Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MEDICALA
Dr. Mihaela Gheorgiu
IMUNOLOGIE CURS 1
Introducere in Imunologie
Se considera non-self:
Structuri imbatranite ( cele mai imunogene sunt proteinle, dar sunt si alte tipuri de
molecule ce declanseaza raspuns imun)
Structuri aberante = gresit sintetizate
Produsi patologici de metabolism
Celulele tumorale si produsii lor
Celulele infectate a caror sinteza de proteine este modificata
Process lent
Dureaza 2-3 saptamani pana raspunde la primul contact cu Ag, desi raspunsul
imun secundar dureaza 1 zi - 1 saptamana
Intensitatea este medie nu depaseste o anumita limita = AUTO-LIMITATA.
Daca intensitatea depaseste limita, apar leziuni in propriul organism
Specificitate foarte mare: recunoasterea exacta si stricta a Ag prin receptorii
specifici de la nivelul limfocitelor
Monocite(Mo) si Macrofage(M)
Neutrofile(N0)
Mastocite
Eozinofile (E-)
Bazofile (B+)
a. IMUNITATEA INNASCUTA
BARIERELE
3 tipuri de bariere :
Mecanice
Bio-chimice
Biologice
2. Barierele bio-chimice
Secretiile de la nivelul epiteliilor si mucoaselor: lacrimi, mucus, saliva, urina (??), transpiratie,
cerumen ce atrag microorganismele si le distrug prin prezenta unor substante precum:
Proteine cu greutate moleculara mica (15-95 aa)
o Catelicine sunt helixuri proteice
MBL )manose-binding-lectin)
Ambele se fixeaza pe grupari din monozaharidele bacteriene, ducand la
opsonizarea bacteriei respective. Structura opsonizata permite recunoasterea si
distrugerea realizata de catre leucocite.
o Proteina B resistin-like are localizare intestinala, fiind implicate in protectia antihelminti
structure proprii organismului ce au devenit non-self in urma unor injurii; de exemplu, in febra
foarte mare, proteinele isi modifica structura normal.
Clasele de PRR:
a. PRR solubili/secretati si trimisi prin lichidele biologice sa fie soldatei
b. Receptori de endocitare membranari, fixi intalniti pe fagocite (cite) si alte cellule
c. Receptori de semnalizare membranari cu rol fundamental de a trimite informatii in
genom ca pe membrane s-au fizat PAMP si DAMP
a. PRR solubili:
Rol de opsonini ce se fixeaza pe structura non-self, urmata de fagocitarea germenului
Exemple: collectine, lectine anti-microbiene, MBL, pentaxine (proteina C reactiva,
amiloidul seric) ce vor active cascada complementului
b. Receptori de endocitare:
Intalniti in cite: N0, M, celule dendritice, LB
Fixeaza germenii fixarea este cu atat mai eficienta cu cat germenii sunt deja
opsonizati
Receptori: CR (complement receptor) recunoaste non-self opsonizat cu
formatiunea C3b a complementului
FcR recunoaste non-selful opsonizat cu imunoglobuline G (IgG)
MR (manose receptor) si FR (fructose receptor) pt zaharidele bacteriene in cazul in
care nu a avut loc opsonizarea sau pentru amplificarea raspunsului imun.
c. Receptori de semnalizare situati fie pe membrane externa, fie in citosol.
Receptori TLR (toll-like receptors) sunt proteine transmembranare, atat la nivelul
membrane celulare, cat si la nivelul membranelor organitelor; Sunt 13 tipuri de receptori
Toll- in functie de tipul receptorului se genereaza un raspuns specific.
NB: In momentul legarii PAMP/DAMP la nivelul situsului de legare al TLR, prin miscarile
ei, membrana celulara aduce impreuna in aceeasi zona mai multi receptori TLR. Astfel se
realizeaza o amplificare foarte mare a impulsului prin convergenta semnalului.
Fagocitul, prin fagocitoza, isi endoziteaza receptorii ce se vor situa pe foita interna a membrane
pentru a nu mai fagocita si alte particule opsonizate, deoarece nu poate fagocita decat o singura
particular o data.
