George Calinescu - Viata Si Opera Lui Ion Creanga

BIBLIOTECA ªCOLARULUI
G. C{LINESCU
VIA|A +I OPERA
LUI
ION CREANG{
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0.09+929
C14
Textele se reproduc dup[:

G . C [ l i n e s c u. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Prefa\a de Eugen Simion.
Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966.
G . C [ l i n e s c u. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Editura Minerva, Bucure=ti,
1972.
G . C [ l i n e s c u. Ion Creang[ (Via\a =i opera). Colec\ia Biblioteca
Eminescu. Editura Eminescu, Bucure=ti, 1975.
G . C [ l i n e s c u. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion Creang[ (Via\a =i opera).
Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989.
Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i

autorilor cita\i...), respect[ normele ortografice ]n vigoare.
Coperta: Isai Cârmu
ISBN 9975740293 © LITERA, 1998

Ion Creang[ (Via\a =i opera) 3
TABEL CRONOLOGIC
1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din

Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu,
cel care avea s[ devin[ G. C[linescu.
1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[
pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afla la Ia=i.
}n acela=i an moare tat[l adoptiv.
1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale.
1910-1914 Este elev la gimnaziul Dimitrie Cantemir.
1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a liceului Gh. Laz[r, unde-i are ca pro-
fesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a.
1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clasa de
liceu.
1918 octombrie Trece bacalaureatul la Liceul Mihai Viteazul din capital[.
1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu,
unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N[anu] reproduce o strof[
nereu=it[ la Po=ta redac\iei din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an, E.
Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i Po=t[ a redac\iei cu privire la ni=te
cuget[ri de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncura-
jator din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noi-
embrie.
octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filozofie =i litere, sec\ia filologie
modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se anga-
jeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii.
1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu. }l
cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura italian[
4 G. C[linescu
a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulteri-

or ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat de D. Onciul, decanul
Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de subbibliotecar.
Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a.
1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli
onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[
]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, At-
ena, Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia.
1923 Apare romanul lui Giovanni Papini Un uomo finito (Un om sf`r=it),
tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[
traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de M. Marcu. }n acela=i an ]=i trece
examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele Gh. +in-
cai =i Matei Basarab din capital[. Renun\[ la postul de arhivar.
1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunie-
iulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate
la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul Diaconovici
Loga din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post,
deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru =coala
Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat
ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Va-
sile P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului De propagan-
da fide =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va
vizita muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va
deprinde obi=nuin\a muncii organizate.
1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari
catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi
]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di seienze e
lettere din Roma.
1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profe-
sor de limba =i literatura italian[, la Liceul Gh. +incai din capital[.
Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar
(nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix.
1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde
scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde

]ncepe polemica cu E. Lovinescu, dus[ intermitent, p`n[ la moartea
acestuia, ]n diverse publica\ii); G`ndirea (unde public[ neregulat p`n[
]n 1929); Politica (accidental, dar revine =i ]n 1928).
1928 Colaboreaz[ la Universul literar, condus de Camil Petrescu, la revista
Opozi\ia, preia cronica literar[ a Vie\ii literare, ]ncepe polemica cu re-
vista Kalende, condusa de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu,
Tudor +oimaru =i +erban Cioculescu. }=i ia ]n primire postul de la Liceul
Diaconovici Loga din Timi=oara, dar vine lunar ]n Bucure=ti.
1929 Se c[s[tore=te cu Alice Vera Trifu, fiica lui Simion =i a Elisabetei Trifu
din Bucure=ti. Vor locui p`n[ c[tre sf`r=itul anului la Timi=oara. Atunci
ob\ine aprobare ministerial[ pentru deta=are la +coala superioar[ de
comer\ nr. 2 din capital[.
Colaboreaz[ cu studiul Valachia =i Moldavia ]n vechile periple italiene
la volumul colectiv Omagiu lui Ramiro Ortiz.
1930 Se transfer[ la catedra vacant[ de italian[ de la =coala superioar[ de
comer\ nr. 2 din Bucure=ti. Redacteaz[ revista Roma (unde public[ mai
intens p`n[ ]n 1932), scoate revista Capricorn, dou[ numere, unde
folose=te prima oar[ pseudonimul Capricorn, ]ncepe s[ publice ]n Vre-
mea un studiu despre E. Lovinescu (ultimul episod ]n febr. 1931), ]ncepe
polemica cu G`ndirea, colaboreaz[ ]nt`mpl[tor la Vestul. Apare Altre
notizie sui missionari catolici nei paesi romeni ]n acela=i Diplomatarium
italicum, publicat apoi ]n volum de Academia Rom`n[ ]mpreun[ cu Li-
breria di scienze e lettere din Roma.
1931 Este numit profesor titular de limba italian[ ]n ]nv[\[m`ntul secundar
=i comercial din Bucure=ti. Colaboreaz[ la Adev[rul literar =i artistic,
ziarul Cuv`ntul, la Via\a rom`neasc[. Termin[ de scris Via\a lui Mihai
Eminescu =i ]ncepe s-o publice ]n foileton ]n ziarul Mi=carea. Mihai Ralea
o cite=te ]n manuscris =i o recomand[ c[lduros lui Al. Rosetti, direc-
torul editurii Cultura na\ional[.
1932 Colaboreaz[ regulat la Adev[rul literar =i artistic (p`n[ ]n 1939). Pub-
lic[ =i cu pseudonimele Sportiv, Ovidius (]n 1932); Ad. Lit. (]n 1933,
1937); Al. (]n 19331938); Aristarc (]n 19331938). Public[ manu-
6 G. C[linescu
scrise eminesciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[,

Rom`nia literar[ (colaborare solicitat[ de Camil Baltazar). Tot ]n
Rom`nia literar[ public[ un prim capitol al romanului intitulat ini\ial
Ursitoarele (viitoarea Cartea nun\ii). Apare Via\a lui Mihai Eminescu.
Este propus de G. Ibr[ileanu =i numit codirector al Vie\ii rom`ne=ti,
al[turi de Mihai Ralea. Este ales, la propunerea lui Al. Rosetti, mem-
bru ]n juriul pentru decernarea premiului Tekirghiol-Eforie, premiu
ce va fi ob\inut de Mircea Eliade pentru romanul Maitrey.
1933 Apare ultimul foileton al romanului ]n Rom`nia literar[. Apare, ]n Ed-
itura Adev[rul, Cartea nun\ii. }ncepe polemica cu Camil Baltazar. Inau-
gureaz[, ]n Adev[rul literar =i artistic, Cronica mizantropului, pe care
o semneaz[ la ]nceput Al., apoi Aristarc, pseudonim folosit frecvent p`n[
]n 1947 =i, mai rar, p`n[ la sf`r=itul vie\ii. Ini\iaz[ apari\ia bilunar[ a
Vie\ii rom`ne=ti. Aici, ca =i ]n Adev[rul literar =i artistic, public[ frag-
mente din Opera lui Mihai Eminescu. Apare edi\ia a doua a Vie\ii lui
Mihai Eminescu. Colaboreaz[ la num[rul festiv al ziarului Diminea\a.
}n vara acestui an ]ncepe polemicile cu Mihail Sebastian, Pompiliu Con-
stantinescu =i I. Valerian. Este ales din nou membru ]n juriul premiului
Tekirghiol-Eforie.
1934 Apare primul volum din Opera lui Mihai Eminescu. Se ]mboln[ve=te de
astenie nervoas[ =i p[r[se=te redac\ia Vie\ii rom`ne=ti.
1935 Apar volumele II =i III din Opera lui Mihai Eminescu.
1936 Apar volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu. Prime=te premiul
Hamangiu al Academiei Rom`ne pentru Via\a lui Mihai Eminescu =i
volumele I-III ale Operei lui Mihai Eminescu. }ncepe colaborarea la Re-
vista Funda\iilor Regale, unde va publica intermitent p`n[ ]n 1940,
Re]ncepe colaborarea la Via\a rom`neasc[. Apar ]n Adev[rul literar =i
artistic primele fragmente din Istoria literaturii rom`ne..., cu titlul Din
istoria literaturii rom`ne=ti. Face o excursie ]n Fran\a =i Italia.
Se ]nscrie la doctorat la Universitatea din Ia=i. Comisia, format[ din
I. M. Marinescu, Mihai Ralea, Iorgu Iordan =i Octav Botez, pre=edinte
O. Tafrali, confer[ titlul de doctor ]n litere lui George C[linescu pentru
teza Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tlà), tez[
complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu.

1937 D[ concurs pentru conferin\a, vacant[, de estetic[ =i critic[ literar[ a
universit[\ii ie=ene. Comisia este alc[tuit[ din Mihai Ralea, pre=edinte,
Iorgu Iordan =i Octav Botez, membri, I. M. Marinescu =i I. C. Balmu=,
membri suplean\i.
1938 Apare romanul Enigma Otiliei, 2 vol.
}nfiin\eaz[ asocia\ia literar[ Noua Junime, care-=i deschide =edin\ele
]n redac\ia ziarului Ia=ul, ]n prezen\a lui Andrei O\etea, Iorgu Iordan,
George Iva=cu =. a. Va colabora la Ia=ul. Apare Via\a lui Ion Creang[. E
considerat demisionat de la +coala superioar[ de comer\ din Bucure=ti.
Se stabile=te la Ia=i, unde va sta cu intermiten\e p`n[ ]n 1944. Apare
edi\ia a III-a a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i edi\ia Poezii de Mihai Emi-
nescu, ]ntocmit[ =i comentat[ de G. C[linescu. C[l[tore=te ]n Fran\a =i
Italia.
Re]ncepe cursul la universitatea ie=ean[ cu prelegerea Despre biografi-
ile roman\ate.
1939 Apare la Ia=i Jurnalul literar, s[pt[m`nal de critic[ =i informa\ie liter-
ar[, scos de G. C[linescu. Folose=te aici =i pseudonimele Aristarc, Nostra-
damus, Vera Com=a, J. L. Revista apare p`n[ la sf`r=itul anului, func\i-
on`nd =i cu drept de editur[. Astfel apar studiile Liviu Rebreanu =i Tu-
dor Arghezi, semnate de G. C[linescu. Peste var[ se mut[ la Bucure=ti,
l[s`nd secretariatul publica\iei lui George Iva=cu.
Public[ Principii de estetic[. Sporadic, colaboreaz[ la }nsemn[ri ie=ene,
unde va mai publica =i ]n 1940.
1940 Lucreaz[ la Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, din
care public[ fragmente ]n Revista Funda\iilor Regale. G. C[linescu ob\ine
de la Comandamentul cercului de recrutare din Ia=i ordinul de Rechi-
zi\ionat pe loc pentru lucru la facultate, iar din partea Ministerului
Educa\iei Na\ionale, concediu cu salariu ]ntreg, cu ]ncepere din decem-
brie =i p`n[ ]n aprilie anul urm[tor, pentru urm[rirea tip[ririi Istoriei
literaturii...
1941 iulie Apare Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent,
8 G. C[linescu
st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste

o sut[ de recenzii, articole =i bro=uri. Acestea apar pe tot parcursul
anului 1941, la ]nceputul anului 1942 =i, mai rar, ]n anii urm[tori. Prin-
tre cele mai notabile interven\ii men\ion[m urm[toarele: a lui Eugen
Lovinescu ]n Curentul literar (sept. 1941). +erban Cioculescu ]n Revis-
ta rom`n[ (oct.-dec. 1941), Perpessicius ]n Universul literar (mai 1945)
=i a lui Pompiliu Constantinescu la radio (iunie 1945).
1942 Ob\ine definitivarea pe postul ocupat la universitatea ie=ean[.
1943 Apare +un sau Calea neturburat[. Mit mongol, dedicat[ lui Iorgu Iordan,
pentru marele s[u caracter. Semneaz[ p`n[ ]n 1944, cu pseudon-
imul Aristarc, o rubric[ ]n Vremea.
1944 Public[ la Vremea 12 poeme. Colaboreaz[ la Ecoul; scoate ziarul Tribuna
poporului.
Se alc[tuie=te o Comisie de chemare pentru catedra vacant[ de Isto-
ria literaturii rom`ne moderne a universit[\ii ie=ene, comisie alc[tuit[
din Dan Simonescu, Iorgu Iordan, Petru Caraman, D. Caracostea (scrie
raportul de chemare), D. Popovici.
G. C[linescu este votat ]n unanimitate =i numit, prin Decret, profesor
titular la respectiva catedr[.
1945 Este numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii rom`ne mod-
erne a Universit[\ii din Bucure=ti. Tribuna poporului ]=i ]nceteaz[
apari\ia. Scoate s[pt[m`nalul literar, artistic =i social Lumea, care va
apare p`n[ ]n 1946. Re]ncepe colaborarea la Revista Funda\iilor Regale
=i o continu[ p`n[ ]n 1947.
Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu.
1946 |ine lec\ia de deschidere la Facultatea de litere =i filozofie a Universit[\ii
din Bucure=ti, cu prelegerea Sensul clasicismului. Apare volumul Im-
presii asupra literaturii spaniole =i edi\ia a doua a Istoriei literaturii
rom`ne. Compendiu. }ncepe colaborarea la Contemporanul, unde pub-
lic[ p`n[ ]n 1964. Va folosi =i pseudonimul Aristarc.
Ianuarie Uniunea Patrio\ilor se transform[ cu prilejul Congresului care
are loc acum ]n Partidul Na\ional Popular. G. C[linescu este ales mem-
bru al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional

Popular, ziar condus de G. C[linescu. Aici ]ncepe publicarea impresi-
ilor de c[l[torie ]n urma vizitei ]n U.R.S.S., ]ntreprins[ ]n acela=i an,
pe ruta Kiev-Moscova-Leningrad.
1947 Apare edi\ia a doua din Enigma Otiliei. Termin[ noua redactare a Op-
erei lui Mihai Eminescu =i Editura Funda\iilor Regale ]ncepe culegerea
ei. Apare primul num[r din noua serie a Jurnalului literar. Re]ncepe s[
scrie cronic[ literar[ la Na\iunea, care-=i va ]nceta apari\ia ]n 1949.
Folose=te pseudonimele Aristarc (19461948); Belfegor, Aretino, Selt-
abadil, Machiavel (toate ]n 1947). Scoate manualele de limba rom`n[
pentru clasele IIII de gimnaziu =i pentru clasa a IV-a de liceu.
Deschide cursul de la Facultatea de litere =i filozofie cu prelegerea Is-
toria ca =tiin\[ inefabil[ =i sintez[ epic[. Moare Maria C[linescu.
1948 Este ales deputat al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia elector-
al[ Br[ila din partea Frontului Democra\iei Populare. Este ales mem-
bru activ al Sec\iei literare a Academiei Rom`ne ]n locul lui Sextil
Pu=cariu. Apare ultimul num[r din Jurnalul literar. Renun\[ la cronica
din Na\iunea. Moare Maria Vi=an.
1949 ianuarie |ine ultimul curs la Facultatea de litere =i filozofie. Este deta=at
la Institutul de istorie literar[ =i folclor. Apare volumul Kiev-Moscova-
Leningrad. Este numit membru ]n Comitetul na\ional jubiliar pentru
s[rb[torirea centenarului lui Mihai Eminescu, comitet condus de Mi-
hail Sadoveanu.
1950 Colaboreaz[ sporadic la Flac[ra.
1951 E ]ncadrat director la Institutul de istorie literar[ =i folclor.
1952 |ine ]n sala Dalles conferin\a Caragiale despre alegerile din trecut ]n
\ara noastr[. Public[ ]n Contemporanul nuvela Necunoscut. Public[ ]n
revista Studii articolul Al. Odobescu =i Rusia. Este ales membru ]n
Comitetul pentru s[rb[torirea centenarului Gogol. I se acord[ medalia
A cincea aniversare a proclam[rii R. P. R.
1953 Apare romanul Bietul Ioanide. Apare manualul de Istoria literaturii
rom`ne pentru clasa a VIII-a redactat de Ion Vitner =i Ov. S. Croh-
m[lniceanu, colectiv condus de George C[linescu. C[l[tore=te ]n R. P.
10 G. C[linescu
Chinez[.
Mai Apare nr. l al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor,
buletinul anual al Institutului.
1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pen-
tru clasa a IX-a.
}ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate,
sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon.
Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[
]n 1958.
1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut
monografia Gr. M. Alexandrescu.
Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, Cronica optimistului.
1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a
III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografi-
ile Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua.
Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpre-
un[ cu membri ai Institutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urme-
le lui Goga, Slavici, Blaga.
1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din
noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia
Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e
rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun
=i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i.
1958 C[l[torii de studii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacolele acas[ cu
Brezaia, Napoleon =i Fouché, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca.
Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=.
1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba
francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se con-
stituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria liter-
aturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[
solemn[ de c[tre Academia Rom`n[ =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul
]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii
clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge
la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[

cu piesa Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului Dalibor.
1960 Apare romanul Scrinul negru. Este numit profesor onorific la catedra
de Istoria literaturii rom`ne a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii din
Bucure=ti, unde are dreptul s[ \in[ cursuri facultative de specialitate.
[...] C[l[tore=te ]n Cehoslovacia pe aceea=i rut[. Organizeaz[ specta-
cole acas[ cu piesele Phedra, Secretarii domnului de Voltaire. Soarele =i
Luna.
1961 Apare edi\ia definitiv[ a Enigmei Otiliei, ca =i versiunea ei german[,
scoas[ la Berlin de Editura Der Morgen. C[l[tore=te ]n Fran\a, la
invita\ia lui Jean Louis Vigier, pre=edintele grupului de prietenie franco-
rom`n[ din Senatul francez. C[l[tore=te la Moscova. Este ales deputat
al Marii Adun[ri Na\ionale ]n Circumscrip\ia electoral[ nr. 24, din fos-
tul raion R[cari.
1962 Apare monografia Gr. M. Alexandrescu. Apare la Praga =i Vilnius Enig-
ma Otiliei, iar la Var=ovia Scrinul negru. Este reales ]n Comitetul de
conducere al Uniunii Scriitorilor. Ini\iaz[ ]nfiin\area unui Muzeu de is-
torie literar[ =i folclor al literaturii rom`ne, ]n sediul Institutului, =i
doneaz[ piesele care alc[tuiesc fondul de baz[. |ine un curs despre
Eminescu la Facultatea de filologie a Universit[\ii din Bucure=ti.
Merge la Floren\a la Adunarea general[ a Comunit[\ii europene a scri-
itorilor.[]
1963 Apare volumul de versuri Lauda lucrurilor. Apare Scrinul negru edi\ia a
doua. }ngrije=te edi\ia bilingv[, rom`no-francez[, a Operelor lui Ion
Creang[. Public[, ]n Gazeta literar[, Tragedia regelui Otakar =i a prin\ului
Dalibor. Public[ fragmente din piesa Ludovic al XIX-lea, f[r[ a-=i dest[inui
paternitatea. Merge la Modena pentru festivit[\ile dedicate celui de-al
cincilea centenar al na=terii lui Pico della Mirandola.
1964 Apare Via\a lui Mihai Eminescu ]n edi\ie definitiv[. Apare tratatul de
Istoria literaturii rom`ne vol. I, al c[rui coordonator este. |ine la Sala
Mic[ a Palatului comunicarea Eminescu poet na\ional ]n cadrul Sesi-
unii =tiin\ifice a Academiei =i Uniunii Scriitorilor, organizat[ cu prilejul
]mplinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Prezint[ comu-
12 G. C[linescu
nicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii de limba

=i literatura rom`n[. |ine la Facultate cursul special despre Ion Creang[.
Este numit =ef de catedr[ onorific =i conduc[tor =tiin\ific al cadrelor
care doresc s[ ob\in[ titlul de candidat ]n =tiin\e, specialitatea rom`n[.
Prime=te Premiul de Stat pentru activitatea literar[ =i publicistic[ din
ultimii ani. Este internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul ciroz[
hepatic[.
1965 Apare, ]ntr-o form[ rev[zut[, monografia Ion Creang[. Apare versiunea
maghiar[ a Enigmei Otiliei. Este propus candidat la func\ia de deputat
]n Marea Adunare Na\ional[ din partea Circumscrip\iei electorale
R[cari. Este ales din nou ]n Comitetul de conducere al Uniunii Scriito-
rilor. Public[ ]n Contemporanul versuri. Apare primul volum din edi\ia
de Opere de G. C[linescu.
12 martie Se sf`r=e=te din via\[, la Sanatoriul Otopeni, G. C[linescu.
}ncepe destinul postum al operei sale.
Apar urm[toarele volume din scrierile lui G. C[linescu: Vasile Alecsan-
dri, Impresii asupra literaturii spaniole, Estetica basmului, Eminescu, Bi-
etul Ioanide, Enigma Otiliei, care se public[ tot ]n acest an =i la Atena,
]n versiune greac[, Teatru, Iubita lui B[lcescu.
Institutul pe care l-a condus se va numi G. C[linescu.
1966 Via\a lui Mihai Eminescu ]n versiune rom`neasc[ =i maghiar[, Studii =i
cercet[ri de istorie literar[, Studii =i comunic[ri, Poezii, Ion Creang[ (Via\a
=i opera), Ion Eliade R[dulescu =i =coala sa, edi\ia a doua a Enigmei Otiliei,
]n german[, la Berlin.
1967 Scriitorii str[ini, Ulysse, Enigma Otiliei, care se =i traduce la Buenos
Aires. Apoi versiunea german[ a Vie\ii lui Mihai Eminescu =i, ]n limba
maghiar[, o selec\ie de poezii.
1968 Catina Damnatul, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Principii de es-
tetic[ (antologie), Scrieri despre art[, Scrinul negru. Apar ]n magiar[
Bietul Ioanide =i un volum de critic[ literar[, iar ]n bulgar[ Enigma
Otiliei.
1969 Cartea nun\ii =i Enigma Otiliei. Apare ]n maghiar[ Scrinul negru.
1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu
despre etapele crea\iei.
1971 Universul poeziei, Texte social-politice 19441945, Enigma Otiliei, Bi-
etul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghi-
ar[ Cartea nun\ii.
1972 Studii de literatur[ universal[. Literatura nou[. Cartea nun\ii, iar ]n
francez[ =i englez[ Studii de poetic[.
1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lu-
mea. Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creang[ (Via\a =i opera).
}nsemn[ri de c[l[torie; Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a
Bietului Ioanide.
1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[
a Laudei lucrurilor.
1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creang[ (Via\a =i opera), Bietul Ioanide,
Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i
Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899
1965) Biobibliografie.
1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[.
Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru.
1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George
C[linescu cu Al. Rosetti.
1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i opera), Cartea
nun\ii.
1979 Avatarii faraonului Tlà, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei.
Dumitru Micu public[ studiul G. C[linescu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar
Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu.
1980 Bietul Ioanide.
1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin G. C[linescu =i com-
plexele literaturii rom`ne.
1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
14 G. C[linescu
prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugita. Autorul a

]nceput revizia Istoriei... ]nc[ din 1946.
Edi\ia a doua cuprinde cam o sut[ de pagini ]n plus (de formatul pri-
mei edi\ii). De=i viziunea de ansamblu, periodizarea, structura lucr[rii
=i judec[\ile de valoare nu sunt substan\ial modificate, totu=i exacti-
tatea informa\iei este net superioar[ primei edi\ii. Exemplific[m:
documenta\ie ]mbun[t[\it[ la Gr. Alexandrescu, Al. Odobescu, Mihai
Eminescu, I. L. Caragiale, Al. Vlahu\[, B. Delavrancea =. a.; =tiri biobib-
liografice noi despre C. D. Aricescu, G. Baronzi, St. O. Iosif, M.
Kog[lniceanu, V. Alecsandri, N. T. Or[=anu =. a. Au fost luate ]n
considera\ie, ]n prezenta edi\ie, modific[rile operate de C[linescu ]n
paginile primei edi\ii, ]n num[r de 58, ca =i informa\iile, ]n num[r de
138, publicate cu ]ncepere din 1946 ]n diverse periodice (Na\iunea,
Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, Lumea, Revista Funda\iilor
Regale) cu men\iunea complet[ri la Istoria literaturii rom`ne. Unele
capitole ale prezentei edi\ii sunt rescrise ]n ]ntregime ]n vederea
reedit[rii lucr[rii (ex. Kog[lniceanu, Negruzzi, Bolintineanu, I. L. Cara-
giale =. a.).
ECATERINA |AR{LUNG{
I. STR{MO+I, P{RIN|I, FRA|I +I SURORI
Siretul ]mparte Moldova la epoca ]n care se na=te Ion Creang[ ]n

dou[ \inuturi fundamental deosebite. Pe st`nga lui, merg`nd ]nspre
gur[, se rostogolesc coline aride, egale, ]n chipul valurilor rotunde ale
unei smoale. Priveli=tea e de o m[re\ie barbar[, care ]nsp[im`nt[. Satele,
mizerabile, r[sfirate, aproape nu se z[resc, cu toate c[ surele coame
ale dealurilor sunt ]n genere f[r[ p[duri. Pusta iluzioneaz[, spin[rile
par cupolele unei biserici subterane cu mii de turle r[mase la suprafa\[,
=i c`nd ora=ul r[sare ]ntre v[i, el pare colosal, mirific, =i nu e ]n realitate
dec`t un t`rg tic[los. Omul c[lare de pe deal are propor\ii de statuie,
c[ru\a pare r[dvan. Chiar de la albia Siretului, rù lung, r[muros, cu
lunc[ lat[ ]nverzit[ de s[lcii =i plopi, ]ncep iez[turile. Pe l`ng[ Prut,
Jijia ]=i r[sfir[ afluen\ii ]nc[rca\i de l[cule\e ca pe ni=te r[d[cini cu tu-
bercule. Solul argilos ]mpiedic[ scurgerea apelor, =i c`nd ploile sunt
mari, tot \inutul e un sm`rc. Apa e s[lcie, rea, seceta sinistr[, inunda\ia
infernal[ =i omul ]noat[ sau ]n colb sau ]n noroi. Dinspre r[s[rit vin
iarna viscole grele, mirosind asiatic. P[m`ntul face grù bun =i prie=te
vi\ei, ]nc`t \[ranul duce via\a obi=nuit[ a locuitorilor de sol agricol,
muncind brutal sub ar=i\[, c`=tig`nd pu\in =i, neput`nd s[ str`ng[,
tr[ind iarna ]ntr-un fel de somnolen\[. Fa\[ de rom`nul dinspre crest-
ele mun\ilor, care ]nf[\i=eaz[ tipul arhaic al dacului, acesta de aici
continu[ probabil pe scit. Dar ]n vreme ce autohtonul de la munte
tr[ie=te, prin firea lucrurilor, ]ntr-o societate str`ns[, ]n lupt[ doar cu
natura sau cu n[v[litorul de la =es, aici, ]n aceast[ step[, unde ]n ere
tulburi nu s-a putut lucra p[m`ntul, s-a vorbit totdeauna de triburi
alerg[toare dup[ prad[. Chiar dacii se amintesc sub numele carpilor =i
costobocilor. Au venit apoi cumani =i pecenegi =i noul scit, t[tarul.
Tradi\iei ]i place s[ descopere unit[\i etnice la temeiul ora=elor. Ia=ul
16 G. C[linescu
ar fi municipiul iassienilor, B`rladul ar fi fost ]n evul de mijloc un

stat. Ca tip, \[ranul, p[str`ndu-=i individualitatea sa daco-roman[,
]ncepe s[ aduc[ aminte c[ nu suntem departe de marile stepe din
preajma Pontului Euxin. C`t despre ora=, el e mai pestri\, =i pl[m[deala
secular[ n-a stins cu totul culorile din care s-a f[cut. Cet[\eanul e tole-
rant fa\[ de str[in. Nu numai fizionomia oamenilor e deosebit[ (fe-
meile sunt sau slabe, cu fa\a anguloas[ =i gura t[iat[ larg, sau, fiind
]mplinite, adesea cu maxilarul de jos proeminent), dar =i aspectul mor-
al. Locuitorul dintre Siret =i Prut are un accent dialectal exagerat =i e
de o indolen\[ nervoas[, u=or izbucnitoare. Nu se m[n`nc[ semin\e ca
peste Nistru, dar se vorbe=te clocotitor, inconcludent =i nu se ]ng[duie
nim[nui s[ stea deoparte f[r[ atitudine. Cei mai mari boieri st[p`nitori
de mo=ii au fost ]n partea aceasta, curtea cu clasa privilegiat[ tot
aici. De unde un aristocratism st[ruitor, purt[ri bl`nde =i pline de fine\e
la foarte mul\i =i, fire=te, afectarea dispre\ului de gol[nime la cei ajun=i.
De la malul cel[lalt al Siretului se ridic[ deodat[ mun\ii. De sus,
din Maramure= =i Bucovina, p`n[ jos o spinare lung[ de creste las[
coaste de o parte =i de cealalt[, ]n Transilvania =i ]n Moldova, desp[r-
\ite de v[ile ]nguste ale rùrilor. Moldova, Bistri\a =i Trotu=ul, curg`nd
piezi= ]nspre Siret printre pere\ii ]nal\i ai mun\ilor, sunt drumurile
mari ale masivului format din v`rfuri din\ate, trec`nd uneori de dou[
mii de metri, =i asupra c[rora Ceahl[ul, de=i mai pu\in ]nalt fa\[ de
altele, ca Ineu, care trece de 2200 m, d[ iluzia a domina maiestuos,
fumeg`nd de nori ca un vulcan, v[zut pe timp senin chiar din c`mpie.
}n mijlocul ]nsu=i al =irei muntele e calcaros, simul`nd cet[\i fantastice
de piatr[, =i rùl trece printre pere\i de st`nc[ apropia\i ]n chipul unor
coridoare colosale. Jnepii =i ienuperii se ca\[r[ p`n[ sus =i se prind =i
de cr[p[turile pov`rni=urilor. P[duri negre de brazi, de fag, uneori =i
de stejar acoper[ ca ni=te armii dese totul, f[c`nd \inutul de nestr[b[tut.
Brazii sunt a=a de drep\i =i crestele a=a de multe, ]nc`t cea\a se t`r[=te
printre periile p[durilor ca aburii. Apele curg peste bolovani, t[indu-=i
albii ]nguste la trec[tori, cauzatoare de clocote =i spume, =i se ros-
togolesc prea repede acolo unde valea se l[rge=te, dest[inuind prin
rotocoale neregularitatea fundurilor. Neput`ndu-se t[ia drumuri largi pe

poalele mun\ilor, se d[ drumul copacilor reteza\i pe ap[, =i omul ]nsu=i
coboar[ cu ajutorul plutei pe Bistri\a. Acolo unde p[durea se mai potole=te
pu\in, se z[resc doar p[=uni, pe care turmele se mi=c[ asemeni unor fur-
nici albe. Satele nu apar dec`t pe marginea apelor =i mai ]n jos, unde
valea se l[rge=te deodat[ ]ntre ridic[turi mai dulci. }ntreaga vale este
]ns[ o albie pietroas[, care la o n[val[ a apelor se preface ]n fluviu, pe
care ]n vreme obi=nuit[ rùl =erpuie=te. Satul e doar o ceat[ de case care
se urc[ pe unde pot pe pere\ii v[ii, c[ut`nd s[ fure c`te o bucat[ de
pov`rni= mai dulce drept ograd[. Casa trebuie s[ fie u=oar[ =i propriu-
zis ]nfipt[, ca s[ n-o arunce ]n ap[ un bolovan de sus.
Oamenii de aici, din am`ndou[ laturile mun\ilor, sunt din aceea=i
familie. Sunt t[ietori de lemne din p[duri pe care le str`ng ]n plute =i
le dau drumul de-a rostogolul pe Bistri\a, peste nahlapi =i genuni.
Toporul lung, cu ascu\i= ca un cioc, intr`nd iute =i ad`nc ]n lemn, este
instrumentul oricui. Tot omul =tie s[ c[l[reasc[, =i chiar femeia,
]mbr[cat[ ]ntr-un ve=m`nt f[cut din ie =i fot[ ]n dou[ culori negru
=i ro=u ]ncalec[. Al\ii stau cu turmele la p[=une, pe care apoi iarna
le coboar[ la vale, peste Siret, =i uneori mai departe. La Ia=i se afl[ un
drum al s[rii (S[r[rie) =i unul al p[storilor (P[curari, cu dou[ veacuri
]n urm[: Pu\ul lui P[curar). Se fac br`nzeturi =i se lucreaz[ l`na. Case-
le sunt mici, ca ni=te juc[rii, din b`rne ]ncheiate, apoi lipite cu hum[ =i
v[ruite =i cu o prisp[ joas[ ]n fa\[. Acoperi=ul \uguiat e din stuf, ori
mai degrab[ din =indril[. }n partea ardeleneasc[ prispa formeaz[ o loj[
minuscul[ sprijinit[ pe c`\iva st`lpi sculpta\i ]ntr-o geometrie simpl[.
}n[untru sunt ]nc[peri pu\ine, dou[ od[i, chiar =i una, =i cuptorul inte-
rior ocup[ o bun[ parte. Tavanul e din grinzi; ferestrele, foarte mici.
Mobilele au forme rudimentare, preistorice =i sunt din lemn masiv cu
oarecare crest[turi. O mas[, un sc[una=, un chivot ciudat de lemn, o
v`rtelni\[, astea sunt cam toate. Lucrurile se at`rn[ de grinzi sau se
gr[m[desc ]ntr-o c[mar[. Omul mai doarme =i pe cuptor, iar vara, de-a
dreptul pe prisp[. Casa aceasta mic[, deosebit[ de cea de la deal =i
c`mp prin cur[\enie =i un v[dit stil arhaic, e f[cut[ ca s[ poat[ ]nc[lzi
18 G. C[linescu
bine pe om ]n timpul lungii ierni. Ea e ]nrudit[ cu coliba borealilor.

Omul intr[ aplec`ndu-se =i se trage s[ hiberneze l`ng[ foc sau chiar
deasupra lui, =i, ca tuturor s[ le fie bine, se-ndeas[ ]n aceea=i ]nc[pere
unul ]ntr-altul to\i ai familiei. Necultiv`nd p[m`ntul =i fiind silit s[-=i
cumpere bucatele, munteanul e industria=. Femeia toarce l`n[ =i \ese,
=i adesea, iarna, c`nd n-au altceva de f[cut, mai torc =i b[rba\ii. Oa-
menii se duc cu toporul la p[dure, se coboar[ cu plutele, m`n[ tur-
mele, fac ca=, merg cu oile la iernat, se duc s[-=i v`nd[ produsele la
t`rguri. Femeia nici ea nu st[ locului =i munce=te aproape c`t un
b[rbat. }n lipsa omului, care e mai totdeauna dus, ea reprezint[ fa-
milia =i, ca atare, alearg[, cump[r[, vinde, tr[ie=te ca o adev[rat[
v[duv[. Casa este curat depozit: de l`nuri, burdufuri de br`nz[, piei,
bl[nuri, bucate, de ceea ce urmeaz[ a se vinde =i de ceea ce e de
trebuin\[ omului, care tr[ie=te tot pe drumuri, spre a se hr[ni. Famil-
ia nu se adun[ laolalt[ dec`t rar. Ciobanul st[ la colib[, cu copiii mai
mari, iar nevasta acas[, cu cei mai mici. }nt`lnirile sunt ritmice,
calendaristice, ]n dependen\[ de transhuman\[. La munte, p[storul,
care st[ aproape de cer, sau lemnarul, care repede toporul ]ntr-un co-
pac, n-are prilej sau vreme de vorbe. Deci omul de munte este t[cut.
Via\a lui este r`nduit[ dup[ o economie milenar[ =i, ca atare, e auto-
matic[. De unde un spirit refractar, un dispre\ de omul de c`mp =i
rezisten\a la orice element alogen. Munteanul se ]nsoar[ ]n cuprinsul
stirpei sale =i-=i cunoa=te rubedeniile p`n[ la a noua spi\[. }=i p[streaz[
portul =i limba =i-=i aprinde ]n codru focul cu amnarul, iar nu cu
chibritul. Ca orice om care munce=te liber =i face nego\, e plin de
m`ndrie =i ceremonie. Oamenii de munte sunt foarte mul\i urma=i de
r[ze=i, adic[ un fel de boieri de \ar[, iar boierii adev[ra\i nu le-au dat
porunci niciodat[, fiind propriu-zis ni=te \[rani mai cu vaz[. |[ranului
de aici ]i place aerul r[coros, izvorul limpede, p[durea cu miros de
brad, ]i place ninsoarea =i biciuirea aerului, drumul pietruit =i floarea
de p[=une, cojocul bun, c[ciula, i\arii de noaten =i prive=te cu sil[
b[ltoaca de la c`mp, ar=i\a, \`n\[rimea, apa b[hnit[. C[ru\a ]l hurduc[,
calul ]l poart[ cu demnitate. T[cerea munteanului nu e posac[. Vorbi-
rea nu se face ]ns[ cu volubilitate =i improviza\ie, ci ]n forme conden-

sate. Pentru fiecare raport exist[ formule str[vechi, aproape rituale, =i
acestea sunt proverbul, zic[toarea. |[ranii de la munte se pi=c[ ]n chipul
cel mai obiectiv cu putin\[, =i f[r[ nici o inven\ie, se pi=c[ folcloristic.
F[r[ ]ndoial[ c[ mul\i oameni de la munte s-au tras spre Prut, =i
al\ii de jos, mai degrab[ or[=eni, s-au suit la munte. Peste Siret sunt
mai mult sau mai pu\in aceia=i moldoveni ca =i ]ntre Trotu= =i Bistri\a.
Totu=i, adev[rata Moldov[, aceea t[cut[, patriarhal[, cu verbul scurt
=i mu=c[tor, se afl[ ]ntre Suceava, F[lticeni =i Piatra-Neam\, cu
ramific[ri ]n sus =i la cobor`= pe partea transilvan[ a mun\ilor. Gradul
de autenticitate se poate determina, c`nd grani\ele s-au risipit, prin
structura spiritului: o st[ruin\[ ]n automatism, arhaitatea, oroarea de
amestec[tur[, g`ndirea obiectiv[ =i expresia proverbial[, asta e Mol-
dova de munte; indolen\a, g`ndirea gregar[, ideologia p[tima=[, senti-
mentalismul, mica rezisten\[ la infiltra\ie, expresia confuz[, abundent[,
curat subiectiv[, asta e Moldova dinspre deal =i =es. Povestitorii sunt
aproape to\i de la munte.
Str[mo=ii dinspre mam[ ai lui Ion Creang[ s-au tras pe partea
moldoveneasc[ a mun\ilor de prin Maramure= pe la sf`r=itul veacu-
lui al XVIII-lea, cam ]ntre 17841788 (38). Era dup[ r[scoalele
mo\ilor, =i ei ziceau c[ fug din pricina papist[=iei. Este cu putin\[ ca
propaganda pentru l[rgirea unirii cu catolicii s[ fi luat, dup[ r[zmeri\[,
un av`nt sup[r[tor pentru rom`nii de sub mun\i, de obicei foarte
p[str[tori de datini. Din Ardeal s-au str[mutat familii ]ntregi de mo-
cani, un Dediu, un Ciubuc Clopotarul, un Creang[ cu to\i ai s[i =i al\ii
ne=tiu\i. Au plecat cu bucate, cu turme cu tot, =i Ciubuc era at`t de
avut ]nc`t oile =i vitele lui au umplut prec`t ]=i aduceau aminte cei
mai tineri dintre b[jen[ri\i mun\ii H[l[uca, Piatra lui Iepure, B`rna-
riul, Cotn[relul, Boampele. P[stori, ei au r[mas ]n apropierea grani\ei,
risipindu-se de-a lungul Bistri\ei sau cel mult pe valea Neam\ului. Lo-
curile =i obiceiurile nu erau aici dec`t prea pu\in deosebite de cele de
dincolo, toat[ coama mun\ilor cu coastele sale alc[tuind o singur[
\ar[ etnic[. Familia dinspre mam[ a lui Creang[ se poate socoti dar
20 G. C[linescu
curat ardelean[, de vreme ce mo=ul ]nsu=i, tat[l mamei, venise, odat[

cu p[rin\ii, de dincolo. Capul familiei b[jen[rite se chema Ion Creang[,
=i fiindc[ trecea cu patru copii David, Nic[, Vasile =i Petrea putem
presupune c[ era ]n v`rst[ cam de 30 de ani. La 1831, c`nd catagra-
fia ]l ar[ta ca nevolnic, trecut ca v`rst[, s[ tot fi avut peste 70 de ani.
Cu Ion ar fi venit =i doi fra\i, +tefan =i Gheorghe. +tefan r[posa ]n
1855 ]n v`rst[ de 84 de ani. N[scut deci pe la 1771, el era fl[c[uandru
c`nd descindea din Ardeal, pu\in mai r[s[rit dec`t nepo\ii s[i de frate.
Copil, povestitorul ar fi putut foarte bine cunoa=te nu numai pe tat[l
mamei, dar =i pe unchiul mo=ului, trei genera\ii ]naintea sa. Dar de
str[mo= el nu aminte=te nimic, fie c[ nu-l v[zuse la fa\[, fie c[ =i dup[
catagrafie (199) genealogia e ]ncurcat[. Familia era ]ntr-adev[r cren-
goas[. O ramur[ se l[sa pe l`ng[ Bra=ov (38), iar ]n scriptele privind
jude\ul Neam\ g[sim mul\i Creang[, f[r[ leg[tur[ v[dit[ cu trunchiul.
Totu=i, c[ din b[tr`nii desc[leca\i de peste mun\i tr[iau ]nc[ pe c`nd
povestitorul era copil, sau m[car nu murise de mult, st[ dovad[ pome-
nirea de c[tre David Creang[, bunicul, a lui mo= Dediu din V`n[tori,
care, prin urmare, era o figur[ cunoscut[ ]n mintea tuturor. Ion
Creang[ cu fra\ii =i copiii lui s-a a=ezat ]n Pipirig, sat sm`rcos, inund-
abil, precum numele-l arat[, pe apa Neam\ului, nu departe de valea
Bistri\ei. Comuna era alc[tuit[ din c[tunele Pipirig, Plotonul, Boboe=ti,
Agapieni, Cujbeni, Pi\il[geni =i T[r[\eni. Ion e ]nscris ]n catagrafia
din 1820 a jude\ului ca frunta=, ]n 1831 ca b[tr`n, f[r[ putere. Gheo-
rghe, frate-s[u, ]n 1820 e mijloca=, ]n 1831 birnic. +tefan, la 60 de
ani, ]n 1831, era holtei. A doua genera\ie este ]nf[\i=at[ prin David
Creang[ =i fra\ii s[i (Nic[, Vasile, pe care povestitorul ]l nume=te odat[
Alexandru, =i Petrea), veni\i =i ei odat[ cu p[rintele lor din Ardeal.
Dintre fra\i, David e cel mai cu vaz[. }n 1820 era frunta=, de pe la
1828 ]nainte este vornic, adic[ primar. Nic[ =i Vasile au neveste =i
copii, c[s[tori\i la r`ndul lor =i cu alt[ genera\ie de copii, ]nc`t ar-
borele devine stufos. C`t despre David, ]nsurat cu o Nastasia, acesta
are =ase copii, de v`rste foarte felurite, f[cu\i pe toat[ ]ntinderea lungii
lui vie\i. Smaranda e mama povestitorului. }n vremea zaverei, la 1821,
David fuge de r[ul turcilor, care veneau s[ jefuiasc[ Pipirigul, cu nev-

