pozitiv definita atunci kxkA = < Ax, x > este o norma n R .
Indicatie. Inegalitatea triunghiului rezulta n urma inegalitatii < Ax, y >2 <
Ax, x >< Ay, y >, x, y Rn .
Proprietatea 15.1.13 Fie A Mm,n (C), B Mk,m (C). Daca kk este o norm
a
matriceala atunci kBAk kBk kAk.

319

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

Pentru A Mm,n (C) si (A) = max1im 1jn |ai,j | proprietatile normei sunt
ndeplinite dar nu are loc proprietatea propozitiei 15.1.13. Daca






1 2
2 1
4 2
B=
, A=
atunci BA =
3 1
1 1
7 4
si (BA) = 7 > 3 2 = (B)(A).
Proprietatea 15.1.14 Fie A Mm,n (C), A = (ai,j )1im,
kAk =
kAk1 =

max

1im

max

1jn

n
X
j=1
m
X

1jn .

Au loc egalitatile

|ai,j |,

A : (Cn , k k ) (Cm , k k );

(15.1)

|ai,j |,

A : (Cn , k k1 ) (Cm , k k1 ).

(15.2)

i=1

Proprietatea 15.1.15 Daca A Mn (C) atunci


H

tr(A A) =

n
X

|ai.j |2 .

i,j=1

Demonstatie. Elementul (i, j) a produsului AH A este


H

tr(A A) =

n X
n
X

ak,i ak,i =

i=1 k=1

n
X

Pn

k=1

ak,i ak,j . Atunci

|ak,i |2 .

i,k=1

Proprietatea 15.1.16 Daca A, B Mn (C) sunt matrice similare (X 1 AX =


B, X Mn (C)) atunci
tr(B) = tr(A).
Demonstat
ie. Daca X = (xi,j )i,j{1,...,n} si X 1 = (yi,j )i,j{1,...,n} atunci au loc
P
ys,j = i,j ,P
i, j {1, . . . , n}.
egalitatile ns=1 xi,sP
n
Deoarece bi,j = s=1 yi,s ( nk=1 as,k xk,j ) se obtine
!
n
n X
n
n
X
X
X
tr(B) =
bi,i =
yi,s
as,k xk,i =
i=1

n
n
n X
X
X
s=1 k=1

i=1

i=1 s=1

!
xk,i yi,s

as,k =

n
n X
X
s=1 k=1

k=1

k,s as,k =

n
X
s=1

as,s = tr(A).

320

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.17 Daca A, B Mn (C) sunt matrice unitar echivalente


(U H AU = B, U Mn (C), unitara) atunci
n
X

|ai,j | =

i,j=1

n
X

|bi,j |2 .

i,j=1

Demonstatie. Din B H B = U H AH AU, potrivit propozitiei 15.1.16 are loc egalitatea tr(B H B) = tr(AH A), iar relatia rezulta din 15.1.15.
Proprietatea 15.1.18 Fie A Mm,n (C). Daca AH A = 0 atunci A = 0.
H
H
H
Demonstat
Pm ia 1. A A = 0 tr(A A) = 0. Elementul (i, j) a matricei A A
este k=1 ak,i ak,j . In consecinta
H

tr(A A) =

n X
m
X

ak,i ak,i =

i=1 k=1

n X
m
X

|ak,j |2 = 0,

j=1 k=1

deci ak,j = 0, k {1, . . . , m}, j {1, . . . , n},


Demonstatia 2. Pentru orice x Cn < AH Ax, x >= kAxk22 = 0 Ax =
0. Pentru orice x, y Cn < Ax, y >= 0. In particular, pentru x = ek si y = ej
(vectori din baza canonica) < Aek , ej >= ak,j = 0.
Proprietatea 15.1.19 Daca AH AB = 0 atunci AB = 0.
Proprietatea 15.1.20 Daca BAAH = 0 atunci BA = 0.
P
Proprietatea 15.1.21 Fie A Mn (R). Daca |ai,i | > nj=1 |ai,j |, i {1, . . . , n}
j6=i

(matrice cu diagonala dominanta) atunci


1. matricea A este inversabila;
2. kA1 k max1in

|ai,i |

P1n

j=1
j6=i

|ai,j |

Demonstatie. Fie x, y Rn astfel ncat Ax = y. Aratam ca are loc inegalitatea


kxk max

1in

|ai,i |

1
Pn

j=1

j6=i

|ai,j |

kyk

Fie i acel indice pentru care


|xi | = max{|x1 |, . . . , |xn |} = kxk .

(15.3)

321

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

Ecuatia a i-a a sistemului Ax = y se scrie


ai,i xi = yi

n
X

ai,j xj

j=1

j6=i

de unde se deduc relatiile:


|ai,i |kxk = |aii ||xi | |yi | +

n
X

|ai,j ||xj | kyk + kxk

n
X

j=1

j=1

j6=i

j6=i

|ai,j |.

Ipoteza propozitiei implica


kxk

|ai,i |

1
Pn

j=1

j6=i

|ai,j |

kyk max

1in

|ai,i |

1
Pn

j=1

j6=i

|ai,j |

kyk .

Pentru a arata ca matricea A este inversabila sau nesingulara este suficient sa


aratam ca sistemul algebric de ecuatii liniare si omogene Ax = 0 admite doar
solutia banala. Pentru y = 0, din (15.3) rezulta x = 0.
A doua concluzie rezulta de asemenea din inegalitatea (15.3).
Demonstratie directa a inversabilitatii matricei A. Presupunem prin absurd ca
A este o matrice singulara. Sistemul Ax = 0 are o solutie nebanala. Daca i este
indicele pentru care |xi | = max1jn |xj |, atunci din ecuatia i se deduce
ai,i xi =

n
X

ai,j xj |ai,i |

n
X

j=1

j=1

j6=i

j6=i

|xj | X
|ai,j |.

|ai,j |
|xi |
j=1
j6=i

Proprietatea 15.1.22 Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile polinomului caracteristic f () = | In A|.
Proprietatea 15.1.23 Daca A = (ai,j )1i,jn Mn (C) si f () = | In A| =
n +1 n1 +. . .+n1 +n , atunci 1 = tr(A) si n = (1)n |A|, adica suma si
produsul valorilor proprii sunt egale, respectiv cu urma si determinantul matricei.
Q
Demonstatie. Din egalitatea f () = ni=1 ( ai,i )+polinim de grad n 2
rezulta 1 = tr(A). Apoi, n = f (0) = | A| = (1)n |A|.
Proprietatea 15.1.24 Multimea S() = {x Cn : Ax = x} este subspatiu
liniar n Cn invariat de A, adica A(S()) S().

322

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.25 Pentru orice valoare propriu ordinul de multiplicitate geometric este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate algebric.
Demonstatie. Fie A operatorul liniar atasat matricei A Mn (C), 0 o valoare
proprie avand ordinul de multiplicitate algebrica m0 .
Presupunem ca ordinul de multiplicitate geometrica este p, dim(S(0 )) = p,
e1 , . . . , ep formeaza o baza n S(0 ) si care mpreuna cu fp+1 , . . . , fn formeaza o
baza n Cn .
Au loc relatiile:
A(ei ) = 0 ei , i {1, . . . , p},
p
n
X
X
A(fi ) =
ai,j ei +
ai,j fj ,
j=1

i {1, . . . , p},

j=p+1

sau
A[e1 . . . ep fp+1 . . . fn ] = [e1 . . . ep fp+1 . . . fn ]

0
p
..
..

.
.

0
p

...

...
=

ap+1,p p ap+1,p+1
ap+1,n
ap+1,1

..
...
...

.
an,1
an,p p an,p+1
an,n


0 Ip Onp
= [e1 . . . ep fp+1 . . . fn ]
.
B1,2 B2,2

Notam prin B matricea din dreapta de mai sus si care este reprezentarea operatorului A n baza e1 , . . . , ep , fp+1 , . . . , fn . Potrivit Proprietatii 15.1 matricile A si
B sunt similare, deci polinoamele lor caracteristice admit aceleasi radacini:
|In B| = ( 0 )p |Inp B2,2 |.
Prin urmare p m0 . Daca |0 Inp B2,2 | =
6 0 atunci p = m0 .
Daca o matrice are o valoare proprie avand ordinul de multiplicitate geometric
este mai mic decat ordinul de multiplicitate algebric atunci matricea se numeste
defectiv
a. In caz contrar matricea se numeste nedefectiv
a.


1 1
Exemplul 15.1.1 Matricea A =
are valoarea proprie = 1 av
and
0 1
ordinul de multiplicitate algebric 2, dar S(1) = {(x, 0) : x C}, are dimensiunea
1.

323

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

Proprietatea 15.1.26 Un vector propriu corespunde unei singure valori proprii.


Proprietatea 15.1.27 Daca 1 , . . . , k sunt valori proprii ale unei matrice A,
distincte doua cate doua si x1 , . . . , xk sunt vectori proprii corespunzatori atunci
x1 , . . . , xk sunt liniar independenti.
Proprietatea 15.1.28 Valorile proprii ale unei matrice hermitiene (simetrice)
sunt reale.
Proprietatea 15.1.29 Doua matrice similare au aceleasi valori proprii.
Demonstatie. Fie B = X 1 AX. Daca Ax = x si y = X 1 x x = Xy
atunci
By = X 1 AXy = X 1 Ax = X 1 x = y.
Invers, daca By = y si x = Xy atunci
y = By = X 1 AXy = X 1 Ax Ax = x.
Proprietatea 15.1.30 (Gerschgorin) Fie A Mn (C) si (A) multimea valorilor proprii. Daca
n
X

rk =

|ak,j |

j=1

j6=k

Dk = {z C : |z ak,k | rk },

k = 1, 2, . . . , n,

atunci (A) nk=1 Dk .


Demonstatie. Fie o valoare proprie si x = (x1 , . . . , xn )T un vector propriu
max1in |xi | atunci din egalitatea
Pn corespunzator, Ax = x. Daca xk = P
a (ak,k )xk = nj=1 ak,j . Din egalitatea modulelor
j=1 ak,j xj = xk rezult
j6=k

deducem
|ak,k |

n
X
j=1

j6=k

|xj | X
|ak,j |

|ak,j | = rk .
|xk |
j=1
j6=k

Proprietatea 15.1.31 Daca A Mm,n (C) atunci (Im(A)) = Ker(AH ).


Demonstatie. Daca y (Im(A)) atunci < y, z >= 0, z Im(A), adica
< y, Ax >= 0, x Cn . Din
0 =< y, Ax >=< AH y, x >,
rezulta y Ker(AH ).

x Cn

324

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.32 Daca A Mm,n (C) atunci Cm = Im(A) Ker(AH ).


Proprietatea 15.1.33 Daca A Mn (R) atunci
dim(Ker(A)) + dim(Im(A)) = n
Demonstatie. Fie k = din(Ker(A)). Extindem o baza e1 , . . . , ek a lui Ker(A) cu
vectorii liniar independenti ek+1 , . . . , enP
. Astfel e1 , . . . , en formeaza o baza n Rn .
Daca y Im(A) atunci exista x = ni=1 ci ei astfel ncat
y = A(x) =

n
X

ci A(ei ) =

i=1

n
X

ci A(ei ).

i=k+1

Prin urmare orice vector din Im(A) se reprezinta ca o combinatie liniara a vectorilor A(ek+1 ), . . . , A(en ).
A(ek+1 ), . . . , A(en ) sunt liniar independenti. P
n
Intr-adevar, daca Pn
i=k+1 i ei Ker(A), deci exi=k+1 i A(ei ) = 0, atunci
Pk
Pk
Pn

e
,
sau

e
=
ist
a
constantele

,
.
.
.
,

astfel

nc
a
t
j
j
i
i
1
k
j=1 j ej
j=1
i=k+1
Pn

e
=
0,
de
unde

=
.
.
.
=

=
.
.
.
=

=
0.
1
k
k+1
n
i=k+1 i i
Rezulta ca A(ek+1 ), . . . , A(en ) formeaza o baza a subspatiului liniar Im(A) si
ca dim(Im(A)) = n k.

Probleme si teme de seminar


P 15.2 Daca x, y Cn atunci | < x, y > | < x, x >< y, y > (inegalitatea lui
Cauchy).
R. Pentru y 6= 0, z = x
x=z+

<x,y>
y
kyk2

are loc relatia < z, y >= 0. Atunci

< x, y >
| < x, y > |2
| < x, y > |2
2
2
y

kxk
=
kzk
+

.
kyk2
kyk2
kyk2

P 15.3 Fie A Mn (C). Demonstrati implicatia


Ax = x, x Cn

P 15.4 Se defineste produsul matriceal a doi


Mn (C) prin

x1 y1
..
H
x >< y = xy = .
xn y1
n

Pentru orice x, y, z, t C , sa se arate ca

A = In .
vectori x, y Cn 7 x >< y

. . . x1 yn
.. .
..
.
.
. . . xn yn

325

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

1. x >< y = (y >< x)H ;


2. (x + y) >< z = x >< z + y >< z;
3. (x >< y)z =< z, y > x;
4. (x >< y)(z >< t) =< z, y > (x >< t);
5. Daca e1 , . . . , en este o baza ortonormata n Cn atunci
n
X

ei >< ei = In .

i=1

R. 5. Pentru x =

Pn

i=1

xi ei au loc egalitatile

(ei >< ei )x = < x, ei > ei = xi ;


n
n
X
X
ei >< ei )x =
(ei >< ei )x =
xi ei = x;

n
X

i=1

i=1

Deoarece x a fost arbitrar, n mod necesar

i=1

Pn

i=1 ei

>< ei = In .

P 15.5 Sa se arate ca daca A, B Mn (R) astfel ncat AB = I atunci BA = I.


P 15.6 Sa se arate ca daca A Mn (R) este o matrice ortogonala atunci |A| =
1.
P 15.7 Sa se arate ca daca A, B Mn (R) sunt matrice ortogonale si |A| |B| =
1 atunci A + B este o matrice singulara.
R. A + B = A(A + B)T B |A + B|(1 |A||B|) = 0 |A + B| = 0.
P 15.8 [10] Sa se arate ca daca A Mn (R) = (ai,j )1i,jn este o matrice strict
superior triunghiulara - (ai,j = 0, i j) atunci An = 0.
P 15.9 [10] Sa se arate ca o matrice ortogonala si triunghiulara este o matrice
diagonala.
P 15.10 Daca A Mn (C) satisface egalitatea AH = A atunci
1. Valorile proprii ale matricei A sunt pur imaginare;

326

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

2. I A este inversabila;
3. Q = (I A)1 (I + A) este o matrice unitara.
R. 1. Fie o valoare proprie, Ax = x. Din egalitatile
< Ax, x > = kxk22
< x, AH x > = < x, Ax >= kxk22
rezulta + = 0 aduca < = 0.
2. Presupunem prin absurd ca matricea I A este singulara. Atunci exista
x Cn , x 6= 0 astfel ncat (I A)x = 0 sau Ax = x. Ar urma ca 1 este valoare
proprie pentru A, ceea ce nu se poate.
3. Din egalitatea (I A)(I + A) = (I + A)(I A), nmultind la stanga si la
dreapta cu (I A)1 rezulta (I + A)(I A)1 = (I A)1 (I + A) = Q.
Apoi QH = (I + AH )(I AH )1 = (I A)(I + A)1 .
Rezulta QH Q = (I A)(I + A)1 (I + A)(I A)1 = I.
P 15.11 Fie u, v Cn si A = I + uv H .
1. Daca A este nesingulara aflati valoarea lui astfel ncat A1 = I + uv H .
ce caz matricea A este singulara?
2. In
cazul n care matricea A este singulara calculati Ker(A).
3. In
R. 1. Au loc egalitatile
(I + uv H )(I + uv H ) = I + uv H + uv H + uv H uv H = I + (1 + + )uv H ,
1
= 1+v1H u .
unde = v H u. Pentru 6= 1 rezulta = 1+
2. Pentru v H u = 1 matricea A este singulara: (I + uv H )uv H = 0.
3. Ker(A) = {u : C}.

P 15.12 Fie A Mn (C), A = (ai,j )1i,jn . Sa se arate ca


v
uX
u n
kAkF = t
|ai,j |2
i,j=1

este o norma matriceala (norma Frobenius).

327

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

P 15.13 Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn . Sa se arate ca


kAk = n max |ai,j |
1i,jn

este o norma matriceala.


2

P 15.14 Fie w = ei n si matricea

1 1
E = ..
n .

1
w

...
...
..
.

wn1
..
.

1 wn1 . . . w(n1)

Sa se arate ca:
1. E 1 = E (E matrice unitara);
2. Daca ek = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0)T (1 pe pozitia k), k {1, 2, . . . , n}, este
baza canonica din Cn , atunci vectorii xk = Eek , k {1, 2, . . . , n} formeaza
o alta baza pentru Cn .
P 15.15 Sa se demonstreze formula Sherman-Morrison
(A + uv T )1 = A1
P 15.16 Fie


A=

A1 uv T A1
.
1 + v T A1 u

a uT
v B

o matrice pozitiv definita.


Sa se arate ca matricea B este nesingulara.
Sa se calculeze matricea A1 .
R.
1

A
cu
=


=

pT
q C

1
auT B 1 v

C = (B

vuT 1
)
a

q = 1 B 1 v
pT = a1 uT C

328

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

P 15.17 [10] Daca A Mn (R), s Rn , s 6= 0 atunci are loc egalitatea


kA(In

R. Daca u =

s
ksk2

kAsk22
ssT 2
2

=
kAk
)k
.
F
sT s F
ksk22

atunci relatia de justificat devine

kA(In uuT )k2F = kAk2F kAuk22 ,

kuk2 = 1.

Are loc egalitatea


kA(In uuT )k2F =

n X
n
X
(
ai,k (k,j uk uj ))2 .
i,j=1 k=1

Expresia interioara este


((1

u2j )ai,j

n
X

ai,k uk uj ) = (ai,j

2ai,j uj

n
X

ai,k uk +

n
X

u2j (

k=1

Astfel
T

kA(In uu

)k2F

ai,k uk uj )2 =

k=1

k=1

k6=j

a2i,j

n
X

n
X

a2i,j

ai,k uk )2 .

k=1
n X
n
n
X
X
2
(
ai,j uj )(
ai,k uk )+

i,j=1

i=1 j=1

k=1

n X
n
n
X
X
2
+
(
uj )(
ai,k uk )2 =
i=1 j=1

n
X
i,j=1

a2i,j

k=1

n X
n
X

(
ai,k uk )2 = kAk2F kAuk22 .
i=1 k=1

P 15.18 Daca X este un spatiu liniar real, n dimensional si f : X R o


functionala liniara (f X # ), nenula, atunci dim(Ker(f ))= n 1.
R.
dim(Ker(f )) + dim(Im(f )) = n
dim(Im(f )) = 1


dim(Ker(f )) = n 1

I
15.1. DEFINIT
II, NOTAT
II, PROPRIETAT

329

P 15.19 Fie X un spatiu liniar real. Daca f, g : X R sunt functionale liniare


(f, g X # ) cu proprietatea ca Ker(f )=Ker(g) atunci exista R astfel ncat
f = g.
R. Daca Ker(f )=Ker(g)= X atunci f = g = 0 si poate fi orice numar real.
Daca Ker(f )=Ker(g)subsetX atunci pentru orice x X are loc reprezentarea
x = x0 + az cu x0 Ker(f ), a R si f (z) = 1. In consecinta f (x) = a si
g(x) = g(x0 ) + ag(z) = g(z)f (x). Se alege = g(z).

330

MATRICEALA

CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Capitolul 16
Rezolvarea sistemelor algebrice
liniare
Consideram sistemul algebric de m ecuatii liniare cu necunoscutele
x1 , x2 , . . . , xn

a1,1 x1 + a1,2 x2 + . . . + a1,n xn = b1


....... ... ....... ... ... ... ........ ... ...

am,1 x1 + am,2 x2 + . . . + am,n xn = bm


unde ai,j , bi C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, , n.
Introducand notatiile matriceale

x1
a1,1 . . . a1,n

A = . . . . . . . . . x = ...
am,1 . . . am,n
xn

(16.1)

b1

b = ...
bm

sistemul (16.1) se scrie


Ax=b
In cazul n care m = n, adica numarul ecuatiilor coincide cu numarul necunoscutelor si daca matricea sistemului A este nesingulara, atunci solutia este
x = A1 b. Astfel problema inversabilitatii lui A este echivalenta cu rezolvarea
sistemului. Inversarea unei matrice este echivalenta cu rezolvarea a n sisteme
algebrice de ecuatii liniare, AX = In , unde prin In s-a notat matricea unitate de
ordin n.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii liniare se mpart n
doua clase:
331

332

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

metode finite, n sensul ca necesita efectuarea unui numar finit de operatii;


metode iterative.
In cele ce urmeaza vom prezenta metoda Gauss - Jordan si metada bazata pe
factorizarea LU (Gauss) din clasa metodelor directe si metoda Gauss - Seidel din
clasa metodelor iterative.
In cazul unui sistem algebric de ecuatii liniare incompatibil se defineste solutia
n sensul metodei celor mai mici patrate.
Mentionam existenta unor metode (metoda gradientului conjugat, metoda
reziduului minimal (Generalized Minimum RESidual - GMRES) care se prezinta
ca metode iterative, dar n esenta sunt metode finite si au conexiuni cu metode
de optimizare.

16.1

Num
arul de conditionare al unei matrice

Variatii mici ale datelor (adica ale termenilor vectorului liber sau ale elementelor matricei) pot furniza variatii importante a solutiei sistemului. Acest
fenomen pune n evidenta caracterul instabil al rezolvarii unui sistem algebric de
ecuatii liniare.
Punem n evidenta un indicator care influenteaza stabilitatea solutiei unui
sistem algebric de ecuatii liniare.
Avem nevoie de urmatoarele rezultate
Teorema 16.1.1 Fie A Mn (R). Daca kAk < 1 atunci
1. Matricea In A este inversabila;
2. (In A)1 = limn (In + A + A2 + . . . + An );
3. k(In A)1 k

1
.
1kAk

Teorema 16.1.2 Fie A, B Mn (R). Daca kI BAk < 1 atunci


1. matricele A si B sunt inversabile;
2. au loc evaluarile
kBk
kAk
kA1 k 1kIBAk
,
kB 1 k 1kIBAk
kA1 Bk kBkkIBAk
, kA B 1 k kAkkIBAk
.
1kIBAk
1kIBAk

333

16.1. NUMARUL
DE CONDIT
IONARE AL UNEI MATRICE

Demonstratie. Ipoteza implica inversabilitatea matricei I (I BA) = BA si


1
inegalitatea k(BA)1 k 1kIBAk
.
Din |BA| = |B||A| =
6 0 deducem inversabilitatea matricelor A si B.
Au loc egalitatile
A(BA)1 = (A1 )1 (BA)1 = B 1 ,
(BA)1 A = (BA)1 (B 1 )1 = A1
si n consecinta
kA1 k k(BA)1 kkBk

kBk
.
1 kI BAk

Aceasta evaluare implica


kB 1 Ak = kB 1 (I BA)k kB 1 kkI BAk

kAkkI BAk
.
1 kI BAk

Celelalte doua inegalitati se justifica asemanator.


Presupunem ca n locul rezolvarii sistemului algebric de ecuatii liniare Ax = b
se rezolva sistemul perturbat (A + A)y = b + b, unde A Mn (R) si b Rn .
Daca y x = x atunci din
(A + A)(x + x) = b + b
deducem
(A + A)x = b Ax.
Teorema 16.1.3 Daca A este o matrice inversabila si kAk <
matricea A + A este inversabila si


kxk
kA| kA1 k
kAk kbk

+
.
kxk
1 kA1 k kAk kAk
kbk

(16.2)
1
kA1 k

atunci

Demonstratie. Daca B = A + A atunci


kI BA1 k = kI (A + A)A1 k = kAA1 k kAkkA1 k < 1
Potrivit Teoremei 16.1.2 matricea A + A este inversabila si k(A + A)1 k
kA1 k
.
1kA1 k kAk

334

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Din (16.2) deducem ca x = (A + A)1 (b Ax) de unde


kxk k(A + A)1 k(kbk + kAk kxk)

kA1 k
(kbk + kAk kxk).
1 kA1 k kAk

Impatind prin kxk si utilizand inegalitatea kbk = kAxk kAk kxk gasim


kxk
kA| kA1 k
kAk
kbk

kxk
1 kA1 k kAk kAk
kAk kxk
kA| kA1 k

1 kA1 k kAk

kAk kbk
+
kAk
kbk


.

Numarul
(A) = ||A|| ||A1 ||
influenteaza stabilitatea rezolvarii unui sistem algebric de ecuatii liniare A x = b
n sensul ca cu cat (A) este mai apropiat de 1 cu atat efectul perturbarii solutiei
este mai mic. Numarul (A) se numeste numar de conditionare a matricei A n
raport cu norma matriceala considerata.

16.2

Metoda Gauss - Jordan

Sistemului liniar
yi =

n
X

ai,j xj

i = 1, 2, . . . , m

(16.3)

j=1

l atasam tabloul
x1

...

xj

y1
..
.

a1,1
..
.

. . . a1,j
..
.

. . . a1,s
..
.

. . . a1,n
..
.

yi
..
.

ai,1
..
.

...

...

...

yr
..
.

ar,1
..
.

. . . ar,j
..
.

ai,j
..
.

...

xs

ai,s
..
.

. . . ar,s
..
.

...

xn

ai,n
..
.

. . . ar,n
..
.

ym am,1 . . . am,j . . . am,s . . . am,n

(16.4)

335

16.2. METODA GAUSS - JORDAN

Sa presupunem ar,s 6= 0. Din ecuatia r a sistemului (16.3) explicitam xs


xs =

ar,1
ar,s1
yr
ar,s+1
ar,n
x1 . . .
xs1 +

xs+1 . . .
xn . (16.5)
ar,s
ar,s
ar,s
ar,s
ar,s

Substituind xs n celelalte ecuatii, pentru i 6= r, gasim


yi = (ai,1
+

ai,s ar,1
ai,s ar,s1
) x1 + . . . + (ai,s1
) xs1 +
ar,s
ar,s

(16.6)

ai,s ar,s+1
ai,s ar,n
ai,s
yr + (ai,s+1
) xs+1 + . . . + (ai,n
) xn .
ar,s
ar,s
ar,s

Sistemului format din ecuatiile (16.5) si (16.6) i corespunde tabloul (16.7).


y1
..
.

x1
b1,1
..
.

...
...

yi
..
.

bi,1
..
.

...

xj
b1,j
..
.

...
...

bi,j
..
.

...

yr
a1,s
ar,s

...
...

xn
b1,n
..
.

ai,s
ar,s

...

bi,n
..
.

..
.
..
.

(16.7)

r,j
1
xs aar,1
. . . ar,s
. . . ar,s
. . . aar,n
r,s
r,s
..
..
..
..
..
.
.
.
.
.
ym bm,1 . . . bm,j . . . bm,r . . . bm,n

(a

unde bij = i,j r,sar,s i,s r,j , pentru i 6= r si j 6= s.


Numim pas Jordan cu elementul pivot ar,s 6= 0 urmatorul ansamblu de operatii
prin care tabloul (16.4) se transforma n tabloul (16.7)
1. Se intervertesc yr si xs ;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se lasa neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimba semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaza cu formula bi,j = ai,j ar,s ai,s ar,j .
Aceasta relatie este cunoscuta sub numele de regula dreptunghiului. Elementul bi,j care se calculeaza are drept corespondent n tabloul (16.4) pe
ai,j care mpreuna cu elementul pivot ar,s definesc, ca varfuri diagonal opuse
un dreptunghi. bi,j este diferenta dintre produsele elementelor celor doua
diagonale; ntotdeauna elementul pivot este factor al descazutului.

336

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

6. Se mpart toate elementele tabloului la elementul pivot.


Aplicam substitutiile generate de pasii Jordan la rezolvarea sistemului (16.1).
Acestui sistem i atasam tabloul
x1
0 a1,1
..
[1]
.
0 ai,1
..
..
.
.
0

[2]
xj
a1,j
..
[3]
.
. . . ai,j
..
.
...
...

. . . xn
. . . a1,n
..
.
...

ai,n
..
.

[4]
1
b1
[5]
bi
..
.

(16.8)

am,1 . . . am,j . . . am,n bm

Numerele ncadrate scot n evidenta cinci zone n tabloul (16.8). Un pas


Jordan efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu ar,s 6= 0 - are
ca urmare intervertirea unui xr din zona [2] cu un zero din zona [1] si corespunde
explicitarii lui xr din a s -a ecuatie a sistemului si substituirii lui n celelalte
ecuatii. Astfel, tinand seama de interpretarea data tabloului (16.8), obiectivul
urmarit este efectuarea a cat mai multi pasi Jordan.
Sa presupunem ca efectuand r pasi Jordan ajungem la urmatorul tablou (eventual schimband indicii ecuatiilor si ai necunoscutelor)

...

...

[1]

b1,1
..
.

[3I ]

b1,r
..
.

xr

br,1

...

br,r

...

...

...

...

x1

0
..
.
0

br+1,1 . . . br+1,r
..
..
.
[3III ]
.
bm,1

...

bm,r

[2]
[4]
..
. xr+1
. . . xn
1
..
. b1,r+1 . . . br,n c1
..
..
.
.
.
[3II ] ..
[5]
..
. br,r+1 . . . br,n cr
..
.
...
... ... ...
..
.
0
...
0 cr+1
..
..
.
..
.
.
[3IV ] ..
.
..
.
0
...
0
cm

(16.9)

In tabloul (16.9) nu putem alege nici un element pivot n zona [3IV ]. Din punctul
de vedere al rezolvarii sistemului, zona [3IV ] este singura n care are sens cautarea
unui element pivot.
T
inand seama de interpretarea data tabloului, daca
cr+1 = . . . = cm = 0,

337

16.2. METODA GAUSS - JORDAN

atunci sistemul este compatibil cu solutia


xi = bir+1 xr+1 + . . . + bin xn ,

i = 1, 2, . . . , r ;

iar n caz contrar sistemul este incompatibil.


Exemplu. Pentru rezolvarea sistemului algebric liniar

x1

2x1
x1

2x

3x1

+ x2
x2
+ 2x2
+ x2
+ 2x2

+ x3
+ 2x3
x3
+ 4x3
2x3

+ x4
x4
+ 2x4
+ x4
+ 2x4

=
2
=
1
= 1
=
7
= 5

tablourile corespunzatoare pasilor Jordan sunt

0
0
0
0
0

x1 x2 x 3 x4
1
1 1
1
1 2
2 1 2 1 1
1 2 1 2
1
2 1
4
1 7
3 2 2 2
5

x1
x2
0
0
0

x1
0
0
0
0

x2 x3
x4
1
1 1
1
2
3 1
0 3 1 3 1
1 2
1
3
1
2
1
3
1 5
1
11

x3 x4
1
1
0
1
0 1
1
2 1
0 4 2
1
0
2
5 1
0 10 2

x1
x2
0
x3
0

x4
1
0 1
1
1
0
0
0
2
0
0

Sistemul este compatibil, cu solutia x1 = 1, x2 = 1 x4 , x3 = 2.


Observatie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunzatoare zerourilor din zona [2] se pot omite si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar n dreptul sagetilor reprezinta rezultatul nmultirii ecuatiei corespunzatoare
cu un factor convenabil. Aceasta operatie simplifica calculele efectuate manual.

338

16.3

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Inversarea unei matrice

Fie matricea A Mn (C); A = (ai,j )i,j=1,n . Atasam matricei A sistemul liniar


y = A x caruia i corespunde tabloul:

y1
..
.
yi
..
.
yn

x1 . . . xj . . . xn
a1,1 . . . a1,j . . . a1,n
..
..
..
.
.
.
ai,1 . . . ai,j . . . ai,n
..
..
..
.
.
.
an,1 . . . an,j . . . an,n

(16.10)

Daca se pot efectua n pasi Jordan care sa transforme tabloul (16.10) n tabloul:

x1
..
.

y1 . . . y n
b1,1 . . . b1,n
..
.

(16.11)

xn bn,1 . . . bn,n
atunci matricea A este nesingulara si B = (bi,j )i,j=1,n reprezinta inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei

2 4
3
1
A= 0 1
2 2 1
efectuam pasii Jordan.

y1
y2
y3

x1 x2 x3
2 4
3
0 1
1
2 2 1

y1
x2
y3

x1 y2 x3
2 4 1
0 1 1
2 2 3

y3 y2 y1
1
x3 21 1
2
1
x2
2 12
2
3
x1 41 52
4

x3
x2
y3

x1
y2 y1
2
4 1
2 3
1
4 10
3

339

16.4. FACTORIZAREA LU

Rezulta

A1 =

16.4

3
4
21
1
2

52 41
1
2
.
2
1 12

Factorizarea LU

Fie A Mn (R). Daca L este o matrice inferior triunghiulara si U o matrice


superior triunghiulara astfel ncat A = LU, atunci aceasta relatie se numeste
factorizarea LU (Lower / Upper) a matricei A.

Aplicatii ale factoriz


arii LU.
Calculul determinantului:
|A| = |L||U | =

n
Y

Li,i

i=1

n
Y

Ui,i .

i=1

O matrice este nesingulara daca toate elementele de pe diagonala matricelor


L, U sunt nenule.
Rezolvarea sistemului Ax = b. Daca A = LU atunci rezolvarea sistemului
revine la rezolvarea a doua sisteme triunghiulare
Ly = b,
U x = y.

Algoritmul factoriz
arii LU
Notand prin l1 , l2 , . . . , ln coloanele matricei L si prin uT1 , uT2 , . . . , uTn liniile
matricei U factorizarea LU devine

uT1
n
uT X
2
A = LU = [l1 l2 . . . ln ] .. =
lk uTk .
(16.12)
. k=1
uTn

340

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

lk si uTk au primele k 1 elemente egale cu 0, prin urmare

0
0 ... 0
0
..
..
..
..
.
. ... .
.

0
0 ... 0
0

lk uTk =
(0
.
.
.
0
U
.
.
.
U
)
=

k,k
k,n
0 . . . 0 Lk,k Uk,k
Lk,k
..
.
..
.
. . . . ..
.
..
0 . . . 0 Ln,k Uk,k
Ln,k

...
...
...
...
...
...

0
..
.
0
Lk,k Uk,n
..
.
Ln,k Uk,n

Astfel n (16.12) adunarea celui de al klea termen nu modifica primele k 1


linii si coloane.
Egalitatea (16.12) se poate scrie recursiv
A(0) = A,
A(k) = A(k1) lk uTk ,

k {1, . . . , n}.

(16.13)

O matrice triunghiulara se numeste matrice triunghiulara unitate daca toate


elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factorizarile LU se disting
factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiulara unitate;
factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiulara unitate.
Egalitatea (16.12) nu se modifica daca nlocuim lk k lk si uTk 1k uTk .
Parametrii k se aleg n functie de factorizarea dorita.
In cele ce urmeaza se va considera cazul factorizarii LU de tip Doolittle.
Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn . Notam prin Ak , k {1, 2, . . . , n} matricele

a1,1 . . . a1,s
As = (ai,j )1i,js = . . . . . . . . . .
as,1 . . . as,s
Definitia 16.4.1 Matricea A satisface ipoteza Jm daca |As | =
6 0, s {1, 2, . . . , m}.
(k) Mn (R) o matrice de forma
Fie X

x1,1 x1,2 . . .

x2,2 . . .

...

(k) =
X

x1,k
x2,k
..
.

...
...

x1,n
x2,n
..
.

xk,k . . . xk,n
xk+1,k . . . xk+1,n
..
..
.
.
xn,k . . . xn,n

341

16.4. FACTORIZAREA LU

(k) prin
Definitia 16.4.2 Definim transformarea Gauss atasata matricei X

...

1
(k)

xk+1,k
M =

xk,k 1

..
..
.

.
x
1
xn,k
k,k
Elementele nescrise sunt 0.
Atunci transformata Gauss va fi

x1,1 x1,2 . . . x1,k x1,k+1

x2,2 . . . x2,k x2,k+1

..
..
..

.
.
.

(k+1)
(k) (k)

xk,k xk,k+1
X
=M X =

0 yk+1,k+1

..
..

.
.
0
yn,k+1
cu
yi,j = xi,j

xi,k xk,j
xk,k

...
...

x1,n
x2,n
..
.

. . . xk,n
. . . yk+1,n
..
.
...

yn,n

i, j {k + 1, . . . , n}.

(k+1) se obtine din X


(k) adunand la linia i {k + 1, . . . , n}
Altfel exprimat, X
xi,k
linia k nmultita n prealabil cu xk,k .
(k)
s(k+1) | =
Prin urmare, pentru s {1, . . . , n}, |Ms | = 1 si n consecinta |X
s(k) |.
|X
In particular, pentru s = k + 1
(k+1)

|X
k+1 | = x1,1 . . . xk,k yk+1,k+1 ,
(k) | =
de unde rezulta ca daca |X
0 atunci yk+1,k+1 6= 0.
k+1 6
Presupunem ca matricea A satisface ipoteza Jn1 .
(0)
Pentru k = 1, A(0) = A, a1,1 = a1,1 = |A1 | =
6 0. Alegem

1
a(0)
2,1
a(0)
1,1
(0)
(0)
T
u1 = (a1,1 . . . a1,n )
si
l1 =
...

a(0)

n,1
(0)

a1,1

342

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Elementele matricei l1 uT1 situate pe prima linie si pe prima coloana coincid cu


cele ale matricei A. Prin urmare matricea A(1) are toate elementele de pe prima
linie si de pe prima coloana egala cu 0. In plus
(0)

(1)
ai,j

(0)
ai,j

ai,1

(0)
a ,
(0) 1,j
a1,1

i = 2, . . . , n; j = 1, . . . , n.

Introducem matricele

A(1) = A,

A(2) = M (1) A(1) =

In consecinta a(1)
2,2 6= 0.
Inductiv, presupunem ca s-au construit
si
(0) (0)
a1,1 a1,2

0 a(1)
2,2
.
..
.
.
.
(k)
(k1)
(1) (1)

A =M
...M A =
0
0

.
..
.
.
.
0
0

(0)

(0)

a1,1 a1,2
(1)
0 a2,2
..
..
.
.
(1)
0 an,2

(0)

. . . a1,n
(1)
. . . a2,n
..
..
.
.
(1)
. . . an,n

(k1)

A(k1) = (ai,j
(0)

. . . a1,k1
(1)
. . . a2,k1
..
.

(k1)

)1i,jn cu ak,k

(0)

...
...
...

(k1)

. . . ak,n
..
...
.
(k1)
. . . an,n

...
...

0
..
.

ak,k
..
.

...

an,k

(k1)

(k1)

(k1)

. . . ak,n )

si

lk =

a1,n
(1)
a2,n
..
.
(k1)

(k)
Au loc egalitatile |As | = |As |, s {1, 2, . . . , n}.
Alegem

uTk = (0 . . . 0 ak,k

(0)

a1,k
(1)
a2,k
..
.

0
..
.
0
1
(k1)

ak+1,k
(k1)

ak,k

..
.

(k1)

an,k

(k1)

ak,k

6= 0

343

16.4. FACTORIZAREA LU

In virtutea lui (16.13), construim A(k) = A(k1) lk uT care va avea primele k


k
(k)
linii si k coloane cu toate elementele egale cu 0. Elementul ai,j este dat de
(k1)

(k)
ai,j

(k1)
ai,j

ai,k

(k1)
a
(k1) k,j
ak,k

(k1) (k1)
(k1) (k1)
ak,k ai,k ak,j
,
(k1)
ak,k

ai,j

adica numaratorul se calculeaza cu regula dreptunghiului


(k1)
ak,k .
Matricea A(k+1) = M (k) A(k) va fi
(0) (0)
(0)
(0)
(0)
a1,1 a1,2 . . . a1,k1 a1,k
a1,k+1

(1)
(1)
(1)
(1)
a2,k+1
0 a2,2 . . . a2,k1 a2,k
.
..
..
..
..
..
.
.
.
.

(k1)
(k1)
(k+1)

A
= 0
0 ...
0
ak,k
ak,k+1

(k)
0
0 ...
0
0
ak+1,k+1

..
.. . .
..
..
..
.
.
.
.
.
.
(k)
0
0 ...
0
0
an,k+1

(16.14)

avand elementul pivot

...
...
..
.

(0)

a1,n
(1)
a2,n
..
.
(k1)

. . . ak,n
(k)
. . . ak+1,n
..
...
.
(k)
. . . an,n

(k)

de unde rezulta ca ak+1,k+1 6= 0. Trebuie observat ca elementele situate ntre


elementele de coordonate (k + 1, k + 1) si (n, n) ale matricelor A(k) si A(k+1)
coincid, fiind calculate n acelasi mod.
Astfel s-a demonstrat
Teorema 16.4.1 Daca matricea A Mn (R) satisface ipoteza Jn1 atunci exista
matricea inferior triunghiulara L si o matrice superior triunghiulara U astfel
ncat A = LU.
Se poate da si o demonstratie neconstructiva, bazata pe inductia matematica.
Demonstratie. Se observa ca A = LU Ak = Lk Uk , k {1, 2, . . . , n}, unde
Ak , Lk , Uk sunt matricele de dimensiune k k decupate respectiv din A, L, U, din
coltul N-V.
Inductie dupa k. Pentru k = 1 : a1,1 = 1 a1,1 . Presupunem ca pentru k
{1, . . . , n 1} are loc descompunerea Ak = Lk Uk . Ipoteza Jn1 implica |Ak | =
|Uk | =
6 0. Atunci


Ak b
Ak+1 =
cT

344

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

cu b, c Rk , R. Determinam r, s Rk , R astfel ncat sa aiba loc descompunerea



 


Ak b
Lk 0
Uk s
Ak+1 =
=
= Lk+1 Uk+1 .
cT
rT 1
0
Se obtin
b = Lk s s = L1
k b,
cT = rT Uk r = (UkT )1 c,
= rT s + = rT s.
Pentru k {1, . . . , n 2} ipoteza Jn1 implica |Ak+1 | = |Uk | = |Uk+1 | =
6 0. La
ultimul pas, k = n 1, nu mai este necesar ca matricea Un=k+1 sa fie nesingulara.
Observatia 16.4.1
Pentru existenta factorizarii LU, cerinta ca matricea A sa satisfaca ipoteza Jn1
este esentiala. De acest fapt, ne putem convinge prin urmatorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existenta unei factorizari LU pentru

 


0 1
l1,1 0
u1,1 u1,2
=
.
1 1
l2,1 l2,2
0
u2,2
Atunci au loc egalitatile contradictorii l1,1 u1,1 = 0, l1,1 u1,2 = 1, l2,1 u1,1 = 1.
Matrice de permutare. Notam prin Pi,j Mn (R) matricea

1
0

..
.

0
1

..
Pi,j =

j
1
0

...

0
1

pe care o numim matrice de permutare.


Urmatoarele proprietati se stabilesc prin verificare directa:

345

16.4. FACTORIZAREA LU

1. Daca A Mn (R) atunci Pi,j A este matricea care se obtine din A prin
interschimbarea liniilor i si j.
2. Daca A Mn (R) atunci APi,j este matricea care se obtine din A prin
interschimbarea coloanelor i si j.
2
=I
3. Pi,j

1
Pi,j
= Pi,j .

In lipsa ipotezei Jn1 , la pasul k a constructiei din demonstrtia Teoremei


(k1)
16.4.1, nu mai avem asigurata cerinta ak,k 6= 0.
(k1)

Daca ak,k

= 0 si exista pe coloana k, sub elementul de pe diagonala prin(k1)

cipala un element nenul fie acesta aik ,k


Relatia (16.130 devenind

atunci interschimbam liniile k si ik .

A(k) = Pk A(k1) lk uTk ,

cu Pk = Pk,ik .

(16.15)

(k1)

Daca ak,k = 0 si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem
lk = ek ,

(k1)

uTk = (0 . . . 0 ak,k

(k1)

. . . ak,n )

si

Pk = In ,

unde ek este vectorul din baza canonica.


(k1)
Daca ak,k 6= 0 atunci alegem Pk = In .
Din relatiile (16.15), prin eliminarea elementelor intermediare rezulta
0 = A(n) = (Pn Pn1 . . . P1 )A ln uTn

n1
X

(Pn Pn1 . . . Pk+1 )lk uTk =

k=1

= PA

n
X

lk uT ,
k

k=1

unde ln = ln si lk = (Pn Pn1 . . . Pk+1 )lk , k {1, 2, . . . , n 1}. Un vector lk


are aceasi forma ca si vectorul lk , deoarece eventualele permutari au vizat doar
elementele de pe pozitiile k, . . . , n.
Elementele matricelor L si U se pot pastra n A, mai precis elementele nenule
ale liniei k din U apar pe linia k a lui A deasupra diagonalei principale, iar coloana
k din L -fara 1 - apare pe coloana k a lui A sub diagonala principala.
Rezulta urmatorul algoritm:
1. P = In ;

346

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

2. Pentru k = 1, 2, . . . , n 1 executa
(a) Daca ak,k = 0 atunci
Daca pe coloana k sub diagonala principala exista un element
nenul atunci se schimba acea linie cu linia k si P := Pk,ik P (prin
ik s-a notat linia elementului nenul);
Daca pe coloana k sub diagonala principala nu exista nici un element nenul atunci se continua cu urmatorul k;
(b) Elementele liniei k situate pe si deasupra diagonalei principale se lasa
nemodificate;
(c) Elementele corespunzatoare indicilor i, j {k + 1, . . . , n} se calculeaza
folosind regula dreptunghiului cu pivotul ak,k , (16.14).
(d) Elementele coloanei k situate sub diagonala principala se mpart la
ak,k ;
Astfel are loc
Teorema 16.4.2 Pentru orice matrica A Mn (R) exista o matrice inferior
triunghiulara L, o matrice superior triunghiulara U si o matrice P, produs de
matrice de permutare astfel ncat
P A = LU.
Exemplu. Sa se deduca factorizarea LU a matricei

1
2 1 3
2
2
4 2 5
1

A = 1 2 1 3 4
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4
Atasam matricei A tabloul
1
2 1 3
2
2
4 2 5
1
1 2 1 3 4
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4

347

16.4. FACTORIZAREA LU

Desfasurarea calculelor este


1
2
1
3
1

k=1 P =I

|
|
|
|

2 1 3
2
0 0 1 3
0 0
0 2
0 5
1
1
0 5 3 2

k=2 P =I
1
2
3
1
1

k = 3 P = P3,4

1
2
3
1
1

1 3
2
0 1 3
| 5
1
1
| 0
0 2
| 5 3 2

2
0
0
0
0

2
0
0
0
0

1
0
5
0
1

3
2
1 3
1
1
| 0 2
| 4 1

1
0
5
1
0

3
1
1
4
0

k = 4 P = P4,5 P3,4
1
2
3
1
1

2
0
0
0
0

2
3
1
1
| 2

Atunci

L=

1
2
3
1
1

0
1
0
0
0

0
0
1
1
0

0
0
0
1
0

0
0
0
0
1

U =

P = P4,5 P3,4

1
0
0
0
0

0
1
0
0
0

0
0
0
0
1

2 1 3
2
0 0 1 3
0 5
1
1
0 0 4 1
0 0
0 2

1
0
0
0
0
0
0
1
0
0

0
0
0
1
0

348

16.5

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Cazul matricelor simetrice - Factorizarea


Cholesky

Fie A Mn (R) o matrice simetrica care satisface ipoteza Jn1 . Datorita


simetriei, descompunerea LU poate fi scrisa

D1,1
0 ...
0
lT1
n
0 D2,2
T
0

l2 X
A = LDLT = [l1 l2 . . . ln ] ..
=
Dk,k lk lTk

..
..
..
.

.
.
.
k=1
0
0 . . . Dn,n
lTn
si sub forma recursiva
A(0) = A;
A(k) = A(k1) Dk,k lk lTk ,
(k1)

unde Dk,k = ak,k .

Cazul matricei simetrice si strict pozitiv definit


a
Are loc urmatoarea proprietate a matricelor strict pozitiv definite
Teorema 16.5.1 Daca matricea A Mn (R) este strict pozitiv definita atunci ea
satisface ipoteza Jn .
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista k {1, 2, . . . , n} astfel ncat
|Ak | = 0. In acest caz existax1 Rk , x1 
6= 0 astfel
t Ak x1 = 0. Considerand
nca
Ak A1,2
x1
partitionarea matricei A =
si x =
Rn deducem relatiile
A2,1 A2,2
0
contradictorii
0 < < Ax, x >=< Ak x1 , x1 >= 0.
Teorema 16.5.2 Daca are loc factorizarea Doolittle A = LDLT , A Mn (R),
atunci matricea A este strict pozitiv definita daca si numai daca elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Demonstratie. Sa aratam ca elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Potrivit factorizarii LU de tip Doolittle, matricea L este nesingulara, |L| = 1.

349

16.6. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE

Pentru orice i {1, . . . , n} exista xi Rn astfel ncat LT xi = ei . Daca D =


diag(D1,1 , . . . , Dn,n ) atunci
0 < < Axi , xi >=< LDLT xi , xi >=< DLT xi , LT xi >=< Dei , ei >= Di,i .
Reciproc, presupunem ca A = LDLT si Di,i > 0, i {1, 2, . . . , n}. Fie
x Rn , x 6= 0 si y = LT x = (yi )1in . Atunci y 6= 0 si
T

< Ax, x >=< LDL x, x >=< DL x, L x >=< Dy, y >=

n
X

Di,i yi2 > 0.

i=1

Teorema 16.5.2 ofera un criteriu de verificare a strict pozitiv definirii unei matrice simetrice: se face descompunerea LDLT si se cerceteaza semnul elementelor
de pe diagonala matricei D.
In cazul matricelor simetrice si strict pozitiv definita are loc factorizarea
Cholesky
Teorema 16.5.3 Daca A Mn (R) este o matrice simetrica si strict pozitiv
definita atunci exista o matrice inferior triunghiulara K Mn (R) astfel ncat
A = KK T .
p
p
Demonstratie. Definim F = diag( D1,1 , . . . , Dn,n ) si K = LF. Deoarece
F 2 = D avem
A = LDLT = LF 2 LT = KK T .
Implementarea factorizarii Cholesky nu necesita nici o pivotare. Explicitand
matricea K, n urma identificarii elementelor n egalitatea A = KK T se obtin
formulele explicite pentru componentele matricei K. Algoritmul este dat n Fig.
4.

16.6

Rezolvarea sistemelor tridiagonale

Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma

a1 x1 + c1 x2 = d1
bi xi1 + ai xi + ci xi+1 = di ,
2 i n 1,

bn xn1 + an xn = dn

(16.16)

350

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Algorithm 4
1: procedurep
K=Cholesky(A)
2:
K1,1 A1,1
A2,1
3:
K2,1 K
q1,1
2
4:
K2,2 A2,2 K2,1
5:
for i = 3 : n do
Ai,1
6:
Ki,1 K1,1
7:
for j = 2 : i 1Pdo
A j1 Ki,s Kj,s
8:
Ki,j i,j s=1
Kj,j
9:
end forq
Pi1 2
Ki,j
10:
Ki,i Ai,i s=1
11:
end for
12: end procedure
Matricea sistemului

a1 c 1 0 0 . . . 0
0
0
b 2 a2 c 2 0 . . . 0
0
0
0 b 3 a3 c 3 . . . 0
0
0
... ... ... ... ... ...
...
...
0 0 0 0 . . . bn1 an1 cn1
0 0 0 0 ... 0
bn
an

are elementele nunule situate n imediata vecinatate a diagonalei principale. O


asemenea matrice se numeste matrice banda. In cazul de fata, latimea benzii
este 3, matricea numindu-se tridiadonala. Indicam o metoda eficienta relativ
la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (16.16), numita metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuatie a sistemului (16.16), explicitand pe x1
gasim x1 = ac11 x2 + ad11 , adica o relatie de forma x1 = R2 x2 +S2 cu R2 = ac11 , S2 =
d1
. Presupunand xi1 = Ri xi + Si si substituind n a ia ecuatie a sistemului
a1
gasim
bi (Ri xi + Si ) + ai xi + ci xi+1 = di
de unde rezulta
xi =

ci
di bi Si
xi+1 +
= Ri+1 xi+1 + Si+1 .
ai + bi Ri
ai + bi Ri

351

16.6. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE

Am dedus relatiile de recurenta


ci
ai + bi Ri

Ri+1 =

Si+1 =

d i bi S i
ai + bi Ri

i = 2, 3, . . . , n 1.