Capatul receptorului Toll = portiunea TIR impreuna cu proteinele adaptor formeaza platforma
de semnalizare cu rol de amplificare a semnalului. La nivelul proteinelor adaptor(PA) se fixeaza
enzime denumite generic kinaze cu rol in fosforilare care va amplifica suplimentar semnalul
venit prin TLR si PA. Kinazele conduc in tot citosolul informatia semnalizatoare venita de la
non-self sub forma de molecule semnal = cytokine, informatia fiind preluata de NF-kB (nuclear
factor of activated B lymphocytes)
Au fost descoperite multe
tipuri de receptori Toll-like
atat la vertebrate, cat si la
nevertebrate, unele avand
aceleasi functii.
La oameni au fost descoperite
13 tipuri de receptori Tolllike, fiecare avand predilectie
pentru un anumit tip de nonself (vezi figura 2.3)
b.
IMUNITATEA ADAPTATIVA
Antigenul
Antigenele complete
Antigenele complete sunt alcatuite dintr-o parte carrier
si o parte haptenica.
a. Partea carrier
b. Partea haptenica
Induc sinteza unor cantitati crescute de anticorpi care se vor liga cu specificitate mare
de haptena inductoare
Recunoasterea Ag:
Membranara abilitatea unor limfocite de a liga un singur tip de Ag fata de care
declanseaza RIU/RIC
Solubila - ligarea Ag initial oriunde s-ar afla pe structure receptoare mobile = anticorpi
care au zone de ligare complementare cu Ag (cheie in broasca)
In organismele vii exista mici abateri de la recunoasterea unui singur tip de Ag pe un singur tip
de receptor; un receptor mobil, anticorpul, poate fi recunoscut de un grup restrains de Ag foarte
apropiate structural. Astfel se confera imunitate imediata impotriva unor tipuri diferite de
germeni cu fragmente structural foarte asemanatoare.
Clona limfocitara
Clona limfocitara = totalitatea limfocitelor ce recunosc un anumit tip de Ag complet/haptena cu
specificitate;
O clona limfocitara cuprinde in repaus aproximativ 100 de membrii; Daca apare un Ag, acesta
va stimula clona ce va intra intr-un process de expansiune pana la cateva sute de mii de clone.
Ca raspuns organic la aceasta expansiune apare cresterea in volum a ganglionilor limfatici cu
adenopatie si hepato-splenomegalie (HSM).
Angtigenul complet poate declansa:
RIC cu activarea LTc, NK (cellule natural killer), K (cellule killer) ce distrug sursa
celulara a Ag = celula tinta
NB: Chiar daca provin din acelasi determinant antigenic, epitopii (E) au semnificatie
imunologica diferita:
o Efectori
o Supresori
o Imunoreglatori
a. E. efectori (H+C) declanseaza intotdeauna raspuns imun
o Recunoscute de LB prin BCR => RIU
Pentru 5% din Ag
o Recunoscute de LT pe TCR => LTh (LT helper) sunt primele care
recunsoc Ag in 95% din cazuri
Daca legarea se face pe LTh1 se induce RIC prin stimularea LTc (LT citotoxice).
Daca legarea se face pe LTh2 se stimuleaza RIU prin stimularea LB.
b. E. supresori se fixeaza pe TCR ai unor tipuri special de limfocite reglatorii (LT reg)
sau limfocite supresoare (denumire veche)
Recunoasterea declansaza un raspuns imun blocat imediat de citokinele inhibitorii
secretate de LTreg
Actioneaza in 2 etape diferite ale raspunsului imun:
o De la inceputul RI => E devin tolerogeni (acceptati de organism)
o Actioneaza la sfarsitul RI => mecanism de oprire a RI
c. E. imunoreglatori influenteaza desfasurarea RI in functie de concentratia celorlalte
tipuri de Epitopi:
o Daca in mediu predomina E efectori, Eimunoreglatori conlucreaza cu acestia si
stimuleaza RI
o Daca predomina Esupresori, Eimunoreglatori vor ajuta la inhibarea RI
Dupa origine:
o Epitopi endogeni = prelucrare in proteazomi dupa care sunt prezentati pe
MHC1
o Epitopi exogeni = prelucrarea are loc in fagolizozomi ce vor fi prelucrati
pe MHC2
NB: Exista un grad reduc de prezentare incricisata: foarte putini epitope endogeni pot fi
prezentati pe MHC2 si invers.
Recunoasterea epitopilor
Executata de:
Reguli de recunoastere:
1. O clona limfocitara recunoaste un singur tip de epitope
Se estimeaza ca exista 1014 - 1016 tipuri de epitopi pentru care trebuie sa avem tot atatea LB si
LT.