ast[-sa, cu Smaranda =i cu un frate al acesteia, Ioan. }ntr-o albie, pe
prisp[, uitase pe o Ioan[. Avea atunci, deci, trei copii, =i ceilal\i sunt
veni\i mai ]n urm[. Pe Vasile =i pe Gheorghe ]i d[duse ]nainte de 1848
la =coala lui Bal= din Bro=teni, la ]nv[\[torul Nanu, care profesa de la
1840. Deci ace=ti copii erau n[scu\i ]nainte de acest an, fiindc[ altfel
s-ar fi ]nt`lnit ]n =coal[ cu Dumitru, copilul cel mai mic, coleg de clas[
cu povestitorul =i totu=i unchi al lui. Vasile, de pild[, se ]nsura ]n 1849
cu Maria, fata popii din Borca. Dac[ ar fi avut atunci vreo 20 de ani, se
n[scuse prin 1829. Nu prea deosebit la v`rst[ de el trebuie s[ fi fost
Gheorghe, c[s[torit ]ntì cu o Smarand[, ]n 1850, apoi cu o Ecaterin[.
Va fi preot la paraclisul spitalului din Neam\ =i bun prieten al povesti-
torului, care ]i va spune b[die, de=i p[rintele ]i era unchi. Nastasia,
nevasta lui David, era ea ]ns[=i o ardeleanc[ a acelui Ciubuc, cobor`t
de peste mun\i odat[ cu Dediu =i cu Creang[. Ciubuc nu era ]ns[ nici
tat[l Nastasiei =i nici bunicul Smarandei, ci ,,bunicul m`ne-ta, Sm[ran-
d[, adic[ bunicul Nastasiei, =i mai limpede unchiul unchiului ma-
mei mele, adic[ al Smarandei, de unde urmeaz[ c[, neput`nd fi el
a=a de b[tr`n ]nc`t s[ fie mo= de mo=, era un colateral, un unchi,
adic[ fratele tat[lui ori mamei Nastasiei. Dealtfel, Ciubuc n-a avut
nici femeie, nici copii, =i spre b[tr`ne\e, cuprins de g`nduri cucernice,
=i-a dat toat[ averea M`n[stirii Neam\ului =i s-a c[lug[rit. Clopotul
bisericii din Pipirig, unde se pr[znuie=te hramul sf`ntului mare ierarh
Nicolaie, s-a f[cut cu cheltuiala aceluia=i Ciubuc, la anul 1818, spre
pomenirea r[posa\ilor Aron monahu =i Mia monahia (144). Ca Ciubuc
s[ fac[ clopot ]ntru amintirea unor deceda\i, monahi, e necesar s[ ne
]nchipuim c[ aceia ]i erau rude. }ntr-adev[r, David Creang[ povestea
c[ Ciubuc se c[lug[rise mai cu to\i haid[ii lui. Tot Ciubuc ar fi f[cut,
dup[ Ion Creang[ povestitorul, un clopot mare la M`n[stirea Neam\u-
lui, pe care ]l tr[gea singur, de unde =i porecla de Clopotarul. Evlavia
]i venea mocanului c[lug[rit =i din ]mprejurarea c[ era cam rubede-
nie cu mitropolitul Iacob Stamati, ardelean =i el =i fost c[lug[r la Neam\
de asemeni. Dar ]nainte de a p[r[si via\a mirean[, Grigore Ciubuc
22 G. C[linescu
fusese om de omenie =i gazd[ mare. Vestea bog[\iei =i bun[t[\ii sale

ajunsese p`n[ la vod[, care ar fi tras odat[ ]n cas[ la el =i l-ar fi ]ntrebat,
mirat, cu cine \ine at`ta amar de bucate. Ciubuc ar fi r[spuns: Cu cei
slabi de minte =i tari de v`rtute, m[ria-ta drept care vod[ l-ar fi b[tut
pe umeri =i i-ar fi zis: Ia, aista-i om, zic =i eu! +i lui Ciubuc i-ar fi mers
vestea de omul lui vod[, =i dealul dinspre Plotonul, pe care era casa
lui, s-ar fi chemat, din pricina aceea, Dealul Omului. De e ceva adev[rat
]n aceast[ anecdot[, e greu de spus. Cine putea fi domnul? Scarlat Cal-
imah, Mihai +u\u? Creang[ ]i d[ numele fabulos de Ciub[r-vod[. Tot
ce se poate re\ine de aici este c[ mocanii se sim\eau oameni tari =i
slobozi, =i ideea de a primi ]n cas[ pe vod[ nu li se p[rea de r`s.
Figura lui David Creang[ r[sare destul de limpede din Amintirile
nepotului s[u Ion. Era om a=ezat, lini=tit la vorb[, a=a de lini=tit, c[
scotea din s[rite pe slaba de ]nger Nastasie. +tiuse pu\in[ carte ]nc[
din Ardeal, dar nu era ]n stare dec`t s[ citeasc[, f[r[ s[ scrie. C`nd
era nec[jit, deschidea Vie\ile sfin\ilor =i se m`ngìa c[ os`ndele mu-
cenicilor erau mai grele dec`t ale sale. }=i d[duse to\i b[ie\ii la =coal[
=i se ajuta cu ei ]n socoteli. Chiar Smaranda ]nv[\ase singur[ s[ citeasc[
pe l`ng[ fecioru-s[u Ion. De bun[ seam[ c[ David avea oi pe undeva
la munte, de pe urma c[rora f[cea negustorie. Cultivarea p[m`ntului
]n p[r\ile acelea este ceva cu totul accesoriu. El venea din c`nd ]n
c`nd la t`rg, la Neam\, lu`nd-o de-a lungul rùlui, cu caii lega\i unul
de coada altuia prin c[p[stru =i ]nc[rca\i cu desagi, =i se oprea o zi,
dou[ la ginerele s[u +tefan din Humule=ti. Un b[iat, Vasile, ]i era pe
Bistri\a, la Borca, Gheorghe urma s[ se fac[ preot, pe Dumitru toc-
mai umbla s[-l dea la =coal[ ]n iarna lui 1848. Se ]mbr[ca \[r[ne=te,
cu ve=minte =i ]nc[l\[minte f[cute ]n cas[. C`nd copiilor le trebuiau
opinci, mergea cu cu\itul ]n c[mar[ =i scotea o piele de porc s[lbatic,
din care croia ]nc[l\[mintea, leg`nd-o cu a\[ de p[r de cal. Pentru
]nf[=urarea fluierelor folosea obielele de suman alb, care d[ membrelor
inferioare ]nf[\i=area picioarelor de ied. F[r[ ]ndoial[ c[ purta plete
ca ]n Ardeal, fiindc[ =i copiii aveau p[rul lung, iar mijlocul =i-l ]ncin-
gea cu o cing[toare lat[ de piele. La biseric[ se ]nchina pe la icoane,
=i, c`nd avea pricin[ cu cineva, umbla dup[ ]mp[ciuire. Casa ]i era
mic[, precum sunt toate prin partea locului, =i cuptorul era locul de cin-
ste. C[mara era plin[ cu ce alc[tuie=te averea omului de munte, cu piei,
desagi, sumane, cear[, l`n[. Se g[seau chiar =i doftorii empirice, pre-
cum dohot de mesteac[n, bun pentru rìe.
Nastasia, str[nepoata lui Ciubuc Clopotarul, era, dup[ ce f[cuse
=ase copii, o femeie sim\itoare, care l[cr[ma din nimic. Nu m`nca de
mil[ carne de vit[ =i bocea to\i mor\ii, rude =i str[ini, din cimitir. Dup[
at`ta maternitate, se mai pr[p[dea ]nc[ pentru copiii copiilor. Singur[-
tatea, lipsa oric[rui exerci\iu al sentimentelor, ]ntr-o via\[ petrecut[
numai cu torsul, cu \esutul, cu grelele treburi ale casei, dau femeilor
de \ar[ astfel de desc[rc[ri afective. Se pare c[, zdruncinat[ dup[
at`\ia prunci, Nastasia ]nf[\i=eaz[ =i un caz de sl[bire nervoas[. Era,
cum se zice, o femeie f[r[ minte, care se pierdea cu firea pl`ng`nd la
orice prostie =i fa\[ de care David putea trece cu drept cuv`nt ca un
om ]n\elept. Constitu\ia ei nervoas[ a trecut =i la fat[, Smaranda, care
dezv[luie=te tulbur[ri mai grele.
Ginerele lui David Creang[, so\ul Smarandei, era un +tefan a Petrei,
zis =i +tefan sin Petrea Ciubotariul, pentru c[ era la r`ndu-i feciorul
unui Petrea Ciubotariul. Precum se vede, cineva din neam f[cuse odat[
ciubote. +i cum porecla o poart[ str[mo=ul ]nsu=i, care era ]ns[ gosp-
odar, ]nseamn[ c[ exercitarea me=te=ugului trebuie ]mpins[ ]n veacul
cel[lalt. Dar moldovenii purtau pe atunci opinci, ]nc`t comer\ul cu
ciubote nu putea s[ prospere. E de b[nuit deci c[ =i familia ginerelui
era descins[ din Ardeal, de unde au venit mai toate me=te=ugurile.
De=i David nu pomene=te ]n Amintirile nepotului de aceasta, e foarte
firesc, cunosc`nd sistemul ]nchis al familiei ardelene=ti, ca David s[
fi ales pentru fata lui un consanguin. Fiind proasp[t venit[ de peste
mun\i, familia lui David trebuie s[ fi fost privit[, cum se obi=nuie=te,
cu oarecare ]mpotrivire, =i ca +tefan s[ ]ndr[zneasc[ s[ cear[ pe Sma-
randa lui David, frunta= ]n Pipirig, se cade s[ presupunem afinit[\i
de origine =i de situa\ii sociale. Faptul ]nsu=i c[ David Creang[, de=i
venit de aiurea, ajunge vornic ]n satul de alegere, dovede=te c[
24 G. C[linescu
rev[rsarea ardeleneasc[ fusese puternic[ =i c[ satele din aceast[ re-

giune, pu\in populate ]nainte, c[p[taser[ o structur[ transilvan[. Nu-
mele Dediu, bun[oar[, st[ruie =i azi ]n p[r\ile Neam\ului, fiindc[ mo=
Dediu se l[sase la V`n[tori, l`ng[ Humule=ti. Str[mo=ul, Ioni\[
Ciubotariul, care ar fi avut oi, moare la Humule=ti ]n 1831. L[sa doi
copii, =tiu\i, pe Petrea, mo=ul povestitorului, pe care acesta putea s[-l
cunoasc[, fiindc[ b[tr`nul murea la 10 ianuarie 1846 ]n v`rst[ de 60
ani, dup[ date ]nc[ nesigure (200), =i un Luca sin Ioni\[ Ciubotariul,
care ]n iarna anului 1831 se afla cu oile la iernatic pe mo=ia T[ute=ti
din jude\ul Ia=i, iar ]n prim[vara lui 1832, afl`ndu-se ]nc[ tot acolo,
f[cea pl`ngere c[ a fost trecut cu birul =i la Humule=ti =i la T[ute=ti.
Dac[ jalba e scris[ (precum se pretinde) chiar de el, atunci =tiin\a lui
de carte dest[inuie, ca =i ]n cazul lui David, ardelenia lui. Petrea, mo=ul
lui Creang[, era spre sf`r=itul vie\ii om s[rac, fiind scutit de bir. Fa-
milia se ramific[ stufos, =i povestitorul se g[se=te a avea numeroase
rubedenii. Luca avusese un fiu, Cosma, v[r dar cu tat[l lui Creang[.
Petrea ]nsu=i, mo=ul, are trei fii, pe Vasile, pe Andrei =i pe +tefan,
c`te=itrei cu mult[ progenitur[. Vasile era fratele tatei cel mai mare
=i era ]nsurat cu m[tu=a M[rioara, de la care avusese patru copii (Ion,
Maria, Ana, Smaranda). Creang[ ]=i aminte=te de Ion, Ion Mogoro-
gea, v[ru-s[u, cu care mergea la sc[ldat. Andrei este fratele tatei cel
mai mic. }nsurat cu vestita M[riuca, avusese doi copii, pe Paraschiva
=i pe Chiriac. Ciubotarii erau ]ns[ numero=i, =i printre ei se afl[ chiar
=i un diacon. Chiriac, v[rul lui Creang[ =i fiu al M[riuc[i =i al lui An-
drei, ]=i trage numele de la mo=ul s[u, Chiriac Ciubotariul. Din chiar
Amintiri afl[m c[ m[tu=a Anghili\a lui mo= Chiriac era o femeie de
]n\eles. +i Chiriac acesta era, prin urmare, o rubedenie. }n sf`r=it, +te-
fan, fratele mijlociu dintre feciorii Petrei, va avea opt copii.
Caracterul familiei dinspre tat[ poate fi determinat ]n linii gene-
rale. C`te=itrei fra\ii erau gospodari cinsti\i, =i la o petrecere ]n F[lticeni
la o cr`=m[ din uli\a R[d[=enilor, numai Ion Mogorogea, dintre to\i
tinerii chefuitori, nu furluase nimic din c[mara cr`=m[ri\ei. Ca s[
fie oameni cu stare ]n locurile acelea, unde nu se prea face cultur[ a
p[m`ntului, trebuie s[ fi fost harnici. +tim c[ Humule=tii se afl[ ]n

apropierea T`rgului-Neam\ (azi unit cu el), de care-l desparte apa
Ozanei. P[m`ntul e humos =i dealurile au din aceast[ cauz[ ]nf[\i=are
ruinoas[. Ceva mai sus, peste p`rù este V`n[torii-Neam\ului, ]n jos,
S[c[lu=e=ti. N[ruitura Cet[\ii Neam\ului apare din cauza dealului ros
=i vizitat de vite de o fals[ sinistr[ m[re\ie. De jur ]mprejur sunt
m`n[stirile: Agapia, V[ratecul, Secu, Neam\ul. Locuitorii se ]ndeletni-
cesc mai ales cu industriile legate de materiile prime ale muntelui. R[ze=i
f[r[ p[m`nturi, humule=tenii v`nd vite, cai, oi, porci, br`nzeturi, ulei,
l`n[ =i ]ndeosebi fabricate ale l`nii, ale c`nepii =i gogo=ilor de m[tase,
sumane mari, genunchere =i s[rdace; i\ari, bernevici, c[me=oaie, l[icere
=i scor\uri ]nflorite; =tergare de borangic, pe care le v`nd la t`rg =i la
m`n[stiri, sau mai departe, la iarmaroace, de-a dreptul sau prin ne-
gustori care vin s[ ia giguri de sumani, =i l[i =i de noaten, care se v`nd
=i p[nur[, =i cusute. R[ze=i e un fel de-a vorbi. Humule=ti, Pipirig, Galu,
Plotonul, T`rgul-Neam\ului ]nsu=i erau mo=ii ale M`n[stirii Neam\.
T`rgove\ii negustori pl[teau o dare c[tre sus-numitul a=ez[m`nt, cei
care aveau velni\[ =i vindeau la t`rg rachiu =i holerc[ erau datori s[
dea at`t pentru polobocel =i poloboc. }n sf`r=it, d[deau dijm[ din toate,
pl[teau adetiul casei =i erau ]ndatora\i s[ pr[=easc[ p[pu=oiul de pe
locurile m`n[stirii, s[ care lemne, dar =i s[ ia c`t le trebuie. Locui-
torii nu erau lega\i p[m`ntului, f[ceau industrie casnic[ =i nego\, =i
cu vremea uitau s[-=i pl[teasc[ darea, care era mic[. Se ciorov[iau
cu m`n[stirea, prefer`nd-o totu=i eventualului hr[p[re\ posesor. Aveau
case, pometuri, porumbi=ti proprii, pentru care pl[teau, se vede, un
mic bezm[n, put`ndu-le vinde (236). Orice cas[ este, ]n epoca aceas-
ta a copil[riei lui Creang[, un loc unde toat[ lumea =i fete, =i b[ie\i,
=i femei, =i b[rba\i toarce l`n[. R[zboaiele umbl[ ]ntruna. Pivele
bat mereu pe marginea apei. Chiar =i ]n T`rgul-Neam\, sat mai mare,
cu casele pierdute prin livezi, se lucreaz[ l`na. Sunt acolo \u\uienii,
veni\i =i ei tot din Ardeal, care se \in de coada oilor, m[n`nc[ sl[nin[
r`nced[ =i fac ulei ]n teascuri. Al\ii, condrenii, au mori =i pive pe
Nem\i=or. C`te=itrei fra\ii ]nv`rteau probabil negustoria, de unde porni-
26 G. C[linescu
rea comercial[ la urma=i. Mo= Vasile d[dea sumanii la piu[ ]n Con-

dreni =i-i scotea spre a-i vinde, precum limpede se-n\elege din Amintiri.
Smaranda lui +tefan \esea sumani, ]i nividea, ]i croia =i-i trimitea la
iarmarocul din Folticeni. +tefan umbla prin t`rg cu cotul subsuoar[,
dup[ cump[rat sumani, ceea ce ]nseamn[ c[ vindea nu numai ce \esea
Smaranda, dar cump[ra ieftin de prin partea locului ca s[ v`nd[ mai
scump la iarmaroc. M[rioara lui Vasile mai sem[na =i c`nep[, =i f[r[
]ndoial[ c[ fiecare avea c`te-un loc, pe departe, de sem[nat pu\in
nutre\. Creang[ =i-i aminte=te pe Vasile =i pe M[rioara ca pe ni=te
oameni c[rp[no=i, =i pe drept cuv`nt, c[ci oric`t[ stric[-ciune ar face
un copil m`nc`nd cire=e din pom =i c[lc`nd c`nepa, un om bun nu
vine la casa fratelui cu vornicul =i paznicul s[ cear[ plata pagubei. +te-
fan a pl[tit, dovedind supu=enia fa\[ de fratele cel mare. M[riuca a lui
mo= Andrei ne e ar[tat[ ca femeie pricina=[, ca una din cele care scoate
mahmurul din om. Pentru o pup[z[ furat[ din pom sculase tot satul
]n picioare. +tefan avea ceva stare, c`=tigat[ cu munca lui ori primit[
drept zestre, av`nd ]n vedere c[ tat[-s[u murise s[rac. }ntì avea oi la
st`na din dumbrava Agapiei, l`ng[ podul C[r[gi\ei. Strungarul lui +te-
fan se chema Vasile Bordeianu. Avea de asemeni vaci. Iarna mergea ]n
p[dure la Dumesnicu =i se ]ntorcea noaptea ]nghe\at =i plin de pro-
moroac[. De bun[ seam[ aducea lemne din p[dure, dac[ nu cumva
lucra acolo. Aveau ]n cas[ ce le trebuiau: lemne la trunchi, sl[nin[ =i
f[in[ ]n pod, br`nz[ ]n putin[, curechi ]n poloboc, =i de Cr[ciun t[iau
porcul. }n Valea-Sac[, aproape de Topoli\[, aveau un loc de sem[nat,
unde tocmeau \igani la pr[=it. Tot acolo sau ]ntr-alt[ parte +tefan
sem[na ov[z, pe care-l cosea singur, de unde se poate trage ]ncheie-
rea c[ avea =i cai. P[pu=oiul ]l sem[nau humule=tenii =i pe l`ng[ case.
Era =i-n gr[dina lui +tefan. Casa, socotit[ ca de frunta=, era mai o
colib[, cu o c[ciul[ mare de =indrile =i alc[tuit[ dintr-o singur[ odaie
mare, cu dou[ fer[struici deoparte, ]n lung, =i una la un c[p[tì =i
dintr-o tind[ ocupat[ pe jum[tate de cuptorul care ]=i avea gura =i o
parte din trup ]n odaia cea mare. Tavanul era de grinzi =i cuptorul
era lipit cu hum[. Lucrurile de prin cas[ erau pu\ine =i primitive: o
lai\[ de stejar greu, o mas[ tot de stejar, roata de tors, r[zboiul =i

desigur paturi pe l`ng[ pere\i, pentru culcarea celor aproape zece
fiin\e.
Cu toat[ pu\in[tatea =tirilor =i nesiguran\a lor, putem s[ ne facem
o idee satisf[c[toare asupra existen\ei so\ilor Ciubotariul. La \ar[ =i
mai ales la munte, =i ]n vremea aceea, via\a se desf[=ura dup[ un
tipar str[vechi, nemi=cat. }ntre 20 =i 25 de ani feciorul se ]nsoar[.
C[tre v`rsta de 30 de ani ]ncepe s[ devin[ fl[c[u tomnatic. La 16
18 ani fata se m[rit[. Peste aceast[ etate e o piatr[ ]n cas[. Dac[ e
adev[rat c[ Petrea Ciubotariul s-a n[scut la 1786 (lucrul nu e dovedit,
dar ]n linii generale probabil, de vreme ce b[tr`nul a murit ]n 1846,
s[ zicem de 60 de ani), atunci, admi\`ndu-l c[s[torit la 20 de ani,
deci ]n 1806, putea s[ aib[ pe ]ntìul copil, pe Vasile, ]n 1807, pe al
doilea, pe +tefan, ]n 18081809. S[ zicem 1810. Data c[s[toriei lui
+tefan este iar[=i u=or de ghicit. Smaranda a fost rodnic[ =i nu e nici
o ]ndoial[ c[ a conceput din anul ]ntì al c[s[toriei. Dac[ Ion Creang[,
copilul cel mai mare, s-a n[scut ]n martie 1837, atunci, afar[ de cazul
c[ ar fi fost un prunc ]nainte, dar mort din leag[n, +tefan =i Smaranda
s-au luat ]n anul 1836. Mireasa, care putea s[ aib[ ]ntre 16 =i 18 ani,
s-ar fi n[scut ]ntre 1818 =i 1820, =i deosebirea de v`rst[ dintre so\i ar
fi cea obi=nuit[, de aproape zece ani. +tefan a Petrei a murit ]n 1858.
Chiar presupun`nd c[ s-ar fi c[s[torit la 30 de ani, =i totu=i, c`nd murea
n-avea cu mult peste 50 de ani. E =i mai firesc s[ admitem c[ n-avea
nici aceast[ v`rst[. C`t despre Smaranda, ea tr[ia, bolnav[ de patru
ani, ]n septembrie 1858 (228) =i nu mai tr[ia ]n 1864 (190). Oric`t
i-am m[ri v`rsta la c[s[torie, ea n-a tr[it mult peste 45 de ani. Mai
pu\in ]ns[ e foarte probabil c[ da, \in`nd seama de s[n[tatea ei =ubred[.
+tefan arat[ a fi fost om de treab[, ]n felul cum sunt oamenii de
treab[ pe la \ar[. Era un om care nu se ]ntreba de ce tr[ie=te =i dac[
mai este pe lume =i alt chip de a vie\ui. Mul\umit c[ are curechi ]n
poloboc =i br`nz[ ]n putin[, da din mìni s[ le aib[ mereu. Astfel de
oameni se-nsoar[ fiindc[ a=a face toat[ lumea, fac copii ca toat[ lumea
=i muncesc din greu cum fac =i al\ii. Roata existen\ei ]i ]ntoarce mereu,
28 G. C[linescu
f[r[ s[ le dea r[gaz s[ se ]ntrebe dac[ sunt sau nu ferici\i. O ]n\epenire

]n formele apucate, care uneori merge p`n[ la ]nc[p[\`nare, \ine loc
concep\iei de via\[ a oamenilor mai lumina\i. Dintr-un fel de econ-
omie biografic[, mul\i vor s[ vad[ ]n +tefan pe omul ]ntunecimii, cu
care se r[zboie=te Smaranda, cea aduc[toare de lumin[. Contrast ar-
tificial. Nici +tefan nu pune be\e-n roate viitorului copiilor, nici Sma-
randa nu visa ceea ce era s[ se-nt`mple. }n fond, +tefan, om ca to\i
oamenii, =tia ale lui. El =tia c[ un b[rbat trebuie s[ se-nsoare, =i s-a
]nsurat. +tia c[ trebuie s[ fac[ copii, =i a umplut casa. P`n[ se n[=teau
copiii, el umbla dup[ treburi, pe la t`rg, pe la p[dure. La \ar[ num[rul
de copii nu ]nsp[im`nt[, =i cum la ]nceput so\ii Creang[ au vreo patru
b[ie\i, +tefan e vesel. }=i =i f[cuse socotelile lui \[r[ne=ti cum s[ se
ajute cu ei. De aceea c`nd Ion e m[ricel =i Smaranda ]i d[ zor s[-l
trimit[ la =coli, +tefan e contrariat. El se b[tea cu g`ndul s[-l m`ne
cu c`rlanii. To\i la \ar[ ]=i folosesc b[ie\ii ca m`n[ de lucru, =i =coala
e o adev[rat[ ]ncurc[tur[. Nu este vreo ur[ de ]nv[\[tur[, ci ]ncredin-
\area c[ treburile gospod[riei nu se fac cu cartea. De unde ironie,
ironia tipic[ a omului analfabet, care, neav`nd de g`nd s[ ias[ din
starea lui, nu ]n\elege sfor\[rile de prisos, mai ales c[ el ]=i face bine
treburile f[r[ =coal[. Deci ]nv[\[tura e un fel a te duce bou la Paris,
unde-a fi acolo, =i a te-ntoarce vac[. Totul e chestiune de glagore-n
cap. Cutare din sat spune con[c[ria pe la nun\i f[r[ a fi ]nv[\at pe
c[r\i, semn c[ =tiin\a de carte nu-i ceva de neap[rat[ trebuin\[. At`ta
vreme c`t se admite c[ fiul nu trebuie s[ dep[=easc[ me=te=ugul tat[-
lui, ra\ionamentul e bun, =i +tefan nu vedea viitorul dec`t ca trecutul
pe care-l apucase: fetele s[ se m[rite, b[ie\ii s[ semene p[pu=oi =i
ov[z =i s[ mearg[ la Dumesnicu ]n p[dure, s[ v`nd[ sumani f[cu\i de
neveste =i celelalte. Dealtfel, \[ranul cu rosturile lui are despre or[=ean
o p[rere foarte proast[ v[z`ndu-l ]mbr[cat sub\irel =i a=tept`nd lefi.
Nu poate fi un om cu stare cel f[r[ vac[, f[r[ oaie, f[r[ nimic al lui.
Trebuie s[ ne g`ndim c[ pe acea vreme de ridicare a burgheziei \[ranul
nu putea respecta dec`t pe boierul cu mo=ie, care ]nf[ptuia ]n mare
condi\ia lui. Slujba=ul, c[rturarul era o slug[, un logof[t, sub starea
lui de r[ze=. De aceea, =i cu drept cuv`nt, +tefan zicea ]n b[taie de

joc lui fecioru-s[u:
Logofete, br`nz[-n cui,
Lapte acru-n c[l[m[ri,
Chiu =i vai prin buzun[ri!
+tefan ca negustor pl[tea patent[ ca negu\[tor de starea a 3-a
(236) avea preten\ia c[ =tie ce spune. Lua bani buni pe sumanii lui,
br`nza o avea ]n putin[ =i laptele acru prin ulcele. R[m`ne pe deplin
statornicit c[ femeia na=te copii, ]i cre=te, ]i hr[ne=te, ]=i bate capul cu
ei, toarce, \ese, g[te=te bucate, vede, ]n sf`r=it, de-ale gospod[riei. A=a
i-e dat femeii, =i b[rbatul n-are a se amesteca ]n treburile ei, nici a o
comp[timi. El ]=i vede de ale lui. +i copiilor le e dat s[ zburde =i s[ se
joace c`t sunt mici, =tiut fiind c[ atunci c`nd vor fi mari vor fi prin=i de
necazuri. Pentru +tefan, care se-ntoarce seara acas[, nebuniile copiilor
sunt o petrecere. }i ia ]n bra\e, ]i s[rut[ =i le d[ ghes, ]n pofida mamei,
s[-=i fac[ de cap. Acest fel de a face ]n ciud[ nevestei, de obicei
vorb[rea\[ =i cu ]nclinarea de a exagera p[timirile ei, f[r[ de care ]ns[
ar muri, este =i el o desf[tare dat[ b[rbatului de Dumnezeu. Cu presu-
punerea, m[car simulat[, c[ femeia e un lucru slab, +tefan ]nt[r`t[ pe
Smaranda, lu`nd cu =iretenie ap[rarea copiilor, ]n scopul de a o ]nfu-
ria, ca s[ dea o reprezenta\ie de necaz c`t mai plin[. C`nd ]ns[ copiii
se ]ntrec cu gluma, atunci, ca om cuminte, ]i pune la locul lor, nu f[r[
mul\umirea z`mbitoare pe sub musta\[ de a fi ]n stare, el, b[rbat, s[-
i potoleasc[, cu un ajung[-\i de-amu, herghelie, semn de autori-
tate, de superioritate a genului masculin. Tot ]n scop de iritare, +te-
fan m[rturise=te fa\[ de biseric[ o concep\ie demn[: biserica e ]n suf-
letul omului, iar evlavia la tot pasul, o f[\[rnicie. Pare c[ +tefan se
certa des cu Smaranda, se b[l[b[nea, ]ns[ de pestetot rezult[ firea
lui cump[nit[ =i glumea\[. C`nd nu se desf[ta cu ascultarea =i provo-
carea v[it[rilor Smarandei, mai mergea pe la cr`=m[. Ca negustor, bea
ald[ma= cu mu=teriii, =i b[utura nu putea s[ nu-i plac[. Nevasta \ipa
c[ e dator sute de lei pe la feluri\i cr`=mari. Socotindu-se de=tept pe
30 G. C[linescu
fa\[, din amor propriu viril, +tefan nu putea s[ nu recunoasc[, ]n cele

din urm[, dreptatea Smarandei. Era un om cu idea\ia grea, care
morm[ie ]ndelung c`nd judec[ =i vrea pricin[ mare, ca s[ se ]ncredin-
\eze c[ n-a gre=it, dintre aceia care ascult[ =i de al\ii mai ]n v`rst[.
Faptul c[ frate-s[u mai mare, Vasile, ]=i d[duse pe Ion al lui, Mogorogea,
la carte trebuie s[-l fi pus pe g`nduri. Apoi ]i vorbise David, socru-s[u.
Oricum, David Creang[ era vornic ]n satul lui =i trebuia s[ =tie ceva.
Un om care nu d[ cu parul ]n cap fratelui venind s[ cear[ desp[gubiri
pentru o stric[ciune f[cut[ de nepot e un om de ]n\eles, care cuget[
=i la ce spun al\ii, numai vrea s[ se dumireasc[ bine. +tefan se-ntreab[
dac[ nu cheltuie=te banii degeaba. C`nd ]ns[ a ajuns la ]ncheierea c[
Ion, devenit pop[, ar putea s[ fie sprijinul celorlal\i copii, s-a l[sat
]nduplecat de argumentul acesta practic, pe care trebuie s[-l aib[ ]n
vedere un p[rinte limpede v[z[tor, f[r[ fumuri, =i ]nsu=indu-=i punc-
tul de vedere al nevestei puse piciorul ]n prag. Ion are s[ urmeze
cum =tim noi, nu cum vrea el. E de crezut, precum se vede din
Amintiri, c[ tat[l, modest ]n fundul sufletului, nu-=i ]nchipuia c[ poate
s[ ias[ din neamul lui ceva de seam[. B[iatul i se p[rea lene=, bun de
nimic. Altul ]i fu sufletul c`nd v[zu c[ Ion e vrednic la carte =i c`nt[
]n biseric[. La \ar[, a fi pop[ nu e totuna cu a fi logof[t. Popa se
bucur[ de respect, prime=te de la to\i =i e om cu stare. Dac[ Ion putea
s[ ajung[ ceea ce nu g`ndise pop[, nu era r[u. Prin urmare,
sub nici un cuv`nt nu putem face din omul t[cut, greu la hot[r`re,
ne]ncrez[tor un factor de ]napoiere. +tefan, tot socotindu-se cu
mul\umire capul familiei, era victima supus[ a ambi\iilor =i vorb[riei
Smarandei, care f[cea din el ce poftea. Omul acesta, care a murit
t`n[r, l[s`nd copii mici ]n cas[, trebuie s[ fi dus, propriu-zis, o via\[
de trud[, tot pe drumuri. Care va fi fost bete=ugul ce l-a r[pus nu se
=tie =i, de vreme ce-a murit ]n pat str[in, putem b[nui o boal[ repede
sau vreo racil[ veche. S[ tr[ie=ti cu at`tea suflete ]ntr-un bordei,
muncind cu coasa =i cu toporul, este un fel de a-\i preg[ti moartea. O
Ciubot[reas[ murise de n[du=eal[ (199). +tefan a Petrei a r[posat
la 28 iunie dup[ o jalb[ a lui Creang[ (228), la 30 iunie dup[ o ]nsem-
nare a aceluia=i (225), ]n anul 1858, =i s-a ]nmorm`ntat la biserica

din satul Prigoreni, l`ng[ T`rgul-Frumos.
Smaranda era =i ea o femeie cum sunt la \ar[, obi=nuit[ s[ fac[
copii, s[ nu-=i vad[ capul de treburi de diminea\a p`n[ seara, s[-=i
blesteme via\a, chip de a se afla ]n vorb[, s[-=i mustre b[rbatul ]n
privin\a copiilor. Acestui tip comun de femeie nevasta lui +tefan ]i aduce
un colorit deosebit. Smaranda se sim\ea de neam bun. Tat[-s[u era
vornic ]n sat, fra\ii ei =tiau to\i carte. Gheorghe, frate-s[u, umbla s[
ajung[ pop[, precum a =i ajuns. Alt frate, Vasile, se ]nsoar[ cu fata
preotului din Borca. Putem crede c[ avea pu\in[ pic[ =i pe cumnatele
ei. M[riuca ]=i d[duse =i ea pe Ion al ei la carte =i umbla s[-l fac[
pop[. Aici, prin preajma m`n[stirilor, a fi preot era o ambi\ie r[sp`n-
dit[. A=adar, Smaranda ]=i puse-n g`nd s[-=i fac[ feciorul dintì fa\[
bisericeasc[. P[rintele Ioan din sat d[dea chiar a ]n\elege c[ l-ar putea
l[sa pe b[iat ]n locu-i, d`ndu-i nevast[ pe Sm[r[ndi\a lui. Mai intrau
=i motive de ordin duhovnicesc. Smaranda era bisericoas[ =i grijea
de suflet. Credea ]n iad =i ]n fundul lui, ca una ce citea pe ici, pe colo
prin c[r\ile biserice=ti =i-i pl[cea s[ fac[ pomeni, s[ osp[teze. Un fe-
cior preot, asta ]i z`mbea ca o scar[ la cer. Smaranda apare ca o fe-
meie sf[toas[, chiar guraliv[, plin[ de supersti\ii patriarhale, care p`n[
=i celorlal\i li se p[reau n[zdr[v[nii. F[cea opera\ii vr[jitore=ti de
felul abaterii grindinei de peste sat prin ]nfigerea toporului ]n p[m`nt
dinaintea u=ii sau a ]ncheg[rii apelor cu dou[ picioare de vac[. Certa
peretele de care se p[leau copiii =i lovea cu cle=tele t[ciunele \iuitor.
Desc`nta cu tin[ de pe ]nc[l\[minte. De la ea trebuie s[ fi mo=tenit
povestitorul limbu\ia =i pl[cerea zicalelor. Smaranda ]l iubea pe Ion
cu deosebire, ca pe ]ntìul fiu, =i-i zicea c`nd se ivea soarele dup[ ploaie:
Ie=i, copile cu p[rul b[lan, afar[ =i r`de la soare, doar s-a ]ndrepta
vremea. Smaranda e iute la treburi =i la vorb[, =i gura ei se umple de
cele mai dialectale oc[ri: dormire-ai somnul de veci, pughibale,
m`nca-i-ar p[m`ntul, dugli=ule, coropcarule. E un temperament
autoritar, care preface iubirea ]n idee fix[ =i trage pe altul ]n aceea=i
pasiune. Ea trece de la amenin\area cu varga =i pedeapsa destul de
32 G. C[linescu
pripit[ (dac[ nu ne l[s[m fura\i de farmecul Amintirilor) a l[s[rii lui

Ion, gol, pe afar[, la m`ngìeri =i ]mbun[ri cu pl[cinte. Sufletul ]i e
pasionat =i st[rile labile, =i numai munca aspr[, zi de zi, o fere=te de
manifest[ri stridente. Amintirea lui Creang[ este duioas[, dar elemen-
tar[, lipsit[ de puterea analizei. Fata Nastasiei, a aceleia care pl`ngea
de toate nimicurile, pare s[ fi avut o oarecare ereditate nervoas[. Atun-
ci c`nd r[sare ]n paginile povestitorului ea nu avea mai mult de treizeci
de ani. Pus[ ]n alt mediu, f[r[ greut[\ile vie\ii, f[r[ copii mici, numai
cu un b[iat de zece ani, ne putem ]nchipui o Smarand[ pierdut[ ]n
viziuni glorioase cu privire la copilul s[u, r[pindu-i libertatea, supu-
n`ndu-l dintr-o dragoste exagerat[ planurilor ei. }n fond, meseria
aleas[ de Smaranda pentru Ion (cu scopul de a se m`ndri ]n sat) fus-
ese gre=it chibzuit[. Dac[ ar fi tr[it, nu l-ar fi l[sat ]n ruptul capului
pe povestitor s[ p[r[seasc[ potcapul =i i-ar fi c[utat singur[ nevast[.
Meritul ei este de a-l fi dat la ]nv[\[tur[. Cariera fiului se datore=te
apoi cu totul ]nt`mpl[rii. Dar, ]n fine, tr[ind mai mult, s-ar fi bucurat
=i de noua stare. Urma=[ a lui Ciubuc Clopotarul =i a mitropolitului
Iacov Stamati, ea era exaltat[ de m[rirea clerical[ =i de orice soi =i se
umpluse de m`ndrie matern[ c`nd Ion c`ntase ]n biseric[ }ngerul a
strigat spre uimirea oamenilor. Smaranda a suferit de epilepsie, ]ntr-o
form[ bl`nd[, pe c`t se pare. Ar fi fost bolnav[ zece ani =i apoi s-ar fi
vindecat (6), ceea ce este un fel de a spune c[ nu mai avusese crize. }n
septembrie 1858 Creang[ se j[luia seminarului c[ mam[-sa e bolnav[
de patru ani. Dup[ =tirile pe care le avem acum, ea era =i ]ns[rcinat[,
de=i v[duv[. }n 12 noiembrie 1858 n[=tea pe Ileana. Oric`t de u=oar[
i-ar fi fost boala nervoas[, Smaranda nu putea s[ scape de unele
tulbur[ri psihice pe care suferin\a aceasta le d[. M[car o umoare in-
egal[, gust de vorb[ uneori, sup[rare f[r[ pricin[, astea le va fi av`nd
potrivit firii femeie=ti. N-a supravie\uit mult b[rbatului ei, c[ci ]n au-
gust 1865 fiul se declar[ f[r[ am`ndoi p[rin\ii (187). Dup[ o declara\ie
procurat[ de Zahei Creang[, ar fi murit la 15 martie 1859 la Ia=i (236).
Se pare c[ +tefan a Petrei a avut ]n totul opt copii. }n jalba din
1858, dup[ moartea tat[lui, Ion Creang[ pomene=te de ]nc[ 7 copii,
to\i mai mici dec`t mine, de=i unul din ei m[car ar fi murit, dup[
=tirile noastre, demult. Ar fi o nevinovat[ sporire de fra\i ]n scopul
de-a ]nduio=a (228). Totu=i, progenitura Smarandei n-o cunoa=tem
deloc bine, =i povestitorul a p[strat ]n jurul ei o ciudat[ tain[. S[ nu
uit[m, dealtfel, c[ Amintirile lui Creang[ sunt oper[ literar[. Memo-
ria =ov[ie adesea, Vasile se face Alexandru, Ioana se face M[riuca =i
pruncii vorbesc ca oamenii mari. Creang[ nu =tie niciodat[ bine c`\i
ani are =i se contrazice de la m`n[ p`n[ la gur[. Pu\in dup[ moartea
tat[lui am v[zut c[ povestitorul ar[ta cum c[ acela murise la 30 iu-
nie. Peste trei ani o ]nsemnare pe o carte d[ data de 28 iunie. R[m`ne
hot[r`t c[ Ion Creang[ este ]ntìul copil, n[scut ]n martie 1837, sau,
dup[ o mitric[, ]n iunie 1839. Tat[l avea atunci 30 de ani, deci se
]nsurase fl[c[u b[tr`n, iar mama avea v`rsta de 18 ani. }nt`mpl[rile
copil[riei din Amintiri par a fi luate din anii de la 1848 p`n[ la 1852,
data mergerii la F[lticeni. }n aceast[ epoc[ Creang[ are fra\i. Fra\ii
]i spun c[ m[tu=a M[riuca s-a sup[rat foc ]n pricina fur[rii pupezei.
Se pomene=te =i de sor[-mea Catrina. E vorba =i de Zahei. Smaran-
da se vaiet[ de nebuniile lui Ion =i ale lui Zahei. }n cas[ sunt vreo
cinci-=ase copii =i un prunc de \`\[ ]n albie. C`nd pleac[ la Ia=i, ]n
1855, ]l las[ pe tat[ ]ngrijorat de ce va face cu i=ti vreo =ase, afar[
de d`nsul. Creang[ punea deci un num[r conven\ional =i a=eza ]ntot-
deauna ]n albie un copil de \`\[, ca s[ dea icoana unei familii ]n care
procrea\ia se urmeaz[ ]ntruna. De fapt, numai de =ase copii ]mpre-
un[ cu Creang[ avem =tiri mai mult sau mai pu\in limpezi. Unul e
dat ca decedat. Un altul, scos de cutare biograf, e ]nc[ ]nnegurat.
Ni se d[ ca dovedit[ documentar na=terea ]n 1842 a unui b[iat
Ion (199). Lucrul e cu totul de necrezut. Ori numele e r[u citit, ori
acest Ion nu e al Smarandei. E cu neputin\[ ca p[rin\ii s[ dea la doi
copii consecutivi acela=i nume, c`nd cel dintì n-a murit. Ion este peste
tot ]n Amintiri Creang[. Dar un b[iat, n[scut cam ]n aceast[ epoc[, a
fost. El trebuia s[ fie destul de mare dup[ 1848 ca s[ alc[tuiasc[ gru-
pul b[ie\ilor cu care se t[inuia povestitorul ]n =treng[riile lui. Acest
al doilea copil masculin, oricum se va fi numit, a trebuit s[ tr[iasc[ ]n
34 G. C[linescu
vremea c`nd Creang[ umbla pe la =coal[, deoarece al treilea murind