Al doilea parcurs. Din relatiile


xn1 = Rn xn + Sn
bn xn1 + an xn = dn
deducem

d n bn S n
,
an + bn Rn
= Ri xi + Si calculam succesiv xn1 , xn2 , . . . , x1 .
xn =

si utilizand egalitatile xi1

Alt sistem tridiagonal


Fie sistemul

a1 c 1
b1
b 2 a2 c 2

... ...
...

bn1 an1 cn1


cn
bn
an
sau

x1
x2
..
.

xn1
xn

d1
d2
..
.




=

dn1
dn

a1 x 1 + c 1 x 2 + b 1 x n
= d1
bi xi1 + ai xi + ci xi+1 = di i = 2, . . . , n 1

bn xn1 + an xn + cn x1 = dn
Rescriem prima ecuatie sub forma
x1 =
cu R2 = ac11 , S2 =
In general

d1
,
a1

c1
b1
d1
x2 xn = R2 x2 + S2 + W2 xn ,
a1 a1
a1
W2 =

b1
.
a1

xi1 = Ri xi + Si + Wi xn .

(16.17)

Introducand aceasta expresie n a i-a ecuatie si explicitand xi se obtine


xi =

ci
d i bi S i
bi Wi
xi+1 +

xn =
ai + bi Ri
ai + bi Ri ai + bi Ri

(16.18)

352

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

= Ri+1 xi+1 + Si+1 + Wi+1 xn ,


ci
,
ai +bi Ri

bi Si
i Wi
adica Ri+1 =
Si+1 = adii+b
, Wi+1 = aib+b
.
i Ri
i Ri
Se pot determina coeficientii Ui , Vi , i {1, 2, . . . , n} astfel ncat

xi = Ui xn + Vi .

(16.19)

Evident Un = 1, Vn = 0. Substituind (16.19) n (16.17) gasim


xi1 = (Ri Ui + Wi )xn + Ri Vi + Si = Ui1 xn + Vi1 ,
cu Ui1 = Ri Ui + Wi , Vi1 = Ri Vi + Si . Din ultima ecuatie a sistemului se obtine
xn =

dn bn Vn1 cn V1
an + bn Un1 + cn U1

iar celelalte necunoscute se determina utilizand (16.19).

16.7

Metode iterative

Fie A Mn (R), A = (ai,j )1i,jn si b Rn , b = (bi )1in . Pentru rezolvarea


sistemului algebric de ecuatii liniare
Ax = b

(16.20)

consideram clasa de metode iterative


B

uk+1 uk
+ Auk = b,
k

(16.21)

unde B Mn (R) si k R sunt parametri care definesc metoda iterativa.


Pornind de la un element arbitrar u0 se construieste un sir (uk )kN unde fiecare
element reprezinta o aproximatie a solutiei sistemului algebric (16.20) (binenteles
daca aceasta solutie exista). Astfel vorbim de metode iterative de rezolvare a
sistemului algebric (16.20).
Prezinta interes sa precizam conditiile n care sirul de aproximatii
k
(u )kN converge catre solutia sistemului.
Pentru matricea A introducem notatiile

a1,1
0
..

ai,i
D=
,

.
..

0
an,n

353

16.7. METODE ITERATIVE

A =

0
0

a2,1 0

..
..

.
.
,

..

.
0
an,1 an,2 . . . an,n1 0

+
A =

0 a1,2 a1,3 . . . a1,n


0 a2,3 . . . a2,n
..
..
..
.
.
.
0 an1,n
0
0

Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Daca ai,i 6= 0, i {1, 2, . . . , n} atunci explicitand
necunoscuta xi din ecuatia i obtinem
xi =

n
X
ai,j
j=1

ai,i

xj +

bi
ai,i

(16.22)

j6=i

Construim sirul uk = (uk1 , . . . , xkn ) definit prin formulele de recurenta


uk+1
i

n
X
ai,j
j=1

ai,i

ukj +

bi
ai,i

i {1, . . . , n},

(16.23)

j6=i

k N, iar prima aproximatie u0 = (u01 , . . . , u0n ) este un element din Rn .


Relatiile (16.23) se poate scrie sub forma
ai,i (uk+1
i

uki )

n
X

ai,j uki = bi

i {1, . . . , n}

j=1

sau sub forma matriceala


D(uk+1 uk ) + Auk = b.

(16.24)

In acest caz B = D si k = 1, k N.
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (16.22), construim sirul uk = (uk1 , . . . , xkn )
definit prin formulele de recurenta
uk+1
1

n
X
a1,j
j=2

uk+1
=
i

i1
X
ai,j
j=1

uk+1
=
n

a1,1

n1
X
j=1

ai,i

ukj +

b1
a1,1

uk+1

n
X
ai,j k
bi
uj +
a
ai,i
j=i+1 i,i

an,j
bn
uk+1
+
j
an,n
an,n

(16.25)

2in1

354

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

k N si u0 Rn . Formulele de recurenta se pot rescrie sub forma


i
X

ai,j uk+1
j

j=1

n
X

ai,j ukj = bi

i {1, . . . , n}

j=i+1

sau sub forma matriceala


(A + D)uk+1 + A+ uk = b,
si
(A + D)(uk+1 uk ) + Auk = b.

(16.26)

Astfel B = A + D si k = 1 k N.
3. Metoda relax
arii (Succsessive Overrelaxation - SOR). Fie R .
Metoda relaxarii este data de
(D + A )

uk+1 uk
+ Auk = b,

(16.27)

adica B = D + A , k = , k N. Se observa ca pentru = 1 se obtine


metoda Gauss-Seidel.
Din punct de vedere practic, formula de recurenta (16.21), cu k = , se
utilizeaza sub forma
uk+1 = T uk + d
(16.28)
cu T Mn (R) si d Rn .
Presupunem ca daca x Rn este solutia sistemului Ax = b, (16.20), atunci
x = T x + d, adica x este punctul fix al aplicatiei f (x) = T x + d.
Definitia 16.7.1 Metoda (16.28) este convergenta daca pentru orice u0 Rn
sirul (uk )kN converge catre solutia sistemului Ax = b.
Teorema 16.7.1 Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) Metoda (16.28) este convergenta;
(2) (T ) < 1;
(3) Exista o norma matriceala k k astfel ncat kT k < 1.
Demonstratie. (1) (2). Fie u0 Rn si limk uk = x. Scazand x = T x + d
din (16.28) rezulta
uk+1 x = T (uk x),
k N.

355

16.7. METODE ITERATIVE

Notand ek = uk x, egalitatea anterioara se scrie ek+1 = T ek , de unde ek = T k e0 .


Deoarece limk ek = 0 are loc egalitatea limk T k e0 = 0. Cum u0 este arbitrar,
din Teorema 18.3.10 rezulta (T ) < 1.
(2) (3). Potrivit Teoremei 18.3.7, pentru 0 < < 1 (A) exista o norma
matriceala astfel ncat kT k < (A) + < 1.
(3) (1). Concluzia rezulta din relatiile
kek k = kT k e0 k kT k k ke0 k kT kk ke0 k 0, k .
Observatia 16.7.1 Conditia kT k < 1 reprezinta conditia de contractie a functiei
f (x), definita mai sus.
Studiul convergentei acestor metode se va prezenta n cazurile n care matricea
A este
cu diagonala dominanta,
simetrica si pozitiv definita.

Matricea sistemului are diagonala dominant


a
Teorema 16.7.2 Daca

Pn

j=1

j6=i

|ai,j | < |ai,i |, i = 1, 2, . . . , n atunci sirul de apro-

ximatii (uk )kN construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel converge catre solutia sistemului algebric (16.20).
Demonstratie. Potrivit Propozitiei 15.1.21 matricea A este nesingulara, deci
sistemul algebric de ecuatii liniare (16.21) are o solutie unica.
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaza asemanator.
Fie x = (x1 , . . . , xn ) solutia sistemului (16.20) si i acel indice pentru care
|uk+1
xi | = max |uk+1
xj | = kuk+1 xk .
i
j
1jn

Scazand relatia i din (16.25) din relatia corespunzatoare din


(16.22) obtinem
uk+1
xi =
i

i1
X
ai,j
j=1

Notand

ai,i

(ujk+1 xj )

i1
X
ai,j
pi =
|
|,
ai,i
j=1

n
X
ai,j k
(uj xj ).
a
i,i
j=i+1

n
X
ai,j
qi =
|
|
ai,i
j=i+1

(16.29)

356

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

din relatia (16.29) deducem


|uk+1
i

i1
n
X
X
ai,j
ai,j
k+1
xi |
|
| |uj xj | +
|
| |ukj xj |
a
a
i,i
i,i
j=1
j=i+1

pi |uk+1
xi | + qi max |ukj xj |.
i
1jn

Atunci
kuk+1 xk = |uk+1
xi |
i

qi
kuk xk
1 pi

(16.30)

Fie = max{ 1pj j : j = 1, 2, . . . , n}. Atunci din ipoteza teoremei rezulta ca


0 < < 1 si utilizand succesiv relatiile de tip (16.30) obtinem:
kuk xk kuk1 xk 2 kuk2 xk . . . n ku0 xk .
Rezulta ca:
lim kuk xk = 0,

adica convergenta sirului (xk )kN catre solutia sistemului (16.20).


In demonstratia convergentei metodei lui Jacobi rolul lui din demonstratia
anterioara este luat de parametrul = max1in {pi + qi }.
qi
Inegalitatea ( 1p
pi + qi ) justifica faptul ca metoda Gaussi
Seidel este mai rapid convergenta decat metoda Jacobi.
Alternativ, calculam norma matricei T pentru
metoda Jacobi

aa1,2
1,1
0

a2,1
a
T = D (A + A ) = .2,2
..
n,2
n,1
aan,n
aan,n
1

Rezulta
kT k = max

n
X
|ai,j |

1in
j=1

|ai,i |

< 1.

j6=0

metoda Gauss-Seidel
T = (D + A )1 A+ .

. . . aa1,n
1,1
. . . aa2,n
2,2
..
..
.
.
...
0

357

16.7. METODE ITERATIVE

Fie x Rn si y = T x = (D+A )1 A+ x. Pe componente, au loc egalitatile


ai,i yi =

i1
X

ai,j yj

j=1

n
X

ai,j xj ,

i {1, . . . , n}.

j=i+1

Utilizand notatiile Teoremei 16.7.2, pentru indicele i pentru care |yi | =


max1jn |yj | = kyk se gaseste
|yi | pi kyk + qi kxk
de unde
kyk kxk
In consecinta kT k < 1.

Matricea sistemului este simetric


a si pozitiv definit
a
Matricea simetrica si pozitiv definita A Mn (R) genereaza norma kxk2A =<
Ax, x > .
Un calcul direct demonstreaza
Teorema 16.7.3 Fie R , B Mn (R) si A Mn (R) o matrice simetrica si
strict pozitiv definita. Daca B yx
+ Ax = 0 (x, y Rn ), atunci are loc egalitatea

yx yx
2 < (B A)
,
> +kyk2A = kxk2A .
2

Teorema 16.7.4 Fie A Mn (R) o matrice simetrica si strict pozitiv definita.


Daca k = > 0, k N si B > 2 A, atunci sirul de aproximatii (uk )kN
construit prin metoda iterativa (16.21) concerge catre solutia sistemului (16.20).
Demonstratie. Notam cu x solutia sistemului (16.20) si fie ek = uk x. Sistemul
(16.20) se poate scrie ca
xx
B
+ Ax = b.
(16.31)

Scazand (16.31) din (16.21) obtinem


B

ek+1 ek
+ Aek = 0

k N.

(16.32)

Din teorema 16.7.3 rezulta egalitatea


ek+1 ek ek+1 ek
,
> +kek+1 k2A = kek k2A .
2 < (B A)
2

(16.33)

358

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Matricea P = B 2 A fiind strict pozitiv definita este tare pozitiv definita, deci
exista m > 0 astfel ncat < P x, x > mkxk22 , x Rn . Din (16.33) deducem
kek k2A kek+1 k2A 2 mk

ek+1 ek 2
m
k2 = 2 kek+1 ek k22 ,

si n consecinta sirul (kek k2A )kN este convergent (fiind descrescator si margint),
de unde
lim kek+1 ek k2 = 0.
k

Din (16.32) deducem ca


ek+1 ek
e = A B

si apoi
kek k2

1
kA1 k2 kBk2 kek+1 ek k2 .
| |

Ultima relatie implica limk ek = 0.


Din nou, alternativ, n ipoteza B > 2 A putem evalua norma matricei T =
B 1 (B A). Fie x Rn \{0} si y = T x = B 1 (B A)x. Alegerea x 6= 0
implica y 6= 0.
+ Ax = 0 si din Teorema 16.7.3 rezulta egalitatea
Atunci B yx

yx yx
,
> +kyk2A = kxk2A .
2 < (B A)
2

si tinand seama de ipoteza


yx yx
,
>= kxk2A kyk2A .
0 < 2 < (B A)
2

adica kT xkA = kykA < kxkA . Prin urmare kT kA < 1.


Verificam conditia din Teorema 16.7.4 n cazul metodei lui Gauss Seidel si
a metodei relaxarii.
Teorema 16.7.5 Daca A este o matrice simetrica si strict pozitiv definita atunci
sirul de aproximatii construit prin metoda Gauss Seidel (16.25) converge c
atre
solutia sistemului (16.20).
Demonstratie. Verificam conditia B 2 A > 0.

1
1
B A = D + (A A+ ).
2
2
2

359

16.7. METODE ITERATIVE

si atunci

1
1
< (B A)y, y >= < Dy, y > + (< A y, y > < A+ y, y >).
2
2
2
Deoarece A este simetrica,P
A = (A+ )T , rezulta ca < A y, y >=< A+ y, y > .
Totodata < Dy, y >= ni=1 ai,i yi2 . Daca ei este vectorul canonic avand 1 pe
pozitia i si deoarece A > 0 avem
i {1, 2, . . . , n}.

< Aei , ei >= ai,i > 0,


Astfel

< (B A)y, y >=


ai,i yi2 > 0,
2
i=1

y Rn \{0}.

Teorema 16.7.6 Daca (0, 2) si A este o matrice simetrica si strict pozitiv definita atunci sirul de aproximatii construit prin metoda relaxarii (16.27)
converge catre solutia sistemului (16.20).
Demonstratie. Utilizand rezultatele din demonstratia Teoremei 16.7.5, gasim

B A = (1 )D + (A A+ ).
2
2
2
de unde
n

X
< (B A)y, y >= (1 ) < Dy, y >= (1 )
ai,i yi2 > 0,
2
2
2 i=1

y Rn \{0}.

In cazul matricei A simetrice si strict pozitiv definite, pentru metoda iterativa


(16.21) cu B = In = I si k = , k N, se poate gasi valoarea optima a
parametrului .
Daca Ax = b, ek = uk x atunci
ek+1 ek
+ Aek = 0

ek+1 = (I A)ek .

Utilizand Teorema 18.3.5, kI Ak2 = (I A), deci


kek+1 k2 (I A)kek k2 k (I A)ke0 k2 .
Valoarea optima pentru este data de numarul care minimizeaza functia q( ) =
(I A) n multimea > 0.

360

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Daca valorile proprii ale matricei A sunt cuprinse intre m si M, 0 < m =


min , M = max , atunci
1 1 m 1 1 M.
Deoarece 1 M 1 M2 , pentru minimizarea functiei q( ) este suficient
sa ne limitam la intervalul (0, M2 ].
Au loc relatiile
q( ) = (I A) = max |1 | = max{|1 m|, |1 M |}.

Valoarea minima a ultimei expresii se obtine pentru min =


min q( ) = q(min ) =
>0

2
M +m

si n consecinta

M m
.
M +m

Deducem o alta forma a acestei expresii. Deoarece


kAk = (A) = max = M,
kA1 k = (A1 ) = max 1 =

1
,
m

numarul de conditionare al matricei A va fi k(A) = kAkkA1 k = M


si n
m
consecinta
k(A) 1
M m
=
.
M +m
k(A) + 1
Utilizand aceasta evaluare putem calcula numarul de iteratii necesare pentru
reducerea erorii initiale de ori. Din inecuatia
kI min Akk2 = k (1 min A) = (
se obtine k >

ln
M m
M +m

M m k
) <
M +m

Regula de oprire a unei metode iterative


Fie Ax = b si x0 , xk , respectiv aproximatia initiala si cea curenta. Introducem
notatiile
ek = xk x
rk = b Axk = A(x xk ) = Aek .
Teorema 16.7.7 Are loc inegalitatea
kek k
krk k
k(A) 0 .
ke0 k
kr k

361

16.8. SOLUT
IE IN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE

Demonstratie. Din relatiile


kek k = kA1 Aek k kA1 kkAek k = kA1 kkrk k,
kr0 k = kAe0 k kAkke0 k

prin inmultire rezulta inegalitatea dorita.


Pentru x0 = 0 o alegere practica a regulii de oprire este
toleranta folosita.

16.8

1
ke0 k

krk k
kbk

kAk
kr0 k

< , unde este

Solutie n sensul celor mai mici p


atrate

Fie A Mm,n (R), b Rm si sistemul algebric de ecuatii liniare Ax = b. Daca


b 6 Im(A) atunci sistemul este incompatibil.
O solutie n sensul celor mai mici patrate este un element din Rn care minimizeaza functionala J : Rn R definita prin
J(x) = kb Axk22 .

(16.34)

Teorema 16.8.1 Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:


(i) x solutie n sensul celor mai mici patrate;
(ii) rezidul r = bAx este ortogonal pe subspatiul Im(A), adica < r, y >= y T r =
0, y Im(A) ;
(iii) AT (b Ax) = 0.
Demonstratie. Daca y = Az atunci echivalenta (ii)(iii) rezulta din egalitatile
< y, r >=< Az, r >=< z, AT r > .
Pentru orice y Rn au loc egalitatile
b Ay = b Ax + A(x y)
si
J(y) = kb Axk22 + 2 < b Ax, A(x y) > +kA(x y)k22 =
= J(x) + 2 < AT (b Ax), x y > +kA(x y)k22 .
(iii)(i) Egalitatea AT (b Ax) = 0 si (16.35) conduc la
J(y) = J(x) + kA(x y)k22

J(y) J(x), y Rn .

(16.35)

362

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

(i)(iii) Presupunem prin absurd AT (b Ax) = z 6= 0. Pentru y = x + z, > 0


din (16.35) gasim
J(y) = J(x) 2kzk22 + 2 kAzk22 = J(x) (2kzk22 kAzk22 ).
Pentru suficient de mic se obtine J(y) < J(x), ceea ce contrazice proprietatea
de optimalitate a lui x.
Din Teorema 16.8.1, (iii), solutia n sensul celor mai mici patrate se obtine
din sistemul algebric de ecuatii liniare
AT Ax = AT b.
Sistemul este compatibil deoarece AT b Im(AT ) = Im(AT A) iar matricea sistemului este simetrica si pozitiv definita.
Din (6.1.1) rezulta
Teorema 16.8.2 Daca coloanele matricei A sunt liniar independente atunci matricea AT A este strict pozitiv definita.
Din egalitatea (Im(A)) = Ker(AT ) rezulta Rm = Im(A) + Ker(AT ). Pentru
orice b Rm are loc descompunerea b = b1 + b2 cu b1 Im(A) si b2 Ker(AT ).
Daca x Rn este solutia ecuatiei Ax = b1 atunci
AT (Ax b) = AT (b1 b) = AT b2 = 0,
adica x este solutia sistemului Ax = b n sensul celor mai mici patrate.

Probleme si teme de seminar


P 16.1 Fie A Mm,n (R). Se noteaza prin ui si vj T vectorii corespunzatori
coloanelor si respectiv liniilor matricei A.

v1T

A = [u1 , . . . , un ] = ...
T
vm

Sa se arate ca ntr-un pas Jordan, n afara liniei si coloanei elementului pivot


1
us vrT .
ar,s 6= 0 celelalte elemente se pot calcula matriceal prin A ar,s

363

16.8. SOLUT
IE IN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE

P 16.2 Sa se determine factorizarea LU (Doolittle) a matricei

10 6 2 1
10 10 5 0

A=
2 2 2 1 .
1 3 2 3
Sa se rezolve sistemul Ax = b, bT = (2, 0, 2, 1).
P 16.3 Sa se determine valorile lui

1
1

0
A=
0

0
0

pentru care matricea

1 0 0 0 0
2 1 0 0 0

1 3 1 0 0
.
0 1 4 1 0

0 0 1 5 1
0 0 0 1

este strict pozitiva si sa se calculeze factorizarea Cholesky. Sa se determine


pentru care matricea este singulara.
R. =

7
.
33

P 16.4 Sa se rezolve sistemele utilizand factorizarea LU


(i)

5x + 3y 11z = 13
4x 5y + 4z
= 18

3x 13y + 19z = 22
(ii)

2x y + 3z + 4t

4x 2y + 5z + 6t
6x 3y + 7z + 8t

x 4y + 9z + 10t

=
=
=
=

5
7
9
11

R.
(i)

1 0 0
L = 54 1 0
3
2 1
5

5 3 11
64
U = 0 37
5
5
0 0
0

364

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

(ii) Pentru 6= 8

1 0 0
1 0
2
L=
3 0 1
2 0 21

0
0

0
1

2 1
0 8
2
U =
0 0
0 0

3
183
2

2
0

4
10 2

4
0

P = P2,4 .

Pentru = 8

1
2
L=
3
4

0 0 0
1 0 0

0 1 0
0 32 1

P 16.5 Sa se rezolve sistemul

1 a
0 1

0 0

..
.
0 0

a ...
a ...
1 ...
..
.

2 1 3
4
0 0 1 2

U =
0 0 2 4 .
0 0
0
0

a
a
a
..
.

0 ... 1

x1
x2
x3
...
xn

= en ,

unde en = (0, 0, . . . , 0, 1)T .


R.


xk =

a(1 a)nk1
1

k {1, 2, . . . n 1}
k=n

P 16.6 Fie Q Mn (R, kQk < 1 si q Rn . Sa se arate ca sirul (xk )kN construit
prin formula de recurenta xk+1 = Qxk + q este convergent catre (I Q)1 q.
P 16.7 Fie A = M N, A, M, N Mn (R), M inversabila. Daca kM 1 N k < 1
atunci sirul (xk )kN definit prin xk+1 = M 1 N xk + M 1 b converge catre solutia
sistemului Ax = b. Daca M = diag(tr(A)) este inversabila atunci metoda revine
la metoda Jacobi.



P 16.8 Fie H =
M2 (R), cu ||, || < 1. Pentru rezolvarea sis0
temului algebric de ecuatii liniare x = Hx + b, b R2 se utilizeaza formula de
recurenta xk+1 = Hxk + b.
Sa se arate ca sistemul admite o singura solutie x si ca limk xk = x.


16.8. SOLUT
IE IN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE

R. H k =

k
0
k

365

!
.

P 16.9 Fie , , R, b R3 si matricele

1 1 1
1 1 1
A= 1 1
= 0 1 1 .
1
0 0 1
Pentru rezolvarea sistemului Ax = b se considera metoda iterativa
xk+1 + (A )xk = b, k N.
1. Sa se determine valorile constantelor , , pentru care sirul (xk )kN converge catre solutia sistemului, pentru orice x0 , b R3 .
2. Pentru = = = 1 sa se precizeze un exemplu de neconvergenta.
3. Sa se arate ca pentru = = 0 solutia se obtine n cel mult doua iteratii.
R.
1. |A| = ( 1)( 1). Formula de recurenta se poate scrie xk+1 = Hxk + 1 b
unde

0 0
1 1 0
H = 0 ,
1 = 0 1 1 .

0
0 0
1
limk H k = 0

(H) < 1 iar (H) = max{||, ||}.

1 0 0
= 0 1 0 . Se observa H 2k =
2. Pentru = = = 1, H = H
1
1 0
H si H 2k+1 = H, de unde neconvergenta.
k + 1 b. Atunci x2 = H
2 x0 +
3. Pentru = = 0, x = A1 b si xk+1 = Hx
+ I)1 b. Se verifica faptul ca H
2 = 0 si (H
+ I)1 = A1 .
(H
P 16.10 Sa se arate ca factorizarea Doolitle A = LU a matricei tridiagonale

a1 c 1
b 2 a2

c2

.
.
.
.
.
.
A=

.
.
.

bn1 an1 cn1


bn
an

366
este

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

1
l2 1

L=
.. ..

.
.
ln 1

U =

d1

u1
...

...
dn1 un1
dn

cu
ui = ci
i {1, . . . , n 1}

a1
i=1
di =
ai li ui1 i {2, . . . , n}
bi
i {2, . . . , n}
li =
di1
Sa se deduca formulele pentru rezolvarea sistemului Ax=y.

Capitolul 17
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezinta instrumentul cu care se vor obtine rezultatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea unei matrice
la forma bidiagonala si la forma Hessenberg.

17.1

Transformata Householder

Fie u Rn , kuk2 =

2 si matricea H = In uuT .

Teorema 17.1.1 Matricea H este simetrica si ortogonala.


Demonstatie. Au loc egalitatile
H T = In (uuT )T = In (uT )T uT = In uuT = H
si
H T H = H 2 = In 2uuT + (uuT )2 = In 2uuT + u(uT u)uT = I,
deoarece uT u = kuk22 = 2.

Teorema 17.1.2 Fie x = (xi )1in Rn astfel ncat kxk2 = 1 si e1 =

R . Daca u =

xe1
1x1

atunci kuk2 = 2 si Hx = e1 .

Demonstatie. Prima egalitate rezulta din


kuk22 = uT u =

(xT eT1 )(x e1 )

=
1 x1
367

1
0
..
.
0

368

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

2 2x1
kxk22 (xT e1 + eT1 x) + ke1 k22

=
= 2.
1 x1
1 x1

Apoi

xT eT1
kxk2 eT1 x
1 x1
uT x =
x = 2
=
= 1 x1
1 x1
1 x1
1 x1
si n consecinta
Hx = (In uuT )x = x u(uT x) = x

1 x1 u = e1 .

1
Pentru x Rn , kxk2 = 1 si u = xe
notam Hx = In uuT . Matricea Hx
1x1
este numita matricea transformarii Householder asociata vectorului x.
Din teorema anterioara deducem consecinta

Teorema 17.1.3 Daca x Rn , x 6= 0 atunci


H kxkx x = kxk2 e1 .

(17.1)

x
Demonstatie. Daca z = kxk
atunci kzk2 = 1 si din Teorema 17.1.2 gasim
2
Hz z = e1 , de unde Hz x = kxk2 e1 .
x
1
In Teorema 17.1.3 vectorul u ce defineste matricea Hz va fi u = qkxk2 +e
iar
x1
1+ kxk
2

1 , daca x1 0
=
.
1 , daca x1 < 0
Relatia (17.1) devine
H kxkx x = kxk2 e1 .
(17.2)
2

Algoritmul este dat n Fig. 5.


Observatia 17.1.1 Din (17.2) rezulta
xT H kxkx = kxk2 eT1

(17.3)

Observatia 17.1.2 Daca x Cn atunci definitia transformarii Householder este


H

H = In uu

x
kxk2

+ e1

unde u = q
<x1
1 + kxk
2


iar =

Reamintim ca daca A Mn,k (C) atunci AH = AT .

1 , daca <x1 0
.
1 , daca <x1 < 0

369

17.1. TRANSFORMATA HOUSEHOLDER

Implementarea transform
arii Householder Fie H = In uuT o matrice
Householder si X = [x1 . . . xk ] = (xi,j )1in,1jk Mn,k (R). Evaluam numarul
de adunari necesare calculului transformarii Householder HX.
Daca calculam n prealabil matricea H = (hi,j )1i,jn si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adunari pentru un element al matricei produs
n
X

hi,s xs,j ,

s=1

deci un total de n2 k adunari.


Mult mai eficient este urmatorul mod de efectuare a calculelor. Calculam n
prealabil
uT X = uT [x1 . . . xk ] = [uT x1 . . . uT xk ] = v T ,
pentru care efectuam nk adumari, si apoi
HX = (In uuT )X = X u(uT X) = X

x1,1 u1 v1 . . . x1,k u1 vk

..
..
=
.
.
xn,1 u1 vk . . . xn,k un vk

uv T =

pentru care se mai fac nk adunari. Astfel numarul total al adunarilor este 2nk.
Algorithm 5
1: procedure H=householder(x, k)
2:
if kxk2 = 0 then
3:
H In
4:
else
5:
if x(k) > 0 then
6:
1
7:
else
8:
1
9:
end if
kxk2 +ek
10:
u q
xk
1+ kxk

11:
12:
13:

H In u uT
end if
end procedure

370

17.2

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Descompunerea QR

Stabilim urmatorul rezultat important


Teorema 17.2.1 Daca X Mn,k (R), n k, atunci exista o matrice ortogonal
a
Q Mn (R) si o matrice superior triunghiulara R Mk (R) astfel ncat


R
T
Q X=
(17.4)
0
}n k linii.
Demonstatie. Inductie matematica dupa k, numarul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x1 ], cu x1 Rn . Daca x1 6= 0, utilizand transformarea
Householder are loc egalitatea

kx1 k2

x
H kx 1k x1 = kx1 k2 e1 =

..
1 2

n 1 linii cu 0.
.
0
Daca x1 = 0 atunci Q = In si R = 0.
Sa presupunem ca proprietatea teoremei are loc n cazul unei matrice cu k 1
coloane. Fie X Mn,k (R) si partitionarea ei X = [x1 X2 ], unde x1 Rn si
X2 Mn,k1 (R). Daca x1 6= 0 si H1 = H kxx1k atunci
1 2


H1 X = [H1 x1 H1 X2 ] =

T
1,1 r1,2
0 X2,2

unde 1,1 = kx1 k2 , r1,2 Rk1 , X2,2 Mn1,k1 (R). Potrivit ipotezei inductiei
exista o matrice ortogonala Q2 M
si o matrice superior triunghiulara
n1 (R)
R
2
R2 Mk1 (R) astfel ncat QT2 X2,2 =
Atunci
0
}n k linii.





T
1,1 r1,2
1 0
1 0
H1 X =
=
0 QT2
0 QT2
0 X2,2

T


1,1 r1,2
T
1,1
r1,2
=
= 0 R2
T
0 Q2 X2,2
0
0




T
1,1 r1,2
1 0
si n consecinta QT =

s
i
R
=
.
0 QT2
0 R2
Relatia (17.4) se numeste descompunerea QR a matricei X.

371

17.2. DESCOMPUNEREA QR

Observatia 17.2.1 Descompunerea QR este unica abstractie facand de semnele


coloanelor lui Q si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X Mn,k (R) si descompunerea QR


R
T
Q X=
0
}n k linii.

(17.5)

unde Q Mn (R) este o matrice ortogonala iar R Mk (R) este o matrice superior
triunghilara. Partitionam matricea Q n
Q = [ QX
|{z}

Q
|{z}

k coloane nk coloane

cu QX Mn,k (R), Q Mn,nk (R).


Deoarece QT Q = In , nmultind (17.5) la stanga cu matricea Q obtinem




R
R
X=Q
= [QX Q ]
= QX R.
0
0

Astfel am dedus
Teorema 17.2.2 Daca X Mn,k (R) atunci exista o matrice ortogonala QX
Mn,k (R) si o matrice superior triunghiulara R Mk (R) astfel ncat
X = QX R.

(17.6)

Relatia (17.6) se numeste factorizarea QR a matricei X.


Observatia 17.2.2
Fie X = [x1 . . . xk ] Mn,k (R) si factorizarea X

r1,1
0

QX = [q1 . . . qk ]
R = ..
.
0

= QX R cu
r1,2 . . . r1,n
r2,2 . . . r2,n
.. . .
.
. ..
.
0 . . . rk,k

Egaland coloanele factorizarii deducem


x1 = r1,1 q1
x2 = r1,2 q1 + r2,2 q2
..
.
xk = r1,k q1 + r2,k q2 + . . . + rk,k qk
de unde span{x1 , . . . , xk } = span{q1 , . . . , qk }.
1

Dac
a A, B Mn (C) astfel nc
at AB = In atunci BA = In .

372

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Exemplul 17.2.1 Sa se calculeze descompunerea QR a matricei

6 6 1
X= 3 6 1
2 1 1
Daca X = [x1 x2 x3 ] atunci

13
+ e1
1
3 .
x1 u 1 = q
=
6
7

13
1+ 7
2
1
x
7 1

13 14
T

3 42
H1 X = X u1 (u1 X) = X
13
2 28
13

18
7
54
713
36
713

7 8 11
7
36
37
= 0
.
13
713
15
55
0 13 713

Matricea H1 = I u1 uT1 este

76
37
27
6
82
3
713
.
7
713
2
6
87
7 713
713

Pentru

x02 =

0
36
13
15
13

1 0
x
3 2

+ e2

u2 = q
1+

36
13

0
1
= 5 .
13
1

In final,

7 8 11
0
0
0
7
50
75
= 0 3 17 ,
H2 H1 X = H1 Xu2 uT2 H1 X = H1 X 0
13
713
10
5
0 15
713
0
0
13
7

iar

1
0 0
5
H2 = I u2 uT2 = 0 12
,
13
13
5
12
0
13
13

6
2 3
1
2 .
Q = (H2 H1 )T = H1 H2 = 3 6
7
2
3
6

Algoritmul descompunerii QR a matricei A Mn (R) este dat n Fig 6

373

17.2. DESCOMPUNEREA QR

Algorithm 6
1: procedure Q=qr(A)
2:
XA
3:
S In
4:
for k = 1 : n 1 do
5:
x X(:, k)
6:
if k > 1 then
7:
for i = 1 : k 1 do
8:
x(i) 0
9:
end for
10:
end if
11:
H householder(x, k)
12:
X H X
13:
S H S
14:
end for
15:
Q ST
16: end procedure

Construirea unei matrice ortogonal


a cu prima coloan
a fixat
a. Fie
u1 R, ku1 k = 1. Interpretand vectorul x1 ca o matrice n 1, potrivit descompunerii QR exista o matrice ortogonala Q = [q1 q2 . . . qn ] Mn (R) si numarul
real R astfel ncat

R
0

QT u1 = ..
(17.7)
. n 1 zerouri
0
dar

Q T u1 =

q1T
q2T
..
.
qnT

u1

de unde deducem ca qiT u1 = 0, pentru i {2, . . . , n}. Astfel [u1 q2 . . . qn ] este


matricea ortogonala dorita.

374

17.3

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Cea mai bun


a aproximatie si factorizarea
QR

Fie x1 , x2 , . . . , xk Rn (k < n) elemente liniar independente. Definim


Y = span{x1 , . . . , xk },
X = [x1 . . . xk ] Mn,k (R).
Elementul de cea buna aproximare al unui element x Rn prin elementele
subspatiului Y exista si este unic. Notam prin PY (x) elementul de cea mai buna
aproximatie a lui x prin elementele submultimii Y (PY : X Y ).
Fie X = QX R factorizarea QR a matricei X.
Notam:
P = QX QTX Mn (R),
P = In P.
Teorema 17.3.1 Au loc relatiile:
1.
2.
3.
4.
5.

Px Y
x Rn ;
Px = x
xY;
2
P x = Px
x Rn ;
Px = 0
x Y ;
PY (x) = P x.
x Rn .

Demonstratie. Presupunem ca QX = [q1 . . . qk ] si Y = span{q1 , . . . , qk }.


1. Fie x Rn . Concluzia rezulta din

q1T x
q1T

P x = QX QTX x = [q1 . . . qk ] ... x = [q1 . . . qk ] ... =


(17.8)
T
T
qk
qk x
=

k
X

(qjT x)qj Y.

j=1

2. Daca x Y atunci exista numerele reale c1 , . . . , ck astfel ncat

c
1
k
X

x=
cj xj x = Xc, c = ... .
j=1
ck

APROXIMAT
17.3. CEA MAI BUNA
IE S
I FACTORIZAREA QR

375

Atunci
P x = QX QTX Xc = QX (QTX QX )Rc = QX Rc = Xc = x.
4. Daca x Y atunci qjT x = 0, j {1, . . . , k} si din (17.8) rezulta ca
P x = 0.
P
Reciproc, din P x = 0 = kj=1 (qjT x)qj , deducem ca qjT x = 0, j {1, . . . , k}
sau QTX x = 0, adica x Y .
5. Pentru a arata ca P x este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele subspatiului Y este suficient sa verificam conditia
x P x Y P (x P x) = 0.
Referitor la P din Teorema 17.3.1 rezulta
Teorema 17.3.2 Au loc afirmatiile
1. P x Y
x Rn ;
2. P x = 0
xY;
3. P x = x
x Y ;
Demonstratie. 1. Observam ca P P = P (In P ) = 0.
Observatia 17.3.1 Din egalitatea In = P + P , pentru orice x Rn deducem
x = P x + P x;
kxk22 = kP xk22 + kP xk22


Observatia 17.3.2 Daca Q X =


si partitionam Q = [
k

QX
|{z}
coloane

In = QQ = [QX Q ]

R
0


este descompunerea QR a matricei X

Q
] atunci P = Q QT .
|{z}
nk coloane


QTX
QT

= QX QTX + Q QT = P + Q QT .

Exemplul 17.3.1 Daca x1 = (6, 3, 2)T , x2 = (6, 6, 1)T atunci subspatiul generat
de vectorii x1 , x2 este planul : 3x 2y 6z = 0. Sa se calculeze distanta de la
punctul A(1, 2, 1) la planul si proiectia punctului A pe planul .

376

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Din egalitatea x1 x2 = 3(3~ 2~ 6~k) rezulta ca subspatiul generat de


x1 , x2 este planul .

6 6
Fie X = [x1 x2 ] = 3 6 . Matricea QX din factorizarea QR a matricei
2 1

6 2
X = QX R este (Exemplul 17.2.1) QX = 17 3 6 . Matricea de proiectie
2 3

40 6
18
1
6 45 12 . Daca x = (1, 2, 1)T atunci
este P = QX QTX = 49
18 12 13

10
1
P x = 12 ,
7
1

17.4

kx P xk = 1.

Cele mai mici p


atrate si descompunerea
QR

Dandu-se perechile de puncte (xi ,P


yi ) R2 , i {1, 2, . . . , n} se cere determ
minarea functiei F (x, c1 , . . . , cm ) =
k=1 ck k (x), m < n, unde constantele
c1 , . . . , cm sunt alese astfel ncat sa minimizeze functionala
(1 , . . . , m ) =

n
X

[F (xi , 1 , . . . , m ) yi ]2 .

(17.9)

i=1

S-a aratat n 7.1 ca daca

1 (x1 ) . . .
..
U = .

1 (xn )

..

.
m (x1 ) . . . m (xn )

y1

y = ...
yn

c1

c = ...
cm

atunci c este solutia sistemului algebric de ecuatii liniare


U U T c = U y.

(17.10)

In cele ce urmeaza vom regasi (17.10) pe o alta cale, vom calcula apriori valoarea
functionalei (17.9) si vom obtine o alta forma a sistemului (17.10), n care matricea
sistemului este superior triunghiulara.


17.4. CELE MAI MICI PATRATE
S
I DESCOMPUNEREA QR

377

Introducem notatiile

i (x1 )

n
vi = ...
R ,
i (xn )

Y = span{v1 , . . . , vm }

i {1, . . . , m},

X = [v1 . . . vm ] = U T .

1
..
Daca = . atunci functionala (17.9) se scrie
m
() = ky Xk22 ,

(17.11)

a carei minimizare revine la cea mai buna aproximare a lui y prin elementele
subspatiului Y. 

R
T
Fie Q X =
descompunerea QR a matricei X, partitionarea Q =
0
[ QX
Q
] si operatorii liniari (matricele)
|{z}
|{z}
m coloane nm coloane
P = QX QTX
P = In P = Q QT .
Are loc egalitatea X = QX R (17.6). Atunci, utilizand rezultatele Teoremelor
17.3.1 si 17.3.2, gasim
ky Xk22 = kP (y X)k22 + kP (y X)k22 = kP y X)k22 + kP yk22 . (17.12)
Elementul de cea mai buna aproximatie y0 = X a lui y prin elementele subspatiului
Y trebuie sa satisfaca ecuatia (pentru minimizarea functionalei (17.12)
X = P y
n care caz, valoarea functionalei obiectiv va fi
kP yk22 = kQ QT yk22 = kQT yk22 .
Inmultind (17.13) cu X T gasim
X T X = X T P y = (QX R)T QX QTX y = RT QTX y = X T y,

(17.13)

378

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

adica U U T = U y. Altfel, nmultind (17.13) cu QTX gasim


QTX QX R = QTX QX QTX y,
de unde R = QTX y.
Din egalitatile
U U T = X T X = (QX R)T QX R = RT R
rezulta ca matricele U U T si R sunt simultan nesingulare. Conditia are loc daca
vectorii v1 , . . . , vm sunt liniar independenti (6.1.1). In acest caz algoritmul determinarii lui c este
1. Se formeaza matricea X;
2. Se determina factorizarea QR a matricei X, X = QX R;
3. Se rezolva sistemul Rc = QTX y.

17.5

Bidiagonalizarea unei matrice

O alta aplicatie a transformarii Householder este posibilitatea bidiagonalizarii


unei matrice n sensul
Teorema 17.5.1 Daca A Mn (R) atunci exista matricele ortogonale U, V
A Mn (R) astfel ncat U T AV este o matrice bidiagonala.
Demonstratie. Indicam un algoritm prin care se construiesc matricele ortogonale U si V care reduc matricea A la o matrice bidiagonala.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 1 nmultim la stanga si apoi la dreapta cu
transformarea Householder care anuleaza elementele situate sub elementul de pe
pozitia (k, k) si respectiv la dreapta elementului de pe pozitia (k, k + 1).
Pentru simplitate presupunem A M4 (R), n reprezentarea lui Wilkinson

A=
.

Evolutia calculelor n acest caz este

379

DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE


17.6. REPREZENTARE SIMILARA

k=1

0
(1)
H4 A =
0
0

(1)
H4 A

I1
(1)

H3

Indicele superior corespunde pasului k iar indicele


matricei.
k=2




0
I1
(1)
H4 A =
(2)
0 0
H3
0 0


I1
(2)
H3

(1)
H4 A



I1


0
=
0
0

(2)

H2

0

.

inderior indica dimensiunea

0

,



0
=
0 0
0 0

I2

(1)
H3

0
0
.

k=3



I2
(3)
H2

I1
(2)
H3

(1)
H4 A



I1

I2
(2)

(1)
H3

H2


0
=
0
0

0
0

0
0
.

Astfel
T

U =



I2

I1

(3)

(1)

H4

(2)

H3

H2

si

V =



I1
(1)

H3

I2
(2)

H2

Algoritmul bidiagonalizarii unei matrice A Mn (R) este dat n Fig. 7.

17.6

Reprezentare similar
a de tip Hessenberg a
unei matrice

In mod asemanator demonstram

380

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Algorithm 7
1: procedure [U,V]=bidiag(A)
2:
XA
3:
U In
4:
V In
5:
for i = 1 : n 1 do
6:
x X(:, k)
7:
if k > 1 then
8:
for i = 1 : k 1 do
9:
x(i) 0
10:
end for
11:
end if
12:
H householder(x, k)
13:
U H U
14:
X H X
15:
if k < n 1 then
16:
y X(k, :)
17:
for j = 1 : k do
18:
y(j) 0
19:
end for
20:
H householder(y T , k + 1)
21:
V V HT
22:
X X HT
23:
end if
24:
end for
25: end procedure

381

DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE


17.6. REPREZENTARE SIMILARA

Teorema 17.6.1 Daca A Mn (R) atunci exista o matrice ortogonala Q A


Mn (R) astfel ncat QT AQ este o matrice Hessenberg (15.1).
Demonstratie. Utilizand transformata Householder indicam un algoritm prin
care se construieste matricea ortogonala Q si care reduce matricea A la o matrice
Hessenberg.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 2 nmultim la stanga si la dreapta cu transformarea Householder care anuleaza elementele coloanei k cuprinse ntre liniile
k + 2 si n.
Pentru simplitate presupunem A M4 (R), n reprezentarea lui Wilkinson

A=
.

Evolutia calculelor n acest caz este
k=1


 


I1
I1
=
A
(1)
(1)
0
H3
H3
0
k=2



I2

I1

(2)
H2

(1)
H3

In consecinta QT =

I2


A



I1

I2

(1)
H3



I1


(2)

H2


=
0
0

.
(2)
(1)
H2
H3
Algoritmul reducerii matricei A Mn (R) la o matrice Hessenberg similara
este dat n Fig. 8.

Probleme si teme de seminar


P 17.1 Sa se

3
(i)
0

determine descompunerea / factorizarea

5 2
2 1 3
0 3
(ii) 1 3 1
(iii)
4 6
2 8 5

QR a

3
5

1
1

metricelor
4
4
1
1

7 2
9 3

0 3
0 0

382

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Algorithm 8
1: procedure [Q,B]=hessenberg(A)
2:
BA
3:
Q In
4:
for k = 1 : n 2 do
5:
x B(:, k)
6:
for i = 1 : k do
7:
x(i) 0
8:
end for
9:
H householder(x, k + 1)
10:
QH Q
11:
B H BH
12:
end for
13: end procedure
R. (i)

Q=

4
5
3
5

9
25
12
25
4
5

12
25

16
25
3
5

5 4
R= 0 5
0 0

17
5
102
25
114
25

(ii)

11
2
23
15
15
2

14
Q = 13 15
15
2
2
1
3 3
3

3 7 17
3

R = 0 5 19
15
17
0
0
15

(iii)

Q=

21
1
2
1
2
1
2

65 16 16
1
11

18
18
11
18
7
13
5
18
18
18
7
5
13
18 18
18

6 5 11 2
0
3
3 3

R=
0
0
0
0
0
0
0 3

P 17.2 Sa se arate ca o matrice Q Mn (C) triunghilara si unitara este diagonala.


R. Daca matricea Q este inferior triunghilara Q = [q1 q2 . . . qn ], cu qi =
(0 . . . 0 qi,i . . . qn,i )T atunci pentru i {1, . . . , n 1}, 0 = qnH qi = q n,n qn,i , de unde
rezulta ca qn,i = 0, i {1, . . . , n 1}.
H
La fel, din 0 = qn1
qi = q n1,n1 qn1,i , i {1, . . . , n 2}, deci qn1,i = 0, i
{1, . . . , n 2}; etc.

DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE


17.6. REPREZENTARE SIMILARA

383

P 17.3 Daca Y este un subspatiu liniar n Rn atunci


Rn = Y Y .
R. Fie x Rn si y Y elemetul de cea mai buna aproximatie lui x prin elementele
multimii Y. Atunci z = x y Y .
Proprietatea 17.6.1 Daca A Mm,n (R) atunci
Rm = Im(A) Ker(AT ).
R. Se aplica 17.3 si 15.1.31.

(17.14)

384

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Capitolul 18
Calculul numeric al valorilor si
vectorilor proprii
18.1

Forma normal
a Schur

Rezultatul principal al capitolului este teorema lui Schur potrivit careia orice
matrice A Mm (C) este similara cu o matrice superior triunghiulara. Obligatoriu, aceasta matrice are pe diagonala valorile proprii ale matricei initiale.
Aceasta matrice superior triunghiulara este forma normala Schur a matricei A.
Scopul algoritmului QR va fi tocmai reducerea unei matrice la forma sa normala
Schur.
Teorema 18.1.1 (Schur) Daca A Mn (C) atunci exista o matrice unitara U
Mn (C) astfel ncat U H AU = T, unde T este o matrice superior triunghiulara
avand pe diagonala valorile proprii ale lui A, care pot aparea n orice ordine.
Demonstratie. Inductie dupa n, dimensiunea matricei. Pentru n = 1, matricea
A = (a) are valoarea proprie a si pentru U = (1) are loc egalitatea U H AU =
(a) = T.
Sa presupunem proprietatea adevarata n cazul matricelor de ordin n 1. Fie
A Mn (C) avand perechea proprie (1 , v1 ), cu kv1 k2 = 1.
Exista o matrice unitara Q avand v1 pe prima coloana. Daca Q = [v1 V2 ]
atunci
 H 
 H

v1
v1 Av1 v1H AV2
H
Q AQ =
A [v1 V2 ] =
=
V2H
V2H Av1 V2H AV2

 

1 v1H AV2
1 hH
1
=
=
,
0 V2H AV2
0 B
385

386

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

unde h1 Cn1 si B Mn1 (C).


Potrivit iporezei inductiei exista o matrice unitara W Mn1 (C) astfel ncat
H
W BW = S este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala valorile
proprii ale lui B. Valorile proprii ale lui B sunt totodata si valorile proprii ale
matricei A. Intr-adevar, deoarece A si QH AQ sunt matrice similare, avem


H
1

h
1
= ( 1 )|In1 B|.
|In A| =
0
In1 B
Daca U = [v1 V2 W ] atunci




v1H
v1H Av1
v1H AV2 W
H
U AU =
A[v1 V2 W ] =
=
W H V2H
W H V2H Av1 W H V2H AV2 W

=

1 hH
1 W
0
S


= T.

Observatia 18.1.1
Prima coloana a matricei U este vectorul propriu v1 ce corespunde valorii proprii
1 situata n coltul nord-vest al matricei T. Reamintim ca aceasta pereche proprie
a fost aleasa n mod arbitrar.
Pentru o matrice reala are loc urmatoarea versiune a teoremei 18.1.1.
Teorema 18.1.2 Daca A Mn (R) atunci
Mn (R) astfel ncat

T1,1 T1,2

T2,2

U T AU =

exista o matrice ortogonala U

. . . T1,k
. . . T2,k
..
...
.
Tk,k

unde Ti,i este un bloc de dimensiune 1 continand o valoare proprie reala sau
un bloc de dimensiune 2 corespunzand unei perechi de valori proprii complex
conjugate.
Demonstratie. Procedam recursiv, deosebind cazul unei perechi propri reala de
una complexa.
Cazul unei perechi proprii reale (, x) RRn . Presupunem kxk2 = 1. Exista
o matrice ortogonala V avand x drept prima coloana V = [x, V ], V Mn,n1 (R).

387

SCHUR
18.1. FORMA NORMALA

Au loc egalitatile


V AV =

xT
V T


=

xT AV
0 V AV

def
=

mT
0 B


(18.1)

n
Cazul unei perechi
 propriicomplexe ( + i, x + iy) C C , , R, x, y

Rn . Notand M =
egalitatea A(x + iy) = ( + i)(x + iy) se scrie

A[x y] = [x y]M.
Fie
T

V [x y] =

R
0

(18.2)

descompunerea QR a matricei [x y] Mn,2 (R), R M2 (R).


Partitionand matricea V = [ V1
V2 ], din (18.3) gasim
|{z} |{z}
2 col n2 col




R
R
[x y] = V
= [V1 V2 ]
= V1 R.
0
0

(18.3)

(18.4)

Egalitatea (18.2) devine


AV1 R = V1 RM.

(18.5)

def
def
Vectorii x, y Rn sunt liniar independenti. Vectorii proprii u = x + iy, v =
x iy corespunzand valorilor proprii distincte + i si respectiv i sunt
liniar independenti. Egalitatea ax + by = 0 implica
a

u+v
uv
a ib
a + ib
+b
=
u+
v = 0,
2
2i
2
2

de unde rezulta a ib = 0, sau a = b = 0.


R este inversabila. Notand pentru moment V1 = [v1 v2 ] si R =
 Matricea

p r
din (18.4) gasim
q t
x = pv1 + qv2
y = rv1 + tv2 .
Presupunand prin absurd det(R) = 0 pt qr = 0, din egalitatile anterioare
deducem
tx qy = (tp qr)v1 = 0.

388

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Prin urmare t = q = 0. Analog, rz py = 0 implica p = r = 0, de unde x = y = 0,


cea ce este imposibil. Astfel relatia (18.5) devine AV1 = V1 RM R1 = V1 S.
Matricea S = RM R1 are aceleasi valori proprii ca matricea M, adica i.
La fel ca si n cazul real, calculam
 T 
 T 
V1
V1
T
V AV =
A[V1 V2 ] =
[AV1 AV2 ] =
(18.6)
T
V2
V2T




 T 
S V1T AV2 def S C
V1
[V1 S AV2 ] =
=
=
V2T
0 V2T AV2
0 B
Pornind de la (18.1) sau (18.6) rationamentul se reia pentru matricea B.
O consecinta este
Teorema 18.1.3 O matrice A Mn (R) simetrica este (strict) pozitiv definit
a
daca si numai daca valorile proprii sunt (strict) pozitive.
Demonstratie. Matricea A fiind simetrica are valorile proprii numere reale.
Din teorema 18.1.2 rezulta existenta unei matrice ortogonale U Mn (R) astfel
ncat U T AU = T, unde T este o matrice diagonala (A simetrica !) formata din
vectorii proprii lui A.
Pentru x Rn si y = U H x,
T

< U AU y, y >=< AU U x, U U x >=< Ax, x >=< T y, y >=

n
X

ti,i yi2 ,

i=1

adica ti,i > 0 < Ax, x >> 0.