2. LT recunosc Ag/E diferit de LB:
Pentrut toate LT, epitopii trebuie prezentati de cellule prezentatoare de antigen (APC) pe
molecule MHC (major histocompatibility complex)
TCR-urile recunosc in acelasi timp si epitopul (non-self) si molecula MHC (self-ul) =
recunoastere ascociativa intrareceptoriala
LB nu au nevoie de molecule MHC, ci recunosc direct epitopii solubili (prezenti in
circulatie) sau fragmente structural mai mari pentru care declansaza RIU.
Sunt 2 posibilitati prin care LB declansaza RIU:
a. Fara participarea LT are loc doar pentru Ag T-independente (5% din Ag din natura)
b. Dupa cooperarea anterioara cu LT (95% sunt Ag T-dependente)
3. Ligarea unui singur tip de receptor nu este suficienta pentru declansarea unui RI
Este obligatoriu sa se declanseze semnale si de la
coreceptorii care au fost ligati de acelasi tip de Ag. Prin
acest mechanism, limfocitele se protejaza de o activare
inutila.
Peptidoglicani
Polizaharide
Acid teicoic
3. FUNGICE = fragmente micotice
4. Fragmente de paraziti
5. Toxinele (virusuri, bacterii)
Gram negative
Proteine/lipoproteine
Glicoproteine
LPZ bacterien
6. Toxinele plantelor
7. Mitogenele
3. Complexitatea moleculelor: cu cat este mai complexa si contine mai multi nuclei
aromatic, cu atat creste imunogenitatea
Pentru Ag organice, imunogenitatea scade conform
figurii 2.14.
3.
4.
5.
6.
1. MACROFAGELE:
-
NB1: Nu toate M devin APC, ci doar o parte care reusesc sa sintetizeze molecule
MHC1 si mai ales MHC2.
NB2: M care nu devin APC au rol doar in reactia inflamatorie (raspunsul imun)
NB3: Functia de APC a unui M se poate manifesta doar in tesut.
-
Captarea Ag
Endocitarea
Prelucrarea in epitop
Depozitarea unei parti din epitopi
Prezentarea epitopilor pe MHC1 si MHC2
a. Captarea Antigenului:
NB: Nu este suficient ca LTh sa fie activat pe TCR, ci este OBLIGATORIU sa vina un
al doilea semnal de siguranta de la M (B7 sa se lege de CD28)
Concluzii legate de captare:
b. Endocitarea Ag
c. Prelucrarea Ag
Executat de proteazele lizozomale care ataca moleculele de Ag native strict pe anumite
zone, descompunandu-l in epitopi (efectori, supresori si imunoreglatori); restul molecule
de Ag este degradata pana la aminoacizii constituenti.
d. Depozitarea Ag
Este realizata de o parte din Eefectori pentru mentinerea in timp a RI, de Esupres si o
parte din Eimunoreglatori;
Restul E vor fi incarcati pe molecule:
MHC1 pentru E endogeni care au tranzitat proteazomii
MHC2 pentru E exogeni care au traversat fagolizozomii.
e. Prezentarea Ag:
Doar dupa ce APC a produs MHC mai ales MHC2
Prezinta epitopul spre LTh din organelle limfoide
Prin prezentare este selectata clona de LT care are TCR specific pentru epitopii
prezentati
Exista 4 tipuri de M:
M activate classic
M activate alternative
M active tip II
2 . Celulele dendritice
-
APC-uri profesionale sunt leucocite cu origine medulara care au primit acest nume
datorita unor foarte numeroase prelungiri pseudopode pe care le emit (deci nu le au in
permanenta).
Cd intratisulare Langerhans
- Interstitiale
Cd circulante:
- Sanguine
- Limfatice
I. Celulele intratisulare:
o Sunt situate la portile de intrare, avand rolul de a capta Ag ce au deposit barierele
normale
o Capteaza Ag corpusculare, de dimensiuni mari
a. Celulele Langerhans:
Localizare: stratul aproximativ continuu dintre derm si epiderm
- Submucoasa tubului digestive
- Submucoasa colului uterin
b) Cd foliculare:
Localizare: in zonele B-dependente din splina(PALS extern) si ganglioni(corticala externa)
Morfologie: nu au aspect tipic de Cd, ci au aspect folicular.
Sunt asezate in gramezi inconjurate de foliculii de LB.
