CURSUL NR.

1 STRUCTURI STATIC DETERMINATE

ANUL II IUDR

1.1 ASPECTE FUNDAMENTALE

Scopul fundamental al Staticii constructiilor consta in evaluarea starilor de eforturi si deformabilitate

ale structurilor, cu conditia asigurarii criteriilor de rezistenta, deformatie si stabilitate.

1.1.1 Relatia Actiune – Sistem – Raspuns (A – S – R)

ACTIUNI STATICE SISTEM RASPUNS

forte exterioare EFORTURI SECTIONALE si
CARACTERISTICI STRUCTURALE
variatii de temperatura DEPLASARI PUNCTUALE
(GEOMETRICE si FIZICE)
cedari de reazeme

Figura 1.1 Relatia Actiune-Sistem-Raspuns pentru Staticii constructiilor

In figura 1.1 se prezinta relatia operationala definita de diagrama A – S – R care guverneaza calculul
static al structurilor. Este necesar ca toti parametrii care intervin in relatia A – S – R sa fie modelati
astfel incat sa reflecte si sa evalueze cat mai fidel fenomenele reale. Conform figurii 1.1 pot fi rezolvate
categoriile de probleme cuprinse in tabelul 1.1.

Tabel 1.1
TIPUL MARIMI MARIMI
PROBLEMEI DE CUNOSCUTE CARE SE DETERMINA
REZOVAT (dare de intrare) (date de iesire)
ANALIZA A; S R
SINTEZA A; R S
IDENTIFICAREA
R; S A
ACTIUNILOR

Din cele trei tipuri de probleme de rezolvat, prezentate in tabelul 1.1, Statica constructiilor are doua
scopuri principale:

 SINTEZA. Reprezinta stabilirea configuratiei structurale in asa fel incat sa fie satisfacute
conditiile cerute de destinatia cladirilor precum si de anumite criterii economice si estetice.
 ANALIZA. Reprezinta determinarea starii de eforturi sectionale si a deplasarilor punctuale in
vederea dimensionarii sau verificarii elementelor.

Pentru a pune in evidenta legatura de principiu dintre Statica constructiilor si Rezistenta materialelor in
figura 1.2 este redata schema corespunzatoare rezolvarii problemelor specifice ale Rezistentei
materialelor.

Se observa ca marimile de intrare (actiunile) din schema aferenta Rezistentei materialelor coincid cu
marimile de iesire (raspunsul) din schema aferenta Staticii constructiilor, ceea ce pune in evidenta
caracterul unitar al Mecanicii structurilor.

1
 ACTIUNI SISTEM RASPUNS
EFORTURI SECTIONALE CARACTERISTICI GEOMETRICE EFORTURI UNITARE si
DEPLASARI PUNCTUALE SECTIONALE DEFORMATII SPECIFICE

Figura 1.2 Relatia Actiune-Sistem-Raspuns pentru Rezistenta materialelor

1.2 MODELAREA RELATIEI A – S – R

1.2.1 MODELAREA ACTIUNILOR

Prin actiune se intelege orice cauza care poate sa produca eforturi sau deformatii ce trebuie luata in
considerare la dimensionarea elementelor de constructii sau constructiilor in ansamblu. Actiunile
functie de care se face determinarea eforturilor si dimensionarea constructiei trebuie sa fie acoperitoare,
in raport cu posibilitatile de incarcare reala, dar nu exagerate, deoarece ar conduce la dimensiuni prea
mari ale diferitelor elemente ale structurii, contravenind principiilor economice.

Clasificarea actiunilor:

 Dupa modul de aplicare:

o actiuni concentrate, care sunt reprezentate prin forte ce actioneaza in puncte
izolate. In mod strict, o actiune nu se poate aplica intr-un singur punct teoretic, ci
actioneaza pe o mica suprafata, care insa pentru calcul se considera redusa la un
punct.
o actiuni distribuite, care se repartizeaza pe o anumita suprafata sau pe o anumita
lungime. Acestea se reprezinta prin diagrame de incarcare, ordonata dintr-un
punct masurand intensitatea actiunii in acel punct, dedusa din legea de variatie a
incarcarii. Cele mai multe dintre actiunile care intervin in calculul constructiilor
se reduc prin schematizare la actiuni distribuite, cazul cel mai frecvent fiind al
actiunilor uniform distribuite.

P2
P1 p=f(x) p=const.
P3

Actiuni concentrate Actiune distribuita Actiune distribuita

Figura 1.3 Tipuri de shematizare a actiunilor

 Dupa natura lor:

o actiuni naturale: vant, zapada, seism;
o actiuni artificiale: incarcari utile, greutatea proprie a structurii;

 Dupa modul de transmitere:

o actiuni directe: se transmit direct structurii de rezistenta;
o actiuni indirecte: se transmit prin alte elemente sau medii de propagare;

2
  Dupa pozitie:
o actiuni fixe: nu isi modifica punctul de aplicatie;
o actiuni mobile: au punctele de aplicare variabile in timp;

 Dupa modul de variatie a intensitatii:

o actiuni statice: acele actiuni a caror intensitate variaza de la zero la valoarea
finala fara a fi insotite de forte de inertie;
o actiuni dinamice: acele actiuni a caror intensitate variaza suficient de rapid in
timp pentru ca acceleratia produsa sa determine forte de inertie semnificative;

1.2.2 MODELAREA SISTEMULUI

In Statica Constructiilor sistemul este structura de rezistenta. Datorita actiunilor in structura de

rezistenta iau nastere forte interioare. Structura de rezistenta este alcatuita din diferite elemente cum ar
fi: (i) elemente verticale: stalpi, pereti structurali; (ii) elemente orizontale: grinzi, plansee, fundatie. Pe
langa structura de rezistenta o structura mai are si alte elemente cu diferite roluri, cum ar fi de izolatie
(hidrofuga, termica, fonica, etc).