Reciproc, daca A este strict pozitiva, pentru y = ei , din baza canonica,
< U T AU ei , ei >=< AU ei , U ei >=< T ei , ei >= ti,i > 0.
Teorema 18.1.4 Daca k k este o norma n Rn si S Mn (R) este o matrice
inversabila atunci x = kSxk este de asemenea o norma.
Teorema 18.1.5 Fie S Mn (R) o matrice inversabila. Daca este norma
indusa de matricea S n Rn atunci A = kSAS 1 k este norma matriceala generat
a
de norma .
Demonstratie. Norma matricei A indusa de

este data de

A = sup Ax = sup kSAxk.


x 1

kSxk1

389

SCHUR
18.1. FORMA NORMALA

Notand Sx = y rezulta
A = sup kSAS 1 yk = kSAS 1 k.
kyk1

Teorema 18.1.6 Daca A Mn (R) si > 0 atunci exista o matrice inversabila


S Mn (C) astfel ncat SAS 1 = + Q unde este o matrice diagonala cu
vectorii proprii ale matricei A iar

0 q1,2 q1,3 . . . q1,n

0 q2,3 . . . q2,n

..
..
Q=
.
.

0 qn1,n
0
cu |qi,j | < , i < j.
Demonstratie. Potrivit teoremei Schur 18.1.1 exista o matrice unitara U
Mn (C) astfel ncat

t1,1 t1,2 t1,3


...
t1,n

t2,2 t2,3
...
t2,n

.
H
.
.
.
U AU = T =
=+R
.
.

tn1,n1 tn1,n
tn,n
unde

t1,1
t2,2
..

.
tn,n

0 t1,2 t1,3 . . . t1,n

0 t2,3 . . . t2,n

..
..
R=
.
.

0 tn1,n
0

iar elementele de pe diagonala matricei sunt valorile proprii ale matricei A.


Fie D = diag(, 2 , . . . , n ).
Are loc egalitatea D1 U H AU D = + D1 RD si

0 t1,2 2 t1,3 . . . n1 t1,n


0 0
t2,3 . . . n2 t2,n

.
1
.
.
.
D RD =
= ( ji ti,j )i<j .
.
.

0 tn1,n
0

390

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Pentru suficient de mic |qi,j | = | ji ti,j | |ti,j | < , i < j.


Matricea S va fi S = D1 U H = D1 U 1 .

18.2

Diagonalizarea unei matrice

Diagonalizarea unei matrice se refera la posibilitatea determinarii unei matrice


similare si diagonale pentru o matrice patrata data. Conditii de diagonalizare sunt
date de teorema:
Teorema 18.2.1 Matricea A Mn (K), (K = R C) este diagonalizabila n K
daca si numai daca
valorile proprii ale matricei A apartin corpului K;
pentru fiecare valoare proprie ordinul de multiplicitate algebric este egal cu
ordinul de multiplicitate geometric.
Demonstratie. Notam prin AQ
operatorul liniar ata
Pskat matricei A si presupunem
k
mi
ca polinomul caracteristic este i=1 ( i ) cu i=1 mi = n.
Necesitatea. Daca matricea A este diaginalizabila exista o baza v1 , . . . , vn
n
K si o matrice diagonala D = diag(d1 , . . . , dn ) astfel ncat
A[v1 . . . vn ] = [v1 . . . vn ]D
sau A(vi ) = di vi , i {1, . . . , n}. Rezulta ca numerele di sunt valorile proprii
ale matricei A. Din egalitatea Avi = i vi rezulta ca i K si vi S(i ), i
{1, . . . , n}.
In continuare presupunem ca v1 , . . . , vm1 corespund valorii proprii 1 ,
vm1 +1 , . . . , vm1 +m2 corespund valorii proprii 2 , etc.
Elementele vm1 +...+mi1 +1 , . . . , vm1 +...+mi1 +mi fiind liniar independente formeaza
o baza pentru S(i ), de unde dimS(i ) = mi .
Suficienta. Fie vi,1 , . . . , vi,mi o baza pentru S(i ). Se demonstreaza asemanator
cu Propozitia 15.1.27 ca elementele vi,j , j {1, . . . , mi }, i {1, . . . , k} formeaza
o baza n Kn . Atunci
A[v1,1 , . . . , vk,mk ] = [v1,1 , . . . , vk,mk ]diag(1 , . . . , 1 , . . . , k , . . . , k ).
| {z }
| {z }
de m1 ori

de mk ori

Rezultatul urmatoar evidentiaza o clasa de matrice diagonalizabila. Din teorema 18.1.1 se deduce imediat urmatorul rezultat privind reducerea unei matrice
la o forma diagonala

18.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE

391

Teorema 18.2.2 (Teorema spectral


a) Daca A Mm (C) este o matrice hermitiana atunci exista o matrice unitara U Mm (C) astfel ncat U H AU este o
matrice diagonala, avand pe diagonala valorile proprii ale matricei A, ce apar
ntr-o ordine neprecizata.
Demonstratie. Potrivit Teoremei 18.1.1 exista matricea unitara U Mm (C)
astfel ncat T = U H AU este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala
valorile proprii ale matricei A, ntr-o ordine neprecizata. Deoarece T H = T,
matricea T este o matrice diagonala.
Pe de alta parte,
Teorema 18.2.3 Daca A, X = [x1 , . . . , xn ] Mn (C) ndeplinesc conditia
X 1 AX = D = diag(1 , . . . , n ),
atunci (i , xi ) sunt perechi propri pentru matricea A, i {1, . . . , n} iar vectorii
x1 , . . . , xn formeaza o baza n Cn .
Demonstratie. Egalitatea coloanelor n AX = XD implica Axi = i xi , i
{1, . . . , n}. P
Relatia ni=1 ci xi = 0 se scrie matriceal Xc = 0, unde cT = (c1 , . . . , cn ). Inversabilitatea matricei X implica c = 0, adica vectorii propri sunt liniar independenti.
O consecinta a teoremei 18.2.2 este caracterizarea matricelor normale:
Teorema 18.2.4 Fie A Mn (C) avand valorile proprii 1 , . . . , n . Urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
(i) A este matrice normala;
(ii) A este unitar diagonalizabila: exista matricea unitara U Mn (C) astfel
ncat U H AU = T, cu T = diag(1 , . . . , n ), ntr-o ordine oarecare;
Pn
Pn
2
2
(iii)
i,j=1 |ai,j | =
i=1 |i | ;
(iv) Exista o baza ortonormata alcatuita din vectori proprii ai matricei A.
Demonstratie. (i) (ii). Potrivit Teoremei 18.1.1 exista matricea unitara U
Mn (C) si matricea superior triunghiulara T Mn (C), avand pe diagonala valorile
proprii ale matricei A, astfel ncat U H AU = T. Din
T H T = U H AH AU = U H AAH U = T T H

392

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

rezulta ca T este matrice normala. Aratam ca T este matrice diagonala. Din


egalitatea elementelor de pe pozitia (1,1) din T H T = T T H se obtine
|ti,1 |2 = |t1,1 |2 +

n
X

|t1,j |2 ,

j=2

de unde t1,j = 0, j {2, . . . , n}. In continuare se repeta rationamentul pentru


elementele de pe pozitiile (2,2),. . . ,(n 1, n 1).
(ii) (i). U H AU = T A = U T U H . T fiind matrice diagonala este matrice
normala si n consecinta
AH A = U T H T U = U T T H U H = AAH .
(ii) (iii). Deoarece matricele
unitar echivalente, potrivit Propozitiei
P
Pn A si T sunt
2
15.1.17, are loc egalitatea i,j=1 |ai,j | = ni=1 |i |2 .
(iii) (ii). Din nou, potrivit Teoremei 18.1.1 exista matricea unitara U Mn (C)
si matricea superior triunghiulara T Mn (C), avand pe diagonala valorile proprii
ale matricei A, astfel ncat U H AU = T si aplicand Propozitia 15.1.17 are loc
egalitatea
n
n
X
X
X
|ai,j |2 =
|i |2 +
|ti,j |2 .
i,j=1

i=1

i<j

Prin urmare i<j |ti,j |2 = 0, adica T este matrice diagonala.


(ii) (iv). Implicatia rezulta din Teorema 18.2.3.
(iv) (ii). Daca vectorii proprii x1 , . . . , xn sunt ortonormati atunci matricea
U = [x1 . . . xn ] este unitara si are loc egalitatea AU = U diag(1 . . . n ).
O alta consecinta a teoremei 18.2.2 este
P

Teorema 18.2.5 Fie A Mn (R). Conditia necesara si suficienta ca ecuatia


A = X 2 , X Mn (R) sa aiba o solutie simetrica este ca matricea A sa fie
simetrica si pozitiv definita.
Demonstratie. Suficienta este imediata. Daca A este o matrice simetrica
atunci, potrivit Teoremei 18.2.2, exista o matrice ortogonala U Mn (R) astfel ncat U T AU = D iar matricea diagonala D contine valorile proprii ale matricei A. Deoarece A este pozitiv definita, valorile proprii sunt nenegative. Fie
D = diag(d21 , . . . , d2n ). Daca F = diag(d1 , . . . , dn ) atunci
A = U DU T = U F 2 U T = U F U T U F U T = X 2 ,

393

18.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE

cu X = U F U T .
Demonstratia rezultatului de diagonalizare a unei matrice oarecare face apel
la ecuatia matriceala Sylvester:
Dandu-se matricele B Mns (C), C Ms (C) si H Mns,s (C) sa se determine matricea X Mns,s (C) astfel ncat
BX XC + H = 0.

(18.7)

In cazul unei matrice oarecare are loc urmatorul rezultat de diagonalizare


Teorema 18.2.6 Daca A Mm (C) are valorile proprii distincte doua cate doua
1 , . . . , k atunci exista o matrice nesingulara X Mn (C) astfel ncat

T1,1

T2,2

1
X AX =
,
.
.

.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiulara avand i pe diagonala, j {1, 2, . . . , k}.
Demonstratie. Potrivit teoremei (18.1.1) exista o matrice unitara U Mn (C)
astfel ncat

T1,1 T1,2 . . . T1,k

T2,2 . . . T2,k

U H AU = T =
(18.8)
.. ,
..

.
.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala aceasi valoare
proprie j .
Matricea X se construieste recursiv. Rescriem matricea T sub forma


B H
T =
0 C
si alegem la primul pas B = T1,1 si X0 = U. Presupunem B Mns (C), C
Ms (C) si H Mns,s (C). Matricea C este superior triunghiulara iar elementele
ei de pe diagonala principala nu sunt valori proprii ale matricei B.
Exista o matrice P Mns,s (C) astfel ncat



 

I P
B H
I P
B 0
=
.
(18.9)
0 I
0 C
0 I
0 C

394

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Intr-adevar, deoarece



 

I P
B BP P C + H
I P
B H
=
.
0 I
0 C
0 I
0
C
relatia (18.9) revine la ecuatia matriceala Sylvester BP P C + H = 0. Totodata

1 

I P
I P
=
. Relatia (18.9) devine
0 I
0 I
1

 

I P
I P
B 0
H
U AU
=
,
0 I
0 I
0 C


I P
deci X1 := U
. In continuare se reia procedeul de mai sus pentru ma0 I
tricea C. In final X = Xk


Observatia 18.2.1 Prima coloana a matricei U este un vector propriu corespunzator valorii proprii din coltul nord - vest al matricei T. Matricea X pastreaz
a
nealterata aceasta coloana.

18.3

Raza spectral
a a unei matrice

Studiem proprietati legate de raza spectrala a unei matrice A Mm (R).


Pentru orice norma de matrice are loc
Teorema 18.3.1 Are loc inegalitatea (A) kAk, care poate fi si stricta.
Demonstratie. Fie (, x) o pereche proprie a matricei A. Din relatiile
|| kxk = kxk = kAxk kAk kxk
rezulta || kAk, deunde (A)
 kAk.
0 1
Matricea nenula
are singura valoare proprie = 0, deci (A) = 0 <
0 0
kAk.
Teorema 18.3.2 Are loc formula
(A) = inf kAk,
kk

unde inf se ia relativ la normele matriceale generate de o norma vectoriala.

395

A UNEI MATRICE
18.3. RAZA SPECTRALA

Demonstratie. Potrivit teoremei 18.3.1 (A) kAk. Pentru a demonstra


inegalitatea contrara, fie > 0. Potrivit teoremei 18.1.6 exista o matrice inversabila S Mn (C) astfel ncat SAS 1 = + Q cu proprietatile
1. este o matrice diagonala avand pe diagonala valorile proprii ale matricei
A. Astfel kk = max1in |i | = (A).
P
2. Q este o matrice superior triunghilara, kQk = max1in1 nj=i+1 |qi,j |
.
Astfel
kSAS 1 k kk + kQk (A) + .
Conform teoremei 18.1.5 kSAS 1 k = A , norma generata de o norma vectoriala.
Asadar,
inf kAk A (A) + .
kk

Cum > 0 a fost arbitrar, inf kk kAk (A).


Teorema 18.3.3 Daca A Mm (C) atunci kAk2 =

p
(AH A).

Demonstratie. Matricea AH A este hermitiana si pozitiva. Daca (, x) este o


pereche proprie matricei AH A, atunci gasim
kAxk22 =< Ax, Ax >=< AH Ax, x >=< x, x >= kxk22
si n consecinta 0.
Notam prin 0 raza spectrala a matricei AH A. Potrivit Teoremei 18.2.2 exista o matrice unitara Q Mn (C) astfel ncat QH AH AQ = D este o matrice
diagonala, avand pe diagonala valorile proprii ale matricei AH A. Daca

y1
1
0

.
n
H
..
D=
, x C , Q x = y = ..
.
yn
0
n
atunci au loc egalitatile
kAxk22 =< Ax, Ax >=< x, AH Ax >=< QQH x, AH Ax >=
H

=< Q x, Q A Ax >=< y, Q A AQy >=< y, Dy >=

n
X
j=1

j |yi |2 .

396

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Potrivit definitiei lui 0 , din egalitatea de mai sus rezulta


kAxk22

n
X

|yi |2 = 0 kyk22 = 0 kQyk22 = 0 kxk22 ,

j=1

sau kAxk2 0 kxk2 .


In consecinta
kAk2

p
0 .

(18.10)

Daca x0 este un vector propriu corespunzator valorii proprii 0 , AH Ax0 =


0 x0 , atunci
kAx0 k22 =< Ax0 , Ax0 >=< x0 , AH Ax0 >=< x0 , 0 x0 >= 0 kx0 k22

sau kAx0 k2 = 0 kx0 k2 . Apoi 0 kx0 k2 = kAx0 k2 kAk2 kx0 k2 , de unde


p
0 kAk2 .
(18.11)
Din (18.10) si (18.11) rezulta egalitatea ceruta.
O consecinta este
Teorema 18.3.4 Daca A Mm (C) atunci | < Ax, x > |

p
(AH A)kxk22 .

Demonstratie.
| < Ax, x > | kAxk2 kxk2 kAk2 kxk22 =

p
(AH A)kxk22 .

In cazul unei matrice simetrice, din teorema 18.3.3 deducem


Teorema 18.3.5 Daca A Mm (R) este o matrice simetrica atunci kAk2 =
(A).
Demonstratie. Intr-adevar, au loc relatiile
p
p
p
kAk2 = (AT A) = (A2 ) = [(A)]2 = (A).
Teorema 18.3.6 Daca A Mm (R) este o matrice simetrica atunci
| < Ax, x > | (A)kxk22 .
In vederea determinarii conditiei n care, pentru o matrice A Mn (C), are
loc limk Ak = 0 stabilim

397

A UNEI MATRICE
18.3. RAZA SPECTRALA

Teorema 18.3.7 Pentru orice matrice A Mn (C) si orice > 0 exista o norma
k kA, astfel ncat kAkA, (A) + .
Demonstratie. Potrivit Teoremei 18.1.1
astfel ncat

t1,1 t1,2
0 t2,2

U H AU = T = ..
..
.
.
0
0

exista o matrice unitara U Mn (C)

. . . t1,n
. . . t2,n

.. = + S,
..
. .
. . . tn,n

unde

t1,1 0
0 t2,2
..
..
.
.
0
0

...
...
..
.

0
0
..
.

S=

. . . tn,n

0 t1,2
0 0
.. ..
. .
0 0

. . . t1,n
. . . t2,n

.. .
..
. .
... 0

Deoarece matricele A si T sunt similare, ele au aceleasi valori propri. In consecinta


(A) = (T ) = ().

1 0 ...
0
0 ...
0

Fie 0 < < 1 si D = .. .. . .


.. . Din egalitatea
. .
.
.
n1
0 0 ...

0 t1,2 2 t1,3 . . . n1 t1,n


0
0
t2,3 . . . n2 t2,n

..
..
..
..
D1 SD = ...

.
.
.
.

0
0
0
. . . tn1,n
0
0
0
...
0
gasim
kD1 SD k

= max

1in1

n
X
j=i+1

ji

ti,j |

n
X

|ti,j | = kSk

j=i+1

In continuare
kD1 T D k = kD1 D + D1 SD k = k + D1 SD k
kk + kD1 SD k (A) + kSk .

398

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Presupunem ca satisface n plus conditia kSk < .


Pentru orice matrice B Mn (C) definim kBkA, = kD1 U H BU D k .
Atunci
kAkA, = kD1 U H AU D k = kD1 T D k (A) + kSk < (A) + .
Teorema 18.3.8 Pentru orice norma matriceala k k, orice matrice A Mn (C)
si orice > 0 exista un numar > 0 astfel ncat
k (A) kAk k [(A) + ]k .
Demonstratie. Deoarece n spatii liniare finit dimensionale, oricare doua norme
sunt echivalente, exista > 0 astfel ncat
kBk kBkA, ,

B Mn (C),

unde k k este o norma de matrice iar k kA, este norma introdusa de Teorema
18.3.7.
In concluzie
k (A) = (Ak ) kAk k kAk kA, kAkkA, < [(A) + ]k .
Teorema 18.3.9 Oricare ar fi norma matriceala k k are loc relatia
1

(A) = lim kAk k k .

(18.12)

Demonstratie. Din k (A) = (Ak ) kAk k rezulta (A) kAk k k . Fie > 0 si
1
matricea B = (A)+
A. Daca Bx = x atunci ((A) + ) este valoare proprie a
matricei A. Astfel
(A) = ((A) + )(B)

(B) =

(A)
< 1,
(A) +

si deci limk B k = 0.
Exista k0 N astfel ncat, pentru k > k0 ,
kB k k < 1

kAk k < ((A) + )k .


1

Din inegalitatile (A) kAk k k < (A) + , k > k0 , rezulta limk kAk k k =
(A)

399

18.4. METODE NUMERICE

Teorema 18.3.10 Fie A Mn (C). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:


(1) limk Ak = 0;
(2) limk Ak x = 0, x Cn ;
(3) (A) < 1.
Demonstratie. (1) (2). Pentru x Cn ,
kAk xk kAk kkxk 0,

k .

(2) (3). Fie (, x) o pereche proprie, Ax = x. Atunci


Ak x = k x 0,

k .

Prin urmare || < 1.


1
(3) (1). Din (A) = limk kAk k k < 1 rezulta n mod necesar limk Ak =
0.

18.4

Metode numerice

18.4.1

Metoda puterii

O matrice A Mn (C) este cu valoare proprie dominanta daca valorile proprii


eventual renotate satisfac inegalitatile
|1 | > |2 | . . . |n |.
In cazul unei matrice cu valoare proprie dominanta, metoda puterii determina
valoarea proprie dominanta mpreuna cu un vector propriu corespunzator.
Fie u0 Cn . Metoda puterii consta n construirea sirurilor (uk )kN si (k1 )kN
definite prin formulele
uk+1 = k Auk ,
(18.13)
unde (k )kN este un sir numeric fixat apriori, si respectiv
k1 =

< Auk , uk >


kuk k22 .

(18.14)

Teorema 18.4.1 Au loc formulele


uk = k1 k2 . . . 0 Ak u0 ,
< Ak+1 u0 , Ak u0 >
k
.
1 =
kAk u0 k22

(18.15)
(18.16)

400

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Demonstratie. Formula (18.15) se demonstreaza prin inductie matematica, iar


(18.16) rezulta din (18.14) si (18.15)
k1 =

< k1 k2 . . . 0 Ak+1 u0 , k1 k2 . . . 0 Ak u0 >


< Ak+1 u0 , Ak u0 >
=
.
kk1 k2 . . . 0 Ak u0 k22
kAk u0 k22

Uzual, se alege k =

1
kAuk k2 ,

n care caz

uk =

Ak u0
kuk k2 = 1.
kAk u0 k2

(18.17)

Rezultatul de convergenta al metodei puterii este


Teorema 18.4.2 Fie A Mn (C) o matrice nedefectiva si cu valoare proprie
dominanta avand valorile proprii |1 | > |2 | . . . |n | cu vectorii
Pn proprii
n
corespunzatori x1 , x2 , . . . , xn , ce formeaza o baza n C . Daca u0 = i=1 ci xi , cu
c1 6= 0, atunci sirul (k1 )kN construit prin formula (18.14) converge catre 1 .
Demonstratie. Din (18.16) se obtine
P
P
xi , ni=1 ci ki xi >
< ni=1 ci k+1
i
k
P
=
1 =
k ni=1 ci ki xi k22
P
P
< 1 c1 x1 + ni=2 ci i ( 1i )k xi , c1 x1 + ni=2 ci ( 1i )k xi >
=
1 ,
P
kc1 x1 + ni=2 ci ( 1i )k xi k22
pentru k .

18.4.2

Metoda puterii inverse

Daca A Mn (R) este o matrice avand valorile proprii numerele reale 1 >
2 > . . . > n , cu vectorii proprii corespunzatori x1 , . . . , xn , ce formeaza o baza n
Rn , atunci urmatoarea varianta a metodei puterii permite calculul oricarei valori
proprii.
Pentru orice j {1, 2, . . . , n} exista j R astfel ncat
1 j > . . . > j j > 0 > j+1 j > . . . > n j
si
j j < |j+1 j | = j j+1 .
Intr-adevar, este suficient de ales j >

j +j+1
.
2

401

18.4. METODE NUMERICE

Rezulta inegalitatile
1
1
1
1
< ... <
>
> ... >
.
1 j
j j
|j+1 j |
|n j |
1
Valorile proprii ale matricei (A j In )1 sunt k
, k {1, 2, . . . , n}. Astfel
j
1
metoda puterii aplicata matricei (A j In ) calculeaza valoarea proprie domi1
nanta, adica j
.
j
Metoda puterii aplicata matricei (A j In )1 data de relatiile (18.17) si respectiv (18.16) devin:

uk
kj

(A j In )k u0
,
=
k(A j In )k u0 k2
< (A j In )k1 u0 , (A j In )k u0 >
.
=
k(A j In )k u0 k22

(18.18)
(18.19)

1
Potrivit Teoremei 18.4.2 limk kj = j
.
j
Practic n locul relatiei (18.19) se foloseste

jk =< Auk , uk >=< (A j In )uk , uk > +j =


=

< (A j In )k+1 u0 , (A j In )k u0 >


+ j .
k(A j In )k u0 k22

Cu metoda utilizata n demonstratia Teoremei 18.4.2 se deduce ca


lim jk = (j j ) + j = j .

Implementarea metoda puterii inverse utilizeaza relatiile:


jk = < Auk , uk >,
uk+1 =

18.4.3

(A j In )1 uk
.
k(A j In )1 uk k2

(18.20)
(18.21)

Algoritmul QR

Algoritmul QR reduce o matrice la forma normala Schur. Cele doua matrice fiind similare, elementele de pe diagonala formei normale Schur sunt valorile
proprii ale matricei.
Fie A Mn (C). Ideea algoritmului este: daca C si q Cn sunt o valoare
proprie, respectiv un vector propriu la stanga ale matricei A, kqk2 = 1, q H A =

402

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

q H , atunci exista o matrice unitara Q, avand q pe ultima coloana, Q = (Q , q),


pentru care

  H
 H
 H 
Q AQ Q Aq
Q AQ Q Aq
Q
H
.
=
A(Q , q) =
Q AQ =
0

q H AQ q H Aq
qH
In felul acesta s-a zerorizat ultima coloana pana la elementul diagonal, pozitie pe
care este valoarea proprie .
Problema legata de aceasta schema este aceea ca nu se cunoaste q.
Totodata se doreste ca, n forma normala Schur, valorile proprii sa apara n
ordine descrescatoare a modulului. Astfel pe pozitia (n, n) se va afla o valoare
proprie de modul minim, sau de modul maxim pentru matricea A1 (n cazul
inversabilitatii acesteia).1
Pentru determinarea lui q se va efectua o iteratie cu metoda puterii aplicata
matricei (A kIn )1 , aproximatia initiala fiind (u0 :=)en . Astfel
qH =

eTn (A kIn )1
keTn (A kIn )1 k2 .

(18.22)

k este un parametru ales astfel ncat matricea A kIn sa fie inversabila.


Matricea unitara Q, avand q pe ultima coloana, se determina din factorizarea
QR a matricei A kIn = QR. Pentru a justifica acest fapt, deducem egalitatile

r1,1 r1,2 . . . r1,n


0 r2,2 . . . r2,n

T
T
T
en R = en ..
.. = rn,n en ,
.
.
.
.
.
0
0 . . . rn,n
QH = R(A kIn )1 ,
q = Qen .
Atunci, utilizand aceste relatii, avem
q H = eTn QH = eTn R(A kIn )1 = rn,n eTn (A kIn )1 .

(18.23)

1
Deorece kqk2 = kq H k2 = 1, din egalitatea anteriora deducem ca rn,n = keT (AkI
1 k .
n)
2
n
Substituind n (18.23) se regaseste (18.22), adica Q este matricea dorita.
Produsul QH AQ rezulta din

RQ = QH (A kIn )Q = QH AQ kIn

QH AQ = RQ + kIn .

1
Pentru o matrice inversabila, valorile proprii ale inversei sunt inversele valorilor proprii ale
matricei.

403

18.4. METODE NUMERICE

Includem aceste calcule ntr-un sir de aproximatii Aj+1 = QH


j Aj Qj cu A0 = A.
Algoritmul pentru calculul lui Aj+1 este:
P1 Se alege kj astfel ncat matricea Aj kj In sa fie inversabila;
P2 Se calculeaza factorizarea QR: Aj kj In = Qj Rj ;
P3 Aj+1 = Rj Qj + kj In .
Pentru stabilirea unui rezultat de convergenta omitem pentru moment indicele
j de iteratie. Sa presupunem





h
B h
B
Aj = A =
Aj+1 = A =
.
gH
gH

si



B kIn1
h
Aj kj In = A kIn =
=
gH
k



P f
S r
=
= QR,
eH
0



S
r
P
f
Aj+1 kj In = A kIn = RQ =
.
0
eH

(18.24)

(18.25)

Deoarece Q este o matrice patrata ortogonala, din egalitatile


kf k22 + ||2 = keH k22 + ||2 = 1
deducem kf k2 = kek2 si || 1.
In ipoteza
S 1

si

kS 1 k2

(18.26)

din expresia blocului sud-vest a produsului QR (18.24) g H = eH S rezulta


keH k2 = kg H S 1 k2 kg H k2 kS 1 k2 kg H k2
sau
kek2 kgk2 .

(18.27)

Egaland expresiile situate n colturile sud-est ale egalitatii QH (A kIn ) = R,


ce rezulta din (18.24), gasim
fHh +
( k) = ,

404

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

de unde
|| kf H k2 khk2 + |
|| k| kgk2 khk2 + | k|.

(18.28)

Egalam expresiile situate n coltul sud-vest a egalitatii (18.25) si gasim gH =


e , din care rezulta
H

k
g k2 = k
g H k2 = ||keH k2 (kgk2 khk2 + | k|)kgk2 =
= 2 kgk22 khk + kgk2 | k|,
dupa ce am utilizat pe rand (18.28) si (18.27).
Revenind la indici de iteratie, inegalitatea anterioara se scrie
kgj+1 k2 j2 kgj k22 khj k + j kgj k2 |j kj |.

(18.29)

Intarind ipoteza (18.26) are loc urmatorul rezultat de convergenta


Teorema 18.4.3 Daca
kj = j ,

kSj1 k2 ,
j0 N

astfel ncat

khj k2 ,

j N,

2 kgj0 k2 < 1

atunci limj gj = 0.
Demonstratie. In ipotezele teoremei, inegalitatea (18.29) devine
kgj+1 k2 2 kgj k22 .

(18.30)

Prin inductie matematica aratam


kgj0 +k k2 ( 2 kgj0 k2 )k kgj0 k2 ,

k N .

Pentru k = 1, din (18.30) avem


kgj0 +1 k2 2 kgj0 k22 = ( 2 kgj0 k2 )kgj0 k.
Daca kgj0 +k1 k2 ( 2 kgj0 k2 )k1 kgj0 k2 kgj0 k2 atunci
kgj0 +k k2 2 kgj0 +k1 k22 2 kgj0 k2 kgj0 +k1 k2 ( 2 kgj0 k2 )k kgj0 k2 .
Din inegalitatea demonstrata urmeaza imediat limj gj = 0.

405

18.4. METODE NUMERICE

Probleme si teme de seminar


P 18.1 Sa se arate ca polinomul caracteristic al unei matrice triunghiulare simetrice

a1 b 1 0 . . .
0
0
0
b 1 a2 b 2 . . .
0
0
0

0 b 2 a3 . . .
0
0
0

T = ..
..
... ...
..
.
.
.

0 0 0 . . . bn2 an1 bn1


0 0 0 . . . bn1 an
bn
este f () = fn () unde (fk ())0kn este definit

1
a1
fk () =

( ak )fk1 () b2k1 fk2 ()

prin formula de recurenta


pentru k = 0
pentru k = 1
pentru k {2, . . . , n}

Utilizand acest rezultat sa se dezvolte o metoda pentru calculul polinomului


caracteristic al unei matrice simetrice.
Indicatie. Se aduce matricea simetrica la forma Hessenberg.
P 18.2 [10] Daca x, y Cn atunci
kxy H kF = kxy H k2 = kxk2 kyk2 .
R. Deoarece

x1 y1 x1 y2 . . . x1 yn

..
..
xy H = ...
.
.
xn y1 xn y2 . . . xn yn
P
P
P
kxy H k2F = ni,j=1 |xi |2 |yj |2 = ( ni=1 |xi |2 )( nj=1 |yj |2 ) = kxk22 kyk22 .
Matricea (xy H )H (xy H ) are perechea proprie (y, kxk22 kyk22 ). Intr-adevar
(xy H )H (xy H )y = y(xH x)(y H y) = kxk22 kyk22 y.
Potrivit teoremei 18.3.3 kxk2 kyk2 kxy H k2 .

406

CAPITOLUL 18. VALORI S


I VECTORI PROPRII

Inegalitatea contrara rezulta din


k(xy H )zk22 =< (xy H )z, (xy H )z >= kxk22 kyk22 kzk22 ,
sau

k(xy H )zk22
= kxk22 kyk22
2
kzk2

z Cn , z 6= 0

kxy H k2 kxk2 kyk2 .

Capitolul 19
Descompunerea valorii singulare
(DVS)
19.1

Descompunerea valorii singulare

Teorema 19.1.1 Fie X Mn,k (C) o matrice nenula. Exista bazele ortonormate
u1 , . . . , un pentru Cn si v1 , . . . , vk pentru Ck si numerele pozitive 1 , . . . , r , r
min {n, k}, astfel ncat
1.
u1 , . . . , u r
este baza n Im(X);
2.
vr+1 , . . . , vk
este baza n Ker(X);
Pr
3. X = i=1 i ui viH

(19.1)

Demonstratie. X H X Mk (C) este o matrice hermitiana, pozitiv definita.


Potrivit Teoremei spectrale 18.2.2 exista o baza ortonormata v1 , . . . , vk pentru
Ck si numerele nenegative 12 , . . . , k2 astfel ncat
X H Xvi = i2 vi ,

, i {1, . . . , k}.

2
Vom presupune ca 12 2 . . . r2 > 0 = r+1
= . . . = k2 .
Vectorii Xv1 , . . . , Xvk satisfac egalitatile

(Xvi )H Xvj = viH X H Xvj = j2 viH vj = j2 i,j ,


adica sunt vectori ortogonali. In plus

> 0, i {1, . . . , r}
2
2
kXvi k2 = i
= 0, i {r + 1, . . . , k}
407

408

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Astfel vr+1 , . . . , vk Ker(X).


Pentru i {1, . . . , r} definim vectorii ui = 1i Xvi Im(X). Acesti vectori sunt
ortonormati n Cn . Extindem aceasta familie la o baza ortonormata u1 , . . . , ur ,
ur+1 , . . . , un n Cn .
Orice element x Ck se reprezinta prin
k
X
x=
(viH x)vi .

(19.2)

i=1

Atunci
Xx =

k
r
r
r
X
X
X
X
(viH x)Xvi =
(viH x)i ui =
i ui (viH x) =
i ui viH x.
i=1

i=1

i=1

(19.3)

i=1

P
Deoarece x a fost arbitrar rezulta ca X = ri=1 i ui viH .
Daca x Ker(X), atunci (19.3) si liniar independenta vectorilor u1 , . . . , un
implica
viH x = 0,
i {1, . . . , r}
si din (19.2) urmeaza ca
x=

k
X

(viH x)vi ,

i=r+1

adica vr+1 , . . . , vk formeaza o baza pentru Ker(X).


Egalitatea dim Ker(X)+dim Im(X) = k implica faptul ca u1 , . . . , ur formeaza
o baza n Im(X).
Forma matriceal
a a relatiei (19.1). Introducem matricele
U = [u1 , . . . , un ],

V = [v1 , . . . , vk ],


1
Onr,r

1 = diag(1 , . . . , r )

Or,kr
Onr,kr


,

unde indicii desemneaza dimensiunea blocurilor de zerouri. Relatia (19.1) devine


X = U V H

U H XV = .

(19.4)

Numerele i se numesc valori singulare ale matricei X iar coloanele matricelor U


si V se numesc vectori singulari la stanga si respectiv la dreapta ale matricei X.

409

19.2. CALCULUL DVS

Leg
atur
a ntre valori proprii si valori singulare
Teorema 19.1.2 Utilizand notatiile Teoremei 19.1.1 vectorii proprii ale matricelor XX H si X H X sunt vi si respectiv ui cu valorile proprii i2 , i {1, 2, . . . , r} :
XX H vi = i2 vi ,

X H Xui = i2 ui .

Demonstratie. Punem n evidenta coloanele matricelor U si V :


U = [u1 . . . un ]
Din 19.4 rezulta

XV = U

1
Onr,r

Or,kr
Onr,kr


,

V = [v1 . . . vk ].

U X=

1
Onr,r

Or,kr
Onr,kr

V H.

de unde, pentru i {1, . . . , r}


Xvi = i ui si X H ui = i vi .
Combinand aceste egalitati rezulta
X H Xvi = i X H ui = i2 vi ,
si
XX H ui = i XHvi = i2 ui .

19.2

Calculul DVS

Fie X Mn,k (C). X H X Mk (C) este o matrice hermitiana si pozitiv definita.


Valorile proprii ale matricei X H X sunt numere nenegative. Exista o matrice
unitara (Teorema 18.2.2) V Mk (C) astfel ncat


D
Or,kr
H H
V X XV =
,
Okr,r Okr,kr
unde D Mr (R) este matrice diagonala, continand valorile proprii pozitive ale
matricei X H X.
Daca X Mn,k (R) atunci si V Mk (R).
Daca valorile proprii sunt distincte doua cate doua atunci vectorii proprii
v1 , . . . , vk sunt vectori ortonormati si V = [v1 . . . vk ].

410

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Daca V = [V1 V2 ] cu V1 Mk,r (C), V2 Mk,kr (C), atunci


 H 
V1
H H
V X XV =
X H X[V1 V2 ] =
V2H
 

 H H
D
Or,kr
V1 X XV1 V1 X H XV2
=
.
=
Okr,r Okr,kr
V2H X H XV1 V2H X H XV2
Din 15.1.18 rezulta XV2 = 0.
1
Definim U1 = XV1 D 2 Mn,r (C). U1 este matrice unitara.
Fie
 
  1
D 2 Or,kr
=
Mn,k .
Onr,k
Extindem matricea U1 cu nr coloane astfel ncat sa rezulte o matrice unitara
U = [U1 U2 ] Mn (C).
Au loc egalitatile


1
 H 
Or,kr
D2
V1
U V = [U1 U2 ] Okr,r Okr,kr
=
V2H
Onk,k

= [U1 U2 ]

D 2 V1H
Onr,k

= U1 D 2 V1H = X.

Exemplul 19.2.1 Calculul DVS a matricei




1 1 0
X=
.
0 1 1
In acest caz n = 2, k = 3. Se calculeaza

1 1 0
XHX = 1 2 1 .
0 1 1

Polinomul caracteristic al acestei matrice este



1 1
0

1 2 1

0
1 1

= ( 1)(2 3 + 1) + (1) ( 1) + 0 1 = ( 1)(2 3).

411

19.3. METODA CELOR MAI MICI PATRATE


PRIN DVS

Rezulta valorile proprii 1 = 3, 2 = 1, 3 = 0.


Vectorii proprii sunt dati de minorii primei linii a determinantului de mai sus,
calculati n valorile proprii:
(2 3 + 1
1 = 3
1
2 = 1
-1
3 = 0
1

1
2
0
-1

1
1
1
1

Normand vectorii proprii, rezulta


1

V =
Retinem r = 2 si
1

V1 =

6
2
6
1
6

6
2
6
1
6

1
3
1
3
1
3

0
1
2

0
,

D=

1
2

3 0
0 1


,

Calculam
U1 = XV1 D

12

1
2
1
2

3 0 0
0 1 0

2
1
2


.

Deoarece n = r nu mai este necesara extinderea matricei U1 si U = U1 .

19.3

Metoda celor mai mici p


atrate prin DVS

Fie X Mn,k (C) si y Cn . Ne propunem sa determinam Ck , de norma


euclidiana minima care minimizeaza functionala (17.9)
() = ky Xk22 .
Fie DVS
H

U XV = =

1
Onr,r

Or,kr
Onr,kr


,

unde 1 = diag(1 , . . . , r ), i 6= 0, i {1, . . . , r}. Astfel X = U V H si


ky Xk2 = kU (U H y V H k2 = kU H y V H k2 .

412

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE




1
z1
H
Notand V = =
, U y=z=
cu 1 , z1 Cr si 2 Ckr , z2
2
z2
Cnr expresia functionalei obiectiv devine




z1
1
H
H
2
() = kU y V k2 = k

k22 =
z2
2

 

z1
1 1
=k

k22 = kz1 1 1 k22 + kz2 k22 .


z2
0
H

Aceasta expresie este minima pentru z1 1 1 = 0 sau 1 = 1


1 z1 .
Norma euclidiana a lui
1

2 2
2
kk2 = kV k2 = kk2 = (k1 k22 + k2 k22 ) 2 = (k1
1 z1 k2 + k2 k2 )

este minima pentru 2 = 0.


Asadar
 1 
 1




1 z1
1 0
z1
1
Or,kr
1
=V=V
=V
=V
U H y.
0
0 0
z2
Onr,r Onr,kr
Punand n evidenta coloanele metricelor U = [u1 . . . un ] si V = [v1 . . . vk ],
expresia solutiei de norma minima a elementului de aproximare construit prin
metoda celor mai mici patrate devine
=

r
X
uH
j y
j=1

19.4

vj .

Sistemelor algebrice de ecuatii liniare si DVS

Fie A Mm,n (C) avand DVS




D
Or,nr
H
U AV = =
Omr,r Omr,nr

A = U V H

unde D = diag(1 , . . . , r ), cu i > 0, i {1, . . . , r} si b Cn .


Daca


r
X

b Im(A) b =
i ui = U
Onr,1
i=1

atunci sistemul algebric de ecuatii liniare Ax = b este compatibil. Prin s-a


notat vectorul (1 , . . . , r )T .

413

19.5. PSEUDOINVERSA UNEI MATRICE

T
inand seama de DVS sistemul algebric devine




D
Or,nr

H
U
V x=U
.
Omr,r Omr,nr
Onr,1


La fel ca n sectiunea precedenta s-a notat V x = =

1
2

(19.5)


si (19.5) revine la

D1 = de unde 1 = D1 .
Atunci
 1 




D
D1
Or,nr
Or,1
H
x=V=V
=V
U b+V
.
2
Omr,r Omr,nr
2

(19.6)

Primul termen din (19.6) este o solutie a sistemului Ax = b iar al doilea termen
este un element oarecare din Ker(A), 2 nefiind precizat.

19.5

Pseudoinversa unei matrice

Fie X Mn,k (C) si U Mn (C) si V Mk (C) astfel ncat




U XV = =

1
Onr,r

Or,kr
Onr,kr


.

1
1
Matricea 1 = diag(1 , . . . , r ) este inversabila si 1
1 = diag( 1 , . . . , r ).


1
Or,kr
Atunci X = U
V H.
Onr,r Onr,kr
Matricea


1
O
r,nr

1
UH.
X =V
Okr,r Okr,nr

se numeste pseudoinversa matricei X -(Moore-Penrose).


Teorema 19.5.1 Au loc egalitatile
1. XX X
2. X XX
3. (XX )H
4. (X X)H

=X
= X
= XX
= X X

414

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Teorema 19.5.2 Daca X Mn,k (C) (n k) si r = k, adica descompunerea


valorii singulare este


1
H
U XV =
,
Onr,k
atunci X = (X H X)1 X H .
Demonstratie. Au loc egalitatile

X=U

V H,

Onr,k


1
H
H
X X = V [1 Ok,nk ]U U
V H = V 21 V H ,
Onr,k
H
H
H
(X H X)1 X H = V 2
= V [1
= X .
1 V V [1 Ok,nk ]U
1 Ok,nk ]U

Conditia r = k are loc daca rangul matricei X H X Mk (C) este k.

19.6

Norma unei matrice si DVS

Fie X Mn,k (C) pentru care are loc DVS






1
Or,kr
1
Or,kr
H
U XV = =
X=U
V H.
Onr,r Onr,kr
Onr,r Onr,kr
Pentru x Ck are loc reprezentarea x =
kxk22

Pk

H
i=1 (vi x)vi ,

k
X

de unde

|viH x|2 .

i=1

Calculam Xx =

Pr

i=1

i (viH x)ui si n continuare

kXxk22

r
X
i=1

i2 |viH x|2

12

r
X

|viH x|2 12 kxk22 ,

i=1

adica kXxk2 1 kxk2 . Deoarece x a fost arbitrar are loc inegalitatea kXk2 1 .
Pe de alta parte Xv1 = 1 u1 kXv1 k2 = 1 .
Din relatiile
1 = kXv1 k kXk2 kv1 k2 = kXk2 1
rezulta ca kXk2 = 1 .


19.7. NUMARUL
DE CONDIT
IONARE S
I DVS

19.7

415

Num
arul de conditionare si DVS

Fie A Mn (C) o matrice inversabila. Numarul de conditionare a matricei A


este k(A) = kAk kA1 k, unde k k este o norma matriceala.
Presupunem ca DVS matricei A este
U H AV = = diag(1 , . . . , n )
cu 1 2 . . . n > 0. (Ker(A) = {0} !). Atunci A = U V H de unde DVS
matricei A1 este A1 = V 1 U H .
Datorita egalitatilor kAk2 = 1 si kA1 k2 = 1n rezulta ca k(A) = n1 .

416

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Capitolul 20
Spatii Krylov
20.1

Definitia spatiului Krylov

Fie A Mn (R) si x Rn .
Definitia 20.1.1 Se numeste spatiu Krylov de ordin k atasat matricei A si vectorului x subspatiul liniar
Kk (A, x) = span{x, Ax, . . . , Ak1 x}.

20.2

Descompunerea Arnoldi

Utilizand metoda Gram-Schmidt construim o baza ortonormata spatiului Krylov


Kk (A, x).
x
Fie u1 = kxk
. In continuare, definim
2
h2,1 u2
h3,2 u3
..
.
hj+1,j uj+1
..
.
hk+1,k uk+1

= Au1 h1,1 u1
= Au2 h1,2 u1 h2,2 u2
= Auj h1,j u1 h2,j u2 . . . hj,j uj
= Auk h1,k u1 h2,k u2 . . . hj,k uj . . . hk,k uk

Din conditia de ortogonalitate uTi uj+1 = 0 deducem


hi,j = uTi Auj

j {1, 2, . . . , j}
417

(20.1)

418

CAPITOLUL 20. SPAT


II KRYLOV

iar din conditia de normalitate kuj+1 k2 = 1 gasim


hj+1,j = kAuj

j
X

hi,j ui k2 .

i=1

Relatiile (20.1) se scriu


Au1 = h1,1 u1 + h2,1 u2
Au2 = h1,2 u1 + h2,2 u2 + h3,2 u3
..
.
Auk = h1,k u1 + h2,k u2 + . . . + hk,k uk + hk+1,k uk+1
Ansamblul relatiilor (20.2) se pot scrie

h1,1
h2,1

A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk ] 0
..
.
0

(20.2)

sub forma
h1,2
h2,2
h3,2
..
.
0

. . . h1,k1
. . . h2,k1
. . . h3,k1
..
..
.
.
. . . hk,k1

h1,k
h2,k
h3,k
..
.

(20.3)

hk,k

+hk+1,k [0, . . . , 0, uk+1 ]


| {z }
k1

sau

A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk+1 ]

h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0

. . . h1,k1 h1,k
. . . h2,k1 h2,k
. . . h3,k1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k1 hk,k
...
0
hk+1,k

Introducand matricele

Uk = [u1 . . . uk ]

Hk =

h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0

. . . h1,k1
. . . h2,k1
. . . h3,k1
..
..
.
.
. . . hk,k1

h1,k
h2,k
h3,k
..
.
hk,k

Mk (R)

(20.4)

419

20.2. DESCOMPUNEREA ARNOLDI

Uk+1 = [u1 . . . uk uk+1 ]

Hk+1,k

h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0

. . . h1,k1 h1,k
. . . h2,k1 h2,k
. . . h3,k1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k1 hk,k
...
0
hk+1,k

relatiile (20.3) si (20.4) se scriu respectiv


(k)T

AUk = Uk Hk + hk+1,k uk+1 ek

(20.5)

si respectiv
AUk = Uk+1 Hk+1,k .

(20.6)

(k)

ek reprezinta vectorul din baza canonica a spatiului liniar Rk .


Relatiile (20.5) si (20.6) se numesc descompuneri Arnoldi a spatiului Krylov
Kk (A, x).
Matricele Uk si Uk+1 sunt ortogonale. Inmultind (20.5) si (20.6) la stanga cu
T
obtinem
UkT si respectiv Uk+1
UkT AUk = Hk ,

(20.7)

T
Uk+1
AUk = Hk+1,k .

(20.8)

respectiv
Observatia 20.2.1 Matricea Hk este o matrice Hessenberg.
Cazul matricelor simetrice. Daca A Mn (R) este
atunci, din (20.7) rezulta ca Hk este o matrice simetrica si
matrice Hessenberg urmeaza ca este tridiagonala

1 1 0 . . .
0
1 2 2

0 2 3

Hk = Tk = ..
..
.
.

k1 k1
0
k1 k
Din egalitatea UkT AUk = Tk se deduc egalitatile
i = uTi Aui ,
i = uTi Aui+1 ,

i = 1, 2, . . . , k,

o matrice simetrica
din faptul ca este o

420

CAPITOLUL 20. SPAT


II KRYLOV

iar din AUk = Uk Tk + hk+1,k uk+1 eTk rezulta


1 u 2
2 u 3
...
i ui+1
...
k1 uk
hk+1,k ui+1

= Au1 1 u1
= Au2 2 u2 1 u1
= Aui i ui i1 ui1
= Auk1 k1 uk1 k2 uk2
= Auk k uk k1 uk1 .

De aici i = kAui i ui i1 ui1 k2 .


Sunt astfel justificate relatiile din algoritmul lui Lanczos pentru construirea
bazei ortogonale a spatiului Krylov Kk (A, u) (Fig. 9).
Algorithm 9
1: procedure Lanczos(A, u0, k)
u0
2:
u1 ku0k
2
3:
for i = 1 : k do
4:
i uTi Aui
5:
if i=1 then
6:
z Aui i ui
7:
else
8:
z Aui i ui i1 ui1
9:
end if
10:
i kzk2
11:
ui+1 zi
12:
end for
13: end procedure
Daca A Mn (R) este o matrice simetrica si k = n atunci algoritmul lui
Lanczos construieste o matrice tridiagonala similara matricei A.

20.3

Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuatii


liniare

Fie A Mn (R), b Rn si sistemul algebric de ecuatii liniare


Ax = b.

(20.9)

421

20.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE DE ECUAT


II LINIARE

Vom determina o aproximatie xk Rn a solutiei sistemului (20.9) n spatiul


Krylov Kk (A, b). Metoda este eficienta n cazul n care dimensiunea n este mare.
In cazul matricei A nesingulare, solutia sistemului (20.9) apartine spatiului
Krylov Km (A, b), unde m este gradul polinomului minimal asociat matricei A.
Intr-adevar, daca
(x) = c0 + c1 x + . . . + cm xm
este polinomul minimal asociat matricei A, adica polinomul de grad minim pentru
care
(A) = c0 I + c1 A + . . . + cm Am = 0
atunci
A1 =

1
(c1 I + c2 A + . . . + cm Am1 )
c0

si n consecinta
x = A1 b =

1
(c1 b + c2 Ab + . . . + cm Am1 b) Km (A, b).
c0

cazul unei matrice A singulare, n ipoteza compatibilitatii


Observatia 20.3.1 In
sistemului (20.9), solutia acesteia poate sa nu apartina nici unui spatiu Krylov
Kk (A, b).
Justificam observatia n cazul unei matrice A Mn (R) nilpotente de ordin
m > 1 : Ak = 0, k m, dar Am1 6= 0. In acest caz A este o matrice singulara
deoarece |Am | = |A|m = 0.
Fie b RN , b 6= 0 astfel ncat sistemul (20.9) sa fie compatibil si sa presupunem prin absurd ca x Km (A, b). Atunci x = c0 b + c1 Ab + . . . cm1 Am1 b
si
Ax = c0 Ab + c1 A2 b + . . . + cm2 Am1 b = b
sau
(I c0 A c1 A2 . . . cm2 Am1 )b = 0.

(20.10)

Matricea D = I c0 A c1 A2 . . . cm2 Am1 este nesingulara deoarece singura


valoare proprie este 1. Intr-adevar, fie (, z) o pereche proprie a matricei D,
Dz = z.

(20.11)

Deoarece matricea A este nilpotenta de ordin m, exista un cel mai mic indice
i {1, . . . , m 1} astfel ncat Ai z 6= 0 si Aj z = 0, j > i. Inmultind (20.11) la
stanga cu Ai obtinem
(1 )Ai z = 0,
de unde = 1.
Atunci, din (20.10) urmeaza ca b = 0, n contradictie cu alegerea lui b.

422

20.3.1

CAPITOLUL 20. SPAT


II KRYLOV

Varianta Ritz-Galerkin

Aproximatia xk Kk (A, b) se determina din conditia de ortogonalitate


b Axk Kk (A, b)

(20.12)

Daca (ui )1ik+1 este un sistem de vectori ortonormati pentru care are loc descompunerile Arnoldi (20.5) si (20.6) atunci conditia de ortogonalitate se poate
scrie
UkT (b Axk ) = 0,
(20.13)
unde Uk = [u1 u2 . . . uk ]. T
inand seama de faptul ca u1 = kbkb 2 din (20.13) urmeaza
ca
(k)
UkT Axk = UkT b = kbk2 UkT u1 = kbk2 e1 .
(20.14)
Indicele superior precizeaza dimensiunea vectorului.
Deoarece xk se reprezinta sub forma xk = Uk k cu relatia (20.14) devine
(k)

UkT AUk k = kbk2 e1 ,


si n virtutea lui (20.5)
Hk k = kbk2 .