Fenotipic: prezinta receptori, dar pot expune si molecule MHC
Functie: retin Ag solubile (nu corpusculare), Ag de mici dimensiuni care fie au scapat
fixarii, fie au intrat direct in circulatie
III. Circulante:
a) Sanguine:
Morfologie: nu au aspect specific, fiind rotund-ovalare
Fenotip: nu au receptori
Au functie tranzitorie:
de la maduva hematogena spre tesuturi (Cd proaspat sintetizate)
de la tesuturi spre organele limfoide (mai ales spre splina)
b) Limfatice:
Morfologie: celule rotund-ovalare, foarte aplatizate, dand impresia de voal cu care
inainteaza prin limfa prin ondulatii ale corpului = celule valuroase (veiled cells)
Functie: apar in tranzitul prin limfa dintre tesuturi si organe limfatice
3. Limfocitele B
LB devin APC-uri numai daca au fost deja activate de Ag, plasandu-se in stadiul intermediar de
activare, numit limfoblast B (LbB).
Limfoblastii:
Prezinta epitopi T-dependenti catre limfoblastii T helper (LbTh) ce rezulta prin activarea
antigenica a LTh executata de APC-uri non-B (prin M si celule dendritice),
In urma cooperarii dintre cele 2 tipuri de limfoblasti se ajunge la stadiul suprem de
activare in care:
- limfoblastii B devin plasmocite ce secreta cantitati mari de Ig
- Limfoblastii Th au secretie maximala de citokine
NB: M si celulele
dendritice sunt cele care
comuteaza raspunsul imun
spre RIU sau RIC prin
citokinele secretate.
Moleculele MHC
MHC1:
o
Structura: proteine transmembranare alcatuite din 2 lanturi de aminoacizi ce difera intre ele
prin modul de traversare a membranei celulare:
- mult voluminos
-
localizat pe membranele tuturor celulelor nucleate cu exceptia neuronilor;
ridicata.
o
Genetica MHC1:
Lantul este codat pe cromozomul 6 unde gena pentru MHC1 este in proximitatea celei pentru
MHC2; informatiile pentru structura lantului sunt prezente pe ambele copii ale ADN-ului
Locusul are 3 segmente pe fiecare din catenele ADN-ului, in total 6 zone distincte pentru MHC1 care
se vor combina pentru a da aminoacizii din lantul .
Sinteza MHC1:
MHC1 sunt proteine pentru:
- Utilizare interna proaspat iesite din robozomi, ajung in citoplasma sau mitocondrii
- De export patrund in RER de unde sunt exportate pe membrana/in afara celulei
Surse de proteine aberante(diferite de proteinele normale ale organismului):
o
o
o
o
Greseli de sinteza
Imbatranirea celulara
Celulele tumorale
Contaminarea virala/bacteriana/parazitara a celulelor cu germeni intracelulari
Moleculele MHC1 sunt sintetizate in RER, fiind molecule de export catre membrana.
Lanturile si se
sintetizeaza separat, nefiind
legate in momentul
patrunderii in RER.
Lantul :
- are afinitate foarte mare
pentru
- are risc de a precipita
Langa lantul vine prima
chaperonina calnexina
(CNX) care il ajuta sa
foldeze si sa NU precipite,
crescandu-i afinitatea pentru
lantul .
Figura 3.5 procesul de foldare
Lantul , la randul lui, incepe sa formeze legaturi cu , fiind si el ajutat sa foldeze rapid de
calnexina. Intr-un final, lanturile si se unesc si formeaza un heterodimer a carui afinitate
pentru calnexina este foarte scazuta. Calnexina este eliberata in RER, iar la locul foldarii apare o
alta chaperonina calreticulina (CRT). Heterodimerului se mai adauga proteina
ERP57(Endoplasmic Reticulum Protein), o alta foldaza. Heterodimerul, impreuna cu
calreticulina si ERP57 vor forma ansamblul ce va fi recunoscut de proteina transportor numita
tapasina ce va transporta complexul prin membrana RE.
In citosol apar mereu proteine aberante (imbatranite, prost/incomplet foldate) ce u fost
modificate fie printr-un proces neoplazic datorita unei oncogene, fie printr-o infectare celulara).
Acestor proteine li se adauga proteine gresit sintetizate in RER care au iesit din lumenul acestuia
in citosol printr-o gura transloconul.
Toate aceste proteine aberante endogene trec printr-un proces de marcare cu ubiquitina
(UB) ce se desfasoara prin atasarea moleculelor de ubiquitina prin ubiquitinilare, proces
controlat de ubiquitin-ligaze.