]nainte, Zahei singur n-ar mai fi putut ]ndrept[\i expresia fra\i. Acest
frate, copil al doilea n[scut, poate s[ fi fost ]n via\[ la 1858, c`nd
Creang[ ar[ta seminarului c[ mam[-sa mai are =apte copii. Unul fi-
ind mort de mult, ar fi min\it prea mult pun`nd =apte ]n loc de cinci.
}ns[ al doilea copil n-a tr[it desigur prea mult, fiindc[ nimeni nu
aminte=te de el. Nu se poate afirma nimic, totu=i, suntem ]ndrept[\i\i
s[ b[nuim c[ dac[ Creang[ a mo=tenit boala mamei, au putut-o
mo=teni ]ntr-o form[ oarecare, fie =i a debilit[\ii generale, =i al\i copii.
Al treilea copil ar fi, dup[ cercet[ri mai noi (199), Petre, n[scut
prin 1843, de vreme ce a r[posat ]n v`rst[ de doi ani, la 30 noiem-
brie 1845. Mai mult despre el e firesc s[ nu se =tie. Totu=i, data na=terii
este ]ndoielnic[, =i se va vedea numaidec`t de ce.
Zahei, al patrulea copil, s-ar fi n[scut la Ia=i ]n august 1839, dup[
alt[ =tire la 3 decembrie 1843, fiind botezat (zice-se) la 24 decem-
brie de preotul Ion Nem\eanu de la Sf. Nicolai, deci, poate, de p[rintele
Ioan Humule=teanu de sub deal, din Amintiri, tat[l Sm[r[ndi\ei, care
era paroh, na= fiind un Ion Cojoc[rescu (187). N[sc`ndu-se Zahei ]n
1843, nu se poate primi na=terea lui Petre tot ]n 1843, afar[ de ]mpre-
jurarea c[ am avea de a face cu gemeni. Este =i asta cu putin\[, =i de
obicei unul din gemeni are mai pu\in[ vitalitate. Zahei, care tr[ie=te
cam 76 de ani, fiind cel mai zdrav[n dintre copii, nu prea are ]nf[\i=are
de geam[n. Este deci o ]ntunecime ]n data na=terii copiilor dinainte.
Zahei apare ]n Amintiri ca tovar[= al lui Creang[, =i dintre to\i fra\ii
el e acela care se afl[ mereu l`ng[ povestitor. C`nd era mic toca ]n
stativele Smarandei, umpl`nd odaia de larm[, ca s[ \in[ isonul lui
Ion, mai nebunatic, care hodorogea cu talanca de la oi, cu v[traiul =i
cu cle=tele. El ]ns[ avea faima unui copil cuminte. Ceva carte
]nv[\ase, fiindc[ la maturitate ]l vedem scriind satisf[c[tor de corect
=i de curg[tor =i isc[lindu-se pe c[r\ile fratelui mai mare, f[r[ ca aceas-
ta s[ ]nsemne c[ le citea cumva. Se vede treaba c[-=i f[cuse socoteala
c-ar putea tr[i pe l`ng[ frate-s[u ca dasc[l. }n 1865 Creang[ cer`nd
atestate de na=tere pentru Teodor, Elena =i Zahei (190), poate urma
c[ ace=ti trei =edeau la Ia=i cu d`nsul. Tocmai c`nd Creang[ st[ s[-=i
lepede potcapul, sc`rbit de mizeriile vie\ii diacone=ti, Zahei intr[, ]n
mai 1868, ]n slujba bisericii Frumoasa, cu ]ns[rcinarea modest[ de
paracliser =i c`nt[re\. Colacii pl[cuser[ mult =i lui Ion, =i se pare c[
au decis =i cariera lui Zahei, care se spune c-ar fi avut =i un glas so-
nor, c[ruia nu-i da ]ns[ ]ngrijirea ce i se cuvenea, fiindc[-i pl[cea s[
sug[. La 31 de ani, la 8 noiembrie 1874, se a=ez[ la casa lui,
]nsur`ndu-se cu v[duva unui r[posat sublocotenent a=a se pretinde
cam de-o v`rst[ cu el, doamna Maria Dumitriu (n. Gheorghiu), de
aci ]ncolo madama Zaheia. Comedia ]n trei acte Dragoste chioar[ =i
amor ghebos, pe care o pl[nuia Creang[, era deci, precum se vede, o
parodiere a vie\ii lui Zahei. Psaltul Z[rghil[ se ]ndr[gostea de Maria
Tololoiu, ofi\ereasc[ alungat[ de la b[rbat. Tololoaia avea =i dou[ fete,
=i ]ntrebarea e dac[ ]ntr-adev[r madam Zaheia nu avusese copii c`nd
se c[s[torise cu psaltul nostru. Vorbirea strop=it[ a Tololoaiei pare
a fi de armeanc[ ori lipoveanc[. Paracliserul intr[ ]ntr-o societate de
senceri amici. C`nd Ion Creang[ a p[r[sit clerul, a devenit breveta-
riu la Monopolul tutunului, adic[ debitant, cum se afla ]n toamna
lui 1872. Zahei ]i va fi fost tovar[= =i instrument, fiindc[ dup[ 1874
el r[m`ne, sub acoper[m`ntul numelui fr[\esc, adev[ratul negustor
=i p[streaz[ ]ndeletnicirea =i dup[ moartea lui Ion (]n 1902 o avea)
=i, se pare, toat[ via\a. Fiindc[ povestitorul se constituie ac\ionar al
Primei societ[\i de economie din Ia=i, Zahei pune =i el ca fond una
mie lei. La 1 aprilie, 1894, dup[ 25 de ani de d[sc[lie bisericeasc[,
Zahei iese la pensie cu lei 55 lunar, urm`nd numai comer\ul de tutun
(200, 234). Nici vorb[ c[ avea oarecare stare, mul\umitoare pentru
pu\inele lui nevoi. La o vie a lui pe l`ng[ Ia=i mergea frate-s[u, Ion.
Suptul absorbea ]ntr-at`t existen\a bietului Zahei, ]nc`t au urmat
mustr[ri cu amenin\[ri de divor\ din partea madamei Zaheia, c[reia
so\ul i-a dat declara\ie cum c[ de la 29 iulie 1893 p`n[ la 1 iulie
1894 nu va mai gusta b[uturi spirtoase (234). Contractul n-a mai
fost re]nnoit. Din scris, dup[ figur[, Zahei se ]nf[\i=eaz[ ca un om
bl`nd, supus, scriind fratelui mai mare cu tot respectul (68), lipsit
36 G. C[linescu
de invidie =i de orice aspira\ii, mul\umit s[-=i c`=tige o pìne pe l`ng[

un frate ale c[rui rosturi nu le pricepe. Faptul c[ de la el nu s-a putut
scoate nimic de seam[ despre Ion Creang[ =i nici n-a l[sat nimic scris
e o dovad[ c[ nu ]n\elegea mare lucru din destinul lui Ion. Se pretinde
c[ avea haz la snoave =i la p[c[leli, dar b[tr`nii, mai to\i, c`nd sunt
lua\i ]n seam[, la b[utur[ mai ales, ]=i desfac sacul. }n familia Creang[,
]n urma interesului nea=teptat pentru ea, fiecare spunea c`te o snoav[,
=i dealtfel umorul nu lipsea nici unuia. Lipsea ]ns[ no\iunea ]nalt[ a
artei =i a destinului de creator. Nu e de crezut c[ Zahei vedea ]n
b[di\a altceva dec`t un frate mai cu carte =i mai =ugub[\. Zahei =i-a
]nmorm`ntat fratele ]n ianuarie 1890, f[r[ s[ se pr[p[deasc[ cu fi-
rea, de vreme ce ]ntreruperea suptului se face ]n 1893. Era unul
din acei oameni lini=ti\i, cum sunt mul\i din b[tr`ni, care tr[iesc mult
mul\umit[ unei firi f[r[ nervi. }n 1918, mo=neag, asist[ la ]nmorm`n-
tarea lui Constantin Creang[, fiul povestitorului. A fost v[zut slab,
trist, cu barba ]nc`lcit[. F[r[ ]ndoial[ c[ =i parada neobi=nuit[ ]l
z[p[cise. Ora=ul era suprapopulat de autorit[\ile civile =i militare =i
de refugia\i, =i b[tr`nul Zahei trebuie s[ fi fost aiurit. Cur`nd dup[
aceea, la 22 ianuarie st. v. 1919, murea =i el de accident (147). O
fotografie ni-l arat[ pe Zahei b[tr`n, uscat, osos, cu p[r negru =i barb[
rotund[ alb[, ]mbr[cat burgheze=te, dar cu oarecare st`ng[cie dumini-
cal[. Surtucul e larg, gulerul scor\os, cravata cu pic[\ele, =i b[tr`nul
]nsu=i pare distrat de straiele de pe el. Privirea ]i e sf[toas[, de om
limbut, =iret, stricat[ de un aer de mo= prost[nac (159).
De Catrina pomene=te chiar povestitorul, ]n Amintiri, ca de o fat[
m[ricic[, put`nd spune aceste vorbe b[tr`ne=ti: Doamne, cum sunt
uniia de n[p[stuiesc omul chiar pe sf`nta dreptate!. Nu s-ar fi putut
na=te dec`t dup[ Zahei, prin 18441845, =i de aici ]ncolo, ]nc`t la
1852, p`n[ c`nd ne ]nchipuim c[ Creang[ se mai g`ndea s[ fure pu-
peze, putea s[ tot aib[ cel mult opt ani. Apoi i se pierde urma p`n[
]n anii din urm[ ai vie\ii lui Creang[. Atunci vedem, dintr-o scrisoare
din 30 august 1883 a povestitorului, c[ Tinca (a=a-i mai zicea) era
m[ritat[ cu un Mihalache =i locuia ]n casa de la Humule=ti. Creang[
sf[tuia pe Ileana, alt[ sor[ mai mic[, s-o lase ]n pace ca s[ \in[ casa ]n
bun[ stare =i s[ se foloseasc[ de venitul ei (68). Mihalache, so\ul, era
un Mihail Vasiliu, zis =i C[r[=in[ (70). }n iulie 1884 Tinca =i Mihalache
al ei par s[ fi fost ]n Ia=i, se vede la Zahei (68). La 5 iunie 1888 Creang[
trimitea iar ]mbr[\i=[ri Tinc[i =i lui Mihalache (70), la 18 iunie 1889
Ecaterina ]ns[=i, cu un s[rut mìnile, b[di\[ Ion, ]i cerea s[-i fac[ un
anume bine, dovedind c[ =tia s[ scrie. Apoi iar dispare. Se spune (234)
c[, afar[ de Ileana, surorile ar fi murit tinere. Numai Catrina pare s[ fi
murit cam de v`rsta Smarandei. }n 1893 nu mai tr[ia (187).
Maria s-a n[scut dup[ Catrina, dar c`nd, n-avem =tiri. Creang[
nu pomene=te nimic de ea, =i p`n[ la 1855 Maria putea fi doar prun-
cul din albie. }n 1856 se ive=te alt copil, deci na=terea Mariei trebuie
pus[ ]nainte de 1855. Mai nimic nu se =tie despre aceast[ sor[, care
totu=i a tr[it ]ndeajuns =i a avut urma=i. Se c[s[torise cu un Petre
Cozma, prin care avu o fat[, Sofia, m[ritat[ apoi cu Anton Grigoriu
=i progenitoare =i aceasta de al\i urma=i, care acum c`teva decenii, ]n
1924 (19), locuiau ]n chiar casa de la Humule=ti ]mpreun[ cu mama
lor. }n anul 1919 =edea acolo cu fata, ginerele =i nepo\ii chiar Maria,
bunica, moart[ ]n acela=i an, prin noiembrie (174). Ea ar fi murit
asfixiat[, lunec`nd pe ghea\[ =i c[z`nd cu capul ]n jos ]ntr-o f`nt`n[,
unde se dusese s[ scoat[ ap[ (234).
La 5 februarie 1856 s-a n[scut Teodor, botez`ndu-se ]n 8 februarie
de c[tre preotul Ioan Grigoriu de la Sf. Nicolai din Humule=ti, na=
fiind Teodor F`c[ (200). }n 1865 Creang[ cerea pentru el un atestat,
=i probabil ]l \inea ]n casa lui, ca =i pe Ileana, fiind copilul nev`rstnic
=i f[r[ mam[. De aici ]ncolo nu mai aminte=te nimeni nimic de el, de
unde putem trage ]ncheierea c[ s-a sf`r=it de t`n[r.
La 12 noiembrie 1858, dac[ sunt bine citite documentele, s-a n[scut
Ileana, ]n ]mprejur[ri triste, fiindc[ n-avea s[-=i cunoasc[ tat[l, mort
peste var[. A fost botezat[ la 15 noiembrie, tot ]n biserica Sf. Nicolai,
de c[tre preotul Teofan Foc=a, na= fiind Ion Gafton (200). R[m`n`nd
cur`nd =i f[r[ mam[, Ileana e luat[ la Ia=i de c[tre Creang[, =i acolo
trebuie s[ se fi aflat ]n 1865 =i ]n anii ce-au urmat, mult[ vreme, pentru
38 G. C[linescu
c[ ]ntr-o fotografie ni se ]nf[\i=eaz[ o adev[rat[ domni=oar[ de vreo

18 ani, cu figur[ bl`nd[, pu\in m[slinie, frumu=ic[ =i gra\ioas[ ]n
st`ng[cia cu care poart[ rochia cu panier, cu volane ]napoi. Familia
=tie c[ Ileana sta mai mult la b[di\a, la Ia=i, =i se purta ca o cucoan[
(141). }n august 1883 Ileana trebuie s[ fi fost nu demult m[ritat[,
av`nd ]n vedere ur[rile pe care i le trimiteau Creang[ =i a lui \iitoare:
Dorim s[ fii s[n[toas[ =i fericit[, ]n unire cu cumn[\elul nostru, so\ul
ce \i l-a dat D-zeu (68). Acum locuia ]n satul Galu, din plasa Mun-
tele, jude\ul Neam\. B[rbatul nu era preotul Vasile |ifescu, cum de-
duce un biograf (200) din faptul c[ povestitorul adresa scrisoarea sus-
numitului p[rinte, pentru Elena, foast[ Creang[, care acum se chema
doamna Elena Gheorghe a Chi\ei, ci, precum se vede, un Gheorghe
a Chi\ei, cu care fetei nu i-a pl[cut s[ tr[iasc[, de=i acela era frunta=
acolo ]n mun\i, c[ci s-a l[sat cu pluta pe apa Bistri\ei ]napoi acas[, la
sora Maria (234). La moartea fratelui mai mare nu avea dec`t 31 de
ani. Nemaiav`nd nici o leg[tur[ cu ora=ul, ]=i relu[ obiceiurile de \ar[
=i ve=mintele simple. }n 1903 f[cea unor excursioni=ti impresia unei
femei bl`nde =i primitoare (30). }n 1909, la Ia=i, cu prilejul parastasului
la morm`ntul lui Creang[, spunea celor ce-o ispiteau o snoav[ de-a
lui frate-s[u (76). }n vara lui 1919 ar[ta lui Tudor Pamfile lucrurile
vechi de prin cas[, din vremea p[rin\ilor, aruncate acum pe afar[. }n
iarna aceluia=i an, la trei s[pt[m`ni dup[ moartea surorii Maria, se
stingea =i ea, ]nmorm`nt`ndu-se mar\i, 16 decembrie. Avea dar 61
de ani =i tr[ise =i mai pu\in dec[t Maria.
II. NA+TEREA, COPIL{RIA, }NT~IA }NV{|{TUR{
Dup[ propria-i m[rturisire ]ntr-un ]nceput de biografie Ion Creang[

s-ar fi n[scut la 1 martie 1837. }n Albumul societ[\ii Junimea este
trecut[ aceea=i dat[ de na=tere (231, IV). }ns[ fiindc[ n-au fost la
]ndem`n[ acte sigure, =tirile despre starea civil[ a oamenilor mai vechi
sunt totdeauna ]ncurcate, =i fiecare document nou ce se g[se=te stric[
ceea ce p[rea limpede. Discu\ia se urmeaz[ =i azi ]n jurul datelor,
totul m[rginindu-se la o ceart[ de cifre, f[r[ interes pentru substan\a
lucrurilor, dec`t, poate, ]n m[sura ]n care ne dezv[luie chipul cum se
]ntocmeau actele de stare civil[ ]n acea vreme. S-a g[sit mitrica dup[
care Ion Creang[ s-ar fi n[scut la 10 iunie 1839. Data ar fi incontes-
tabil[, cu toat[ relativitatea cu care se ]ntocmesc asemenea acte.
Discu\ia e hr[nit[ de =ov[ielile lui Creang[ c`nd e vorba de a-=i hot[r]
v`rsta. La c[s[torie, Creang[ m[rturisea 23 de ani, ceea ce ar da ca
an al na=terii 1836, fiindc[ cununia s-a f[cut ]n 1859. Era, nici vorb[,
o v`rst[ aruncat[ acolo cu oarecare sporire, ca s[ se-]n\eleag[ cum
c[ mirele e apt s[ devin[ fa\[ bisericeasc[ (100). }n cererea de hiro-
tonisire, din acela=i an, av`nd =i mai mult interes s[ nu se spun[ c-ar
fi prea tinerel =i c-ar putea s[ a=tepte, se ar[ta av`nd 24 ani trecu\i,
de unde ar reie=i na=terea ]n 1835 (68). Din 19 decembrie 1877 este
o fotografie descoperit[ de cur`nd, =i pe cartonul c[reia povestitorul
se ]nsemna ]n etate de 42 de ani, n[scut dar ]n 1835 (207). Oame-
nilor le place uneori s[ se arate mai b[tr`ni, ca s[ aib[ autoritate
asupra altora. C`nd Creang[ ]=i punea data de 1 martie 1837 ]n au-
tobiografie =i o comunica =i Junimii, e de crezut c[ atunci cel pu\in
se g`ndise bine. Se vede c[ a-=i spune v`rsta adev[rat[ nu-i pl[cea,
fiindc[ din Amintiri a scos anul na=terii. La moarte se =tia c[ avea 52
de ani, =i a=a se scria ]n actul de deces, al c[rui informator nu putea
40 G. C[linescu
fi dec`t Zahei (100). Asta ne readuce la 1837 ca an de na=tere. Este

data dac[ nu cea mai probabil[, cel pu\in aleas[ de Creang[, =i ]n chipul
acesta intangibil[. La +coala normal[ Vasile Lupu, unde era director
Titu Maiorescu, om cu socoteli occidentale, se vede c[ i s-au cerut acte,
fiindc[ ]n scriptele institu\iei este ar[tat, ]n 1864, ca fiind de 27 ani,
n[scut la 2 aprilie 1837 (180). Dac[ luna e gre=it[, poate fi din neaten\ia
slujba=ului. Un soi de document avusese la ]ndem`n[ Creang[, pentru
c[ cu un astfel de act, =i cu altele ale fra\ilor, scoase de bun[ seam[
dup[ mitrice, se prezenta autorit[\ii biserice=ti =i cerea atestat de
na=tere, ce i se da ]n aceast[ form[ (190):
Atesta\ie
Prin aceasta subscri=ii atest[m pentru sf-sa diaconul Ion Creang[
c[ este fiul legitim d-lor-seale D. +tefan sin Petrea Ciubotariul, =i le-
gitima sa consoart[ Smaranda, n[scut[ David Creang[, acum r[posa\i;
ambii de na\iune rom`n[ =i religie ortodox[. Domiciliat ]n Ia=i, desp.
III-a, carele s-a n[scut la 1837, martie 2, =i la 7-a a acelei luni s-a
luminat cu sf. botez ]n biserica cu patronul sf. ierarh Nicolai din comu-
na Humule=ti, districtul Neam\ul, plasa de sus. Botezul s-a citit de sf.-
sa preotul Ion Nem\eanu, fostul paroh atunci citatei biserici (acum
r[posat) etc.
Am[nuntele sunt de a=a fel, ]nc`t par a se bizui pe actul original

]nsu=i, atest`nd c[ Creang[ s-a n[scut la ]nceputul lui martie 1837.
R[m`ne numai problema zilei. Nu se explic[ de ce, ]n vreme ce atesta\ia
spune 2 martie, Creang[ scrie 1 martie. Preferin\[ pentru unitatea u=or
de \inut minte? Cuno=tin\e nedivulgate de ceasul ivirii pe lume, care e
mai mult din ziua de 1 dec`t din ziua de 2? Toate acestea sunt subtilit[\i
f[r[ folos. }ns[ nimic nu e sigur, =i ca s[ nu ne pierdem ]ntr-o van[
istorie literar[, fiindc[ lui i-a pl[cut s[ aleag[ pe 1 martie, putem
foarte bine s[-l p[str[m, ca totul s[ r[m`n[ a=a cum a fost.
}l botezase dar tot p[rintele Ioan de la Sf. Nicolai de sub deal, na=
fiind un Ion Cojoc[reanu (200). De popa Ioan se leag[ =i ]ntìele
amintiri ale lui Creang[, care se ]ncep din epoca ]nv[\[turii de carte.
Cronologice=te, aceste amintiri sunt tare ]nc`lcite. Dup[ cr`mpeiul
de autobiografie, ar fi ]nceput s[ mearg[ la =coal[ ]n v`rst[ de vreo
11 ani, deci prin 1848. Dar cum ]nv[\[turile ]ncep ]nainte de holera
de la 1848 =i \in vreo doi ani, socotind bun[ ordinea ]nt`mpl[rilor
din Amintiri, atunci Creang[, duc`ndu-se la =coal[ de cu toamn[, a
]nceput ]nv[\area de carte ]n 1846, merg`nd ]ns[ din iarn[ =i mai
t`rziu, ]n 1847, av`nd ]ntre opt =i zece ani. P[rintele Ioan, om bun,
f[cuse pentru =coal[ o chilie la poarta bisericii, destul de ]nc[p[toare,
=tiind c[ avea patruzeci de ucenici. Putem s[ b[nuim c[ clasa func\iona
mai ]nspre prim[var[, c`nd era mai cald. }nv[\[tor era un om t`n[r,
voinic =i frumos, prec`t ni se spune, b[di\a Vasile a Ilioaiei (numit
alt[ dat[ =i a Vasilc[i), dasc[l al bisericii, care umbla din cas[ ]n cas[,
]ndemn`nd oamenii s[-=i dea copiii la carte. Num[rul =colarilor dove-
de=te bun[voin\a gospodarilor. Dasc[lului i se pl[tea un sorcov[\ de
cap =i aplica ni=te metode pedagogice foarte primitive. Pe ni=te foi
groase de h`rtie, at`rnate de c`te-un b[\, erau scrise slovele ]n =ir.
Dar ]ntì pe o foaie era f[cut[ o cruce. To\i ziceau cruce-ajut[ =i
porneau mai departe la dezlegarea semnelor din v`rful b[\ului, =i care
erau az, buche, vede, glagore, dobro, iest =i celelalte. Asta era oare-
cum metodul lancasterian ]n floare pe atunci. Copiii treceau apoi la
descifrarea t[bli\elor de pe alte cr[cane, =i care cuprindeau silabe.
Dibuirea aceasta era slovenirea, iar foile laolalt[ se chemau tr[taji.
De la tr[taji, nefiind c[r\i de citire, treceau la ceaslov, ca s[ ]nve\e a
citi cuvinte legate. Cititul era deosebit, va s[ zic[, de scris, =i Creang[
nu ne spune dac[ a ]nv[\at s[ =i scrie. Pentru asta ]nv[\[torii puneau
]naintea ciracilor un strat de nisip ]ntr-o cutie de lemn. Oric`t de hazliu
ni se pare azi ca cineva s[ =tie s[ citeasc[ =i s[ nu poat[ scrie, acest
lucru, mul\umit[ metodului, era atunci cu putin\[. David Creang[ citea
Vie\ile sfin\ilor, ]ns[ socotelile =i le f[cea cu r[bojul. +i Smaranda
]nv[\ase s[ citeasc[, dar de scris desigur c[ nu scria. Materiei funda-
mentale a cititului la tr[taji =i ceaslov i se ad[ugau c`teva materii
secundare, c`ntarea la stran[, mersul cu Ajunul =i cu Boboteaza.
42 G. C[linescu
Orariul nu era din cele mai stricte. P[rintele =i b[di\a Vasile cam lip-
seau din clas, =i copiii intrau ]n cimitirul de l`ng[ biseric[, unde, cu
ajutorul ceaslovului unsuros, striveau mu=te =i bondari. Cercetarea
progresului se f[cea prin procitanii. }n fiece zi a s[pt[m`nii se schim-
ba o t[bli\[ pe b[\, iar s`mb[t[, un =colar mai mare, un monitor, ]i
procitea pe ceilal\i, adic[ ]i punea s[ spun[ lec\ia =i ]nsemna gre=elile.
Metodul acesta, lesnicios pentru ]nv[\[tor, s-a folosit mult ]n trecutul
nostru =colar, c[ci scriitori mai noi, ca Delavrancea, ]=i amintesc de
el. Ca mijloace de educa\ie moral[ se foloseau calul b[lan, Sf`ntul
Nicolai =i colacii. C`nd =colarii se purtau r[u, p[rintele ]i punea s[
]ncalece pe un fel de banc[, poreclit[ calul b[lan, =i-i corecta cu
Sf`ntul Nicolai, un bici de curele f[cut de mo= Fotea, cojocarul sat-
ului. Colacii de la biseric[ slujeau drept premii =i ]ndemn la =tiin\[.
La hramul bisericii, de Sf`ntul Nicolaie, veneau lume mult[ =i fe\e
multe biserice=ti, =i coliva era abundent[. Creang[ m[rturisea a fi fost
un b[iat ru=inos =i fricos =i de umbra lui. Dar totodat[, ru=inea fiind
un semn al temperamentului nervos, era ]n stare de ]mpotrivire =i
m`nie. Procitit de un Nic-a lui Costache, rival din pricina Sm[r[ndi\ei,
fata popii care urma =i ea ]nv[\[turile b[di\ei Vasile (=coala fiind
mixt[), Creang[, pe care-l numeau atunci Nic-a lui +tefan a Petrei,
ie=i ]ntr-o bun[ zi, prin mai, afar[ din clas[ =i fugi de-a dreptul acas[,
unde notific[ p[rin\ilor hot[r`rea lui de a nu mai merge la =coal[.
Firea lui Creang[ se dezv[luie a=adar ]nc[ din copil[rie. N[scut ]n
zodia Pe=tilor ca s[ ne exprim[m ]n termenii astrologici care pl[ceau
at`t lui Goethe era plin de contradic\ii. Va fi sfios =i violent, sim\itor
=i nep[s[tor, ]nc[p[\`nat ]n urm[rirea scopurilor sale, dar voind mai
multe lucruri deodat[, afemeiat ]nc[ din copil[rie, ]ntreprinz[tor, agre-
siv. Copilul a=a de sfios, care, numai din ambi\ia de a nu c[l[ri pe
calul b[lan, fuge de la =coal[, va arunca potcapul, furios la ]ntìa
observa\ie a superiorilor. Creang[ este ]nc[ din copil[rie lene= =i totu=i
doritor de a ]nv[\a carte, st[ruitor ]ncet, ]n tihn[. Tat[-s[u ]l crede o
tigoare de b[iet, =i Creang[ ]nsu=i m[rturise=te c[, pus s[ fac[ vreo
treab[, o cam r[rea de pe-acas[. P[rintele Ioan caut[ s[ ]mbl`nzeasc[
pe b[iat cu f[g[duieli de a-i da mai t`rziu pe Sm[r[ndi\a, de a-l l[sa

]n locul lui la biseric[. Fugarul, mul\umit, se-ntoarce ]n clas[. C[ o
fat[ de 11 ani se uit[ din c`nd ]n c`nd cu coada ochiului la un b[iat,
nimic mai firesc la \ar[, unde la 13 ani o fat[ este nubil[. Interesul
lui Creang[ pentru fete, dus p`n[ la rivalitate, arat[ ]ns[ precocitatea
sexual[. Acum Creang[ ]ncepe s[ se dedea =i la scris =i s[ ajute pe
preot ]n biseric[, \in`nd isonul =i c[delni\`nd.
Merg`nd la =coal[ p`n[-n var[, Creang[ poate fi socotit acum ca
absolvent al ]ntìei clase primare. La 23 iulie, ]n ziua Sf`ntului Foca,
b[di\a Vasile e prins cu arcanul la o clac[ de dres drumul =i dus la
oaste. A prinde cu arcanul era, cum se vede, pe vremea lui Mihai Stur-
za un metod de recrutare. +coala se ]nchide din lips[ de ]nv[\[tor, fi-
indc[ se vede c[ p[rintele avea el un car de minte, dar n-avea =tiin\[
de carte, ca s[ poat[ face ]nsu=i lec\ii, ori n-avea vreme =i r[bdare. Popa
Ioan continu[ s[ ]mp[rt[=easc[ ciracilor s[i, ]n chip neoficial,
specialit[\ile sale. }i punea s[ c`nte la stran[ ]n schimbul c`te unui col-
ac, ]i lua cu Ajunul =i cu Boboteaza. Copiii ]l iubeau, =i la intrarea prin
case ]i f[ceau un cordon solemn, care ]l umplea de legitim[ m`ndrie.
Neput`ndu-se g[si alt ]nv[\[tor, spre a nu se pierde anul, p[rintele
r`ndui ]n clas[ cam peste un an, deci prin prim[vara anului 1848, pe
dasc[lul Iordache de la aceea=i biseric[, dar mai b[tr`n. Acesta era
cam f`rnìt =i chilea, adic[ bea vin, din care pricin[ avea =i purt[ri
mahmure. C`nd copiii nu pricepeau o slov[ din v`rful nuielei, el ]i
ridica de urechi p`n[ la ea =i, ca s[-i iu\easc[ la ]nv[\[tur[, ]i croia cu
biciul de curele al lui mo= Fotea. Prinz`nd repede sc`rb[ pe oricine ]l
lua cu r[u, Creang[ ]ncepe s[ r[reasc[ dusul la =coal[, p`n[ ce, venind
vara =i holera de la 1848, cursul ciuntit al dasc[lului Iordache ia sf`r=it.
Mor\ii ]ncep s[ se-ndeseasc[ ]n sat =i Ionic[ le c`nt[ c[lare pe p`rleaz:
Chi\igaie, gaie, ce ai ]n tigaie?
Papa puilor duc ]n valea socilor.
Ferice de gangur, c[ =ede ]ntr-un v`rf de soc,
+i se roag[ rugului, =i se-nchin[ cucului:
44 G. C[linescu
Nici pentru mine, nici pentru tine;

Ci pentru budihacea de la groap[,
S[-i dai vac[ de vac[ =i doi boi s[ tac[...
Lacom la m`ncare, vine ]nc[rcat cu covrigi =i altele de pe la pomul
mor\ilor. Ca s[-l fereasc[ de molipsire, p[rin\ii ]l trimit la st`n[ ]n dumb-
rava Agapiei, unde aveau oile. Holera a=a crede Creang[ ]l prinde
]ns[ chiar acolo peste noapte. O sete cumplit[ ]l chinuie, =i el se vaiet[
zadarnic, fiindc[ ciobanii, ad`nci la somn, sfor[ie =i se-ntorc ]n ne=tire.
A doua zi strungarul alearg[ pe jos la Humule=ti =i veste=te pe st[p`n[-
s[u. +tefan vine s[-=i ia copilul cu c[ru\a =i-l d[ ]n ]ngrijirea lui mo=
Vasile |andur[ =i ]nc[ a altuia, doctorii empirici ai satului, care-l freac[
cu o\et de leu=tean =i-l ]nfa=[ ]ntr-o p`nz[tur[ uns[ cu seu cald ame-
stecat cu cear[ din fagure. Tratamentul are un efect neg`ndit, =i a
doua zi bolnavul se scoal[ teaf[r =i merge =i la sc[ldat. Fiindc[ anul
al doilea de ]nv[\[tur[ al b[iatului nu fusese deplin din cauza
neiscusin\ei dasc[lului Iordache, =i Smaranda o \inea mor\i= c[ b[iatul
trebuie s[ ]nve\e carte, +tefan se duce la un psalt de la biserica Ador-
mirea din T`rgul-Neam\ului, ]n |u\uieni, nu departe de sat, la dasc[lul
Simion Fosa, care avea reputa\ia de a vorbi mai ]n t`lcuri dec`t al\ii.
}ns[ dasc[lul cerea trei sorcove\i pe lun[, =i +tefan a Petrei socoti c[
e prea mult, de=i, dup[ p[rerea Smarandei, nu se codea s[ trag[
sorcove\ii la musta\[. Astfel, Ionic[ r[mase de capul lui p`n[ dup[
s[rb[torile Cr[ciunului, ]n c`rneleag[, c`nd veni de la Pipirig David
Creang[, socrul. David se ar[t[ gata s[ duc[ pe Ionic[ la Bro=teni,
unde era =coal[, pe cheltuiala lui. Smaranda umplu un desag cu c`rna\i
=i costi\e de porc afumate (b[iatul era m`nc[cios) =i bunicul cu nep-
otul se pornir[ la drum pe l`ng[ cei trei cai lega\i unul de coada altu-
ia =i ]nc[rca\i cu tarni\ele de lemn =i cu desagii plini de ce va fi
cump[rat mo=ul din t`rg. Era ger sticlos, =i Ionic[ fiind cu ciubote ]n
picioare, c[lc`nd pe un lunecu=, c[zu ]n apa Ozanei =i se ud[. Bu-
nicul ]l scoase din ap[, ]l ]nveli ]ntr-o saric[ flocoas[ de Ca=in =i-l v`r]
]ntr-un desag. La Pipirig, Nastasia, femeie slab[, ]i prime=te bocind.
David croie=te lui Ionic[ =i lui Dumitru, fecioru-s[u mai mic, care urma
s[ mearg[ =i el la Bro=teni, opinci din piele de porc s[lbatic, Nastasia

le d[ obiele de suman alb =i primeneli, =i a treia zi, David cu cei doi
copii =i f[r[ ]ndoial[ cu acela=i convoi de cai, porne=te iar ]n sus pe apa
Neam\ului =i trec prin satul Boboie=ti. Aici, spre izvorul apei, mun\ii
]ncep s[ se str`ng[ =i s[ se-nal\e, ca s[ cad[ apoi mai ]nspre hotar, ]n
valea Bistri\ei. Drume\ii trebuiau dar s[ treac[ dintr-o vale ]ntr-alta peste
mun\i, =i au ]nceput a sui pe la fundul H[l[ucei. }ntr-un t`rziu, dau ]n
sf`r=it de valea cea nou[, clocotitoare de apele repezi, =i coboar[ ]n
satul F[rca=a, unde dorm peste noapte la un oarecine ]mpreun[ cu
un pop[ Dumitru de la P`rùl-C`rjei, sat a=ezat mai sus pe Bistri\a.
P[rintele, ca mul\i dintre munteni, avea o gu=[ c`t o plosc[, din care
g`rìa noaptea, ]mpiedic`nd pe ceilal\i s[ doarm[. +i fiindc[ copiii
vor fi r`s sau popa ]nsu=i se sim\ea neom, le l[muri tovar[=ilor de
c[l[torie, ]n chip de dezvinov[\ire, c[ e mai r[u de cei ce au gu=a ]n
cap dec`t de cei ce o poart[ pe dinafar[. David =i copiii o luar[ din
nou la drum, ]nso\i\i poate =i de gu=at, ]n sus, pe malul Bistri\ei, unde
drumul abia sp`nzurat pe marginea muntelui e foarte r[u, glodos,
lunecos, dup[ vreme. Trecur[ prin Borca, unde apa se ]mplete=te cu
drumul. Suntem acum ]n anul 1849, dup[ Cr[ciun, =i cum la 26 ian-
uarie Vasile, alt fecior al lui David, se cununase cu Maria, fata popii
din Borca (199), desigur c[ socrul cu copilul =i nepotul se oprir[ la
ginere. La P`rùl-C`rjei, care e mai sus, au l[sat pe p[rintele cu gu=[,
dac[ au mers ]mpreun[. Apoi trecur[ la Cot`rga= =i sosir[, ]n fine, la
Bro=teni. Aci b[tr`nul a=ez[ pe Dumitru al lui =i pe Ionic[ ]n gazd[ la
una Irinuca, pe cheltuiala lui, ]nf[\i=[ pe copii profesorului, ]i duse la
biseric[ s[ se ]nchine pe la icoane =i apoi ]i l[s[ =i plec[, urm`nd ca din
c`nd ]n c`nd, prin oameni care au drum pe acolo, cum e obiceiul la
munte, s[ le trimit[ de m`ncare, fiindc[, precum fac =i \[ranii din
Ardeal, cine st[ ]n gazd[ m[n`nc[ din propriile merinde luate pe
c`teva s[pt[m`ni. Lucrul cel mai hazliu este c[ tovar[=ul de odaie al
lui Creang[, Dumitru, mai de aceea=i v`rst[ cu el, deci de vreo 12
ani, =i nu cu mult mai mult, ]i este curat unchi, fiind fratele Smarandei.
46 G. C[linescu
La Bro=teni valea este destul de larg[, =i piscurile mun\ilor,

]mp[ro=ate de brazi =i ]nv[luite ]n cea\[, se desf[=ur[ treptat unele ]n
spatele altora, p[r`nd rotunde, joase. Totu=i, c`nd te apropii vezi c[
pere\ii pov`rni=urilor sunt destul de repezi. Casele de b`rne, cu fer-
estre c`t palma, sunt risipite pe r`pe de o parte =i de alta a Bistri\ei
clocotite, peste care trece un pod. Gardurile sunt din l[tunoaie,
despic[turi de brad ]nfipte la r`nd ]n p[m`nt, din acelea care r[m`n
dup[ scoaterea bl[nilor la fer[straie. Vremea de toamn[ e mai mult
neguroas[, cu ploaie m[runt[. Oamenii ]n putere sunt mai to\i du=i
dup[ lucru, ]n sat nefiind p[m`nt de sem[nat. Pe ici, pe colo, pe lo-
curi mai netede, e c`te un loc de p[=une. B[rba\i =i femei ]n port
\[r[nesc (ie =i fote ]n ro=u =i negru) trec c[lare sau pe l`ng[ caii cu
desagi lega\i unul dup[ altul. Se v[d departe m[gurile c[ciulite de
cea\[ =i se aude c`te-o bufnitur[ surd[ de topor izbit ]n trunchi. Pe
Bistri\a, strecur`ndu-se printre clocote, trece c`te-o lung[ plut[ de
grinzi, la coada c[reia, ]nchingat bine, ardelene=te, st[ proptit pe v`sl[
d[lc[u=ul. Casa la care fuseser[ l[sa\i ]n gazd[ Ionic[ =i Dumitru era
c[\[rat[ =i ea sub munte, pe malul st`ng al Bistri\ei, =i era o cocioab[
mai veche dec`t altele. Gazda Irinuca avea b[rbat =i o fat[ lungan[ =i
slut[ de-\i era fric[ s[ ]nnoptezi cu d`nsa ]n cas[. Fata ]mpreun[ cu
tat[-s[u plecau de luni diminea\a p`n[ s`mb[t[ seara cu doi boi la
p[dure, unde lucrau la fer[str[u am`ndoi, pe mai nimica toat[. Iri-
nuca r[m`nea ]n sat cu un \ap =i dou[ capre rìoase, care dormeau
totdeauna ]n tind[; ]ns[ pleca =i ea pe la vecine, unde r[m`nea ui-
tat[. +coala la care aveau s[ urmeze copiii se afla prin preajma bi-
sericii, tot pe st`nga Bistri\ei. Pe un loc mai neted, vara ]nverzit, se
ridic[ o bisericu\[ din grinzi de lemn ]ncheiate, asem[n[toare cu cele
din Ardeal, dar f[r[ mare \uguitur[. O tind[ scund[ sprijinit[ pe c`\iva
st`lpi este intrarea. Acoperi=ul de =indril[ destul de repede, c[z`nd
pe stre=ini ]n chip de coad[ de r`ndunic[, e str[b[tut cam ]n dreptul
tinzii de un soi de foi=or p[trat, cu st`lpi =i c[ciul[ piramidal[ deasu-
pra, sem[n`nd =i cu o cul[ olteneasc[ =i cu donjoanele de lemn de la
cet[\ile medievale transilvane. +coala (zis[ =i pension) era a lui Alecu
Balo= (Bal=), iar profesor era un Nicolai Nanu, care avea reputa\ia
de om ]n\elept =i iscusit =i e venerat =i acum ca ]ntìul ]nv[\[tor pe
valea Bistri\ei. El preda din 1840 =i-=i sf`r=ea cariera ]n 1850, peste
un an, c`nd se vede c-a murit. O cruce de piatr[ pe paji=tea de l`ng[
biseric[ aminte=te azi urma=ilor trecerea lui pe acolo: Aici odihne=te/
Nicolai Nanu/ ]ntìul ]nv[\[tor/ ]n valea Bistri\ei/ la =coala lui Balo=/
din Bro=teni/ 18401850/ Aceast[ cruce/ s-a r[dicat/ ]n 1906/ de
cei/ recunosc[tori (145). Noii =colari aveau plete, cum purtau =i
gospodarii, =i profesorul, igienist, pune un b[iat s[-i tund[, Ionic[ =i
Dumitru pl`nser[ de frica slu\irii, =i pe drept cuv`nt, fiindc[ opera\ia
se face cu foarfecele, =i chiar acum, la \ar[, ]n Ardeal, se poate admi-
ra neregularitatea cu care b[rbierul improvizat taie p[rul copiilor.
Nanu d[ celor doi copii lec\ii dup[ puterea lor =i-i pune s[-]nve\e pe
dinafar[ }ngerul a strigat, propriu-zis s[-nve\e s[-l c`nte. Din nefericire,
precum =tim, rìa caprelor Irinuc[i trecu =i asupra celor doi =i, cu
toate ungerile cu le=ie =i sc[ld[rile ]n Bistri\a rece, vindecarea nu se
produse. Profesorul nu mai primea pe pacien\i la =coal[ =i merindele
se sf`r=eau. O ]nt`mplare sup[r[toare gr[bi deznod[m`ntul. Juc`ndu-
se ]n v`rful dealului, cei doi pr[v[lir[ o st`nc[ de sus drept ]n apa
]nv`lvorat[ =i l[ptoas[ de spume, ]ns[ prin casa Irinuc[i =i prin trupul
unei capre. }nsp[im`nta\i, =trengarii ]=i fac iute boccelele ]n lipsa gazdei,
sar pe o plut[ =i pornesc ]n jos, spre Borca, la fratele =i unchiul Vasile.
Se ]ndreptase vremea, fiind aproape de Florii. }n Duminica ]ns`=i a
Floriilor t[iar[ din nou mun\ii ]mpreun[ cu doi pl[ie=i c[l[ri, ]nspre
Pipirig. O viforni\[ nea=teptat[ ]i opre=te o noapte ]n drum. Nastasia
boce=te c`nd ]i vede =i-i vindec[ radical de rìe cu dohot de mesteac[n.
}n S`mb[ta Pa=tilor Ionic[ era iar la Humule=ti =i-i tr[gea la biser-
ic[ un }ngerul a strigat, spre uimirea \[ranilor =i legitima m`ndrie a
Smarandei. Toat[ vara =i toamna, Ionic[ se bucur[ de o just[ vacan\[,
dealtfel nu cu totul inactiv[, fiindc[ p[rin\ii aveau nevoie de el: trebuia
s-ajute la tors, la piept[nat, la n[v[dit, la f[cut \evi cu sucala =i alte
opera\ii din industria casnic[ a l`nei. }n iarn[ ]ns[ Smaranda izbuti a
]ndupleca pe +tefan al ei s[ dea pe b[iat la psaltul de la biserica Ador-
48 G. C[linescu
mirea din T`rgul-Neam\ului, la Simion Fosa, care cerea trei sorcove\i