(20.15)

Astfel rezolvarea sistemului (20.9), de dimensiune n s-a redus la rezolvarea unui


sistem algebric de ecuatii liniare de dimensiune k.

20.3.2

Varianta reziduului minimal

Aproximatia xk se determina ca solutia problemei de optimizare


kb Axk k2 =
Din u1 =

b
kbk2

min
xKk (A,b)

kb Axk2

(20.16)

deducem
(k+1)

b = kbk2 u1 = kbk2 Uk+1 e1

(k+1)

e1

Rk+1 .

Un element x Kk (A, b) se reprezinta prin x = Uk y, cu y Rk si utilizand (20.6)


deducem
Ax = AUk y = Uk+1 Hk+1,k y.
Astfel functionala cost devine
(k+1)

kb Axk2 = k kbk2 Uk+1 e1

Uk+1 Hk+1,k yk2 =

423

20.4. CALCULUL VALORILOR S


I VECTORILOR PROPRI

(k+1)

= kUk+1 (kbk2 e1

(k+1)

Hk+1,k y)k2 = k(kbk2 e1

Hk+1,k yk2 .

Utilizand tehnica dezvoltata pentru determinarea elementului de aproximare prin


(k+1)
metoda celor mai mici patrate, determinam yk Rk+1 ce minimizeaza k(kbk2 e1

Hk+1,k yk2 .
Daca factorizarea QR a matricei Hk+1,k este Hk+1,k = QR atunci yk va fi
(k+1)
solutia sistemului Ry = kbk2 QT e1
.
Acesta metoda de rezolvare a unui sistem algebric de ecuatii liniare este denumita GMRES (Generalized Minimum RESidual).

20.4

Calculul valorilor si vectorilor propri

Fie A Mn (R). Vom gasi o aproximatie a unei perechi propri (, x) determinand o pereche proprie (, z) a matricei Hk , ce apare n descompunerea Arnoldi
(20.5)
Hk = z
si definind x = Uk z.
Atunci din (20.5) rezulta
(k) T

AUk z = Uk Hk z + hk+1,k uk+1 ek

z,

de unde
Ax = x + hk+1,k uk+1 zk .
Eroarea aproximarii (, x) este data de kAx xk2 = |hk+1,k | |zk |.

20.5

Calculul elementului de cea mai bun


a
aproximatie prin elementele unui spatiu Krylov

Ne propunem sa determinam elementul de cea mai buna aproximatie a unui


element z Rn prin elementele subspatiului Kk (A, x). Presupunem ca s-a construit descompunerea Arnoldi (20.5). Daca y = Uk c este elementul de cea mai
buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Kk (A, x) atunci din conditia
y z Kk (A, x) uTj (y z) = 0, j {1, . . . , k} UkT (y z) = 0
deducem UkT (Uk c z) = 0, de unde c = UkT z si n consecinta y = Uk UkT z.

424

CAPITOLUL 20. SPAT


II KRYLOV

Partea III
REZOLVAREA ECUAT
IILOR
NELINIARE

425

Capitolul 21
Rezolvarea ecuatiilor neliniare
21.1

Metoda liniariz
arii (Newton Kantorovici)

Fie X un spatiu Banach si T : X X un operator diferentiabil Frechet. Ne


propunem sa rezolvam ecuatia
T (x) = 0.
(21.1)
Sa presupunem ca ecuatia (21.1) are o solutie x . Daca x X este o aproximatie
a lui x atunci din diferentiabilitatea operatorului T rezulta
0 = T (x ) = T (x) + T 0 (x)(x x) + kx xkw(x, x x).

(21.2)

Liniarizand, adica neglijand ultimul termen, (21.2) se scrie


0 T (x) + T 0 (x)(x x).
Vom nota cu y solutia ecuatiei
0 = T (x) + T 0 (x)(y x),
si cu ideea ca y este o aproximatie mai buna decat x, construim sirul de aproximatii
0 = T (xk ) + T 0 (xk )(xk+1 xk ),

(21.3)

sau, n cazul inversabilitatii operatorului T 0 (xk )


xk+1 = xk [T 0 (xk )]1 T (xk ).

(21.4)

Metoda de rezolvare a ecuatiei (21.1) corespunzauare formulei (21.4) este cunoscuta si sub numele de metoda Newton - Kantorovici.
Teorema urmatoare fixeaza conditii suficiente pentru existenta unei solutii
izolate x a ecuatiei (21.1), dand regiunea n care solutia este unica si eroarea
aproximatiei xk .
427

428

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Teorema 21.1.1 Fie X un spatiu Banach, T : X X un operator diferentiabil


Frechet si x0 X. Presupunem ca exista numerele pozitive B0 , K, 0 astfel nc
at
au loc conditiile
[T 0 (x0 )]1 si k[T 0 (x0 )]1 k B0 ;
x1 = x0 [T 0 (x0 )]1 T (x0 ) si kx1 x0 k 0 ;
T 00 (x) x B(x0 , r) si kT 00 (x)k K, r0 < r.
Daca h0 = 0 KB0 12 atunci sirul (xk )kN construit prin formula de recurent
a

(21.4) converge catre o solutie x a ecuatiei (21.1).

0
0 .
Aceasta solutie este unica n bila B(x0 , r0 ), unde r0 = 1 h12h
0
k
Eroarea aproximatiei x este data de inegalitatea
kxk x k

1
2k1

k 1

(2h0 )2

0 .

(21.5)

Demonstratie. 1. Aratam la nceput ca pentru orice k N exista xk+1 , definit


prin formula de recurenta (21.4). Aceasta problema se ridica deoarece trebuie
inversat operatorul T 0 (xk ). Justificarea o facem doar pentru k = 1, rationamentul
facandu-se n continuare analog, pe baza inductiei matematice.
Existenta inversei se bazeaza pe Teorema I.2.2. Cu notatiile acestei teoreme,
alegem
L = T 0 (x1 )
K = [T 0 (x0 )]1
si trebuie verificata conditia kI KLk < 1. In cazul de fata
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )k = k[T 0 (x0 )]1 (T 0 (x0 ) T 0 (x1 ))k
k[T 0 (x0 )]1 k k(T 0 (x0 ) T 0 (x1 ))k.
Aplicand Teorema H.0.9, inegalitatea anterioara devine
kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )k B0 Kkx1 x0 k 0 KB0 = h0

1
< 1.
2

(21.6)

Prin urmare, operatorul T 0 (x1 ) este inversabil si potrivit Teoremei I.2.2, au loc
relatiile
0

[T (x )]

X
=
(I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]1 ,

(21.7)

k=0

k[T 0 (x1 )]1 k

k[T 0 (x0 )]1 k


B0 def

= B1 .
0
0
1
0
1
1 kI [T (x )] T (x )k
1 h0

(21.8)

429

21.1. METODA LINIARIZARII

2. Aratam ca n x1 au loc conditii asemanatoare celor presupuse a avea loc n


0

x.
Deoarece x2 = x1 [T 0 (x1 )]1 T (x1 ),
x2 x1 = [T 0 (x1 )]1 T (x1 ) =

(I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]1 T (x1 ).

k=0

Prin urmare
2

kx x k

kI [T 0 (x0 )]1 T 0 (x1 )kk k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k.

k=0

Folosind (21.6) obtinem


2

kx x k

hk0 k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k =

k=0

1
k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k.
1 h0

(21.9)

Fie operatorul F0 : X X definit prin F0 (x) = x [T 0 (x0 )]1 T (x). Atunci


F0 (x0 ) = x1
F00 (x) = I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x)
F000 (x) = [T 0 (x0 )]1 T 00 (x)

F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k B0 K.

Din egalitatea F0 (x1 ) = x1 [T 0 (x0 )]1 T (x1 ) se deduce


T 0 (x0 )]1 T (x1 ) = x1 F0 (x1 ) = (F (x1 ) F (x0 ) F00 (x0 )(x1 x0 )).
Aplicand din nou Teorema H.0.9 se obtine
kT 0 (x0 )]1 T (x1 )k = kF (x1 ) F (x0 ) F00 (x0 )(x1 x0 ))k

1
1
1
sup kF000 (x)k kx1 x0 k 02 KB0 = 0 h0 .
2 xB(x0 ,r)
2
2

Revenind n (21.9) avem


kx2 x1 k

0 h0 def
1
k[T 0 (x0 )]1 T (x1 )k
= 1 .
1 h0
2(1 h0 )

(21.10)

def
Fie h1 = 1 KB1 . Din (21.8), (21.10) se obtine
h1 =

h20
1
.
2
2(1 h0 )
2

(21.11)

430

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

def
1
Fie r1 = 1 h12h
1 . Pe baza formulelor de recurenta pentru 1 si h0 se obtine
1
egalitatea r1 = r0 0 , ce implica B(x1 , r1 ) B(x0 , r0 ). Intr-adevar, daca x
B(x1 , r1 ) atunci
kx x0 k kx x1 k + kx1 x0 k r1 + 0 = r0 .
3. In felul acesta, existenta sirului (xk )kN este dovedita, mai mult pentru
orice k N au loc afirmatiile
[T 0 (xk )]1 si k[T 0 (xk )]1 k Bk =

Bk1
;
1hk1

xk+1 = xk [T 0 (xk )]1 T (xk ) si kxk+1 xk k k =

k1 hk1
;
2(1hk1 )

h2

1
hk = k KBk = 2(1hk1
2 2;
k1 )

1 12hk1
rk =
k1 si B(xk , rk ) B(xk1 , rk1 ).
hk1

4. Au loc inegalitatile
hk 2h2k1
k k1 hk1
rk 2k

(21.12)
(21.13)
(21.14)

a caror demonstratie revine la reducerea la ipoteza teoremei hk 21 .


Aplicata succesiv, inegalitatea (21.12) implica
2

hk 2h2k1 2(2h2k2 )2 = 21+2 h2k2 . . .


k1

21+2+...+2

(21.15)

1
k
k
h20 = (2h0 )2 .
2

Din (21.13) deducem succesiv


k k1 hk1 k2 hk2 hk1 . . . 0 h0 h1 . . . hk1
si utilizand (21.15), se gaseste
1
1
1
1
1
k1
k1
k
k 0 (2h0 ) (2h0 )2 . . . (2h0 )2 = k (2h0 )1+2+...+2 0 = k (2h0 )2 1 0 .
2
2
2
2
2
Din xk+p B(xk+p , rk+p ) B(xk , rk ) rezulta
kxk+p xk k rk

1
2k1

k 1

(2h0 )2

0 ,

k N,

(21.16)

431

21.2. METODA LINIARIZARII


MODIFICATA

adica (xk )kN este un sir fundamental, deci convergent.


5. Fie x = limk xk . Trecand la limita n formula de recurenta (21.4) scrisa
sub forma T 0 (xk )(xk+1 xk ) = T (xk ) se obtine T (x ) = 0.
Pentru p din (21.16) rezulta evaluarea erorii (21.5).
6. Pentru a demonstra unicitatea solutiei ecuatiei (21.1) n bila B(x0 , r0 )
presupunem prin absurd ca exista n plus y B(x0 , r0 ) astfel ncat T (y ) = 0.
Fie operatori Fk : X X definiti prin Fk (x) = x [T 0 (xk )]1 T (x). Atunci
Fk (xk ) = xk+1
Fk0 (x) = I [T 0 (xk )]1 T 0 (x)
Fk00 (x) = [T 0 (xk )]1 T 00 (x)

Fk0 (xk ) = 0
kFk00 (x)k Bk K.

Prin inductie matematica aratam ca


xk B(y , rk )

ky xk k rk .

(21.17)

Etapa de verificare, k = 0.
y B(x0 , r0 )

ky x0 k r0

x0 B(y , r0 ).

Etapa de demonstratie. Presupunand ca


xk B(y , rk )

ky xk k rk

deducem succesiv
ky xk+1 k = kFk (y ) Fk (xk ) Fk0 (xk )(y xk )k

1
1
sup kFk00 (z)k ky xk k2 Bk Krk2 = rk+1 ,
2 z[xk ,y ]
2

adica xk+1 B(y , rk+1 ).


Pentru k , din (21.17) rezulta x = y .

21.2

Metoda liniariz
arii modificat
a

In locul formulei de recurenta (21.4) se considera formula


x = x0
xk+1 = xk [T 0 (x0 )]1 T (
xk )

k N.

(21.18)

Astfel se elimina necesitatea inversarii, n cadrul iteratiilor iteratii k > 0, a operatorului T 0 (xk ). Acest fapt are ca efect micsorarea vitezei de convergenta.
Metoda corespunzatoare formulei (21.18) este numita metoda liniarizarii (Newton - Kantorovici) modificata.
Se observa ca x1 = x1 . Convergenta procedeului este data de teorema

432

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Teorema 21.2.1 Fie X un spatiu Banach, T : X X un operator diferentiabil


Frechet si x0 X. Presupunem ca exista numerele pozitive B0 , K, 0 astfel nc
at
au loc conditiile
[T 0 (x0 )]1 si k[T 0 (x0 )]1 k B0 ;
x1 = x0 [T 0 (x0 )]1 T (x0 ) si kx1 x0 k 0 ;
T 00 (x) x B(x0 , r) si kT 00 (x)k K, 0 < r.
Daca h0 = 0 KB0 < 21 atunci sirul (
xk )kN construit prin formula de recurent
a

(21.18) converge catre solutia x a ecuatiei (21.1).


Eroarea aproximatiei xk este data de inegalitatea
p
(21.19)
k
xk x k 20 h0 (1 1 2h0 )k1 .
Demonstratie. Folosim din nou de operatorul F0 : X X definit prin F0 (x) =
x [T 0 (x0 )]1 T (x) si cu proprietatile
F0 (
xk ) = xk+1
F0 (x ) = x
F00 (x) = I [T 0 (x0 )]1 T 0 (x)
F000 (x) = [T 0 (x0 )]1 T 00 (x)

k N
F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k B0 K.

Daca M = B(x0 , r0 ) B(x , kx1 x k) atunci F (M ) M.


Intr-adevar, daca x M atunci

kF0 (x) x0 k kF0 (x) x1 k + kx1 x0 k =


= kF0 (x) F0 (x0 ) F00 (x0 )(x x0 )k + kx1 x0 k
1
1
kx x0 k2 sup kF000 (z)k + 0 r02 B0 K + 0 = r0 ,
2
2
z[x0 ,x]
adica F0 (x) B(x0 , r0 ).

kF0 (x) x k = kF0 (x) F0 (x )k kx x k sup kF00 (z)k.


z[x,x ]

Dearece z = x + (1 )x , [0, 1], utilizand evaluarea


kF00 (z)k = kF00 (z) F00 (x0 )k kz x0 k sup kF000 (y)k
y[x0 ,z]

433

21.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE

B0 Kkx + (1 )x x0 k = B0 Kk(x x0 ) + (1 )(x x0 )k


B0 K(kx x0 k + (1 )kx x0 k)
B0 K max{kx x0 k, kx x0 k} B0 Kr0 ,
inegalitatea anterioara devine
kF0 (x) x k B0 Kr0 kx x k = (1
(1

1 2h0 )kx x k

1 2h0 )kx1 x k,

adica F0 (x) B(x , kx1 x k).


Retinem inegalitatea
kF0 (x) x k (1

p
1 2h0 )kx x k,

x M.

(21.20)

Aplicand succesiv (21.20), rezulta


k
xk x k = kF0 (
xk1 ) F0 (x )k
(1

(21.21)

p
p
1 2h0 )k
xk1 x k . . . (1 1 2h0 )k1 k
x1 x k.

Din (21.5), deducem k


x1 x k = kx1 x k 2h0 0 , cu care (21.21) devine
(21.19). Din aceasta inegalitate rezulta convergenta sirului (
xk )kN catre x .

21.3

Rezolvarea numeric
a a sistemelor
algebrice de ecuatii neliniare

Fie D un domeniu convex din Rn si T1 , . . . , Tn : D R n functii avand


derivate partiale de ordinul ntai si doi continue. Consideram sistemul algebic de
n ecuatii neliniare cu necunoscutele x1 , . . . , xn :

T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
...
(21.22)

Tn (x1 , . . . , xn ) = 0
si dorim sa determinam o solutie a sistemului, adica un element x = (x1 , . . . , xn )
D astfel ncat Ti (x ) = Ti (x1 , . . . , xn ) = 0, i = 1, . . . , n. In cazul n = 1 se
foloseste termenul de ecuatie n locul celui de sistem.

434

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Definind operatorul T : D Rn prin

T1 (x)
,
T (x) = . . .
Tn (x)

x = (x1 , . . . , xn ),

sistemul (21.22) se rescrie sub forma (21.1).


In acest cadru se poate da o demonstratie mai simpla teoremei de convergenta
pentru metoda liniarizarii.
Teorema 21.3.1 Daca T 0 este lipschitziana, adica
L > 0 astfel ncat

kT (y) T (x)k Lkx yk,

x, y D,

atunci
1.
Z
T (y) T (x) =

T 0 (x + t(y x))(y x)dt,

x, y D;

L
ky xk2 ,
2

x, y D.

2.
kT (y) T (x) T 0 (x)(y x)k
Demonstratie. 2. Din
Z

T (y) T (x) T (x)(y x) =

T 0 (x + t(y x))(y x)dt T 0 (x)(y x) =

(T 0 (x + t(y x)) T 0 (x))(y x)dt

=
0

se deduc succesiv inegalitatile


1

(T 0 (x + t(y x)) T 0 (x))(y x)dtk

kT (y) T (x) T (x)(y x)k k


0

1
0

kT (x+t(yx))T (x))(yx)kdt
0

kT 0 (x+t(yx))T 0 (x))kk(yx)kdt

Lky xk2

tdt =
0

L
ky xk2 .
2

Teorema 21.3.2 Fie D Rn un domeniu convex si

435

21.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE

1. F : D Rn o functie diferentiabila astfel ncat exista L > 0 pentru care


kT (y) T (x)k Lkx yk, x, y D;
2. x este o solutie a ecuatiei T (x) = 0 pentru care matricea T 0 (x ) este inversabila si k[T 0 (x )]1 k < ;
3. x0 D astfel cat kx0 x k < .
Daca L < 21 atunci se poate construi sirul (xn )nN prin metoda liniarizarii,
xn+1 = xn [T 0 (xn )]1 T (xn ), n N. Sirul converge catre x .
Demonstratie. Pentru kxx k , potrivit Teoremei 16.1.2, deoarece k[T 0 (x )]1 k <
si kT (x) T (x )k Lkx x k L rezulta ca operatorul T 0 (x) este inversabil

.
si k[T 0 (x)]1 k 1L
Prin urmare, daca kxn x k < atunci T 0 (xn ) este inversabil.
Aratam ca xn+1 = xn [T 0 (xn )]1 T (xn ) satisface inegalitatea kxn+1 x k < .
Au loc egalitatile
kxn+1 x k = kxn [T 0 (xn )]1 T (xn )x k = kxn x [T 0 (xn )]1 (T (xn )T (x ))k =
= k[T 0 (xn )]1 (T (xn ) T (x ) T 0 (xn )(xn x )k
k[T 0 (xn )]1 kk(T (xn ) T (x ) T 0 (xn )(xn x )k

Notand k =

L
,
2(1L)

L
kxn x k2
2(1 L)

2 L
< .
2(1 L)

inegalitatea anterioara se poate scrie


kxn+1 x k kkxn x k2 .

Utilizand succesiv aceasta inegalitate, se obtine


n1

kxn x k k 1+2+...+2
Deoarece kkx0 x k

L
2(1L)

kx0 x k2 =

1
n
(kkx0 x k)2 .
k

< 1 rezulta ca limn kxn x k = 0.

Pentru rezolvarea sistemului (21.22) vom folosi metoda liniarizarii (Newton


Kantorovici) sau metoda liniarizarii modificata, tratate anterior.

436

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Exemplul 21.3.1 Sa se verifice conditiile Teoremei 21.1.1 n cazul sistemului


algebric de ecuatii neliniare

10x1 + x21 2x2 x3 0.1 = 0


10x2 x22 + 3x1 x3 + 0.2 = 0

10x3 + x23 + 2x1 x2 0.3 = 0


0
0
x1
0
0

x1
0 .
=
si x =
0
x1
0
Operatorul T este definit prin T = (T1 , T2 , T3 ), unde
T1 (x) = T1 (x1 , x2 , x3 ) = 10x1 + x21 2x2 x3 0.1
T2 (x) = T2 (x1 , x2 , x3 ) = 10x2 x22 + 3x1 x3 + 0.2
T3 (x) = T3 (x1 , x2 , x3 ) = 10x3 + x23 + 2x1 x2 0.3
iar

T 0 (x) =

T1
(x)
x1
T2
(x)
x1
T3
(x)
x1

T1
(x)
x2
T2
(x)
x2
T3
(x)
x2

T1
(x)
x3
T2
(x)
x3
T3
(x)
x3

2x1 + 10
2x3
2x2
=
.
3x3
2x2 + 10
3x1
2x2
2x1
2x3 + 10

In cele ce urmeaza se va utiliza norma k k .


Atunci [T 0 (x0 )]1 = (10I)1 = 0.1I, deci
def
k[T 0 (x0 )]1 k = k0.1Ik = 0.1 = B0 .
Formulele de recurenta (21.4) corespunzatoare metodei liniarizarii sunt
k+1 k
x1
x1
xk+1

xk1
=
1
xk1
xk+1
1
1

2xk1 + 10
2xk3
2xk2
10xk1 + (xk1 )2 2xk2 xk3 0.1
10xk2 (xk2 )2 + 3xk1 xk3 + 0.2 .
3xk3
2xk2 + 10
3xk1

k
k
k
2x2
2x1
2x3 + 10
10xk3 + (xk3 )2 + 2xk1 xk2 0.3
1

x1
0.01
Pentru k = 0, gasim x1 = x11 = 0.02 , astfel ncat kx1 x0 k =
x11
0.03
def
0.3 = 0 .

437

21.4. REZOLVAREA ECUAT


IILOR ALGEBRICE

Diferentiala de ordinul doi T 00 (x) (R3 , (R3 , R3 ) ) se poate reprezenta prin


T 00 (x) =

2
2
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
2 T1
(x) x
(x) x
(x) xT21 (x) x
(x) x
(x) x
(x) xT21 (x)
(x) x
x2
2 x1
3 x1
1 x2
3 x2
1 x3
2 x3
1
2
3
2
2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
2 T2
(x) x
(x) x
(x) xT22 (x) x
(x) x
(x) x
(x) xT22 (x)
(x) x
x1
x1
x2
x2
x3
x3
x2
2
3
1
3
1
2
1
2
3
2
2
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
2 T3
(x) x
(x) x
(x) xT23 (x) x
(x) x
(x) x
(x) xT23 (x)
(x) x
x1
x1
x2
x2
x3
x3
x2
2
3
1
3
1
2
1
2
3

2 0 0 0 0 2 0 2 0
= 0 0 3 0 2 2 3 0 0 ,
0 2 0 2 0 2 0 0 2

interpretat n sensul
T 00 (x)(h) =

2 T1
x2
1
2 T2
x2
1
2 T3
x2
1

2 T

2 T

2 T

2 T

2 T

2 T

1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
2 (x)h +
2 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1
3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + x x
2
3
x3 x1
2
1

2 T1
x1 x2
2 T2
x1 x2
2 T3
x1 x2

(x)h1 +
(x)h1 +
(x)h1 +

2 T1
x2
2
2 T2
x2
2
2 T3
x2
2

2 T

1 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T

2 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2
2 T

3 (x)h
(x)h2 + x x
3
3
2

2 T1
x1 x3
2 T2
x1 x3
2 T3
x1 x3

2 T

2 T

2h1 2h3 2h2


kT 00 (x)k = sup kT 00 (x)(h)k = sup k 3h3 2h2 3h1 k =
khk1
khk1
2h2 2h1
2h3
def
= sup max{2|h1 |+2|h3 |+2|h2 |, 3|h3 |+2|h2 |+3|h1 |, 2|h2 |+2|h1 |+2|h3 |} 8 = K.
khk1

Prin urmare h0 = 0 KB0 = 0.024 < 21 .

Rezolvarea ecuatiilor algebrice

Fie T : R R o functie derivabila.

21.4.1

Metoda tangentei

In cazul n = 1, metoda liniarizarii aplicata rezolvarii ecuatiei algebrice T (x) =


0 conduce la formarea sirului
xk+1 = xk

T (xk )
T 0 (xk )

k N.

x3
2 T

3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + x x
3
2
x2
2
3
3

Atunci

21.4

2 T

1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + x x
3
2
x2
2
3
3
2 T2
2 T2
(x)h1 + x x (x)h2 +
(x)h
3
2

(21.23)

438

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Relatiile (21.23) au urmatoarea interpretare geometrica care justifica numele


metodei: xk+1 reprezinta intersectia tangentei n xk la graficul functiei T (x) cu
axa 0x.
In cazul ecuatiei polinomiale
T (z) = a0 z n + a1 z n1 + . . . + an1 z + an = 0
metoda tangentei considerata n corpul numerelor complexe C permite determinarea atat a radacinilor reale cat si a celor complexe.

21.4.2

Metoda functiei inverse

Presupunem ca functia T satisface urmatoarele ipoteze:


Functia T este inversabila n intervalul I=(a,b) si F = T 1 :
Ecuatia T (x) = 0 are o solutie x n intervalul I;
Functiile T si F au derivate continue pana la ordinul m + 1.
Din aceste ipoteze rezulta ca solutia x este unica si
x = F (0).
Deoarece functia F nu este cunoscuta, o vom aproxima cu o functie
F (y) = (y) + R(y).
Atunci x (0).
Asupra functiei se impun cerintele ca sa aproximeze cat mai bine functia F
si sa poata fi usor calculabila. Astfel vom avea
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor (sau metoda lui Cebsev)
n care este un polinom Taylor atasat functiei F. Acest caz generalizeaza
metoda tangentei.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange n care este un polinom
de interpolare Lagrange.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor. In dezvoltarea tayloriana
a functiei F n jurul punctului y0
F (y) = F (y0 ) +

m
X
F (i) (y0 )
i=1

i!

(y y0 )i +

F (m+1) ()
(y y0 )m+1
(m + 1!

439

21.4. REZOLVAREA ECUAT


IILOR ALGEBRICE

alegand y = 0 si y0 = T (x) cu x I, obtinem

x = F (0) = x +

m
X

(1)i

i=1

F (i) (T (x)) i
F (m+1) () m+1
T (x) + (1)m+1
T
(x).
i!
(m + 1)!

P
(i)
i F (T (x)) i
T (x) furnizeaza o aproximatie a solutiei
Rezulta ca expresia x+ m
i=1 (1)
i!

x . Pe baza acestei observatii construim sirul de aproximatii succesive


x

k+1

=x +

m
X

(1)i

i=1

Astfel

F (i) (T (xk )) i k
T (x )
i!

k N,

x0 I.

m
X
F (i) (T (x)) i
T (x).
(x) = x +
(1)i
i!
i=1

Derivand succesiv identitatea F (T (x)) = x obtinem


F 0 (T (x))T 0 (x) = 1
F 00 (T (x))[T 0 (x)]2 + F 0 (T (x))T 00 (x) = 0
F (3) (T (x))[T 0 (x)]3 + 3F 00 (T (x))T 0 (x)T 00 (x) + F 0 (x)T (3) = 0,
de unde

T 00 (x)
F (T (x)) = 0
,
[T (x)]3

1
F (T (x)) = 0 ,
T (x)

00

F (3) (T (x)) =

3[T 00 (x)]2
T (3) (x)

,
[T 0 (x)]5
[T 0 (x)]4

etc.

)
Pentru m = 1 gasim xk+1 = xk TT0(x
, adica se regaseste sirul construit prin
(xk )
metoda tangentei, iar pentru m = 2 gasim

xk+1 = xk

T 00 (xk )[T (xk )]2


T (xk )

.
T 0 (xk )
2[T 0 (xk )]3

In continuare ne propunem sa studiem convergenta sirului (xk )kN , construit


prin metoda functiei inverse.
Teorema 21.4.1 Fie I un interval deschis si : I R o functie cu derivata
continua n I. Daca |0 (x0 )| < 1, x0 I atunci exista r > 0 astfel ncat este
contractie n multimea [x0 r, x0 + r].

440

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Demonstratie. Fie 0 <  < 1 |0 (x0 )|. Din continuitatea lui 0 n x0 rezulta
ca exista > 0 astfel ncat
|x x0 | < |0 (x) 0 (x0 )| < .
Atunci, pentru orice x (x0 , x0 + ) I
|0 (x)| |0 (x) 0 (x0 )| + |0 (x0 )| <  + |0 (x0 )| = a < 1.
Exista r (0, ) astfel ncat [x0 r, x0 +r] I. Pentru orice x, y [x0 r, x0 +r]
utilizand teorema de medie a lui Lagrange, obtinem
|(x) (x0 )| = |0 (c)||x y| a|x y|.
ipotezele teoremei anterioare, daca (x ) = 0 si |0 (x )| < 1
Teorema 21.4.2 In
atunci exista r > 0 astfel ncat sirul (xk )kN definit prin formula de recurent
a
k+1
k

x
= (x ), k N, converge catre x , oricare ar fi x [x r, x + r].
Demonstratie. Din teorema 21.4.1 rezulta existenta lui r astfel ncat este
contractie n multimea [x r, x + r]. Fie a constanta de contractie. Deoarece
|(x ) x | = 0 < (1 a)r,
tinand seama de teoremele I.1.1 si I.1.2 rezulta ca sirul (xk )kN converge catre
x , unicul punct fix al lui .
Proprietatea de convergenta a sirului (xk )kN , construit prin metoda functiei
inverse cu polinomul lui Taylor este formulata n teorema
Teorema 21.4.3 Daca aproximatia initiala x0 este suficient de apropiata de
x , solutia ecuatiei T (x) = 0 din intervalul I, atunci sirul (xk )kN , construit prin
metoda functiei inverse cu polinomul lui Taylor converge catre x .
Demonstratie. Definim functia m : I R prin
m (x) = x +

m
X
F (i) (T (x)) i
T (x)
(1)i
i!
i=1

Derivata acestei functii este


0

(x) = 1 +

m
X
i=1

(1)i [

1
F (i) (T (x))T i1 (x)T 0 (x)+
(i 1)!

441

21.4. REZOLVAREA ECUAT


IILOR ALGEBRICE

1 (i+1)
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)] = 1 F 0 (T (x)T 0 (x)+
i!
m
m
X
X
(1)i (i)
(1)i (i+1)
i1
0
+
F (T (x))T (x)T (x) +
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)].
(i

1)!
i!
i=2
i=1

Prin schimbarea de indice n a doua suma, expresia derivatei devine


m
X
(1)j (j)
F (T (x))T j1 (x)T 0 (x)+
(j

1)!
j=2

0 (x) =

m+1
X
j=2

(1)j1 (j)
F (T (x))T j+1 (x)T 0 (x)] =
(j 1)!

(1)m (m+1)
F
(T (x))T m (x)T 0 (x).
m!

Au loc egalitatile m (x ) = x si 0 (x ) = 0. Potrivit teoremei 21.4.2, daca x0


este suficient de aproape de x , atunci sirul (xk )kN converge catre x .
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange.1 Fie m N ,
x1 , x2 , . . . , xm+1 puncte distincte ale intervalului I si yi = T (xi ), i {1, 2, . . . , m+
1}.
In egalitatea
F (y) = L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(y) +

m+1
Y

(y yi )

i=1

F (m+1) ()
,
(m + 1)!

alegand y = 0, obtinem

x = F (0) = L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) +

m+1
Y

(yi )

i=1

F (m+1) ()
.
(m + 1)!

Expresia L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) furnizeaza o aproximatie a solutiei x pe care


o notam xm+2 . In continuare se reia procedeul cu x2 , x3 , . . . , xm+2 . In general,
daca s-au determinat xk , xk+1 , . . . , xm+k atunci
xk+m+1 = L(Pm ; yk , yk+1 , . . . , yk+m ; F )(0)
1

(yi = T (xi )).

Pentru aceast paragraf este necesar cunoasterea polinomului de interpolare Lagrange.

442

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Daca uk (y) =

Qk+m
j=k

(y yj ) atunci
xk+m+1 = uk (0)

k+m
X
i=k

xi
.
yi u0k (yi )

(21.24)

k+m+1
Din egalitatea uk+1 (y) = uk (y) yyyy
deducem formulele de recurenta
k

yk+m+1
uk+1 (0) =
uk (0),
yk

(
u0k+1 (yi )

k+m+1
u0k (yi ) yi y
i {k + 1, . . . , k + m}
yi yk
uk (yk+m+1 )
i=k+m+1
yk+m+1 yk

Utilizand formula baricentrica a polinomului de interpolare Lagrange, formula


(21.24) se scrie
Pk+m xi
i=k

yi u0k (yi )

i=k

1
yi u0k (yi )

xk+m+1 = Pk+m
Pentru m = 1 gasim
xk+2 =

xk yk+1 xk+1 yk
,
yk+1 yk

cunoscuta sub numele de metoda coardei, deoarece xk+2 reprezinta intersectia


dreptei ce uneste punctele de coordonate (xk , yk ), (xk+1 , yk+1 ) cu axa Ox.
Metoda functiei inverse cu polinomul lui Lagrange nu face apel la derivatele
functiei T.

21.4.3

Metoda Ridder

Metoda Ridder apartine familiei de metode pentru rezolvarea unei ecuatii


algebrice care nu presupun proprietatea de derivabilitate.
Presupunem ca solutia x a ecuatiei T (x) = 0 apartine intervalului (x1 , x2 ),
mai mult T (x1 )T (x2 ) < 0.
2
Se noteaza x3 = x1 +x
, yj = f (xj ), j = 1, 2, 3 si determinam functia eax astfel
2
ncat punctele (x1 , eax1 y1 ), (x1 , eax3 y3 ), (x2 , eax2 y2 ) sa fie coliniare.
Conditia de coliniaritate este


x1 eax1 y1 1


x3 eax3 y3 1 = 0.


x2 eax2 y2 1

443

21.4. REZOLVAREA ECUAT


IILOR ALGEBRICE

Impartind coloana a doua prin eax1 si cu notatia q = a x2 x1 se obtine


2



x1 y1 1

x
y
1
1
1



q
q
x3 e y3 1 = x3 x1 e y3 y1 0 = 0.



x2 e2q y2 1 x2 x1 e2q y2 y1 0
Dezvoltand determinantul, n urma calculelor rezulta ecuatia
e2q y2 2eq y3 + y1 = 0,
de unde
y3

p
y32 y1 y2
.
y2

eq =
p
Deoarece y1 y2 < 0 y3 < y32 y1 y2 si cum rezultatul trebuie sa fie pozitiv,
semnul din fata radicalului va fi sign (y2 ) = . Astfel
p
y3 +  y32 y1 y2
q
e =
.
y2
Fie d dreapta determinata de cele trei puncte:
eax1 y1 eax3 y3
y eax3 y3 =
(x x3 ).
x1 x3
Notam prin x4 punctul de intersectie al dreptei d cu axa Ox:
eax3 y3
eq y3
x4 = x3 (x3 x1 ) ax3
=
x

(x

x
)
.
3
3
1 q
e y3 eax1 y1
e y3 y1
Utilizand expresia lui eq se obtine
y3
x4 = x3 (x3 x1 ) p 2
.
(21.25)
y3 y1 y2
Daca  = 1 y2 > 0 atunci y1 y2 < 0.
Daca  = 1 y2 < 0 atunci y1 y2 > 0.
In consecinta  = sign (y1 y2 ) si formula (21.25) devine
sign (y1 y2 )y3
x4 = x3 + (x3 x1 ) p 2
.
y3 y1 y2

(21.26)

Din (21.26) rezulta inegalitatea


|x4 x3 |

x2 x1
,
2

din care se deduce ca x4 (x1 , x2 ).


(k)
(k)
Putem defini acum formulele de recurenta. Fie k N si x1 = x1 , x2 = x2 .
(k+1)
(k)
(k+1)
(k+1)
Daca f (x1 )f (x4 ) < 0 atunci x1
= x1 si x2
= x4 iar n caz contrar x1
=
(k+1)
(k)
x4 si x2
= x2 .

444

21.5

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Rezolvarea ecuatiilor polinomiale

Fie polinomul P C[X], P (z) = z n + a1 z n1 + . . . + an1 z + an . Deoarece


polinomul P are n radacini reale sau complexe, specificul rezolvarii unei ecuatii
polinomiale
P (z) = 0
(21.27)
consta n cerinta determinarii tuturor radacinilor sale.
Metodele prezentate n continuare permit determinarea simultana (paralela)
a celor n radacini.

T1 (z)

Fie Cn o multime deschisa, T : Cn , T (z) = ... un operator


Tn (z)
de m ( 2) ori diferentiabil, avand diferentiala de ordin m continua n si sirul
(z (k) )kN construit prin formula de recurenta
(k)
z1
..
(k+1)
(k+1)
(k)
(k)
= Ti (z (k) ),
(21.28)
z
= T (z ), z = . zi
(k)

zn

i {1, 2, . . . , n}, k N.
In Cn se va utiliza norma kzk = max{|z1 |, |z2 |, . . . , |zn |}.

Notam prin = ... vectorul format de radacinile polinomului P.


n
Teorema 21.5.1 Daca
1. T () = ,
2. T 0 () = T 00 () = . . . = T (m1) () = 0
atunci exista r > 0 astfel ncat pentru orice z (0) Cn , kz (0) k < r, sirul
construit prin formula de recurenta z (k+1) = T (z (k) ), k N, (21.28) converge
catre .
Demonstratie. Fie r0 > 0 astfel ncat V0 = {z Cn : kz k r0 } si
C0 = maxzV0 kT (m) (z)k.
Exista 0 < r r0 astfel ncat
1
  m1
C0 r m
C0
<r
r < 1.
m!
m!

445

21.5. REZOLVAREA ECUAT


IILOR POLINOMIALE

Notam V = {z Cn : kz k r}. Daca z V atunci Teorema H.0.9 si


ipotezele prezente implica
kT (z) k = kT (z) T ()

m1
X
j=1

1 (j)
T () (z ) . . . (z ) k
{z
}
|
j!
j ori

1
C0 r m
m
(m)

kz k sup kT ()k
< r,
m!
m!
[,z]
adica T (z) V.
In particular, pentru z = z (k) din relatiile anterioare deducem
kz (k+1) k = kT (z (k) ) k

C0 (k)
kz km .
m!

(21.29)

Utilizand repetat inegalitatea (21.29) gasim


kz (k) k

C0 (k1)
C0 C0 (k2)
kz
km
( kz
km )m =
m!
m! m!

C0 1+m (k2)
C0
2
k1
k
)
kz
km . . . ( )1+m+...+m kz (0) km <
m!
m!
mk

mk
1
C0 m1
C0 m1
(0)
mk
kz k ( )
r
0, k .
<( )
m!
m!

=(

Din inegalitatea (21.29) deducem totodata faptul ca ordinul de convergenta


al sirului (z (k) )kN este cel putin m (Anexa F).
In cele ce urmeaza vom presupune ca radacinile polinomului P sunt simple.
Intotdeauna putem elimina radacinile multiple considerand n locul lui P,
P
polinomul
, ale carei radacini coincid cu cele ale lui P si sunt simple.
cmmdc(P,P 0 )
In acest caz exista o vecinatate a lui astfel ncat pentru orice z, cuprins n
acea vecinatate, are componentele distincte doua cate doua.
Vom utiliza notatiile

z1
n
Y

z = ... si Qi (z) =
(zi zj ).
j=1
zn
j6=i
Astfel z va reprezenta un numar complex n timp ce z reprezinta un vector avand
ca si componente numere complexe.

446

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Daca z1 , . . . , zn sunt numere complexe, notam


n
Y
u(z) =
(z zj )
j=1
n

Y
u(z)
ui (z) =
=
(z zj )
z zi
j=1
j6=i

Metoda Durand-Kerner. Scriem egalitatea P (z) = (z 1 ) . . . (z n )


sub forma
P (z)
j=1 (z j )

z i = Q n

P (z)
.
j=1 (z j )

sau i = z Qn

j6=i

(21.30)

j6=i

(k)
z1

Daca z (k) = ... este o aproximatie a lui atunci, nlocuind n membrul


(k)
zn
drept din (21.30) componentele lui cu componentele corespunzatoare ale lui
z (k) , formula (21.30) sugereaza formulele de recurenta

(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

Qn

(k)

P (zi )
(k)

j=1

j6=i

(zi

(k)

(k)

zj )

= zi

P (zi )
,
Qi (z (k) )

i {1, 2, . . . , n}, k N.

In acest caz, expresia functiei Ti (z) este


Ti (z) = zi

P (zi )
.
Qi (z)

Evident Ti () = i . Calculam derivatele partiale ale functiei Ti (z).


Ti (z)
P 0 (zi ) P (zi ) Qi (z)
=1
+
.
zi
Qi (z) Q2i (z) zi
Deoarece P 0 (i ) =

Qn

j=1

j6=i

(i j ) = Qi (), rezulta

Ti ()
zi

Pentru i 6= j
Ti (z)
P (zi ) Qi (z)
= 2
,
zj
Qi (z) zj
deci

Ti ()
zj

= 0.

= 0.

447

21.5. REZOLVAREA ECUAT


IILOR POLINOMIALE

In consecinta T 0 () = 0, deci ordinul de convergenta al sirului (z (k) )kN este


2.
(k)

P (z

(k)

Daca j din membrul drept al lui (21.30) se nlocuieste cu zj Qj (zj(k) ) atunci


se obtine metoda Durand-Kerner mbunatatita, avand ordinul de convergenta 3,
(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

P (zi )

Qn
(k)
(k)
zi zj +
j=1
j6=i

(k)

P (zj )

i {1, 2, . . . , n}, k N.

,

Qj (z (k) )

Metoda Ehrlich. Fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte doua cate doua.


Pentru calcului radacinii i utilizam metoda tangentei n cazul ecuatiei
P (z)
= 0.
ui (z)
In prealabil calculam


P (z)
ui (z)

0

P 0 (z) P (z) X 1
P 0 (z) P (z) u0i (z)

=
.
ui (z)
ui (z) ui (z)
ui (z)
ui (z) j=1 z zj
j6=i

Pentru z = zi , presupunand P 0 (zi ) = ui (zi ) adevarata, daca zi = i , i vom


avea
0

n
n
P (zi ) X 1
P (zi ) X 1
P (z)
|z=zi 1
=1
.
ui (z)
ui (zi ) j=1 zi zj
Qi (z) j=1 zi zj
j6=i

j6=i

Metoda tangentei conduce la formulele de recurenta


(k)

(k+1)

zi

P (zi )
Qi (z (k) )

(k)

= zi

(k)

P (zi )
Qi (z (k) )

Pn

1
j=1 (k)
(k)
z
z
j6=i i
j

(k)

(k)

= zi

P (zi )
(k) P
Qi (z (k) ) P (zi ) nj=1

j6=i

(k)
z1

i {1, . . . , n}, k N. Binenteles z (k) = ... .


(k)
zn
Ordinul de convergenta al metodei Ehrlich este 2.

1
(k)
(k)
zi zj

448

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Metoda Nourein. Din nou fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte doua


cate doua. P (z) u(z) este un polinom de grad n 1, deci coincide cu polinomul
de interpolare L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P u)(z) = L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z)
P (z) u(z) = L(Pn1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z) =

n
X

P (zj )

j=1

u(z)
.
(z zj )u0 (zj )

Pentru z = i obtinem
n

X
P (zj )
P (zi )
1 =
+
0
(i zi )u (zi ) j=1 (i zj )u0 (zj )
j6=i

si explicitand i zi gasim
P (zi )
ui (zi )

i = zi

1+

Pn

j=1

j6=i

P (zj )
(i zj )u0 (zj )

(21.31)

Reluand rationamentul facut la metoda Durand-Kerner obtinem formulele de


recurenta
(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

1+

Pn

P (zi )
Qi (z (k) )
P (zj )

j=1

(k)

j6=i (zi

i {1, . . . , n}, k N.

(k)

zj )Qj (z (k) )

Ordinul de convergenta al metodei Nourein este 3.


P (z

(k)

(k)

Daca i din membrul drept al lui (21.31) se nlocuieste cu zi Qi (zi(k) ) atunci


se obtine metoda Nourein mbunatatita, avand ordinul de convergenta 4,
(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

P (zi )
Qi (z (k) )

1+

j=1

j6=i (z (k)
i

i {1, . . . , n}, k N.

(k)

P (zj )

Pn

(k)
P (z
)
(k)
i
zj )Qj (z (k) )
Qi (z (k) )

Metoda Wang-Zheng. Formulele de recurenta ale acestei metode sunt


(k+1)

zi

(k)

= zi
(k)
P 0 (zi )
(k)
P (zi )

(k)
P 00 (zi )
(k)
0
2P (zi )

(k)
P (zi )
(k)
0
2P (zi )

1
"
Pn

j=1

(k)

j6=i zi

1
(k)
zj

#,

2
+

Pn

j=1

(k)

j6=i (zi

1
(k)
zj )2

449

21.5. REZOLVAREA ECUAT


IILOR POLINOMIALE

i {1, . . . , n}, k N.
Ordinul de convergenta al metodei Wang-Zheng este 4.
Determinarea aproximatiilor initiale
Asa cum s-a vazut, convergenta metodei de rezolvare a unei ecuatii polinomiale depinde de alegerea adecvata a aproximatiilor initiale ale radacinilor.
In acest sens sunt utile urmatoarele rezultate privind localizarea radacinilor
unui polinom.
Teorema 21.5.2 Radacinile polinomului P (z) = a0 z n + a1 z n1 + . . . + an1 z +
an C[X] se afla n discul B(0, R) cu R = 1 + |ab0 | , unde b = max{|a1 |, . . . , |an |}.
Demonstratie. Pentru |z| > 1 au loc majorarile
|a1 z n1 + . . . + an1 z + an | b(1 + |z| + . . . + |z|n1 ) b

|z|n1
.
|z| 1

si inegalitatile
n

|P (z)| |a0 ||z| |a1 z


Daca
|a0 |

n1

+ . . . + an1 z + an | |z|

b
>0
|z| 1

|z| > 1 +

b
|a0 |
|z| 1


.

b
= R,
|a0 |

atunci |P (z)| > 0, adica polinomul P nu are radacini n afara discului B(0, R),
de unde concluzia teoremei.
Teorema 21.5.3 Fie Q C un patrat cu centrul n a si semidiagonala r si
polinomul P (z) = b0 (z a)n + b1 (z a)n1 + . . . + bn1 (z a) + bn C[X]. Daca
|P (a)| > |b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r
atunci polinomul P nu are nici o radacina n patratul Q.
Demonstratie. Daca z Q atunci |z a| r. Deoarece
|P (z) P (a)| = |b0 (z a)n + b1 (z a)n1 + . . . + bn1 (z a)|
|b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r
din inegalitatea
|P (z)| = |P (a) (P (a) P (z))| |P (a)| |P (z) P (a)|
|P (a)| (|b0 |rn + |b1 |rn1 + . . . + |bn1 |r) > 0,
deducem ca polinomul P nu are radacini n patratul Q.

450

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

R
ad
acinile unui polinom ca valorile proprii
Putem determina radacinile polinomului P (x) = xn +a1 xn1 +. . .+an1 x+an
calculand valorile proprii ale matricei

A=

a1 a2 a3
1
0
0
0
1
0
..
.
0
0

0
0

0
0

. . . an1 an
...
0
0

...
0
0

..
..
.
.

...
0
0
...
1
0

(21.32)

Polinomul caracteristic atasat matricei A este



+ a1 a2 a3

1
0


0
1


f () = |In A| =
..

.


0
0 0


0
0 0


. . . an1 an
...
0
0
...
0
0
.. .
...
.
...
0
. . . 1

Succesiv, nmultim coloanele 1, 2, . . . , n 1 cu si l adunam la coloana alaturata


din dreapta. In final obtinem
f () =




=

+ a1
1
0
.
.
.
0
0

2 + a1 + a2
0
1

3 + a1 2 + a2 + a3
0
0

...
...
...

n1 + a1 n2 + . . . + an2 + an1
0
0

0
0

0
0

.
.
.
...
...

0
1

P ()
0
0
.
.
.
0
0

Dezvoltand acest determinant dupa ultima coloana gasim f () = P (). Astfel


rezolvarea ecuatiei polinomiale P (z) = 0 revine la calculul valorilor proprii ale
matricei A.
Aceasi ideea este utilizata de metoda Spacht-Good. Fie polinomul P R[X]
reprezentat sub forma lui Cebsev
P (x) = c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn Tn (x)

451

21.5. REZOLVAREA ECUAT


IILOR POLINOMIALE

si matricea companion

0 1
1 0 1
2
2
1

0 12

2
C=
..

0
2
1
2

1
2

2cn

c0 c1 . . . cn1

Elementele nescrise sunt egale cu 0.


Fie x R si vectorul v = (T0 (x), T1 (x), . . . , Tn1 (x))T Rn .
Teorema 21.5.4 Are loc egalitatea
Cv = xv

P (x)
en .
2cn

Demonstratie. Utilizand formula de recurenta Tk+1 (x) = 2xTk (x) Tk1 (x), si
calculand se obtine

x
0
xT1 (x)

..
..

Cv =

. (21.33)
.
.

2cn

xTn2 (x)

0
1
T (x)
c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn1 Tn1 (x)
2 n2
Elementul de pe ultima pozitie va fi
1
1
Tn2 (x)
(c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn1 Tn1 (x)) =
2
2cn
1
1
1
= Tn2 (x)
(P (x) cn Tn (x)) = xTn1 (x)
P (x).
2
2cn
2cn
Relatia (21.33) devine
Cv = xv

P (x)
en .
2cn

P (x) = 0

Din nou are loc echivalenta

In acest caz se cunosc si valorile propri.

Cv = xv.

452

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Probleme si teme de seminar


P 21.1 Fie P (x) = xn + a1 xn1 + . . . + an1 x + an un polinom cu radacinile
x1 , . . . , x n .
1. Sa se calculeze polinomul Q(y) cu radacinile yi = kxi , i {1, 2, . . . , n}.
2. Sa se arate ca daca k = (1+ |ab0 | )1 , b = max{|a1 |, . . . , |an |} atunci radacinile
polinomului Q(y) apartin discului unitate.
P 21.2 Metoda Halley. Fie f o functie de cel putin doua ori derivabila ntr-un
interval I unde exista un singur zero, x . Pornind de la dezvoltarea
0 = f (x ) = f (xk ) + f 0 (xk )(x xk ) +

f 00 (xk )
(x xk )2 + . . .
2

notam prin xk+1 numarul pentru care


0 = f (xk ) + f 0 (xk )(xk+1 xk ) +
Atunci xk+1 = xk

f 0 (xk )+

f (xk )
f 00 (xk )
(xk+1 xk )
2

f 00 (xk )
(xk+1 xk )2 .
2

. Inlocuind
xk+1 xk din membrul drept

k)
cu ff0(x
- sugerat de metoda tangentei - se obtine formula de recurenta pentru
(xk )
metada Halley

1
f (xk )
f (xk )f 00 (xk )
xk+1 = xk 0
1
.
f (xk )
2f 0 (xk )2

Sa se demonstreze ca daca aproximatia initiala este aleasa ntr-o vecinatate


convenabila a lui x , atunci sirul (xk )kN converge catre x .

R. Pentru (x) = x ff0(x)
A(x),
A(x)
=
1
(x)

0
(x ) = x si (x ) = 0.

f (x)f 00 (x)
2f 0 (x)2

1

se verifica proprietatile

P 21.3 Trei puncte din plan Pi (xi , yi ), i = 1, 2, 3, astfel ncat x1 < x2 < x3 , se
afla pe graficul unei functii de forma y = a ln (bx + c).
1. Ce relatie satisfac numerele y1 , y2 , y3 ?
2. Cunoscand coordonatele punctelor Pi sa se determine parametrii functiei
a, b, c.

453

21.5. REZOLVAREA ECUAT


IILOR POLINOMIALE

3. Sa se studieze existenta si unicitatea solutiei.


R. 1.
e

y3 y1
a

y2 y1
a

x3 x1
x2 x1

(21.34)

e a 1
,
v
e a 1
x3 x1
6= x2 x1

3. Functia a 7
ab > 0 si

y3 y1
y2 y1

(0 < v < u) este descrescatoare n (, 0), (0, ). Daca


atunci ecuatia (21.34) are solutie unica.