Dupa marcarea proteinelor, ele intra in proteazomi care sunt masini de tocat unde se
transforma in fragmente oligopeptidice care in funtie de numarul aminoacizilor:
a. < 8 aa, acestea sunt degradate fara sa intre in RER.
b. > 15 aa, sunt preluate de sistemele proteolitice, mai ales lizozomi
c. 8-15 aa sunt preluate pe niste sisteme transport numite TAP (transport associated
proteins), alcatuite din 2 subunitati (TAP 1 si TAP2) legate intre ele si prezentand:
Fiecare dintre ele are cate un situs pentru a fixa o molecula ATP
Au situsuri care transporta oligopeptide de 8-15 aa spre membrana RER
Cand complexul TAP a ajuns in cevinatatea membranei RER, are loc o prima hidroliza a
ATP cu rolul de a deschide un por in membrana la care vin si se ancoreaza situsurile pentru
oligopetptide de pe TAP1 si TAP2.
In paralel, sistemul Tapasina-heterodimer din MHC1,
impreuna cu calreticulina si ERP57 au ajuns la membrana RER
exact la porul care s-a deschis cu ajutorul complexului TAP. In
acest moment incep sa fie livrate resturi de oligopeptide de 8-15
aa pe moleculele MHC1, mai exact vor fi incarcate pe situsul
combinativ format de buclele 1 si 2.
Exista o proba pentru verificarea eficacitatii mecanismului
de transport: Un singur complex TAP poate furniza epitopi
pentru 4 complexe MHC1 (un TAP deserveste 4 MHC1, raport
de 1:4)
Dupa ce au fost incarcate MHC1 apare o noua modificare pentru ca adaugarea de epitopi sa
se faca cu afinitate mai mare pentru MHC1 decat pentru restul complexului (calreticulina,
ERP57, tapasina). In acest moment se desface complexul, CRT, ERP57 si tapasina reluandu-si
activitatea cu o noua molecula MHC1.
Molecula MHC1 care a fost incarcata, paraseste RER si intra in aparatul Golgi unde se
impacheteaza in vezicule secretorii si vor fi expuse pe membranele externe ca epitopi endogeni.
La recunoastere vor veni receptori TCR de pe LT CD8+.
Dupa ce transporotul TAP a eliberat epitopii, se produce o a 2-a hidroliza a ATP ce inchide
porul format anterior in membrana RER. TAP se va reintoarce la nivelul proteazomului unde isi
va relua activitatea.
Doar 1% din peptidele transportate de TAP vor fi incarcate pe MHC1. Restul sunt
recunoascute din nou de chaperonine si sunt insotite pana la translocon, fiind expulzate din RER.
De aici, oligopeptidele:
- Reiau ciclul de incarcare pe TAP
- Incep sa fie degradate in alte structuri ale sistemului proteazic.
MHC2:
MHC1
MHC2
Fragmentul transmembranar
Fragmentul extramembranar
Apare pe toate membranale celulelor nucleate
(mai putin celulele musculare)
NB: APC-urile au si MHC1 si MHC2.
Ambele lanturi cu gena codanta pe cromozomul 6, foarte aproape de gena codanta pentru
lantul al MHC1
Situsul genic pentru lantul are 3 segmente: DP, DQ, DR situate pe ambele catene =>
cate 2 din fiecare segment in genom => posibilitatea de a varia este in functie de cele 6
posibilitati genetice, la care se adauga si posibilitatea variatie lantului .
NB: lantul are cate un situs pe ambii cromozomi.
Astfel, exista 12 variante ale MHC2 (6 date de lantul si 2 date de lantul ).
Peptidele captate pe MHC2 se fixeaza prin aa din pozitiile 1, 4, 6, 9. Receptorul TCR ce vine in
recunoasterea captarii cu predilectie a aminoacizilor din pozitiile 2, 5, 7, 8.
Concluzii:
1. Ag endogen = Ag ce au tranzitat obligatoriu proteazomii si vor fi incarcate pe MHC1.
2. Petidele exogene = peptide ce au tranzitat obligatoriu fagolizozomul si vor fi prezentate
pe moleculele MHC2.
3. Pentru anumite Ag virale exista un grad redus de prezentare incrucisata (din acelasi virus
se pot prezenta aceiasi epitopi atat pe MGC1 si MHC2).