=i sf`rcìa toat[ ziua la tabac. A=adar, Ion a mers la psalt, care era
aproape, peste ap[, ]n iarna 18491850. Apoi, nemaig[sindu-se ]nv[\[tor
ori sorcove\i, nu mai merge la =coal[ aproape trei ani. Acum, ]ntre 13
=i 15 ani, b[iatul face probabil cele mai multe din n[zdr[v[niile de
care vorbe=te partea a II-a a Amintirilor. Fur[ cire=e din ograda m[tu=ii
M[rioara, pup[za din pom, ajut[ Smarandei la tors, din care pricin[
prime=te de la fete porecla de Ion Torcal[u, =i se scald[ ]n balt[. Fetele,
=i ]ndeosebi Sm[r[ndi\a popii, ]i plac. Merge pe la =ez[tori =i v`r[ m`na-
n s`n fetelor, chip de a le sc[pa de vreun =oarec, ori prive=te la balt[,
unde ele spal[ p`nz[, picioarele lor sub\iri, r[sfr`nte ]n ap[. Deviza lui
este:
F[-m[, Doamne, val de tei
+i m-arunc[-ntre femei!
Creang[ nu-=i aminte=te cu ]nfrigurare, ca Eminescu, ]ntìa dragoste,
nu poveste=te nic[ieri solemnitatea ]ntìei s[rut[ri, jur[m`ntul pe via\[,
credin\a ]n femeia predestinat[. |[ran, el are onestitate, nu ad`ncime
pasional[, pentru care trebuie =i complica\ie intelectual[. Ionic[ umbl[
dup[ catrin\[, nu se ]mboln[ve=te de triste\i ne=tiute altora, nu este
r[nit de nep[sarea vreunei fete. Sm[r[ndi\a nu-i displace, de=i ]l at-
rage mai mult ideea c[ prin ea ar putea s[ ajung[ pop[ la Sf. Nicolai.
B[iatul numai de 15 ani alearg[ dup[ fete fiindc[ i s-au de=teptat
sim\urile, dar se g`nde=te la ]nsur[toare de pe acum. Femeia nu va fi
pentru el icoan[, cum nu e ]n genere pentru \[ran. }nsurat mai t`rziu
cu o fat[ delicat[ de 15 ani, o va p[r[si pentru o \iitoare vulgar[.
Aceast[ indiferen\[ respectuoas[ fa\[ de femeie exist[ la spiritele cele
mai fine care fumeg[ pe o structur[ \[r[neasc[. Jean-Jacques Rous-
seau, exaltatul, n-a fost el ]nsu=i un cultivator al statorniciei =i emo\iilor
profunde. Ion se dezvolt[ deci ca un b[iat comun de \ar[, =i nimic,
mult[ vreme, nu va ar[ta la el un suflet excep\ional, o minte genial[.
Creang[ e un exponent. Dac[ sentimentul romantic pentru femeie
nu ]ncol\e=te ]n Ionic[, se dezv[luie ]ns[ un vi\iu fizic care va face
mai t`rziu din el un personaj rabelaisian. Ionic[ e m`nc[u. Colacii,

iar nu fiorul necunoscutului, ]l duc ]n biseric[. Devor[ coliva =i se
]ndoap[ cu alivencile =i pl[cintele mam[-sii, pentru care nutre=te o
mare dragoste filial[, sus\inut[ mai t`rziu de concepte cam inferio-
are, ca acela de leg[tur[ prin carne =i \`\a cea dulce. Pun`nd d[ri
pe interesul cu care-l privesc fetele, fiind el frumos pe c`t se pare, =i
fecior de oameni r[s[ri\i, lucru hot[r`tor ]ntr-un sat, Ionic[ se ]ndoap[
cu sm`nt`nic[ =i pl[cin\ioare, pe care fetele i le dau cu g`ndul c[ au
s[ intre ]n socotelile lui matrimoniale. Ochiul gale= al Sm[r[ndi\ei este
pentru Creang[ o sl[biciune de pe urma c[reia se alege cu m`nc[ri. De
o Axenia a Bordeianului el se las[ ademenit prin purcei frip\i, r[m`n`nd
totu=i incoruptibil. Este =i va fi toat[ via\a ca to\i oamenii m`nc[cio=i,
b[utori, ]nclina\i la obezitate ro=cat[ vorb[re\, plin de jovialitate =i
n[scocitor de glume. Desigur c[ prin ghidu=ii ajunge la alivenci. }ncal\[,
de pild[, m`\ele cu coji de nuci, ]=i face masc[ de scoar\[, ]=i pune
din\i de fasole =i barb[ de l`n[. P[c[le=te pe copii cu scosul s`ngelui
din grind[. Dar c`nd =ade la mas[, ceilal\i m[n`nc[ deosebit, fiindc[
altfel nu se aleg cu nimic (84). L[comia face din Creang[ ]n timpul
vie\ii un om de basm, totu=i, fiziologice=te, trebuie s[ ne g`ndim la o
polifagie boln[vicioas[, ce nu poate fi str[in[ de bete=ugul mamei =i al
lui. +i Smaranda trebuie s[ fi fost m`nc[cioas[, fiindc[ la \ar[, unde
oamenii sunt de o mare sobrietate, rar o femeie se vesele=te cu alta, fie
=i de l[satul secului, cu pui la frigare =i un cuptor de alivenci.
La 12 octombrie 1852 (dup[ alt[ h`rtie ]n 1850) se pune la T`rgul-
Neam\ piatra fundamental[ a celei dintì =coli publice din jude\. Vod[
]nsu=i, Grigore Al. Ghica, vine =i asist[ la sfin\irea paraclisului spitalu-
lui =i la aceea a temeliei =i \ine el ]nsu=i un mic cuv`nt, pe care Creang[
=i-l aminte=te a=a: Iat[, copii, =coala =i sf`nta biseric[, izvoarele
m`ngìerii =i ale fericirii suflete=ti; folosi\i-v[ de ele =i v[ lumina\i =i
pre Domnul l[uda\i. De fa\[ era norod mult =i c`\iva copii isonari de
la biseric[, printre care =i Creang[, ]mbr[ca\i spre v[dita mul\umire
a domnului ]n c[m[=i cu bibiluri, i\ari de \igaie =i ]nc[l\a\i cu opinci.
Dar =coala, ]nceput[ cu cheltuiala m`n[stirii, nu s-a deschis atunci
50 G. C[linescu
fiindc[ n-avea local (234). Abia la 1 iunie 1853, cl[direa ]n[l\at[ de

inginerul Alexandru Costinescu e ]n stare s[ primeasc[ pe =colari. }n
ce clas[ a intrat Ionic[? Probabil ]n clasa a III-a. Anul urmat la b[di\a
Vasile ]i fusese socotit ca ]ntìa clas[. C`t ]nv[\ase la dasc[lul Ior-
dache, la profesorul Nanu din Bro=teni =i la psaltul Fosa, fusese pre\uit
ca bun pentru clasa a II-a. S[ fi urmat din iunie 1853 p`n[ ]n vara lui
1854 dou[ clase nu pare cu putin\[, de vreme ce cursul dintr-un an
era ]mp[r\it ]n dou[ semestre, iar ]n vara anului 1854 el lua note pe
semestrul II al clasei a III-a. La acea Shola public[ venir[ =i din tova-
r[=ii de joac[ ai lui Creang[, printre care Nic[ O=lobanu, b[iatul pop-
ii cu acela=i nume, =i +tefan Posa. Dar erau =i str[ini, precum Vasile
Conta, viitorul filozof materialist. Ionic[, devenit lene=, fiindc[ Sma-
randa ]l r`zgìa, =edea ]ntr-o banc[, probabil lung[, cu Gheorghe Atan-
asiu, +tefan Posa, Vasile Conta =i ]nc[ cu unul. Creang[ se numea acum
Ion +tef[nescu, dup[ acea mod[ =colar[ de numire care a umplut
\ara cu nume monotone terminate ]n -escu. +colarii nu erau de aceea=i
v`rst[, fiindc[ Creang[ avea 1617 ani, iar Vasilic[ Conta, n[scut ]n
1845, avea numai opt ani. Era acest Conta, devenit mai t`rziu priet-
en bun =i idol politic al lui Creang[, b[iatul unui pop[. Colegii =i-l
aminteau ]mbr[cat c-un cojocel scurt. Creang[ era foarte probabil cel
mai mare din clas[, =i ca atare, cu firea lui sup[r[cioas[, e de crezut
c[ nu se putea sim\i bine c`nd, fa\[ de copiii mici, i se f[ceau mustr[ri.
Sunt unele obscurit[\i ]n privin\a profesorilor. +coala fiind a m`n[stirii,
personalul didactic apar\inea clerului. Unul dintre profesori este vestitul
p[rinte Isaiia Duhu. Dar al\ii =i-aduc aminte c[ venea odat[ =i p[rintele
Gr. Conta, care chiar f[cuse c`ndva o oarecare mustrare lui Creang[
(34). Acesta nu putea fi altul dec`t tat[l lui Vasilic[ Conta, care ]n
anul 1854 s-ar fi mutat de la Ghind[oani la Neam\, desigur chemat
s[ fie de folos =colii sau venit s[-=i dea b[iatul la ]nv[\[tur[. Datele
fiind foarte pu\ine =i nesigure, putem presupune deocamdat[ c[
p[rintele Gr. Conta a ap[rut ]n clasa a III-a ]naintea p[rintelui Isaiia,
de care se desparte Creang[ c`nd ]nceteaz[ de a mai merge la =coal[.
Celor 22 de elevi, cu Ion +tef[nescu, dintre care 8 lipseau mereu, li
se preda dup[ un program elementar, ]n care intra citirea dup[

abe\[dariu, caligrafia, aritmetica, geografia. Direc\iunea urm[rea
]ns[ o preg[tire sufleteasc[ cre=tin[, fiindc[ se mai preda istoria sf`nt[
=i catehismul. Ba ]nc[ stare\ul Neonil, la care s`mb[ta Isaiia Duhu ]i
ducea pe ciraci ]n droag[ pentru examen, dispre\uia toate ]nv[\[turile
laice, ca fiind numai ereticii care am[r[sc inima =i tulbur[ sufletul
omului. Disciplinele laice le-ar fi predat Isaiia Duhu cu de la el voin\[.
Totu=i, programul, precum arat[ actele =colii, prevedea materiile
amintite mai sus, =i opinia stare\ului r[m`ne curat personal[. P[rintele
Duhu, om bizar, boem al clerului, independent la g`ndire, onest =i
\`fnos totodat[, ademenea pe copii la studiul materiilor prin zmeur[
=i alte lucruri de m`ncare cump[rate din banii s[i. Asupra lui Creang[
tratamentul cu alimente fu plin de roade, el fiind ]nsemnat ca bun
la toate materiile. La purtare era ]ns[ r[u, ]ncepea s[ lipseasc[ (173).
P[rintele Duhu are o pricin[ cu stare\ul, care-i poprise leafa de =ase
mii lei, =i alta cu p[rintele O=lobanu, pentru certarea t`n[rului
O=lobanu, =colar, ca =i Creang[, plin de amor propriu. P[rintele
O=lobanu afurise=te pe Isaiia Duhu, =colarul atins de mustrare ]ncetea-
z[ de a mai frecventa clasul, =i profesorul se face, dup[ toate semnele,
cam sup[r[cios, de vreme ce trage lui Creang[ un pui de b[taie, a=a
din senin. Jignit, ca de obicei, Creang[ face tot ce-i st[ ]n putere ca
s[ scape =i de Duhu, =i fiindc[ v[ru-s[u Mogorogea, G`tlan, zis Za-
haria Simionescu, Tr[snea =i al\i tovar[=i plecaser[ la F[lticeni la fab-
rica de popi, d[ ghes Smarandei s[-l trimit[ =i pe el, mai mult spre a
sc[pa de =coala din Neam\. }ns[ Smaranda, ambi\ioas[, ]nciudat[
probabil c[ nepotu-s[u Mogorogea umbla s[ se fac[ preot, o ia ]n
serios =i pun`nd ]n joc dou[ mier\e de orz =i dou[ de ov[z ca dar
catihetului, ]l urne=te pe Ionic[ la F[lticeni ]n toamna anului 1854.
Ce era aceast[ fabric[ de popi? Un curs temporar, de m`ntuial[,
cu scopul de a catehisi, adic[ de a da instruc\iunea trebuitoare cui
avea s[ se fac[ pop[. Preotului nu i se cerea ]nainte vreme =tiin\[ de
carte oficial[, ci putin\a de a sluji ]n biseric[. Preg[tirea de la m`n[stiri
putea merge de la superioara cultur[ religioas[ p`n[ la ne=tiin\a de
52 G. C[linescu
carte, acoperit[ de memoria rug[ciunilor =i tipicului. Era vorba de a

]nv[\a pe ace=ti cursi=ti, care mai mult sau mai pu\in =tiau s[ scrie
=i s[ citeasc[, cum s[ se poarte ]n biseric[ f[r[ s[ cad[ ]n erezie. Ve-
neau acolo tinerei, dar =i unii mai ]n v`rst[, ]nsura\i =i cu copii, dori-
tori s[ se popeasc[, ]n care scop cheltuiser[ parale, fiindc[ catihetul,
adic[ preotul ]ns[rcinat s[ catehiseasc[, primea bucuros ca plocon
galbeni, cai, boi, oi, stupi =i altele. Apoi candida\ii la popie ]=i pier-
deau =i vremea, scump[ \[ranului. Ei voiau s[ scape repede. Catihet,
adic[ preot ]nt[rit de Mitropolie s[ dea preg[tire sumar[ de preot
tinerilor, era atunci la F[lticeni un econom Conta, N. Conta, fecior al
lui Nistor Conta =i frate cu Grigore Conta, tat[l filozofului, altul dec`t
cel din Neam\ ]n orice caz (93), =i care =i-n toamna lui 1853 se afla
acolo ]n aceea=i calitate. Avea obiceiul s[ fac[ daruri de c[r\i de vreme
ce un Penticostar se afla d[ruit bisericii Sf. Ilie din acel t`rg, iar un
manual de tipic ]l ]nm`na la 4 februarie 1855 lui Creang[ ]nsu=i (234).
El ar fi fost un om de ]n\eles, care pentru un bun plocon te scotea
popone\ ca din cutie, a=a c[ te puteai l[sa f[r[ grij[ ]n Conta sfin\iei-
sale. Cum Creang[ nu pomene=te de alt catihet, r[m`ne probabil c[
acest Conta era profesorul propriu-zis. Dar un p[rinte Vasile Grigor-
escu, din F[lticeni, b[tr`n detot prin 1914, ]=i aduce aminte c[
+tef[nescu Ion venise la =coala lui toamna =i st[tuse p`n[ la Pa=ti.
|inea minte c[ era bun c`nt[re\, a=a =i a=a la carte =i neast`mp[rat ]n
pozne =i ghidu=ii (68). Acest p[rinte Grigorescu era foarte t`n[r ]n 1854,
ie=it atunci din seminar. Filaret Scriban ]l numise, cu ]ncepere din octom-
brie, supleant la =coala catihetic[ (93). Dac[ memoria b[tr`nului pre-
ot e bun[ =i sprijinit[ pe acte, cum se pare c[ci toate acestea le-a
l[sat ]nsemnate ]n ni=te Amintiri e posibil ca s[ fi fost profesor al lui
Creang[, suplinind din c`nd ]n c`nd pe catihetul titular. Propriu-zis,
Creang[, june clocotitor, nu merge mai deloc la =coal[ =i n-are prilej s[
vad[ cum e fa\a catihetului, de=i p[rintele Grigorescu credea a-l \ine
bine minte. C`t despre fabricantul de popi Conta, acesta avea patima
jocului de c[r\i, care b`ntuia cu furie prin toat[ Moldova vremii ]n urma
ocupa\iei \ariste. El juca stos zi =i noapte =i nu d[dea dec`t rar prin
clas. De la supleantul t`n[r nu era mult de ]nv[\at, =i toat[ comedia

se cam m[rginea, ca pe atunci ]n =coli, la ascultarea a ceea ce ucen-
icii silabiseau =i memorizau dup[ c[r\i, profesorul zic`nd doar lua\i
de ici p`n[ ici. Nu rezult[ de nic[ieri c[ s-ar fi cerut un num[r hot[r`t
de ani de =coal[, =i desigur c[ preg[tirea candida\ilor la popie era
foarte inegal[. }ntì ]nv[\au Istoria Vechiului Testament, dup[ cartea lui
Filaret Scriban, vl[dica. Istoria sf`nt[ o mai buchisise Creang[ la =coa-
la din Neam\, =i avea chiar =i o carte din 1847, pe care ]n 20 martie
1854, gelos pe biblioteca lui ]ncep[toare, se isc[lise cu blesteme pen-
tru ho\ul eventual, scriind c[ aceast[ istorie este a me, jos isc[litului,
=i cine va vre ca s[ mi-o ]nstreineze s[ nu fie iertat de Dumnezeu =i de
to\i sfin\ii lui. Elevii studiau apoi frumuse\ile =i regulile limbii rom`ne
dup[ o sucit[ gramatic[ de M[c[rescu. Se ini\iau ]n r`nduiala biseri-
ceasc[ dup[ Manualul de tipic al protosinghelului Melchisedec. Se
]n\elege c[ se vor fi exercitat la c`nt[ri, f[c`nd vreun fel de practic[
chiar la biseric[, precum copiii ]n Humule=ti \ineau isonul la Sf. Nicolai.
Li se vor fi dat ]n mìni toate c[r\ile m`nuite de preot ]n sf`ntul loca=.
Dar de ceva teologie, introduceri mai filozofice=ti prin dogme poate fi
vorba? Cu =colari t`mpi ca Tr[snea lucrul ar fi fost greu de urnit. Nu e
]ndoial[ c[ m[car catihisul trebuia s[ formeze elementul de baz[. Dup[
catihisul cel mare spuneau unii cu ochii ]nchi=i cele =apte taine.
Despre Gramatica rom`n[ a lui Nicolau G. M[c[rescu Creang[
vorbe=te cu mari sarcasme, slujindu-se de pilde scoase chiar din carte,
care nu era nici mai bun[, nici mai rea dec`t contemporanele ei. Era
o gramatic[ abstract[, f[r[ ]nsu=iri pedagogice, care se mai ]ncurca =i
cu terminologia, pe atunci nesigur[. Singularul se numea singurit
=i pluralul ]nmul\it, =i pronumenii conjuctive ]n=ira\i ]n afara ex-
emplelor d[deau ni=te silabisiri profane: me, te, lu, e, ne, ve, i, le.
Dar =i =colarii erau inap\i pentru opera\ia definirii, iar Tr[snea era
pur =i simplu prost[nac, deoarece prin a scrie bine ]ntr-o limb[ el
]n\elegea a scrie cu limba.
Mai mult dec`t ]nv[\[turile duhovnice=ti, Ion +tef[nescu, care de
prin 1855 ]ncepe a semna cu numele dinspre mam[, Ion Creang[,
54 G. C[linescu
semn de nu prea mult[ iubire pentru tat[ ori de preocup[ri eufonice,

urmeaz[ =coala cea lumeasc[. To\i =colarii ]n genere n-aveau gust de
carte, ca unii ce credeau c[ pentru preo\ie nu trebuie cine =tie ce
preg[tire. Plictisi\i de vremea =i banii pierdu\i, ei se \ineau de petreceri
pe la cr`=mele care nu erau pu\ine ]n acel t`rg.
Despre F[lticenii de atunci, t`rg ]ntr-un \inut de poale de munte,
nu departe de apa Moldovei, unde dealurile prin ]mprejurimi ating
patru sute de metri, ne-a l[sat o imagine vie scriitorul german Wil-
helm de Kotzebue (100). S`mburele or[=elului ]l alc[tuie=te uli\a cea
mare, cu pr[v[lii, mai toate de lemn, ]nvelite cu =indril[, =i rareori cu
tinichea lucitoare la soare. O strea=in[ larg[ cade ]n fa\a pr[v[liilor,
cele mai multe cr`=me \inute de evrei. }ncolo, t`rgul e un sat mai
r[s[rit, cu c[su\e pierdute printre mari livezi, ]n care hanuri lipite cu
lut pe jos \in loc de hoteluri. Odat[ pe an, ]ns[, la Sf. Ilie, F[lticenii se
umpleau de larm[ neobi=nuit[, fiindc[ atunci se \inea vestitul iarma-
roc. Uli\ele nepavate, pline de colb, ]ncepeau s[ se ]mpestri\eze de
ve=minte \[r[ne=ti =i redingote europene, de care cu boi =i tr[suri vi-
eneze. B`lciul era ]nsufle\it din punct de vedere comercial, v`nz`ndu-
se aici lucruri pentru \[r[nime, dar =i marf[ scump[, precum cai de
lux. Boierimea numeroas[, care n[v[lea aici odat[ cu s[tenii, cerea
unele petreceri deosebite. Kotzebue ascult[ ]n 1852 ni=te arfoniste
germane =i m[n`nc[ ]nghe\at[. Petrecerea de c[petenie a boierimii,
aceea pe care o cultiva economul Conta, era jocul de c[r\i. }ntr-o odaie
]necat[ ]n fum de tutun =i pres[rat[ pe jos cu mucuri de \ig[ri, Kotze-
bue v[zu vreo zece domni, cu gheroacele =i cravatele scoase, juc`nd
stos cu furie mut[. |[ranii se desf[tau la cr`=m[. Deci t`rgul era atunci
un loc unde scripca =i chiotele se ]nt`mpinau cu pl[cere sau cu
nep[sare =i unde de at`tea ald[ma=uri toat[ lumea bea v`rtos =i ]n
restul anului. Nu e de mirare dar c[ Creang[ =i cu tovar[=ii s[i fur[
lua\i ]n v`rtejul chefurilor. Se a=ezaser[ ]n uli\a R[d[=enilor la un Pav[l
ciubotarul, de ilustr[ memorie, care me=terea la ciubotele lui pe l`ng[
cuptor =i ]nchiria restul ]nc[perii la o droaie de candida\i la popie. Pe
paturi ]n=irate la perete dormeau, afar[ de Pav[l, care era holtei, Ion
Mogorogea, G`tlan numit la =coal[ Zaharia Simionescu, Nic[ O=lo-

banu, Ion +tef[nescu-Creang[, un Nic-a lui Constantin a Cosmei =i
probabil =i Tr[snea, adic[ to\i tovar[=ii din Humule=ti. Pe deasupra,
mai =edea acolo un mo= Bodr`ng[, care pentru pu\in[ plat[ ]n natur[
f[cea unele treburi prin cas[ =i c`nta din fluier. Creang[ mai vorbe=te
de un Davidic[, fl[c[u de munte cu barba ]n furculi\[ =i favorite, =i
de un Mir[u\[ din Grum[ze=ti, f[r[ s[ arate dac[ =i ace=tia dormeau
la aceea=i gazd[. |in`nd seam[ de mul\imea g[zdui\ilor, de lutul de
pe jos, de mirosul de piel[rie =i de ghete puse s[ se usuce pe cuptor,
se poate ]nchipui c[ teologii no=tri tr[iau ca ni=te vite. Se ]nc[lzeau =i
m`ncau contribuind cu r`ndul la gospod[ria ob=teasc[, =i, cum unii
erau zg`rci\i =i al\ii lacomi, se iveau discordii. Abuz`nd de bun[voin\a
unei frumoase cr`=m[ri\e, ]n dugheana c[reia f[ceau adesea chef, tin-
erii furluau alimente, ascunz`ndu-le prin s`n =i prin turetcile ciz-
melor. O=lobanu, t`n[r de vigoare herculean[, f[cu o prinsoare cu un
\[ran, ]n urma c[reia ]i lu[ de poman[ un car ]ntreg de lemne. Aces-
tea sunt purt[rile unor feciori de \[ran s[n[to=i =i pu=i pe dr[covenii,
nicidecum st[rile de spirit ale unor candida\i din voca\ie la cariera
ecleziastic[. Nici preo\ii cu care aveau de-a face tinerii nu erau mai
ascetici. Dac[ economul Conta juca stos, un pop[ b[tr`n, Bulig[, ]=i
punea poalele anteriului ]n brù =i juca de-i p[l[l[iau pletele. Ca s[
scape de tovar[=ii prea m`nc[cio=i, Zaharia cu c`\iva ai lui puser[ ]n
func\ie po=tele, glum[ hazlie ]n Amintiri prin darul povestitorului,
dar hot[r`t vulgar[. Cu un chibrit se d[dea foc unor foi de h`rtie
lipite cu seu =i v`r`te ]ntre degetele celui adormit. Unii se mutar[,
al\ii mai r[maser[. Mogorogea ]=i ]nvelea noaptea picioarele ]n m`ne-
cile cont[=ului. Din pricina unor ghete f[cute de Pav[l acestuia se isc[
o astfel de ceart[ urmat[ de stric[ciune, ]nc`t Pav[l d[du pe to\i
dasc[lii afar[, =i ace=tia se mutar[ la un fierar, peste drum. F[lticenii
nu-s departe de T`rgul-Neam\. Toamna =i pe iarn[, =i f[r[ ]ndoial[ ]n
vremea s[rb[torilor Cr[ciunului, Creang[ =i cu humule=tenii lui se
repezeau acas[, pornind c[tre sear[ =i c[l[torind noaptea pe lun[.
Umblau pe la cl[ci dup[ fete, care nu-i priveau cu ochi r[i, fiind ei
56 G. C[linescu
candida\i la popie =i la ]nsur[toare, =i ie=eau din sat spre ziu[, ca s[

se afle din nou la pr`nz ]n F[lticeni. Feciorii mai aveau obiceiul s[
colinde noaptea droaie prin sat ]n trecere pe la casele fetelor =i ]n
frunte cu Mihai scripcarul din Humule=ti, care c`nta:
Frunz[ verde de cicoare,
Ast[-noapte pe r[coare
C`nta o privighetoare
Cu viersul de fat[ mare;
+i c`nta cu glas duios,
De picau frunzele jos;
+i c`nta cu glas sub\ire
Pentru-a noastr[ desp[r\ire;
+i ofta, =i ciripea,
Inima de \i-o rupea!
E la mijloc o aprindere de pubertate, iar nu starea liric[ a cui =i-a
l[sat ]n urm[ o fiin\[ drag[, pentru c[ Creang[, uit`ndu-=i de Sm[r[n-
di\a, nu numai c[ alerga dup[ alte fete din sat, dar la ora= cultiva pe fata
popii de la F[lticenii-Vechi, pe care n-o l[sa mult[ vreme nem`ngìat[.
Fata se vede a fi fost naiv[, de bun[-credin\[ =i foarte sentimental[. Ea
d[ruia blondului dasc[l mere domne=ti, =i ]ntr-o zi, ]ntr-un gest de mare
pasiune romantic[, odat[ cu merele ]i d[du o n[fram[ de m[tase =i
zg[rdi\a de la g`t. Teologul era ]ns[ u=uratic =i n-avea cultul femeii.
C[tre Pa=ti Mitropolia hot[r[=te desfiin\area catihe\ilor, care, se vede,
nu d[deau multe roade, =i trecerea =colarilor mai tineri la Socola. La
seminar nu puteau merge dec`t ]n toamn[, =i deci ciracii catihe\ilor
se r[zle\ir[ pe la casele lor. Mul\i nu se mai duser[ la =coal[ mai departe,
=i din Humule=ti O=lobanu, Tr[snea cel greu de cap =i victim[ a gra-
maticii lui M[c[rescu, =i chiar Ion Mogorogea se l[sar[ p[guba=i. Vara
trecu, dar ]n toamn[ apriga Smarand[ hot[r] plecarea lui Ion la So-
cola. Orice ]mpotrivire fu de prisos, =i +tefan ]nsu=i, tat[l, de obicei
potrivnic ]nv[\[turii, se ar[t[ ]nduplecat, cu toate c[ avea de ]nt`mpinat
mari cheltuieli. Se g`ndea de bun[ seam[ c[, de vreme ce a risipit
at`\ia bani, se cade s[ aib[ dob`nda lor =i s[ a=tepte de la Ionic[,

ajuns pop[, ]ngrijirea fra\ilor =i surorilor mai mici. Un \[ran, oric`t
de cuprins, nu are bani ghea\[ ]n m`n[, =i la Socola nu mai mergea
cu trimitere de hran[ ]n natur[ =i =edere pe la gazde ieftine. +tefan a
f[cut, nici vorb[, datorii, deoarece peste patru ani Smaranda se g[sea
]mpov[rat[ de 1600 lei datorie (228). Nu era, dup[ toate semnele,
prea s[n[tos, c[ci peste trei ani murea prin str[ini, dus s[ c`=tige bani
pentru ]ntre\inerea la =coli ]nalte a copilului s[u. Lui Ion mersul la
Ia=i nu-i z`mbe=te. Plin de contradic\ii, ca de obicei, nu dorea s[
r[m`n[ un lucru prost ca ceilal\i =i n-avea gust, totu=i, de carte.
De=tept[ciunea lui e un produs al naturii =i se nutre=te din pu\in. Nici
o idee de carier[ literar[ nu pare s[ fi trecut prin mintea lui Creang[
pe atunci, fiindc[ nici m[car patima cititului n-o avea =i nu o va avea
niciodat[. Felul cum se isc[le=te el pe carte e al oamenilor care nu
vor avea niciodat[ alte opere dec`t manualele =colare, pe care le \in
]n cas[ ca pe ni=te amintiri. T`n[rul de 18 ani Ion +tef[nescu nu
m[rturise=te a fi fost zguduit de nici o lectur[, nu-=i aduce aminte de
nici un scriitor rom`n sau str[in, =i cunosc`ndu-i firea dezv[luit[ pe
toat[ ]ntinderea vie\ii, putem fi ]ncredin\a\i c[ singura ]nclinare
c[rtur[reasc[ incon=tient[ ]i era atunci numai bunul-sim\ de \[ran, a
c[rui minte nu suferea poliloghia =i sucitura limbii. Un Luca Mo=neagu
]ncarc[ pe Creang[ =i pe Zaharia lui G`tlan, cu care fusese coleg =i la
catihet, ]n c[ru\a lui tras[ de doi zmei =i pornesc cu to\ii, sub privirile
]ntregului sat, c[ci era ]n ziua de T[ierea capului sf. Ioan Botez[torul
(29 august). Zmeii lui Luca, numi\i =i c[lu\ii tatii, de=i slabi ca
ni=te m`\e, umblau ]ncet, dar f[r[ poticnire. O luar[ pe drumul de pe
valea Neam\ului =i ajunser[ la Timi=e=ti, ]n larga lunc[ a Moldovei.
Dup[ un scurt popas la pod, pornir[ mai departe ]nspre Pa=cani. De
la Timi=e=ti dealurile se urc[ din nou, prevestind valurile de pust[ ce
vor urma, =i culmile sunt ]mp[durite. De acolo se v[d ]napoi limpede
coamele mun\ilor =i Ceahl[ul cel gigant =i ]nce\o=at. T`rgul Pa=cani
este jos, ]n valea Siretului, care curge ceva mai departe. C[l[torii au
poposit noaptea la Bl[ge=ti l`ng[ pod, pe prispa casei unui rotar, unde
58 G. C[linescu
nu putur[ dormi, nici =edea mult din pricina \`n\arilor. Relele vie\ii
de c`mpie se ar[tar[ muntenilor ]n toat[ goliciunea, =i Luca Mo=neagu
n-avu dec`t dispre\ pentru cei din vale =i dorin\a de a se ]ntoarce c`t
mai repede cu zmeii ]n mun\ii cu izvoare reci. Pornir[ deci ]nainte
de ivirea zorilor =i o luar[ spre Ruginoasa, ]ntov[r[=indu-se cu ni=te
c[r[u=i de =indril[ de frica \iganilor l[ie\i. La T`rgul-Frumos ]=i poto-
lesc foamea cu harbuji, iar la Podul Leloaiei, acum Podul-Iloaiei, fac
un nou popas. Zmeii osteniser[ detot, =i c[l[torii mergeau mai mult
pe jos, ]n batjocura drume\ilor. La bariera P[curarilor, la care ajunser[
c[tre asfin\it, un fl[c[uan glume\ ]i ]nt`mpin[ cu ironii ustur[toare:
Mo=ule, ie sama de \ine bine telegarii ceia, s[ nu ieie v`nt; c[
Ia=ul ista-i mare, =i Doamne fere=te, s[ nu faci vreo primejdie!...
De ru=ine, viitorii seminari=ti se ascund sub un \ol, iar mo= Luca,
jignit, ]mproa=c[ pe glume\ cu ]njur[turi colorate cu elemente bib-
lice. Ajung noaptea ]n ceairul Socolei, =i aici o priveli=te curioas[ li se
]nf[\i=eaz[ ochilor. D[sc[lime de prin toate jude\ele de la catihe\ii
desfiin\a\i, p[rin\i, preo\i =i \[rani, lume tot b[rboas[, =edea ]ngr[m[-
dit[ pe iarb[ ]n a=teptarea zilei urm[toare.
III. LA IA+I, SEMINARIST +I DIACON
Ia=ul se ]ntinde ]n albia f[cut[ de c`teva dealuri rotunde, dar mai

ales ]ntre pov`rni=ul Copoului =i valea b[tut[ a =erpuitului Bahlui.
Dac[ dealurile sunt lutoase, rùl alunec[ g[lbui =i murdar printre glo-
duri. Mla=tini mari, ]nc[rcate de trestii, se str`ng ]n valea exterioar[,
=i odat[ cetatea domneasc[ era ]nconjurat[ feudal de un sm`rc.
Dealurile mai joase sunt pres[rate cu vii, dar mai ]n sus se str`nge neg-
riciunea unor adev[rate p[duri. Intrat deodat[ ]ntre aceste dealuri sau
ridicat pe un d`mb, c[l[torul se afl[ ]n fa\a unei priveli=ti m[re\e. }n
jurul celor patru turle ale Mitropoliei, ce par colosale, un ora= feeric se
lunge=te ]n patru labe. Din cauza r`pelor, zidul cel mai scund pare
fort[rea\[, turla unei bisericu\e, turn medieval. M`n[stiri cu clopotni\e
\uguiate ]nconjurate de forturi se albesc pe dealurile ]nconjur[toare.
C`nd te cobori ]n ora=, n[luca se spulber[. Versurile lui Bolintineanu:
Asupra cet[\ii se-nal\ trist[toare
Vechi turnuri cu form[ ]nsp[im`nt[toare:
Ca geniuri triste cetatea domnesc
nu mai sunt adev[rate, =i c[l[torul r[m`ne ]ntr-un mare sat cu vechi
biserici =i cu un t`rg ]n care vestigiile unei arhitecturi mai nobile sunt
prada celei mai ude ruine. Totu=i, ]n vremea domniei lui Mihai Stur-
za =i a celor dou[ domnii ale lui Grigore Alexandru Ghica, Ia=ul
ajunsese la ]nf[\i=area lui cea mai caracteristic[ =i la apogeul de la
care apoi se pr[bu=ea repede. Pe margini este un adev[rat sat cu drum
b[tut, nepietruit =i pode\e ]naintea por\ilor, cu locuin\e merg`nd de
la bordeiul c[zut pe-o r`n[ p`n[ la casa gospod[reasc[ cu ograd[
]nconjurat[ de uluci bune, cu acoperi= de olane =i ]nfrumuse\at[ ]n
fa\[ de un fronton rezemat pe dou[ coloane ionice v[ruite. Pe drum
60 G. C[linescu
trec, ca la \ar[, vaci, cìni, or[t[nii, =i duminica pe un maidan un

dulap se ]nv`rte=te la \`rliitura unui taraf de l[utari ]mbr[ca\i ]n largi
ve=minte orientale. Portul s[tesc se amestec[ cu =alvarii, ia cu scurteica
]mbl[nit[, =i o caret[, ]nd[r[tul c[reia st[ m`ndru un arn[ut g[it[nat,
arat[ c[ pe aici sunt boieri mari. Mai spre inim[ ogr[zile se ]mpu\i-
neaz[ =i dughenele ]ncep s[ se str`ng[ unele ]n altele. T`rgul e mai
]ndesat, mai ora=, dar marele num[r de jidovi s[raci cu caftane negre
]l \ine ]ntr-o mizerie de ghetou. }ntre poalele Copoului =i palatul dom-
nesc, a=ezat ]n marginea v[ii dinspre Bahlui, din strada L[pu=neanu
]n Strada Mare =i pu\in ]n bra\ul Str[zii de Sus, aspectele de ghetou,
de t`rg oriental se ]mperecheaz[ deodat[ cu viziuni de lux cosmo-
polit. Casele nu sunt m[re\e cum par, dar sunt nu rareori de o ele-
gan\[ remarcabil[, adev[rate hoteluri aristocratice pres[rate prin
maidane =i uneori ]ngr[dite cu ziduri, ca s[ se izoleze de prostime.
Ora=ul tot, ]n valea aceasta r`poas[, are aerul unei tabere asiatice, ]n
care, printre corturi murdare de zdren\e, se ridic[ corturile de m[tase
ale c[peteniilor. Aceste case aruncate aici ]n pust[, f[r[ nici o ra\iune
aparent[, ie=ite ca-n basm ]n mijlocul unei uli\e de c[tun, au linii cla-
sice, excesiv academice, p[r`nd totu=i din pricin[ c[ ]n loc de piatr[
se folose=te tencuiala =i varul. S[lile se ]ntrev[d enorme, ]nalte, put`nd
con\ine la serate, sub lumina r[muroaselor candelabre, un mare num[r
de dame ]n crinolin[ =i de oaspe\i. Totodat[, ]ns[, proptirea pe grinzi
a caturilor, construc\ia gr[bit[ =i cu materii f[r[ durat[ fac ca cl[dirile
s[ crape, s[ se macine, s[ alunece pe o parte, s[ capete, cu vremea,
]nf[\i=area de morman de zid[rie dup[ incendiu. Pe o uli\[ r[sare o
lung[ construc\ie de un singur r`nd, destinat[ ]n chip v[dit dugh-
enelor =i proptindu-se ]n stil italian pe un portic de pila=tri. }n alt[
parte apare gangul cu por\i, sprijinind deasupra un cat cu balcon.
}ns[ totul e ud, scorojit, gata la alunecare =i cr[pare. Coloane mari
vene\iene \in porticul unor mari pr[v[lii care au un aer prea vast =i
dezolat. Ambi\ia de a cl[di monumental colaboreaz[ cu materialul
sf[r`micios al locului =i d[ ora=ului ]nc[ foarte nou aspectul de imita\ie
de ruin[. Prea vasta Mitropolie crap[ de la ]nceput, palatul domnesc,
destul de vast, pare o cazarm[. N[scut peste un ora= de lemn de abia

de cur`nd, Ia=ul p[rea mai mult o tab[r[ pentru mai mult[ vreme a
unei cur\i venite c[lare =i ]n vehicule. Dealtfel, =i ]n Ia=ii =i ]n Bucure=tii
acelor vremuri careta e mai luxoas[ dec`t casa. Din cauza lipsei
caldar`mului, boierimea =i lumea mai r[s[rit[ merg, spre a sc[pa de
noroaie, numai ]n caret[ sau m[car c[lare. Slugile ]nse=i ale cur\ilor
fac la fel. Numai prostimea tras[ dinspre sate mai calc[ cu picioarele
pe uli\ele cu grinzi de lemn aruncate una l`ng[ alta ca ni=te pode\e.
La bizareria arhitectonic[ se adaug[ ]mpestri\area popula\iei. Aci e
curtea =i protipendada, alc[tuit[ din boieri de o bog[\ie nemaipomenit[,
st[p`ni de mo=ii ]ntinse, cu numeroase sate, unii din ei nobili austrieci
=i ruse=ti totodat[, un fel de mici domni ei ]n=i=i, cu curte =i \igani.
Boierimea aceasta e ]n genere ]nstr[inat[, vorbind mai mult fran\uze=te
ori m[car grece=te. Contactul cu Occidentul, mai ales indirect, prin ru=i,
le d[ grandomanii. Cu ]naintarea veacului vin bonjuri=tii, care, cu bune
inten\ii patriotice, accentueaz[, din n[zuin\a progresului, nota europe-
neasc[. +i prin fugi silite, dar =i prin chem[ri, un stol de imigra\i ]n
frunte cu cet[\eni de confesie mozaic[ se las[ asupra t`rgului. Dac[
cei din urm[ sunt zarafi, cr`=mari, negustori de toate lucrurile trebui-
toare =i netrebuitoare, pentru marele lux cerut de o boierime bogat[,
lacom[ de petreceri, vin nem\i, unguri, italieni, greci, francezi. Clasa
burghez[ e aproape exclusiv str[in[. Cofetarii sunt italieni, bacalii greci,
careta=ii nem\i, croitorii francezi. Hotelurile se numesc preten\ios Hotel
Petersburg, Hotel de Italia, librari sunt, de pild[, Bell =i Henig, coif-
feur este Alexandre... de Paris. Num[rul francezilor e at`t de mare
=i fran\uzismul at`t de ad`nc, ]nc`t la restaurante se servesc dejunuri
franceze cu personal autentic. Numeroase nume galice st[ruie ]n ora=
p`n[ acum. Uli\ele mizerabile sunt str[b[tute ]n sus =i ]n jos de echipa-
je str[lucite, ]n care apare luxul cel mai parizian, tr[surile se \in =ir
una l`ng[ alta, iar Copoul este un fel de Bois de Boulogne ]n drum
spre Cr`m. Nu rareori tinerii =i femeile din boierime au ]mbr[c[minte
autentic parizian[, unii ]ng[duindu-=i luxul de a merge ]n capitala
Fran\ei cu tr[sur[ proprie. Aceast[ ]mpestri\[tur[ a mers cresc`nd
62 G. C[linescu
spre jum[tatea veacului, alung`nd din ce ]n ce mai mult nota orien-

tal[ =i ad`ncind cosmopolitismul. C`nd, cu vreo trei ani ]nainte de
desc[lecarea lui Creang[ la Ia=i, Saint-Marc Girardin vizita principa-
tele, el r[m`nea uimit de luxul nebun trec`nd ]n carete pe uli\e de
sat, de saloanele ]n care toat[ lumea vorbea fran\uze=te =i ]n care
numai robii \igani, tologi\i pe jos, prin anticamere, aminteau francezu-
lui c[ se afl[ l`ng[ Bahlui.
Descinderea lui Creang[ ]n v`rst[ de 15 ani (dac[ s-a n[scut ]n
1839) la Ia=i ]n 1855, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica =i pu\in
dup[ ocupa\ia ruseasc[ \arist[, propagatoare de joc de c[r\i =i
frivolit[\i, are valoarea unui simbol. Dac[ el ar fi avut de atunci inten\ii
literare, e foarte probabil c[, \[ran, n-ar fi avut cui s[ le ]mp[rt[=easc[.
De fapt, el nu tr[gea ]n ora=, ci ]ntr-o lume cu totul exterioar[, prin-
tre d[sc[limea =i popimea de origine s[teasc[. Ora=ul nu-l va fi cuno-
scut de aproape dec`t ]n partea \[r[neasc[ cu cr`=me =i ciubotari ca
la F[lticeni. Popimea era incult[, iar c[lug[rimea, ]n mare parte, greci-
zant[. T`n[rul seminarist n-ar fi putut s[ se apropie nu numai de
boierimea grandioas[ =i fran\uzit[, dar nici m[car de scriitorii vremii,
pe care nici nu se =tie de i-a cunoscut m[car din auzite. Russo, Negru-
zzi, Alecsandri, de=i mari cultivatori ai geniului popular, erau boieri,
tr[ind ]n sfera lor, f[r[ contact real cu clasa de jos. Folclorismul cam
]ng`mfat al lui Alecsandri este una din acele nobile condescinderi aris-
tocratice, de soiul filantropiei doamnelor, care, departe de a frater-
niza cu fiin\ele ocrotite, \in s[ accentueze ordinea nemi=cat[ a socie-
t[\ii. La Ia=i mai exista o clas[, a profesorimii, alc[tuit[ mai ales din
ardeleni, dar aceasta se ]ndrepta spre clasa de sus, =i un Maiorescu,
peste c`\iva ani, sare de-a dreptul din \[r[nime, peste d[sc[litul tat[lui,
]n sfera marilor saloane =i a partidei aristocratice. A=adar, Creang[
nu avea s[ g[seasc[ ]n Ia=i nimic din ceea ce convenea spiritului =i
demnit[\ii lui de \[ran, =i e de b[nuit c[ ochii lui au fost ironici pen-
tru ceea ce vedeau de departe. A=a-zisa modestie, ironica protes-
tare de prostie, de \[r[nie, umilirea sarcastic[ ]n fa\a boierilor
trebuie s[-=i aib[ ]nceputul ]n ace=ti ani (25, 111, 204).
La Socola fusese cam cu dou[ decenii ]nainte gr[dina principelui,

deschis[ pentru public, cu sere, \`=niri de ap[, f`nt`ni, cascade, leb-
ede pe lac. Boierimea ]ns[ o p[r[sise, prefer`nd Copoul. La Socola
era ]nc[ de mult seminarul la care se ]nscrisese Creang[ =i avea renu-
mele de a avea profesorii cei mai ]nv[\a\i din lume. }ntr-adev[r, cor-
pul didactic era alc[tuit mai ales din c[rturari de peste mun\i, din
Banat =i Bucovina, =i pe aici trecuser[ Fabian Pop, Vasile Pop,
C`mpeanu, Damaschin Bojinca, Procopovici, Nasiovici, Mandicevschi,
Dimitrie Stoica, Gheorghe Vida, Vladimir Sohupan. Totu=i, unii pro-
fesori, precum Lupu David, Ol[rescu, Veniamin Popescu =i chiar ves-
titul Isaiia Teodorescu, sunt socoti\i de calitate inferioar[. Din corpul
clericilor, cei mai de seam[ sunt Scribanii Neofit Scriban, profesor
la seminar =i autor de manuale, protosinghelul Teoctist Scriban, iar[=i
profesor, p`n[ la 1856, =i arhiepiscopul Filaret Scriban, rector al sem-
inarului p`n[ la Unire, deci ]n vremea mergerii lui Creang[. Despre
petrecerea fiului Smarandei la Socola se =tiu pu\ine lucruri =i se pot
b[nui c`teva. Este ne]ndoielnic c[ timpul petrecut la catihetul din
F[lticeni i-a fost socotit lui Creang[, ca =i altora, drept un an bun de
studii. Cursul ]ntì era de patru ani, =i ]n total trebuiau opt ani de
frecven\[ pentru cine voia s[ ia un atestat plin. Dasc[lii de pe la
catihe\ii desfiin\a\i au fost ]nscri=i ]n clasa a doua, fiindc[ altfel nu s-ar
l[muri cum ]n 1858, dup[ trei ani de studiu, Creang[ cap[t[ certifi-
cat de absolvirea cursului inferior de patru ani (228). }n clas[ el avea
colegi humule=teni, pe Zaharia lui G`tlan ]n r`ndul ]ntì, dar =i rude,
deoarece un atestat se d[ ]n aceea=i vreme =i clericului Constantin
Creang[ (228), acela, nici vorb[, care mai t`rziu ]l va suplini la catedr[
(224). }n banc[ =edea ]ns[ cu Gh. Ien[chescu, fiu al unui polon =i al
unei rom`nce, devenit apoi tovar[= nedesp[r\it al lui Creang[ ]n timpul
vie\ii povestitorului =i dovedindu-se la urm[ un josnic invidios (95).
La seminar se predau mai cu seam[ materiile teologice, cu profesori clerici:
catihisul, istoria sf`nt[, istoria bisericeasc[, liturgica, introducerea ]n
teologie, dogmatica, pastorala, c`nt[rile =i tipicul bisericesc (228).
Printre c[r\ile lui Creang[ se g[seau mai t`rziu: Sfin\ita istorie a Noului
64 G. C[linescu
Testament de Hristofor Scriban, Istoria bisericeasc[ pe scurt de Filaret