P 21.4 Sa se studieze rezolvabilitatea sistemului n necunoscutele a, b, c


bx
ae 1 + c = y1
aebx2 + c = y2
bx2
ae
+ c = y3
unde x1 < x2 < x3 si y1 , y2 , y3 R.
R. Eliminand necunoscutele a si c se obtine ecuatia
y2 y1
eb(x2 x1 ) 1
=
b(x
x
)
3
1
e
1
y3 y1

(21.35)

care trebuie rezolvata numeric. Apoi


a=

y2
bx
e 2

y1
,
ebx1

c = y1 aebx1 .

Fie (x) = aebx + c. Atunci


0 (x) = abebx Daca ab 6= 0 atunci este strict monotona.
Au loc posibilitatile
y1 = y2 = y3
y1 < y2 < y3
y1 > y2 > y3
Daca (21.36) atunci a = 0, c = y1 and b R.
Daca (21.37) atunci ab < 0.
Daca (21.38) atunci ab > 0.
In alte cazuri sistemul nu are solutie.

(21.36)
(21.37)
(21.38)

454

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT


IILOR NELINIARE

Excluzand cazul (21.36), notam


p = x2 x1 > 0
q = x3 x1 > 0, p < q
y2 y1
k =
(0, 1)
y3 y1
epx 1
k
(b := x)
f (x) = qx
e
1
Prin urmare
lim f (x) = 1 k

lim f (x) = k.

si ecuatia (21.35) poate fi rezolvata prin metoda bisectiei.




px
1
p
q
0
(qp)x e
f (x) = e

=
eqx 1 epx 1 eqx 1


px
qx
px
1
1
(qp)x e
qx
.
=e
qx
px
e 1 e 1 e 1 x
Datorita inegalitatii et (1 t) 1 0, t R, rezulta ca functia (t) =
descrescatoare si atunci f va fi crescatoare, de unde unicitatea solutiei.

t
et 1

este

Partea IV
REZOLVAREA ECUAT
IILOR
PRIN METODE DE
OPTIMIZARE

455

Capitolul 22
Elemente din teoria optimiz
arii
Fie X un spatiu normat, domeniul D X si F : D R o functionala
diferentiabila Frechet, marginita inferior. Problema de optimizare (PO) consta
n determinarea
1. f = inf xD f (x);
2. x D (daca exista) astfel ncat f (x ) = inf xD f (x).
Daca a R, atunci notam prin Ma multimea Ma = {x D : f (x) a}.
In cazul X = Rn exista mai multe metode eficiente de rezolvare a problemei
de mai sus.
In continuare vom presupune ca D este un domeniu convex.
Drept aplicatii, exista posibilitatea rezolvarii unei ecuatii liniare sau neliniare
prin intermediul unei probleme de optimizare adecvatate.

22.1

Functionale diferentiabile

In cazul functionalelor, diferentiabilitatea Frechet coincide cu G-derivabilitatea.


Intr-adevar, pentru x, x + h D functionala f este G- derivabila n x daca exista
operatorul liniar f (x) (X, X) astfel ncat
f (x + th) f (x)
= f (x)(h).
t0
t

lim

Pentru h X, notam h0 =

h
khk

si t = khk si gasim



f (x + h) f (x) f (x)(h)
f (x + th0 ) f (x)
lim
= lim
f (x)(h0 ) = 0.
t0
h0
khk
t
457

458

CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Pentru x, x + h D fixati introducem functia : [0, 1] R definita prin


(t) = f (x + th). Au loc proprietatile:
1. Daca functionala f : D R este diferentiabila Frechet

Teorema 22.1.1
atunci

0 (t) = f 0 (x + th)(h);
R1
f (x + h) f (x) = 0 f 0 (x + th)(h)dt;

(22.1)
(22.2)

2. Daca functionala f : D R este de doua ori diferentiabila Frechet atunci


00 (t) = f 00 (x + th)(h)(h);
(22.3)
R
1
f (x + h) = f (x) + f 0 (x)(h) + 0 (1 t)f 00 (x + th)(h)(h)dt. (22.4)
Demonstratie. Au loc egalitatile
(t + s) (t)
f (x + (t + s)h) f (x + th)
= lim
=
s0
s0
s
s

(t) = lim

= f (x + th)(h) = f 0 (x + th)(h),
deoarece diferentiabilitatea Frechet implica G-derivabilitatea.
Cealalta relatie reprezinta transcrierea egalitatii
Z
(1) (0) =

0 (t)dt.

Pct. 2 al teoremei se arata asemanator. (22.4) reprezinta transcrierea egalitatii


0

(1) = (0) + (0) +

(1 t)00 (t)dt.

Exemplul 22.1.1 Fie X un spatiu prehilbertian real cu produsul scalar notat


prin < , > . Daca A (X, X) , b X atunci functionala
f (x) =

1
< A(x), x > < b, x >,
2

este diferentiabila Frechet si f 0 (x) = A(x) b.

f : X X,

459

22.2. FUNCT
IONALE CONVEXE

Teorema 22.1.2 Daca functionala f : D R este diferentiabila Frechet cu


derivata lipschitziana, adica exista L > 0 astfel ncat
kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,

x, y D,

atunci pentru orice x, x + h D are loc inegalitatea


f (x + h) f (x) + f 0 (x)(h) +

L
khk2
2

Demonstratie. Utilizand (22.2) au loc relatiile


Z
f (x + h) f (x) =

1
0

[f (x + th)(h) f (x)(h)]dt +
0

f 0 (x)(h)dt

Z 1

Z 1


0
0
0
0
f (x)(h)+ [f (x + th) f (x)](h)dt f (x)(h)+
|[f 0 (x+th)f 0 (x)] (h)|dt
0
0
Z 1
L
f 0 (x)(h) +
kf 0 (x + th) f 0 (x)k khk dt f 0 (x)(h) + khk.
2
0

22.2

Functionale convexe

Fie D un domeniu convex a unui spatiu normat X.


Functionala F : D R este convexa este
convexa daca
f (ax + (1 a)y) af (x) + (1 a)f (y),

x, y D; a (0, 1).

strict convexa daca


f (ax + (1 a)y) < af (x) + (1 a)f (y),

x, y D, x 6= y; a (0, 1).

tare convexa daca exista m > 0 astfel ncat


ma(1 a)kx yk2 + f (ax + (1 a)y) af (x) + (1 a)f (y),
x, y D; a (0, 1).
In cazul unei functionale diferentiabila Frechet tare convexitatea se poate
caracteriza prin

460

CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Teorema 22.2.1 Fie f : D X R o functionala diferentiabila Frechet.


Urmatoarele afirmatii sunt echivalente
(i) f este tare convexa;
(ii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 ;

(22.5)

(iii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea


[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 2mkx x0 k2 ;

(22.6)

Daca f este de doua ori diferentiabil Frechet atunci afirmatiile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) 2mkhk2 .

(22.7)

Demonstratie.
(i)(ii) Din inegalitatea
f (tx + (1 t)x0 ) + mt(1 t)kx x0 k2 tf (x) + (1 t)f (x0 )
scazand f (x0 ) si mpatind la t (t, 1] se obtine
f (tx + (1 t)x0 ) f (x0 )
+ m(1 t)kx x0 k2 f (x) f (x0 ).
t
Pentru t 0 rezulta
f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 f (x) f (x0 ).
(ii)(i) Au loc inegalitatile
f (x) f (tx + (1 t)y) (1 t)f 0 (tx + (1 t)y)(x y) + m(1 t)2 kx yk2
f (y) f (tx + (1 t)y) (1 t)f 0 (tx + (1 t)y)(y x) + mt2 kx yk2
Inmultind prima inegalitate cu t, pe a doua cu 1 t si adunand gasim
tf (x) + (1 t)f (y) f (tx + (1 t)y) mt(1 t)kx yk2 .

461

22.2. FUNCT
IONALE CONVEXE

(ii)(iii) Adunand inegalitatile


f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2
f (x0 ) f (x) f 0 (x)(x0 x) + mkx x0 k2
rezulta
0 [f 0 (x) f 0 (x0 )](x0 x) + 2mkx x0 k2
sau
[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 2mkx x0 k2 .
(iii)(ii) Folosind (22.1) deducem succesiv
1

f 0 (x0 + t(x x0 ))(x x0 )dt =

f (x) f (x0 ) =
0

1
0

[f (x0 + t(x x0 )) f (x0 )](x x0 )dt +

f 0 (x0 )(x x0 )dt

2mkx x0 k2

tdt + f 0 (x0 )(x x0 ) = mkx x0 k2 + f 0 (x0 )(x x0 ).

(iii)(iv) Impartind cu t2 inegalitatea


[f 0 (x + th) f 0 (x)](th) 2mt2 khk2
obtinem

f 0 (x + th) f 0 (x)
(h) 2mkhk2 .
t

Pentru t 0 rezulta
f 00 (x + th)(h)(h) 2mkhk2 .
(iv)(iii) Utilizand (22.4) avem
0

f (x) = f (x0 )+f (x0 )(xx0 )+

(1t)f 00 (x0 +t(xx0 ))(xx0 )(xx0 )dt

f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 ) + mkx x0 k2 .


Pentru functionale convexe formularea teoremei anterioare este

462

CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Teorema 22.2.2 Fie f : D X R o functionala diferentiabila Frechet.


Urmatoarele afirmatii sunt echivalente
(i) f este convexa;
(ii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea
f (x) f (x0 ) f 0 (x0 )(x x0 );

(22.8)

(iii) Pentru orice x, x0 D are loc inegalitatea


[f 0 (x) f 0 (x0 )](x x0 ) 0;

(22.9)

Daca f este de doua ori diferentiabil Frechet atunci afirmatiile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) 0.

22.3

(22.10)

Propriet
ati ale problemei de optimizare

Marginirea inferioara a functionalei problemei de optimizare (PO) este garantata de


Teorema 22.3.1 Daca
1. functioanla f : D R este diferentiabila Frechet cu derivata lipschitzian
a,
L > 0, astfel ncat kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,

x, y D;

2. exista a R astfel ncat multimea Ma este marginita;


atunci f este marginita inferior.
Demonstratie. Marginirea multimii Ma nseamna existenta unui numar r > 0
cu proprietatea ca kxk 2r , pentru orice x Ma .
Fie x, x0 Ma si h = x x0 . Atunci khk kxk + kx0 k r. Procedand analog
calculului din demonstratia Teoremei 22.1.2, avem
|f (x) f (x0 )| = |f (x0 + h) f (x0 )| =

463

I ALE PROBLEMEI DE OPTIMIZARE


22.3. PROPRIETAT

1
0

[f (x0 + th) f (x0 )]hdt +

=|

sau

f 0 (x0 )(h)dt|

Lkhk
Lr
+ kf 0 (x0 )k khk
+ kf 0 (x0 )kr,
2
2

Lr2
kf 0 (x0 )kr.
2
O caracterizare a solutiei (PO) este furnizata de urmatoarea teorema
f (x) f (x0 )

Teorema 22.3.2 O conditie necesara ca x sa fie solutie pentru (PO) este


f 0 (x )(x x ) 0.

(22.11)

Daca functionala f este convexa atunci conditia este si suficienta.


Demonstratie. Pentru x D si t > 0 suficient de mic x + t(x x ) D si n
consecinta
f (x + t(x x )) f (x ),
sau

f (x + t(x x )) f (x )
0.
t
Pentru t 0 rezulta f 0 (x )(x x ) 0.
Reciproc, daca f este o functionala convexa atunci, din (22.8) avem
f (x) f (x ) f 0 (x )(x x ) 0.
Referitor la unicitatea solutiei, pentru functionale strict convexe (PO) a cel
mult o solutie.
In cazul functionalelor tare convexe are loc urmatorul rezultat privind evaluarea erorii
Teorema 22.3.3 Daca x este punctul de minim al functionalei tare convexe f
atunci are loc inegalitatea
kx x k2

2
[f (x) f (x )].
m

(22.12)

Demonstratie. Proprietatea de minim a lui x implica f (x ) f ( 21 x+ 12 x ), x


D, iar din tare convexitate deducem
1
1
1
1
1
f (x ) f ( x + x ) f (x) + f (x ) mkx x k2 ,
2
2
2
2
4
de unde se obtine (22.12).

464

CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Teorema 22.3.4 O functionala strict convexa are cel mult un punct de minim.
Demonstratie. Presupunand ca x1 , x2 D, x1 6= x2 , sunt puncte de minim ale
functionalei f, f (x1 ) = f (x2 ) = min{f (x) : x D} = d si a (0, 1) atunci
rezulta
d f (ax1 + (1 a)x2 ) < af (x1 ) + (1 a)f (x2 ) = d.
In mod necesar x1 = x2 .

22.4

Metode de descrestere

Rezolvarea PO printr-o metoda de descrestere consta n construirea sirului


xn+1 = xn + n hn

(22.13)

unde (xn )nN reprezinta aproximatii ale solutiei PO, hn X este directia de
descrestere si n R este un coeficient.
Un criteriu de alegere a directiei de descrestere este
Teorema 22.4.1 Fie f : X R o functie diferentiabila Frechet. Daca f 0 (x)(h) <
0 atunci exista 0 > 0 astfel ncat
f (x + h) < f (x)

(0, 0 ).

Demonstratie. Limita
f (x + h) f (x)
= f 0 (x)(h)
0

lim

implica
0 < < f 0 (x)(h) 0 > 0 astfel ncat
f (x + h) f (x)
f 0 (x)(h) < (0, 0 ),

de unde
f (x + h) f (x) < (f 0 (x)(h) + ) < 0.
Definitia 22.4.1 Un element h X, khk = 1 este o directie de cea mai mare
descrestere a functionalei f n x daca
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y)
kyk=1

(22.14)

465

22.5. METODA GRADIENTULUI

Teorema 22.4.2 Daca h este o directie de cea mai mare descrestere a functionalei
f n x atunci f 0 (x)(h) = kf 0 (x)k.
Demonstratie. Utilizand definitia normei unui operator liniar, gasim
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y) = sup f 0 (x)(y) = k f 0 (x)k = kf 0 (x)k.
kyk=1

kyk=1

n
n
Observatia 22.4.1
 Fie
 X = R si f : R R o functie diferentiabila. Daca
notam f (x) = fx(x)
- gradientul functiei f n x - atunci
i
1in

f (x)(h) =< f (x), h >=

n
X
f (x)
i=1

xi

hi

h = (hi )1in Rn .

acest caz h = f (x) este o directie de cea mai mare descrestere a lui f n
In
kf (x)k
x.
Metoda de descrestere cu alegerea la fiecare pas a antigradientul ca directie
de descretere poarta numele de metoda gradientului.

22.5

Metoda gradientului

Fie X un spatiu normat real. Pentru minimizarea functionalei diferentiabile


Frechet f : X R se considera sirul definit prin formula de recurenta
xn+1 = xn + n hn ,
cu
hn = f 0 (xn )
si n solutia problemei de optimizare unidimensionala
f (xn+1 ) = f (xn + n hn ) = min f (xn + hn ).
>0

Rezultatele urmatoare prezinta proprietati de convergenta legate de sirul (xn )nN .


Teorema 22.5.1 Daca
1. derivata Frechet f 0 (x) este lipschitziana, adica
L > 0

astfel ncat kf 0 (x) f 0 (y)k Lkx yk,

x, y X;

466

CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

2. multimea Mf (x0 ) este marginita


atunci limn f 0 (xn ) = 0.
Demonstratie. Teoreme 22.3.1 implica marginirea inferioara a sitului (f (xn ))nN
iar din determinarea parametrului de descrestere n rezulta ca acest sir este descrescator. In consecinta exista limn f (xn ).
Fie > 0. Potrivit Teoremei 22.1.2 avem
f (xn+1 ) f (xn + hn ) f (xn ) + f 0 (xn )(hn ) +

L2
.
2

Deoarece hn este o directie de cea mai mare descrestere a functionalei f n xn ,


din inegalitatea anterioara deducem
kf 0 (xn )k = f 0 (xn )(hn )
Fie > 0 si > 0 astfel ncat
n0 N
Din
0.

L
2

f (xn ) f (xn+1 ) L
+
.

< 2 . Deoarece limn

astfel ncat f (xn )f (xn+1 ) < 2


(22.15) rezulta kf 0 (xn )k <

f (xn )f (xn+1 )

(22.15)
= 0 exista

pentru orice n > n0 .


pentru orice n > n0 , adica limn f 0 (xn ) =

Teorema 22.5.2 Daca n plus, functionala f este convexa atunci exista > 0
astfel ncat
f (xn ) f kf 0 (xn )k,
n N,
unde f = inf xMf (x0 ) f (x).
Demonstratie. Din marginirea multimii Mf (x0 ) rezulta ca si multimea Mf (x0 )
Mf (x0 ) este marginita, adica exista > 0 astfel ncat
Mf (x0 ) Mf (x0 ) B(0, ).
Daca y Mf (x0 ) atunci y xn Mf (x0 ) Mf (x0 ) B(0, ) si din egalitatea
y = xn + (y xn ) deducem incluziunea
Mf (x0 ) xn + B(0, ).

(22.16)

Fie h X, cu khk . Deoarece xn +h xn +B(0, ), relatia (22.16) implica


inf f (xn + h)

khk

inf

xMf (x0 )

f (x) = f

467

22.5. METODA GRADIENTULUI

si
f f (xn ) inf f (xn + h) f (xn ).
khk

(22.17)

Potrivit Teoremei 22.2.2, convexitatea functionalei f implica inegalitatea


f (xn + h) f (xn ) f 0 (xn )(h).
Utilizand (22.17) deducem
f f (xn ) inf f (xn + h) f (xn ) inf f 0 (xn )(h).
khk

khk

Deoarece
inf f 0 (xn )(h) = inf f 0 (xn )(h) = sup f 0 (xn )(h) = kf 0 (xn )k

khk

khk1

khk1

inegalitatea de mai sus devine f f (xn ) kf 0 (xn )k.


Din Teoremele 22.3.3 si 22.5.2 rezulta
Teorema 22.5.3 Daca n plus, functionala f este tare convexa si x este solutia
problemei de optimizare atunci limn xn = x .

468

CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Capitolul 23
Rezolvarea sistemelor algebrice
prin metode de optimizare
Capitolul prezinta metode iterative pentru rezolvarea sistemelor algebrice de
ecuatii bazate pe metode de minimizare a unei functionale. Formulele de calcul
se obtin aplicand metoda gradientului pentru minimizarea unei functii atasata
sistemului algebric de ecuatii.

23.1

Rezolvarea unui sistem algebric liniar


prin metoda celor mai mici p
atrate

Un sistem algebric de ecuatii liniare


Ax = b

(23.1)

cu A Mm,n (R), b Rm si m > n, este n general incompatibil.


Se numeste solutie n sensul metodei celor mai mici patrate, elementul x Rn
care minimizeaza functia f (x) = kAx bk22 .
Aspecte teoretice legate de solutia n sensul metodei celor mai mici patrate
au fost prezentate n sectiunea 16.8
Determinarea solutiei n sensul metodei celor mai mici p
atrate.
Deducem o metoda numerica pentru minimizarea functionalei
f : Rn R,

1
1
f (x) = kAx bk22 = (kAxk22 2 < Ax, b > +kbk22 ).
2
2

utilizand metoda gradientului.


469

470

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Deoarece f 0 (x) = AT (Ax b), directia de descrestere va fi


hk = AT (Axk b).

(23.2)

Minimul functiei () = f (xk + hk ) = 12 (kAxk bk22 + 2 < Axk b, Ahk >


kh k2

+2 kAhk k22 ) se obtine pentru k := = kAhkk k22 .


2
Rezulta formula de recurenta
xk+1 = xk

khk k22
hk ,
kAhk k22

(23.3)

iar hk este dat de (23.2).

23.2

Rezolvarea unui sistem algebric neliniar prin


metoda celor mai mici p
atrate

Fiind date functiile diferentiabile Ti : Rn R, i {1, 2, . . . , m}, pentru


rezolvarea sistemului algebric de ecuatii neliniare

T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
T (x) = 0
(23.4)
.

T (x , . . . , x ) = 0
m 1
n
se minimizeaza functionala f : Rn R definita prin
f (x) =

m
X

Ti2 (x) = kT (x)k22 .

(23.5)

i=1

Daca f (x) = 0 atunci x este un punct de minim al functionalei f si solutie a


sistemului (23.4).
Pentru minimizarea functionalei f utilizam metode gradientului. Gradientul
lui f este
T1 (x)

f (x)
m (x)
. . . Tx
T
(x)
1
x1
x1
1

..
..
0
T
f 0 (x) = ... = 2 ...

= 2(T (x)) T (x).


.
...
.
f (x)
T1 (x)
m (x)
Tm (x)
. . . Tx
x
x
n

Coeficientul de descrestere se obtine din minimizarea functiei


0

() = f (xf (x)) =

m
X
i=1

Ti2 (xf 0 (x))

m
X

i=1

2
Ti (x) (Ti0 (x))T f 0 (x) + . . . ,

471

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

a carei prima aproximatie este polinomul de gradul al doilea


() =

m
X


Ti (x) (Ti0 (x))T f 0 (x)

2

i=1

kT (x)k22

m
X

Ti (x)(Ti0 (x))T f 0 (x)

m
X
 0
2
(Ti (x))T f 0 (x) .
+
2

i=1

i=1

Drept coeficient de descrestere se alege punctul de minim al functiei ().


Deoarece (Ti0 (x))T f 0 (x) = 2(Ti0 (x))T (T 0 (x))T T (x) sunt componentele vectorului

(T10 (x))T
0

..
T
0
0
T
2
(T (x)) T (x) = 2T (x)(T (x)) T (x)
.
(Tm0 (x))T
expresia functiei () devine
() = kT (x)k22 4(T (x))T T 0 (x)(T 0 (x))T T (x) + 42 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 =
= kT (x)k22 4kT 0 (x))T T (x)k22 + 42 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 .
Asadar
= argmin () =

k(T 0 (x))T T (x)k22


.
2kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22

Aproximarea unei solutii a sistemului (23.4) se gaseste cu sirul (x(k) )kN definit
prin formula de recurenta
x(k+1) = x(k)

23.3

k(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22


(T 0 (x(k) ))T T (x(k) ).
kT 0 (x(k) )(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22

(23.6)

Metoda gradientului conjugat

Fie A Mn (R) o matrice simetrica si strict pozitiv definita.


Definitia 23.3.1 Vectorii u1 , u2 , . . . , un Rn se numesc A-conjugati daca
< ui , Auj >= i,j

i, j {1, . . . , n}

U T AU = In , U = [u1 u2 . . . un ].

Daca vectorii u1 , u2 , . . . , un Rn sunt A-conjugati atunci ei sunt liniar independenti.

472

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Teorema 23.3.1 Fie u1 , u2 , . . . , un Rn vectori A-conjugati. Daca x0 Rn si


xi = xi1 + < b Axi1 , ui > ui ,

i = 1, 2, . . . , n,

(23.7)

atunci Axn = b.
Demonstratie. Notand ti =< b Axi1 , ui > formula de recurenta devine
xi = xi1 + ti ui , de unde Axi = Axi1 + ti Aui si n consecinta
Axi = Ax0 + t1 Au1 + t2 Au2 + . . . + ti Aui ,

i = 1, 2, . . . , n.

(23.8)

Din (23.8) se deduce egalitatea


< Axn b, ui >=< Ax0 b, ui > +ti .
Pe de alta parte, utilizand din nou (23.8), au loc egalitatile
ti =< b Axi1 , ui >=< b Ax0 , ui >

i1
X

tj < Auj , ui >=< b Ax0 , ui >,

j=1

sau < Ax0 b, ui > +ti = 0.


Astfel < Axn b, ui >= 0, i {1, 2, . . . , n}, adica Axn = b.
Observatia 23.3.1 Daca v 1 , v 2 , . . . , v n Rn \{0} astfel ncat < v i , Av j >= 0,
i
pentru i 6= j, atunci vectorii ui = vi i , i = 1, 2, . . . , n sunt A-congugati.
<v ,Av >

Formula de recurenta (23.7) devine


xi = xi1 +

< b Axi1 , v i > i


v.
< v i , Av i >

(23.9)

Relatiile anterioare nu precizeaza modul de obtinere a vectorilor A-conjugati.


Punctul de pornire pentru generarea vectorilor A-conjugati si pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuatii liniare Ax = b va fi minimizarea functionalei
J(x) =< Ax, x > 2 < b, x > .
Se verifica prin calcul direct formula
J 0 (x)(h) = 2 < Ax b, h >,

473

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

de unde rezulta conexiunea


J 0 (x)(h) = 0, h Rn

Ax = b.

Fie aproximatia initiala x0 Rn , r0 = b Ax0 si Kk = Kk (A, r0 ) =


span{r0 , Ar0 , . . . , Ak1 r0 }, k {1, 2, . . . , n}.
Se considera sirul (xk )k , unde xk Rn minimizeaza functionala J n x0 + Kk .
Acest sir se va obtine iterativ, cu formula
xk+1 = xk + tk+1 v k+1 ,

k {0, 1, . . .}.

(23.10)

Pentru v k+1 Kk+1 va rezulta ca xk+1 x0 + Kk+1 .


Se va arata c
a sunt necesare cel mult n iteratii.1
P
j 0
Daca xk = x0 + k1
j=0 j A r atunci
k

r = b Ax = (I

k1
X

j Aj+1 )r0 Kk+1 .

j=0

Din (23.10) rezulta formula de recurenta


rk+1 = rk tk+1 Av k+1 .

(23.11)

Presupunem ca s-a generat sirul x1 , . . . , xk , deci implicit r0 , r1 , . . . , rk , v 1 , . . . , v k ,


astfel ncat rj 6= 0, j {0, 1, . . . , k}, adica fara obtinerea solutiei sistemului
algebric de ecuatii liniare.
Teorema 23.3.2 Pentru orice v Kk , au loc relatiile
< rk , v >
= 0,
k+1
< v , Av > = 0.

(23.12)
(23.13)

Demonstratie. Din J(xk ) J(xk + v), v Kk , conditia de optimalitate


implica
< J(xk ), v >= 0,
v Kk .
Deoarece J(xk ) = Axk b = rk rezulta < rk , v >= 0.
Procedand analog, din J(xk+1 ) J(xk+1 + v), v Kk+1 si n particular
pentru v Kk Kk+1 , conditia de optimalitate implica
< J(xk+1 ), v >= 0,
1

v Kk .

Abstractie de erorile de rotunjire, care sunt nsa prezente n orice implementare numerica.

474

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Au loc egalitatile
J(xk+1 ) = Axk+1 b = A(xk + tk+1 v k+1 ) b = rk + tk+1 Av k+1 .
Tinand seama de (23.12)
< J(xk+1 ), v >=< rk + tk+1 Av k+1 , v >= tk+1 < v k+1 , Av >= 0.
Teorema anterioara implica
Teorema 23.3.3 Au loc relatiile
< rk , rj >
= 0,
k
j
< r ,v >
= 0,
k+1
j
< v , Av > = 0,

j {0, 1, . . . , k 1},
j {1, . . . , k},
j {1, . . . , k}.

(23.14)
(23.15)
(23.16)

Astfel, n Rn , vectorii (rj )0jk sunt ortogonali, iar vectorii (v j )1jk+1 sunt Aconjugati. Aceste relatii provin doar din conditiile de optimalitate, fara a fi
precizate formulele prin care se obtin v k+1 si tk+1 .

Determinarea directiei de descrestere v k+1


Vectorul v k+1 se va determina sub forma
v k+1 = rk + sk+1 v k Kk+1

(deoarece rk Kk+1 ),

iar sk+1 va fi un parametru care se va determina astfel ncat sa fie ndeplinita


conditia (23.13).
Deoarece Kk = span{r0 , Ar0 , . . . , Ak1 r0 } = span{r0 , r1 , . . . , rk1 } conditia
(23.13) este ndeplinita daca < v k+1 , rj >= 0, j {0, 1, . . . , k 1}.
Pentru j {0, 1, . . . , k 2}
< v k+1 , Arj >=< rk + sk+1 v k , Arj >=< rk , Arj > +sk+1 < v k , Arj > .
Deoarece rj Kj+1 Arj Kj+2 Kk , din (23.12) rezulta < rk , Arj >= 0.
Pe de alta parte, din (23.13) rezulta < v k , Arj >= 0. Astfel
< v k+1 , Arj >= 0,

j {0, 1, . . . , k 2}.

In final ramane conditia


< v k+1 , Ark1 >=< rk +sk+1 v k , Ark1 >=< rk , Ark1 > +sk+1 < v k , Ark1 >= 0.
(23.17)

475

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

Din (23.11), rk = rk1 tk Av k , rezulta


< rk , rk1 >= krk1 k22 tk < v k , Ark1 >= 0
sau tk < v k , Ark1 >= krk1 k22 6= 0.
Din (23.17) rezulta
sk+1

< rk , Ark1 >


=
.
< v k , Ark1 >

(23.18)

Determinarea coeficientului de descrestere tk+1


Din minimizarea functiei
J(xk + tv k+1 ) = J(xk ) + 2t < Axk b, v k+1 > +t2 < Av k+1 , v k+1 >
se obtine
< rk , v k+1 >
< b Axk , v k+1 >
=
.
(23.19)
tk+1 =
< Av k+1 , v k+1 >
< Av k+1 , v k+1 >
Expresiile (23.18) si (23.19) pentru calculul parametrilor sk+1 si respectiv tk+1
pot fi simplificate
Teorema 23.3.4 Au loc formulele
tk+1 =

krk k22
k+1
<Av
,v k+1 >

sk+1

, k = 0, 1, . . . ,

(23.20)

k = 1, 2, . . . .

(23.21)

krk k22
,
krk1 k22

Demonstratie. Utilizand (23.15)


< v k+1 , rk >= krk k22 + sk+1 < v k , rk >= krk k22 .
Formula (23.19) devine (23.20).
Din (23.16)
< v k+1 , Av k >=< rk , Av k > +sk+1 < v k , Av k >= 0
se obtine
sk+1 =
Din (23.20) se deduce < Av k , v k >=
sk+1 =

< rk , Av k >
.
< v k , Av k >

krk1 k22
,
tk

(23.22)

(k 1), care utilizat n (23.22) da

tk < rk , Av k >
.
krk1 k22

476

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Din rk = rk1 tk Av k rezulta krk k22 = tk < Av k , rk > si astfel


sk+1 =

krk k22
.
krk1 k22

Algoritmul metodei gradientului conjugat


Algorithm 10 Metoda Gradientului Conjugat
1: procedure Gradient Conjugat(A, b, x0 )
2:
k0
3:
r0 b Ax0
4:
while rk 6= 0 do
krk k2
5:
tk+1 <Avk+1 ,v2k+1 >
6:
xk+1 xk + tk+1 v k+1
7:
rk+1 rk tk+1 Av k+1
krk+1 k2
8:
sk+2 krk k2 2
2
9:
v k+2 rk+1 + sk+2 v k+1
10:
k k+1
11:
end while
12: end procedure

Complemente
Din teorema 18.2.2, daca matricea A Mn (R) este simetrica atunci exista
o matrice ortogonala U Mn (R) astfel ncat U T AU = D, astfel ncat D este
matrice diagonala cu valorile proprii ale matricei A.
Fie D = diag(1 , . . . , n ). Daca n plus matricea A este si pozitiv definita
atunci valorile proprii sunt nenegative. In acest caz se poate defini matricea
1

A2 = UD2 UT ,

1
cu D 2 = diag( 1 , . . . , n ) (18.2.5).
1
Matricea A 2 este simetrica.
Potrivit
teoremei 15.1.12, daca matricea A este strict pozitiv definita atunci
kxkA = < Ax, x > este o norma.
Teorema 23.3.5 Daca A Mn (R) este o matrice simetrica si strict pozitiv
definita atunci
1
kxkA = kA 2 xk2 .

477

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

Demonstratie. Au loc egalitatile


1

kxk2A =< Ax, x >=< (A 2 )2 x, x >=< A 2 x, A 2 x >= kA 2 xk22 .


Utilizand notatiile de mai sus si ipoteza ca matricea A Mn (R) este simetrica
si strict pozitiv definita au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 23.3.6 Daca m = min1in i si M = max1in i atunci
p
p
m kxkA kAxk2 M kxkA ,
x Rn .
Demonstratie. Fie x Rn , x 6= 0 si U = [u1 . . . un ]. Atunci

uT1
1
n
X
..

T
.
.
i (uTi x)ui .
Ax = U DU x = [u1 . . . un ]
. x =
.
i=1
n
uTn
T
inand seama de faptul ca vectorii (ui )1in sunt ortonormati rezulta ca
kAxk22

n
X

2i (uTi x)2 .

i=1

Pe de alta parte
kxk2A =< Ax, x >=< DU T x, U T x >=

n
X

i (uTi x)2 .

i=1

Din ultimele doua relatii rezulta relatia din enunt.


Teorema 23.3.7 Daca Ax = b atunci are loc egalitatea
kx x k2A = J(x)+ < Ax , x >,

x Rn .

(23.23)

Demonstratie.
kx x k2A =< A(x x ), x x >=< Ax, x > 2 < Ax , x > + < Ax , x >=
=< Ax, x > 2 < b, x > + < Ax , x >= J(x)+ < Ax , x > .

478

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Prin urmare, minimizarea functionalei J este echivalenta cu minimizarea functionalei


F (x) = kx x k2A , n orice submultime S Rn ,
argminxS J(x) = argminxS F (x).
Aplicam acest rezultat metodei gradientului conjugat, alegand S = x0 + Kk si
r0 = b Ax0 = Ax Ax0 = A(x x0 ).
Daca y x0 + Kk atunci are loc reprezentarea
0

y=x +

k1
X

i 0

i A r = x +

i=0

k1
X

i Ai+1 (x x0 ),

0 , . . . , k1 R.

i=0

Rezulta
F (y) = kx yk2A =
= kx x0

k1
X

i Ai+1 (x x0 )k2A = k(I

i=0

k1
X

i Ai+1 )(x x0 )k2A .

i=0

Daca notam P (z) = 1

Pk1
i=0

i z

i+1

atunci relatia anterioara devine

F (y) = kP (A)(x x0 )k2A .


1

Daca (A) = {1 , . . . , n } este spectrul matricei A, atunci observand ca A 2 P (A) =


1
P (A)A 2 si folosind 23.3.5 rezulta
1

kP (A)xkA = kA 2 P (A)xk2 = kP (A)A 2 xk2 kP (A)k2 kA 2 xk2 =


= max |P ()|kxkA ,
(A)

x S Rn .

Deoarece x = argminxx0 +Kk J(x) = argminxx0 +Kk F (x), din inegalitatea de mai
sus se obtine
F (xk ) = kxk x k2A =


min

min

P Pk ,P (0)=1

kP (A)(x x0 )k2A

2
max |P ()| kx0 x k2A .

P Pk ,P (0)=1 (A)

Regasim din nou


Teorema 23.3.8 Metoda gradientului conjugat determina solutia sistemului liniar
de ecuatii liniare n cel mult n iteratii.
Q
Demonstratie. Alegem P () = ni=1 (1 i ), polinom de grad n cu P (0) = 1.
Atunci
0
min
max |P ()| max |P ()| = 0,
P Pn ,P (0)=1 (A)

si n consecinta F (xn ) = kxn x k2A = 0.

(A)

Capitolul 24
Metode spectrale
Fie X, Y spatii liniare peste corpul R de functii suficient de netede, operatorul
A : D(A) X Y si f Y.
Presupunem ca A este un operator cu o componenta diferentiala sau integrala.
Componenta lui A cu operatiile infinitezimale o notam L,

L
A=
.
expresii pentru conditii initiale si / sau la limita
Problema luata n considerare consta n rezolvarea ecuatiei
A(x) = f.

(24.1)

Fie n N si x0 , 1 , . . . , n X functii fixate. Se cauta o aproximatie xn a


solutiei ecuatiei (24.1) de forma
xn = x0 +

n
X

ci i

(24.2)

i=1

cu c1 , . . . , cn R constante ce urmeaza a fi determinate. De obicei functiile


x0 , 1 , . . . , n se aleg astfel ncat xn sa ndeplineasca conditiile initiale si / sau
conditiile la limita.
Modul de determinare ale constantelor (ci )1in determina metoda.
Primele exemplificari se vor referi la problema bilocala1 :
x + x + 2t(1 t) = 0 t [0, 1]
x(0) = x(1) = 0

(24.3)
(24.4)

1
Zhan Y., Ma N., Galerkin Method,http://www.sd.rub.de/downloads/Galerkin_method.
pdf.

479

480

CAPITOLUL 24. METODE SPECTRALE

Solutia generala a ecuatiei (24.3) este


x(t) = C1 cos t + C2 sin t + 2(2 t + t2 ),
iar solutia problemei bilocale este
x(t) = 4 cos t + 4(csc 1 cot 1) sin t + 2(2 t + t2 ).
In acest caz X = C 2 [0, 1], Y = C[0, 1] R2 ,

x + x + 2t(1 t) (= L(x))
0 (= f)
x(0)
A(x) =
si f =
.
0

x(1)
0
Ecuatia (24.3) reprezinta ecuatia Euler-Lagrange n cadrul problemei variationale

R1
J(x) = 0 21 x 2 txx + ( 23 t3 t2 )x dt > max
(24.5)
x(0) = x(1) = 0
Observat
ie.
J 00 (x)(h)(h) =

(h2 (t) h 2 (t))dt

1
2

h 2 (t)dt,

n urma aplic
arii inegalit
atii lui Cauchy n
t

Z
h(t) =

h(s)ds

h2 (t)dt

Z
tdt

1
h 2 (s)ds =
2

h 2 (s)ds.

Astfel functia care satisface ecuatia Euler-Lagrange maximizeaz


a functionala J.
Are loc limn J(sin nt) = .

24.1

Metoda Galerkin

Fie I R un interval iar X un subspatiu al lui C(I). Produsul scalar a doua


functii continue n I este
Z
< x, y >= x(t)y(t)dt.
I

Potrivit metodei lui Gelerkin constantele (ci )1in se determina din conditiile
< Lxn f, i >= 0,

i {1, 2, . . . , n},

ceea ce revine la un sistem algebric de ecuatii. Prin f s-a notat componenta lui
f corespunzatoare lui L. Daca L este un operator liniar atunci sistemul algebric
va fi liniar.

481

24.2. METODA COLOCAT


IILOR

Exemplul 24.1.1
Pentru n = 3 se alege x0 = 0, k (t) = tk (1 t)k , k {1, 2, 3}. Atunci
x3 = c1 t(1 t) + c2 t2 (1 t)2 + c3 t3 (1 t)3 .
Atunci
L(x3 ) f = 2c1 + 2c2 + (2 + c1 12c2 + 6c3 )x+
+(2 c1 + 13c2 36c3 )x2 + (2c2 + 61c3 )x3 + (c2 33c3 )x4 + 3c3 x5 c3 x6 .
Sistemul algebric de ecuatii liniare este
1
3
5
4
c1 c2
c3 = 0
15 10
84
315
5
11
61
1
c1
c2
c3 = 0
< Lx3 f, 2 > =
70 84
630
13860
1
4
61
73
< Lx3 f, 3 > =

c1
c2
c3 = 0
315 315
13860
60060
< Lx3 f, 1 > =

cu solutia
c1 =

1370
7397

c2 =

50688
273689

c3 =

132
.
21053

Are loc evaluarea


Z

(x(t) x3 (t))2 dt 1.03477 1017 .

24.2

Metoda colocatiilor

24.2.1

Variant
a global
a

Cu notatiile introduse anterior, fie t1 < t2 < . . . < tn puncte din I. Constantele (ci )1in se determina din conditiile
(L(xn ) f)(ti ) = 0,

i {1, 2, . . . , n},

ce determina de asemenea un sistem algebric de ecuatii.


Exemplul 24.2.1

482

CAPITOLUL 24. METODE SPECTRALE

Pentru n = 3, x0 = 0, k (t) = tk (1 t)k , k {1, 2, 3}, x3 = c1 t(1 t) + c2 t2 (1


t)2 + c3 t3 (1 t)3 si
1
1
7
t1 =
t2 =
t3 =
5
2
10
se obtine sistemul algebric de ecuatii liniare
46
66
3064
8
c1 +
c2 +
c3 = 0
25 25
625
15625
1 7
15
23
(L(x3 ) f)(t2 ) =
c1 c2 c3 = 0
2 4
16
64
21
179
4759
53739
(L(x3 ) f)(t3 ) =

c1
c2
c3 = 0
50 100
10000
1000000

(L(x3 ) f)(t1 ) =

cu solutia
587684
3173019

c1 =

c2 =

587600
3173019

c3 =

20000
.
3173019

Are loc evaluarea


Z

(x(t) x3 (t))2 dt 1.81048 1014 .

24.2.2

Variant
a local
a - de tip Runge-Kutta implicit
a

Se considera problema cu valori initiale



x(t)
f (t, x(t)) = 0,
x(0) = x0

t [0, T ]

In acest caz, I = [0, T ], operatorul A : C 1 (I) C(I) R este definit




x(t)
f (t, x(t)),
t [0, T ]
0,
t [0, T ]
A(x) =
si f =
.
0
x(0)
x
Fie n N , h = Tn . Metoda numerica urmareste determinarea sirului uh =
(u0 , u1 , . . . , un ), unde ui este o aproximatie pentru x(ti ), ti = ih.
Presupunem ca ui este calculat. Daca t = ti + sh, y(s) = x(ti + sh) = x(t)
atunci
dy(s)
dx(t) dt
=
= hf (t, x(t)) = hf (ti + sh, y(s)).
ds
dt ds
Fie 0 < 1 < 2 < . . . < m 1. Metoda colocatiilor impune conditiile

dy(j )
dy(s)
=
= f (ti + j h, y(j ), j {1, 2, . . . , m}.
(24.6)
ds
ds s=j

483

24.2. METODA COLOCAT


IILOR

Se aproximeaza
dy(s)
L(Pm1 ; 1 , . . . , m ; )(s)
ds
unde (s) = hf (ti + sh, y(s)). Are loc egalitatea
L(Pm1 ; 1 , . . . , m ; )(s) = h

m
X

(24.7)

f (ti + j h, y(j ))lj (s),

j=1

unde lj (s), j = {1, 2, . . . , m} sunt polinoamele Lagrange fundamentale.


Din (24.7) rezulta
Z k
m
X
y(k ) y(0) h
lj ()d,
(24.8)
f (ti + j h, y(j ))
y(1) y(0) h

j=1
m
X

Z
f (ti + j h, y(j ))

lj ()d.

(24.9)

j=1

Deoarece ui+1 ui x(ti+1 ) x(ti ) = x(ti + h) x(ti ) = y(1) y(0) schema de


calcul va fi
 ui+1 ui Pm
R1
f
(t
+

h,
y(
))
l ()d,
i {0, 1, . . . , m 1}

i
j
j
j=1
h
0 j
.
0
u0 = x
Notand
Z

pj =

lj ()d
0

lj ()d

k,j =
0

kj (h) = f (ti + j h, y(j ))


din (24.9) si respectiv (24.8), rezulta relatiile specifice unei metode Runge-Kutta
implicita
Z 1
m
m
X
X
Fm (h, ti , ui ; f ) =
pj kj (h) =
f (ti + j h, y(j ))
lj ()d
j=1

j=1

kj (h) = f (ti + j h, y(j )) =


Z
m
X
= f (ti + j h, ui + h
f (ti + l h, y(l ))
= f (ti + j h, ui + h

l=1
m
X
l=1

ll ()d) =

j,l kl (h)).

(24.10)

484

24.3

CAPITOLUL 24. METODE SPECTRALE

Metoda lui Ritz

Fie problema de optimizare


J(x) min

(24.11)

unde J : D(J) X R este o functionala. Utilizand notatiile introduse anterior, metoda lui Ritz consta n determinarea unei aproximatii a solutiei problemei
de optimizare de forma (24.2)
xn = x0 +

n
X

ci i

i=1

care sa satisfaca restrictiile problemei de optimizare.


Exemplul 24.3.1
Se cauta o solutie a problemei variationale (24.5) de forma
x3 = c1 t(1 t) + c2 t2 (1 t)2 + c3 t3 (1 t)3 .
Rezulta
J(x3 ) =

1
3
1
5
11 2
1
c1 c21 + c2 c1 c2
c2 +
c3
15
20
70
84
1260
315

61
73
4
c1 c3
c2 c3
c2 .
315
13860
120120 3
J
J
J
= 0, c
= 0, c
= 0} coincide cu sistemul din Exemplul 24.1.1.
Sistemul { c
1
2
3
215717
0.0075065.
Valoarea functionalei J pe solutia obtinuta este 28737345

Capitolul 25
Ecuatii liniare prin forme
biliniare
25.1

Forma biliniar
a generat
a de o ecuatie liniar
a

Fie
H un spatiu Hilbert real;
D(A) V H subspatii liniare al spatiului H.
operatorul liniar A : D(A) V (V H V H ). V desemneaza
spatiul normat al functionalelor liniare si continue definite n V ;
f V .
Problema consta n rezolvarea ecuatiei
A(u) = f

(25.1)

Se introduce functionala biliniara prin


a(u, x) = A(u)(x),

x V.

(25.2)

In membrul drept se impune u D(A), dar n urma unor calcule, de exemplu


o integrare prin parti, u care apare n a poate apartine unei multimi mai largi.
Presupunem ca a : V V R.
In locul ecuatiei (25.1) se va considera ecuatia
a(u, x) = f (x),

x V.

Solutia ecuatiei (25.3) se numeste solutie slaba pentru ecuatia (25.1).


Pentru functionala a se introduc proprietatile:
485

(25.3)

486

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

M > 0 astfel ncat |a(x, y)| M kxkV kykV ,

x, y V

(25.4)

x V

(25.5)

(proprietatea de marginire, continuitate);

m > 0 astfel ncat |a(x, x)| mkxk2V ,


(proprietatea de coercitivitate).
Se observa inegalitatea m M.

Spatii de functii
Fie I = (, ) un interval deschis si marginit din R.1
Definitia 25.1.1 Supportul unei functii x : I R este multimea
supp(x) = {x I : x(t) 6= 0}.
Exemplul 25.1.1
Fie > 0. Suportul functiei
(
e (t) =

e
0

2
2 t2

daca |t| <


daca |t|

este multimea [, ].
Definitia 25.1.2 Multimea functiilor de proba C0 (I) este formata din functii
indefinit derivabile cu suportul inclus n I.
L2 (I)2 este spatiu Hilbert cu
Z
u, v L2 (I) < u, v >L2 (I) =
u L2 (I) kuk2L2 (I) =

uvdt
ZI

u2 dt

I
1

Pentru simplitate ne limit


am la cazul unidimensional.
un element din L2 (I) este o clasa de echivalenta corespunzatoare relatiei de echivalent
a
v = u a.p.t. n I.
2

487

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

Definitia 25.1.3 Fie x L2 (I). O functie y L2 (I) este derivata generalizata


de ordin n a lui x daca
Z
Z
(n)
n
x dt = (1)
ydt,
C0 (I).
I

Exemplul 25.1.2
Deoarece
1

|t| (t)dt =

C0 (1, 1)

sign (t)(t)dt,
1

derivata generalizata a functiei x(t) = |t| n intervalul (0, 1) este functia y(t) =
sign (t).
Se cerifica usor ca daca u00 este derivata generalizata de ordinul doi a lui u n
intervalul I atunci u00 este derivata generalizata a lui u0 n I. Au loc relatiile
Z
Z
Z
Z
00
00
0
u = u si
u = u0 ,
C0 (I).
I

Daca n a doua egalitate se ia = 0 atunci


Z
Z
Z
00
00
u = u = u0 0 .
I

H 1 (I) = {u L2 (I) : u0 L2 (I),

R
I

(u2 + u02 )dt < }

Derivata u0 este considerata n sens generalizat.


Z

u, v H (I) < u, v >H 1 (I) = (uv + u0 v 0 )dt


I
Z
u H 1 (I) kuk2H 1 (I) = (u2 + u02 )dt = kuk2L2 (I) + ku0 k2L2 (I) .
1

H 1 (I) este spatiu Hilbert relativ la produsul scalar definit anterior.


H01 (I) = C0 (I) = {u H 1 (I) : u|I = 0},
unde nchiderea este n sensul normei din H 1 (I), iar sensul egalitatii u|I = 0
este t I lim t, I u( ) = 0.
Teorema 25.1.1 (Inegalitatea Friedrichs-Poincare) Are loc inegalitatea
kukL2 (I) ( )ku0 kL2 (I) ,

u H01 (I).

488

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstratie. Pentru o functie derivabila are loc egalitatea


Z t
(t) = (0) +
0 (s)ds

n urma ridicarii la patrat au loc inegalitatile


2 (t) 2 2 () +

Z

0 (s)ds

2 !


Z t
 Z t

2
2
02
2 () +
1 ds
(s)ds


Z
2
2 () + (t )

02



(s)ds

Integrand pe I se obtine


Z
Z
( )2
02
2
2
(s)ds .
v (t)dt 2 ( ) () +
2
I
I
Daca () = 0 atunci inegalitatea anterioara devine
kkL2 (I) ( )k0 kL2 (I) .
Daca u H 1 (I) atunci exista sirul (k )kN astfel ncat k C0 (I) si
q
lim kk ukH 1 (I) = 0 lim kk uk2L2 (I) + k0k u0 k2L2 (I) = 0.
k

Atunci limk kk ukL2 (I) = 0 si limk k0k u0 kL2 (I) = 0. Inegalitatea


|kak kbk| ka bk implica
lim kk kL2 (I) = kukL2 (I)

lim k0k kL2 (I) = ku0 kL2 (I)

Pentru k n inegalitatea kk kL2 (I) ( )k0k kL2 (I) se obtine


kukL2 (I) ( )ku0 kL2 (I) .
Daca u H01 (I) atunci

kuk2H 1 (I) 1 + ( )2 ku0 k2L2 (I) .

(25.6)

489

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

In H01 (I) o norma este


Z

kukH01 (I) = ku kL2 (I) =

 12
u dt .
02

Aceasta norma este echivalenta cu norma din H 1 (I), pentru orice u H01 (I)
au loc relatiile
1
p
kukH 1 (I) kukH01 (I) kukH 1 (I) .
1 + ( )2
H k (I) = {u L2 (I) : u(j) L2 (I), 1 j k,

R
I

(u2 +

Pk

(j) 2
j=1 (u ) dt

< }

Toate derivatele sunt considerate n sens generalizat.


Z

u, v H (I) < u, v >H k (I) =

(uv +
I

u H (I)

kuk2H k (I)

kuk2L2 (I)

k
X

u(j) v (j) )dt

j=1

k
X

ku(j) k2L2 (I) .

j=1

H0k (I) = {u H k (I) : u|I = u0 |I = . . . = u(k1) |I = 0}.


H 1 (I), H01 (I), H k (I), H0k (I) sunt denumite spatii Sobolev.
Mentionam urmatorul rezultat, [6]:
astfel ncat
Teorema 25.1.2 Pentru orice u H 1 (I) exista o functie u C(I)
u = u
a.p.t. n I
Rt
u(t1 ) u(t2 ) = t21 u0 (t)dt.
u este denumit reprezentantul continuu al lui u. Nu se face distinctie ntre u si u.
O consecinta a teoremei 25.1.2 este
astfel ncat
Teorema 25.1.3 Pentru orice u H 2 (I) exista o functie u C 1 (I)
u0 = u0
a.p.t. n I
Rt
0
u(t) = u(t0 ) + u (t0 )(t t0 ) + t0 u00 (s)(t s)ds.

490

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstratie. Deoarece u00 este derivata generalizata a lui u0 exista o functie


continua u astfel ncat u = u0 a.p.t n I si
Z t
u00 (s)ds.
(25.7)
u(t) u(t0 ) =
t0

Fie u(t) = u(t0 ) +

Rt
t0

u(s)ds u0 = u. Relatia (25.7) se scrie


0

u00 (s)ds.

u (t) u (t0 ) =
t0

Integrand se obtine
Z t Z

u(t) u(t0 ) u (t0 )(t t0 ) =

00

u (s)ds d =
t0

t0

u00 (s)(t s)ds.

t0

Probleme unidimensionale
Fie H = L2 (I) si functiile
astfel ncat p(t) p0 > 0,
p C 1 (I)
astfel ncat r(t) 0,
r C 1 (I)

t I;

t I;

f L2 (I).
1. Problema Dirichlet


d
dt
(p(t)u0 ) + r(t)u = f (t),
u() = u() = 0

t I,

(25.8)

Fie V = H01 (I) si operatorul A definit prin


A(u) =

d
(p(t)u0 ) + r(t)u,
dt

u D(A) = C 2 (I).