LIMFOCITELE T
Pe HLG limfocitele reprezinta 40% din nr total de leucocite circulante.
La Microscopul Optic apar sub 2 tipuri:
MICI: sunt LT si LB
o 80-85%
o diametrul de 6-9 m
o nucleu foarte mic
o raportul nucleu:citoplasma>1
MARI sunt celulele NK si K
o Diametru de 10-16 m
o Raportul nucleu:citopasma=0
o In citoplasma apar foarte multe granule albastre
LTh
LTc
LTs
LTcs
II.
a. TCR:
capat N la exterior
prima bucla
a 2-a bucla
apoi membrana celulara
Lantul :
prima bucla este fata in fata
cu prima bucla a lantului
in citoplasma
capatul carboxi terminal
Aminoacizii de pe primele bucle sunt foarte variabili (V si V), iar spre membrana
sunt buclele relativ constante (C si C), fiecare avand 110 aminoacizi.
Intre buclele V si V se creeaza un situs in care intra complexe de epitopi si
MHC si vor fi prezentate pe membranele APC-urilor = situs combinativ pt
Ag.
STM (segmentul transmembranar) are aprox 20-25 aa.
SIC (Segmentul intracelular) este foarte scurt, avand 5-25 aa (nu poate intra in
contact cu enzimele din citosol care sunt situate mai in citosol);
Receptorii TCR trebuie sa se asocieze cu CD3 (are lanturi mai lg???).
Maturarea si diferentierea LT
LT au originea in maduva hematogena ce va elibera in sange LT imature (stadiul initial).
Perioada interuterina:
Fenotipul LT imaturi este sarac, avand putini receptori membranari de tip CD44 (sunt receptori
de adeziune doar pentru venulele timice).
CD44 permite LT imatur sa se fixeze si sa intre in timus, dar si timusul trimite mesaje prin
factori proteici prin:
Factori chemoatractanti:
Timopoetina
Timulina
THF (factor timic hormonal)
SCF (stem cell factor)
Au receptori TCR
Reapare pe membrana receptorul CCR7
In acest stadiu, LTDP migreaza spre corticala, pierzand pe drum un CD4 sau un CD8;
Ajunge in corticala sub forma de LT CD4 si LT CD8 (sunt simplu pozitive) cu posibilitatea
parasirii timusului sub forma de LT nave (LT aflate in Go a ciclului celular).
LT CD4 + devin LTh si LTc (in numar mic)
LT CD8 devin LTcitotoxic.
1. Ipoteza stoluastica:
2. Ipoteza instructiva:
1. Etapa stoluastica
Diferentierea LT CD4/LT CD8 depinde de abilitatea lor de a fixa moleculele MHC2 si MHC1 de
pe membrana celulelor timice.
In conditii normale, numarul de CD4+ care parasesc timusuleste dublu fata de numarul de
CD8+.
LT sunt celule inalt recirculante; dupa parasirea splinei si timusului, stau si asteapta epitopii sau
merg in organele limfatice secundare. Daca au cu ce sa stimuleze receptorii de pe LTDN din
drumul lor, apare un raspuns primar prin care LT naiv devine limfloblat (in 24 de ore), fiind
supus mitozelor. Astfel, LT trece din stadiul Go in G1, apoi in G2 intrand in mitoze cu
succesiune de 2-3 ori/zi timp de 5 zile.
Activarea genei pt IL2:
Tipuri de LT:
o 95 - 99% sunt LT si LT de 5 tipuri:
a. LTh
b. LTc
c. LT cu memorie
d. LT reglatorii
e. LTH17
NB: initial toate LT sunt identice, dar se modfica pe parcurs.
o 1-5% sunt LT (sunt asemanatoare rec TCR)
NB: Toate LT cunt celule CD4+
2. LTc
o 90% sunt CD8+
o 10% sunt CD4+
LTc CD8+ sunt activate de epitopii prezentati pe molecule MHC I; dupa ce se activeaza, acestea
incep sa descarce o multime de factori citotoxici prin care vor distruge celulele tinta: celulele
infectate viral, celule tumorale, celule transplantate sau celule invadate cu paraziti sau bacterii cu
dezvoltare intracelulara.
3.