Scriban, Manual de tipicul sau formularul slujirei de Dumnezeu de
protosinghelul Melhisedec, Sfin\ita ermineutic[ de Filaret Scriban =i al-
tele, c[r\i ap[rute ]ntre 1854 si 1859. Se ]nv[\au ]ns[ =i materii laice,
precum aritmetica, pentru care seminarul v`nduse lui chirie Creang[
cu 6 lei un manual, gramatica rom`n[, geografia veche =i nou[, istoria
patriei, retorica, =i chiar limbile elin[ =i latin[. Pentru acesta din urm[,
Creang[ ]=i cump[rase cu 22 de lei =i 20 de parale o Gramatic[ latin[
de profesorul Dimitrie Stoica, de la acel seminar, =i fiindc[ se vede c[
colegii aveau obi=nuin\a s[-=i fure c[r\ile ]ntre ei, chirie Creang[
amenin\a ]n scris pe o pagin[ c[ cine o va lua urma s[ fie afurisit cu
tot neamul lui, ]n vecii vecilor, amin (234). Despre via\a de la semi-
nar Creang[ n-ar fi avut, dup[ spusele unora, amintiri bune (217).
To\i profesorii l-ar fi b[tut, =i mai cu seam[ un c[lug[r firav, cu barb[
rar[, care, nemul\umit de progresele lui la c`nt[rile biserice=ti, l-ar fi
apucat des de chic[, r[sucindu-l bine =i izbindu-l de ce nimerea. Apoi
Creang[ n-ar fi ]n\eles nimic, =i toat[ ]nv[\[tura i s-ar fi p[rut o
bezmeticeal[. Aceste m[rturisiri, dac[ s-au f[cut, nu trebuie luate
prea ]n serios. Creang[ va c[p[ta ]n acest ora= boieros obiceiul de a
se prosti singur, de a se mustra de \[r[nie, de a se preface c[ pricepe
=i nu prea. Este o =iretenie \[r[neasc[, un fel de ironie pentru boieri
=i uneori o satir[ acoperit[ a =colii vechi. C[ Ion Creang[ ]n\elegea
foarte bine =i c[ era privit pestetot ca un =colar eminent, stau m[rturie
notele lui. }n seminar, bun[oar[, era eminent la catihis, istoria sf`nt[,
liturgic[, teologie =i pastoral[, =i bine la toate celelalte.
Creang[ urm[ dar trei ani ]n seminar, ]mplinind cursul inferior de
patru ani. }n vacan\e se ducea acas[, ]n Humule=ti, a=a e probabil,
unde n-avea lucruri prea ]mbucur[toare de v[zut. Smaranda era bol-
nav[ =i ]mpov[rat[ de copii, tat[l, poate, =i el bolnav =i c`rtitor pen-
tru prea marea cheltuial[. De vreme ce putea s[ ias[ pop[ =i mai
cur`nd, nu e de g`ndit c[ cineva, fie =i Smaranda, i-ar fi dat ghes s[
stea opt ani la seminar. Dealtfel, lui Creang[ cartea mult[ nu-i place.
Ca \[ran, el nu va avea niciodat[ voluptatea c[rtur[reasc[, pasiunea
erudit[. Judecata lui e cea simplist[ a oric[rui om de \ar[: dac[ ai

priceput ceva cu mijloace pu\ine, e de prisos s[-\i pierzi vremea cu
c[r\ile. Creang[ credea c[ pricepuse tot a=a de bine ca =i ceilal\i, ba
chiar sim\ea o bucurie l[untric[ de a-=i ]nt[ri observa\ia c[ cei mai
c[rturari erau mai ]nc`lci\i =i mai pro=ti dec`t el. Creang[ e tipul opus
]nv[\atului, este omul de bun-sim\, limpede la minte dac[ nu i se-ncurc[
de=tept[ciunea cu prea multe lucruri, gata de a deveni autodidact
prolix =i z[p[cit de ]nva\[ ceea ce nu-i trebuie. }n vara anului 1858,
la 28 sau 30 iunie, +tefan a Petrei Ciubotariul moare pe mo=ia F[cu\i
din jude\ul Ia=i, unde avea sem[nat p[pu=oi, =i Creang[, ca frate mai
mare al orfanilor, r[m`ne un soi de cap al familiei. Atunci el se hot[r[=te
s[ renun\e la al doilea curs =i s[ se fac[ diacon, ]n care scop ]nainteaz[
onorabilului comitet al Seminariei centrale o l[cr[m[toare suplic[,
cer`nd a i se slobozi cuvenitul atestat c[ cu agiutoriul proniei am s[v`r-
=it cursul de patru ani ]n aceast[ seminarie; pentru care datoriu s[nt a
mul\[mi lui Dumnezeu =i ]nv[\[torilor mei. Nu mai putea r[m[ne
pentru a trece =i ]n cursul al doilea, din cauz[ c[ p[rintele meu s-au
s[v`r=it din via\[, la iunie ]n 30 de zile, precum al[turata m[rturie
adevere=te; =i maica me este bolnav[ de patru ani =i cu 7 copii to\i mai
mici dec[t mine; ]nc[ =i cu o ]ns[mn[toare datorie d[e] 1.600 lei, ne
av[nd cu ce pl[ti, fiind ]n cea mai mare s[r[cie! ba ]nc[ din cauz[ c[
tat[l meu nu au murit la locul na=terii lui, nici de bir nu este scutit;
pentru care cu o mare am[r[ciune, abie [=i poate c[p[ta hrana din-
tr-o zi p`n[ ]ntra alta; de unde nici eu nu mai am n[dejde de a m[
mai pute ajuta (228). Formalnicul atestat l-a c[p[tat ]nainte de
Cr[ciun, la 12 decembrie 1858. De acum, ]n a=teptarea c[s[toriei =i a
hirotonisirii, Creang[ trebuie s[ fi stat pe acas[ la Humule=ti, pe l`ng[
mam[-sa. De ce, ]ns[, t`n[rul cleric nu s-a ]nsurat ]n sat la el sau prin
]mprejurimi? Lucrul se poate l[muri ]n dou[ chipuri: ori nu se ]nvoia
cu nici o fat[ din sat, sau, ]nvoindu-se, nu vedea vreo biseric[ cu loc
vacant, ori g`ndea acum s[ se a=eze la ora=. }n c[s[toria ce-a urmat a
lui Creang[ n-a intrat oricum nici un factor sentimental, cum nu intr[
]ndeob=te ]n chestiunile acestea, ci numai o socoteal[ profesional[.
66 G. C[linescu
Pe Sm[r[ndi\a, fata popii de la Sf. Nicolai de sub deal, Creang[ pare

a fi v[zut-o mereu cu ochi gale=i, de luat n-a luat-o pentru c[ dac[
b[tr`nul p[rinte nu murise chiar de acum, urma=ul fusese hot[r`t de
al\ii de vreme ce botezul Ilenei la 12 noiembrie 1858 ]l oficia preotul
Teofan Foc=a. Clericul era deci ]n c[utarea unei biserici cu fat[ de
m[ritat. Era ]ns[ prea detot t`n[r, av`nd dup[ socoteala lui abia 21
de ani. Cu trei ani mai ]nainte, la F[lticeni, avusese sup[rare din pric-
ina lipsei de barb[ =i must[\i, de=i se ungea seara cu seu amestecat
cu muc de lum`nare =i alun[ ars[. Un portret din vremea diaconiei,
de peste c`\iva ani, ni-l arat[ ]nc[ sub\irel, prelung la fa\[, cu mus-
ta\[ fin[ =i b[rbi\[ tuns[, ghicindu-se b[laie, ]nspr`ncenat =i cu
c[t[tura p[trunz[toare, =iret ]n col\ul buzelor =i jovial. T`n[rul cleric
e foarte chipe=, =i \inuta lui toat[ e de-o uimitoare elegan\[ viril[,
amintind prin rela\ie ging[=ia or[=eneasc[ a surorii Elena. Prin 1859,
]n var[, clericul umbla iar[=i teleleu prin Ia=i ]n c[utarea unui rost,
de=i venise poate chiar din ianuarie (234). Acum se petrecuse un even-
iment care hot[r`se soarta Ia=ului =i, indirect, poate =i a lui Creang[.
Prin unirea principatelor, domnul Alexandru I. Cuza a=ez`ndu-se la
Bucure=ti, marea boierime =i oricine voie=te a juca un rol ]n via\a pol-
itic[ alearg[ ]n capitala Principatelor Unite. Exodul, f[cut cu toate
mijloacele de locomo\ie, a fost puternic =i repede, fiindc[ popula\ia
Ia=ului sc[zu numaidec`t. Apoi se ref[cu, spre a r[m`ne sta\ionar[
mult[ vreme, dar cu alte elemente. Mo=ierii, c`nd nu stau la \ar[, pleac[
acum de-a dreptul la Bucure=ti, ocolind Ia=ul, unde se las[ ]n goluri
elemente de la \ar[ =i alt val de str[ini. Via\a cultural[ =i chiar veleit-
atea de lux =i aristocra\ie nu sc[zur[ numaidec`t, ba, dimpotriv[, pen-
tru c`tva timp p[rur[ sporite. Noul stat crea =coli =i institu\ii, =i clasa
d[sc[leasc[ lua locul boierimii salonarde. Cur`nd se va ]ntemeia aici
Junimea cu membri din aristocra\ia mai m[runt[ =i intelectual[ =i
cu foarte mul\i profesori. Dup[ vreo cincisprezece ani de la Unire
]ncepe s[ fug[ totu=i =i elita cultural[, din trebuin\a unei activit[\i la
centru. Ora=ul decade atunci vertiginos, se provincializeaz[, =i popu-
lat ]n mic[ m[sur[ cu rom`nii nevoi\i s[ stea acolo prin obliga\ia slu-
jbei, el devine propriu-zis un ora= de prip[=i\i, ]n care c`\iva intelec-

tuali r[t[ci\i mai ]ncearc[, nu f[r[ izb`nd[, continuarea unei tradi\ii.
Clericul Creang[ se re]ntorcea la Ia=i tocmai ]n clipa ]n care ]ncepea
era profesorilor =i a noii burghezii liberale. Acum un \[ran ca el ]=i
g[se=te ]n ora= semeni printre popi, ]nv[\[tori, profesori, =i s[lile de
curs deschise oricui \in locul saloanelor ]n care n-ar fi putut intra. }nscri-
erile lui pe la felurite =coli vin =i dintr-o pl[cere de cet[\ean de clas[
nou[ de a intra pestetot, de a se sim\i om. C`nd via\a politic[ a noului
principat se va ]ncepe aici aprins[, Creang[ va fi ]nt`lnit prin s[lile de
]ntruniri, vorb[re\ =i mu=c[tor =i fire=te =i, ]n tab[ra liberal[. Anecdota
spune c[ preotul Ivanciu, care-l cuno=tea, ]nt`lnindu-l ]ntr-o zi, i-ar fi
zis:
M[i b[iete, nu-i p[cat de tinere\ele tale s[ umbli a=a teleleu?...
Mai bine te-ai ]nsura =i-ai intra ]n r`ndul oamenilor.
Creang[ m[rturisind c[ n-are bani, p[rintele Ivanciu ]i puse un
pitac de zece parale ]n palm[. Juc`nd mai departe gluma preotului,
clericul, =ugub[\, scuip[ ]n moned[ ]n chip de afacere bun[, o puse
]n pung[ =i zise hot[r`t:
Noroc s[ dea Dumnezeu, p[rinte, de-acu m[ ]nsor!
Hai cu mine ]n pe\it! ar fi zis p[rintele apuc`ndu-l pe Creang[
de m`n[ (6).
Aceast[ bufonerie era un chip al popii Ivanciu de a ]mp[rt[=i
t`n[rului c[-i g[sise o fat[, pe care poate ]nsu=i Creang[ pusese s[ i-o
caute, a=a cum se obi=nuie=te. Ald[ma=ul pe care-l b[ur[ ]nainte de a
se ]nf[\i=a viitorului socru dovede=te c[ afacerea fusese ]ncheiat[ prin
vorb[. Socrul era p[rintele Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfin\i,
iar viitoarea mireas[, o feti\[ de 1415 ani, care nu se =tie cum era,
dac[ pl[cu sau nu clericului blond. Oricum, din ]nclina\ie n-o lua,
fiindc[ motivul de c[petenie al c[s[toriei era ]ndeplinirea formalit[\ii
premerg[toare hirotonisirii. Ca s[ par[ mai serios, Creang[ ]=i sporise
v`rsta cu un an sau cu mai mul\i, zic`ndu-se de 23 ani. Clericul pl[cu
]n orice caz economului Ioan Grigoriu, care era =i v[duv =i voia s[
scape de-o grij[ (200). Autoritatea bisericeasc[ d[du peciul, adic[
68 G. C[linescu
]nvoirea trebuitoare clericilor, la 22 august, iar la 23 august cununia

se f[cea, nuni fiind +tefan Botez =i consoarta sa, Zoi\a. Mai fusese
fa\[, ]ntre al\ii, =i sachelarul Constantin Agapi (100). Desigur c[ t`n[rul
ginere cu feti\a lui mireas[ s-au mutat ]n ograda bisericii socrului, ]n
ni=te c[su\e joase, ]n care, zicea el mai t`rziu, ]l r[zbea ploaia =i-l or-
bea fumul (6). Dup[ ce se bucur[ ]n tihn[ c`teva luni de binefacerile
c[s[toriei, Creang[ ceru la 19 decembrie s[ fie hirotonisit diacon, mai
sporindu-=i ]nc[ cu un an v`rsta, ca s[ par[ =i mai vrednic de luat ]n
seam[ (avea acum 24 ani, deci n[scut ]n 1835), prin aceast[ plin[ de
dignitate oficial[ peti\ie c[tre mitropolitul Sofronie Miclescu (68):
}naltpreasfin\ite st[p`ne,
Cliricul Ioan Creang[, plecat[ suplic[, ]naltpreasfin\ite st[p`ne!
Dup[ s[v`r=irea cursului inferior ce am f[cut ]n Seminaria cen-
tral[ a sfintei Mitropolii, posed`nd =i formalnicul atestat, potrivit
formelor totodat[ intr`nd =i ]n societate prin legiuit[ cununie cu fiica
sfin\i[e]i-sale iconomului Ioan Grigoriu, servitoriu la biserica Sfin\ilor
40 de Mucenici, tot de aicea din capitalie, pe l`ng[ al[tura[ta] aicea
formalnic[ m[rturie, de la biserica Sfintei Treimi tot de aicea din cap-
italie, plecat viind rog mila ]naltpreasf[in]\iei-voastre, pentru a po-
runci a me hirotonie ]n diacon; fiindu-mi v[rsta 24 ani trecu\i,
num[r`ndu-m[ ]n ordinul persoanelor biserice=ti liturgisitoare.
R[m[ind al ]naltpreasfin\iei-voastre preaplecat serv,
cliricul Ioan Creang[
Mitropolitul porunci dup[ uz s[ se fac[ duhovniceasca cercetare,
=i deci Ierothei protosinghelul, duhovnic, primi m[rturisirea lui
Creang[, g[sind c[ nimic nu se ]mpotrive=te hirotonisirii, raport`nd
de aceasta la 23 decembrie mitropolitului, care ]n aceea=i zi pofti pe
fr[\ia-sa Aghie Tripolese, adic[ pe Ghenadie +endrea de Tripoleos,
arhiereul titular, s[ hirotoniseasc[ pe cleric canonice=te. Ceremonia
se f[cu de c[tre arhiereu ]n ziua a doua de Cr[ciun ]n biserica Sf`nta
Paraschiva din T`rgul-Frumos, sub ochii t`rgove\ilor bucuro=i de
priveli=te, precum ne putem ]nchipui. Creang[ se va fi dus cu c[ru\a
ori cu tr[sura =i se va fi ]ntors a=ijderi, de ast[ dat[ diacon, drept

care, cunosc`ndu-i obiceiul, va fi ]ncheiat s[rb[toarea ]n petrecere
cu b[utur[ (68). Patru ani de zile el r[m`ne diacon la biserica unde
sluje=te socrul s[u. Diaconii erau pl[ti\i r[u =i nu prea bine v[zu\i de
preo\i. Creang[ are numai 700 de lei pe an leaf[, pe care, de la o
vreme, nici n-o mai prime=te regulat (194). Desigur ]ns[ c[ socru-s[u
]i d[dea ceva ]nlesniri. }n aceea=i vreme cu Creang[, sau nu cu mult
mai t`rziu, se diaconise =i colegul de banc[ Gh. Ien[chescu =i poate
=i al\i clerici din seria lui. Anecdota spune c[ nu mult dup[ hirotoni-
sire Creang[ =i cu Ien[chescu au plecat s[ dea singuri, f[r[ diaconi\e,
o rait[ pe la m`n[stiri =i c[ ]ntr-una din ele Creang[ cunoscu o t`n[r[
maic[ Evghenia, de neam boieresc, frumoas[, sprin\ar[ =i foarte
bogat[, cu care t`n[rul diacon ar fi av`nd c`ndva oarecare leg[turi.
Lucrul ]n sine nu e dovedit, spiritul anecdotei este probabil. Creang[
nu putea s[ \in[ ]n chip deosebit la o nevast[ luat[ din socoteli profe-
sionale, =i de-ar =i fi \inut, nestatornicia lui la femei =i ]n toate e o
latur[ a caracterului care i se dezv[luise ]nc[ din copil[rie. C[lug[ri-
\ele erau atunci ]n cea mai mare parte fete f[r[ voca\ie monahal[,
aruncate la m`n[stire din socoteli familiale. Vizit`nd V[ratecul, Ko-
tzebue r[mase uimit de ceea ce v[zu. Maicile tr[iau ]n case proprii
str`nse ]n jurul unei ogr[zi, posed`nd, cele mai avute, apartamente
cu mobile la mod[, argint[rie =i vase de por\elan. Cineva explic[ lui
Kotzebue c[ astfel tr[iau fetele de boier c[rora p[rin\ii nu le putus-
er[ da o avere mai mare drept zestre, cu g`ndul de a asigura viitorul
b[ie\ilor. Fire=te c[ fuga de la m`n[stire nu mai ]nsemna ]n aceste
condi\ii nimic scandalos, =i oric`nd o maic[ putea ie=i spre a se m[rita,
de g[sea cu cine. Din cauza aceasta m`n[stirile nu erau tocmai l[ca=uri
de pustnicie, =i Creang[ ]nsu=i m[rturise=te c[ ]nainte de a pleca la
Ia=i prinsese gust de c[lug[rie, afl`nd unele din tainele c[lug[re=ti
pe c`nd umbla vara cu b[ie\ii... dup[ bure\i. C[ diaconul Creang[
s-ar fi dus pe la m`n[stiri ]n scop de petrecere =i c[ ar putut avea
chiar =i unele aventuri sentimentale, fiind atunci un t`n[r pl[cut la
70 G. C[linescu
vedere, este un lucru ce poate n-a fost, dar care n-ar fi de mirare.
Creang[ mai \inea ]n chip deosebit =i la familie, =i nu mai poate fi
]ndoial[ c[ =i-a purtat potcapul nou prin Humule=ti, spre bucuria
Smarandei, prin Pipirig, =i pestetot unde avea rubedenii, inaugur`nd cu
jovialitatea-i cunoscut[ noua existen\[ =i chefuind cu tovar[=ii din sat.
De noua lui stare Creang[ nu fu mul\umit ]nc[ de la ]nceput, fi-
indc[-l vedem mi=c`ndu-se ca s[ scape din ea. O ceart[ se isc[ cu
socrul, care, zicea ginerele g`lcevos, nu-i d[ ]ntre\inerea pe un an,
cum a f[g[duit, l-a f[cut surugiu, r`nda=, a ]ncercat s[-l sugrume.
Dicasteria, c[tre care f[cu pl`ngere, l-ar fi \inut arestuit. }n fine, socru =i
ginere se ]mp[car[. Peste un an, la 19 decembrie 1860, diaconi\a d[dea
na=tere unui b[iat, Constantin. Starea de diacon era precar[, =i Creang[
se va fi g`ndit s[-=i gr[beasc[ ]naintarea, ]nscriindu-se la Facultatea de
teologie, care, ]n urma unui raport al lui Kog[lniceanu, se deschisese cu
mare solemnitate la 26 octombrie 1860. }n anul =colar 18611862
Creang[ este printre cei 14 studen\i care frecventeaz[ facultatea ]mpre-
un[ cu Gh. Ien[chescu, Gh. Posa, G. Erbiceanu =i al\ii (72). }=i d[duse
v`rsta de 24 de ani, n[scut, prin urmare, cam prin 1836.
Facultatea n-a mers bine =i dup[ ]nc[ un an de t`njal[, pe care nu
l-a mai urmat Creang[, se desfiin\eaz[. Creang[ se ar[ta oricum
nehot[r`t ]n determinarea viitorului. }n septembrie 1858 se ]nscri-
sese la =coala preparandal[ (179), f[r[ a o urma ]ns[, desigur din
lips[ de mijloace. }n a=teptarea g[sirii unei neveste, ]=i cump[rase ]n
ianuarie 1859 un Abécédaire pour la jeunesse =i o Mic[ gramatic[
francez[ (234). S[ se cultive? Nu prea. Creang[ nu ]nv[\a nimic f[r[
scop. Probabil ]n vederea continu[rii ]n alt chip a studiilor, a d[rii
unor examene. }n 1862 frunz[rise c[r\ile destul, =i, ]nc`ntat de ini\iere,
isc[lea ]n glum[ Le diacre Creangue (225). Se poate crede c[ diaconul,
de=tept, a priceput at`t din manualele lui c`t s[-l ajute ]n restul vie\ii
la dezlegarea unor r`nduri fran\uze=ti, dar, ]n ciuda tuturor gramatici-
lor =i manualelor de conversa\ie franceze =i germane, nu e cu putin\[
s[ fi ajuns la gustarea limbii franceze de vreme ce n-avea c[r\i
fran\uze=ti =i nici o no\iune de literatur[ francez[, =i cu at`t mai pu\in

a cunoa=te limba german[. El trebuie s[ fi avut despre aceste ele-
mente de cultur[ ceea ce cap[t[ orice =colar care a \inut o carte ]n
m`n[, oarecare no\iuni elementare. Dac[ e adev[rat c[ avea spre
b[tr`ne\e dic\ionare de aceste limbi ]n cas[, asta n-ar dovedi dec`t
c[ pentru compunerea manualelor sale didactice Creang[ era ]n stare
de munci ]n sudori la traducerea cu ajutorul vocabularului a articolelor
trebuitoare pe care le g[sea prin enciclopedii ]mprumutate (200). }n
martie 1863 Creang[ cere }naltpreasfin\itului st[p`n s[-i slobozeasc[
o carte de mutare la M`n[stirea B[rboiu, fiindc[ la Patruzeci de Muce-
nici n-o mai putea duce. Asta ]nseamn[ c[ se stricase r[u cu socrul.
Cu arhimandritul Chiril, egumenul M`n[stirii B[rboiu, ]ncheiase la
23 martie contract, dup[ care, ]n schimbul slujirii la acea biseric[,
avea s[ primeasc[ drept leaf[ 48 de galbeni cezaro-austrieci, num[ra\i
]n dou[ c`=tiuri la Sf. Gheorghe =i la Sf. Dumitru, un st`njen de lemne,
precum =i cas[ de locuit ]n ograda bisericii. La 19 =i la 31 aprilie ai
aceluia=i an, Creang[ este prev[zut ]n statele de plat[ ale slujitorilor
B[rboiului cu 1.500 lei leaf[ anual, f[r[ alte ]nlesniri, ceea ce las[ s[
se ]ntrevad[ c[ Ileana Creang[, so\ia, n-a cam voit s[ se despart[ de
tat[ =i c[, deci, Creang[ s-a ]nvoit din nou a sluji la B[rboiu, locuind
]ns[ la Patruzeci de Mucenici (194). Biserica B[rboiu, a=ezat[ ]ntr-o
ograd[ plin[ de iarb[ =i cu un turn sub\ire ]n poart[, e de un baroc
foarte original, tipic moldovean, care p[streaz[ la partea de jos trei
arcuri sprijinite pe patru coloane simple, ]nchipuind tradi\ionala tind[,
]ntr-un amestec bizar de stil occidental =i stil bizantin. Fa\[ de superi-
orii B[rboiului. Creang[ trecea drept diacon cu onest[ purtare, dar
aplecat la be\ie, cu to\i ceilal\i slujitori laolalt[. Din faptul c[ ]n iu-
nie 1864 diaconul nostru este mutat iar la B[rboiu de la Patruzeci de
Sfin\i se deduce c[ n-a stat mult la B[rboiu =i s-a ]ntors la biserica
socrului, care se afl[ pe strada cu acela=i nume, nu departe =i peste
drum de vechiul teatru =i de Universitatea de azi. Asta ]nseamn[ c[
]nc[ un an, din prim[vara anului 1863 p`n[ ]n aceea a lui 1864,
72 G. C[linescu
t`n[rul diacon ]=i puse frù gurii =i r[bd[ pe socru. Dup[ alte =tiri,
]nc[ din iunie 1864 se afla la Golia, venit acolo poate din toamna lui
1863. De acolo, p`n[ ]n 1866, a trecut ]n alt[ parte (236). Dar c[ nu
suferea pe socru, se vedea dintr-aceea c[, pe dat[ ce ]mprejur[rile ]i
]ng[duie, fuge iar la B[rboiu. }mprejur[rile acelea sunt u=or de ghic-
it. La 8 octombrie 1863 Titu Maiorescu fusese numit director al =colii
preparandale ]n locul lui Anton Velini, sub direc\ia c[ruia =coala
ajunsese a nu mai atrage dec[t trei concuren\i. De aceea cursurile
]ncepur[ abia la 8 ianuarie 1864, c`nd se prezentar[ 23 de concuren\i,
dintre care numai unul se retrase. Printre ei se aflau Ion Creang[ =i
Gh. Ien[chescu.
IV. CREANG{ INSTITUTOR
Titu Maiorescu n-avea dec`t 22 de ani c`nd, la 4 decembrie 1862,
sosea la Ia=i ca profesor la Universitate =i director al Liceului Na\ional.
Acest t`n[r cu studii temeinice ]n str[in[tate avea de pe atunci fiziono-
mia care st`rne=te cultul =i ura. Elegant ]n redingota lui neagr[, cu
acela=i barbi=on ce-i d[ o v`rst[ abstract[, etern[, cu o privire calm[,
sociabil[, dar pe deasupra veacului, Maiorescu este chiar de la ]nceput
exponentul profesorimii culte de purt[ri aulice, care ]nlocuie=te vechea
clas[ boiereasc[. Este rece =i totu=i fratern, are toate darurile
c[peteniei. Activitatea lui la Ia=i a trebuit s[ fie la ]nceput a=a de ab-
sorbitoare =i de frenetic[, ]nc`t ]n ace=ti ani el n-a f[cut nici o ]nsem-
nare zilnic[, a=a cum obi=nuia. Reputa\ia lui fu deopotriv[ mare ]n
sfera conduc[toare =i ]n public. C`nd Odobescu se hot[r] s[ reorgan-
izeze =coala preparandal[, se g`ndi deci, ]n chip firesc, la Titu Maio-
rescu. +coala preparandal[ era un fel de institut, premerg[tor =colii
normale, care-=i propunea s[ dea oarecare preg[tire pedagogic[ vii-
torilor dasc[li. Institu\ia mersese prost sub Velini =i fiindc[ cursi=tii n-
aveau nici m[car patru clase primare, dar =i din lipsa de program
serios =i profesori preg[ti\i. Profesorii vremii nu predau, ci propuneau
c[r\i, =i cutare ]nv[\[tor nu putea pune note =colarilor la biografiile
domnilor rom`ni pentru c[ elevii n-au avut pe ce s[ ]nve\e (179).
Cursul era numai de un an =i se preda pedagogia de c[tre un profe-
sor care n-o =tia unor ascult[tori care n-o ]n\elegeau, =i =tiin\ele nat-
urale, dup[ clasific[rile lui Linnè. Director, administrator, profesor de
cele dou[ materii =i autor didactic era acela=i obscur Velini. Titu Maio-
rescu e ]nsp[im`ntat =i nu se sfie=te s[-=i spun[ neted impresia: Cine
74 G. C[linescu
a cunoscut institutul preparandal de mai ]nainte =tie c[, departe de a

exagera, noi n-am marcat ]nc[ destul ]njosirea nivelei de cultur[ cam-
ciadal[ pe care se aflau acei iluminatori ai poporului rom`n. T`n[rul
profesor examinase, ca membru al comitetului de inspec\ie =colar[, ]n
1863, un candidat la postul de ]nv[\[tor =i acesta, ]ntrebat ce fel de V
este acela cu care scrie verde (scrisese cu majuscul[), dac[ e mare sau
mic, r[spunsese c[ e de mijloc (125).
}n a=teptarea candida\ilor, care erau pu\ini ]n toamn[, Maiorescu
g[si cu cale a face numaidec`t o c[l[torie la Berlin, spre a se informa
asupra organiz[rii =colilor de acest soi ]n Occident =i a da o r`nduial[
institutului, unde nu g[sise nici un program stabilit. Examin`nd ]ns[
realitatea, care se compunea din candida\i cu c`teva clase primare, abia
=tiind s[ scrie =i s[ citeasc[, Maiorescu se ]ncredin\[ c[ organizarea
=colilor din Fran\a =i Prusia era excelent[ pentru state civilizate, cum
sunt Prusia =i Fran\a, dar imposibil[ pentru treapta de cultur[ semibar-
bar[ a societ[\ii noastre. De aceea, despre\uind din ad`ncul inimei
toate programele teoretice, care pe h`rtie sunt frumoase, dar ]n reali-
tate se produc numai ca ni=te caricaturi din \eri str[ine, crezu de da-
toria lui a ]ncerca mai ]ntì ]n practic[ un mod de ]nv[\[m`nt adaptat
la =coalele noastre, =i a propune numai dup[ experien\a complet[
c`=tigat[ din cursul de doi ani ceea ce va fi aflat c[ este bun pentru
]nv[\[m`ntul primar =i c[ se va putea ]nr[d[cina ]n poporul nostru
(9).
La 8 ianuarie 1864 cursurile Institutului pedagogic de la Trisfet-
ite din Ia=i se deschid cu urm[torul program: Titu Maiorescu preda
principii de educa\ie =i mai ales de instruc\ie, cu privire deosebit[ la
metodele at`t generale, c`t =i speciale, trei ore pe s[pt[m]n[, metod-
ica gramaticii rom`ne, adic[ gramatica elementar[, cu instruc\ii
pedagogice la tot pasul despre modul cel mai ra\ional de a explica
=colarilor, trei ore pe s[pt[m`n[. Theodor Burada preda muzica vo-
cal[. Afar[ de aceasta preparanzii mai fur[ obliga\i s[ asculte un curs
de psihologie popular[ de trei ori pe s[pt[m`n[, pe care-l \inea tot
Maiorescu, =i la care nu erau ]ndatora\i a depune examen. Simplu
era programul, dar pentru ni=te feciori de \[ran de soiul lui Tr[snea
el era destul de greu, =i Creang[ ar fi m[rturisit c[ la ]nceput nu prea
]n\elegea bine (217). A trebuit r[bdare mult[ din partea lui Maiores-
cu =i limpeziciunea ce-i era caracteristic[ pentru a introduce pe ni=te
absolven\i de =coal[ primar[ ]n tainele psihologiei =i ale pedagogiei.
De fapt, preparanzii n-aveau =tiin\[ mul\umitoare de carte =i nu =tiau
s[ se exprime cum trebuie, =i silin\a directorului merse mai ales ]n
aceast[ direc\ie. Institutul, c[ruia Maiorescu ]i propunea numele de
+coala normal[ Vasilian[ de la Trei Ierarhi din Ia=i, se afla ]n ograda
vestitei biserici din Strada Mare. O zvelt[ clopotni\[ cu ceas se afla
atunci ]n poart[, sem[n`nd cu turnul Goliei, av`nd adic[ bolt[ jos,
dou[ ]nalte r`nduri sprijinite pe fal=i pila=tri =i false coloane, ]n sf`r=it,
un al treilea r`nd mai scurt, acoperit cu o c[ciul[ de tabl[ ]n stil ba-
roc lipovenesc. La dreapta clopotni\ei, cum intrai din strad[, era in-
ternatul =colii pentru cei care veneau din provincie =i a c[rui mobil[
se compunea sub Velini din paturi de fier, cu saltele de paie, mese de
tei de un cot p[trat, scaune f[r[ sp[tare, =fe=nic de alam[ =i patru
lighene de lut cu ibricele lor. }n acest internat rustic Creang[ n-a stat,
el, care avea locuin\[ =i nevast[. }n ograda bisericii se afla totodat[ =i
=coala primar[ de la Trei Ierarhi, a c[rei clas[ I avea trei sec\iuni.
Maiorescu g[si nimerit s[-=i fac[ din ea o =coal[ de aplica\ie, =i astfel
preparanzii, spre a se deprinde cu predarea, fur[ ]ns[rcina\i s[ \in[
disciplina =colarilor ]n cele =ase clase =i s[ asiste la lec\ii. Deosebit de
aceasta, spre a-i deda la scris =i la limpedea exprimare, directorul ob-
lig[ pe preparanzi s[ redacteze acas[ observ[rile pedagogice f[cute
la curs asupra regulilor gramaticale. Directorul lua apoi aceste com-
puneri, le critica sub raportul stilului =i al ortografiei =i le ]napoia
]ndreptate. El st[ruia asupra bunei g`ndiri, a ordinii ]n caiet, a or-
tografiei. Ca s[ deprind[ pe viitorii ]nv[\[tori cu buna citire =i cu anal-
izarea pe loc a ortografiei, directorul le f[cea o or[ pe s[pt[m`n[
dictando la tabl[ =i-i punea s[ recite fabule. Astfel a urmat p`n[-n
var[ Creang[, fiind =colar ]n zilele de lucru =i slujitor al bisericii dumi-
nica. }nv[\[m`ntul lui Maiorescu se potrivea cu firea lui =i trebuie s[-
76 G. C[linescu
i fi produs entuziasm. Creang[ \inea la limpeziciune =i la simplitate =i

se v[ieta la toat[ lumea c[ e greu de cap =i nu-n\elege. }ns[ lucrurile
elementare el le ]n\elegea prea bine =i ]n fundul sufletului s[u \[r[nesc
era plin de mul\umire. Ca to\i oamenii cu capul s[n[tos, ]ns[ lipsit de
complexitate, el e ]nclinat s[ vad[ bezmeticeal[ acolo unde mintea
sa nu p[trunde. }nc`t Maiorescu ]i va fi produs ]nc`ntare nu prin =tiin\a
pe care nu g[sea cu cale s-o dezv[luie, ci prin populariz[rile sale,
prin arta de a trata probleme ]nalte pe ]n\elesul tuturor. De fapt, Maio-
rescu nu se putea ]n=ela asupra adev[rului c[ trat`nd o =tiin\[ pe
]n\elesul nepreg[ti\ilor ]nseamn[ a renun\a la ea. }ns[ el f[cea cu pre-
paranzii o bun[ =coal[ primar[, cu citire, scriere, compunere, analiz[
gramatical[, ceea ce se cerea deocamdat[ ]ntr-o \ar[ semibarbar[ =i
camciadal[, sub titlurile pompoase de pedagogie =i stilistic[. Creang[,
]nc`ntat, v[z`nd c[ ]n\elege, c[p[t[ ]ncredin\area c[ putea =i el pri-
cepe pedagogia, psihologia =i alte subtilit[\i, crezute numai de mint-
ea boierilor. O prezum\ie savuroas[ cuprinde de aici ]ncolo pe diacon,
care se crede foarte de=tept =i capabil s[ str[bat[ repede, s[n[tos, o
chestiune, =i c`nd voie=te s[ insinueze c[ un autor e z[p[cit simuleaz[
cu umor =i viclenie propria lui prostie, ]n care nu crede o clip[. Maio-
rescu n-a f[cut, nici vorb[, din Creang[ un om cult, dar ]n lucrurile la
m[sura lui, i-a dat ]ncrederea ]n valoarea expresiei netede =i i-a con-
firmat b[nuiala veche c[ autorii manualelor =colare, precum
M[c[rescu, erau ni=te pedan\i ]nc`lci\i. Directorul a =tiut s[-i opreasc[
pe preparanzi la scriere =i citire =i s[ nu-i atrag[ ]n aventuri nepotriv-
ite pentru v`rsta lor. Judec`nd dup[ stilul din cereri =i polemici,
Creang[, c[zut la 28 de ani pe panta erudi\iei, ar fi devenit un
Ca\avencu moldav. }n scopul de a folosi =i ]nv[\[torilor doritori de
]ndrumare pedagogic[, t`n[rul profesor \inu cursul de pedagogie ]n
ore libere de clas[ (203). La 6 sau la 7 mai 1864, institutorul Beiu
fiind mutat la Bucure=ti, se ]ncredin\[ suplinirea clasei I, sec\ia a II-a
de la =coala Trei Ierarhilor lui Creang[, probabil cu recomandarea lui
Maiorescu ]nsu=i, al c[rui elev eminent era, prin de=tept[ciunea lui
natural[ =i prin faptul c[ avea mai mult[ carte dec`t ceilal\i (60).
Creang[ declar[ a fi ]nceput institutoratul la 7 mai, dar ]n condica de

prezen\[ semn[tura lui e din 6 mai (224). }n sinea lui, Creang[ fu
foarte vesel, fiindc[ ]n iunie 1864, c`nd va fi luat ]ntìa leaf[, sim\indu-
se tare, p[r[si casa socrului =i merse la B[rboiu, unde prefer[ a sluji
f[r[ leaf[, numai pentru locuin\[. De acum ]ncolo, fiind slobod =i cu
rostul s[u, nu se va mai ]ntoarce la Patruzeci de Sfin\i, de unde putem
deduce c[ ne]n\elegerile conjugale trebuie s[ fi fost acum ]n toi. La 19
iunie =i 1 iulie 1864 se \inu examen solemn ]naintea comitetului de
inspec\ie =i a ]nalt presfin\itului locotenent de mitropolit Calinic Mi-
clescu. Creang[ iese ]ntìul la examen, =i la 29 iunie, la Palatul admin-
istrativ, i se ]nm`neaz[ premiul I ]n fa\a aceluia=i Calinic, a lui Florian
Aaron, delegat al ministerului, =i a altor oficiali =i curio=i. Printre cei
cinci premian\i nu este Gh. Ien[chescu, colegul de banc[, dovad[ c[ n-
avea un cap str[lucit (9). Creang[ se ]nscrie fire=te =i ]n anul al doilea
al =colii normale, urm`nd a fi institutor la Trei Ierarhi, =i de ast[ dat[
la clasa I, sec\ia a II-a. Cursurile ]ncep la 15 septembrie, =i Creang[
face ]n prima lec\ie lectur[ =i num[rare (224). Peste zece zile, la 25
septembrie 1864, se deschide =i =coala preparandal[ (180). Acum se
pred[ metoda de scriere =i citire, metodica aritmeticii pentru =coala
primar[, se fac compuneri ]n scris =i exercit[ri de cor =i c`ntece popu-
lare rom`ne, dar mai ales se apas[ asupra laturii practice, ]ntruc`t
preparanzii sunt obliga\i s[ fac[ un curs practic =i s[ predea gratuit gra-
matica rom`n[ ]n clasa a II-a a tuturor =colilor primare de b[ie\i din Ia=i
(9). Se pare c[ Maiorescu intervenise la minister pentru numirea celor
mai buni preparanzi din anul I ]n ]nv[\[m`nt, spre a ]ncuraja pe ceilal\i.
O list[ a preparanzilor fusese ]naintat[ de director ministerului (180).
Astfel s-ar l[muri cum Creang[ este numit de minister institutor la clasa
I, sec\ia a II-a a =colii primare Trei Ierarhi cu un decret domnesc din 2
noiembrie 1864, comunicat la 5 noiembrie, care ]ns[ ]i recuno=tea ca
dat[ a intr[rii ]n func\iune ziua de 7 mai 1864 (60). Salariul proasp[-
tului institutor este de 166 lei, 60 bani lunar. Creang[ ar fi povestit mai
t`rziu c[ Maiorescu ]nsu=i, ]n stare, ce-i dreptul, de a face gesturi care
emuleaz[, i-ar fi dat chiar la curs decretul de numire =i c[ diaconul,
78 G. C[linescu
mi=cat =i ru=inat, nu fu ]n stare s[ scoat[ o vorb[ de mul\umire, ci nu-

mai se repezi s[ s[rute m`na binef[c[torului. Maiorescu, z[d[rnicind
gestul umilitor, str`nse m`na diaconului cu vreo patru ani mai v`rstnic
=i-i zise:
« Las, du-te de f[ =coal[ cu copiii, dar vezi s[-i faci s[ te iubeasc[:
s[ fii drept cu d`n=ii!» (217).
Lucru ciudat, un Ion Creang[ solicita la 29 decembrie 1864 comite-
tului de instruc\ie public[ s[-l prenumere printre concuren\ii clasei
anteiu de la Bolgrad. }ns[ trebuie s[ fie Ion, fiul lui Gheorghe
Creang[ (236).
Prea bogat nu era diaconul, care avea nevast[ =i copil de patru
ani de hr[nit. Se ajuta ]ns[ cu locuin\a de la B[rboiu, unde nu pri-
mea alt[ remunera\ie. Iat[ ]ns[ c[ postul de diacon se suprim[ =i
Creang[ este alungat la Sf. Gheorghe 1865 din locuin\[. Unul din
c`nt[re\ii bisericii ]i arunc[ lucrurile afar[ din cas[, f[r[ alt[ discu\ie,
semn c[ la B[rboiu diaconul nu se bucura de prea mult[ dragoste.
Nici la socru nu se putea ]napoia din pricina g`lcevii, c[ci nu s-ar
explica altfel disperarea cu care Creang[ cere mitropolitului, cu
lacr[mi, s[ se milostiveasc[ a-l ]ng[dui m[car p`n[ la finele cursului
]nceput la =coala normal[ (194). Acest am[nunt din cerere arat[ la
diacon o aplecare la patetic =i u=oara mistifica\ie ce se va reg[si ]n
toate h`rtiile lui c[tre autorit[\i. Sf`r=irea cursului era indiferent[ ]n
cauz[, de vreme ce Creang[ fusese numit de c`teva luni institutor cu
leaf[, nemaiav`nd de a=teptat de la =coala normal[ dec`t o diplom[,
iar nicidecum o ]ndreptare a st[rii materiale. Se poate b[nui c[ preo\ii
=i diaconii erau invidio=i pe ace=ti clerici cu dou[ slujbe, dintre care
una laic[, =i c[, deci, c[utau a le face mizerii. Dac[ totu=i un Gh.
Ien[chescu, preot =i el =i institutor, n-a suferit prigonire, asta se
datore=te firii lui lingu=itoare. Creang[ ]=i g[se=te, din fericire,
numaidec`t un loc la biserica Pantelimon, unde se va fi dus s[ se
pl`ng[ de m`r=[venia B[rboienilor, biserica sus-numit[ fiind ceva mai
sus de B[rboiu, pe strada Cucu. Aici a r[mas de la Sf. Gheorghe p`n[
la Sf. Dumitru, lu`nd pe tot acest timp drept leaf[ lei 600. De la Sf.
Dumitru, ap[r`nd la biserica Pantelimon alt diacon, urmeaz[ c[ di-

aconul nostru pleac[ =i de aici. Nu ]ns[ ]n starea de a r[m`ne pe dru-
muri. S[r[cia este o no\iune foarte relativ[, =i pentru feciorul de \[ran
care dormise ]mpreun[ cu alte vreo opt fiin\e ]ntr-un bordei de o sin-
gur[ ]nc[pere, leafa de ]nv[\[tor, la care se ad[uga oarecare c`=tig
din diaconie, nu era un lucru prost. Era =i el, ca orice institutor, un
om cu via\a asigurat[, ]n forma moderat[ ]n care o ]n\elegea. Dim-
potriv[, premierea la =coala normal[, diaconia =i institutoratul ]n Ia=i
]nsemnau pentru feciorul lui +tefan a Petrei din Humule=ti izb`nda
neg`ndit[. De aceea ]n toat[ aceast[ epoc[ el e un om vesel, f[r[
ast`mp[r, mu=c[tor =i chiar col\os, plin de sentimentul valorii sale.
Creang[ este acum un mo= Ion Roat[ t`n[r, ]ncredin\at c[ are un rol
de jucat ]n via\a noului stat, b[nuielnic ]mpotriva boierilor, un om
care se face a nu pricepe =i-=i ]nsu=e=te vorbele mojic, ghiorlan =i
dobitoc cu o umilin\[ fals[, ]n care se ascunde ironia =i ]ncredin\area
c[ numai el, ca \[ran, e de=tept. Era, dup[ amintirea contemporanilor,
un t`n[r zdrav[n, b[lan, cu obrajii rumeni =i ochi sc`nteietori, iar
hainele preo\e=ti, cele de =ieac cafeniu, ce le purta, ]l ar[ta nalt =i
chipe= (23). }n anul al doilea de =coal[ normal[ Creang[ nu mai avu
dec`t =ase colegi, printre care =i Gh. Ien[chescu, deoarece preparan-
zii ceilal\i, fiind numi\i ]nv[\[tori pe la \ar[, nu mai putur[ =i desigur
nici nu mai vrur[ s[ urmeze a=a de ]naltele pentru ei ]nv[\[turi. Maio-
rescu sporise num[rul profesorilor, dar el ]nsu=i fusese suspendat din
noiembrie 1864 p`n[ ]n mai 1865 pentru ]nvinuiri ridicole. Aceast[
epoc[ este de altfel caracterizat[ printr-o persecutare din motive po-
litice a celor mai de seam[ oameni de cultur[, c[rora legile nu le dau
]nc[ nici o stabilitate. Maiorescu, Eminescu, Creang[ sunt victimele
cele mai ilustre ale unei mentalit[\i nefericite. Maiorescu nu fusese
deci ]n m[sur[ de a \ine ]ntregul lui curs pedagogic. }n schimb, Ion
Bumb[cil[ f[cu p`n[ ]n ianuarie lec\ii de =tiin\e naturale =i aritmet-
ic[, urmat apoi de +tefan Possescu. Un Soueris, maestru de scrim[,
d[du lec\ii de gimnastic[ =i +tefan Vasilian pred[ muzica ]n locul lui
Burada (179). Clasa se ]nchise la 6 iunie 1865 (18), Creang[ ie=ind
80 G. C[linescu
]n ordinea clasifica\iei iar[=i ]ntìul (179) ]n urma exemenului gener-

al \inut ]n ziua de 10 iunie. }ntreb[rile la care fusese supus priveau
materii variate, precum religia, pedagogia, gramatica rom`n[, arit-
metica, cosmografia, fizica, muzica vocal[, caligrafia. La toate diaconul
fu g[sit eminent =i tot eminente ]i fur[ socotite aptitudinea pedagog-
ic[ =i purtarea. Atestatul, semnat de Titu Maiorescu, ]i fu eliberat abia
la 15/27 iunie 1866 c`nd se aprob[ de c[tre minister formularul pro-
pus de director (181). La 10 iunie 1865, Creang[ putea dar s[ se
simt[ lini=tit. Avea o slujb[ care-i pl[cea =i cele mai ]nalte titluri trebui-
toare pentru ea. Pentru greut[\ile lui familiale, leafa singur[ de insti-
tutor nu era deajuns. Nevasta era t`n[r[, or[=eanc[, ]ntr-o urbe unde
se f[cea pe atunci ]nc[ mult lux. Rudele lui Creang[ ar fi socotit-o
lene=[ =i u=uratic[ (234), de=i pentru ni=te \[r[nci trudite dintr-un sat
]n care femeia e de diminea\a p`n[-n noaptea la treburi, o fat[ de la
ora= nu e niciodat[ vrednic[ at`ta vreme c`t nu toarce, nu \ese =i nu
face alivenci ]n cuptor. Creang[ ]nsu=i foarte humule=tean =i \in`nd
tare mult la rudele lui, nu putea s[-=i iubeasc[ nevasta de ora= ori s[
se poarte cu ea ]n chipul cuvenit. Ideile lui sunt s[n[toase: nevasta
trebuie s[ vad[ de cas[, s[ creasc[ copilul, s[ stea deoparte. }nfl[c[rat
de pedagogia lui Maiorescu, diaconul ]ncepe a-=i cre=te =i copilul dup[
toate regulile. E iute la m`nie, chiar b[t[u= la =coal[, =i, omul fiind
acela=i pretutindeni, putem ghici c[ or[=eniile Ilenei i-au displ[cut.
}n vara anului 1865 pare s[ se fi petrecut un lucru de natur[ s[ strice
lini=tea ]n cas[. Acum Smaranda e moart[ =i ea, nu se =tie dac[ ]n
chiar acest an sau mai ]nainte. Creang[ se simte ]ndatorat s[-=i
ocroteasc[ familia. Cererea de acte de na=tere pentru Teodor, Ileana
=i Zahei (190) d[ a ]n\elege c[ pe ace=tia ]i luase cu el la Ia=i, s[-i
creasc[ =i s[-i ]mping[ ]n via\[. Zahei era fl[c[u de vreo 22 de ani =i-
=i va fi f[cut vreun rost mai repede, Ileana avea numai =apte ani =i
Teodor vreo nou[, deci trebuiau \inu\i ]n cas[. Faptul c[ Zahei se va
a=eza la Ia=i, iar Ileana va sta ca t`n[r[ fat[ tot pe l`ng[ frate-s[u,
]mbr[c`nd ve=minte or[=ene=ti, e un semn c[ au fost adu=i ]nc[ de
copii la ora=. De-au stat ]ntruna ]n casa lui Creang[, sau numai din
c`nd ]n c`nd, at`t ajunge ca s[ ne ]nchipuim c[ diaconi\a putea s[ se

cam plictiseasc[ de rubedeniile b[rbatului. Cum Creang[ trimite
c`teodat[ pe un C. Creang[ s[-l suplineasc[, ]nseamn[ c[ la el acas[
era un fel de metoc al Humule=tilor. Acum, dac[ diaconi\a f[cea vreo
str`mb[tur[ oric`t de mic[, ori nu ar[ta destul[ c[ldur[, Creang[,
om de \ar[, se putea sim\i atins ]n \[r[nia lui. Plec`nd =i de la Sf.
Pantelimon, diaconul st[tu =i sluji c`teva luni nu se =tie pe unde. Con-
temporanii zic c[ ar fi slujit o dat[ =i la Galata (6), lucru pe care,
s[v`r=indu-l, l-a f[cut mai degrab[ acum. La 27 ianuarie 1866,
re]nfiin\`ndu-se iar postul de diacon la B[rboiu, Creang[ ]l cere cu
tot respectul ]naltpreasfin\itului st[p`n, f[r[ s[-l capete, fiindc[ nu-l
voia, se vede, biserica. Atunci cade la ]nvoial[ cu Isaiia Dioclias Vico-
li, egumenul Goliei, s[ vin[ diacon la vestita m`n[stire ]n locul di-
aconului Const. Idriceanu, unde a =i trecut probabil la 14 februarie.
Superiorul f[cea cuvenita cerere c[tre Mitropolie la 23 februarie =i
nu primea nici un r[spuns, semn de neglijen\[ ori de ostilitate.
Repet`ndu-se cererea la 28 aprilie, se ]ncuviin\a, ]n sf`r=it, diaconu-
lui celui nou statornicirea la Golia de la 14 februarie (194). Dac[ ar fi
s[ credem insinua\iile lui Creang[ de mai t`rziu, buna primire de care
se bucur[ la Golia se dator[ ]mprejur[rii c[ nevasta lui pl[cuse grozav
egumenului ori altui c[lug[r de pe acolo. Acum Creang[ avea din nou
locuin\[ la una din cele mai mari biserici din Ia=i =i de bun[ seam[ =i
leaf[. Biserica Golia, ridicat[ de Vasile Lupu, se afl[ ]ntr-o ograd[ mare,
]nconjurat[ de jur ]mprejur cu zid de piatr[ g[lbicioas[, ceea ce-i d[
]nf[\i=area unei fort[re\e. Poarta trece sub o clopotni\[, asemeni de
piatr[, sprijinit[ pe doi contrafor\i =i sem[n`nd cu turnurile Italiei me-
dievale =i ale Bizan\ului. Deasupra turnului original se mai ridica atun-
ci o ]nalt[ turl[ gotico-romanic[, pe cupola c[reia era a=ezat[ o lan-
tern[ cu teras[ ce servea drept post de observa\ie pompierilor. La poar-
ta m`n[stirii, l`ng[ clopotni\[, era casa apelor, de unde se ]mp[r\ea
ap[ bun[ la ci=melele din ora= (247) =i care e de forma unei ci=mele
orientale ]ntr-un baroc bizantinizant. Biserica ]ns[=i este un curios =i
fericit amestec de Rena=tere =i stil oriental, ba chiar pu\in moscovit.
82 G. C[linescu
Zidit[ din blocuri de piatr[ alb[, ea pare la partea de jos, cu pila=trii