(25.9)

Fie u o functie de doua ori derivabila care satisface conditiile la limita,


u() = u() = 0. Atunci

Z
Z 
d
0
A(u)(x) = A(u)xdt =
(p(t)u ) + r(t)u xdt.
dt
I
I

491

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

In urma unei integrari prin parti se obtine functionala a :


Z
a(u, x) = (p(t)u0 x0 + r(t)ux)dt.

(25.10)

In (25.10) este suficienta conditia de netezime u V. Astfel functionala a


este biliniara si simetrica, a(u, x) = a(x, u), u, x V.
Verificarea conditiei de
marginire
Z
|a(u, x)| max{kpkC(I)
, krkC(I)
}

(|u| |x| + |u0 | |x0 |)dt

u2 + u02 x2 + x02 dt

sZ
M

sZ

(u2 + u02 )dt

(x2 + x02 )dt = M kukH 1 (I) kxkH 1 (I) ,

unde s-a notat M = max{kpkC(I)


, krkC(I)
}.
coercitivitate
Utilizand (25.6)
Z

u02 dt = p0 ku0 k2L2 (I)

a(u, u) p0
I

p0
kuk2H 1 (I) .
1 + ( )2

Solutia slaba a problemei (25.32) este data de formularea slaba:


Z
Z
0 0
(p(t)u x + r(t)ux)dt = f (t)xdt,
x H01 (I).
I

2. Problema Neumann
 d
dt (p(t)u0 ) + r(t)u = f (t),
u0 () = u0 () = 0

t I,

Analog, fie V = H 1 (I) si operatorul A va fi dat de (25.9). Deoarece u0 () =


u0 () = 0, analog cu cazul precedent, rezulta
Z
Z
a(u, x) = A(u)xdt = (p(t)u0 x0 + r(t)ux)dt.
I

492

25.1.1

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Teoreme de existent
a

Problematica acestei sectiuni se refera la existenta unei solutii a ecuatiei (25.1)


sau (25.3).
Se pun n evidenta doua cazuri dupa cum functionala a este simetrica sau nu.
Cazul simetric
Teorema 25.1.4 Daca
V spatiu liniar;
a : V V R este o functionala biliniara, simetrica si coercitiva
atunci (u, v) 7 a(u, v) defineste un produs scalar n V.
Teorema 25.1.5 Daca
V spatiu liniar;
a : V V R este o functionala biliniara, simetrica si coercitiva;
f V
atunci exisa un singur u V astfel ncat a(u, x) = f (x), x V.
Demonstratie. Deoarece a(u, v) este produs scalar n V , potrivit Teoremei
lui Riesz, exista un sigur u V astfel ncat functionala f are reprezentarea
f (x) = a(u, x), x V.
Cazul nesimetric
Teorema 25.1.6 (Lax-Milgram) Daca
V spatiu Hilbert;
a : V V R o forma biliniara, marginita (25.4) si coercitiva (25.5);
f V ,
atunci exista un singur u V astfel ncat a(u, x) = f (x), x V.

493

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

Demonstratie. Operatorul A : V V definit prin A(u)(x) = a(u, x) este


liniar si continuu. A(u) V si potrivit Teoremei lui Riesz va exista un element
(A(u)) V astfel ncat A(u)(x) =< x, (A(u)) > si k (A(u))k = kA(u)k, unde
(V , V ) este bijectia indusa de Teorema lui Riesz.
Ecuatia a(u, x) = f (x), x V este echivalenta cu ecuatiile
A(u)(x) = f (x), x V
< x, (A(u)) > = < x, (f ) >, x V
(A(u)) = (f ).

(25.11)

Existenta si unicitatea solutiei ecuatiei (25.11) va rezulta din Teorema de punct


fix a lui Banach aplicata operatorului T : V V, definit prin
T (u) = u ( (A(u)) (f )) ,
unde este un parametru real care se va preciza astfel ncat T sa fie contractie.
Fie u1 , u2 V si u = u1 u2 . Au loc egalitatile
kT (u1 ) T (u2 )k2 = ku (A(u))k2 =< u (A(u)), u (A(u)) >=
= kuk2 < (A(u)), u > < u, (A(u)) > +2 < (A(u)), (A(u)) >=
= kuk2 2a(u, u) + 2 a(u, (A(u))).
T
inand seama de proprietatile de marginire si coercitivitatea ale functionalei a
rezulta
kT (u1 )T (u2 )k2 kuk2 2mkuk2 +M 2 kukk (A(u))k (12m+M 2 2 )kuk2 .
Este suficient ca sa fie ales astfel ncat
0 1 2m + M 2 2 < 1

Problema bilocala

(0,

2m
).
M2

u00 = sign t
u(1) = u(1) = 0

nu are solutie obisnuita deoarece membrul drept nu are proprietatea lui Darboux
n intervalul (-1,1), dar problema
Z 1
Z 1
0 0
u v dt =
sign tvdt,
v H01 (1, 1),
1

494

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

are solutia
u(t) =

1 2
2 (t + t) daca t (1, 0)

1 2
(t
2

t) daca t [0, 1)

Teorema 25.1.7 Fie = 0 < 1 < . . . < m = , Jk = [k , k+1 ] si ecuatia

d
(p(t)u0 ) + r(t)u = f (t)
dt

(25.12)

Daca
1. uk C 2 (Jk ), k {0, 1, . . . , m 1} sunt solutii ale ecuatiei (25.12);
2. functia u : I = (, ) R definita prin u(t) = uk (t), t [k , k+1 ) este de
clasa C 1 (I) si satisface conditiile u() = u() = 0
atunci u este solutie slaba a ecuatiei (25.12).

Demonstratie. Pentru C0 (I) calculam


Z

a(u, ) =

(p(t)u + r(t)u)dt =

m1
X Z k+1
k=0

(p(t)u0k 0 + r(t)uk )dt.

Dupa o integrare prin parti se obtine

a(u, v) =

m1
X Z k+1
k=0

m1
X Z k+1
k=0

d
( (p(t)u0k ) + r(t)uk )dt + p(t)u0k |k+1
k
dt

f (t)dt + p(t)u

|kk+1


=

f (t)dt = f (),

P
0 k+1
deoarece m1
= 0, ntrucat () = () = 0, functiile p, si u0
k=0 p(t)u |k
sunt continue.
Definitia H01 (I) = C0 (I) implica a(u, v) = f (v), v H01 (I).

495

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

25.1.2

Rezolvarea numeric
a prin metoda Galerkin

Utilizam metoda Galerkin pentru rezolvarea ecuatiei (25.3). Fie Vn un subspatiu


finit dimensional al lui V.. Aproximatie un Vn a lui u va satisface
a(un , xn ) = f (xn ),

xn Vn .

(25.13)

Teorema 25.1.8 Au loc relatiile


a(u un , xn ) = 0;

xn Vn .

Demonstratie. Relatia rezulta n urma diferentei dintre (25.3), pentru x = xn


si (25.13).
Are loc urmatoarea evaluare a priori a erorii
ipotezele Teoremei Lax-Milgram are loc
Teorema 25.1.9 (Lema lui C
ea) In
inegalitatea
M
ku un k
inf ku xn k.
m xn Vn
Demonstratie. Folosind teorema anterioara, au loc relatiile
mku un k2 a(u un , u un ) = a(u un , u xn ) + a(u un , xn un ) =
= a(u un , u xn ) M ku un k ku xn k,

xn Vn ,

de unde rezulta inegalitatea din enuntul teoremei.


P
Daca (ei )1in formeaza o baza pentru Vn si un = nj=1 cj ej atunci (25.13)
conduce la sistemul algebric de ecuatii liniare
n
X

cj a(ej , ei ) = f (ei ),

i {1, 2, . . . , n}.

(25.14)

j=1

Daca functionala a este biliniara si coercitiva atunci matricea sistemului liniar


(25.14) este nesingulara. Intr-adevar, daca

a(e1 , e1 ) a(e2 , e1 ) . . . a(en , e1 )


c1
a(e1 , e2 ) a(e2 , e2 ) . . . a(en , e2 )
c2

=
c = .. Rn (25.15)

..
..
.
.

.
.
.
.
a(e1 , en ) a(e2 , en ) . . . a(en , en )
cn

496

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

P
astfel ncat c = 0 atunci nj=1 cj a(ej , ei ) = 0, i {1, 2, . . . , n}. Inmultind
relatia i cu ci si sumand se obtine
a(

n
X

cj ej ,

j=1

n
X

ci ei ) = 0.

i=1

Conditia de coercitivitate implica c = 0.


Presupunem ca V este spatiu Hilbert separabil, adica exista o familie de elemente liniar independente (ei )iN cu proprietatea {ei : i N } = V. Se mai
foloseste si terminologia familia (ei )iN este nchisa.
In metoda Galerkin se va alege
Vn = span{e1 , e2 , . . . , en },

n N .

(25.16)

Rezulta ca nN Vn = V.
Teorema 25.1.10 Daca
V este spatiu Hilbert separabil;
a : V V R este o forma biliniara, marginita (25.4) si coercitiva (25.5);
f V ,
familia de subspatii finit dimensionale (Vn )nN este definita de (25.16)
atunci sirul de aproximatii (un )nN , un Vn , construit prin metoda Galerkin
converge catre solutia ecuatiei (25.3).
Demonstratie. Din
mkun k2 a(un , un ) = f (un ) kf kkun k,

n N

rezulta ca kun k kfmk , n N , adica sirul (un )nN este marginit. Potrivit
teoremei I.9.2 sirul contine subsirul (unk )kN slab convergent catre un element
u V.
Fie x V fixat pentru moment. Functionala u 7 a(u, x) este liniara si
continua. Potrivit teoremei lui Riesz exista un element x V astfel ncat
a(u, x) =< x , u >, u V.
Atunci
lim a(unk , x) = lim < x , unk >=< x , u >= a(u , x).

(25.17)

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

497

Cum x a fost arbitrar, limita anterioara are loc pentru orice x V.


Proprietatea de separabilitate implica: pentru orice x V va exista un sir
(xn )nN astfel ncat xn Vn si limn xn = x. Trecem la limita n egalitatile
a(unk , xnk ) = f (xnk ),

k N .

Pentru membrul drept limk f (xnk ) = f (x). Membrul stang se scrie


a(unk , xnk ) = a(unk , x) + a(unk , xnk x).
Potrivit (25.17), primul termen tinde catre a(u , x). Pentru al doilea termen
|a(unk , xnk x)| M kunk kkxnk xk M

kf k
kxnk xk 0, pentru k .
m

Astfel limk a(unk , xnk ) = a(u , x).


Prin urmare a(u , x) = f (x), x V, adica u este solutie a ecuatiei (25.3).
Orice subsir al sirului (un )nN contine un subsir slab convergent catre o solutie
a ecuatie (25.3) si cum solutia este unica rezulta ca sirul (un )nN converge slab
catre u .
Ramane de justificat convergenta n sensul normei. Au loc relatiile
ckun u k2 a(un u , un u ) = a(un u , un ) a(un , u ) + a(u , u ).
Din teorema 25.1.8 a(un u , un ) = 0.
Din (25.17) limk a(un , u ) = a(u , u ) = f (u ).
u ca solutie a ecuatiei (25.3) implica a(u , u ) = f (u ).
Rezulta ca
lim (a(un u , un ) a(un , u ) + a(u , u )) = lim (f (u ) a(un , u )) = 0.
k

de unde convergenta n norma.

Evaluarea erorii
Daca I (u) S1 este functia spline polinomiala de interpolare de ordinul
ntai, (continua si afina pe portiuni) corespunzatoare unei diviziuni : = t0 <
t1 < . . . < tn = a intervalului I a functiei u : I R, atunci are loc urmatoarea
evaluare a erorii
Teorema 25.1.11 Daca u H 2 (I), atunci exista o constanta C > 0 astfel ncat
ku I (u)kH 1 (I) Chku00 kL2 (I) ,
unde h = max0in1 hi , hi = ti+1 ti .

498

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Vom da doua demonstatii ale acestei teoreme.


Demonstratia 1. [49] O functie continua f : [0, l] R cu f (0) = f (l) = 0 se
poate prelungi la o functie impara definita n [l, l] si apoi prin periodicitate la
o functie continua n R. Pentru aceasta functie are loc dezvoltarea Fourier

f (t) =

ak sin

k=1

kt
l

si egalitatea lui Parseval

a2k

k=1

2
=
l

f 2 (t)dt = .

Particularizand pentru f = u I (u) definita n [ti , ti+1 ] rezulta egalitatile


u(t) I (u)(t) =

ak sin

k=1

a2k

k=1

t [ti , ti+1 ]

(25.18)

ti+1

2
=
hi

k(t ti )
hi

(u(t) I (u)(t))2 dt

(25.19)

ti

Derivand la rand de doua ori (25.18), rezulta


0

u (t) (I (u)) (t) =

X
kak

hi

k=1

2

X
kak
k=1

hi

00

2
=
hi

00

u (t) (I (u)) (t) =


4

X
kak
k=1

hi

2
hi

ti+1

cos

k(t ti )
hi

t [ti , ti+1 ]

(u0 (t) (I (u))0 (t))2 dt

(25.20)

ti

2

X
kak
k=1
Z ti+1

hi

sin

k(t ti )
hi

t [ti , ti+1 ]

(u00 (t) (I (u)00 (t))2 dt =

ti

2
=
hi

ti+1

(u00 (t))2 dt

ti

deoarece I este polinom de gradul ntai n [ti , ti+1 ].


Din relatiile (25.19) si (25.21) rezulta
 4 Z ti+1
Z ti+1
hi
2
(u(t) I (u)(t)) dt
(u00 (t))2 dt

ti
ti

(25.21)

499

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

iar din (25.20) si (25.21) rezulta


Z

ti+1

hi

(u (t) (I (u)) (t)) dt


ti

2 Z

ti+1

(u00 (t))2 dt

ti

Sumand dupa i se obtin evaluarile


Z

 4 Z
h
(u(t) I (u)(t)) dt
(u00 (t))2 dt

 2 Z
h
(u (t) (I (u)) (t)) dt
(u00 (t))2 dt

sau
ku

I(u)k2L2 (I)

 4
 2
h
h
00 2
0
0 2
ku kL2 (I) si ku (I(u)) kL2 (I)
ku00 k2L2 (I)

Astfel
ku I(u)k2H 1 (I) = ku I(u)k2L2 (I) + ku0 (I(u))0 k2L2 (I)
 2  4 !
h
h
+
ku00 k2L2 (I) .

Demonstratia 2. Vom evalua


ku

I(u)k2L2 (I)

(u I(u)) =

n1 Z
X

i=0

ti+1

(u(t) I(u)(t))2 dt

(25.22)

ti

si
0

ku

(I(u))0 k2L2 (I)

0 2

(u (I(u)) ) =

n1 Z
X
i=0

ti+1

(u0 (t)(I(u))0 (t))2 dt. (25.23)

ti

Utilizand notatiile ui = u(ti ), i {0, 1, . . . , n}, n intervalul (ti , ti+1 ), I(u)


este
ti+1 t
t ti
ui+1 ui
I(u)(t) =
ui +
ui+1 = ui +
(t ti ).
ti+1 ti
ti+1 ti
ti+1 ti
si
(I(u))0 (t) =

ui+1 ui
.
ti+1 ti

500

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Potrivit teoremei 25.1.3 exista un reprezentant de clasa C 1 (I) a lui u pentru


care au loc relatiile
Z t
0
0
u (t) = u (ti ) +
u00 (s)ds
(25.24)
ti
Z t
0
u00 (s)(t s)ds
(25.25)
u(t) = u(ti ) + u (ti )(t ti ) +
ti

In particular, din (25.25) rezulta


ti+1

ui+1 = ui + u (ti )(ti+1 ti ) +

u00 (s)(ti+1 s))ds

ti

de unde

ui+1 ui
1
u0 (ti ) =
ti+1 ti
ti+1 ti

ti+1

u00 (s)(ti+1 s))ds.

ti

Ridicand la patrat , n urma aplicarii inegalitatii lui Cauchy rezulta



2
Z
Z
h ti+1 00
ti+1 ti ti+1 00
ui+1 ui
2
0
(u (s)) ds
(u (s))2 ds. (25.26)
u (ti )
ti+1 ti
3
3 ti
ti
Din (25.24) se deduce
0

Z

2

(u (t) u (ti )) =

00

(t ti )

u (s)ds
ti

(u00 (s))2 ds

(25.27)

ti

ti+1

(u00 (s))2 ds.

ti

Din cele doua inegalitati (25.26) si (25.27) se obtine




ui+1 ui 2
ui+1 ui 2
0
0
0
2
0
(u (t)
) 2 (u (t) u (ti )) + (u (ti )
)
ti+1 ti
ti+1 ti
8h

(u00 (s))2 ds.

ti

In consecinta
0

ku

(I(u))0 k2L2 (I)

8h2

(u00 (s))2 ds =

8h2 00 2
ku kL2 (I) .
3

501

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

Din nou pentru t (ti , ti+1 ) din (25.25) se gaseste




Z t
ui+1 ui
0
u00 (s)(t s)ds.
u(t) I(u)(t) = u (ti )
(t ti ) +
ti+1 ti
ti
Procedand asemanator, se obtine succesiv
ui+1 ui 2
(u(t) I(u)(t)) 2 (u (ti )
) (t ti )2 +
ti+1 ti
0


2

h3
3

ti+1

ti

(t ti )3
(u (s)) ds +
3
00

Astfel
ku

I(u)k2L2 (I)

4h4

t
00

(u (s)) ds
ti

(u00 (s))2 ds =

Z

2 !

t
00

u (s)(t s)ds

ti

4h3

ti+1

(u00 (s))2 ds.

ti

4h4 00 2
ku kL2 (I) .
3

In final se obtine
ku

I(u)k2H 1 (I)

8h2 4h4
+
3
3

ku00 k2L2 (I) .

Acest rezultat mpreuna cu Teorema 25.1.9 conduce la


Teorema 25.1.12 Daca u H 2 (I) si un = I atunci exista o constanta C > 0
astfel ncat
ku un kH 1 (I) Chku00 kL2 (I) .
Dorim sa detaliem utilizarea metodei Galerkin n cazul problemei lui Dirichlet
formulata mai sus.
Punem n evidenta doua familii de functii (ei )i utile pentru aplicarea metodei
Galerkin.
1. Metoda Galerkin cu polinoame
Teorema 25.1.13 Familia de polinoame ei (t) = ( t)(t )i , i N este
nchisa n H01 (I).
Demonstratie. Fie u H01 (I) si > 0. Aratam existenta unui polinoam P cu
proprietatile ku P kH 1 (I) < , P () = P () = 0.
Din definitia spatiului H01 (I) rezulta exista unei functii C0 (I) astfel ncat

ku kH 1 (I) < .
2

(25.28)

502

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Din teorema lui Weierstass rezulta existenta unui polinom P1 astfel ncat
0
k0 P1 kC(I)
= max | (t) P1 (t)| <
t[,]

Fie
Z

P (t) =

4( + 1)

t
P1 (s)ds

p
.
2( )

P1 (s)ds.

Atunci
P () = P () = 0

P1 (s)ds|

|P1 (s) 0 (t)|sds

0 (s)ds| =

|P1 (s) (t)|sds + |

( )
p
.
4( + 1) 2( )

Z
t
|(t) P (t)| = | ( (s) P1 (s))ds +
P1 (s)ds|

Z
Z
( )
0
p
P1 (s)ds|
| (t) P1 (s)|ds + |

2( + 1) 2( )

p
.
2 2( )

Z
1
| (t) P (t)| = | (t) P1 (t) +
P1 (s)ds|

Z
1

0
p
| (t) P1 (t)| +
|
P1 (s)ds|


2( + 1) 2( )
0

p
.
2 2( )
Utilizand ultimele doua inegalitati se gaseste
k

P k2H 1 (I)


2
((t) P (t))2 + (0 (t) P 0 (t))2 dt .
4

(25.29)

503

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

Din (25.28) si (25.29) se deduce


ku P kH 1 (I) ku kH 1 (I) + k P kH 1 (I) < .
2. Metoda Galerkin cu functii spline
Fie n N , h =
si reteaua de noduri
n
= t0 < t1 < . . . < tn = ,
unde ti = + ih, i {, 1, . . . , n}.
Pentru i {1, 2, . . . , n 1}, fie

ei,n (t) =

tti1
h
ti+1 t
h

daca t [ti1 , ti ]
daca t [ti , ti+1 ]
daca t [, ti1 ] [ti+1 , ]

si Vn = span{e1,n , . . . , en1,n }. Graficul functiei ei,n este reprezentat n figura


urmatoare.
6

1
b

@
@
b @b

ti1 ti

ti+1

Pn1
ie spline polinomiala de ordinul ntai,
Functia s =
i=1 ui ei,n este o funct
s S1 , care satisface conditiile de interpolare s(ti ) = ui , i {1, . . . , n 1} si
s(t0 ) = s(tn ) = 0. Intr-adevar, daca t [ti , ti+1 ] atunci
s(t) = ui ei,n (t) + ui+1 ei+1,n (t) = ui

= ui +

ti+1 t
t ti
+ ui+1
=
ti+1 ti
ti+1 ti

ui+1 ui
(t ti ) = s|[ti ,ti1 ] (t).
ti+1 ti

Teorema 25.1.14 Familia de functii (ei,n )1in1,

nN

este nchisa n H01 (I).

504

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstratie. Fie u H01 (I) si > 0. Aratam existenta unei functii spline
s S1 cu proprietatile ku skH 1 (I) < , s() = s() = 0.
Din definitia spatiului H01 (I) rezulta exista unei functii C0 (I) astfel ncat

ku kH 1 (I) < .
2

(25.30)

Functia 0 este uniform continua n [, ] : > 0 > 0 astfel ncat

|t0 t00 | < |0 (t0 ) 0 (t00 )| < p


.
2 2(( ) + ( )2 )
Fie n N astfel ncat h =
< si s S1 functia spline polinomiala de
n
interpolare a lui n nodurile ti = + ih, i {0, 1, . . . , n}.
Atunci
s() = s() = 0

(
t [ti , ti+1 ]

)(ti )
(t ti )
s(t) = (ti ) + (ti+1
ti+1 ti
(t
)(t
)
i
s0 (t) = i+1
ti+1 ti

t [ti , ti+1 ] |0 (t) s0 (t)| = |0 (t)

(ti+1 ) (ti )
|=
ti+1 ti

= |0 (t) 0 ()| < p


,
2 2(( ) + ( )2 )
( (ti , ti+1 )) si
t

( ( ) s ( ))d | t ti
0

|(t) s(t)| = |

ti

Z

t
0

( ( ) s ( )) d
ti

< p
h.
2 2(( ) + ( )2 )

( (t) s (t)) dt =

n1 Z
X
i=0

ti+1

(0 (t) s0 (t))2 dt <

ti

2 ( )
2
2
<
nh =
< .
8(( ) + ( )2 )
8(( ) + ( )2 )
8

 21

505

GENERATA
DE O ECUAT

25.1. FORMA BILINIARA


IE LINIARA

((t) s(t)) dt =

<

n1 Z
X
i=0

ti+1

((t) s(t))2 dt <

ti

2 ( )2
2
2
2
nh
<
<
.
8(( ) + ( )2 )
8(( ) + ( )2 )
8

Utilizand ultimele doua inegalitati se gaseste


k

sk2H 1 (I)


2
((t) s(t))2 + (0 (t) s0 (t))2 dt .
4

(25.31)

Din (25.30) si (25.31) se deduce


ku skH 1 (I) ku kH 1 (I) + k skH 1 (I) < .
Pentru simplificarea scrierii vom folosi notatia ei = ei,n . Daca un =
atunci ecuatia a(un , ei ) = f (ei ) devine
a(un , ei ) =

cj ej

ti

ti

ti+1


ui
r(t)(ti+1 t) dt
r(t)(t ti1 ) dt +
p(t)dt +
+
h2
ti
ti1
ti1

Z ti+1
ui+1
+
(r(t)(t ti )(ti+1 t) p(t))dt
=
h2
ti

Z ti
Z ti+1
1
f (t)(ti+1 t)dt .
=
f (t)(t ti1 )dt +
h
ti1
ti

Z
+

j=1


ui1
(r(t)(t ti1 )(ti t) p(t))dt
+
h2
ti1

Z

ti+1

Pn1

Astfel determinarea aproximarii un revine la rezolvarea unui sistem algebric de


ecuatii liniare tridiagonal.
Potrivit teoremei 25.1.10 sirul de aproximatii Galerkin pentru problema Dirichlet converge catre solutia problemei, n norma H 1 (I). Mai mult, are loc chiar
convergenta uniforma.
Teorema 25.1.15 Sirul de aproximatii Galerkin pentru problema Dirichlet converge uniform catre solutia problemei.

506

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstratie. Notam prin (un )nN sirul de aproximatii Galerkin. Acest sir
este fundamental n H01 (I). Pentru orice > 0 exista n0 N astfel ncat pentru
n, m > n0 are loc inegalitatea
Z

p(t)(u0n (t) u0m (t))2 + r(t)(un (t) um (t))2 dt < 2
kun um kH 1 (I) <

de unde
Z

p0

(u0n (t) u0m (t))2 dt < 2 .

Aplicand inegalitatea lui Cauchy


2
Z t
Z t

0
0
2
0
0
|un t) um (t)| = | (un (s) um (s))ds| t
(un (s) um (s)) ds

s
2
Z
p

(u0n (s) u0m (s))2 ds


.

p0

deci este uniform conSirul (un )nN este fundamental n spatiul Banach C(I),
vergent.
Din

25.2

Perspectiva variational
a

Functionala biliniara a definita n (25.2) este


simetrica daca a(x, y) = a(y, x),

x, y V ;

pozitiv definita daca a(x, x) 0,

x V ;

strict pozitiv definita daca a(x, x) > 0,

x V \{0};

tare pozitiv definita sau coercitiva, daca m > 0 astfel ncat a(x, x)
mkxk2 , x V.
Atasam functionalei a, si implicit operatorului A, functionala J : V R
definita prin
J(x) = a(x, x) 2f (x).
(25.32)
Daca functionala a este strict pozitiv definita atunci ecuatia (25.3) are cel
mult o solutie.
Au loc urmatoarele proprietati simple ale functionalei J.

507

25.2. PERSPECTIVA VARIAT


IONALA

Teorema 25.2.1 Daca functionala biliniara a este simetrica si (strict, tare) pozitiv definita atunci functionala J este (strict, tare) convexa.
Demonstratie. Pentru orice x, y V si (0, 1) au loc egalitatile
J(x) + (1 )J(y) J(x + (1 )y) =
= (1 ) (a(x, x) 2a(x, y) + a(y, y)) =
= (1 )a(x y, x y).
Teorema 25.2.2 Daca functionala biliniara a este simetrica si tare pozitiv definita
atunci functionala J este marginita inferior si admite cel mult un punct de minim.
Demonstratie. Pentru orice x V au loc inegalitatile
J(x) = a(x, x) 2f (x) mkxk2 2kf kkxk

kf k2
m.

A doua afirmatie este consecinta a teoremei 22.3.4.


Legatura dintre ecuatia (25.1) si problema minimizarii functionalei J este data
n
Teorema 25.2.3 Fie H spatiu Hilbert real, D(A) un subspatiu liniar, dens n H,
functionala a, indusa de operatorul A : D(A) V , simetrica si pozitiv definita,
f V .
Daca x0 D(A) este solutie a ecuatiei (25.1) atunci x0 minimizeaza functionala
J. Reciproc, daca x0 D(A) minimizeaza functionala J atunci x0 este solutie a
ecuatiei (25.1).
Demonstratie. Pentru orice x0 , h V si R are loc egalitatea
J(x0 + h) = J(x0 ) + 2(a(x0 , h) f (h)) + 2 a(h, h).

(25.33)

Daca Ax0 = f atunci x0 verifica ecuatia (25.3) si din (25.33) rezulta


J(x0 + h) = J(x0 ) + 2 a(h, h) J(x0 ).
Daca J(x0 ) = min{J(x) : x V } atunci utilizand din nou (25.33), obtinem
J(x0 ) J(x0 + h) = J(x0 ) + 2(a(x0 , h) f (h)) + 2 a(h, h),
sau
2 a(h, h) + 2(a(x0 , h) f (h)) 0,

h V, R.

Nenegativitatea polinomului de gradul doi n implica


(a(x0 , h) f (h))2 0 a(x0 , h) f (h) = 0, h V.
Proprietatea de densitate a lui D(A) n H implica Ax0 f = 0.

508

25.2.1

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Rezolvarea numeric
a prin metoda lui Ritz

Fie Vn un subspatiu finit dimensional al lui V cu baza ei , i {1, . . . , n}.


Calcul
Pn am o aproximatie a functiei care minimizeaza functionala J de forma x(t) =
i=1 ci ei (t).
T
inand seama de proprietatea de simetrie a lui a avem
J(x) = a(

n
X
i=1

ci e i ,

n
X

cj ej ) 2f (

j=1

n
X

ci e i ) =

i=1

n
X

ci cj a(ei , ej ) 2

i,j=1

n
X

ci f (ei ).

i=1

Cu notatiile (25.15) si = (f (ei ))1in , expresia de mai sus se scrie


J(x) =< c, c > 2 < c, >= (c).
Conditiile de optimalitate sunt
n

1 X
=
cj a(ei , ej ) f (ei ) = 0,
2 c
j=1

i {1, . . . , n}.

Astfel, sirul de aproximatii pentru minimizarea functionalei J, construit prin


metoda lui Ritz coincide cu sirul de aproximatii pentru rezolvarea ecuatiei (25.3)
construit cu metoda lui Galerkin.

25.2.2

Metoda elementului finit

Metoda elementului finit serveste la rezolvarea problemei (25.32) si implicit la


problemele (25.1) sau (25.3), n principal n cazul ecuatiilor cu derivate partiale.
In cele ce urmeaza ne vom limita doar la ecuatii unidimensionale. Vom avea n
vedere problema bilocala (25.8): Sa se determine functia u care satisface
 d
dt (p(t)u0 ) + r(t)u = f (t), t I = [, ],
u() = u() = 0
sau n formularea slaba
Z
Z
0 0
(p(t)u x + r(t)ux)dt = f (t)xdt,
I

x H01 (I)

sau n formularea variationala care minimizeaza functionala


Z
J(u) = (p(t)u02 + r(t)u2 2f (t)u)dt.
I

Printr-un element finit se ntelege tripletul (K, P, ) unde

509

25.2. PERSPECTIVA VARIAT


IONALA

K domeniul elementului este o multime deschisa, marginita si conexa;


P este un spatiu liniar finit dimensional de functii definite n K;
: RK P proiector (2 = ), n mod uzul un operator de interpolare.
Nodurile utilizate n conditiile de interpolare definesc nodurile domeniului
elementului finit.
Exemplul 25.2.1
K = (0, 1)
P = P1 , multimea polinoamelor de grad cel mult 1;
(u)(t) = L(P1 ; 0, 1; u)(t) = u(0)(1 t) + u(1)t.
Nodurile domeniului elementului finit sunt 0 si 1.
Metoda elementului finit consta n:
1. Domeniul I se descompune n I = m
i=1 Ki , unde fiecare Ki este domeniul
unui element finit;
2. Daca u : I R atunci n fiecare Ki restrictia u|Ki se aproximeaza prin
(u|Ki ) P.
Daca ti,1 , . . . , ti,r sunt nodurile domeniului elementului Ki , presupunem ca
(u|Ki )(t) =

r
X

ui,j Ki ,j (t),

j=1

unde ui,j = u(ti,j ) si Ki ,j P.


3. Necunoscutele problemei de optimizare devin valorile functiei necunoscute
n multimea nodurilor elementelor finite. Notam acest vector prin uh . Uzual,
h este maximul diametrelor multmilor Ki . Problema de optimizare se transforma ntr-o problema de programare matematica care se rezolva.
In ipoteza ca functionale a si f sunt aditive fata de domeniu
J(u) = a(u, u) 2f (u) =

m
X

(a(u|Ki , u|Ki ) 2f (u|Ki ))

i=1

m
X
i=1

(a((u|Ki ), (u|Ki )) 2f ((u|Ki ))) =

510

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

m
X

r
X

i=1

j,l=1

ui,j uj,l a(Ki ,j , Ki ,l )

r
X

!
ui,j f (Ki ,j ) .

(25.34)

j=1

Expresia (25.34) reprezinta o functie patratica de forma


Jh (uh ) = uTh Auh 2bT uh .
Solutia problemei de minimizare este data se solutia sistemului Auh = b.
Detaliem acesti pasi pentru exemplul mentionat mai sus.
1. Fie diviziunea = t0 < t1 < . . . < tm = , care induce m elemente finite.
Domeniul elementului i {0, 1, . . . , m 1} va fi intervalul [ti , ti+1 ].
tti
i+1 t
+ u(ti+1 ) ti+1
. Referitor la notatiile intro2. P = P1 si (u)(t) = u(ti ) tti+1
ti
ti
duse mai sus

r=2
Ki ,1 =

ti+1 t
,
ti+1 ti

Ki ,2 =

tti
.
ti+1 ti

ui,1 := ui = u(ti ) ui,2 := ui+1 = u(ti+1 ).


3. Fie uh = (u0 , u1 , . . . , un )T . Functia de optimizare va fi
Z
Jh (uh ) = (p(t)(u)02 + r(t)(u)2 2f (t)(u))dt =
I

m1
X Z ti+1

ui+1 ui 2
ti+1 t
t ti 2
) + r(t)(ui
+ ui+1
)
ti+1 ti
ti+1 ti
ti+1 ti
i=0 ti

ti+1 t
t ti
2f (t)(ui
+ ui+1
) dt =
ti+1 ti
ti+1 ti
m1
X  Z ti+1
p(t)
ti+1 t 2
+
r(t)(
) )dt+
=
(
u2i
2
(t

t
)
t

t
i+1
i
i+1
i
t
i
i=0
Z ti+1
(ti+1 t)(t ti )
+2ui ui+1
r(t)
dt+
(ti+1 ti )2
ti
Z ti+1
p(t)
t ti 2
2
+ui+1
(
+ r(t)(
) )dt+
2
(ti+1 ti )
ti+1 ti
ti

Z ti+1
Z ti+1
ti+1 t
t ti
2ui
f (t)
dt 2ui+1
f (t)
dt =
ti+1 ti
ti+1 ti
ti
ti
p(t)(

511

25.2. PERSPECTIVA VARIAT


IONALA

m1
X

(ui ui+1 )

i=0

xi y i
yi zi



ui
ui+1


2(vi wi )

ui
ui+1


.

unde
xi =
yi =
zi =
vi =
wi =

ti+1

p(t)
ti+1 t 2
) )dt
+ r(t)(
2
(ti+1 ti )
ti+1 ti
ti
Z ti+1
(ti+1 t)(t ti )
r(t)
dt
(ti+1 ti )2
ti
Z ti+1
(ti+1 t)(t ti )
dt
r(t)
(ti+1 ti )2
ti
Z ti+1
ti+1 t
f (t)
dt
ti+1 ti
ti
Z ti+1
t ti
f (t)
dt
ti+1 ti
ti
Z

In vederea generarii matricei A si a vectorului b se defineste matricea l Mm,2 (Z)


avand pe linia i codurile nodurilor domeniului elementului i:

0
1
..
.

l=

i
..
.
m1

1
2

.
i+1

Pentru fiecare element finit se calculeaza numerele xi , yi , zi , vi , wi dupa care se


actualizeaza elementele lui A si b
Ali,1 ,li,1
Ali,1 ,li,2
Ali,2 ,li,1
Ali,2 ,li,2

=
=
=
=

Ali,1 ,li,1
Ali,1 ,li,2
Ali,2 ,li,1
Ali,2 ,li,2

+ xi
+ yi
+ yi
+ zi

bli,1 = bli,1 + vi
bli,2 = bli,2 + wi

Deoarece u0 = um = 0, se vor elimina prima si ultima linie si coloana a lui A dar


si primul si ultimul element al lui b.

512

CAPITOLUL 25. ECUAT


II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Probleme si teme de seminar


P 25.1 Sa se arate ca problema bilocala

a(t)x00 + b(t)x0 + c(t)x = g(t),


x() = A

x() = B

t (, )

se poate reduce la forma autoadjuncta (simetrica)


 d
dt (p(t)u0 ) + r(t)u = f (t), t (, ),
u() = u() = 0
t
t
R. 1. u = x B
A

2. Se nmulteste ecuatia cu exp q(t) unde q 0 (t) =

b(t)
.
a(t)

P 25.2 Sa se rezolve problemele



x00 (t) + k 2 x(t) = 1 t [0, 1]
1.
x(0) = x(1) = 0

(1 t2 )x00 (t) 2tx0 (t) + 2x(t) = 1 t [0, 21 ]

x(0) = x( 12 ) = 0
2.

1) + 1
R : x(t) = C1 t + C2 ( 2t log 1+t
1t
2


x00 (t) tx(t) = 1


x(0) = x(1) = 0

x00 (t) + t2 x(t) = 1 t [0, 1]


x(0) = x(1) = 0

3.

4.

t [0, 1]

00
x (t) = sign( 12 |t|)

0
x(1) = x(1)
=
1 2
5.
2t + t +

1 t2 + 14
R
:
x(t)
=

1 22
t t+
2

1
2
1
2

t (1, 21 )
t [ 21 , 12 )
t [ 12 , 1)

Partea V
ANEXE

513

Anexa A
Notiuni de teoria erorilor
In cursul rezolvarii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplificarea modelului fizic n procesul
de modelare matematica, din masuratorile initiale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metoda. In general metoda de calcul numeric construieste un sir
de aproximatii convergent catre solutia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaza un element al sirului de aproximatii.
3. Erori de rotunjire n datele de intrare, n calcule si n datele de iesire ca
urmare a utilizarii unui sistem de calcul ce foloseste un mod specific de
reprezentare a numerelor.

A.1

Eroare absolut
a si eroare relativ
a

Fie x o aproximatie a valorii exacte a R.


Definitia 1 x = a x este eroarea aproximatiei x;
|x| = |a x| este eroarea absoluta a aproximatiei x;
este eroarea relativa a aproximatiei x , (a 6= 0).
x = |x|
|a|
Notiunile introduse se extind pentru elemente ale unui spatiu liniar normat
prin
||x||
||x|| = ||a x||, x =
.
||a||
515

516

A.2

ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR

Reprezentarea numerelor n virgul


a mobil
a

Fie t, r, b N , b > 1 si notam:


b1 = b 1 (cea mai mare cifra n baza b);
q = b1 . . . b1 (cel mai mare numar n baza b avand r cifre).
| {z }
r cifre
In cele ce urmeaza toate numerele naturale sunt scrise n baza b.
Orice numar a R+ se scrie succesiv
a1 a2
+ 2 + ... =
b
b
!
!
t

X
X
aek bk be +
aek btk bet .

a = ae be + ae1 be1 + . . . + a1 b + a0 +
=

!
aek bk

k=0

Notand f =

Pt

k=0

be =

k=0

aek bk si g =

(A.1)

k=t+1

k=t+1

aek btk relatia (A.1) devine

a = f be + g bet

(A.2)

Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 si a = 1492.631435.


Atunci a = 1.492631435 103 = 1.4926 103 + 0.31435 101 .
Consideram multimea
Vt,r,b = {x R : x = s f be } {0}
unde:
f este un numar avand t cifre dupa punctul zecimal si cu partea ntreaga
formata dintr-o singura cifra nenula. f = f0 .f1 . . . ft b , f0 6= 0. f se
numeste mantisa si n acelasi timp vom spune ca f este o forma normalizata.
e este un numar ntreg de cel mult r cifre.
s corespunde semnului, s = 1 sau s = 1.
Astfel reprezentarea unui numar real a n virgula mobila este caracterizata de
tripletul (s, e, f ). Reprezentarea lui 0 = 0bq este (1, q, 0).
Cel mai mic si cel mai mare numar pozitiv ale multimii Vt,r,b , sunt
m = 1.0 bq si respectiv M = b1 .b1 . . . b1 bq .
| {z }
t cifre

517

MOBILA

A.3. ARITMETICA NUMERELOR IN VIRGULA

Astfel Vt,r,b este o submultime de numere rationale a multimii


[M, m] {0} [m, M ].
Reprezentarea unui numar real a R n virgula mobila se obtine aproximand
a printr-un element al multimii Vt,r,b .
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru |a| = f be + g bet , cu f forma
normalizata si e avand cel mult r cifre, exista mai multe procedee de construire
a unei aproximatii a lui a prin elementele multimii Vt,s,b .
1. Aproximarea prin trunchiere: x = f be .

f
2. Aproximarea prin rotunjire: x =
f + bet

daca g < 21 bet


daca g 12 bet

Aproximatia lui a n Vt,r,b va fi fl(a) = sgn(a)x.

A.3

Aritmetica numerelor reale reprezentate n


virgul
a mobil
a

Definim operatiile aritmetice n Vt,s,b :


Adunarea / Scaderea. Pentru a aduna/scadea numerele fl(a1 ), fl(a2 ) se efectueaza
urmatoarele operatii:
1. Se aduc numerele fl(a1 ) si fl(a2 ) la exponentul cel mai mare, pastran-du-se
numarul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se aduna/scad mantisele;
3. Se renormeaza rezultatul: daca mantisa este diferita de 0 atunci se modifica
exponentul astfel ncat mantisa sa fie o forma normalizata; daca mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea q.
Rezultatul astfel obtinut l notam fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 si a1 = 99.01325, a2 = 0.98724. Sa
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 9.9013 101 , fl(a2 ) = 9.8724 101 si
9.9013 101 + 0.0987 101 = 10.0000 101 1.0000 102 = fl(a1 ) fl(a2 ).

518

ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR

general adunarea nu este asociativa, dupa cum rezulta din


Observatia A.3.1 In
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a1 = 0.0123, a2 = 5678, a3 = 5678.
T
inand seama de egalitatile:
fl(a1 ) = 1.2300 102 , fl(a2 ) = 5.6780 103 , fl(a3 ) = 5.6780 103
obtinem
(fl(a1 ) fl(a2 )) fl(a3 ) = (0.0000 103 + 5.6780 103 ) fl(a3 ) =
= 5.6780 103 5.6780 103 = 0.0000 103 0.0000 1099
si
fl(a1 ) (fl(a2 ) fl(a3 )) = fl(a1 ) (5.6780 103 5.6780 103 ) =
= 1.2300 102 + 0.0000 1099 = 1.2300 102 + 0.0000 102 = 1.2300 102 .

Inmult
irea/mpartirea. Produsul/catul dintre fl(a1 ), fl(a2 ) se obtine efectuand
operatiile:
1. Se nmultesc/mpart mantisele si se aduna/scad exponentii;
2. Se renormeaza rezultatul n sensul precizat la adunare/scadere.
Rezultatul se noteaza cu fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 si a1 = 40.1345, a2 = 0.06346. S
a
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 4.0134 101 si fl(a2 ) = 6.3460 102 . Rezulta:
4.0134 101 6.3460 102 = 25.4690364 101 2.5469 100 = fl(a1 ) fl(a2 ).

general, nmultirea nu este asociativa.


Observatia A.3.2 In

A.4. STANDARDUL IEEE 754

A.4

519

Standardul IEEE 754

Standardul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 fixeaza detaliile de implementare a reprezentarii numerelor reale n virgula mobila.
Baza de numerotatie este b = 2.
Fie x = s f 2e Vt,r,2 reprezentarea n virgula mobila a unui numar a. In
memoria calculatorului se va retine tripletul (, , ) unde:
corespunde semnului:
0
1

pentru numere pozitive


pentru numere negative

corespunde mantisei f. Cifra unitatilor fiind diferita de 0 este neaparat


1. Aceasta cifra nu este nregistrata. Daca f = f0 .f1 . . . ft b atunci este
sirul de cifre binare = (f1 , . . . , ft ).
Presupunem ca e {emin , . . . , emax }, emin , emax Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se aduna o constanta E astfel ncat pentru orice e
{emin , . . . , emax }, e Z, suma e + E sa fie un numar natural avand cel mult
r cifre binare. In felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit.  este sirul cifrelor binare ale sumei e + E,  = (r1 , . . . , 1 , 0 ).
Standardul IEEE 754 permite si reprezentarea unor numere pentru care n
relatia (A.2) corespunzatoare, are loc inegalitatea e < emin . In acest caz  = 01 iar
f este o forma nenormalizata, f = 0.f1 . . . ft 2 . Cel mai mic numar reprezentabil
va fi 2Et , caruia i corespunde = (0, 0, . . . , 0, 1) .
|
{z
}
t elemente
Ultima cifra a mantisei se obtine prin rotunjire.
Numarului 0 i corespund  = 0 si = 0.
Daca  = (1, 1, . . . , 1, 1) si = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s.
|
{z
}
r elemente
Daca  = (1, 1, . . . , 1, 1) si 6= 0 atunci semnificatia reprezentarii este NaN
|
{z
}
r elemente
(Not a Number).
Parametri utilizati pentru reprezentarea n simpl
a si dubl
a precizie.
1

Prin 0 s-a notat sirul cu toate elementele egale cu 0.

520

ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR

emin
emax
E
r
t

Reprezentarea pe
4 octeti (simpla precizie) 8 octeti (dubla precizie)
-126
-1022
127
1023
127
1023
8
11
23
52

Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea n baza 2 a lui a este


a = 0.000(1100)2 = 1.(1001)2 24 .
1. Reprezentarea n simpla precizie. e + E = 123 = 11110112 . Se obtine
reprezentarea
3
2
1
10987654 32109876 54321098 76543210


00111101 11001100 11001100 11001101


Octetii reprezentarii contin valorile: 61,204,204,205.
2. Reprezentarea n dubla precizie. e + E = 1019 = 11111110112 . Se obtine
reprezentarea
6
32109876

00111111
3
10987654
10011001

5
54321098

10111001
2
32109876
10011001

4
76543210 89765432
10011001
1
54321098
10011001

10011001
76543210
10011010

Octetii reprezentarii contin valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.


Mediul de programare Java utilizeaza standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale tipurile predefinite float, double n virgula mobila.

A.5

Controlul erorii

Exemplific
am aparitia si controlul erorii de metoda n problema calculului
numarului e astfel ncat eroarea absoluta sa fie cel mult = 103 .

521

A.5. CONTROLUL ERORII

Din egalitatea
ex = 1 +
pentru x =

1
2

x
x2
xn ex xn+1
+
+ ... +
+
1!
2!
n!
(n + 1)!

(0 < < 1)

obtinem

1 1
1
1 1
1 1
e2
n+
n+1 .
e = 1 + + 2 + ... +
1! 2 2! 2
n! 2
(n + 1)! 2

Potrivit relatiei de mai sus, aproximatia lui e va fi


x=1+

1 1
1 1
1 1
+ 2 + ... +

1! 2 2! 2
n! 2n

e2
1
termenul (n+1)!
2n+1
exprima eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
calculele trebuie sa determinam parametrul n, pe care l alegem drept cel mai
mic numar natural pentru care

1
e2
n+1 .
(n + 1)! 2

Deoarece (0, 1), avem e 2 e 2 e 3 si n consecinta inegalitatile:

e2
1
3
n+1 n+1
103
(n + 1)! 2
2
(n + 1)!
au loc pentru n 4. Pentru n = 4 gasim
1 1
1 1
1 1
1 1
1265
x=1+ + 2 + 3 + 4 =
.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
768
In general, suntem interesati n scrierea rezultatului sub forma de fractie zecimala. In cazul nostru rezultatul 1265
apare ca o fractie periodica mixta, dar din
768
considerente practice rezultatul se va rotunji la un numar de zecimale. In felul
acesta apare nca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive 1 , 2 astfel ncat 1 + 2 = . Vom impune conditia ca
eroarea metodei sa fie mai mica decat 1 iar rotunjirea se va face la un numar de
zecimale astfel ncat eroarea de trunchiere sa fie mai mica decat 2 .
Reamintim regulile de rotunjire ale unui numar
p

p1

a = ap 10 + ap1 10

+ ... =

X
k=0

scris n baza 10 la m cifre:

apk 10pk

522

ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR

daca prima cifra omisa este mai mica decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se lasa nemodificata;
daca prima cifra omisa este mai mare decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se mareste cu o unitate;
daca prima cifra omisa este 5 si daca dupa 5 urmeaza cifre diferite de
0, atunci ultima cifra pastrata se mareste cu o unitate, iar daca dupa 5
urmeaza numai zerouri, atunci ultima cifra pastrata se mareste sau nu cu
o unitate dupa cum este para sau impara.
Eroarea absoluta care se face n urma rotunjirii la m cifre este
|x|

1
10pm+1
2

Reluam problema initiala, luand 1 = 2 =


2n+1

1
2

103 . Inegalitatea

1
3
< 103
(n + 1)!
2

are loc pentru orice n 5. Pentru n = 5 obtinem


x=1+

1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
+ 2 + 3 + 4 + 5.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
5! 2

Determinam numarul cifrelor la care efectuam rotunjirea drept cel mai mic
numar natural m pentru care
|y| = |x y|

1
1
10m+1 < 103 .
2
2

Rezulta m = 4 si n consecinta y = 1.6487.


O conexiune ntre o aproximatie x a unui numar, rotunjirea lui x la m zecimale
si aproximatiile prin lipsa si adaus ale numarului este data de
Daca x este o aproximatie a numarului subunitar a astfel ncat |x| < 12
10m , atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lipsa, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.
Intr-adevar, daca a = P akk , atunci aproximarea prin lipsa si prin adaus
k=1 10
a lui aP
la m zecimale sunt:
ak
m = m
si respectiv m = m + 101m .
k=1 10k

523

A.5. CONTROLUL ERORII

Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea |y| = |y x| 21 10m


deducem |a y| |a x| + |x y| < 10m .
Rezulta inegalitatile
m 10m a 10m < y < a + 10m m + 10m = m + 2 10m .
Multiplicand cu 10m , gasim
10m m 1 < 10m y < 10m m + 2.
Deoarece 10m m , 10m y N , urmeaza ca
10m y = 10m m
sau
10m y = 10m m + 1,
adica y = m sau y = m + 10m = m .

Probleme si teme de seminar


P A.1 Sa se elaboreze un program Java care sa se verifice reprezentarea numerelor reale n virgula mobila.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}

524

ANEXA A. NOT
IUNI DE TEORIA ERORILOR

R 1 xn
P A.2 Integrala In = 0 x+5
dx satisface relatia de recurenta In +5In1 = n1 , I0 =
ln 56 . Sa se arate ca utilizand formula de recurenta, ntr-un program de calculator
cu In reprezentat n virgula mobila, se va obtine In < 0. Problema apare datorit
a
erorilor de rotunjire.

Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui sir de aproximatii
succesive (xk )kN ale unei solutii cautate. Sunt puse n evidenta urmatoarele
variante de programare:
secvential
paralel
sincron
asincron
Programarea metodei iterative necesita o regula de opirire.
Este utilizata frecvent urmatoarea regula de oprire:
Daca distanta ntre doua aproximatii succesive xk = X si xk+1 = Y este mai
mica decat un numar pozitiv EPS (denumita toleranta), sau daca numarul de
iteratii executate NI este egal cu numarul maxim admis de iteratii NMI atunci
programul se opreste; iar n caz contrar se trece la o noua iteratie.
cazul opririi calculelor, se pozitioneaza un indicator de raspuns IND pe 0,
In
daca distanta dintre aproximatiile succesive X si Y este mai mica decat EPS, iar
n caz contrar pe 1.
Schema logica a regulii de oprire este ilustrata n Fig. B.1.
Pseudocodul algoritmului metodei iterative n varianta secventiala si paralela
sincron este prezentat n Algoritmul 11.

525

526

ANEXA B. IMPLEMENTAREA METODELOR ITERATIVE

DA
?

IN D = 0

?
HH


H

HHNU

||X

Y
||

EP
S
H

HH


H
?
H
H

HH NU

DA H
N
H - spre o
I
=
N
M
I

noua
HH

iteratie
?
H

IN D = 1

 ? 