LT cu memorie:
Sunt LT aflate la sfarsitul unui raspuns imun primar (pot fi LTH sau LTC)
Durata lor de viata este lunga (de ordinul anilor)
Aceste LT raman suspendate intre G0 si G1 ceea ce le permite sa se activeze mult mai
rapid prin cantitati mai mici de Ag decat in RI primar
Prezinta receptorul CD45 membranar in izoforma CD45RO al carei segment
intermediar are rol de PTP (protein-tirozin-fosfataza)
LT cu memorie sunt capabile de sinteza si descarcarea unor cantitati mult mai mari de IL
Sunt de 2 categorii :
a) Centrale - care stagneaza in org limfatice
b) Efectorii - CD4+ sau CD8+ care se plimba prin sange
4. LT reg
Sunt celule CD4+, dar au si CD25
Prezinta receptor TCR prin care recunosc asociativ complexele epitop-MHC, dar, dupa ce
au facut recunoasterea, blocheaza raspunsul imun
Aceasta inhibitie de raspuns imun are 2 efecte:
a) Pozitiv: impiedica raspunsurile auto-imune
b) Negativ: inhiba raspunsurile imune fata de celulele/ proteinele tumorale
5. LTH17
Se diferentiaza din LT CD4+ naive, daca in mediu exista TGF-beta si IL-6
Vor sintetiza IL-6 si IL-17, cu rol in:
LT -:
o Pot sa recunoasca antigenele direct (nu este necesara prezentarea pe APC-uri) cu
conditia ca aceste Ag sa fie structuri peptidice si sa aiba dimensiuni mici
o Nu e necesara prezentarea pe MHC
o Recunoasterea antigenica pe care o executa aceste limfocite este aproape identica
recunoasterii PAMP pe PRR (executata de macrofage)
o Nu stau in org limfoide,ci stau cantonate la portile de intrare
o Nu induc raspuns imun
o Induc inflamatie
o Implicate in raspunsurile fata de patogenii cei mai frecventi: infectii cu Haemophylus
influenze si cu bacil Koch (Mycobacterium tuberculosis)
Daca moleculele sunt MHC2, se recunosc pe CD4, iar daca sunt MHC1 sunt recunoscute
pentru CD8. Receptorii CD4 si CD8 transmit informatia spre interior, informatia fiind frecvent
inhibitorie, anuntand LT ca nu trebuie sa se activeze. Cum?
Receptorul CD4/8 se afla in contact cu niste protein-tirozin-kinaze (PTK), una dintre ele fiind
LcK, alta FyN. Aceste kinaze sunt inhibitorii pentru ca, in urma informatiei inhibitorii venite
prin CD4/8, ele primesc o grupare fosfat inhibitorie (P-) si informatia venita duce la fosforilarea
LcK si/sau FyN care se vor inactiva.
NB: APC-urile si LT se tatoneaza permanent: APC-ul nu poate sti daca APC-urile sunt
incarcate cu epitopi, iar APC-urile nu stiu cu ce LT se pot intalni in drumul lor. Domeniile
vor din MHC1 1 si 2, iar din MHC2 1 si 1. (???)
Kinazele LcK + FyN se atasaza pe acest domeniu ITAM si incep sa fosforileze domeniul ITAM
(baga gruparile P). Aceasta fosforilare e momentul ce face posibila recunoasterea lor de
enzimele intracelulare. Prima enzima care le recunoaste este o alta kinaza = ZAP70 care este
atrasa de gruparea P de pe domeniul ITAM. Cand aceasta kinaza s-a fixat, ea devine substrat
pentru LcK si FyN care fosforileaza aceasta kinaza ZAP70.
Acest ZAP70, cand e fosforilata, poate si ea la randul ei sa fosforileze. Prima data se
autofosforileaza (pentru a ajunge la o masa critica de semnal/grupari P pentru a atrage alte
enzime) ca si LcK si FyN=> atrag in z 2 proteine adaptor = dispeceri (PA-1 si PA-2). Ele, din
toate enzimele din citosol, cheama PLC = o varietate (izoenzima) mai puternica ce se activeaza
si ataca lipidele membranare => declansaza cascada PIP2 ce vor creste concentratia
intracitoplasmatica de DAG si IP3.
Toata aceasta nebunie este pentru amplificarea secundata de E (semnalul initial fiind foarte slab).
IP3 se asaza pe receptorul specific (IP3R) de pe membrana reticulului endoplasmic -> se
descarca rapid si in concentratie mare de ioni de Ca in tot citosolul=> citosolul se modifica in
functie de cresterea concentratiei Ca = hipercalcitie.