Structura de rezistenta nu trebuie confundata cu multimea elementelor care o alcatuiesc. Structura de

rezistenta este un ansamblu de elemente care se influenteaza reciproc si se considera ca atare.

p=const.
P1 P2 P3 P1

Grinda cu console si articulatii (Gerber) Grinda continua

p=const. p=const.
P1 P1

Arc triplu articulat de nivel Arc dublu incastrat

P1
P1

Cadru compus (static determinat) Cadru portal (static nedeterminat)

Figura 1.4 Exemple de sisteme structurale: (i) static determinate (stanga); (ii) static nedeterminate (dreapta)

3
Descrierea comportarii unei structuri se exprima admitand pentru aceasta un model a carui comportare
sa aproximeze cat mai fidel comportarea structurii reale. Acceptarea acestui model se realizeaza pe
baze teoretice si experimentale. Modelarea unui sistem presupune modelarea caracteristicilor
geometrice si fizice ale acestuia.

1.2.2.1 Modelarea geometrica

Sub actiunea fortelor exterioare un sistem isi poate modifica geometria datorita deformatiilor
elementelor componente. Deplasarile elastice ale diferitelor sectiuni sunt extrem de mici in raport cu
geometria de ansamblu a structurii si cu dimensiunile sectiunilor transversale ale elementelor
constitutive incat se pot neglija. Acest lucru conduce la exprimarea echilibrului static in raport cu
pozitia initiala (nedeformata). Considerand elementele structurale perfect rigide, raman valabile toate
aspectele teoretice stabilite in Mecanica corpului rigid.
Acest mod de comportare a structurilor
P
P sub actiunea incarcarilor exterioare, in
ceea ce priveste exprimarea conditiilor de
Pozitia nedeformata echilibru static, caracterizeaza modelarea
geometrica liniara. In concluzie:
Pozitia deformata
(i) fortele se vor raporta la pozitia
M A  P l    dar
initiala nedeformata atunci
  l  M A  Pl cand se exprima echilibrul
A
l Δ static;
(ii) (ii) deplasarile se neglijeaza
Figura 1.5 Evidentierea influentei reduse numai in raport cu
a raportarii fortelor exterioare dimensiunile structurii, dar nu
la pozitia deformata se neglijeaza in sine.

1.2.2.2 Modelarea fizica

Studiul deformarii constructiilor necesita cunoasterea caracteristicilor de comportare ale materialelor.

Diferitele materiale folosite in constructii nu se comporta la fel, dovada fiind curbele lor caracteristice,
care sunt, in general, diferite. In Statica constructiilor se considera pentru calcul un material
conventional, cu caracteristici simple. Se admite ca acest material este continuu, omogen si cu aceleasi
proprietati in toate punctele si pe toate directiile (izotrop). Se admite totodata ca materialul se comporta
perfect elastic, in conditiile normale de exploatare a constructiilor, satisfacand legea de
proportionalitate intre eforturile unitare si deformatii (legea lui Hooke).

Considerand valabila ipoteza micilor

σ deformatii se admite proportionalitatea intre
forte (actiuni) si deplasarile corespunzatoare.
In concluzie, eforturile sectionale si
deplasarile punctuale corespunzatoare
ε aplicarii unei forte pe structura, sunt direct
Figura 1.6 Curba caracteristica tensiune- legate de marimea fortei prin legea
deformatie idealizata proportionalitatii.

4
 1.2.2.3 Consecinte ale modelarii liniare a structurilor

Modelarea geometrica liniara (bazata pe ipoteza micilor deplasari) precum si modelarea fizica liniara
(bazata pe modelul Hooke de comportare a materialului) permit utilizarea simultana a principiului
superpozitiei liniare (principiul suprapunerii efectelor) si principiul proportionalitatii dintre actiune si
raspuns in Statica constructiilor.

Acceptarea modelului geometric liniar si a modelului fizic liniar caracterizeaza comportarea liniara a
structurilor. Aplicarea celor doua principii este ilustrata in figura 1.7.

1 Pi
i k i j k

Δj,i= δj,iPi
δk,i Δj,i
Pi Pk
i k i j k

Δj,k= δj,kPk
Δk,i= δk,iPi Δj,k

αPi Pi Pk
i k i j k

Δj= Δj,i+ Δj,k

αδk,iPi Δj

Figura 1.7 Principiul proportionalitatii (stanga) si principiul superpozitiei (dreapta)