STOP


Fig. B.1: Regula de oprire

Algorithm 11 Pseudocodul metodei iterative

1: procedure metoda iterativa


2:
generarea aproximat
iei init
iale Y
3:
ni 0
4:
do
5:
ni ni + 1
6:
XY
7:
generarea aproximat
iei urm
atoare Y
8:
d kY Xk
9:
while (d eps) si (ni < nmi)
10:
if d < eps then
11:
ind 0
12:
else
13:
ind 1
14:
end if
15:
return Y
16: end procedure

Anexa C
Identit
ati trigonometrice
Au loc identitatile:
1.

Pn

2.

Pn

k=1

sin (a + (k 1)h) =

sin

nh
2

sin h
2
sin nh
2

sin (a +

n1
h).
2

cos (a + (k 1)h) = sin h cos (a + n1


h).
2
2
1
P
sin
(n+
)a
1
+ nk=1 cos ka = 2 sin a2 .
2
2
P
cos
ka
+
cos
na
= cot a2 sin na.
1 + 2 n1
k=1
 na 2
Pn1
sin
n + 2 k=1 (n k) cos ka = sin a2
.
2
Qn1

sin nt

k=0 sin (t + k n ) = 2n1 , 0 < t < n .


k=1

3.
4.
5.
6.
4.

cot

sin (n + 21 )a sin (n 12 )a
a
sin na =
+
2
2 sin a2
2 sin a2

si se aplica identitatea de la pct. 3.


5. Consideram descompunerea n factori a polinomului z n ei2nt :
n

i2nt

z e

n1
Y

(z cos

k=0

2nt + 2k
2nt + 2k
i sin
).
n
n

Pentru z := 1 rezulta
2i sin nt(cos nt+i sin nt) =

n1
Y
k=0


k
k
k
2i sin (t +
)(cos (t +
) + i sin (t +
)) .
n
n
n

Din egalitatea modulelor rezulta identitatea ceruta.


527

528

I TRIGONOMETRICE
ANEXA C. IDENTITAT

Anexa D
Determinarea parametrilor unor
metode numerice
Pentru a putea folosi o metoda numerica, parametrii care intervin trebuie
determinate exact. In acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicatiile care urmeaza se bazeaza pe Mathematica. 1
1. Numerele lui C
otes sunt
Z n
(1)ni
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq.
Cn,i =
ni!(n i)! 0
Programarea n Mathematica este
Cotes[n_, i_] := (-1)^(n - i)/(n i! (n - i)!)
Integrate[Product[If[j == i, 1, q - j], {j, 0, n}], {q, 0, n}]
t = MatrixForm[Table[Cotes[n, i], {n, 1, 4}, {i, 0, n}]]

cu rezultatele

 
 
 

1 1
1 2 1
1 3 3 1
7 16 2 16 7
,
, ,
, , ,
, , , ,
,
,
,
2 2
6 3 6
8 8 8 8
90 45 15 45 90
2. Calculul nodurilor si coeficientilor formulei de integrare numeric
a
de tip Gauss (x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
Pn (x) =
1

n!
[(x a)n (x b)n ](n)
(2n)!

Functie de versiunea Mathematica utilizata, codurile pot fi diferite.

529

530

ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI

Leg[x_, n_, a_, b_] := Simplify[n!/(2 n)! D[(x - a)^n (x - b)^n, {x, n}]]

Pentru formula de integrare numerica Gauss cu n noduri, acestea sunt


radacinile polinomului Legendre Pn (x).
Nodurile formulelor de integrare numerica pentru n {1, 2, 3} sunt
t1 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 1, a, b] == 0, x]]]
x1 = Table[Last[Last[t1[[i]]]], {i, 1, 1}]

a+b
2

t2 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 2, a, b] == 0, x]]]


x2 = Table[Last[Last[t2[[i]]]], {i, 1, 2}]

 
 1 

1
3(a b) + 3a + 3b ,
3(b a) + 3a + 3b
6
6
t3 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 3, a, b] == 0, x]]]
x3 = Table[Last[Last[t3[[i]]]], {i, 1, 3}]

 1 

a + b 1 
,
15(a b) + 5a + 5b ,
15(b a) + 5a + 5b
2 10
10

Coeficientii formulei de integrare numerica Gauss se obtin cu formula


Ai =

(n!)4 (b a)2n+1
=
((2n)!)2 (xi a)(b xi )[Pn0 (xi )]2

(n!)4 (b a)2n+1
Q
=
.
((2n)!)2 (xi a)(b xi ) nj=1 (xi xj )2
j6=i

Folosim functia Mathematica


Coef[n_, i_, a_, b_, x_] := (n!)^4 (b - a)^(2 n + 1)/(((2 n)!)^2 (x[[i]] - a) (b - x[[i]])
Product[If[j == i, 1, (x[[i]] - x[[j]])^2], {j, 1, n}])

Se obtin

531

Simplify[Coef[1, 1, a, b, x1]]

a + b
Table[Simplify[Coef[2, i, a, b, x2]], {i, 1, 2}]

ba ba
,
2
2

Table[Simplify[Coef[3, i, a, b, x3]], {i, 1, 3}



4
5
5
(a b), (a b), (a b)
9
18
18
Pentru n = 4 fixam valorile lui a = 1 si b = 1 si calculele se efectueaza
numeric. Analog se procedeaza si pentru alta valoare atribuita lui n.
Codurile pentru calculul nodurilor este
a = -1; b = 1; n = 4;
t4 = FullSimplify[NSolve[Leg[x, n, a, b] == 0, x]]
x4 = Table[Last[Last[t4[[i]]]], {i, 1, n}]

{0.861136, 0.339981, 0.339981, 0.861136}


iar pentru coeficienti
Table[Simplify[Coef[n, i, a, b, x4]], {i, 1, n}]

{0.347855, 0.652145, 0.652145, 0.347855}


3. Calculul coeficientilor schemei de calcul Adams sunt

r 
X
i
j
j = (1)
i
j = 0, 1, . . . , r
j
i=j

unde
0 = p R+ q
p
i = i!1 q z(z + 1) . . . (z + i 1)dz

i = 1, 2, . . . , r.

Calculul acestor coeficienti se programeaza n Mathematica prin

532

ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI

A[i_, p_, q_] := If[i == 0, p + q,


1/i! Integrate[Product[z + j, {j, 0, i - 1}], {z, -q, p}]]
B[r_, j_, p_, q_] := (-1)^j Sum[Binomial[i, j] A[i, p, q], {i, j, r}]

Coeficientii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obtin


din
t_AdamsBashfort =
MatrixForm[Table[B[r, j, 1, 0], {r, 1, 5}, {j, 0, r}]]



3 1
,
2 2

 
 
 

23 4 5
55 59 37 3
1901 1387 109 637 251
,
, ,
,
, , ,
,
,
,
,
,
,
12 3 12
24 24 24 8
720
360 30
360 720


4277 2641 4991 3649 959
95
,
,
,
,
,
1440
480 720
720 480 288

Coeficientii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obtin din


t_AdamsMoulton =
MatrixForm[Table[B[r, j, 0, 1], {r, 1, 5}, {j, 0, r}]]



1 1
,
2 2

 
 
 

5 2
1
3 19
5 1
251 323 11 53
19
,
, ,
,
, , ,
,
,
, ,
,
,
12 3 12
8 24 24 24
720 360 30 360 720


95 1427 133 241
173 3
,
,
,
,
,
288 1440 240 720 1440 160

4. Calculul coeficientilor schemei cu diferente regresive


Pr 1
i=1 i ,
  j=0
P
i
j =
r
, j {1, 2, . . . , r}
(1)j i=j 1i
j
se calculeaza cu codul Mathematica
A[r_, j_] := (-1)^j If[j == 0, Sum[1/i, {i, 1, r}],
Sum[Binomial[i, j]/i, {i, j, r}]]
t_bdf = MatrixForm[Table[A[r, j], {r, 1, 6}, {j, 0, r}]]

Se obtine
 
 



3
1
11
3 1
25
4 1
{1, 1},
, 2,
,
, 3, ,
,
, 4, 3, ,
,
2
2
6
2 3
12
3 4

 

137
10 5 1
49
15 20 15 6 1
, 5, 5, , ,
,
, 6, , , , ,
60
3 4 5
20
2
3 4
5 6

Anexa E
Imbun
at
atirea convergentei
E.1

Ordinul de convergent
a al unui sir

Definitia E.1.1 Fie (xn )nN un sir convergent ntr-un spatiu normat, limn xn =
x . Daca exista un numar r > 0 astfel ncat
kxn+1 x k
= c,
n kxn x kr
lim

0 < c < ,

atunci sirul (xn )nN are ordinul de convergenta r.


In functie de r se utilizeaza terminologia:
convergenta liniara
r=1
convergenta superliniara 1 < r < 2
convergenta patratica
r=2
Observatia E.1.1 Daca exista M > 0 astfel ncat
kxn+1 x k M kxn x ks , n n0
atunci ordinul de convergenta este cel putin s.
Fie r ordinul de convergenta al sirului (xn )nN . Daca r < s atunci
kxn+1 x k
1
kxn+1 x k
=
,
s
r
kxn x k
kxn x k kxn x ksr

n ,

ceea ce contrazice conditia din observatie.


Definitia E.1.2 Daca limn xn = x si limn
converge mai rapid decat sirul (xn )n .
533

yn x
xn x

= 0 atunci sirul (yn )n

534

E.2

AT
IREA CONVERGENT
ANEXA E. IMBUNAT
EI

Imbun
at
atirea convergentei unui sir

Teorema E.2.1 Daca


limn an = a
limn

an+1 a
an a

= k,

k 6= 1
2

(an+1 an )
atunci sirul xn = an an+2
converge mai repede catre a decat sirul (an )n .
2an+1 +an

Demonstatie. Notam en = an a. Ipotezele teoremei se scriu limn rn = 0 si


limn en+1
= k. Au loc egalitatile
en
en
xn a
=
an a

(en+1 en )2
en+2 2en+1 +en

en

en+2 en e2n+1
=
en (en+2 2en+1 + en )

en+2 en
1
en+1 en+1
.
en
en
( en+2 2 + en+1
)
en+1 en+1

=
In consecinta

k1 1
xn a
= 1 k
1 = 0.
n an a
(k

2
+
)
k
k
lim

E.3

Transformarea lui Euler

Fie seria alternanta S(x) =

S(x)
=

k
k
k=0 (1) ak x

caruia i asociem seria

X
1
(1)k 4ak1 xk ),
(a0 +
x+1
k=1

unde 4ak1 = ak ak1 .


Introducem sumele partiale
Sn (x) =

n
X

(1)k ak xk

k=0

Sn (x) =

n
X
1
(a0 +
(1)k 4ak1 xk )
x+1
k=1

535

E.3. TRANSFORMAREA LUI EULER

Au loc egalitatile
Sn (x) =

n
X
1
(a0 +
(1)k (ak ak1 )xk ) =
x+1
k=1

n
n
X
1 X
( (1)k ak xk
(1)k ak1 xk ) =
x + 1 k=0
k=1

n
n1
X
1 X
(1)n an xn
k
k
( (1) ak x )
.
=
(1)k+1 ak xk+1 ) = Sn1 (x) +
x + 1 k=0
x+1
k=0

Daca seria S(x) este convergenta atunci din egalitatea de mai sus rezulta ca si

seria S(x)
este convergenta, avand aceasi suma

S(x) = S(x)
=

X
1
(a0 +
(1)k 4ak1 xk ).
x+1
k=1

(E.1)

Aplicand repetat egalitatea (E.1) se obtin succesiv egalitatile

X
a0
x X
1
k
k
(1) 4ak1 x ) =
(a0 +

(1)k 4ak xk =
S(x) =
x+1
x
+
1
x
+
1
k=1
k=0

X
a0
x
=

(4a0 +
(1)k 42 ak1 xk ) =
2
x + 1 (x + 1)
k=1

x4a0
x 2X
a0

+(
)
(1)k 42 ak xk =
=
2
x + 1 (x + 1)
x + 1 k=0

X
a0
x4a0
x2
2
=
(1)k 43 ak xk ) =

+
(4 a0 +
2
3
x + 1 (x + 1)
(x + 1)
k=1

1 X
x k
... =
(1)k 4k a0 (
) .
x + 1 k=0
x+1
Definitia E.3.1 Transformata Euler a seriei S(x) =

k
k
k=0 (1) ak x

1 X
x k
S(x) =
(1)k 4k a0 (
) .
x + 1 k=0
x+1
In particular, pentru x = 1 se obtine

X
X
1
k
(1) ak =
(1)k k+1 4k a0 .
2
k=0
k=0

este seria

536

AT
IREA CONVERGENT
ANEXA E. IMBUNAT
EI

Probleme si teme de seminar


P E.1 Utilizand transformata Euler sa se arate egalitatile
ln 2 =

=
4

X
(1)k
k=0

X
k=0

k+1

1
(k + 1)2k+1

k=0

(1)k
1
=
2k + 1
2

k=0

k!
(2k + 1)!!

Anexa F
Determinarea ordinelor de
convergent
a ale metodelor de
rezolvare paralel
a a ecuatiilor
polinomiale utiliz
and instrumente
de calcul simbolic
Este suficient sa sa consideram polinomul P (z) = (z a)(z b)(z c) si prima
componenta T1 (z) a unei metode de calcul paralel a radacinilor unui polinom
z (k+1) = T (z (k) ).
Pentru a verifica conditiile Teoremei 21.5.1, datorita proprietatilor de simetrie
este suficient sa calculam
T1 (z)
z1

T1 (z)
z2

2 T1 (z)
z12

2 T1 (z)
z1 z2

2 T1 (z)
z22

2 T1 (z)
z2 z3

3 T1 (z)
z13

3 T1 (z)
z12 z2

3 T1 (z)
z1 z22

3 T1 (z)
z23

3 T1 (z)
z22 z3

4 T1 (z)
z14

4 T1 (z)
z13 z2

4 T1 (z)
z12 z22

4 T1 (z)
z1 z23

4 T1 (z)
z24

..
.

4 T1 (z)
z23 z3

4 T1 (z)
z22 z32

Se vor calcula succesiv elementele liniilor de mai sus pana la aparitia primului
element nenul.
Programul de calcul simbolic utilizat este Mathematica.
537

538

ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT


A

Metoda Durand-Kerner
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1

P (z1 )
(z1 z2 )(z1 z3 )

Programul Mathematica este


In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
1
Out[4]:= a+b

Metoda Erlich
P (z1 )

T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1

(z1 z2 )(z1 z3 ) P (z1 )

1
z1 z2

1
z1z3

Programul Mathematica corespunzator este


In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)*
(1/(z1-z2)+1/(z1-z3)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]

539
Out[4]:= 2(2a+b+c)
(ab)(ac)
Metoda Nourein
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1

= z1

P (z1 )
h

(z1 z2 )(z1 z3 ) 1 +

P (z2 )
(z2 z1 )(z2 z3 )(z1 z2 )

P (z3 )
(z3 z1 )(z3 z2 )(z1 z3 )

P (z1 )
(z1 z2 )(z1 z3 ) +

(z1 z3 )P (z2 )
(z2 z1 )(z2 z3 )

(z1 z2 )P (z3 )
(z3 z1 )(z3 z2 )

Programul Mathematica este


In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)+
(z2-a)*(z2-b)*(z2-c)*(z1-z3)/((z2-z1)*(z2-z3))+
(z3-a)*(z3-b)*(z3-c)*(z1-z2)/((z3-z1)*(z3-z2)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:= 0
In[5]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[5]:= 0
In[6]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[6]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z2,z3]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[7]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
2
Out[4]:= (ab)
2

i=

540

ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT


A

Metoda Wang-Zheng
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1

2P (z1 )P 0 (z1 )

1
2P 02 (z1 ) P (z1 )P 00 (z1 ) 2P 2 (z1 ) (z1 z
2 +
2)

1
(z1 z2 )(z1 z3 )

1
(z1 z3 )2

Programul Mathematica este


In[1]:=
P[x_]:=x^3-(a+b+c)*x*x+(a*b+b*c+c*a)*x-a*b*c
D1P[x_]:=3*x*x-2*(a+b+c)*x+a*b+b*c+c*a
D2P[x_]:=6*x-2*(a+b+c)
In[2]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-2*P[z1]*D1P[z1]/(2*D1P[z1]*D1P[z1]-P[z1]*D2P[z1]2*P[z1]*P[z1]*
(1/(z1-z2)^2+1/((z1-z2)*(z1-z3))+1/(z1-z3)^2))
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[4]:= 0
In[5]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[5]:= 0
In[6]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[6]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[7]:= 0
In[8]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z2,z3]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[8]:= 0
In[9]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[9]:= 0
In[10]:=

541
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[10]:= 0
In[11]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[11]:= 0
In[12]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[12]:= 0
In[13]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,2},z3]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[13]:= 0
In[14]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,3},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[14]:= 6(3a+b+2c)
(ab)3 (ac)

542

ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT


A

Anexa G
Elemente de topologie
G.1

Statiu topologic Baire

Fie X un spatiu topologic.


Definitia G.1.1 O submultime nevida Y X este rara daca int(Y ) = .
Definitia G.1.2 O submultime nevida este de categoria I daca se poate reprezenta
caz contrar submultimea este de
ca o reuniune numarabila de multimi rare. In
categoria II.
Definitia G.1.3 O submultime nevida este reziduala daca este complementara
unei multimi de categoria I.
Definitia G.1.4 O submultime nevida este superdensa daca este densa n spatiul
topologic, reziduala si nenumarabila.
Definitia G.1.5 Un spatiu topologic se numeste spatiu topologic Baire daca orice
submultime nevida si deschisa este de categoria II.
Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema G.1.1 Fie X un spatiu topologic, Y o submultime nevida n X si
Z = X\Y. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Y este deschisa si densa n X;
(ii) Z este nchisa si rara.
543

544

ANEXA G. ELEMENTE DE TOPOLOGIE

Demonstratie. Y deschisa Z nchisa.


Fie Y, o submultime deschisa si densa n X, Y = X. Presupunem prin absurd
ca Z nu e rara, adica exista x int(Z) = int(Z) Z. Atunci Z este o vecinatate
a lui x. Din Y Z = rezulta ca x
/ Y , ceea ce contrazice ipoteza Y = X.
Invers, fie Z o submultime nchisa si rara. Daca presupunem prin absurd ca
Y nu este densa atunci exista x X\Y X\Y = Z. Submultimea X\Y este
deschisa, deci =
6 int(Z) int(Z), ceea ce contrazice ipoteza int(Z) = .
Teorema G.1.2 Orice submultime a unei multimei de categoria I este de categoria I.
Demonstratie. Fie Y o multime de categoria I, reprezentata prin
[
Y =
Yn ,
Yn submultime rara, n N.
nN

S
Daca Z Y atunci Z = Z Y = nN (Z Yn ), iar submultimile Z Yn sunt
rare, n N.
Un spatiu topologic Baire este caracterizat de urmatoarea proprietate
Teorema G.1.3 Un spasiu topologic este spatiu topologic Baire daca si numai
daca o intersectie numarabila de multimi deschise si dense ramane densa.
Demonstratie. Fie X un spatiu topologic Baire si familia (Xn )nN
T de multimi
deschise si dense n X. Presupunem prin absurd ca multimea Z = nN Xn nu e
densa n X. Atunci multimea Y = X\Z este deschisa si nevida. Din relatiile
[
[
(X C(Xn )) = (X\Xn ),
Y = X\Z X\Z = X C(Z) =
nN

deducem utilizand Teoremele G.1.1 si G.1.2 ca Y este de categoria I, contrazicand


proprietatea de spatiu topologic Baire a lui X.
Reciproc, presupunem prin absurd ca X nu e spatiu topologic Baire, adica
exista o multime nevida si deschisa Y astfel ncat
[
Y =
Yn
Yn submultime rara, n N.
nN

Submultimile Xn = X\Y n = C(Y n ) sunt deschise si dense n X,


X n = C(Y n ) = C(int(Y n )) = X.

545

G.1. STAT
IU TOPOLOGIC BAIRE

T
Potrivit ipotezei nN Xn = X.
Pe de alta parte,
[
[
[
\
=
6 Y =
Yn =
Yn
C(Xn ) = C(
Xn ),
nN

nN

nN

nN

ceea ce contrazice afirmatia anterioara.


Recunoasterea unui spatiu topologic Baire este usurata de
Teorema G.1.4 Un spatiu metric complet este un spatiu topologic Baire.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista o multime deschisa si nevida
Y de categoria I:
[
Y =
Yn
Yn submultime rara, n N .
nN

Fie B0 = Y. Multimea deschisa B0 \Y 1 este nevida altfel Y = B0 Y 1 , cea ce


ar contrazice raritatea lui Y1 .
Prin urmare exista x1 B0 \Y 1 si r10 > 0 astfel ncat B(x1 , r10 ) B0 \Y 1 .1
Pentru r1 = min{1, 21 r10 } multimea B1 = B(x1 , r1 ) satisface relatiile
B 1 Y 1 = ,
B 1 B0 .
Inductiv, presupunem ca s-au construit multimile Bi = B(xi , ri ), i = 1, 2, . . . , n
1 astfel ncat
B i Y i = ,
B i Bi1 .
Multimea deschisa Bn1 \Y n este nevida altfel Bn1 Y n , cea ce ar contrazice
raritatea lui Yn .
Exista xn Bn1 \Y n si rn0 > 0 astfel ncat B(xn , rn0 ) Bn1 \Y n .
Pentru rn = min{ n1 , 12 rn0 } multimea Bn = B(xn , rn ) satisface relatiile
B n Y n = ,
B n Bn1 .
Sirul (xn )nN este fundamental, deci convergent. Fie x = limn xn .
1

B(x, r) = {y X : d(x, y) < r}, unde d(x, y) este distanta dintre x si y.

546

ANEXA G. ELEMENTE DE TOPOLOGIE

Deoarece xn Bn B1 , n N , rezulta ca
x B n B 1 B0 = Y.
Pe de alta parte, pentru orice n m, xn Bm , de unde
x Bm x
/ Y m,
Urmeaza x
/ Y, n contradictie cu (G.1).

m N .

(G.1)

Anexa H
Elemente de analiz
a matematic
a
Diferentiabilitatea unui operator definit ntr-un
spatiu normat
Fie X, Y spatii normate, domeniul D X si operatorul T : D Y. Reamintim
Definitia H.0.6 Operatorul T este diferentiabil Frechet n x D daca exista un
operator liniar si continuu L (X, Y ) astfel ncat
kT (x + h) T (x) L(h)k
= 0.
h0
khk
lim

(H.1)

Teorema H.0.5 Daca operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci operatorul L este unic.
Operatorul L din Definitia H.0.6 se noteaza L = T 0 (x) = dT (x) si se numeste
diferentiala Frechet a lui T n x.
Relatia (H.1) se poate rescrie sub forma
T (x + h) = T (x) + T 0 (x)(h) + khkw(x, h),

(H.2)

unde functia w(x, h) Y are proprietatea limh0 w(x, h) = 0.


Asemeni functiilor reale
Teorema H.0.6 Daca operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci T este
continuu n x.
547

548

MATEMATICA

ANEXA H. ELEMENTE DE ANALIZA

Presupunand operatorul T diferentiabil n fiecare punct x al domeniului D, se


introduce operatorul T 0 (X, Y ) definit prin x 7 T 0 (x). Daca acest operator
este diferentiabil Frechet n x atunci diferentiala ei este diferentiala Frechet de
ordinul 2 a lui T n x. Notam acest operator prin T 00 (x) (X, (X, Y ) ) . Recursiv,
se defineste diferentiabilitatea Frechet de ordin superior. T (k) (x) este un element
al multimii
T (k) (x) (X, (X, . . . , ( X, Y ) ) . . .) .
| {z }
|
{z
}
k paranteze

k paranteze

Definitia H.0.7 Operatorul T este diferentiabil Gateaux n x D dupa directia


h X daca
T (x + th) T (x)
= T 0 (x, h).
lim
t0
t
Definitia H.0.8 Operatorul T este diferentiabil Gateaux n x D daca este
diferentiabil Gateaux n x D dupa orice directie h X.
Definitia H.0.9 Operatorul T este G-derivabil n x D daca
este diferentiabil Gateaux n x;
operatorul T (x) : X Y, definit prin T (x)(h) = T 0 (x, h) este un operator liniar si continuu.
Legatura dintre cele doua tipuri de diferentiabilitate este data n urmatoarele
teoreme.
Teorema H.0.7 Daca operatorul T este diferentiabil Frechet n x atunci T este
G-derivabil n x si T 0 (x) = T (x).
Demonstratie. Scriind th, h X, t R n loc de h, din (H.2) rezulta
T (x + th) = T (x) + T 0 (x)(th) + kthkw(x, th),
de unde

T (x + th) T (x)
|t|
= T 0 (x)(h) + w(x, th).
t
t
0
Pentru t 0 se obtine T (x)(h) = T (x)(h), h X, de unde concluziile teoremei.
Reciproc, G derivabilitatea implica diferentiabilitatea Frechet n conditiile

549
Teorema H.0.8 Daca T : D X Y este un operator G derivabil ntr
o vecinatate a lui x D si operatorul x 7 T (x) este continuu n topologia (X, (X, Y ) ) atunci operatorul T este diferentiabil Frechet n x si T 0 (x) =
T (x).
Demonstratie. Fie h X si u = T (x+h)T (x)T (x)(h). Potrivit Teoremei
Hahn - Banach exista o functionala liniara si continua y Y astfel ncat ky k =
1 si y (u) = kuk.
Definim functia F : [0, 1] R prin F (t) = y (T (x + th)). F (t) este derivabila
n t (0, 1) si F 0 (t) = y (T (x + th)(h)). Intr-adevar,
F (t + ) F (t)
=
0

F 0 (t) = lim

T (x + (t + )h) T (x)
) = y (T (x + th)(h)).

Potrivit teoremei de medie a lui Lagrange, exista (0, 1) astfel ncat


= lim y (
0

F (1) F (0) = F 0 ()

y (T (x + h) T (x)) = y (T (x + h)(h)).

In sfarsit, utilizand aceasta egalitate si proprietatile normei operatorilor liniari


deducem
kT (x + h) T (x) T (x)(h)k = kuk = y (u) =
= y (T (x + h) T (x) T (x)(h)) = y ((T (x + h) T (x))(h))
|y ((T (x + h) T (x))(h))| ky k k(T (x + h) T (x))(h))k
kT (x + h) T (x)k khk.
Rezulta inegalitatea
kT (x + h) T (x) T (x)(h)k
kT (x + h) T (x)k 0
khk
pentru h 0.
In acest cadru general, o dezvoltare tayloriana are proprietatea:
Teorema H.0.9 Daca T : D X Y este un operator de n N ori diferentiabil
Freachet n D atunci pentru orice x, y D are loc inegalitatea
n1
X
1 (k)
1
kT (y) T (x)
T (x) (y x) . . . (y x) k ky xkn sup kT (n) (z)k,
{z
}
|
k!
n!
z[x,y]
k=1
k ori

unde [x, y] = {z = tx + (1 t)y : 0 t 1}.

550

MATEMATICA

ANEXA H. ELEMENTE DE ANALIZA

Vom prezenta doua demonstratii ale acestei teoreme, deosebit de importanta.


Demonstratia 1. In prealabil stabilim Teorema Bourbaki:
Teorema H.0.10 Fie X un spactiu normat real. Daca
1. f : [a, b] X este o functie continua, derivabila n (a, b) :
f (x + h) f (x)
= f 0 (x);
h0
h

x (a, b) lim

2. g : [a, b] R este o functie continua, derivabila n (a, b);


3. kf 0 (x)k g 0 (x), x (a, b)
atunci kf (b) f (a)k g(b) g(a).
Demonstratie. Fie > 0. Introducem multimea
U = {x [a, b] : kf (x) f (a)k > g(x) g(a) + (x a) + }

(H.3)

Dorim sa aratam ca U = .
Presupunem prin absurd ca U 6= . Atunci
(i) U este o multime deschisa, deoarece U = 1 (R+ ), unde (x) = kf (x)
f (a)k [g(x) g(a) + (x a) + ].
(ii) Exista c = inf U.
(iii) c > a. Daca c = a, din (H.3) rezulta relatia contradictorie 0 > 0.
(iv) c 6 U. Daca c U atunci exista o vecinatate a lui c, (c 1 , c + 2 ) U,
ceea ce contrazice faptul ca c = inf U.
(v) c < b. Daca c = b atunci U = {b} si U n-ar mai fi multime deschisa.
(vi) Exista > 0 astfel ncat pentru c < x < c +




f (x) f (c)
f (x) f (c)

0
0

kf (c)k
<

f
(c)
x c
xc
2

(H.4)

si



g(x) g(c)
0
<

g
(c)
2
xc

(H.5)

551
Pentru x (c, c + ), din (H.4) si (H.5) rezulta


f (x) f (c)
g(x) g(c)
0
0


+
x c 2 kf (c)k g (c) <
xc
2
sau
kf (x) f (c)k < g(x) g(c) + (x c).

(H.6)

kf (c) f (a)k g(c) g(a) + (c a) + .

(H.7)

Deoarece c 6 U,

Din (H.6) si (H.7), pentru x (c, c + ) rezulta


kf (x) f (a)k kf (x) f (c)k + kf (c) f (a)k < g(x) g(a) + (x a) + .
Astfel (c, c + ) U = si n consecinta c nu poate fi inf U.
Prin urmate U = .
Pentru orice x [a, b] are loc inegalitatea
kf (x) f (a)k g(x) g(a) + (x a) + .
Daca & 0 atunci kf (x) f (a)k g(x) g(a).
Teorema H.0.11 Daca v : [0, 1] X este o functie de n ori derivabila astfel
ncat kv (n) (t)k M, t (0, 1) atunci



M
1
(n1)
v(1) v(0) 1 v 0 (0) 1 v 00 (0) . . .

v
(0)
.


1!
2!
(n 1)!
n!
Demonstratie. Introducem functiile f : [0, 1] X,
f (t) = v(t) v(0) +

1t 0
(1 t)2 00
(1 t)n1 (n1)
v (t) +
v (t) + . . . +
v
(t),
1!
2!
(n 1)!

g : [0, 1] R,

g(t) = M

(1 t)n
n!

n1

Atunci f 0 (t) = (1t)


v n (t) si n consecinta kf 0 (t)k g 0 (t). Teorema Bourbaki
(n1)!
implica inegalitatea enuntata.
Reluam demonstratia Teoremei H.0.9. Fie x, y D, h = y x si v(t) =
T (x + th), t [0, 1]. Atunci v (k) (t) = T (k) (x + th) (h) . . . (h) . Pentru M =
| {z }
kori
supz[x,y] kT (n) (z)k khkn , inegalitatea dorita rezulta din Teorema H.0.11.

552

MATEMATICA

ANEXA H. ELEMENTE DE ANALIZA

Demonstratia 2. Fie x, y D. Notand


n1
X
1 (k)
u = T (y) T (x)
T (x) (y x) . . . (y x),
|
{z
}
k!
k=1
k ori

potrivit Teoremei Hahn - Banach exista o functionala liniara si continua y Y


astfel ncat ky k = 1 si y (u) = kuk.
Definim F : [0, 1] R prin F (t) = y (T (x + t(y x))). Atunci
F (k) (t) = y (T (k) (x + t(y x)) (y x) . . . (y x)),
{z
}
|

k {1, . . . , n}.

(H.8)

k ori

(H.8) se demonstreaza prin inductie matematica.


Exista (0, 1) astfel ncat
F (1) F (0)

n1
X
1 (k)
1
F (0) = F (n) ()
k!
n!
k=1

n1
X
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) ) =
y (T (y) T (x)
|
{z
}
k!
k=1

k ori

1 (n)
y (T (x + (y x)) (y x) . . . (y x) ).
|
{z
}
n!
n ori

Utilizand egalitatea anterioara si proprietatile normei operatorilor liniari obtinem


n1
X
1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) k = kuk =
kT (y) T (x)
|
{z
}
k!
k=1
k ori

= y (u) = y (T (y) T (x)

n1
X
k=1

1 (k)
T (x) (y x) . . . (y x) ) =
|
{z
}
k!
k ori

1 (n)
y (T (x + (y x)) (y x) . . . (y x) )
|
{z
}
n!
n ori

1
|y (T (n) (x + (y x)) (y x) . . . (y x) )|
|
{z
}
n!
n ori

1
ky k kT (n) (x + (y x)) (y x) . . . (y x) )k
|
{z
}
n!
n ori

1
1
kT (n) (x + (y x))k ky xkn ky xkn sup kT (n) (z)k.
n!
n!
z[x,y]

Anexa I
Elemente de analiz
a functional
a
I.1

Teorema de punct fix a lui Banach

Fie (X, kk) un spatiu normat. Un operator : X X se numeste contractie


daca exista o constanta a (0, 1) astfel ncat k(x) (y)k akx yk, a, y
X. Daca (x) = x atunci x se numeste element fix al operatorului .
Teorema I.1.1 (de punct fix a lui Banach) Daca X este un spatiu Banach
(spatiu normat si complet) si : X X este o contractie atunci are un
singur punct fix.
Demonstratie. Fie x0 X si consideram sirul (xn )nN definit prin formula de
recurenta xn+1 = (xn ), n N. Utilizand proprietatea de contractie a operatorului obtinem
kxn+1 xn k = k(xn ) (xn1 )k akxn xn1 k =
= ak(xn1 ) (xn2 )k a2 kxn1 xn2 k . . . an kx1 x0 k.
Sirul (xn )nN este fundamental. Intr-adevar
n+p1

kx

n+p

x k

X
k=n

n+p1

kx

k+1

x k

X
k=n

ak kx1 x0 k

an
kx1 x0 k.
1a

Din proprietatea de completitudine rezulta ca sirul (xn )nN este convergent. Fie
x = limn xn . Trecand la limita n formula de recurenta ( fiind contractie
este continua) obtinem x = (x ), adica x este punct fix al operatorului .
Daca x1 si x2 sunt puncte fixe ale operatorului atunci din relatiile
kx1 x2 k = k(x1 ) (x2 )k akx1 x2 k
553

554

FUNCT

ANEXA I. ELEMENTE DE ANALIZA


IONALA

deducem
(1 a)kx1 x2 k 0.
Cum 1 a > 0, n mod necesar kx1 x2 k = 0, adica x1 = x2 .
Teorema I.1.2 Fie X este un spatiu Banach, B(x0 , r) = {x X : kxx0 k r}
si : B(x0 , r) X o contractie de parametru a. Daca k(x0 ) x0 k (1 a)r
atunci varphi are un singur punct fix.
Demonstratie. Aratam la nceput ca (B(x0 , r)) B(x0 , r). Intr-adevar, daca
x B(x0 , r) atunci au loc relatiile
k(x) x0 k k(x) (x0 )k + k(x0 ) x0 k
akx x0 k + (1 a)r ar + (1 a)r = r.
Reluand justificarea teoremei de punct fix a lui Banach rezulta concluzia teoremei.

I.2

Inversarea operatorilor liniari

Presupunem cunoscuta urmatoarea teorema (Neumann)


Teorema I.2.1 Daca X este un spatiu Banach si A (X, X) , un operator
liniar si continuu astfel ncat kAk < 1 atunci
1. Operatorul I A este inversabil;
P
k
a seriei fiind ceea a spatiului Banach
2. (I A)1 =
k=0 A , convergent

(X, X) .
O consecinta utila este
Teorema I.2.2 Fie X un spatiu Banach si operatorul L (X, X) . Au loc
afirmatiile
1. Operatorul L este inversabil daca si numai daca exista un operator inversabil K (X, X) astfel ncat kI KLk < 1.
2. Daca L este inversabil atunci au loc relatiile:
L

X
=
(I KL)k K,

(I.1)

k=0

kL1 k

kKk
.
1 kI KLk

(I.2)

555

ILOR
I.3. PRINCIPIUL CONDENSARII
SINGULARITAT

Demonstratie. Necesitatea rezulta din alegerea K = L1 . Pentru A = I KL


din Teorema
I.2.1 rezulta inversabilitatea operatorului [I (I KL)] = KL si
P
1
(KL) = k=0 (I KL)k . In consecinta
1

(KL) K = (KL) (K

1 1

= (K

KL)

=L

(I KL)k K.

k=0

I.3

Principiul condens
arii singularit
atilor

Fie X, Y spatii normate si o submultime de operatori liniari si continui A


(X, Y ) . Multimea singularitatilor atasat submultimii de operatori liniari si pozitivi A este
SA = {x X : sup kA(x)k = }.
AA

Proprietati ale acestei multimi sunt precizate n


Teorema I.3.1 (Principiul condens
arii singularit
atilor) Daca X este un
spactiu Banach, Y un spatiu normat si A o submultime de operatori liniari si
continui, astfel ncat supAA kAk = , atunci multimea singularitatilor atasata
familiei A este superdensa n X.
Demonstratie. Introducem multimile
Xn = {x X : A A astfel ncat kA(x)k > n} n N.
Atunci avem
(i)
SA =

Xn .

nN

(ii)
Xn =

{x X : kA(x)k > n},

AA

deci Xn este o submultime deschisa.


(iii)
X n = X.

(I.3)

556

FUNCT

ANEXA I. ELEMENTE DE ANALIZA


IONALA

Pentru justificarea acestei afirmatii, presupunem prin absurd, ca exista n


N si x0 X\X n . Deoarece multimea X\X n este deschisa, exista r > 0
astfel ncat B(x0 , r) = {x X : kx x0 k r} X\X n . Din identitatea
A(x) =
se deduce

x
kxk
[A(r
+ x0 ) A(x0 )]
r
kxk

2n
kxk,
x X, A A,
r
+ x0 , x0 B(x0 , r) X\X n .
kA(x)k

x
deoarece r kxk

(I.4)

Inegalitatea (I.4) contrazice ipoteza supAA kAk = .


Spatiul Banach X este un spatiu topologic Baire si din (I.3), potrivit Teoremei G.1.3, multimea SA este densa n X.
(iv) Din Teorema G.1.1 multimea X\Xn este nchisa si rara. Relatia (I.3) implica
\
\
[
SA =
Xn = X\(X\
Xn ) = X\
(X\Xn ),
nN

nN

nN

adica SA este o multime reziduala.


Daca x SA si > 0 atunci x SA , deci SA este nenumarabila.
O consecinta importanta a Teoremei I.3.1 este
Teorema I.3.2 (Principiul m
arginirii uniforme) Daca X este un spatiu
Banach, Y un spatiu normat, atunci orice submultime de operatori liniari si
continui, A (X, Y ) marginita punctual, x X, supAA kA(x)k < , este
uniform marginita, supAA kAk < .

I.4

Norma operatorilor integrali

Evaluarea normei unui operator integral se bazeaza pe


Teorema I.4.1 Fie I = [a, b] si C(I) spatiul Banach al functiilor continue definite n I si cu valori complexe. Daca e C(I), atunci norma functionalei
x [C(I)] , definita prin
Z

x (x) = e(t)x(t)dt
I

este kx k =

R
I

|e(t)|dt.

557

I.4. NORMA OPERATORILOR INTEGRALI

Demonstratie. Norma unei


functii x C(I) este
R
R kxk = maxtI |x(t)|. Din
inegalitatea |x (x)| kxk I |e(t)|dt rezulta kx k I |e(t)|dt.
Apoi, pentru n N, au loc relatiile
Z
Z
Z
n|e(t)|2
|e(t)|
dt +
dt
|e(t)|dt =
I 1 + n|e(t)|
I
I 1 + n|e(t)|
Z
Z
1
ne(t)
ba

dt + e(t)
dt
+ kx k.
n
1
+
n|e(t)|
n
I
I
R
Pentru n se obtine inegalitatea I |e(t)|dt kx k.
Fie k : I I C o functie continua si operatorul liniar A : C(I) C(I)
definit prin
Z
A(x)(t) = k(t, s)x(s)ds.
I

Atunci
Teorema I.4.2 Norma operatorului A este kAk = maxtI

R
I

|k(t, s)|ds.

Demonstratie. Din inegalitatile


Z
Z
|A(x)(t)| = | k(t, s)x(s)ds| |k(t, s)| |x(s)|ds
I

Z
|k(t, s)|ds kxk max

kxk

|k(t, s)|ds

tI

rezulta

Z
kA(x)k kxk max
tI

|k(t, s)|ds
I

si
Z
kAk max

|k(t, s)|ds.
R
R
Fie t0 I astfel ncat I |k(t0 , s)|dt = maxtI I |k(t, s)|ds, si functia e(t) =
k(t0 , t).
R
R
Functionala e R [C(I)] , definita prin e (x) = I e(s)x(s)ds = I k(t0 , s)ds
are norma ke k = I |k(t0 , s)|ds.
Din relatiile
tI

kAk = sup kA(x)k = sup max |A(x)(t)|


kxk1 tI

kxk1

sup |A(x)(t0 )| = sup |e (x)| = ke k =


kxk1

rezulta egalitatea enuntata.

kxk1

|k(t0 , s)|ds,
I

558

I.5

FUNCT

ANEXA I. ELEMENTE DE ANALIZA


IONALA

Cea mai bun


a aproximatie n Rn

Fie submultimea Y Rn , x Rn si k k o norma n Rn . Problema celei mai


bune aproximatii a lui x prin elementele submultimii Y consta n determinarea
unui element y0 Y binenteles daca el exista astfel ncat
ky0 xk = inf ky xk.
yY

In cadrul considerat urmeaza sa precizam:


conditii n care problema celei mai bune aproximatii are solutie;
conditii n care solutia este unica;
caracterizare a solutiei.
Teorema I.5.1 Problema celei mai bune aproximatii prin elementele submultimii
Y R are cel putin o solutie pentru orice x R daca si numai daca Y este
nchisa.
Demonstratie. Necesitatea. Fie x Y . Exista y0 Y astfel ncat
ky0 xk = inf ky xk = 0.
yY

Prin urmare x = y0 Y, adica Y = Y .


Suficienta. Fie x Rn , r > 0 astfel ncat Y B(x, r) 6= 0, unde B(x, r) = {y
Rn : ky xk r} si functia f : Rn R definita prin formula f (y) = ky xk.
Functia f fiind continua, potrivit teoremei lui Weierstass, si atinge minimul
pe multimea compacta Y B(x, r), adica exista y0 Y B(x, r) astfel ncat
f (y0 ) f (y) sau ky0 xk ky xk, y Y B(x, r).
Daca y Y si ky xkr atunci ky xk > r ky0 xk. Astfel y0 este elementul
de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Y.
In cele ce urmeaza, norma spatiului liniar Rn va fi norma euclidiana k k2 .
Teorema I.5.2 Daca Y R este o submultime convexa atunci pentru orice
x Rn exista cel mult un element de cea mai buna aproximatie prin elementele
submultimii Y.

559

APROXIMAT
I.5. CEA MAI BUNA
IE IN RN

Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista x Rn pentru care exista


cel putin doua elemente diferite y1 , y2 Y de cea mai buna aproximatie a lui x
prin elementele multimii Y :
ky1 xk = ky2 xk = min ky xk = d.
yY

Datorita convexitatii y = 21 (y1 + y2 ) Y si utilizand egalitatea paralelogramului


deducem
1
1
d2 ky xk22 = k (y1 x) + (y2 x)k22 =
2
2


1
1
1
1
= 2 k (y1 x)k22 + k (y2 x)k22 k (y1 x) (y2 x)k22 =
2
2
2
2
1
= d2 ky1 y2 k22 < d2 ,
4
de unde concluzia teoremei.
Au loc urmatoarele consecinte:
Teorema I.5.3 Daca Y R este o submultime nchisa si convexa atunci pentru orice x Rn exista un singur element de cea mai buna aproximatie prin
elementele submultimii Y.
Teorema I.5.4 Daca Y este un subspatiu liniar a lui R atunci pentru orice
x Rn exista un singur element de cea mai buna aproximatie prin elementele
submultimii Y.
Elementul de cea mai buna aproximatie se poate caracteriza prin
Teorema I.5.5 Fie Y o submultime nevida, convexa n Rn si x Rn . y0 Y
este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele multimii Y
daca si numai daca
< y0 x, y0 y > 0

y Y.

(I.5)

Demonstratie. Necesitatea. Presupunem prin absurd ca exista y Y astfel


0 x,y0 y>
} si z = y + (1
ncat < y0 x, y0 y > > 0. Fie 0 < < min{1, 2<yky
2
0 yk2
)y0 Y. Atunci deducem
kz xk22 = ky0 x + (y y0 )k22 =< y0 x + (y y0 ), y0 x + (y y0 ) >=
= ky0 xk22 + 2 < y0 x, y y0 > +2 ky y0 k22 =

560

FUNCT

ANEXA I. ELEMENTE DE ANALIZA


IONALA

= ky0 xk22 ky y0 k22 (

2 < y0 x, y0 y >
} ) < ky0 xk22 ,
2
ky0 yk2

ceea ce contrazice proprietatea de cea mai buna aproximatie a lui y0 .


Suficienta. Pentru orice y Y, folosind (I.5) gasim
ky0 xk22 =< y0 x, y0 x >=< y0 x, (y0 y) + (y x) >=
=< y0 x, y0 y > + < y0 x, y x >< y0 x, y x > .
Aplicand inegalitatea Cauchy-Buniakovsky-Schwartz inegalitetea anterioara devine
ky0 xk22 ky0 xk2 ky xk2 .
Daca ky0 xk2 6= 0 atunci simplificand obtinem ky0 xk2 ky xk2 , iar daca
ky0 xk2 = 0 atunci proprietatea normei implica ky0 xk2 = 0 ky xk2 .
Teorema I.5.6 Fie Y un subspatiu liniar n Rn si x Rn . y0 Y este elementul
de cea mai buna aproximatie a lui x prin elementele subspatiului Y daca si numai
daca
< y0 x, y >= 0
y Y.
(I.6)
adica y0 x Y sau y0 y Y .
Demonstratie. Conditia (I.5) se poate rescrie sub forma
< y0 x, y0 >< y0 x, y >

y Y.

Fixand y Y, pentru orice n N , ny Y si luand n inegalitatea anterioara


y = ny se obtin
1
< y0 x, y0 > < y0 x, y >
n
1
< y0 x, y0 > < y0 x, y > .
n
Pentru n tinzand la infinit, gasim < y0 x, y >= 0.
Fie Y Rn o submultime convexa si nchisa. In acest caz PY este o functie
PY : Rn Rn care asociaza oricarui element x Rn elementul de cea mai buna
aproximatie din Y
kPY (x) xk = min ky xk.
yY

Potrivit Teoremei I.5.5 < PY (x) x, PY (x) y > 0, y Y.

561

APROXIMARE IN SPAT
I.6. CEA MAI BUNA
IU PREHILBERTIAN

Teorema I.5.7 Daca Y este o submultime convexa si nchisa din Rn atunci


functia PY este lipschitziana, mai precis
kPY (x1 ) PY (x2 )k kx1 x2 k.
Demonstratie. Au loc relatiile
< PY (x1 ) x1 , PY (x1 ) PY (x2 ) > 0
< PY (x2 ) x2 , PY (x2 ) PY (x1 ) > 0

(I.7)
(I.8)

Au loc egalitatile
kPY (x1 ) PY (x2 )k2 =< PY (x1 ) PY (x2 ), PY (x1 ) PY (x2 ) >=
=< PY (x1 ), PY (x1 ) PY (x2 ) > + < PY (x2 ), PY (x2 ) PY (x1 ) >=
=< PY (x1 ) x1 , PY (x1 ) PY (x2 ) > + < x1 , PY (x1 ) PY (x2 ) > +
+ < PY (x2 ) x2 , PY (x2 ) PY (x1 ) > + < x2 , PY (x2 ) PY (x1 ) > .
T
inand seama de (I.7) si (I.8) deducem
kPY (x1 )PY (x2 )k2 < x1 x2 , PY (x1 )PY (x2 ) > kx1 x2 k kPY (x1 )PY (x2 )k.
Daca PY (x1 ) 6= PY (x2 ) atunci kPY (x1 ) PY (x2 )k kx1 x2 k.

I.6

Cea mai bun


a aproximare n spatiu prehilbertian

Teorema I.6.1 Daca X este un spatiu prehilbertian, Y X o submultime convexa si completa si x X atunci exista un singur element de cea mai buna
aproximatie a lui x prin elementele multimii Y.
Demonstratie. Fie d = inf yY kxyk si (yn )nN un sir minimizant, limn kyn
xk = d. Convexitatea lui Y implica 21 yn + 12 ym Y. In plus
1
1
1
1
d k yn + ym xk kyn xk + kym xk d,
2
2
2
2

n, m .

Pentru u = 21 (yn x) si v = 12 (ym x) egalitatea paralelogramului


ku + vk2 + ku vk2 = 2(kuk2 + kvk2 )

562

FUNCT

ANEXA I. ELEMENTE DE ANALIZA


IONALA

implica limn,m kyn ym k = 0, adica sirul (yn )nN este fundamental. Deoarece
Y este sumbultime completa exista limn yn = y Y si limn kyn xk =
ky xk = d.
Daca y, z Y asfel ncat ky xk = kz xk = d atunci y, z, y, z, . . . este
sir minimizant. Potrivit celor demonstrate anterior, sirul este convergent, deci
y = z.

I.7

Descompunerea ortogonal
a a unui spatiu prehilbertian

Teorema I.7.1 Daca X este un spatiu prehilbertian, Y este un subspatiu liniar


al lui X, x X si y este elementul de cea mai buna aproximatie a lui x prin
elementele multimii Y atunci x y Y .
Demonstratie. Utilizam notatiile d = inf yY kx yk = kx yk. Prin reducere
la absurd, presupunem ca z = x y
/ Y . Prin urmare exista y0 Y astfel ncat
=< z, y0 >6= 0. Atunci y1 = y + ky0 k2 y0 Y si
d2 kx y1 k2 = kz

y0 k2 =< z
y0 , z
y0 >=
2
2
ky0 k
ky0 k
ky0 k2

||2
||2

2
< y0 , z >
< z, y0 > +
=d
.
= kzk
ky0 k2
ky0 k2
ky0 k2
ky0 k2
2

Teorema I.7.2 Daca X este un spatiu prehilbertian, Y este un subspatiu liniar


si complet al lui X si x X atunci exista o pereche unica (y, z) Y Y astfel
ncat x = y + z.
Demonstratie. Daca y Y este elementul de cea mai buna aproximare a lui x
prin elementele lui Y atunci z = x y Y . Astfel x = y + z Y Y .
Daca x = y1 + z1 = y2 + z2 cu y1 , y2 Y si z1 , z2 Y , atunci y1 y2 =
z2 z1 Y Y = {0}, de unde unicitatea reprezentarii.

I.8

Reprezentarea unei functionale liniare si continue ntr-un spatiu Hilbert

Teorema I.8.1 (F. Riesz) Daca X este un spatiu Hilbert si x X atunci exist
a
un singur element u X astfel ncat x (x) =< x, u >, x X si kx k = kuk.

563

I.9. COMPACTITATE IN SPAT


II HILBERT SEPARABILE

Demonstratie. Daca x = 0 atunci u = 0.


Daca x 6= 0 atunci exista x0 X astfel ncat x (x0 ) 6= 0.
Y = {x X : x (x) = 0} este subspatiu liniar nchis al lui X, deci si complet.
Atunci X = Y Y . Daca x0 = y0 + z0 este descompunerea ortogonala a lui x0
atunci x (x0 ) = x (z0 ) 6= 0, deci z0 6= 0.
Fie x X. Deoarece x (x)z0 x (z0 )x Y au loc egalitatile
0 =< x (x)z0 x (z0 )x, z0 >= x (x)kz0 k2 x (z0 ) < x, z0 >,
de unde
x (x) =

x (z0 )
x (z0 )
<
x,
z
>=<
x,
z0 >,
0
kz0 k2
kz0 k2

0)
adica u = xkz(z
2 z0 .
0k

Daca x (x) =< x, u >=< x, v >, x X atunci < x, u v >= 0, x X.


In particular, pentru x = u v, are loc egalitatea ku vk2 = 0, de unde u = v.
Din |x (x)| = | < x, u > | kxkkuk, x X rezulta kx k kuk.
Pe de alta parte, |x (u)| = | < u, u > | = kuk2 kx kkuk implica kuk kx k.
Astfel kx k = kuk.

Operatorul : X X definit prin (x ) = u astfel ncat x (x) =< x, u >


x X este liniar si bijectiv. Punand n evidenta operatorul are loc egalitatea
x (x) =< x, (x ) >,

I.9

x X.