Ca activeaza prin semnalele lui:
Rezultat:
1. Activare metabolica
2. Incepe sinteza de citokine = molecule semnal : IL2, IL4, TNF etc
Calea DAG
- DAG(diacil glicerol) mereu ajunge prin stimulul enzimatic sa activeze PKC (C pentru ca
semnalizeaza cai dependente de Ca)
PKC, dupa fosforilari repetate, activeaza factorul de transcriptie NF-KB
NF-KB intra in nucleu
Rezultat = relativ la fel:
Activeaza metabolic
Sinteza de citokine
Cantitate mare de IL2
IL2 receptor = CD25
LT elibereaza toate citokinele ce stimuleaza paracrin, endocrin si autocrin. Pe membrana LT apar
IL2R(CD25) pe care se fixeaza IL2 care stimuleaza autocrin LT si duce la aceleasi efecte.
Toate reactiile de pe toate caile (si de la IP3, DAG etc) mai duc la activarea unor alte enzime
kinaze ciclu-depenndent (ale ciclului celular) precum CDK, iar rezultatul este intrarea lui LT
din:
G1 in S
G2 in mitoze
Mitoza apare cand nucleul reuseste sa-si dubleze cantitatea de ADN (masa critica), rezultand un
nou raspuns, pe langa eliberarea de citokine = MITOZA
Citokine:
o Autocrine
o Paracrine
o Endocrine
Prin aceasta activare, LT activeaza, la randul sau, alte celule si intra in mitoze => combustie
enorma pentru care este nevoit sa-si ia masuri de precautie = chei sa nu se activeze inutil.
Masurile de precautie sunt capcane daca semnalul este adevarat si suficient de puternic, trece
capcanele.
NB: Aceste etape activeaza intreg citosolul.
Risc sa moara LT prin apoptoza :
- Numai simpla crestere a concentratiei intracelulare de Ca activeaza enzimele proapoptotice
- Numai simpla activare a kinazelor = LT nu mai intra in mitoza, ci in apoptoza
- Activarea citokinelor
- Activarea de catre prea multe celule
NB: Genomul primeste informatie pe ruta biochimica, dar nu e singura ruta prin care
informatia ajunge in nucleu: pe cale electromagnetica prin fotoni.
In fiecare reactie biochimica, energia se pierde prin emise de biofotoni. Fotonii emisi se izbesc
de structuri celulare cu aspect de cristal structura simetrica (proteine, pigmentii
hemul, ADN, ARN), iesind fascicule LASER care ajung in nucleu.
Toate campurile electromagnetice sunt insotite de campuri de torsiune cele care transmit
informatia.
NB: Cu cat o celula e mai aproape de apoptoza, cu atat emisia de biofotoni e mai mare.
LIMFOCITELE B
Caractere generale:
Sunt celule efectorii, finale in RIU pt ca sunt cele care sintetizeaza si exporta
imunoglobuline, iar Ig/Ac au 2 roluri:
Recunosc Ag
Neutralizeaza Ag, dar nu il distrug
Sunt celule mai putin recirculamte decat LT = patruleaza putin in circulatie, stau mai
mult in organele limfoide secundare
Durata de viata mai scurta decat a LT
II.
1. Receptorii BCR
Ig de tip M sau IgD care nu se exteriorizeaza, ci stau inclavate in membrana
IgM pe membrana sunt doar monomeri (in cateva secunde)
Ig D circulante - sunt pentameri
Sunt formate din :
2 lanturi H (transmembranare)
2lanturi L (legaturile intre ele prin punti disulfurice, dar si L-H, L-L sau H-H
- Au dispozitie paralela : Capatul COOH in interior si capatul NH2 situat in
exerior pe care sunt zone de legare a Ag fragmente Ag-binding ;
Spre deosebire de TCR care recunoaste un singur epitop, BCR poate recunoaste multe
molecule identice (separate sau dintr-o structura comuna)
Restul lanturilor, mai ales lantul H, formeaza FC = fragmentul cristalin.
Receptorul BCR este conectat cu alte 2 structuri mai mici Ig si Ig prin lanturi H
- Joaca rol de CD3 din complexul TCR-CD3
- Au si ele cate 2 domenii ITAM
Receptorii CD40 are un ligand pe membrana LT numit 40 ce apare doar cand LT este
activat
Receptorii B7/CD80
- apar cand LB este activat si a devenit APC
- Pe ei se va fixa CD28 de pe LT
III.
-
IV.
-