=i ferestrele sale cu frontoane, un monument clasic. Acoperi=ul ]i este
plin de o vegeta\ie exotic[ de turle cu c[ciul[ joas[ de tabl[, a=ezate
pe tambururi ]ncre\ite =i pline de minuscule ferestre oarbe. Monu-
mentul e fantastic =i demn totodat[ =i d[ privitorului impresia c[ un
templu grec, ]ncol\ind, a crescut mai departe ]n era bizantin[. Ca pe
l`ng[ mai toate bisericile m`n[stire=ti, era =i acolo un mic \intirim.
Al[turi ]ns[, desp[r\it de un gard, se afla spitalul de nebuni, care a
f[cut din zidirea sfintei Golii un loc de celebritatea ospiciului Bed-
lam. Aici, ]ntr-una din casele din ograd[ ]=i mut[ Creang[ familia.
Copilul, Constantin, era m[ricel, de vreo =ase ani, =i sunt semne c[
diaconul l-a pus la ]nv[\[tur[ de timpuriu, ca s[ se vad[ ce ]nseamn[
pedagogia. Din anul acesta, nu mai dinainte, pot fi amintirile unui
fost =colar ]n clasa I, sec\ia a II-a de la Trisfetite. Creang[ se arat[ la
=coal[ un dasc[l de umoare inegal[, hot[r`t cu orice chip s[ fac[ din
copii oameni. Metodele lui \in pe sfert de pedagogia cea nou[, ]nv[\at[
la =coala normal[, =i pe trei sferturi de vechile principii humule=tene
ale p[rintelui Ioan, care ]mbia cu coliv[ =i colaci =i corecta cu Sf`ntul
Nicolai =i calul b[lan. Creang[ ademene=te pe copii cu lucruri de
m`ncare =i cu medalii de pus pe piept. Metoda intuitiv[ o aplic[ din
bun-sim\, =tiind c[ po\i pricepe ceea ce nu vezi. El arat[ copiilor tab-
louri reprezent`nd plante =i animale, =i ca totul s[ fie limpede, c`nd
vine vorba de nuca de cocos, g[se=te cu cale s[ cumpere dou[ buc[\i,
s[ le pun[ sub nasul =colarilor =i s[ le ]mpart[, pentru ca gustul fruc-
tului exotic s[ le r[m`n[ pentru totdeauna ]n gur[ (23). Pedepsele
sunt date dup[ o scar[ ra\ional[, ]ncep`nd de la metania cu c`te trei
cruci, multiplicat[ cu num[rul gre=elilor, =i sf`r=ind cu punerea
lene=ilor ]n genunchi pe gr[un\e scoase din buzunarul anteriului =i
cu ruperea liniilor ]n palma vinova\ilor. Tic[lo=ilor li se f[g[duie=te
o falang[ greceasc[ cum n-am mai v[zut =i nici n-om mai vedea! }n
toane bune fiind, dasc[lul e glume\, dispus a povesti. Elevii sunt sco=i
din clas[ doi c`te doi =i obliga\i a nu rupe r`ndurile dec`t departe de
=coal[. Creang[ nu sufer[ s[ i se zic[ altfel dec`t domnul, dovad[
de pu\ina stim[ ce-o avea pentru calitatea-i bisericeasc[. Diaconul lu[

]n gazd[ un elev, pe N. A. Bogdan, ai c[rui p[rin\i se mutaser[ la
\ar[, =i-l \inu un an. Trebuie s[ fi fost prin 18661867. Copilul de
atunci, a c[rui memorie trebuie folosit[ cu socoteal[, ]=i aduce aminte
c[ Constantin Creang[ era de-o v`rst[ cu el =i ]nv[\au am`ndoi ]n
ograda m`n[stirii, ori se jucau printre crucile cimitirului. Plini de curioz-
itate, priveau peste gard spre spitalul de aliena\i. Acas[, diaconul e un
p[rinte ]nfierb`ntat de pedagogie, ne]mp[cat. Copilul n-are voie a-i zice
tat[, ci domnule. Domnul, sup[rat c`nd odrasla ]nt`rzie la mas[, o
pune ]n genunchi ori o gone=te de la mas[, l[s`nd-o afar[ dou[-trei ceas-
uri. Aici este toat[ firea Smarandei, cu pedepsele ei pripite. Desigur c[
Creang[ nu era un bun pedagog ]n propria lui familie, nepricep`nd c[
nu se poate cere sim\ire aleas[ de la copilul fa\[ de care nu s-a ar[tat
prietenie. Fire mediocr[, copilul va deveni ]n urma asprului tratament
un om lipsit de ax[ moral[. Bogdan, copilul g[zduit, =i-aduce aminte de
diaconi\[ ca de o femeie t`n[r[, frumoas[, cu glas blajin =i ]mp[ciuitor.
O lamp[ r[sturnat[ aprinse ]ntr-o zi rochia Ilenei, =i Creang[ ]=i scoase
iute anteriul =i-l arunc[ asupra nevestei, pe care o culc[ la p[m`nt spre a
]n[bu=i fl[c[rile. T`n[ra so\ie se alese cu arsuri dureroase, ceea ce, p`n[
la t[m[duire, produse mult[ sup[rare diaconului.
Existen\a a trebuit s[-i par[ de acum lui Creang[ pe deplin stator-
nicit[. Ca diacon putea s-ajung[ pop[, dar =i f[r[ popie, dac[ i s-ar fi
ur`t, ar fi r[mas cu rostul institutoratului. Socotindu-se liber, diaconul
g`ndi c[ se cuvenea de aci ]nainte s[ fac[ =i politic[, s[ contribuie =i
la via\a statului cu acel bun-sim\ cu care ]=i ducea el propria familie
=i clasa. La 11/23 februarie 1866, Alexandru I. Cuza fusese silit s[
abdice, =i ]n a=teptarea noului domn se instituise o locotenen\[ dom-
neasc[. Spiritele erau ]n a=teptare, multe cu regretul ]ndep[rt[rii lui
Cuza, dar toate solidare ]n privin\a trebuin\ei de a se aduce un dom-
nitor str[in. Totu=i, o mic[ conspira\ie separatist[ =i deci antiunion-
ist[ se produse la Ia=i, cu oameni ca Moruzi, N. Roznovanu, Teodor
Boldur-L[\escu, N. Ceaur-Aslan =i mitropolitul Calinic Miclescu (124),
poreclit, de Isaiia Duhu, C`nilic, om u=or la minte, cu vederi ]nguste
84 G. C[linescu
=i porniri de ur[. R[scoala izbucni la 3 aprilie =i fu ]n[bu=it[

numaidec`t de Lasc[r Catargiu. La aceast[ r[scoal[ se pare a fi luat
parte =i Creang[ cu Gh. Ien[chescu. Oric`t s-ar p[rea de curios, par-
ticiparea diaconului la r[scoala separatist[ e foarte probabil[, ]ntì
prin contagiunea de la mitropolit la clerul subordonat, al doilea prin
con=tiin\a ]ngust[ a acestor clerici f[r[ orizont politic. O proast[ opinie
despre munteni este v[dit[ ]n coresponden\a lui Creang[. Diaconul, ca
om de la munte, are sil[ de tot ce nu e moldovenesc =i iubire de re-
giune, deci f[r[ ]ndoial[ c[ ]n schimbarea de regim a v[zut o nou[
pricin[ de ]nstr[inare a \[rii. Dealtfel, ie=enii de atunci aveau proasp[t[
rana mut[rii capitalei. Mitropolitul Calinic, urm[rit de st[p`nire, e
sc[pat de la moarte de cei doi diaconi, care ]l ascund ]n chip grotesc
sub un poloboc din pivni\a cr`=mei lui Stihi de la Sf. Vineri, dovad[ c[
revolu\ia o f[ceau mai mult b`nd (6). Dup[ potolirea r[scoalei =i ierta-
rea nebunului mitropolit de c[tre noul domn Carol I, Creang[ ]ncepe
s[ fac[ politicale ]n tab[ra a=a-zisei frac\iuni libere =i independente.
Este caracteristic c[ aceast[ frac\iune, unit[ apoi cu partidul liberal,
era ad`nc xenofob[ =i antisemit[ p`n[ acolo, ]nc`t s[ ]mping[ guver-
nul la izgonirea, urmat[ de complica\ii diplomatice, a unor biete fa-
milii evreie=ti din Bac[u (134). }n Moldova marele num[r de alogeni
a dat prilej de regretabile manifest[ri =ovine, ceea ce explic[, f[r[ s[
scuze, na\ionalismul temporar al lui Creang[, care va fi al lui Conta, =i,
p`n[ la un punct rezonabil, motivat de teoria produc\iei, al lui Emines-
cu =i al at`tora, f[r[ deosebire de convingere politic[. Printre frac\ioni=ti
erau Suciu, Late=, Micle, Gheorghiu, N. Ionescu, to\i ur`nd bombastic
pe str[ini =i cosmopolitismul =i ar[t`nd ]n privin\a ideii monarhice
o rezerv[ suspect[. Ca o reac\iune ]mpotriva liberalismului separatist
=i cu tendin\e revolu\ionare, se constitui societatea Junimea, care se
declar[ monarhic[, dinastic[ =i conservatoare, dar se m[rginea deo-
camdat[ la o activitate str`ns cultural[. A cunoscut Creang[ de aproape
pe Maiorescu =i pe junimi=ti ]nc[ de acum? Lucrul nu pare credibil.
Desigur c[ diaconul ]l cuno=tea pe Maiorescu de la cursuri =i c[ Maio-
rescu ]nsu=i l-ar fi recunoscut v[z`ndu-l. }ns[ un director nu st[ s[ \in[
minte pe to\i absolven\ii =colii lui, =i Creang[ nu scria acum, ca s[ intre

]n altfel de leg[turi cu fostul profesor. }n anul acela, 1866, fiind mare
lupt[ electoral[ pentru alegerea celei dintì Camere a domnitorului
Carol, frac\ioni=tii se mi=car[ f[c`nd propagand[ la ]ntruniri, unde
discu\ia se urma ]n contradictoriu. Maiorescu ]nsu=i, socotit cosmo-
polit, vorbi. Din partea frac\ioni=tilor cuv`nt[ =i Creang[, cer`nd
]nv[\[tura elementar[, care p`n[ ast[zi nu este ]nc[ destul de bine
organizat[. P[ru un p[rinte t`n[r de ani, frumos de figur[, blond
de p[r... bun de gur[ =i viguros ca o creang[ de stejar. Publicul ]ns[,
dezordonat, nu-i da ascultare, cum arat[ cu inten\ie de umor Gazeta
de Ia=i, organ junimist: C`nd vorbea acesta se ]nfl[c[ra auditorul
cumplit: to\i perorau deodat[. Talentul s[u oratoric infecta [sic] ]ntrea-
ga adunare, astfel ]nc`t, ]n tot timpul c`t avea cuv`ntul p[rintele, luau
f[r[ autoriza\ie cuv`ntul cu to\ii, nu prea =tiu pentru ce cuv`nt, de=i
mai c[ mi-a= explica scopul (108). Creang[ m[rturisea ]nsu=i mai
t`rziu: De la 1866 p`n[ la 1872 zicea am f[cut =i ceva politi-
cale. }n ]ntrunirile de la prim[rie cine era mai guraliv dec`t mine, But[,
Damaschin =i Corduneanu? Alegeam =i culegeam la deputa\i =i la mem-
bri comunali tot ce era mai buni=or din frac\iune (6). Cel mai p[tima=
de politic[ dintre junimi=ti, I. Negruzzi, candid`nd odat[ la deput[\ie,
z[ri pe Creang[ pentru ]ntìa oar[ vorbind cu un institutor c[ruia el,
Negruzzi, ]i f[cuse un bine. Candidatul solicit[ votul cet[\eanului, dar
Creang[ ]i r[spunse iste\ ]n locul solicitatului:
« N-are a face una cu alta, domnule Negruzzi, d-ta i-ai f[cut un
serviciu privat, =i aci e vorba de trebi publice. Bate dumneata la alte
u=i, noi, oamenii cei mici, vot[m pe-ai no=tri.
S[ =tii, p[rinte ]i r[spunse m`nios Negruzzi c[ nu cer nici
ast[zi, =i n-am s[ cer ]n veci votul sfin\iei-tale! Dar are s[ vie o zi
c`nd singur ai s[ m[ votezi, f[r[ st[ruin\a mea.
S[ a=tept[m vremurile acele ]i replic[ ironic diaconul» (167).
Se vede c[ pentru barba =i p[rul lui deschis, de un blond-albicios,
Negruzzi sau al\ii l-au poreclit pe Creang[ popa Sm`nt`n[. Acela=i
Negruzzi ]i f[cea ]n Electorale portretul ca orator. }ntrunirile se \ine-
86 G. C[linescu
au ]n Pia\a Prim[riei, care se afla pe locul Teatrului Na\ional de azi.

Era o cl[dire ruinat[, umed[. Pe o scar[ ]ngust[ intrai ]ntr-o lung[
sal[ cu tavanul scund, cu ferestre sparte =i c`teva b[nci de-a lungul
pere\ilor. O mas[ la un cap[t al s[lii ceva mai ]n[l\at ]nchipuia tribu-
na. Patru lum`n[ri ]ntr-un lustru =i dou[ ]n sfe=nicele de pe mas[
luminau tulbure sala. Prezidentul, pe un jil\, conducea dezbaterile
slujindu-se de un clopo\el. C`nd vorbea, Creang[ ]=i ]mpingea pot-
capul pe ceaf[ =i-=i sufleca m`necile. Iat[ toate acestea ]n stihurile lui
Negruzzi (165):
Numai pia\a-i animat[: oameni mul\i ]nspre o cas[,
Care-n mijloc e zidit[, ]nainteaz[ =i se-ndeas[
+i-n gr[mad[ ]nspre scara cea ]ngust[ dau n[val[,
Vr`nd s[ intre fiecare c`t mai grabnic sus ]n sal[.
Lung[, jos ]n pod, ]ngust[, cu ferestrele cr[pate,
Cu trei-patru b[nci ciuntite de p[rete r[zemate.
}ntr-un unghi e-o sob[ neagr[, care, f[r[ de c[ldur[,
Numai fum ]n loc de par[ vars[ din b[tr`na-i gur[,
Cu un lustru unde-s patru lum`n[ri de sperman\et[,
De la care o lumin[ galben[ e-mpr[=tiet[.
Astfel sala; iar ]n cap[t, pe un loc mai ]n[l\at,
Unde pe o mas[ dou[ sfe=nice s-au a=[zat,
St[ pe jil\ un om cu barb[ =i p[r alb =i grav[ min[,
Ca un sf`nt b[rbos =i \eap[n dup-a candelei lumin[.
}mprejur e vuiet mare, to\i vorbesc =i discuteaz[
+i se mi=c[ =i se-ndeas[ =i se ceart[ =i fumeaz[,
+i din toate se cunoa=te c[ aceast[ adunare
Are scopul s[ decid[ de a \[rii cauz[ mare.
C[ci, aleg[tori cu to\ii, acolo s-au adunat
Ca s[ vad[ ori pe cine au s-aleag[ deputat
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . prezidentul sun[
Clopo\elul =i-i ]ndeamn[ to\i t[cere s[ p[zeasc[,
C[ci p[rintele Sm`nt`n[ acum vrea s[ le vorbeasc[.
Fra\ilor! ]ncepe-acesta, m`necele suflec`nd

+i potcapul ce-l apas[ mai pe ceaf[ a=ez`nd,
Fra\i iubi\i, eu =tiu desigur c[ voi to\i g`ndi\i ca mine
C[-n iubita noastr[ \ar[ n-ar fi r[u s[ fie bine.
Pentru asta, f[r[ ur[ =i cu g`nd ]mp[c[cios,
Cum st[ scris ]n evanghelii c-a zis chiar Domnul Cristos,
S[ fim to\i cu ]nfr[\ire =i ca fra\i s[ ne-n\elegem,
Dintre noi pe cel mai vrednic deputat ca s[-l alegem.
}ns[ pentru a-l cunoa=te, nu voim a cerceta
V`rsta lui =i meseria, ci de-=i \ine legea sa,
Cum st[ scris, dac[ poste=te =i de s-a spov[duit,
Dac[ d[ de paraclisuri =i se-nchin[ umilit,
C[ci tr[im ca-n vremi p[g`ne, oamenii nu mai sunt buni,
Nu mai au credin\a vechie ca odat[ la str[buni,
Preo\ii prea mic[ leaf[ au, bisericile toate
Chiar ]n zi de s[rb[toare r[m`n ast[zi de=ertate,
Discul gol e p`n-]n funduri. Ai vorbit destul, p[rinte
Unul curm[ din mul\ime p[rinte=tele-\i cuvinte
Sus de pe amvon le spune, aici nu se potrivesc...
Taci, cre=tin f[r[ credin\[, =i m[ las[ s[ sf`r=esc
Strig[ popa cu m`nie pe un om vrem a alege
Care-ntr`nd ]n Adunare va propune-o nou[ lege
Dup[ care to\i rom`nii s[ se-ntoarc[ la credin\[
Cum era odinioar[, cu plecare, umilin\[,
}ns[ nu cum este ast[zi.... D[-te jos de la tribun[,
E destul mai multe glasuri iar[=i prezidentul sun[
Clopo\elul =i-i invit[ ca s[ tac[ =i s-asculte,
}ns[ dintr-o parte-a s[lei se ridic[ glasuri multe,
Care strig[ tot mai tare: Jos, destul, sfin\ia-ta!
Alt[ parte ]l sus\ine: Sus, p[rinte, nu te da,
Ei voiesc g`lceav[ numai! Popa cearc[ s[ vorbeasc[,
}ns[ vuietu-i prea mare =i-i silit s[ p[r[seasc[
88 G. C[linescu
Locul s[u de la tribun[.

Cuvintele puse ]n gura lui Creang[ sunt o caricatur[, =i diaconul,
foarte pu\in ipocrit, nu le-a putut spune. Dar atmosfera ]nfierb`ntat[
care pl[cea lui Creang[ nu era alta dec`t aceasta. }i pl[cea s[ se v`re
]n ]ngr[m[deal[ =i poate c[ hazul vorbirii lui ]i d[duse de-atunci be\ia
succesului =i acum o c[uta. Pe la 1866 fu v[zut de un altul ]n sala cur\ii
de jura\i, la ]mp[r\irea premiilor, vorb[re\, f[r[ ast`mp[r. P[rul alb ca
oaia =i ochii alba=tri-deschi=i atraser[ aten\ia privitorului (107).
Primirea ]n gazd[ a unui =colar arat[ c[ diaconul Creang[ umbla
s[ c`=tige bani =i pe aceast[ cale. Era fiu de \[ran-negustor =i ]ncepea
s[ se dezv[luiasc[ la el o grij[ de bunuri =i o mic[ avari\ie de om
s[rac. Prin 1869 p[rintele Ivanciu de la biserica Sf. Gheorghe Lozon-
schi ]l introduce ]n casa p[rin\ilor lui A. C. Cuza, din strada Coroi, ca
s[ dea lec\ii unei fete luate de suflet. +i aici surprind vioiciunea =i
veselia diaconului, zvelte\ea lui, p[rul albicios =i ochii alba=tri (52).
Nu este ]nl[turat[ putin\a ca diaconul-institutor s[ mai fi avut lec\ii
particulare, av`nd ]n vedere firea lui ]ntreprinz[toare =i ]ndr[znea\[.
Cam prin 1867, ]n timpul =ederii la Golia, i se-nt`mpl[ lui Creang[
un lucru foarte sup[r[tor: Ileana, nevasta lui, ]l p[r[se=te. Pentru o
fa\[ bisericeasc[ chestiunea era grav[ =i desp[r\irea fu t[inuit[ c`\iva
ani de zile. Cauza acestei desp[r\iri e greu de aflat acum (rudele o
b[nuiau pe Ileana de necredin\[ =i sus\ineau c[ fusese prins[ cu un
b[rbat ]n cas[ la T`rgul-Neam\, ceea ce nu prea este de crezut) (234),
]ns[ Creang[ scrise mai t`rziu negru pe alb ]n Noul curier rom`n c[
tot necazul lui venea din r[utatea =i corup\iunea unui c[lug[r, c[
din cauza aceluia fusese abandonat de so\ie ]mpreun[ cu unicul lui
copila= =i se mira c[ pentru aceast[ fapt[ imoral[ =i scandaloas[ nu
s-a luat nici o m[sur[ ]n contra acelui c[lug[r (104). Va fi fost egu-
menul sau un c[lug[r de la Golia? +i voia s[ spun[ Creang[ c[ acela
]i corupsese nevasta? Dac[ imoralul c[lug[r era de la Golia, hot[r`t
c[ Ileana Grigoriu, plec`nd de la so\, nu se apropiase de corup[tor.
Diaconul nu avea bune p[reri despre monahi =i se pare c[ furia
p[rintelui O=lobanu ]mpotriva boaitelor f[\arnice este =i a sa pro-

prie. Totu=i, nu e dovedit c[ Ileana =i-a ]n=elat propriu-zis so\ul =i c[
n-ar fi vorba de o ]nchipuire geloas[ a diaconului b[nuitor, ]nt[r`tat
de surorile sale, la care se ducea f[r[ a lua =i pe nevast[, care i-a zis
c[ nu merge. Asta trebuie s[ fi jignit pe Creang[ ca o insult[ adus[
\[r[niei sale, =i la ]ntoarcere f[cu scandal, motivat sau nu, c[ nevasta
ar fi abuzat de ]ncrederea lui. El ]mp[r\[=ea filozofia lui mo= Nichi-
for Co\cariul c[ femeia neb[tut[ e ca moara neferecat[, =i f[r[ ]ndoi-
al[ c[ voi s[-=i ferece muierea nelalocul ei, cum f[ceau gospodarii la
Humule=ti. Ileana, s[tul[ de diacon, \inu mor\i= s[ plece. Un preot,
Ilie Grigoriu, poate rud[ cu socrul, fu chemat s[-i ]mpace, de unde
reiese c[ purtarea nu fusese chiar a=a de grav[ =i c[ so\ul ]nsu=i ve-
dea neajunsul desp[r\irii. Ileana, ]ns[, zise c[ nu voie=te s[ mai tr[iasc[
cu diaconul nici o zi. +i cu acestea p[r[si casa pentru totdeauna,
spre ciuda lui Creang[, care socoti asta drept cea mai grav[ insult[
(189). Judec`nd drept, chiar f[r[ a cunoa=te purt[rile Ilenei, este
hot[r`t c[ Creang[ n-a fost iubit de nevast[, care, dac[ l-a ]n=elat
cumva, a f[cut aceasta cu cugetul cel mai onest. Feti\a de 15 ani de-
venit[ femeia t`n[r[ de 22 de ani se g[si ]n fa\a unui om vesel, slo-
bod la gur[ =i la purt[ri, ]ns[ aprins la m`nie, ]nc[p[\`nat ]n ideile
lui, de mentalitate \[r[neasc[, hot[r`t s[ pun[ r`nduial[ ]n familie
d[sc[le=te, lovindu-=i copilul cu palma peste gur[ la vreo necuviin\[
=i prin urmare cru\`nd tot at`t de pu\in femeia, pe care n-o credea
superioar[ b[rbatului. Creang[ fu fericit c`nd, redevenit \[ran, ]=i lu[
o \iitoare din prostime, pe care o \inu cum se \in femeile, la dep[rtare,
=i-o b[tu ]n lege c`nd crezu c[ se cuvine (234). Diaconul era toto-
dat[ umbl[tor dup[ femei, precum ]l =tim ]nc[ din epoca f[lticenean[,
=i se pretinde chiar c[ o maic[ Evlampia sau Evghenia i-ar fi n[scut
un b[iat Valeriu, mort apoi la v`rsta de 15 ani (234). O anecdot[ cu
variante spune c[ Ion Creang[ =i cu Ien[chescu ar fi z[rit la Piatra
sau la Ia=i (95, 84) o evreic[ frumoas[ ]n u=a unei dughene =i c[
Creang[ ar fi invitat pe Ien[chescu s[ pun[ un semn pentru reg[sirea
fetei. Semnul pus fugi =i evreica nu mai fu g[sit[, fiindc[ semnul lui
90 G. C[linescu
Ien[chescu, batjocorit de Creang[ cu expresia pop[, fusese un cìne.

De aici e adev[rat doar elementul c[ tinerii diaconi umblau dup[
ispr[vi erotice, deoarece alt[ dat[ Creang[, merg`nd cu Ien[chescu
=i al\i prieteni la Sculeni, s[ fac[ baie ]n Prut, cum le era obiceiul, =i
r[m`n`nd peste noapte acolo, ]n neputin\[ de a dormi, merse ]n
c[ma=[ de noapte =i ]nf[=urat ca o n[luc[ ]n cear=aful patului s[ stea
de vorb[ cu frumoasa fat[ a hangiului evreu (95). Pe cartonul unei
c[r\i, ca un Stendhal rustic ]nsemn[tor de fericiri intime, Creang[ nota
odat[ cu creionul: Ast[zi, 16 ianuarie 1872, s-a ]nt`mplat un pl[cut
accident pentru mine. Diaconul nu era deci un so\ credincios, =i acest
fapt, ]n alte ]mprejur[ri indiferent, ad[ugat la deosebiri de caractere,
gr[bi deznod[m`ntul c[sniciei lui.
Diaconul r[mase deci singur =i ]nciudat cu un copil de =apte ani ]n
spinare, pe care ]l d[duse la =coal[ ]n 1866, toamna, deci nu demult,
=i pentru care adusese ]n cas[ o profesoar[ de limb[ german[, pe o
b[tr`n[ M-me Braun (234). Lucrurile trebuie s[ fi mers foarte prost,
=i Creang[ se porni ]n c[utarea unei \iitoare.
V. DIACONUL R{ZVR{TIT
}nsu=irea prin care p[trund oameni de \ar[ de felul lui Creang[

este bunul-sim\. Diaconul avusese o judecat[ dreapt[, care nu se
str`mbase de gramatica M[c[rescului =i care-l ajutase s[ priceap[
]nv[\[turile lui Maiorescu. El v[zuse c[ =i pedagogia, crezut[ drept o
=tiin\[ grozav[, nu e dec`t o chestiune de judecat[: =colarului ]i ar[\i
lucrurile pe care vrei s[ le =tie, ]l ademene=ti cu vorba bun[ =i-l ]ndrep\i
cu b[taia. A=a f[cea =i dasc[lul de la Humule=ti, semn c[ totul e o
chestiune de s[n[tate a min\ii. Creang[ deschidea o carte de istorie
=i pricepea, deschidea o gramatic[ fran\uzeasc[ =i pricepea. Deci avea,
ca orice om, putin\a de a ]n\elege orice. Nici nu s-ar fi putut altfel.
Era doar fecior de gospodari din Humule=ti, sat moldovenesc, fecior
de oameni chibzui\i, care-=i f[ceau bine treburile =i f[r[ =tiin\[ de
carte. Fiind el un om cu cap s[n[tos, care r[zbate totul, era firesc ca
acolo unde nu ]n\elegea, vina s[ fi fost a celuilalt care vorbea sau
scria. De unde sentimentul l[untric =i ironic al superiorit[\ii sale, aco-
perit cu expresii umile ca prost oi fi. Diaconul mai v[zuse apoi c[ =i
politica era un c`mp de activitate unde putea =i chiar trebuia s[ aib[
izb`nd[, ca fiu din popor. Lumea ]l asculta cu pl[cere, f[cea haz de
el, prin urmare vorbea tot a=a de bine ca =i boierii, dac[ nu mai bine.
Deci ce spunea el avea o noim[, era o dovad[ c[ bunul-sim\ al
s[teanului curat p[trunde =i ]n sufletul or[=eanului. Diaconul fiu din
popor se sim\i foarte m`ndru, ]ncepu s[ bat[ drumurile =i s[ vorbesc[
]n pildele =i proverbele care avur[ at`t de mare succes. }ns[ pe oame-
nii de soiul lui, f[r[ complexitate, succesul ]ncepe s[-i strice. }n\eleptul,
]ncurajat de al\ii, exagereaz[ puterea bunului-sim\, d[ reprezenta\ii
de libertate de cuget, devine protestatar nastratinesc. Umoarea nea-
92 G. C[linescu
gr[, ]n urma plec[rii Ilenei, se pref[cu la Creang[ ]n sarcasm =i ]n

pornirea de a supune totul bunului-sim\. +i ]ntr-adev[r c[ toate ati-
tudinile diaconului, de acum ]ncolo, de=i pline de dreptate =i expri-
mate cu o ironie care le d[ o valoare general[, totu=i, ca purt[ri de
om, au o repezeal[ nechibzuit[, o arogan\[, care este mai mult a om-
ului privit de al\ii =i doritor de a fi aplaudat, dec`t a unui b[rbat activ
care urm[re=te binele cu tact. }nr[it de boaitele de la m`n[stiri, vru
s[-=i spun[ =i aici cuv`ntul, ca =i ]n s[lile de ]ntrunire, cu g`ndul
l[untric c[ adev[rurile ie=ite din bunul-sim\ al unui fiu din popor aveau
s[ tr[iasc[. De la preo\ie nu mai era mare lucru de a=teptat de vreme
ce nu mai avea nevast[. Post bun avea, deci putea s[-=i spun[ cuv`ntul
r[spicat. Ca s[ fie mai sigur c[ n-avea s[ p[\easc[ nimic, diaconul
cere la 2/14 ianuarie 1868 ministerului s[ i se dea definitivarea ]n
]nv[\[m`nt. La 17 februarie N. M[c[rescu =i Th. Codrescu fac instituto-
rului o inspec\ie la clasa I de la Trei Ierarhi =i g[sesc c[ el este plin de
aptitudine, aplic`nd exact metoda de predare, cu bune rezultate la
examenele semestriale, c[-=i ]ndepline=te datoriile cum trebuie, av`nd
o bun[ conduit[. }n urma acestor constat[ri, inspectorul ]nainteaz[
celor ]n drept, la 29 februarie, cuvenitul proces-verbal (200). Ordinul
de definitivare n-a sosit de la minister, dar Creang[ =i-a ]nchipuit c[ va
veni mai t`rziu =i ]n orice caz nu =i-a socotit mai pu\in trainic[ pozi\ia.
Socoti venit timpul de a deveni un spirit critic al bisericii, ]mpotmo-
lite ]n forme vechi, contrare bunului-sim\. Se zice c[, de=i foarte bun
c`nt[re\ =i cu r`nduial[ la slujb[, n-avea tragere de inim[ la diaconie
=i se sim\ea ap[sat de potcap, de coad[ =i de rantie, c[ nu voia s[
mearg[ la ]nmorm`nt[ri, botezuri, cununii. Se mai spune iar[=i c-ar
fi fost ateu din suflet, critic`nd formele de=arte ale bisericii =i pun`nd
la ]ndoial[ existen\a lui Dumnezeu (6). Ateu Creang[ nu putea s[
fie, pentru c[ ]l ]mpiedica bunul-sim\ care spune c[ orice trebuie s[
aib[ un f[ptuitor. N[dejde, care era ]ntr-adev[r ateu, ]l va ironiza mai
t`rziu c[ ]n manualele =colare vorbe=te de m`na lui Dumnezeu cea
nev[zut[, iar Creang[ va r[spunde cu mult umor c[ dac[ Dumn-
ezeu nu ne-ar fi g[urit pielea ]n dreptul ochilor, nu ne-am putea ve-
dea gre=elile unii altora (47). Dac[ nu era ateu, nu era totu=i nici
mistic, fiindc[ \[ranul ]n genere este ]ndoit asupra descinderii pe
p[m`nt a dumnezeirii =i nu amestec[ cerul cu biserica. Dumnezeu,
acolo unde este, cite=te ]n inimile drep\ilor =i nu os`nde=te un om
numai fiindc[ nu merge la biseric[, de dragul popii. Popa-i cu patru
ochi. Popa are picioare de cal, gur[ de lup, obraz de scoar\[ =i
p`ntece de iap[. Popa are m`n[ de luat, nu de dat. Creang[ venea
de la Humule=ti cu un dispre\ de \[ran care munce=te fa\[ de preotul
care str`nge. Desp[r\irea de Ileana ]l f[cu du=man =i pe popi, =i pe
c[lug[ri. De fapt, clerul ]nalt era ]nc[ de origine greceasc[, precum
era egumenul de la Golia, =i ]n ura diaconului intra =i xenofobia sa.
Critica lui Creang[ se ]ndrept[ numai asupra formelor care sunt
de=arte atunci c`nd nu se \in de bunul-sim\. }ntruc`t lan\ul de aur =i
crucea scump[ sunt mai bine v[zute de Dumnezeu dec`t crucea de
lemn =i sfoara de c`nep[ ale p[rintelui Duhu? Biserica s-a ]n\epenit
]n forme goale. Se poate b[nui c[ frecventarea cursurilor =i prelegilor
lui Maiorescu, care ]n 1867 \inuse c`teva prelec\iuni populare, ]ntre
altele despre budism, sucise pu\in capul diaconului, ]mping`ndu-l spre
concep\ia unui Dumnezeu pentru to\i, acela=i ]n varietatea de forme
indiferente ]n sine. Atunci, fire=te, toate tradi\iile bisericii sunt eresu-
ri f[r[ nici un con\inut. Ce-i pas[ lui Dumnezeu dac[ m[n`nci post
ori nu, atunci c`nd natura omului cere nutriment? Deci Creang[,
spune anecdota, m`nc[ odat[ ]n chip demonstrativ pasc[ =i cozonaci
]n Vinerea Mare =i puse s[-i fiarb[ o ulcic[ de fasole ]n ziua de Pa=ti.
Pe la ]nceputul anului 1868 se d[deau la Teatrul Na\ional reprezen-
ta\ii rom`ne=ti cu piese ca Descoperirea Americei =i Istoria fiilor lui
Eduard, de form[ melodramatic[, ]ns[ cu nimic scandalos ]n cuprins.
Teatrul, g`ndi diaconul, este oper[ de cultur[, oper[ folositoare, de
vreme ce afli ]nt`mpl[ri din istorie. +i se duse la Descoperirea Ameri-
cei, tr[g`nd dup[ sine, probabil, =i pe Gh. Folescu, de la biserica Go-
liei. }n aceea=i stare de spirit =i poate ]nvoi\i cu Creang[, merser[ la
teatru economii Ioan Pompilian de la Metocul Maicilor, Vasile Pom-
pilian de la Sf. Spiridon =i Alex. Ionescu de la Sf. Ilie. Gh. Ien[chescu,
94 G. C[linescu
prietenul ]ngust la minte =i ipocrit, nu se duse.