Compactitate n spatii Hilbert separabile

Definitia I.9.1 Un spatiu topologic este separabil daca exista o multime numarabila
si densa.

Teorema I.9.1 Intr-un


spatiu Hilbert separabil bila unitate este slab secvential
compacta.
O consecinta a acestei teoreme este

Teorema I.9.2 Intr-un


spatiu Hilbert separabil un sir marginit contine un subsir
slab convergent.

564

FUNCT

ANEXA I. ELEMENTE DE ANALIZA


IONALA

Probleme si teme de seminar


P I.1 Fie X un spatiu liniar n-dimensional si x1 , . . . , xn n X . Sa se arate
ca urmatoarele afirmatii sun echivalente:
1. x1 , . . . , xn este baza n X ;
2. xi (x) = 0, i {1, . . . , n} x = 0.
Indicatie. Fie x1 , . . . , xn baza n X si

x1 (x1 ) . . . x1 (xn )

..
..
...
A=
.
.
.

xn (x1 ) . . . xn (xn )
Se arata ca ambele afirmatii sunt echivalente cu conditia |A| =
6 0.
1. x1 , . .P
. , xn este baza n X daca pentru orice x X exista c1 , . . . , cn astfel
ncat x = nj=1 cj xj , conditie echivalenta cu
n
X

cj xj (xi ) = x (xi ),

i {1, . . . , n}.

j=1

Astfel sistemul Ac = d trebuie sa admita o solutie. S-a notat c = (c1 , . . . , cn )T , d =


T
(x (x1 ), . . . , x (xP
n )) .
n
2. Daca x = j=1 j xj atunci afirmatia
xi (x) = 0, i {1, . . . , n}
devine

n
X

x=0

j xi (xj ) = 0 i {1, . . . , n} 1 = . . . = n = 0,

j=1

sau AT = 0 cu = (1 , . . . , n )T , adica |A| =


6 0.

Anexa J
Polinoame ortogonale clasice
Anexa trateaza o formula de reprezentare a polinoamelor ortogonale si polinoamele Legendre, Hermite, Laguerre.

J.1

O reprezentare a polinoamelor ortogonale

In multimea polinoamelor ntr-o variabila P se considera produsul scalar


Z
< P, Q >= (x)P (x)Q(x)dx,
P, Q P,
(J.1)
I

unde I R este un interval iar (x) este o functie pondere (continua si pozitiva
n Int(I)).
Definim
Z
k N.
(J.2)
sk = xk (x)dx,
I

In consecinta
< xi , xk >= si+k ,

i, k N.

(J.3)

Teorema J.1.1 Polinomul Pn Pn ortogonal pe Pn1 n intervalul I cu ponderea


(x) este


s0 s1 . . . s n


s1 s2 . . . sn+1


..

.
.
Pn (x) = c .
c R.
,
.


sn1 sn . . . s2n1


1
x . . . xn
565

566

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

Daca se definesc






dn =




atunci pentru c =

1
dn1

s0
s1
..
.

s1
s2

...
...

sn
sn+1
..
.

sn1 sn . . . s2n1
sn sn+1 . . . s2n

se obtine polinomul monic.

Demonstratia 1. Cautam polinomul Pn (x) = a0 + a1 x + . . . + an xn ortogonal


pe Pn1 n intervalul I cu ponderea (x). Au loc egalitatile
< Pn , 1 >
< Pn , x >
..
.

= a0 s 0 + a1 s 1 + . . . + an s n
= a0 s1 + a1 s2 + . . . + an sn+1

= 0
= 0

< Pn , xn1 > = a0 sn1 + a1 sn + . . . + an s2n1 = 0


not
< Pn , xn >
= a0 sn + a1 sn+1 + . . . + an s2n
= a1n < Pn , Pn > = kn
care pot fi scrise mpreuna cu expresia polinomului Pn (x) ca


s0
s0
sn
0
s1
s1
sn+1 0


..
..
.. ..
.
.
. .
a0
+ a1
+ . . . + an
=
sn1
sn1
s2n1 0


sn
sn
s2n kn
1
x
xn
Pn (x)

Rezulta egalitatea












s0
s1
..
.

s1
s2

...
...

sn
sn+1

sn1 sn . . . s2n1
sn sn+1 . . . s2n
1
x . . . xn








= 0,
0
kn
Pn (x)
0
0
..
.

ultima coloana fiind o combinatie lineara a primelor n + 1 coloane.


Dezvoltand determinantul dupa ultima coloana se obtine formula din enuntul
teoremei.

567

J.2. POLINOAME LEGENDRE

Demonstratia 2. Aratam ca < Pn (x), Q(x) >= 0, Q Pn1 .


Din (J.3) rezulta ca






< Pn , xm >= c



s0
s1
..
.

s1
s2

...
...

sn
sn+1
..
.

sn1 sn . . . s2n1
sm sm+1 . . . sn+m

In consecinta, pentru m {0, 1, . . . , n 1}, < Pn , xm >= 0 si < Pn , xn >=


cdn .
Polinoame ortogonale uzuale sunt:
Denumirea

J.2

(x)

sk

bk+1 ak+1

Legendre
Laguerre

[a, b]
(0, )

Hermite

ex

Cebsev

(1, 1)

1
1x2

k+1

k!

k impar
0

k=0

(k1)!!
k > 1 par
k
22
k impar
0

k=0
(k1)!!
k > 1 par
k!!

Polinoame Legendre

Polinoamele lui Legendre sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = 1 n


intervalul I = [a, b], a, b R.

Teorema J.2.1 Polinoamul


u(x) =

n!
[(x a)n (x b)n ](n)
(2n)!

este ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n intervalul [a, b], pe Pn1 .

568

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

Demonstratie. Fie u(x) Pn polinomul ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n


intervalul [a, b], pe Pn1 si L(x) solutia problemei Cauchy
L(n) (x) = u(x),
L(a) = 0,
L0 (a) = 0,
...............
L(n1) = 0.
Observam ca L P2n . Daca q Pn1 atunci n urma a n 1 integrari prin parti
gasim
Z b
Z b
0=
q(x)u(x)dx =
q(x)L(n) (x)dx =
a

qL(n1) |ba

L(n2) |ba

+ . . . + (1)

n1 (n1)

L|ba

+ (1)

q (n) (x)L(x)dx =

a
(n1)

= q(b)L

(b) q (b)L

(n2)

n1 (n1)

(b) + . . . + (1)

(b)L(b).

In particular, pentru q = 1, x, x2 , . . . , xn1 , din egalitatea de mai sus, obtinem


succesiv
L(n1) (b) = L(n2) (b) = . . . = L(b) = 0.
Astfel a si b sunt radacini multiple, de ordin n pentru L(x) si deoarece L este
polinom de grad cel mult 2n deducem L(x) = c(x a)n (x b)n si n consecinta
u(x) = c[(x a)n (x b)n ](n) .
n!
atunci coeficientul lui xn este 1.
Daca c = (2n)!
In cazul intervalului [1, 1] se noteaza
Pn (x) =

1
2n n!

[(x2 1)n ](n) .

Din paritatea functiei x 7 (x2 1)n rezulta Pn (x) = (1)n Pn (x).


Stabilim o serie de proprietati ale polinoamelor Legendre Pn (x).
Functia generatoare a polinoamelor Legendre este

X
1
(x, z) =
=
Pn (x)z n .
1 2xz + z 2
n=0
Formula de recurenta. Derivand (J.4) dupa z se gaseste

X
1
xz

=
(n + 1)Pn+1 (x)z n ,
1 2xz + z 2 1 2xz + z 2
n=0

(J.4)

569

J.2. POLINOAME LEGENDRE

de unde
(x z)

Pn (x)z = (1 2xz + z )

n=0

(n + 1)Pn+1 (x)z n .

n=0

Din identificarea coeficientilor lui z n rezulta formula de recurenta


(n + 1)Pn+1 (x) x(2n + 1)Pn (x) + nPn1 (x) = 0,

n N .

(J.5)

Daca Pn (x) = an xn + bn xn1 + . . . atunci (J.5 implica formula de recurenta


an+1 = 2n+1
a de unde
n+1 n
an =

(2n 1)!!
1 (2n)!
= n
.
n!
2 n! n!

(J.6)

Totodata din (J.5 rezulta bn = 0, n 1.


Derivand (J.4) dupa x se obtine

X
1
z

Pn0 (x)z n
=
1 2xz + z 2 1 2xz + z 2
n=0
sau
z

Pn (x)z = (1 2xz + z )

n=0

Pn0 (x)z n .

n=0
n

Identificand din nou coeficientii lui z rezulta


0
0
Pn1 (x) = Pn0 (x) 2xPn1
(x) + Pn2
(x).

(J.7)

Ecuatia diferentiala a polinoamelor Legendre. Din (J.4) si (J.7) se deduc


relatiile
1
[(2n + 1)xPn (x) (n + 1)Pn+1 (x)]
n
0
0
(x) 2xPn0 (x) + Pn1
(x).
Pn (x) = Pn+1

Pn1 (x) =

(J.8)
(J.9)

Substituind (J.8) n (J.9) rezulta


0
Pn+1
(x) = xPn0 (x) + (n + 1)Pn (x),

(J.10)

care introdus n (J.9) da


0
Pn1
(x) = xPn0 (x) nPn (x).

(J.11)

570

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

O consecinta a formulelor (J.10) si (J.11) este


Pn (x) =

1
0
(P 0 (x) Pn1
(x)).
2n + 1 n+1

(J.12)

Pentru n := n + 1, relatia (J.11) devine


0
Pn0 (x) = xPn+1
(x) (n + 1)Pn+1 (x).
0
00
Derivand aceasta relatie si substituind apoi Pn+1
, Pn+1
dat de (J.10) rezulta
ecuatia diferentiala


d 
(1 x2 )Pn0 (x) + n(n + 1)Pn (x) = 0,
dx

n N .

(J.13)

Teorema J.2.2 Au loc relatiile de ortogonalitate


Z 1
2
n,k
Pn (x)Pk (x)dx =
2n + 1
1
Demonstratie. Fie n 6= k. Scazand egalitatile
d
[(1 x2 )Pn0 (x)] + n(n + 1)Pn (x) = 0,
dx
d
[(1 x2 )Pk0 (x)] + k(k + 1)Pk (x) = 0
dx

nmultite n prealabil cu Pk (x) si respectiv Pn (x), se obtine



d 
(1 x2 )(Pn0 (x)Pk (x) Pk0 (x)Pn (x)) + [n(n + 1) k(k + 1)]Pn (x)Pk (x) = 0.
dx
Prin integrare rezulta
(1x

)[Pn0 (x)Pk (x)Pk0 (x)Pn (x)] 11


+[n(n+1)k(k+1)]

Pn (x)Pk (x)dx = 0,
1

R1
de unde 1 Pn (x)Pk (x)dx = 0.
Integrand relatiile (J.5)
(n + 1)Pn+1 (x) x(2n + 1)Pn (x) + nPn1 (x) = 0
nPn (x) x(2n 1)Pn1 (x) + (n 1)Pn2 (x) = 0
nmultite n prealabil cu Pn1 (x) si respectiv cu Pn (x) se obtin egalitatile
R1
R1 2
(2n + 1) 1 xPn (x)Pn1 (x)dx + n 1 Pn1
(x)dx = 0
R1 2
R1
n 1 Pn (x)dx (2n 1) 1 xPn (x)Pn1 (x)dx = 0,

571

J.3. POLINOAME HERMITE

de unde
Z

Pn2 (x)dx

2n 1
=
2n + 1

1
2
Pn1
(x)dx.

Recursiv, rezulta
Z

Pn2 (x)dx =

2
.
2n + 1

Proprietatea de ortogonalitate, de unicitate si (J.6) justifica prezenta polinoamelor


Pn (x) n definitia functiei generatoare.

J.3

Polinoame Hermite

Polinoamele lui Hermite sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = ex


n I = R.
Functia generatoare a polinoamelor Hermite este
(x, z) = e
adica Hn (x) =

n
(x, 0).
z n
x2 (xz)2

Scriind (x, z) = e e
rezulta

2xzz 2

zn
Hn (x) ,
=
n!
n=0

si u = x z, din

(J.14)

n
(x, z)
z n

= ex

n x
n
x2
nd e
(x,
0)
=
e
(1)
.
Hn (x) =
z n
dxn

In particuler, H0 (x) = 1, H1 (x) = 2x.


Formula de recurenta. Derivand (J.14) dupa z se gaseste
2e

2xzz 2

(x z) =

Hn (x)

n=1

de unde
2(x z)

z n1
,
(n 1)!

Hn (x)

n=0

zn X
z n1
=
Hn (x)
.
n!
(n

1)!
n=1

Ordonand dupa puterile lui z, avem

X
zn 
n=0

n!


Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0,

dn eu
dun

(1)n

572

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

adica au loc formulele de recurenta


n N .

Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0,

(J.15)

Ecuatia diferentiala a polinoamelor Hermite. Derivand (J.14) dupa x se obtine


2xzz 2

2ze

Hn0 (x)

zn
n!

Hn0 (x)

zn
.
n!

n=0

sau
2z

X
zn
n=0

n!

X
n=0

In mod analog, ordonand dupa puterile lui z, se obtine

X
zn 
n=0

n!


Hn0 (x) 2nHn1 (x) = 0.

Deci
Hn0 (x) = 2nHn1 (x),

n N .

(J.16)

Utilizand (J.16), rezulta ca coeficientul lui xn n Hn (x) este 2n .


Substituind (J.16) n (J.15), acesta devine
Hn+1 (x) 2xHn (x) + Hn0 (x) = 0,
care derivata da
0
Hn+1
(x) 2Hn (x) 2xHn0 (x) + Hn00 (x) = 0,

sau
Hn00 (x) 2xHn0 (x) + 2nHn (x) = 0,

n N .

Teorema J.3.1 Au loc relatiile de ortogonalitate


Z

2
ex Hn (x)Hk (x)dx = 2n n! n,k

Demonstratie. Fie n 6= k. Scazand egalitatile


Hn00 (x) 2nHn0 (x) + 2nHn (x) = 0,
Hk00 (x) 2kHk0 (x) + 2kHk (x) = 0

(J.17)

573

J.4. POLINOAMELE LUI LAGUERRE

nmultite n prealabil cu Hk (x) si respectiv Hn (x), se obtine


i
i
h
h
Kn00 (x)Hk (x) Hk00 (x)Hn (x) 2x Kn0 (x)Hk (x) Hk0 (x)Hn (x) +
+2(n k)Hn (x)Hk (x) = 0
sau
i
dh 0
2
2
(Kn (x)Hk (x) Hk0 (x)Hn (x))ex + 2(n k)ex Hn (x)Hk (x) = 0
dx
Prin integrare rezulta

ex Hn (x)Hk (x)dx = 0.

Integrand relatiile
Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0
Hn (x) 2xHn1 (x) + 2(n 1)Hn2 (x) = 0
2

nmultite n prealabil cu ex Hn1 (x) si respectiv cu ex Hn (x) se obtin egalitatile


R
R
2
2
2
(x)dx = 0
2 xex Hn (x)Hn1 (x)dx + 2n ex Hn1
R
R x2 2
2
e Hn (x)dx 2 xex Hn (x)Hn1 (x)dx = 0,

de unde

x2

Hn2 (x)dx

x2

J.4

2
ex Hn1
(x)dx.

= 2n

Recursiv, rezulta
Z

Hn2 (x)dx

= 2 n!

2
ex dx = 2n n! .

Polinoamele lui Laguerre

Polinoamele lui Laguerre L<>


(x), ( > 1), sunt polinoame ortogonale cu
n
x
ponderea (x) = x e n intervalul I = (0, ).
Functia generatoare a polinoamelor Laguerre este

X
xz
zn
1
1z
<>
(x, z) =
e
=
L
(x)
.
n
(1 z)+1
n!
n=0

(J.18)

574

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

Dezvoltand functia exponentiala


xz

e 1z =

X
(1)k
k=0

k!

xk z k
(1 z)k

si utilizand dezvoltarea binomiala


k1

(1 z)

X
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + + j)

j!

j=0

zj ,

|z| < 1,

din (J.18) rezulta dezvoltarea


(x, z) =

(1)k

k=0 j=0

(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + + j) k k+j
x z .
k!j!

Prin schimbarea de indice j + k = n, egalitatea anterioara devine


(x, z) =

X
n=0

n
X
k=0

(1)k

( + k + 1)( + k + 2) . . . ( + n) k
x .
k!(n k)!

Prin urmare
L<>
(x)
n

n
X
( + k + 1)( + k + 2) . . . ( + n) k
x =
= n!
(1)k
k!(n

k)!
k=0

(J.19)

dn n+ x
(x e ).
dxn
Formula de recurenta. Derivand (J.18) dupa z rezulta
= x ex


 X

X
xz
1
+1
x
zn
z n1
1z
<>
<>
e

=
L
,
=
L
(x)
(x)
n
n+1
(1 z)+1
1z
(1 z)2
(n

1)!
n!
n=1
n=0
sau

X
n=0

z
L<>
(x)
n

n!

[(1 + )(1 z) x] = (1 2z + z )

L<>
n+1 (x)

n=0

zn
.
n!

Din identificarea coeficientilor puterilor lui z n se obtine formula de recurenta


<>
(x) + n(n + )L<>
L<>
n1 (x) = 0.
n+1 (x) (2n + 1 + x)Ln

(J.20)

575

J.4. POLINOAMELE LUI LAGUERRE

Ecuatia diferentiala a polinoamelor lui Laguerre. Derivand (J.18) dupa x se


obtine

X
xz
z
1
zn
1z
<> 0

=
L
(x)
e
n
1 z (1 z)+1
n!
n=0
sau

1 X <> z n X <> 0
zn

Ln (x) =
Ln
(x)
1 z n=0
n!
n!
n=0

Egaland coeficientii lui z n rezulta egalitatea


0

<>
(x) + n L<>
L<>
n1 (x) n Ln1 (x) = 0.
n

(J.21)

Ecuatia diferentiala a polinoamelor Laguerre se obtine eliminand L<>


si L<>
n1
n+1
ntre (J.20) si (J.21).
In acest scop, explicitam L<>
n1 din (J.20)
L<>
n1 =



1
(2n + 1 + x)L<>
L<>
n
n+1 ,
n(n + )

care substituit n (J.21) conduce la


0

<>
L<>
L<>
(n + 1 x)L<>
= 0.
n+1
n+1 + (2n + 2 + x)Ln
n

Prin derivare, rezulta


0

<>
L<>
L<>
L<>
(n + 1 x)L<>
n+1
n+1 + (2n + 3 + x)Ln
n
n

= 0. (J.22)

Pentru n := n + 1, din (J.21) se gaseste


0

L<>
= (n + 1) L<>
(n + 1) L<>
,
n+1
n
n
care substituit n (J.22) da
0

xL<>
+ (1 + x)L<>
+ nL<>
= 0,
n
n
n

adica L<>
este o solutie a ecuatiei diferentiale
n
xy + (1 + x)y 0 + ny = 0.
Teorema J.4.1 Au loc relatiile de ortogonalitate
Z
(x)L<>
dx = n!(n + + 1)n,k
x ex L<>
n
k
0

(J.23)

576

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

Demonstratie. Fie n 6= k. Scazand egalitatile


0

xL<>
+ (1 + x)L<>
+ nL<>
= 0,
n
n
n
<>
<> 0
<>
xLk
+ (1 + x)Lk
+ kLk
= 0,

nmultite n prealabil cu x ex L<>


si respectiv x ex L<>
, se obtine
n
k
0

<>
x+1 ex (L<>
Lk Lk<> L<>
)+x ex (1+x)(L<>
L<>
L<>
L<>
)+
n
n
n
n
k
k

L<>
=0
+x ex (n k)L<>
n
k
sau
i
d h +1 x <> 0 <>
0 <>
x e (Ln
Lk L<>
L
)
+ 2(n k)x ex L<>
L<>
= 0.
n
n
k
k
dx
Prin integrare rezulta
Z

x ex L<>
(x)L<>
(x)dx = 0.
n
k

Integrand relatiile
<>
+ n(n + )L<>
L<>
n1 = 0
n+1 (2n + 1 + x)Ln
<>
<>
Ln (2n 1 + x)Ln1 + (n 1)(n + 1)L<>
n2 = 0

nmultite n prealabil cu x ex L<>


se obtin egalitatile
si respectiv cu x ex L<>
n1
n
R +1 x <>
R x <>
<>
x
e
L
(x)L
(x)dx
+
n(n
+
)
x e [Ln1 (x)]2 dx = 0
n1
n
0
0
R
0

x ex [L<>
(x)]2 dx +
n

R
0

x+1 ex L<>
(x)L<>
n1 (x)dx = 0,
n

de unde
Z

x e
0

[L<>
(x)]2 dx
n

Z
= n(n + )

2
x ex [L<>
n1 (x)] dx.

Recursiv,rezulta
Z
Z
2
x <>
x e [Ln (x)] dx = n!( + n)( + n 1) . . . ( + 1)
0

x ex dx =

= n!( + n)( + n 1) . . . ( + 1)( + 1) = n!( + n + 1).

577

J.4. POLINOAMELE LUI LAGUERRE

Probleme si teme de seminar


P J.1 Sa se arate ca sirul polinoamelor (Qn )nN definit prin formulele de recurenta
Q0 (x) = 1
Q1 (x) = 2x
Qn+1 (x) = 2xQn (x) Qn1 (x)
defineste un sir de polinoame ortogonale n [1, 1] cu ponderea (x) =

1 x2 .

R. Fie x [1, 1] fixat. Interpretand formula de recurenta ca o ecuat


ie cu
2
diferente, ecuatia caracteristica r 2xr + 1 = 0 are solutiile r = x i 1 x2 .
Pentru x = cos t, se deduce Qn (x) = C1 cos nt + C2 sin nt. Conditiile initiale
(n+1)t
t
conduc la C1 = 1 si C2 = cos
, de unde Qn (x) = sin sin
. Pentru k 6= n rezulta
sin t
t
Z

2
1 x Qn (x)Qk (x)dx =

sin (n + 1)t sin (k + 1)tdt = 0.

n = {P Pn : P (x) = xn + a1 xn1 + . . . + ana x + an ; P R[X]}.


P J.2 Fie P
Sa se arate ca:
Z 1
Z 1
2
2
P (x)dx =
L2n (x)dx =
inf
,

2n + 1
P Pn 1
1
unde Ln (x) =

n!
[(x2
(2n)!

1)n ](n) .

n se poate reprezenta sub forma P (x) = Pn1 ak Lk (x) +


R. Orice polinom P P
k=0
Ln (x), a0 , . . . , an1 R. T
inand seama de ortogonalitatea polinoamelor lui Legendre, are loc egalitatea
Z

1
2

P (x)dx =
1

L2n (x)dx

n1
X
k=0

a2k

L2k (x)dx.

578

ANEXA J. POLINOAME ORTOGONALE CLASICE

Anexa K
Deducerea schemelor de calcul
de tip Runge Kutta
cu ajutorul calculului simbolic
Deducerea tabelelor Butcher care definesc schemele de calcul de tip Runge
Kutta, n cazul ordinelor de consistyenta mai mare decat 2 este foarte laborioasa.
Aceasta problema se poate rezolva eficient utilizand produse informatice de
calcul simbolic (Mathematica sau Maple).
Fie problema Cauchy
x(t)

= f (t, x(t)
x(0) = x0

t [0, T ] = I

(K.1)
(K.2)

unde f : I Rd Rd si presupunem ca problema (K.1) (K.2) are o solutie


unica x(t) definita n I.
Fie m, n N , h = Tn . In I se considera nodurile ti = ih, i {0, 1, . . . , n}
si se noteaza prin uh = {ui 0 i n o solutie discreta (adica ui aproximeaza
x(ti )).
Schema de calcul de tip Runge Kutta cu m trepte este
 ui+1 ui
Fm (h, ti , ui ; f ) = 0, 0 i n 1
h
(K.3)
u 0 = x0
P
unde Fm (h, t, x; f ) = m
i=1 pi ki (h), cu
ki (h) = f (t + ai h, x + h

m
X
j=1

579

bi,j kj (h))

1 i m.

580

ANEXA K. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC

Parametrii necunoscuti (pi )i , (ai )i , (bi,j )i,j se determina astfel ncat sa se maximizeze ordinul de consistenta r: daca x(t) este solutia problemei Cauchy (K.1)
(K.2) atunci
x(t + h) x(t)
Fm (h, t, x(t); f ) = hr (t, h),
h

(t, 0) 6= 0.

(K.4)

Conditia (K.4) se reformuleaza prin: h = 0 este un zero de multiplicitate r + 1


pentru functia qm (h) = x(t + h) x(t) hFm (h, t, x(t); f ), sau
(i)
qm
(0) = 0

0 i r.

(K.5)

Aceste conditii conduc la un sistem algebric de ecuatii neliniare.


Solutia obtinuta se prezinta sub forma tabelei Butcher
a1
a2
...
am

b1,1
b2,1
...
bm,1
p1

...
...
...
...
...

b1,m
b2,m
...
bm,m
pm

Daca a1 = 0 si bi,j = 0 pentru j i atunci schema de calcul de tip Runge


Kutta este explicita.
In cele ce urmeaza deducem schema de calcul explicita de tip Runge Kutta n
4 trepte cat si pe cea implicita n doua trepte, utilizand Mathematica.

K.1

Schema de calcul explicit


a de tip Runge
Kutta n 4 trepte

Se utilizeaza derivarea globala Dt, substitutia /. si substitutia repetata //.


La nceput deducem expresia derivatelor lui x(t)
In[1]:=
In[2]:=
Out[3]=
In[4]:=
Out[5]=

e1:=f[t,x[t]]
e2:=Dt[e1,t]/.x[t]->f[t,x[t]]
e2
f [t, x[t]]f (0,1) [t, x[t]] + f (1,0) [t, x[t]]
e3:=Simplify[Dt[e2,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e3
f [t, x[t]]2 f (0,2) [t, x[t]] + f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]]+

f [t, x[t]] f (0,1) [t, x[t]]2 + 2f (1,1) [t, x[t]] + f (2,0) [t, x[t]]

DE TIP RUNGE KUTTA IN 4 TREPTE


K.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICITA

In[6]:=
Out[7]=

581

e4:=Simplify[Dt[e3,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e4
f [t, x[t]]3 f (0,3) [t, x[t]]+
f (0,1) [t, x[t]]2 f (1,0) [t, x[t]] + 3f (1,0) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]]+

f [t, x[t]]2 4f (0,1) [t, x[t]]f (0,2) [t, x[t]] + 3f (1,2) [t, x[t]] +
f (0,1) [t, x[t]]f (2,0) [t, x[t]]+
f [t, x[t]](f (0,1) [t, x[t]]3 + 5f (0,1) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] +
3(f (0,2) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] + f (2,1) [t, x[t]])) + f (3,0) [t, x[t]]

In continuare fixam datele schemei ce calcul explicita de tip Runge Kutta


In[8]:=
k1[h_]:=f[t,x[t]]
k2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]]
k3[h_]:=f[t+a[3]*h,x[t]+h*b[3,1]*k1[h]+h*b[3,2]*k2[h]]
k4[h_]:=f[t+a[4]*h,x[t]+h*b[4,1]*k1[h]+
h*b[4,2]*k2[h]+h*b[4,3]*k3[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*k1[h]+p[2]*k2[h]+
p[3]*k3[h]+p[4]*k4[h])
si calculam expresiile q (s) (0), s = 1, 2, 3, 4.
In[13]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[14]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[15]= f [t, x[t]](1 + p[1] + p[2] + p[3] + p[4])
De unde gasim ecuatia
p1 + p2 + p 3 + p4 = 1
In[16]:= q1[h_]:=ex1
In[17]:= ex3:=Simplify[Dt[q1[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[18]:= ex4:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2}]
ex4
Out[20]= f [t, x[t]](1 + 2b[2, 1]p[2] + 2b[3, 1]p[3] + 2b[3, 2]p[3]+
2b[4, 1]p[4] + 2b[4, 2]p[4] + 2b[4, 3]p[4])f (0,1) [t, x[t]]

(K.6)

582

ANEXA K. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC

(1 + 2a[2]p[2] + 2a[3]p[3] + 2a[4]p[4])f (1,0) [t, x[t]]


Ecuatiile gasite sunt
b2,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =
a2 p 2 + a3 p 3 + a4 p 4 =

1
2

(K.7)

1
2

(K.8)

In[21]:= q2[h_]:=ex3
In[22]:= ex5:=Simplify[Dt[q2[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[23]:= ex6:=Simplify[ex5//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]=e3}]
ex6
Out[24]= f [t, x[t]]2
(1 + 3b[2, 1]2 p[2] + 3(b[3, 1] + b[3, 2])2 p[3] + 3(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])2 p[4])
f (0,2) [t, x[t]] (1 + 6a[3]b[4, 3]p[4] + 6a[2](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] f [t, x[t]]
((1 + 6(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]p[4] + 6b[2, 1](b[3, 2]p[3] + b[4, 2]p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]2 + 2(1 + 3a[2]b[2, 1]p[2] + 3a[3](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
3a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4])f (1,1) [t, x[t]])
(1 + 3a[2]2 p[2] + 3a[3]2 p[3] + 3a[4]2 p[4])f (2,0) [t, x[t]]
Se obtin ecuatiile
b22,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )2 p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )2 p4 =
a2 b3,2 p3 + (a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =

1
3

1
6

b2,1 b3,2 p3 + (b2,1 b4,2 + (b3,1 + b3,2 )b4,3 )p4 =

(K.10)
1
6

a2 b2,1 p2 + a3 (b3,1 + b3,2 )p3 + a4 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =


a22 p2 + a23 p3 + a24 p4 =

(K.9)

1
3

In[25]:= q3[h_]:=ex5
In[26]:= ex7:=Simplify[Dt[q3[h],h]/.Dt[t,h]->0]

(K.11)
1
3

(K.12)
(K.13)

583

DE TIP RUNGE KUTTA IN 4 TREPTE


K.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICITA

In[27]:= ex8:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]=e3,D[x[t],{t,4}]=e4}]
ex8
Out[28]= f [t, x[t]]3
(1 + 4b[2, 1]3 p[2] + 4(b[3, 1] + b[3, 2])3 p[3] + 4(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])3 p[4])
f (0,3) [t, x[t]] (1 + 24a[2]b[3, 2]b[4, 3])f (0,1) [t, x[t]]2 f (1,0) [t, x[t]]
3(1 + 8a[2]a[3]b[3, 2]p[3] + 8a[4](a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4])
f (1,0) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] + f [t, x[t]]2
(4(1 + 3b[2, 1]b[3, 2](b[2, 1] + 2(b[3, 1] + b[3, 2]))p[3] + 3(b[2, 1]2 b[4, 2]+
2b[2, 1]b[4, 2](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3]) + (b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3]
(b[3, 1] + b[3, 2] + 2(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])))p[4])f (0,1) [t, x[t]]
f (0,2) [t, x[t]] 3(1 + 4a[2]b[2, 1]2 + 4a[3](b[3, 1] + b[3, 2])2 p[3]+
4a[4](b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])2 p[4])f (1,2) [t, x[t]])
(1 + 12a[3]2 b[4, 3]p[4] + 12a[2]2 (b[3, 2p[3] + b[4, 2p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (2,0) [t, x[t]] + f [t, x[t]]((1 24b[2, 1]b[3, 2]b[4, 3]p[4])f (0,1) [t, x[t]]3
3(1 + 8(a[2]b[3, 2](b[3, 1] + b[3, 2])p[3]+
(b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])(a[2]b[4, 2] + a[3]b[4, 3])p[4]))
f (0,2) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] (5 + 24((a[2] + a[3])b[2, 1]b[3, 2]p[3]+
((a[2] + a[4])b[2, 1]b[4, 2] + (a[3] + a[4])(b[3, 1] + b[3, 2])b[4, 3])p[4]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,1) [t, x[t]] 3(1 + 4a[2]2 b[2, 1]p[2] + 4a[3]2 (b[3, 1] + b[3, 2])
p[3] + 4a[4]2 (b[4, 1] + b[4, 2] + b[4, 3])p[4]f (2,1) [t, x[t]])
(1 + 4a[2]3 p[2] + 4a[3]3 p[3] + 4a[4]3 p[4])f (3,0) [t, x[t]]
Ultimele ecuatii sunt
b32,1 p2 + (b3,1 + b3,2 )3 p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )3 p4 =
a2 b3,2 b4,3 p4 =

1
24

a2 a3 b3,2 p3 + a4 (a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =

1
4

(K.14)
(K.15)

1
8

(K.16)

b2,1 b3,2 (b2,1 + 2(b3,1 + b3, 2))p3 + (b22,1 b4,2 + 2b2,1 b4,2 (b4,1 + b4,2 + b4,3 ) +

584

ANEXA K. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC

(b3,1 + b3,2 )b4,3 (b3,1 + b3,2 + 2(b4,1 + b4,2 + b4,3 )))p4 =

1
3

a2 b22,1 p2 + a3 (b3,1 + b3,2 )p3 + a4 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )2 p4 =


a22 b3,2 p3 + (a22 b4,2 + a23 b4,3 )p4 =
b2,1 b3,2 b4,3 p4 =

(K.17)
1
4

(K.18)

1
12

(K.19)

1
24

(K.20)

a2 b3,2 (b3,1 + b3,2 )p3 + (b4,1 + b4,2 + b4,3 )(a2 b4,2 + a3 b4,3 )p4 =

1
8

(K.21)
5
24
(K.22)

(a2 + a3 )b2,1 b3,2 p3 + ((a2 + a4 )b2,1 b4,2 + (a3 + a4 )(b3,1 + b3,2 )b4,3 )p4 =

a22 b2,1 p2 + a23 (b3,1 + b3,2 )p3 + a24 (b4,1 + b4,2 + b4,3 )p4 =
a32 p2 + a33 p3 + a34 p4 =

1
4

1
4

(K.23)
(K.24)

Din (K.15) si (K.20) rezulta ca a2 = b2,1 ; din (K.10) si (K.11) rezulta ca


a3 = b3,1 + b3,2 ; din (K.7) si (K.8) rezulta ca a4 = b4,1 + b4,2 + b4,3 .
Se observa ca ntre ecuatiile (K.6)-(K.24) au loc echivalentele (K.7) (K.8);
(K.13) (K.12) (K.9); (K.24) (K.23) (K.18) (K.14); (K.16) (K.21);
(K.15) (K.22); (K.22) (K.16) + (K.19); (K.17) 2 (K.16) + (K.19).
Sistemul redus devine
In[29]:= eq1:=p[1]+p[2]+p[3]+p[4]==1
eq2:=b[2,1]*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*p[4]==1/3
eq3:=b[2,1]^2*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^2*p[4]==1/3
eq4:=b[2,1]^3*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^3*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^3*p[4]==1/4
eq5:=b[2,1]*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/6
eq6:=b[2,1]*(b[3,1]+b[3,2])b[3,2]*p[3]+(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/8
eq7:=b[2,1]^2*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]^2*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*b[4,3])*p[4]==1/12
eq8:=b[2,1]*b[3,2]*b[4,3]*p[4]==1/24
Daca

DE TIP RUNGE KUTTA IN 2 TREPTE


K.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICITA

585

In[30]:= b[2,1]:=1/2
b[3,2]:=1/2
atunci
In[31]:= Solve[{eq1,eq2,eq3,eq4,eq5,eq6,eq7,eq8},
{p[1],p[2],p[3],p[4],b[3,1],b[4,1],b[4,2],b[4,3]}]
Out[31]= {{p[1] 0, p[2] 23 , p[3] 61 , b[3, 1] 21 , b[4, 1] 32 ,
3
1
1
1
1
b[4, 2] , b[4, 3] 1, p[4] }, {p[1] , p[2] , p[3] ,
2
6
6
3
3
1
b[3, 1] 0, b[4, 1] 0, b[4, 2] 0, b[4, 3] 1, p[4] }}
6
Ultima solutie corespunde schemei de calcul clasice de tip Runge Kutta n 4
trepte.

K.2

Schema de calcul implicit


a de tip Runge
Kutta n 2 trepte

Intr-o foaie noua de calcul calculam din nou derivatele pentru x(t)

= f (t, x(t)).
Datele schemei de calcul implicita de tip Runge Kutta n 2 trepte sunt
In[6]:=
r1[h_]:=f[t+a[1]*h,x[t]+h*b[1,1]*k1[h]+h*b[1,2]*k2[h]]
r2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]+h*b[2,2]*k2[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*r1[h]+p[2]*r2[h]
si calculam expresiile q (s) (0), s = 1, 2, 3.
In[7]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[8]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[9]= f [t, x[t]](1 + p[1] + p[2])
In[10]:= r11:=Simplify[Dt[r1[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[11]:= r21:=Simplify[Dt[r2[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[12]:= q1[h_]:=ex1
In[13]:= ex3:=Simplify[Dt[q1[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[14]:= ex4:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,

586

ANEXA K. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC

k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
ex4
Out[15]= f [t, x[t]](1 + 2b[1, 1]p[1] + 2b[1, 2]p[1] + 2b[2, 1]p[2] + 2b[2, 2]p[2])
f (0,1) [t, x[t]] + (1 2a[1]p[1] 2a[2]p[2])f (1,0) [t, x[t]]
In[16]:= q2[h_]:=ex3
In[17]:= ex5:=Simplify[Dt[q2[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[18]:= ex6:=Simplify[ex5//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]->e3,k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0],k1[0]->r11,k2[0]->r21}]
ex6
Out[19]= f [t, x[t]]2
(1 + 3(b[1, 1] + b[1, 2])2 p[1] + 3(b[2, 1] + b[2, 2])2 p[2])f (0,2) [t, x[t]]
(1 + 6a[1](b[1, 1]p[1] + b[2, 1]p[2]) + 6a[2](b[1, 2]p[1] + b[2, 2]p[2]))
f (0,1) [t, x[t]]f (1,0) [t, x[t]] f [t, x[t]]
((1 + 6(b[1, 1]2 + b[1, 1]b[1, 2] + b[1, 2](b[2, 1] + b[2, 2]))p[1]+
6((b[1, 1] + b[1, 2])b[2, 1] + b[2, 1]b[2, 2] + b[2, 2]2 )p[2])f (0,1) [t, x[t]]2 +
2(1 + 3a[1](b[1, 1] + b[1, 2])p[1] + 3a[2](b[2, 1] + b[2, 2])p[2])f (1,1) [t, x[t]])+
(1 3a[1]2 p[1] 3a[2]2 p[2])f (2,0) [t, x[t]]
Rezulta sistemul algebric neliniar
p1 + p2 = 1
a1 p1 + a2 p2 =

(K.25)
1
2

(b1,1 + b1,2 )p1 + (b2,1 + b2,2 )p2 =


a21 p1 + a22 p2 =

(K.26)
1
2

(K.27)

1
3

(K.28)

a1 (b1,1 + b1,2 )p1 + a2 (b2,1 + b2,2 )p2 =


(b1,1 + b1,2 )2 p1 + (b2,1 + b2,2 )2 p2 =

1
3

(K.29)

1
3

(a1 b1,1 + a2 b1,2 )p1 + (a1 b2,1 + a2 b2,2 )p1 =

(K.30)
1
6

(K.31)
1
6
(K.32)

(b1,1 (b1,1 + b1,2 ) + b1,2 (b2,1 + b2,2 ))p1 + (b2,1 (b1,1 + b1,2 ) + b2,2 (b2,1 + b2,2 ))p2 =

DE TIP RUNGE KUTTA IN 2 TREPTE


K.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICITA

Daca a1 = b1,1 + b1,2 , a2 = b2,1 + b2,2 , p1 = p2 =


uzuala

1
2

587

atunci se deduce solutia

In[20]:= eq1:=b[1,1]+b[1,2]+b[2,1]+b[2,2]==1
eq2:=(b[1,1]+b[1,2])^2+(b[2,1]+b[2,2])^2==2/3
eq3:=(b[1,1]+b[2,1])(b[1,1]+b[1,2])+
(b[1,2]+b[2,2])*(b[2,1]+b[2,2])==1/3
b[1,1]:=
In[24]:= Solve[{eq1,eq2,eq3},{b[1,2],b[2,1],b[2,2]}]
Out[24]=

1
1
{{b[1, 2] (3 3 6), b[2, 1] (3 + 3 6), b[2, 2] },
6
6

1
1
{b[1, 2] (3 + 3 6), b[2, 1] (3 3 6), b[2, 2] }}
6
6

588

ANEXA K. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC

Anexa L
Reprezentarea multimii de
A-stabilitate
Cazul schemei de calcul de tip Runge Kutta
Multimii de A-stabilitate a unei scheme de calcul de tip RungeKutta explicita
este data de solutia inecuatie |R(z)| 1, unde R(z) este functia de stabilitate.
Pentru a obtine frontiera ei se rezolva ecuatia R(z) = eit , n necunoscuta z,
pentru o multime discreta de valori t [0, 2k], k N.
Utilizand Scilab, determinarea lui z pentru o multime de valori ale lui t se
obtine cu functia
function z=astabrk(cale)
exec(cale+\R.sci,-1)
h=2*%pi/n;
x=zeros(1,2);
for i=0:N do
deff(q=f(p),[u=p(1),v=p(2),
q(1)=real(R(u+%i*v))-cos(i*h),
q(2)=imag(R(u+%i*v))-sin(i*h)])
if i==0 then
p0=[0,0];
else
p0=[y(1),y(2)];
end
[y,yy,info]=fsolve(p0,f,tol=1.e-3);
if info~=1 then
589

590

ANEXA L. REPREZENTAREA MULT


IMII DE A-STABILITATE

disp(i)
end
x=[x;y];
end
[r,c]=size(x);
x2=x(2:r,:);
z=x2
clf()
plot(x2(:,1),x2(:,2),b)
endfunction
iar codul pentru expresia lui R(z) este dat n functia
function w=R(z)
// m=2
w=1+z+0.5*z.^2;
endfunction
Matricea z contine coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de Astabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Runge Kutta presupune modificarea expresia functiei de stabilitate R(z).

Cazul schemei de calcul de tip Adams


Pentru o schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma
ap uk+p + ap1 uk+p1 + . . . + a0 uk
h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp1 f (tk+p1 , uk+p1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.
ecuatia caracteristica corespunzatoare problemei de test este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = ap xp + ap1 xp1 + . . . + a1 x + a0
(x) = bp xp + bp1 xp1 + . . . + b1 x + b0
Frontiera multimii de A-stabilitate este data de
z=

(eit )
(eit )

t [0, 2]

Programul Scilab (n cazul schemei de calcul Adams-Bashforth, r=2) este

591
function [x,y]=astab(cale)
exec(cale+\adamsbashfort.sci,-1)
h=2*%pi/n;
s=0:h:4*%pi;
z=exp(%i*s);
[rho,sigma]=adamsbashfort(z);
x2=real(rho./sigma);
y2=imag(rho./sigma);
clf();
plot2d(x2,y2,strf=181,leg=r=2)
endfunction
mpreuna cu
function [rho,sigma]=adamsbashfort(z)
rho=z.^3-z.^2;
sigma=(23*z.^2-16*z+5)/12;
endfunction

592

ANEXA L. REPREZENTAREA MULT


IMII DE A-STABILITATE

Anexa M
Produsul Kronecker
Produsul Kronecker
Daca A Mm,n (C) si B Mr,s (C) = (bi,j ) atunci produsul Kronecker al
matricelor A, B este

a1,1 B . . . a1,n B

..
..
...
AB =
Mmr,ns (R).
.
.
am,1 B . . . am,n B
Teorema M.0.1 Au loc proprietatile:
(A B) C = A (B C);
(A + B) C = A C + B C;
(A B)T = AT B T .
Teorema M.0.2 Daca A Mm,n (C), C Mn,p (C), B Mr,s (C), D Ms,t (C)
atunci
(A B)(C D) = AC BD.
Teorema M.0.3 Daca A, B sunt matrice inversabile atunci (A B)1 = A1
B 1 .
Teorema M.0.4 Daca A, B sunt matrice ortogonale atunci A B este matrice
ortogonala.
593

594

ANEXA M. PRODUSUL KRONECKER

Teorema M.0.5 Fie A Mk (C) si B Mn (C). Daca 1 , . . . , k si 1 , . . . , n


sunt valorile proprii ale matricelor A si respectiv B cu vectorii proprii corespunzatori x1 , . . . , xk , respectiv y1 , . . . , yn atunci valorile proprii ale matricei A
B sunt i j cu vectorii proprii corespunzatori xi yj , i {1, . . . , k} si j
{1, . . . , n}.
Demonstratie. Din Axi = i xi si Byj = j yj rezulta
(A B)(xi yj ) = Axi Byj = i j (xi yj ).
Din acest rezultat rezulta
Teorema M.0.6 Daca matricele simetrice A Mk (R), B Mn (R) sunt (strict)
pozitiv definite atunci matricea A B este (strict) pozitiv definita.
Teorema M.0.7 Daca A Mk (C) si B Mn (C) atunci
|A B| = |A|k |B|n .
Demonstratia 1. Potrivit teoremei Schur, exista matricele unitare U Mk (C), V
Mn (C) astfel ncat U H AU = TA si V H BV = TB iar TA , TB sunt matrice superior
triunghulare avand pe diagonala valorile proprii ale matricelor A, respectiv B.
Au loc egalitatile
Q
Q
|A| = |TA | = ki=1 i , |B| = |TB | = nj=1 j (cu notatiile teoremei anterioare);
(U H V H )(U V ) = Ik In = Ikn |U H V H ||U V )| = 1;
(U H V H )(A B)(U V ) = U H AU V H BV = TA TB .
TA TB este o matrice superior triunghiulara av
a vectorii propriii
Qand pe diagonal
Q
ale matricei A B iar determinantul este cu ( ki=1 i )n ( nj=1 j )k . Prin urmare
|(U H V H )(A B)(U V )| = |A B| = |TA TB | = |A|n |B|k .
Demonstratia 2. Are loc egalitatea
|A B| = |(A In )(Ik B)| = |A In ||Ik B|.

595
Dar






|Ik B| =



B 0 . . . 0
0 B
0
k
..
.. = |B| ,
..
. .
.

0 0 ... B

n urma utilizarii regulii lui Laplace, iar n determinantul



a1,1 In a1,2 In . . . a1,k In

a2,1 In a2,2 In . . . a2,k In

|A In | = ..
..
..
.
.
.

ak,1 In ak,2 In . . . ak,k In
prin interschimbarea de coloane si

A

0

|A In | = ..
.

0

linii se ajunge la

0 . . . A
A
0
n
. = |A| .
..
. ..

0 ... A

596

ANEXA M. PRODUSUL KRONECKER

Anexa N
Ecuatia matriceal
a Sylvester
Dandu-se matricele A Mn (R), B Mm (R), C Mn,m (R) sa se determine
matricea X Mn,m (R) astfel ncat
AX + XB = C.

(N.1)

Ecuatia (N.1) se reduce la un sistem algebric de mn ecuatii liniare cu mn necunoscute, adica elementele matricei X.
Punand n evidenta coloanele matricelor X = [x1 x2 . . . xm ], xi Rn , B =
[b1 b2 . . . bm ], bi = (b1,i b2,i . . . bm,i )T Rm si C = [c1 c2 . . . cm ], ci Rn , ecuatia
matriceala (N.1) revine la sistemul
i {1, 2, . . . , m}

Axi + Xbi = ci ,
sau
Axi +

m
X

bj,i xj = ci ,

(N.2)

i {1, 2, . . . , m}.

j=1

Ansamblul acestor ecuatii se scrie matriceal

A + b1,1 In
b2,1 In
...
bm,1 In
b1,2 In
A + b2,2 In . . .
bm,2 In

..
..
.
..

.
.
b1,m In
b2,m In
. . . A + bm,m In

x1
x2
..
.
xm

c1
c2
..
.

cm

Cu produsul Kronecker sistemul de mai sus se scrie


(Im A + B T In )vec(x) = vec(c),
597

(N.3)

598
unde

SYLVESTER
ANEXA N. ECUAT
IA MATRICEALA

vec(x) =

x1
x2
..
.

vec(c) =

xm

c1
c2
..
.

cm

Aplicand teorema Schur 18.1.1 exista matricele unitare U Mn (C) si V


Mm (C) astfel cat
U H AU = TA A = U TA U H ,
V H B T V = TB B T = V TB V H
unde TA si TB sunt matrice superior triunghiulare avand pe diagonala valorile
proprii ale matricelor A si respectiv B.
Au loc egalitatile
Im A + B T In = V Im V H U TA U H + V TB V H U In U H =
= (V U )(Im TA + TB In )(V H U H ).
Matricea Im TA + TB In este superior triunghiulara si are pe diagonala suma
dintre o valoare proprie a matricei A cu o valoare proprie a matricei B. Rezulta
Teorema N.0.8 Daca 1 , . . . , nsi 1 , . . . , m sunt valorile proprii ale matricelor
A si respectiv B, astfel ncat i + j 6= 0, i {1, 2, . . . , n} si j {1, 2, . . . , m}
atunci sistemul (N.3) are solutie unica.
Daca B este o matrice superior triunghiulara atunci rezolvarea sistemelor
(N.2) se face iterativ. In acest caz ecuatia matriceala Sylvester este

b1,1 b1,2 . . . b1,m

b2,2 . . . b2,m

A[x1 x2 . . . xm ] + [x1 x2 . . . xm ] ..
.. = [c1 c2 . . . cm ],
.
.
.
.
.
bm,m
de unde rezulta sistemele algebrice de ecuatii liniare
(A + b1,1 In )x1
(A + b2,2 In )x2
..
.

= c1
= c2 b1,2 x1

(N.4)

(A + bm,m In )xm = cm b1,m x1 . . . bm1,m xm1


Valorile proprii ale matricei B sunt elementele de pe diagonala. Potrivit Teoremei
N.0.8 daca bi,i nu este valoare proprie a matricei A, i {1, 2, . . . , m} atunci
sistemele (N.4) au solutie unica.

Anexa O
Curbe B
ezier
O.1

Reprezentarea B
ezier a unui polinom



n
Fie bn,i (x) =
xi (1 x)ni Pn i {0, 1, . . . , n}, n N, polinomul ce
i
apare n scrierea polinoamelor Bernstein.
Teorema O.1.1 Polinoamele bn,i , i {0, 1, . . . , n} sunt liniar independente
formand o baza a spatiului liniar Pn R[X] (baza Bernstein).
Demonstratie. Daca

0

n
0

(1 x)n + 1

n
1

x(1 x)n1 + . . . + n1

n
n1

xn1 (1 x) + n

n
n

xn = 0, (O.1)

atunci pentru x = 0 se obtine 0 = 0 iar pentru x = 1 se obtine n = 0. Din


(O.1), n urma mpartirii cu x(1 x) rezulta

1

n
1

(1 x)n2 + 2

n
2

x(1 x)n3 + . . . + n2


+n1

n
n1

n
n2

xn2 (1 x)+

xn1 = 0,

Din nou, pentru x = 0 si x = 1 se obtine 1 = n1 = 0. Repetand procedeul, se


deduce 0 = 1 = . . . = n = 0.
In consecinta, pentru orice polinom P Pn exista numerele reale c0 , c1 , . . . , cn
astfel ncat
n
X
P (x) =
ci bn,i (x),
(O.2)
i=0

numita reprezentarea Bezier a polinomului.


Derivatele unui polinom n reprezentarea Bezier sunt date de
599

600

ANEXA O. CURBE BEZIER

Pn

Teorema O.1.2 Daca P (x) =


P

(k)

i=0 ci bn,i (x)

atunci

(x) = n(n 1) . . . (n k + 1)

nk
X

4k ci bnk,i (x).

(O.3)

i=0

Prin 4k ci s-a notat diferenta finita progresiva de ordin k cu pasul 1 n ci a functiei


j 7 cj , j {0, 1, . . . , n}, 4ci = ci+1 ci , 42 ci = ci+2 2ci+1 + ci , etc.
Demonstratie. Inductie dupa k. Pentru k = 1 au loc egalitatile
n
X

P (x) =


ci

i=0

n
X


ci

i=1

n
i


ix

n
i

i1


ixi1 (1 x)ni (n i)xi (1 x)ni1 =

(1 x)

ni

n1
X

n
i

ci

i=0

(n i)xi (1 x)ni1 .

Deoarece


n
i


i=n

n1
i1


,

n
i


(n i) = n

n1
i

expresia lui P 0 (x) devine


0

P (x) = n

n
X


ci

i=1

n1
i1


x

i1

ni

(1 x)