Conven\iunea din 26 februarie 1868 ]i denun\[ ]ntr-un articol
ating[toriu despre mergerea unor preo\i la theatru, consistoriul se
]nfrico=[ de fapta nelegiuit[ =i protoiereul C. Bu\ureanu, geniul r[u
al dicasteriei, raport[ cazul mitropolitului, dezv[luind pe criminali,
c[rora li se cerur[ numaidec`t declara\ii. F[pta=ii, afar[ de Creang[,
se b`lbìr[ ]n scris de timiditate. Unul socotise c[ nu voiu avea a da
seam[ nimului, altul se pref[cea a uita numele pieselor, dar ]ncredin\a
pe superiori c[ n-a fost dec`t ca toate piesele istorice, pline de mor-
al[ =i comb[t[toare de tot soiul de vicii ]n genere. Creang[ ]ns[ lu[
condeiul =i, \an\o=, a=ternu pe h`rtie aceast[ compozi\ie ironic[:
Ia=i, 1868, martie ]n 2

Venerabile p[rinte,
La stimabila =i oficiala adres[ a sf.-voastre No. 43 din 29 februarie
1868 relativ[ la frequentarea Teatrului Na\ional, una dintre institu\iu-
nele morale sociale de c[tre preo\ii de miru, ]ntre care mi-a\i f[cut
onòre a me enumera =i pre mine, subsemnatulu, pentru satisfacerea
cucerniciei-voastre cu respectu =i franche\[ ve r[spundu c[: am fre-
quentatu Teatrulu Na\ional de c`teva ori, unde n-am v[zut nimica
scandalosu =i demoralisatoru, ci din contr[ combaterea tutuloru vici-
uriloru =i sus\inerea de totu ce este justu =i ceea ce prive=te datoria
omului c[tre Dumnezeu =i societate.
Binevoi\i, venerabile p[rinte, a primi ]ncredere de deplina mea
stim[ pentru sfin\ia-voastr[.
I. Creang[ diaconu
Luat[ ca expresie a libert[\ii de g`ndire, ca moment ]n istoria st[rii

de spirit a bisericii rom`ne, scrisoarea este din acele manifest[ri
str[lucite ale spiritelor r[zvr[tite, care determin[ cu sacrificiul per-
soanei lor urnirea formelor ruginite. Un om cu sim\ politic ]ns[, care
voie=te s[ contribuie la progresul tagmei lui ]n chip direct, nu proce-
deaz[ a=a, ci caut[ a nu ]mpinge lucrurile p`n[ la ]nl[turarea sa din
corp. Autorit[\ile biserice=ti erau injuste =i obscurantiste, ap[rau ]ns[

o tradi\ie la care \inea chiar credinciosul. De pild[, e absurd a crede c[
]ntre lungimea p[rului =i credin\[ e vreo leg[tur[, totu=i, norodul
dispre\uia lipsa b[rbii =i a pletelor, =i s-a ]nt`mplat ca propaganda catol-
ic[ ]ns[=i s[ fie nevoit[ la noi a introduce aceste podoabe cu scopul de
a redob`ndi respectul pentru preo\i. Cu o purtare bl`nd[, respectu-
oas[, f[r[ atacuri personale, Creang[ ar fi izbutit s[ pun[ problema
mergerii clerului la teatru =i s[ provoace discutarea ei ]n pres[. Dar
Creang[ avea firea lui, =i ar fi de prisos s[ ne ]nchipuim c[ =i-ar fi putut-o
schimba. Scrisoarea lui insult[tor onctuoas[ arat[ voluptatea de a mu=ca
prostia, gustul de ceart[ cu lum`narea, ]nclinarea la pamflet a unui
protestant iute la m`nie. Moldova de atunci nu era, vai, terenul unde
un nou Pascal =i-ar fi putut compune diatribele. Ca =i c`nd ar fi desco-
perit o nou[ erezie a lui Arie, mitropolitul Calinic, cel din poloboc, care
se afla la Bucure=ti, telegrafie episcopului Vladimir Irinopoleos, la 14
martie, aceste cuvinte de alarm[:
Ne-am informat: unii preo\i merg la teatru. Ne mir[m cum de s-a

tolerat dac[ este adev[rat! Cerceta\i ]ndat[ cu toat[ scrupulozitatea,
=i to\i acei care se vor constata c[ merg la teatru s[ fie opri\i de lucra-
rea preo\iei p`n[ la venirea noastr[ c`nd vom decide cele de cuvi-
in\[.
}n urma probabilei comunic[ri a numelor vinova\ilor, Calinic or-

don[ telegrafic oprirea de lucrarea celor sfinte a celor cinci preo\i.
Cei suspenda\i f[cur[ o ]ntrunire de protestare, la care probabil c[
Creang[ a vorbit cu potcapul mai pe ceaf[ ca oric`nd. Chestiunea
avea un precedent. La 24 ianuarie 1863 un preot militar, Dimitrie
Valachianul, preot al unui regiment sta\ionat ]n garnizoan[, fusese
la teatru ]n ve=m`nt preo\esc, invitat de colonelul regimentului =i
fire=te numai la o festivitate legat[ de serbarea Unirii. Locotenentul
de mitropolit de atunci g[sea c[ preotul muntean, care declara c[ nu
=tia c[ ]n Moldova sunt astfel de reguli, se a=ezase vis-à-vis de rosti-
96 G. C[linescu
rea sfintelor canoane, adic[ ]mpotriva lor. Putem s[ credem c[ exista

]n acest cler ]nalt, ]nc[ str[in =i f[r[ ]n\elegere fa\[ de reformele Unirii,
ce dusese la secularizarea m`n[stirilor, o pornire separatist[, =i deci o
ur[ fa\[ de munteni =i fa\[ de tot ce amintea marele act na\ional. A=adar,
Mitropolia se pl`nge Ministerului Instruc\iunii =i Cultelor, cer`nd ca prin
mijlocirea Ministerului de Interne s[ se ]mpiedice ]ntrunirile. Gusti,
ministrul instruc\iei, r[spunde mitropolitului cu modera\ie, strecur`nd
observa\ia c[ p[zirea canoanelor nu intr[ ]n competen\a lui. Se zice c[
diaconul suspendat se duse din nou la teatru, explic`nd, cu acea pornire
=ugubea\[ =i nastratinesc[ la analiza logic[ a propozi\iunilor cu care ]=i
va ]ndrept[\i r[zvr[tirile, c[ mitropolitul ]l oprise de a merge la biser-
ic[, nu =i la teatru (6). De Pa=ti, ministrul, amintindu-=i de preo\ii sco=i
din biseric[, rug[ pe mitropolit s[ ierte cre=tine=te pe p[c[to=i. Mitro-
politul, lu`ndu-=i aere importante, dup[ ce g[si c[ se afl[ ]n pozi\ie
cam dificil[ =i dup[ ce probabil oblig[ pe vinova\i s[ cear[ iertare,
consim\i s[ ridice pedeapsa (75).
F[r[ nevast[, plictisit de diaconia care nu-i aducea mare folos
material, sigur pe cariera didactic[, Creang[, care voia s[ se scalde ]n
Prut, s[ umble dup[ tinere evreice =i s[ mearg[ la teatru, ]ncepu s[
]ntind[ coarda, c[ut`nd scandalul. Cu firea lui \an\o=[ =i nesupus[,
nu se poate crede c[ acest fiu sufletesc al lui Isaiia Teodorescu era o
simpl[ victim[ a ne]n\elegerii superiorilor. Stare\ul m`n[stirii era Isaiia
Diocleas, care-=i punea mai t`rziu semn[tura de aprobare pe h`rtiile
cu m[suri de luat ]mpotriva diaconului. Pe el trebuie a fi ]nceput
Creang[ s[-l ]mpung[ cu vorba =i s[-l st`rneasc[, dac[ mai ales acela
era =i c[lug[rul care-i corupsese nevasta. Nu se sf`r=ise bine chest-
iunea cu teatrul, =i ]ntr-o zi, pe la sf`r=itul lui aprilie sau ]nceputul lui
mai, diaconul, care =edea ]n cas[ ]n halat (rantia i se p[rea
ap[s[toare), arunc[ ochii pe geam. Ziua, ]n ciuda prim[verii, trebuie
s[ fi fost mohor`t[, v`ntoas[, fiindc[ ciorile cronc[neau =i se str`ngeau
pe turlele albe ale bisericii. }ntunecat la suflet din cauza vremii, cu
urechile iritate de cronc[nitul p[s[rilor, ale c[ror pene negre ]i
de=teptau prin asocia\ie stolul negru al c[lug[rilor l[sa\i asupra bi-
sericii rom`ne, Creang[ puse m`na plin de ciud[ pe o pu=c[ (de unde
se vede c[ v`na haiduce=te pe la Humule=ti, c`nd nu era ]n calea su-
periorilor, de=i fiu-s[u pretindea mai t`rziu c[ diaconul preg[tise odat[
pu=ca s[ se omoare pentru cutare ms. 3.757, ff. 10 12), se
repezi pe u=[ afar[ =i o desc[rc[ ]n p`cla de ciori. Tocmai atunci p[=ea
]n ograda bisericii protopopul, care, descoperind ]n Nembrodul cu
halat pe diacon, zise uimit:
Dar bine, diacone, unde s-a mai v[zut fa\[ bisericeasc[
umbl`nd cu pu=ca?
Creang[ r[spunse iar ]n stilul lui Nastratin:
D-apoi eu nu-s judan, cinstite p[rinte, s[ m[ tem de pu=c[! (6).
Poate c[ isprava cinegetic[ n-ar fi ajuns la urechile lui Calinic, dac[
Curierul de Ia=i, prin pana nu se =tie c[rui r[uvoitor, du=man politic
desigur, n-ar fi divulgat-o sub titlul Tragerea la \int[ =i v`natul la p[s[ri
]n mijlocul ora=ului (200). Mitropolitul, citind articolul, ]ng[lbene=te
ca de o mare primejdie amenin\`nd biserica =i d[ la 6 mai protoi-
ereului C. Bu\ureanu ]ns[rcinarea de a cerceta grabnic cazul. Protoi-
ereul se ]nf[\i=[ diaconului =i-l ]ntreb[ dac[ a tras cu pu=ca, iar di-
aconul r[spunse f[r[ codire c[ a tras ]ntr-adev[r cu pu=ca, ceea ce
trebuie s[ fi ]ncurcat pe sfin\ia-sa. Desigur c[ =i acum Creang[ str`nse
]n logica lui sarcastic[ mintea simpl[ a protoiereului, cer`ndu-i
instruc\iuni asupra chipului celui mai nimerit =i mai potrivit canoanelor
de a sc[pa turlele unei biserici de necuviin\a ciorilor. Afacerea era
absurd[ =i ridicol[, =i lumea trebuie s[ fi f[cut haz mare, spre
satisfac\ia lui Creang[. Mitropolitul care sc[pase de pu=c[ ]n polob-
ocul oferit de Creang[, neput`nd ]ncadra ]n canoane acest caz
neprev[zut, dup[ o scurt[ oprire de la serviciul divin, ]l iert[ din nou.
Popa Sm`nt`n[, limbut, umplu probabil ora=ul cu povestea v`n[torii
de ciori =i a ]nfund[rii mitropolitului ]n chestia mergerii la teatru,
repet`nd, ne putem ]nchipui, prietenilor vorbele de duh spuse proto-
popului. Totu=i, se d[du oarecum pe brazd[, ca s[ nu piard[ leafa de
diacon ori locuin\a, de vreme ce r[mase la Golia ]nc[ trei ani.
98 G. C[linescu
La 15 octombrie 1870, Creang[ e mutat, printr-un schimb cu Gh.

Ien[chescu, la =coala primar[ nr.1 din Strada Rom`n[, unde era di-
rector Toma S[vescu, ]ns[ la o sucursal[ a acestei =coli, pe S[r[rie.
La aceast[ =coli\[ friguroas[ =i cu ziduri sub\iri, cu elevi de clasa I,
diaconul e de capul lui =i prime=te cam lei 157, bani 38 (79). O astfel
de independen\[ trebuie s[ fi n[scut ]n capul lui un raport ]ntre via\a
de cleric subordonat =i aceea mult mai slobod[ de institutor. Se mai
poate presupune c[, econom din fire, nemaiav`nd nevast[ de hr[nit
=i ]nve=m`ntat, Creang[ str`nse deoparte ceva parale din c[r\ile di-
dactice, dac[ cumva nu se va fi ales, dup[ ]mp[r\eal[, cu vreo
mo=tenire de la p[rin\i. Oric`t de ieftin[ va fi fost c[su\a de mahala
pe care o va cump[ra mai t`rziu pe numele \iitoarei, ea va trebui s[
fie pl[tit[ cu o sum[ de bani rotund[. A=adar, diaconul r[bd[ pe stare\
privindu-l cìne=te p`n[ ce prinse pu\in cheag, =i c`nd se sim\i ]n pu-
tere ]=i f[cu socoteala c[ ]n ziua c`nd ar avea bordeiul lui, l[s`nd
diaconia; din care nu se alegea cu mult peste folosin\a locuin\ei, putea
s[ tr[iasc[ ]n voia sa f[r[ potcap =i anteriu din leafa de institutor.
Socoteala aceasta f[cu pe Creang[ din nou \an\o=. Probabil c[ diaconul
umbl[ iar cu lum`narea spre a face scandal, =i ]n vara lui 1871 ]l
f[cu, nu se =tie ]n ce chip, dar oricum cu aceast[ ]ncheiere, c[-=i lu[
ce avea prin cas[ =i se mut[ ]ntr-o nou[ locuin\[, ce ar putea s[ fie
bojdeuca din |ic[u, care nu era, prin urmare, departe de =coli\[. Pe
deasupra, avea =i el, ca orice b[rbat, nevoia unei fiin\e de sex femi-
nin, care s[ ]ngrijeasc[ de el =i de odrasla lui, ]ns[ nu de o Ilean[
]nfumurat[, ci de o muiere proast[ cum se cade s[ fie femeia, care s[
coase, s[ spele =i s[ se lase ferecat[. Creang[ ]=i va g[si =i \iitoarea.
Mutarea de la Golia a fost, nici vorb[, ]n g`ndul lui Creang[ o rupere
pentru totdeauna cu diaconia, ]ns[, ca s[ fac[ stare\ului ]n necaz, din
vreo ceart[, ori poate =i din cugetul ascuns de a ]ncerca s[ vad[ dac[
nu cumva s-ar fi putut s[ vie la biseric[ atunci c`nd ]i pl[cea lui, f[r[
a sta sub nasul superiorului, el ]ncuie u=a casei ]n care =ezuse =i lu[
cheia cu sine, ca s[ se =tie c[ acolo e dreptul lui at`ta vreme c`t el e
diacon. Vesel de ]nt`mplarea care-l sc[pa de ograda Goliei, Creang[

lu[ pana ]n m`n[ =i a=ternu pe h`rtie o epistol[-parodie cu ortografie
caricatural[, adresat[ mo=ului s[u Gh. Creang[, econom la paraclisul
spitalului din T`rgul-Neam\. Scrisoarea, nu prea de duh, este din 3
iulie =i f[r[ ]ndoial[ din anul 1871, deoarece se vorbe=te acolo de
r[posarea Bondarului, care este o revist[ umoristic[ din Boto=ani,
ap[rut[ ]n 1869 =i disp[rut[ ]n 1871, u=or de confundat cu Bondarul
din Ia=i (1861 1862), dup[ care am c[p[ta o datare gre=it[:
S[rut mìnile =i pe dosu, =i pe fa\[, prea iubi\ilor mei b[di\[ =i

leli\[ Ecaterin[.
Despre noi ve\i sci, dupe cum =i sci\i, c[ suntem sen[to=i din Gra\ia
lui D-deu.
Dorim deci, ca =i pe D-vostre acest[ simpl[ epistol[ s[ ve g[sesc[
]n celu mai perfectu gradu alu sen[t[\ei =i alu fericirei! De vre\i a sci
nout[\i noue, iet[ ve spun: cu nefericita ocasiune a reposatului ]ntru
fericire a Bondarului =i pusu la revinel[
, ]n pu=c[ri[, sf`ntului Nichiper-
cea, m-am dusu la Pru!! u! utu, =i am f[cut feredeie de pung[. Sunt
bune, ori ba?
De f[ceam de pulpe, póte-mi vei dice c-aru fi fost mai bune c[-mi
]nt[reau sl[biciunea nervilor... A=[-i cam gre=itu?
Alt[ noutate noue: }n timpul vijeliei unui inderetnicu vêntu dela
finele nepomenitei2 luni Iunie, clopotni\a Goliei fu aruncat[ de-asu-
pra celei dela B[rboiu, =i clopotele tocmai la patrudeci de sf.\i; =i la
Archi-man-Dracu Meri=esco, ]n gr[din[, a crescutu unu crastavete de
doi co\i =i jum[tate (2 1) care merit[ a fi dusu la expozi\ia dela
Frumosa, care are a fi la 24 Septemvrie, curg[toru ]n avusul urbei
Nem\ul buza-bri-de Bercu, ]n casele lui Grama, s[ se mur [e]de...
Alt[ noutate: M-am mutatu ]ntr-o cas[ unde se afl[ =i c`te-va
frumu=ele, ce pe la Iassi le dicu fete, scii proverbu cela: Be\ivului =i
Dracu-i ese cu ocaua plin[. Cu alte cuvinte suntu factoru de... ieca
noue func\iune!!! etc., etc. (74).
100 G. C[linescu
Se vede ]ns[ c[ autorit[\ile biserice=ti nu luar[ ]n serios pe diacon,

care trebuie s[ li se fi p[rut un apucat de domolit cu duhul bl`nde\ii,
c[ci Creang[ se hot[r] s[ fac[ un gest mare, nemaiauzit, cu mult asu-
pra tragerii cu pu=ca. Merse la b[rbier =i-=i tunse pletele. Desigur c[
vanit[\ile ]ncercate de el c`nd lumea se holb[ la vederea unui pop[
tuns fur[ de esen\[ rar[. Creang[ povesti mai t`rziu c[ =i-ar fi t[iat
coada singur cu foarfecele, ca s-o ofere unei diaconi\e din Roman,
c[reia ]i pl[cuse p[rul s[u (88). Lucrul pare foarte posibil. T[ierea s-a
produs vara, pe c[ldur[, c`nd Creang[ avea obiceiul s[ bat[ drumurile
pe la \ar[ =i s[ se scalde-n Prut. Plictisit de coada care-l rodea ca o
=op`rl[ pe ceaf[, fu fulgerat de o idee n[stru=nic[: s-o taie. Dar, =ugu-
b[\ din fire, g[si c[ e nimerit s[ dea reprezenta\ie inedit[ =i se ajut[
de cea mai mic[ aluzie la coada sa, ca s-o taie pe loc, sub ochii holba\i
ai celor de fa\[. Creang[ era un om plin de contradic\ii, umbl`nd dup[
multe lucruri deodat[. C`nd se v[zu cu coada t[iat[, trebuie s[ se fi
c[it, =i atunci, ]n a=teptarea cre=terii altui p[r, umbl[ prin canoane =i
dibui un articol care-l f[cea pionier al portului preo\esc modern =i
reformator al tradi\iilor. G[si un articol dup[ care nu numai nu era
oprit s[-=i tund[ p[rul, ci chiar ]ndatorat a =i-l reteza =i care l[murea
c[ ]ndeosebi diaconii =i clericii tineri nu trebuiau s[ poarte plete lun-
gi spre sminteala oamenilor. A=adar, chestiunea era limpede: di-
aconul se tunsese ca s[ nu sminteasc[ pe credincio=i. Oric`t reforma-
rea portului preo\esc a mers ]nspre tunderea p[rului prisoselnic, nu
trebuie s[ se vad[ ]n gestul lui Creang[ o sf`nt[ revolt[ ]mpotriva
]napoierii. Creang[ era un om repezit, un original, =i-n fapta lui intr[
ori nechibzuin\[, ori pl[cerea de-a o rupe cu scandal. Plin[ de spirit
este numai ap[rarea lui, sofistic[, bun[ de colorat biografia unui om
de geniu. Dar ca s[ plece din cler n-avea nevoie s[ se tund[ dinainte
=i nici nu putea pretinde autorit[\ii o interpretare ce nu era ]nc[ ]n
spiritul opiniei publice. Un preot ortodox care propune raderea b[rbii
este un om de vederi largi, dar acela care, nemaia=tept`nd discu\ia,
iese ]nsu=i ]n ve=minte preo\e=ti =i cu fa\a sp`n[, acela sufer[ de o
u=oar[ alienare de la sim\ul comun. Creang[ f[cuse un gest nastrati-
nesc, =i ]ndrept[\irile lui dup[ aceea, ]n loc de a spune limpede c[ nu

mai dore=te s[ fie diacon, arat[ o con=tiin\[ ]ndoit[. Diaconul nu-=i
putu ascunde capul, al c[rui p[r cre=tea ]ncet, =i minun[\ia se divulg[.
}ntr-un ora= de provincie, o fapt[ hazlie dar nesocotit[ ca aceasta
st`rne=te at`ta scandal, ]nc`t ]n consternarea Mitropoliei trebuie s[
se vad[ simplicitate, ]n nici un caz voit[ asprime, de vreme ce autori-
tatea se code=te mereu de a lua m[suri definitive. Creang[ mersese
la teatru ]ntr-o vreme c`nd lucrul acesta era reprobabil, Creang[, nev-
inovat sau nu, fusese p[r[sit de nevast[, Creang[ tr[sese cu pu=ca ]n
ciori, Creang[ ]=i t[iase pletele spre veselia oamenilor. Iat[ c`teva fapte
care, atunci c`nd nu se =tie c[ diaconul va deveni marele Creang[,
pot s[ dea oricui impresia c[ avem de a face cu un descreierat. De
fapt, diaconul d[ semnele unui dezechilibru, ce-i dreptul superior prin
motivarea pe care spiritul s[u lucid =tie s-o dea faptelor sale impul-
sive. Cu drept cuv`nt, consult`nd canoanele, arhimandritul Hieronim
Bu\ureanu se ]ntreab[ dac[ diaconul poate liturgisi ]ntr-o asemenea
stare. Oricine ]=i poate ]nchipui c[ aceasta nu era cu putin\[ dac[ bi-
serica nu \inea s[ devin[ un b`lci. Mitropolitul cere avizul consistoriu-
lui, care g[se=te c[ lucrul e destul de grav, prob`nd indiferentismul
diaconului. Pletele sunt menite s[ deosebeasc[ clerul ortodox de clerul
altor rituri. Dicasteria se g`ndi c[ totu=i p[rul o s[ creasc[ la loc, =i cu
el =i mintea diaconului, =i se mul\umi s[ cear[ numai suspendarea din
slujb[ pentru c`t[va vreme (68). Creang[ este convocat pentru ziua
de 10/22 septembrie 1871 la consistoriu spre a se ]ndrept[\i. Cuvioa-
sele fe\e biserice=ti, a\`\ate probabil de Bu\ureanu, scotocir[ prin raf-
turi =i d[dur[ de dosarul relelor purt[ri ale lui Creang[ ]n 1868. Nu
este ]ndoial[ c[, dac[ Creang[ s-ar fi ]nf[\i=at bl`nd consistoriului =i ar
fi cusut o explica\ie oarecare, oric`t de naiv[, cum c[, de pild[, o suf-
erin\[ trec[toare a pielii capului a dus la necesitatea ]nl[tur[rii tempo-
rare a pletelor =i c[ totul se reduce la o nevinovat[ dorin\[ de r[corire
=i de salubritate, afacerea s-ar fi ]nchis, gravitatea nest`nd ]n fapt, ci ]n
motivul lui. Dar la 11 septembrie, ]ntìul termen, Creang[ nu se
prezent[. La 13 septembrie adeveri trimisului primirea cita\iei,
declar`nd ]ns[ c[, fiind bolnav, nu se poate transporta la consistoriu.
102 G. C[linescu
}n schimb, diaconul compusese un protest seme\, plin de cita\iuni =i de

resoane, de-o impertinen\[ abia cuviincioas[ ]n form[ (104):
Onorabile p[rinte pre=edinte!
Primind invita\iunea sub No. 40, vin cu onoare a m[ prezenta

]naintea acestui spiritual decasteriu, nu pentru a fi judecat, dup[ cum
mi se zice prin citata invita\iune, dar pentru a protesta energic ]n con-
tra dreptului ce-=i ]nsu=e=te acest spiritual decasteriu de a se consti-
tui ]ntr-un tribunal bisericesc disciplinar, f[r[ s[ aib[ o lege care s[-l
autoriz[ ]ntru aceasta.
Puternicele resoane pe care-mi ]ntemeiez protestul de f[\[ sunt:
I. C[ imputa\iunea ce mi se aduce despre retezarea p[rului nu
este o abatere disciplinar[: =i dac[ acusatorii mei =i-ar fi dat ostene-
al[ s[ citeasc[ mai cu luare-aminte textul Canonului 96 al Sinod. al
VI, cum =i t[lm[cirea acestui canon, cu noti\a de supt ea, ar fi ]n\eles
(afar[ numai dac[ n-ar fi voit) c[ t[ierea p[rului =i cuviincioasa pur-
tare a clericilor ]n ceea ce prive=te barba =i capul nu numai nu este
oprit[, dar chiar este poruncit[. +i ear[ =i ]n special pentru diaconi =i
clericii tineri, din noti\a Canon. 42, Sinod. al VI-lea rezult[ foarte lim-
pede =i curat c[ ei nu trebuie a purta plete lungi spre sminteala oa-
menilor.
II. Nu acesta e tribunalul, de a= fi vinovat, ci sinodul eparhial, con-
stituit prin legea din 3 dec. 1864.
Prin urmare, present`ndu-v[ acest protest, r[m`ne ca sf.-voastr[
s[ v[ face\i datoria conform cu legea; =i de v[ crede\i ]n drept, pute\i
a m[ judeca; ]ns[ ]n absen\a mea; rezerv`ndu-mi dreptul a recurge
la sinodul general, ]n contra unei arbitrare =i inlegale sentin\e ce ve\i
pronuncia.
Binevoi\i a primi asecurarea respectului datorat.
Ioanu Creang[, diacon
[10/22 sept. 1871]
Cu alte cuvinte, diaconul avea preten\ia de a umbla pe drum ]n

costumul cel mai extravagant, f[r[ a se putea lua ]mpotriv[-i nici o
m[sur[ disciplinar[ ]naintea ]ntrunirii sinodului general! Ironiza\i,
acuza\i de rea-credin\[ =i ne=tiin\[ de a citi cum trebuie canoanele,
membrii consistoruilui se ]ntrunir[ =i luar[ ]n cercetare cazul diaconu-
lui, nu f[r[ a fi oarecum intimida\i de stilistica =i sprinteneala lui la
chestiunile canonice. Adev[ratul motiv pentru care Creang[ nu se
]nf[\i=[ =i c[ut[ s[ scape prin invective trebuie s[ fie greutatea ce-o
sim\i de a se explica asupra ciudatei dorin\e de neap[rat[ desp[r\ire
a so\iei. El ar fi voit s[ divor\eze, =i diaconia ]l ]mpiedica. Comisia de
judecat[ aminti afacerea cu mergerea la teatru, tragerea cu pu=ca chi-
ar asupra bisericii, desp[r\irea de nevast[, tunderea p[rului. Totu=i,
nu ]ndr[zni s[ cear[ caterisirea diaconului, ci, ca =i mai ]nainte, pro-
puser[ numai suspendarea din slujb[ p`n[ la ]ndreptare, adic[, ]n
fond, p`n[ la cre=terea p[rului. La 11 octombrie i se comunic[ lui
Creang[ hot[r`rea Mitropoliei ]ntr-o form[ clar[ sub raportul con\inu-
tului, dar cu o st`ng[cie formal[ de care diaconul se va prinde.
Onorabile p[rinte,
Din motivul ]naltii ordonan\i Nr. 1.651, subsemnatul proto-iereu

are onoare a v[ face cunoscut c[ sunte\i oprit de lucrarea diaconiei
pentru totdeauna p`n[ c`nd ve\i da probe de indreptare; d`nd le-
gale probe de ]ndreptare ]ntru aceasta, atunce vei fi ertat etc.
Pentru totdeauna ]nseamn[, ]n cazul nostru, p`n[ c`nd, dar
Creang[ voie=te s[ interpreteze abuziv. Dorin\[ de a p[r[si clerul cu
orice chip, cu aerul unui martir? }nd`rjire de om ]ncredin\at de
de=tept[ciunea lui, care pentru pl[cerea de a batjocori stilul unui pop[
=i ]ndeosebi acel ]ntru aceasta, pe care-l subliniaz[ ]ntr-adins, ]=i pune
]n joc o carier[? Desigur =i una, =i alta. Creang[, neb[nuind urm[rile
jocului s[u ]ncrezut, recurge la un fals =i se face a ]n\elege c[ a fost
oprit pentru totdeauna de la oficiere. Spun`nd acestea, min\ea cu
bun[-=tiin\[, de vreme ce atunci c`nd gluma se-ngroa=[ =i ministerul
104 G. C[linescu
]nl[tur[ pe Creang[ din ]nv[\[m`nt, imprudentul va ]ncerca s[-l

]ncredin\eze ]n temeiul aceluia=i ordin c[ nu fusese eliminat din cler, ci
numai suspens de a oficia. Deocamdat[, neb[nuind urm[rile, neb-
unul diacon gust[ din plin voluptatea de a-=i bate joc de autoritatea
bisericeasc[ =i, ca s[ arate c[ el e un om ]ntreg la minte, care nu
glume=te cu vorbele =i prin alb ]n\elege alb, iar prin negru, negru, se
tunde de-a binelea =i-=i arunc[ anteriul, iar pe cap ]=i pune c[ciul[
ori p[l[rie. Autoritatea spiritual[, care nu ]n\elesese a-l ]nl[tura din
cler, r[mase consternat[, totu=i, luni ]ntregi de zile nu g[si cu cale s[
ia nici o m[sur[ ]mpotriv[-i, =i Creang[ ]=i f[cu gustul de a merge la
=coal[ =i pe drum, p`n[ ]n vara anului 1872, ]n straie de t`rgove\, ]n
ciuda tuturor egumenilor =i mitropoli\ilor, nu f[r[ scandal, fiindc[ lu-
mea nu putea s[ vad[ ]n el dec`t un pop[ tuns =i un r[spopit. Ce
spunea Creang[ prietenilor curio=i? Examin`nd propriile lui proteste,
constat[m c[ se purta sucit cum ]i era firea =i cu acel aer de superiorita-
te pe care i-l da credin\a c[ e un om cu mintea limpede, ca orice fiu
din popor. El zicea c[ de vreme ce cuvio=ii p[rin\i de la dicasterie l-au
scos din cler pentru totdeauna, el nu mai era diacon, =i putea s[ um-
ble cu ]mbr[c[mintea ce-i pl[cea. }ns[ c`nd superiorii ]i cereau s[
descurce lucrurile =i s[ spun[ hot[r`t dac[ mai ]n\elege sau nu s[
r[m`n[ ]n s`nul bisericii, atunci el declara \an\o= c[ m[sura ]mpot-
riv[-i fiind inlegal[, luat[ f[r[ avizul Sinodului eparhial, se socote=te
a fi mereu diacon. +i, ca s[ arate c[ nu glume=te, ]ncuie od[ile pe
care le ocupase la Golia =i lu[ cheile. Era, fire=te, o curat[ b[taie de
joc. }nfierb`ntat de ]ntrunirile politice, unde chestiunea legalit[\ii era
o floare de stil curent[, Creang[ cugeta poate ]n mintea lui naiv[ c[
descoperise o arm[ grozav[ ]mpotriva mitropolitului. S-ar fi socotit
diacon de drept p`n[ la judecarea cea recunoscut[ ca legal[, numai
]mpiedicat de fapt =i ]n chip abuziv de a sluji. +i cum legea i se p[rea
clar[ ca cristalul, ipoteza de a ]nvinge, spre ru=inarea mitropolitului,
]i luci poate pe dinaintea ochilor. }ns[ M`n[stirea Golia avea nevoie
de diacon =i de locuin\a ]nchis[ =i ceru cheile. A fost nevoie s[ se
recurg[ la prefect, care trimise un comisar la Creang[ pe la ]nceputul
lui ianuarie. Creang[, ]nc[p[\`nat, nu voi s[ dea cheile, =i prefectul,

prudent, trimise din nou pe comisar s[ ]ntrebe pe teribilul diacon care
sunt motivele sale la predarea cheilor de la acele ]nc[peri. La 28
ianuarie 1872, Creang[, r[zg`ndindu-se, ]n=tiin\a pe trimisul st[p`nirii
c[ ]nm`nase cheile preotului Alexandru de la Buna Vestire (194), care
va fi fost =i un sf[tuitor la modera\ie. E de la sine ]n\eles c[ ora=ul
trebuia s[ urle de acest scandal nemaiv[zut, care f[cea concuren\[
panoramei lui Heimann. }n cele din urm[, cuvio=ii p[rin\i batjocori\i
se ]nr[ir[ =i p`r`r[ pe diaconul f[r[ potcap la Ministerul Instruc\iunii,
poate =i cu inten\ia ascuns[ a cuiva de a-i da o lovitur[ ]n pozi\ia de
institutor. Cu toate astea, nu e deloc sigur c[ Mitropolia urm[rea dis-
trugerea diaconului =i e mult mai probabil c[, plictisit[ de n[zdr[v[-
niile lui, voia s[ curme scandalul =i s[ pun[ ]n vederea tuturor c[
r[zvr[titul se folosea ]n mod abuziv de calitatea de diacon. La 15 iu-
nie 1872 Mitropolia aduce la cuno=tin\a ministrului de culte (care,
din nefericire, era =i ministru al instruc\iei) c[ diaconul Ion Creang[,
profesorul ]n Ia=i, prin faptele sale incorigibile =i incompatibile cu cara-
cterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericeasc[ ast[zi, este
exclus dintre clericii altarului. }n vedere acestora =i pentru a nu se
induce poporul ]n eroare c[ el participeaz[ ]nc[ ]n cler, se roag[ de
ministru a face s[ se publice aceasta spre =tiin\a tuturor! Adresa
era fire=te ipocrit[, ]ntruc`t se amintea c[ Creang[ era profesor =i
aducea =i un element necomunicat diaconului, anume, scoaterea de-
finitiv[ din cler. Ar fi fost mai cinstit s[ se pun[ ]n vedere diaconului
aceast[ nou[ hot[r`re f[r[ at`ta coresponden\[ oficial[. Acum, dup[
aproape cinci luni de la predarea cheilor, chestiunea s-ar fi limpezit
prin m[suri clare, f[r[ echivoc. Se pare c[, dimpotriv[, Creang[ ]=i
r`dea pestetot de notificarea Mitropoliei, prin care era suspendat pen-
tru totdeauna p`n[ la ]ndreptare, ]n sinea lui socotindu-se mereu di-
acon scos temporar de la oficiere, ]n vreme ce el era ]ntr-adev[r ex-
clus. Efectul adresei mitropolitane fu nea=teptat. Generalul Tell, min-
istrul, era un puritan =i un sucit. Ideea c[ un r[spop[ educ[ tinerele
vl[stare ale na\iei ]l ]mboln[vea (167). A=a, cel pu\in, m[rturisea
106 G. C[linescu
pe fa\[. }n fond, fiind conservator, se va fi ]nveselit la =tirea c[ a prins

]n m`n[ un frac\ionist. La 1 iulie, nesocotitul diacon, care se jucase
cu focul, fu destituit =i la 14 iulie Monitorul oficial vestea patriei
cur[\irea ]nv[\[m`ntului de institutorele clasei I de la =coala sucur-
sal[ nr. 1 de b[ie\i din Ia=i, pentru faptele sale necorigibile =i incom-
patibile cu caracterul s[u de cleric, care nu poate ca, pierz`nd a sea
demnitate de preot, s[ mai figureze ]n corpul didactic, din cauz[ c[
lipsa de o asemenea demnitate sacerdotal[, ]n respectul moral =i so-
cial, atrage dup[ sine =i pierderea demnit[\ii =i caracterului s[u de
membru al acestui corp (185). Ra\ionamentul era cu des[v`r=ire ab-
surd, c[ci Creang[ nu s[v`r=ise fapte necuviincioase ]n societate, ci
numai de acelea dovedind lipsa de voca\ie spiritual[. Propriu-zis, el
se demisese ]ntr-un mod cam bufon din tagma clericilor, =i ap[rea
curioas[ preten\ia lui Tell ca un institutor-preot s[ nu poat[ p[r[si
haina preo\easc[. Poate, totu=i, c[ ministrul era de bun[-credin\[ =i-
=i ]nchipuia c[ faptele incorigibile vor fi fost cine =tie ce crime.
Ordinul de destituire c[zu asupra lui Creang[ ca un tr[snet,
n[ucindu-l. }n\ep`nd boaitele, cum f[cea =i Popa Duhu, ]n chipul
unei petreceri foarte obi=nuite ]ntre cucernicii p[rin\i, nu b[nuise o
clip[ c[ putea s[ fie scos din locul ]n care se sim\ea ]nt[rit =i care-i
d[duse ]ndr[zneala de a se deda la inocente impertinen\e stilistice.
Aruncarea potcapului ]ntr-o provincie cu sumedenie de popi =i
c[lug[ri, dispre\ui\i tocmai de aceasta, nu i se p[rea deloc infamant[.
Dar publicarea ]n Monitorul oficial a scoaterii din ]nv[\[m`nt era de
natur[ a-l face de r`s. R[m`nea deodat[ f[r[ rost, cu un copil =i cu
fra\i =i surori de ]ngrijit.
Am stat ar fi zis el mai t`rziu o zi =i-o noapte... cu coat-
ele pe genunchi =i cu t`mplele ]n m`ni, =i nu m[ uitam la nimeni =i la
nimic, =i nu vream s[ aud nici s[ v[z pe nimeni. +i-mi zv`cneau t`mple-
le, =i m[ durea capul, de credeam c-o s[ plesneasc[. St[team =i nu
m[ puteam g`ndi la nimic... (217).
Apoi, \[ran cump[nit ]n fundul sufletului, st[tu s[ vad[ ce este de
f[cut. Omul de jos =i rom`nul ]n genere, c`nd are o pacoste pe cap,
ia un plocon =i merge la un om cu trecere. Creang[ alerg[, fire=te, la

frac\ioni=tii lui. Ace=tia, fiind ]n opozi\ie, nu-i puteau face nimic cu
oric`t[ bun[voin\[ (167), de=i Iacob Negruzzi, om de partid fanatic,
dar f[r[ r[utate, pretinse c[ ei nu voir[ s[ mi=te m[car din deget.
Creang[ ]=i va fi adus aminte atunci de Titu Maiorescu, pe atunci dep-
utat, care se purtase at`t de bine cu el, =i va fi alergat la d`nsul, cu
toate c[ era junimist, ori tocmai pentru aceea. }ns[ t`n[rul profesor
era plecat ]n str[in[tate ]n excursie de pl[cere =i vizita Domul de la
Magdeburg, se plimba prin p[durile germanice =i asculta la Viena pe
Lohengrin al lui Wagner (125). El sosi la Ia=i pe la sf`r=itul lui august.
Probabil c[ seme\ul diacon apel[ =i la Iacob Negruzzi, ale c[rui vremu-
ri, ]n sf`r=it, sosiser[, dup[ cum prevestise. Neprimind de nic[ieri nici
o speran\[, Creang[ trimise o lung[ jalb[ ministrului, l[murindu-i de
ast[ dat[ c[ nu fusese exclus din cler, ci numai suspendat, c[ ]n jurul
lui s-a \esut o intrig[ popeasc[, cer`nd, ]n sf`r=it, aplicarea dreapt[ a
legii. F[r[ s[ vrea, fostul diacon punea =i aici o agresivitate care trebuie
s[ fi displ[cut lui Tell, om dur =i f[r[ tact, dup[ opinia lui Maiorescu
]nsu=i. Jalba e un curios document de stil cult, a=a de profund deose-
bit de stilul Amintirilor, dovad[ c[ opera lui Creang[ este o elaborare
artistic[:
Domnule ministru,
V[z`nd comunicatul ]n Monitoriu No. 155 am fost dureros sur-
prins de a m[ vede =i de d-voastr[, dle ministru, condamnat, f[r[ s[
fi fost ascultat, =i eliminat din corpul ]nv[\[tor, f[r[ s[ fi fost supus
judec[\ei, precum cere legea instruc\iunei publice.
Permite\i-mi, v[ rog, dle ministru, ca macar dup[ faptul ]ndeplinit
al destituirei mele nejudecate s[ viu a v[ ruga s[ binevoi\i a asculta
justificarea mea de acuz[rile ce s-au adus ]n contr[-mi.
Simpla expunere a faptelor, ]nc`t prive=te desbr[carea mea volunta-
r[ de haina clerical[, v[ va ar[ta, sper, motivele pu\in serioase ce au
determinat persecutarea mea de c[tr[ superiorii mei spirituali.
V[ anecsez ]ntìu ]n contestul seu copia esact[ de pe raportul ]ngr-
108 G. C[linescu
ijitorului bisericii unde eram acum un an ca deservent; asemene =i

protestul meu adresat pretinsei jurisdic\iuni eclesiastice, ce =-a aro-
gat atributele de a m[ judica.
Din aceasta ve\i vede, dle ministru, c[ urm[rirea spiritual[ ]n contra
mea a purces numai singur de la faptul c[ mi-am scurtat p[rul,
suprim`nd incomoda =i desgra\ioasa coad[ de pe spate. Canonice=te
am dovedit c[ dreptatea era de partea mea. Aceasta se probeaz[ chi-
ar =i prin cartea de judecat[ ce mi-a comunicat-o protoereul, =i care
asemine v-o anexez ]n copie esact[.
Ce zice ]n adev[r sentin\a dat[ ]n contra mea? Nimic alt[ dec`t c[
sunt suspens de a oficia ca diacon pe timp nedeterminat. N-am fost elim-
inat din cler, c[ nu era pentru ce; c[ci p[rul fiind vegetabil, poate cre=te
ear[ la loc. N-am fost judecat de alt[, fiindc[ nu era nimic a mi se impu-
ta; ci numai am fost lovit, cu rigoare extrem[, drept b[taie de joc!
Atunci, av`nd cuno=tin\[ c[ nu ca cleric meritasem a fi ]nv[\[toriu, ci
ca ]nv[\[tor c`=tigasem oarecare merit, care m[ f[cea demn de voca\iunea
mea, mi-am continuat cariera de ]nv[\[tor, unde acum eram determinat
a-mi consacra toat[ activitatea mea intelectual[ =i unde autorit[\ile =co-
lare, timp de opt ani de zile, c`t am func\ionat, n-au avut a-mi imputa
nimica; c[ n-am derogat demnit[\ei profesorale ]ntru nimic.
V[z`nd ]ns[ c[ ]nv[\[torul continu[ a fi persecutat, numai =i nu-
mai de c[tr[ superiorii spirituali, pentru c[ purta haine largi =i p[rul
lung, am venit la ideea de a m[ desbr[ca ]nsumi de aceea ce era un
pretext de persecu\iune din partea superiorilor eclesiastici de aice.
Pentru aceasta ]ns[ nu m[ a=teptam, eram departe a cugeta chiar
c[ voiu fi lovit =i de d-voastr[; din contra, m[ m[guleam ]n sine-mi
cu ideea c[ voi pute de aici ]nainte respunde =i mai bine chem[rei
mele de ]nv[\[toru, consacr`ndu-m[ cu totul carierei didactice.
D-voastr[ se vede c[ n-a\i cunoscut adev[rata stare a ]mprejur[rilor
mele =i a\i curmat cariera unui om tocmai ]n momentul c`nd el, ca
]nv[\[tor, luase o resolu\iune ]n adev[r demn[, fiindc[ nu mai era aco-
perit[ de schima f[\[riei. C[ci ce ]nsemna os`nda mea ]n termenii de
]ndreptare ]ntru aceasta dac[ adev[rata caus[ a fost t[ierea p[rului?
Din toate aceste, pute\i vede, dle ministru, c[ ]n adev[r m[sura

suspensiunei mele de la altariu n-a fost dec`t o oarb[ persecu\iune
sistematic[, care s-a pus din toate puterile ca s[ m[ loveasc[ din toate
p[r\ile, p`n[ chiar =i ]n esisten\[! Dar[, dle ministru, cu d-voastr[, om
franc =i cu idei moderne, nu trebuia superiorii ecleziastici s[ ascund[
adev[rul. Adev[rul este c[ ]n contra mea de mult a fost ]ntins[ o
persecu\iune pentru ideile mele de progres; =i aceasta vo pot proba
prin un fapt anterior din cele mai lovitoare pentru mine. Cu cinci ani
]n urm[ r[utatea =i corup\iunea unui c[lug[r a f[cut c[ eu, ]mpreun[
cu unicul copila= al meu, s[ fiu abandonat de so\ia mea pentru tot-
deauna, remìnd v[duv; =i c[ pentru acest[ fapt[ imoral[ =i scanda-
loas[ nu s-a luat nici o m[sur[ ]n contra acelui c[lug[r..., nu mi s-a
f[cut nici o satisfac\iune moral[ din partea superiorilor eclesiastici. Prin
urmare, dle ministru, vede\i c[ eu nu de azi, de ieri caut a dob`ndi
emanciparea mé de supt o atare autoritate, care nu se respect[; fiindc[
nu pedepse=te pe cei ce merit[ pedeaps[, ci pe cei nevinova\i!
Acum cinci ani m-au lovit ]n familie. Acum un an, ]n serviciul meu
la biseric[; ear[ acum au f[cut ca s[ m[ lovi\i =i d-voastr[ ]n posi\iunea
mea de la =coal[.
Dar cred c[ d-voastr[, protectorul obligat al =coalelor, nu ve\i l[sa
ca s[ suf[r =i de aceast[ din urm[ nedreapt[ lovitur[, ]ntemeind
dep[rtarea mea din corpul profesoral pe motivele pu\in serioase =i
pu\in caritabile =i, a= puté zice, chiar necre=tine=ti ale persecutorilor
mei clericali.
Ce-mi rem`ne de f[cut alt[ dec`t a v[ supune respectuos c[
d-voastr[ n-a\i putut lua ]n contra mea m[sura riguroas[, pre c`t de
injust[, dec`t puindu-v[ deasupra garan\ielor legale, ce legea instruc-
\iunii asigur[ ori=ic[rui membru al corpului ]nv[\[tor, adec[: de a nu
fi destituit f[r[ judecat[! +i c[ asemene casuri s-au mai ]nt`mplat f[r[
ca d-voastr[ s[ fi lovit pe nici unul; =tiind c[ sacerdo\iul profesoratu-
lui este independent =i nu este legat deloc cu schima preo\easc[.
Acum pot oare spera c[ d-voastr[, ]n urma lovirei date mie, ve\i
veni a face repara\iunea reclamat[ de o strict[ legalitate? Pot spera
c[, mai bine informat, ve\i lua ]n considera\iune justificarea mea =i-mi
ve\i face justi\ie?
110 G. C[linescu
Speran\a nu abandoneaz[ pe bunul cre=tin, =i a=tept respectuos

respunsul d-voastre ]ntru aceasta.
Primi\i, v[ rog etc.
I. Creang[
Bun condei =i mu=c[tor avea institutorul, dar generalul scor\os, dac[

a citit cumva jalba, nu putea gusta acuza\ia de a fi deasupra garan\ielor
legale =i impertinen\a lui ]ntru aceasta de la sf`r=it ]nadins introdus
ca un refren caricatural, dup[ proza Mitropoliei. Ministrul nu binevoi
a r[spunde ]ndr[zne\ului, =i Creang[ umbl[ pe drumuri ocolite. A.
Naum, delegat de minister s[ dea ]n grija prim[riei =coli\a, strecoar[
]ntr-un raport primit de minister la 3 august 1872 p[rerea nevinov[\iei
lui Creang[, care, ca institutor, era neimputabil. +coli\a sa zicea
Naum mic[, dar populat[, ]ntrunea calit[\i de dorit. Acolo corpul =i
inteligen\a era deopotriv[ cultivate, precum probeaz[ =i raportul
delega\ilor ce au asistat la examenul din urm[ (79).
Creang[ crezu c[ furtuna o s[ treac[ =i dup[ trecerea vacan\ei
celei mari ministrul are s[ se r[zg`ndeasc[. Dar, v[z`nd c[ se aprop-
ie deschiderea =colilor =i nimeni nu se g`nde=te s[-l cheme ]napoi la
=coli\a lui, b[tu o telegram[ ministrului:
Domnului Christian Tell, ministrul instruc\iunei =i cultelor, Bucure=ti.

Iuliu 31 v-am adresat pl`ngerea-mi ]nso\it[ de actele ilegale ale
Mitropoliei Moldovei, pe temeiul c[rora m-a\i destituit din postul de
institutore =coalei sucursale de b[ie\i nr. 1. Cer din nou respectuos
daré mea ]n judecat[, conform legei. Numai a=a ve\i afla adev[rul;
numindu-v[ protectorul =i p[rintele instruc\iunei.
A=tept respectuos respunsul d-voastre.
Din p[cate, mini=trii nu r[spund la telegrame, mai ales c`nd li se

aduce aminte c[ au f[cut o ilegalitate, =i Tell trebuie s[ se fi ]ncredin\at
=i mai v`rtos c[ are de a face cu vreun nebun. V[z`nd c[ totul e za-
darnic, Creang[ se supune soartei =i, venind toamna, ]=i caut[ mi-
jloace de trai. Celor de la Mitropolie, ]n frunte cu Calinic, le dedic[ o

ur[ nestins[. Starea lui material[ trebuie s[ fi fost destul de neagr[
dac[ fu nevoit s[-=i retrag[ capitalul de 25 lei cu care luase parte la 1
iunie 1871 ca membru la fundarea Primei societ[\i de economie din
urbea Ia=i (200). }i cerea zicea el cu umoare de mizantrop
fiind scos din func\iune =i nemaiav`nd parale pentru a mai putea
face parte din societate. Feciorul lui +tefan a Petrei Ciubotariul, ace-
la care umbla cu cotul subsuoar[, ]=i aduse aminte c[ p[rin\ii lui
f[cuser[ negustorie. Deloc ]nvins de soart[, ceru =i c[p[t[ brevetul
trebuitor pentru deschiderea unui debit de tutun. Monopolul se-nfiin-
\ase de cur`nd, =i Creang[ era omul care prindea din v`nt orice idee,
a=a cum f[cuse ]n cazul =colii preparandale. La jum[tatea lunii sep-
tembrie cuvio=ii p[rin\i persecutori ai lui Creang[ trec`nd pe Strada
Prim[riei se crucir[ v[z`ndu-l pe r[spop[ negustor de tiutiun. Di-
aconul, departe de a fi ]nfr`nt, le r`dea ]n nas. Debitul trebuie s[ fi
mers bini=or, av`nd ]n vedere faima de pop[ tuns a lui Creang[ =i ]n
afar[ de o scurt[ criz[, nu se poate crede c[ prigonitul a tr[it ]n mizerie
=i sub condi\iile lui normale. Deschiderea debitului ]nseamn[ chiar
]nceputul unei relative prosperit[\i, care se-ntoarce pu\in ]n avari\ie.
C`=tigul debitantului trebuia s[ fie mai mare dec`t al institutorului,
=i lui Creang[ ]i veni inima la loc =i \[n\o=ia pe buze. Folosindu-se de
comp[timirea ]n care plutea, ]ncepu s[ caute alte mijloace de c`=tig.
Fu primit profesor la Liceul Nou, institut particular nu departe de
strada P[curari. La 10 octombrie 1872 ap[ru ]n Noul curier rom`n al
lui I. M. Codrescu acest anun\ (nr. 119):
Profesore privatu
Subsemnatul fostu profesore ]n serviciul statului timp de optu ani

are onóre a oferi serviciile séle practice, ca educatoriu ori profesore
privatu.
Adresa la administra\iunea acestui diaru.
I. Créng[
112 G. C[linescu
Ce se petrecu ]n mintea fo=tilor superiori ai lui Creang[ pentru ca,

atunci c`nd totul p[rea definitiv ]ncheiat, chestiunea s[ fie din nou
r[scolit[? Protopopul C. Bu\ureanu, re]ntorc`ndu-se la vechea inter-
pretare c[ diaconul fusese numai suspendat, arunca acum ]n sarcina
lui tot ce f[ptuise ca civil =i constata c[, m[car c[ de=i subt nr. 265 i
s-a f[cut cunoscut c[ este subt cercare de ]ndreptare ]ntr-un an de
zile, nu numai c[ nu s-a corijat ]n purtarea sa ca cleric sfin\it, ci ]nc[,
din contra, a p[r[sit de sine =i semnele =i costumele de diacon,
]mbr[c`ndu-se ]n straie civile, ]ndeletnicindu-se cu meseria de bre-
vetariu la Monopolul tutunului ]n aceast[ urb[ Ia=i, Strada Prim[riei.
La 28 septembrie consistoriul citeaz[ pe Creang[ s[ vie s[ dea seam[
de faptele sale. S[ se fi c[it mitropolitul de m[sura pripit[ =i s[ fi
]ncercat a arunca o funie de sc[pare diaconului, ca acesta s[ vin[ s[
se prosterneze =i consistoriul s[-l ierte? Mai degrab[ e la mijloc o
ipocrizie ecleziastic[. M[sura trebuie s[ fi p[rut aspr[ =i ne]ndrep-
t[\it[ intelectualilor din ora= =i, ca s[ ]n[bu=easc[ murmurele, dicaste-
ria se pref[cea clement[ =i silit[ la asprime prin ]ns[=i ]nc[p[\`narea
diaconului. Bine]n\eles c[ fostul diacon, care era nec[jit numai de
pierderea postului din ]nv[\[m`nt, dar nu voia s[ mai aud[ de pot-
cap, nu se ]nf[\i=[. }n schimb, ]=i v[rs[ fierea =i sarcasmul ]ntr-o
]nt`mpinare c[tre onorabilul pre=edinte al consistoriului din 15 oc-
tombrie, ]n care batjocori pe cucernicii p[rin\i cum ]i veni la gur[, cu
o vigoare pamfletar[ =i un dar al mu=c[turii ce prevesteau pe marele
prozator:
Onorabile p[rinte pre=edinte,
Primind invita\iunea sub No. 66, m[ mir cum tocmai dup[ un an

de zile trecut de c`nd iar[=i ca diacon fui chemat prin cita\iunea No.
40 ]n judecata acestui onor, dicasteriu pentru fapte care nu erau de
natur[ a se judeca =i de persoane care nu sunt ]n drept a judeca ]n
materie de disciplin[ bisericeasc[, dup[ cum am avut onoare a le de-
clina competen\a, prin protestul ce am prezentat atunci =i pe care ]l
sus\in =i ast[zi, =i de care ne\iindu-se seam[, am fost judecat ]n absen\a

mea =i condamnat prin sentin\a dat[ ]ntr-un mod arbitrariu =i ilegal
la oprirea pentru totdeauna de lucrarea diaconiei.
Iat[ textul acestei sentin\e No. 265 din 11 octomvrie 1871.
Subsemnatul protoiereu are onoare a v[ face cunoscut c[ sunte\i
oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna etc., etc.
+i iar[=i, ca supliment la injusti\ia ce mi s-a f[cut, este adresa
]naltpreasfin\itului mitropolit al Moldovei =i Sucevei, No. 1.182 din
anul curent, adresat[ d-lui ministru instruc\iunii publice =i cultelor,
prin care i se d[ informa\iune c[ sunt exclus dintre clericii altarului
pentru faptele incorigibile =i incompatibile cu caracterul meu de cler-
ic... =i aceasta se face numai =i numai dac[-mi este permis din
spirit de r[sbunare, pentru a fi lovit ]n pozi\iunea mea de la =coal[,
precum s-a =i ]nt`mplat, dup[ cum se vede din comunicatul publicat
]n Monitorul oficial No. 155, anul curent. Iat[-v[ faptele charit[\ei!
Ei bine, onorabile p[rinte pre=edinte, dac[ oprirea mea pentru tot-
deauna de a oficia ca diacon, prin care am fost lovit ]n dreptul =i
existen\a mea de la biseric[, precum =i lovirea ]n pozi\iunea mea de
la =coal[ unde am lucrat =i mi-am sacrificat s[n[tatea motivat[
din adresa ]naltpresfin\itului mitropolit c[tr[ d-l ministru al instruc\iu-
nii m-a pus ]n pozi\iune de a ]ntreprinde orice ocupa\iune onest[, cu
care s[-mi pot agonisi p`nea de toate zilele dup[ cum fiecare cre=tin
e dator a o cere pentru o zi numai, cum ni ]nva\[ rug[ciunea domneas-
c[ socoti\i c[ v[ d[ dreptate a m[ mai urm[ri ca diacon fie!
Ave\i dreptul =i datoria a c[uta oaia cea r[t[cit[... }ns[ eu m[
m[gulesc a crede c[ modesta-mi purtare relativ la nedrept[\ile ce mi
s-au f[cut de c[tre superiorii clericali de aice, c[rora nu li pot zice
alta dec`t: Iart[-li lor, Doamne, c[ nu =tiu ce fac! va fi aprobat[
de opiniunea public[ luminat[, =i c[ sub cuvintele pentru totdeauna
nimeni nu va ]n\elege numai un an de zile, dup[ cum v[ sili\i a face
s[ se cread[, dec`t numai sf.-voastr[, dup[ fantasticul dic\ionariu ce
se vede c[ poseda\i.
114 G. C[linescu
Dup[ c`t v[d, parc[ mi-a\i imputa modesta-mi =i onesta ocupa\iune

ce am ]ntreprins, care cred c[ nu-mi face neonoare, at`ta mie c`t =i
sf.-voastre, care v[ a=tepta\i poate a ]ntreprinde contrarul.
Tot prin prezenta invita\iune mi se mai zice c[ sunt chemat a da
probe dac[ am p[r[sit semnele de cleric sfin\it? Toat[ lumea =tie c[
acele semne se ]mbrac[ de c[tr[ clericii sfin\i\i numai ]n biseric[, =i,
dup[ finirea sf`ntului oficiu, iar[=i se depun ]n biseric[ la locul lor.
Deci eu iar[=i voi cuteza a m[ numi modest, c[ci de-ndat[ ce mi
s-au interzis acele semne de c[tre superiorii mei iar[=i ]ntr-un mod
arbitrariu n-am cutezat a m[ mai atinge de ele, prin urmare nu eu
le-am p[r[sit dup[ cum a\i l[sa a se presupune ci superiorii mi
le-au luat.
Vede\i dar, onorabile pre=edinte =i raportor totodat[, c[ piatra cu
care voi\i a arunca ]n mine se ]ntoarce asupr[-v[.
Dac[ mi-a\i permite a v[ ]ntreba care sunt acele fapte incorigibile
=i incompatibile cu caracterul meu de preot, probate de sf.-voastr[
[=i] cum s[ m[ corijez d`nd semne de ]ndreptare ]ntru aceasta?
Nu m[ ]ndoiesc c[, puind m`na pe con=tiin\[-v[ =i ]ntreb`ndu-o
numai dac[ n-ar fi ipocrizia la mijloc a\i r[spunde a=a: Spiritul
de modestie, independen\a, sinceritate, onestitate; franche\a, curajul
opiniunilor tale =i fermitatea de caracter ce posezi, voind a-\i sus\ine
demnitatea de om, te fac a fi ur`t de noi; =i pentru a te corige, trebuie
s[ adoptezi contrarul acestora.
Nu, niciodat[ nu voiu face aceasta. Totdeauna ajut`ndu-mi
D-zeu m[ voiu sili a poseda calit[\i bune, pe care s[ le pot dedica
la ocaziune oamenilor de sim\, one=ti, cu capacitate, =i cari lucreaz[
]n legalitate.
}n fine, dac[, condu=i de spiritul de ur[ =i r[sbunare, crede\i c[,
lovind ]n onoarea =i existen\a oamenilor care nu se pot ap[ra dec`t
cu lacrimi =i rugi ]ndreptate c[tr[ ceriu, face\i acte de moralitate =i
aduce\i prinos lui Dumnezeu fie dup[ credin\a-v[.
Eu ]ns[, din parte-mi, n-am dec`t a v[ ruga ca orice preten\iune
ve\i mai ave de-acum ]nainte asupr[-mi, s[ binevoi\i a m[ urm[ri la
tribunalele civile.
Primi\i, v[ rog, onorabile pre=edinte, asigurarea respectului da-

torit.
I. Creang[ (68)
Ex-diaconul lu[ un timbru de 25 bani din propriul debit, ]l lipi pe

coala scris[ =i m`n[ pe fratele Zahei ]n curtea Mitropoliei, unde se
afla consistoriul, =i despre care mai t`rziu, ]n manualul s[u de Ge-
ografia jude\ului Ia=i, scria cu ironie con\inut[: }n Ia=i mai este un
feliu de judec[torie, care judec[ numai pe clerul bisericesc, adec[
preu\i, diaconi, c[lug[ri =i dasc[li. Aceast[ judec[torie se nume=te
consistoriu =i judec[torii sunt preu\i. Cu pu\in ]nainte, debitantul ]=i
v[rsase focul =i pe Tell, =i pe c[lug[rul misterios, care sucise capul
nevestei, public`nd inutila jalb[ c[tre ministru ]n Noul curier rom`n
din 23 septembrie. }nvenina\i de retorica t[ioas[ a diaconului membrii
dicasteriei isc[lir[ ]ntr-un suflet moartea limbii care-i mu=ca a=a de r[u.
La 10 octombrie comisia, dibuind prin pravilele biserice=ti =i lu`nd ]n
considera\ie comer\ul de tiutiun =i mai ales lipsa de respect c[tre
autorit[\ile constitutive ale bisericii, decide =tergerea din tagma di-
aconiceasc[ a debitantului satiric, iar la 5 noiembrie isc[liturile arh-
iereilor =i episcopilor Moldovei sunt adunate, cu excep\ia aceleia a lui
Filaret Scriban.
Dup[ ce sc[p[ de rantie =i potcap, Creang[ g[si c[ sosise clipa de
a sc[pa =i de nevasta care nu =edea unde-i era locul. La 25 februarie
1873 ceru tribunalului pronun\area divor\ului pentru abandonarea
domiciliului de =ase ani de zile =i alte insulte tot at`t de grave, pen-
tru care so\ul cita cu aceea=i pedanterie ca =i ]n chestia bisericeasc[
articolele pricinoase din codul civil. Ileana Grigoriu nu t[g[duie=te
nici una din acuza\ii, =i divor\ul se pronun\[ ]n favoarea so\ului la 5
septembrie 1873 (189). +i pentru ca r[fuiala cu to\i du=manii s[ fie
plin[, e foarte cu putin\[, ca fostul diacon s[-=i fi trimis potcapul =i
anteriul, cu care n-avea ce face, la Mitropolie cu mesajul batjocori-
tor: De la aceast[ biseric[ mi s-au dat, la aceast[ biseric[ le dau
(107).
VI. PEDAGOGIA LUI CREANG{
Nep[sarea fa\[ de mustr[rile sfintelor fe\e mai avea =i alt[ pricin[.
De vreo c`\iva ani Creang[ era v`r`t p`n[-n g`t ]n facerea unor man-
uale =colare, de la care a=tepta mare folos moral =i material. }ndem-
nul de a compune c[r\i trebuie s[ fi venit direct ori indirect de la Titu
Maiorescu, ]ns[ nevoia grabnic[ de manuale ]n =coal[ fu hot[r`toare.
}n anul 1867, deci pe c`nd ]i fugise nevasta, Creang[ se uni cu cinci
institutori, cu C. Grigorescu, Gh. Ien[chescu, V. R[ceanu, N. Climes-
cu, A. Simionescu, spre a compune un abecedar ca lumea. P`n[ atunci
copiii ]nv[\aser[ cum da Dumnezeu =i dup[ cum era =i dasc[lul, c[r\i
fiind pu\ine =i proaste. Creang[ g[sise la intrarea ]n ]nv[\[m`nt abec-
edarul unui Iarca. Fa\[-n fa\[ =edeau dou[ =coli. Cea veche, lancaste-
rian[, era cum o v[zusem la Humule=ti ]n =coala lui b[di\a Vasile.
Scrierea ]nf[\i=a un moment mai ]naintat desp[r\it de citire. O clas[
se f[cea cu ni=te b[nci, cu o lad[ de nisip, cu ni=te cercuri de fier
]nfipte ]n perete =i cu tablouri ori tr[taji. }nv[\[torul lua c`\iva b[ie\i
mai buni =i-i v`ra pe fiecare ]ntr-un cerc de fier =i apoi trimitea pe
ceilal\i s[ se str`ng[ ]n jurul monitorilor, ca s[ afle de la ei tainele
alfavitei. Fiecare slov[ era ar[tat[ individual =i ]nv[\at[ ca atare, =i
c`nd copilul cuno=tea toate aceste semne, dasc[lul punea pe b[\ sil-
abe =i ]ncepea s[ silabiseasc[: be, a-ba, ce, a-ca. Asta se chema meto-
da silab[rii, care, dac[ =colarul n-ajungea mai departe, ducea la
ciud[\enia ca el s[ poat[ silabisi, dar s[ nu poat[ scrie. Semnele, ciu-
date, cu forme de jig[nii =i nume caraghioase (az, buche, vede,
glagore), cereau mari sfor\[ri de aten\ie =i de memorie, =i, astfel, se
]nt`mpla ca ciracul s[ piard[ mult[ vreme p`n[ s[ r[zbeasc[ alfa-
betul. Ca-n China, scrierea =i citirea erau o ]nv[\[tur[ ]nalt[, =i prin
b[nci se vedeau must[\i =i b[rbi. Preparanzii care venir[ la =coala lui
Titu Maiorescu =tiau, unii, abia citi =i scrie, ]nc`t directorul se v[zuse
silit a le preda ad`ncile =tiin\e ale gramaticii, ortografiei =i celor patru
opera\iuni. Cu simplificarea ortografiei rom`ne, cu venirea ]n ]nv[\[-
m`nt a unor profesori mai preg[ti\i, precum =i datorit[ ]nrùririi Ar-
dealului, care avea un ]nv[\[m`nt mai ]naintat, se introduse ]n =coal[
metoda scriptoleg[, aceea prin care cititul se-nva\[ odat[ cu scrisul.
A=a predau acum fo=tii elevi ai lui Maiorescu, ]ns[ n-aveau abece-
dare. Un abecedar scriptologic, compilat dup[ manuale str[ine, d[duse
la iveal[ ]n 1864 un evreu Schwartz, care se g`ndise la copiii de la
=colile confesionale evreie=ti. Metoda Cursului de scriere =i citire i se
p[ruse chiar lui Maiorescu escelent[, numai c[ M. Schwartz nu =tia
bine rom`ne=te. D-lui zicea Maiorescu a f[cut tot ce a putut,
dar tot ce a putut d-lui ]nc[ nu este suficient (9). De fapt, Schwartz
fusese la Maiorescu pentru ]ndreptarea manualului ]n privin\a limbii,
acesta ]l trimisese la Darzeu, institutor mai cult, ]ns[ manualul nu se
alesese cu nici o ]mbun[t[\ire, pentru c[ probabil institutorii rom`ni
socoteau c[ nu se cade cu nici un chip s[ lase pe un evreu s[ se ame-
stece, unde credeau f[r[ dreptate ei, nu-i este locul. Rom`neasca bi-
etului evreu este jalnic[: mama dete mie p`ne, m`nca mult[ chin[,
vara e verde, zise c[ el c[zu din zi ]n zi, ho\ul a h[\uit calul,
Domnul face mil[ de noi, juna trebuie s[ se ]nve\e, c`nt[ hor[,
servule dute sus, junima ]=i bate joc (11, 203). }nc[ din primii ani
de ]nv[\[m`nt Creang[ ]ncepu s[ str`ng[ material ]n vederea unui
manual pe care g[si cu cale s[-l fac[ ]n unire cu al\ii, ca s[-l poat[
r[sp`ndi mai bine, =i dup[ trei ani de institutorat se a=ez[ la treab[.
Str`nse abecedare ardelene=ti =i str[ine, =i, ca s[ le poat[ citi, ]ncepu
chiar s[ ia lec\ii de limba francez[ de la colegul I. A. Darzeu. Dar se
plictisi cur`nd =i se ]ncredin\[ probabil c[ pentru o treab[ a=a de sim-
pl[ ca ]nv[\area scrierii =i cititului ajunge o minte dreapt[ =i o bun[
st[p`nire a limbii na\ionale. Pe am`ndou[ socotea c[ le are cu pris-
osin\[. Amintirile prietenilor despre aceast[ parte a activit[\ii poves-
titorului privesc o epoc[ mai lung[, deoarece Creang[ =i-a muncit
mereu c[r\ile, pref[c`ndu-le, corect`ndu-le. Omul fiind acela=i
118 G. C[linescu
oric`nd, putem s[ ne ]nchipuim cum =i-a ]nceput Creang[ cariera de

autor. Colaboratorii s-au adunat =i =i-au ]mp[r\it treaba. Unii aveau
s[ se ocupe de una, de partea =tiin\ific[ de pild[, al\ii de alta. Creang[
]=i p[str[ partea literar[ =i dreptul de a trece prin ciur totul din punc-
tul de vedere al corectei vorbiri. Titlul fu desigur discutat. Ceilal\i
institutori fiind, ca to\i normali=tii, ]mb[ta\i de didactic[ =i sub
]nrùrirea =colii lui Maiorescu, \ineau s[ se observe ]n r`ndul ]ntì
metoda. Creang[ credea foarte pu\in ]n pedagogie =i foarte mult ]n
bunul-sim\, =i principiul lui, dedus din experien\a-i de =colar, arat[ a fi:
s[ nu suce=ti mintea. Singurul lucru care-i p[sa era s[ ias[ o carte
rom`neasc[, s-o poat[ pricepe oricine. Trebuia ]ns[ oricum s[ se vad[
chiar din titlu deosebirea de metod[ dintre acest abecedar =i celelalte,
c[ adic[ este dup[ principiul legografic, =i prin urmare titlul ales fu:
Metod[ nou[ de scriere =i cetire. Asocia\ii se str`nser[ ]n multe seri, chi-
ar ]ncep`nd din anul =colar 1863 1864 ]n localul =colii de la Trei
Ierarhi, ]nc`t chestiunea era acum mai mult de a r`ndui materia. Pen-
tru redactare se adunau c`nd la Creang[, c`nd la R[ceanu, dar proba-
bil mai ales la Creang[, pentru c[ diaconul lucra ]n sudori =i voia s[ se
simt[ la largul s[u. |[ranul, c`nd pr[=e=te, st[ cu piciorul gol =i cu
pieptul desf[cut =i scuip[-ntì ]n palme. Creang[, om cu mintea lim-
pede, cu toate c[ greoaie la mers, avea munca intelectual[ dificil[. Coada
de la ceaf[ trebuie s[-l fi ros chiar de acum.
Prietenii ]l g[sir[, pe c`nd ]nnoda alt[ carte ]n bojdeuc[, f[r[ alt
ve=m`nt dec`t o c[ma=[ de p`nz[ alb[strie, lung[ p`n[ la c[lcìe, cu
papuci ]n picioare, st`nd pe marginea patului =i scriind pe o mas[
al[turat[. Deci cei =ase institutori compuneau cartea laolalt[, exami-
n`nd fiecare bucat[ =i d`ndu-=i p[rerea. Ien[chescu, poreclit Ghi\[
Chi\ibu=, interesat mai mult de partea material[ a ]ntreprinderii dec`t
de cea pedagogic[, se-ntindea pe canapea ori pe pat =i se \inea de glume.
Bine, m[ Ien[chescule ]l mustrau colaboratorii tu ai venit
aici s[ ne \ii de vorb[ lungit pe canapea, ori s[ lucrezi de-a valma cu
noi?
Ien[chescu, lene=, ipocrit =i fudul, zicea:
Ce, voi, pro=tilor, ]nc[ n-a\i priceput c[ eu sunt maiestru care

dau semnul =i direc\ia, iar voi sunte\i uvrierii, muncitorii cu trupul?
Nu cumva a\i cerca s[ schimba\i mersul social f[c`nd ca mai=trii s[
munceasc[ =i uvrierii s[ =ad[?
Creang[ se pref[cea mirat de iste\imea lene=ului =i observa ironic:
Ce de=tept[ciune, sfinte Nichifor, =i noi s[ nu-l pricepem! (95)
Purtarea de mai t`rziu a lui Ien[chescu arat[ c[ prietenul glumea
=i nu prea =i c[ era serios convins de superioritatea lui. El nu ]n\elegea
deloc de ce Creang[ se poticne=te at`ta ]ntr-o vorb[, ca =i c`nd n-ar
fi bun[ oricare din clipa c`nd ai ]n\eles ce vrea s[ spun[. Creang[
dr[muia fiece cuv`nt, ]l suna, c[uta s[ determine bine ideea =i s[
g[seasc[ expresia cea mai nimerit[ =i mai rom`neasc[. Cunosc[tor
ad`nc al limbii \[r[ne=ti, sac f[r[ fund de cuvinte neao=e, de zicale =i
de snoave, el venea, la fiece idee, cu o list[ de vocabule pe care o
d[dea tovar[=ilor s[ aleag[. Noul autor didactic ]=i ]nsemnase defini\ia
neologismului =i-=i propusese chiar s[ ]ntocmeasc[ o list[ a neologis-
melor de prisos. Neologisme ]nsemnase el pe foaia unei gramatici
se cheam[ toate cuvintele introduse ]n limb[, unele f[r[ trebuin\[,
=i pentru care putem g[si un cuv`nt rom`nesc corespunz[tor, d. p.
fructifer (roditor), compun (alc[tuiesc), a neglija (a ne]ngriji), unan-
im (]ntr-o inim[), patern (p[rin\esc), am fost ]n cura lui (am fost ]n
c[utarea lui) =. a. (225). Creang[ se \inea de programul lui cu
]nd`rjire, cu religiozitate =i nu se l[sa b[tut cu una, cu dou[, spre
plictiseala unora. Discu\ia degenera ]n petrecere cu b[utur[ =i snoave,
]ns[ glumele spuse de Creang[ dovedesc c[ autorul era posedat de
n[luca manualului. }n leg[tur[ cu o controvers[ asupra neologismelor
trebuie s[ fi spus el aceast[ anecdot[ ]n casa lui R[ceanu: Fiind mic,
cineva ]l trimisese s[ cumpere bor= de la Maria bor=eri\a. C`nd intr[
]n cas[, Maria =edea pe cuptor =i se v[ieta: Valeu, valeu, Ionic[ drag[,
nu m[ pot scobor], c[ teribil m[ doare corpul =i nu te pot servi, dar ie-
\i =i tu o oal[ de bor= din putin[, ]ns[ s[ iei seama ca s[ nu-mi deran-
jezi hu=tile. Anecdotistul voia, prin urmare, s[ atrag[ aten\ia asupra
ridicolului neologismului introdus ]nt-un mediu lexical nepotrivit. Dar,
120 G. C[linescu
precum stilul ]nsu=i din coresponden\[ st[ m[rturie, Creang[ nu pri-

mea nici pedanteria vorbirii care fuge ]n mod artificial de orice ]nnoire.
Spre a dovedi comicul purismului, va fi spus aceast[ alt[ anecdot[
filologic[: Pe l`ng[ Humule=ti, o poseseri\[ bogat[ =i fudul[ primea
]ntr-o zi musafiri de la t`rg. Oaspe\ii l[udar[ cafeaua. Atunci ea le
povesti r[ul pe care ]l tr[sese cu o slug[ c[reia ]i d[dea mereu cafeaua
]n foc, ]nc`t r[m`nea f[r[ spum[, =i care aducea musafirilor ulcicu\ile
f[r[ t[lgira=e. Prin urmare (aceasta se ar[ta a fi morala), nu se cade
a ]nl[tura nici vocabule curente ca cea=c[, farfurioar[, caimac, atunci
c`nd claritatea vorbirii le cere (106). Deosebit de vocabular, ]l preo-
cupa pe Creang[ alunecarea lesnicioas[ a frazei, caden\a ei. Fraza
era citit[ =i r[scitit[, spre a se surprinde punctele de poticnire ori de
]ntunecare. Preocuparea de muzicalitate poate s[ par[ uimitoare la
un \[ran. F[r[ ]ndoial[ c[ la mijloc este ]n r`ndul ]ntì o voca\ie fire-
asc[ de mare prozator. }ns[ povestitorul trebuie s[ fi descoperit =i
vreo lumin[ teoretic[ pe undeva, de pild[, ]n observa\iile de stilistic[
ale lui Maiorescu. Dealtfel, ca diacon, avea urechea plin[ de ritmica
frazei de Scriptur[. Oric`t[ alterare am g[si ]n amintirile rotunjite
ale contemporanilor, este una care ne ]nf[\i=eaz[ un Creang[, autor,
foarte probabil. Creang[ alc[tuie=te o carte de citire ]mpreun[ cu
R[ceanu =i Grigorescu, =i ca s[ fie mai lini=ti\i, fiind var[, merg la
Ungheni. Este de fa\[ =i Ien[chescu, cel nelipsit. Acolo, ]ntr-o odaie
goal[, ]n jurul unei mese de brad, ]ncepe =edin\a. Creang[ scoate dintr-un
ghiozdan =col[resc manuscrisele sale, pline de =ters[turi.
Ei zice Creang[, a=ez`ndu-se pe scaun la mas[ haide
s[-ncepem. Cetesc deodat[, pe urm[ or mai ceti =i al\ii.
Creang[ deschide un caiet (din }nv[\[toriul copiilor, 1871).
To\i ceilal\i s-a=eaz[ pe scaune s[ asculte cititul =i s[ discute unde
o fi nevoie.
Creang[ ]=i face cruce =i ]ncepe:
Doamne ajut[! Titlu: Inul =i c[me=a. Asculta\i?
Da, ascult[m, zi-i.
Ei, Inul =i c[me=a... Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face...
A!... stai, cum vine aice: Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face?...
Cum vi se pare vou[?! Ian asculta\i: Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[
se face?... Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face?... Din in ca =i din
c`nep[... Din in?... Din in?... din in ca =i din c`nep[?... din c`nep[...
Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face...
Ei, dar d[-o dracului zice C. Grigorescu ce tot o fr[m`n\i
=i-o ]nv`rte=ti at`ta?!...
Ei, asculta\i cum vine, zice Creang[. Din in ca =i din c`nep[, tot
p`nz[ se face...
Ei, cum vine, cum vine!... dac-o tot suce=ti acolo... adaug[ C.
Grigorescu.
Ei, las[-l, s[ vad[ cum vine, zice preotul Ien[chescu, sco\`nd
portabacul, s[-=i fac[ o \igar[.
Creang[ ]=i pune mìnile la urechi =i cete=te ]nainte, cu diferite
]ntreruperi =i diferite accentu[ri de cuvinte: Din in ca =i din c`nep[
tot p`nz[ se face...
Preotul Ien[chescu, cu chipul lui de Crist cam blond, =ade la cap[tul
mesei spre st`nga, cu cotul st`ng pe mas[, =i ]=i fumeaz[ lini=tit \iga-
ra. C. Grigorescu, ro=covan, cam m[runt, dar bine legat, chiar cam
gras, se scoal[ de pe scaun, ]=i trece de vreo c`teva ori m`na prin p[r,
d[ de vreo dou[ ori din cap la dreapta =i la st`nga, ca =i cum ar fi voit
s[-=i dezmor\easc[ g`tul, apoi s-apuc[ de f[cut \igar[.
R[ceanu, cam sp`n la fa\[, =ade p`n-acum cu coatele pe genunchi
=i cu b[rbia rezemat[ ]n mìni, ]n palme =i se uit[ ]n p[m`nt.
Creang[, cu mìnile la urechi, ]i d[-nainte: Din in ca =i din c`nep[
tot p`nz[ se face.
Stau a=a o bucat[, poate vrun sfert de or[, apoi R[ceanu se scoal[
=i iese afar[.
C. Grigorescu se ridic[ =i el =i iese dup[ R[ceanu. Preotul Ien[chescu
se uit[ dup[ Grigorescu, mai st[ o bucat[, =i haide, iese =i el afar[.
Prietenii ]=i pierd vremea prin sat p`n[ seara, uit`ndu-=i de
Creang[. C`nd se-ntorc, autorul, ]nd`rjit, =edea tot la mas[ =i scanda:
Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face. (217)
Propozi\iunea nu se afl[ ]n dialogul Inul =i c[me=a, =i inten\ia de
caricatur[ a anecdotei este ]nvederat[. }ns[ prietenii povesteau asta
122 G. C[linescu
chiar fa\[ de Creang[, semn c[ pedanteria ritmic[ a fostului diacon

devenise proverbial[. Cu tot zelul diaconului, Metoda nou[ de scrise
=i cetire, precum =i celelalte c[r\i ce urmar[ nu ie=ir[ a=a de bune
cum ne-am ]nchipui. Ast[zi ele ar fi nepotrivite prin chiar limba lor.
Fie inexperien\[ din partea lui Creang[ (a c[rui limb[ oscileaz[ acum
de la expresia neao=[ p`n[ la nepl[cutul neologism mahalagesc), fie
]mpotrivire din partea colaboratorilor, limba e destul de pestri\[. }ntr-
o carte se afl[ scris: pentru ce venu copiii la =coal[; mobilarul =co-
alei; cuno=tin\[ chiar[; diligenta furnic[; fidelitatea =i ata=a-
mentul c`nelui; Cerbul petrece cu amoare l`ng[ isvoarele apelor;
necesit[\i; confus[ (ru=inat[); spectacol etc. (245). Creang[ este
desigur acela care, neput`nd s-o scoat[ la cap[t cu prietenii, ob\ine
m[car ]nvoirea de a pune c`te o not[ =i a l[muri c[ amoare ]nseamn[
dragoste. Propozi\iei i se zice propus[ciune, ]ns[ dup[ pilda lui
Titu Maiorescu, care ]n Regulele limbei rom`ne publicate ]n Anuarul
Institutului Vasile Lupu din 1863/64 folosise acela=i termen. V. Alecsan-
dri, care primise ]n 1874 =i Metoda nou[ =i }nv[\[torul copiilor, g[sea
c[ am`ndou[ sunt bune, ]ns[ au defectul de-a fi prea mult ]mpestri-
\ate cu iune, =i ortografia lor prea pres[rat[ cu u (4). Adev[ratul
merit al Metodei era c[ ]ncerca s[ ]ntrebuin\eze treptele formale =i s[
se bizuie mai ales pe percep\ie. Dar totul era ]nc[ st`ngaci, =i trebuitoa-
rele ilustra\ii lipseau deocamdat[, ]nc`t, cu rezerva limbii adev[rat
rom`ne=ti, prea mult progres fa\[ de abecedarul lui Schwartz nu se
vedea. }n partea ]ntì a c[r\ii se ar[tau cu caractere mari de scris =i
de tipar litere mici: i n, in, n i, ni, n u, nu, nun; apoi cu, cuc, nuc, mi,
mic, muc, cum, ham, hop, hap, ah etc., adic[ cuvinte une-silabe. }n
chipul acesta credeau autorii c[ au rupt-o cu metoda tratajelor. }n
fond, afar[ de ]nv[\area scrisului cu a cititului, era cam acela=i lucru.
Se introduceau treptat vocale =i consoane, puse ]n combina\ii felur-
ite, ]ntì monosilabice, pe urm[ polisilabice. Apoi se trecea la propuse-
ciuni. Dar planta textil[ in, abstrac\iunea nu, no\iunea complex[ nun
nu de=teapt[ nimic limpede =i concret ]n mintea unui copil. Trebuiau
alese c`teva reprezenta\ii familiare: ou, os, cal, etc.. ]nso\ite de
ilustra\ii, care apoi, desp[r\ite ]n elemente, s[ sus\in[ memoria su-
netelor =i formelor. Propus[ciunile cu vorbe monosilabice, lipsite

de reprezentarea iconografic[ =i date f[r[ un anume plan de percepere
a lumii, sunt f[r[ noim[, chiar ridicule: v[d un cal alb pe =es; la
foc m[ ard; urc un sac; pun orz ]n car; nu m[ ung cu unt pe
cap; fac un arc; m[ tem de urs; fac un imn; of! v[d la pod un
om orb. }n partea a doua a Metodei se f[cea prea de timpuriu anali-
za gramatical[. Singularul se numea singurit =i pluralul ]nmul\it.
}n partea a treia se g[seau istorioare morale, fabule, poezii =i proverbe.
Buc[\ile sunt ]n genere uscate, f[r[ culoarea care izbe=te ]nchipuirea
copilului. De pild[:
Tata =i copilul seu
Copile drag[! m`ne se deschide =coala =i to\i copiii de etatea ta se

duc s[ ]nceap[ a ]nv[\a. Copilul prin ]nv[\[tur[ se face cuminte.
}n =coal[, copiii =ed pe nisce scaune lungi (b[nci) unul l`ng[ al-
tul; ei nu se joac[, ci stau bini=or cu ochii ]ndrepta\i spre ]nv[\[tor.
Acesta li vorbe=te despre tat[ =i mam[, despre fra\i =i surori, despre
animale mari =i mici etc.
Unde este mai mult[ culoare descriptiv[, acolo putem b[nui m`na
lui Creang[, ca ]n Ciobotariul, amintire poate din vremile f[lticenene:
Me=terul care ni face ciobote se chiam[ ciobotariu. Materialul din
care le face se compune din piele sup\ire pentru turetce =i c[pute,
piele groas[ pentru talpe, a\[ de c`nep[ pentru cusut, cue de lemn
mici pentru prins talpele =i altele. Instrumentele cu care el se servesce
la aceast[ lucrare sunt: sula, ace sau peri de mascur, o custur[ t[ioas[
pentru cur[\at talpele la margini, un ciocan, nisce cle=te, calupuri mai
mari =i mai mici =anuri =i altele.
Maistrul mai are pe l`ng[ sine doi sau trei ]nv[\[cei (ucenici) pre
cari i-au luat de la p[rin\i sau de la rude, ca s[-i ]nve\e ciobot[ria, =i
al\i c`\iva pre care i-au =i ]nv[\at =i care acum lucreaz[ maistrului cu
plat[, numi\i calfe. Cine are trebuin\[ de ciobote se duce la maistru
=i tocme=te s[-i fac[ etc.
124 G. C[linescu
Mare trebuie s[ fi fost mirarea prietenilor c`nd Creang[, sfios, scoase

la iveal[ o poezie de pus ]n abecedar, =i anume, P[s[rica ]n timpul
iernii, compunere st`ngace =i naiv[, ]n genul V[c[re=tilor:
Iarna ninge =i ]nghea\[, Ci sburlit[ =i-ntristat[,
Frigul cre=te tot mereu, Fl[m`nd[ ca vai de ea,
P[s[rica cea istea\[ Pe la drum m`ncarea-=i cat[,
Nu mai zice c`ntul seu! Nimeni nu-ngrijesc de ea!
C`nd afar[ viscole=te Dumnezeu care a creat-o

Ea s-ascunde tremur`nd Pe d`nsa, ca =i pe noi,
}ntr-un dos, unde g[se=te, O hr[ne=te =-o-nc[lze=te,
Nu ca vara ciripind, El o scap[ de nevoi!
Con=tiincio=i, autorii f[cur[ chiar c`teva aplic[ri ]n clas[, ca s[
vad[ dac[ metoda era bun[ (95), apoi umblar[ s[ g[seasc[ editor. La
cine s[ se duc[ ]n privin\a asta dac[ nu la Maiorescu? Se ]nfiin\ase
atunci societatea Junimea, care f[cea editur[. Junimea primi
cartea, dar se constat[ c[ n-avea liter[ caligrafic[. Atunci, ]n prim[vara
anului 1868, ]nfiin\`ndu-se Societatea pentru ]nv[\[tura poporului
rom`n, merser[ la aceea. O comisie compus[ din I. A. Darzeu, pentru
care Creang[ avea o mare stim[, M. Buznea =i Ioan Stavrat primir[
abecedarul cu condi\ia s[ li se ]napoieze capitalul =i c`=tigul ce s-ar fi
scos de la edi\iile I =i a II-a. Cartea ie=i ]n 1868, tip[rit[ la H. Goldner,
=i costa 43 parale sau 33 bani. I se f[cu o at`t de bun[ primire, ]nc`t
edi\ia a II-a ap[rea tot ]n 1868, de nu va fi la mijloc vreo manoper[
pentru a sc[pa mai iute de obliga\ia fa\[ de editor. Cu edi\ia a cincea,
care ie=ea ]n 1871, cartea ajunsese la fantasticul tiraj pentru acea
vreme de 36.000 exemplare (245, coperta). Ministerul d[duse numai-
dec`t aprobarea. Cele trei edi\ii, libere de orice ap[sare contractual[,
trebuie s[ fi adus un c`=tig propor\ional buni=or colaboratorilor dac[
Creang[ a fost ]n stare s[-=i cumpere cas[. }ncurajat de succes =i sig-
ur de acum ]ncolo de-a putea tr[i f[r[ a se umili tagmei preo\e=ti, se
a=ternu din nou la lucru, de ast[ dat[ ]n colaborare numai cu C. Grigo-
rescu =i V. R[ceanu, =i scoase ]n 1871 }nv[\[toriul copiilor, carte de

cetit ]n classele primarie, cu litere slove =i buchi cuprinz`nd ]nv[\[turi
morale =i instructive. Cartea are material literar =i material =tiin\ific,
acesta din urm[ foarte viu criticat din invidie, dar fiind ]ntr-adev[r ]n
bun[ parte nepedagogic. Cartea e de un savantl`c cu totul nepotrivit
menirii ei =i e ]n\esat[ de neologisme. Sunt unele buc[\i chiar
=tiin\ifice, ]n care m[car ]n stilizare se recunoa=te m`na lui Creang[.
De pild[:
Drumul-de-fer
Ia! b[e\i; vine trenul, zise domnul ]nv[\[tor. Ce frumoas[ descope-

rire! Cu pu\in[ ap[ =i c`teva lemne aprinse ori c[rbuni de p[m`nt
aprin=i, se poart[ c-o iu\eal[ foarte mare at`tea vagoane sau tr[suri,
pe care sute =i mii de cai ori boi nici le-ar putea urni din loc. Bietele
animale! au mai sc[pat pu\in de munca cea grea. Cum se poate asta,
domnule? Eaca cum: la ma=ina drumului-de-fer, care se mai chiam[
=i locomotiv[, se afl[ un cuptor, ]n care ard lemne ori c[rbuni de
p[m`nt; deasupra cuptorului este o c[ldare seau cazan, umplut cu
trei p[r\i ap[ =-o parte de=ert, unde se ridic[ vaporii; c[ci =ti\i c[ apa,
prin puterea cea mare a c[ldurei, se preface ]n vapori. Ace=ti vapori
trec de-acolo prin dou[ \evi de fer la locomotiv[, unde se afl[ o
ma=in[rie foarte me=te=ugit[, lucrat[ numai din fer =i compus[ din
mai multe cilindre seau suluri, roti\e =i roate etc.
Inspirat de noul pe atunci ]n Rom`nia mijloc de locomo\ie, Creang[

f[cu aceast[ compunere poetic[, pun`nd ]n stihuri ideile de mai sus!
Clopo\elul de la gar[ Surd la ast[ de=teptare...

A dat semnul de pornire. Somnorosul e iste\
To\i-n grab[ alergar[, C`nd e ora de plecare,
To\i, cu to\i ]ntr-o unire... Sare iute ]n tr[sur[
Rar r[m`ne un drume\ Pasagerul ]ngrijit,
126 G. C[linescu
Trenu-n grab[ se smunce=te, |ip[toarea, biciul seu,

Trenu, eat[-l, a pornit! Ear vaporii, cai fugari,
Fumul es[, trenul sboar[, }mboldi\i de foc mereu!
Pasajerii, lini=ti\i, Nici te sim\i, =i ai ajuns
Orice vreme-a fi afar[, La p[rin\i, rude, amici.
Au pornit, ]s buni porni\i! C`nd odat[ puteai perde
Animalul, ce odat[, Interese mari =i mici.
Sub jug, greu se chinuia, Eac[ mintea omeneasc[
}n tr[sur[ ast[ dat[ P`n[ unde a ajuns.
Parte dreapt[ =i el iea... A ajuns ca s[ domneasc[,
Ma=inistu-i surugiu, P`n =i colo-n aer sus!
I. Creang[
Diaconul poet mai puse ]n cartea de citire =i aceast[ poezie moral[:

Nu lucrezi, n-ai ce m`nca. Bine-a zis biata furnic[
Ar fi un mare p[cat Greierului calicind:
Omul lene= de-ajutat. A\i petrecut ast[ vear[?!
+ti\i Dumnezeu ce a dat Joac-acum d-ei fi put`nd!
Omului c`nd l-a creat? Ear la veara viitoare,
Membre bune-ndem`noase, M[i jup`ne grieru=,
Creieri ]n cap de ajuns, Fii ca mine str`ng[toare,
Minte, graiu, sim\iri, virtute, Nu tot trage din arcu=!
Toate-n el perfect le-a pus. |-ei deda corpul la lucru?
Dac[ lenea-l domineaz[, Lenea nu te-a domina;
Singur este vinovat; +i la earn-av`nd str`nsur[,
Cine ziua nu lucreaz[ Lipsa-\i vei ]nt`mpina.
Doarme noaptea nem`ncat. I.
Creang[
Cine cite=te, f[r[ a cunoa=te destinul autorului, aceste poezii pline
de haz ]n n[stru=nicia lor nu poate b[nui c[ din micul =tiutor de carte
pe care-l dest[inuie aceste potriveli lipsite de noble\ea expresiei va

ie=i un mare prozator.
+i acest op didactic se bucur[ de o bun[ primire =i avu multe
edi\iuni.
Creang[ era deci ocupat cu revederea =i corecturile Metodei (care
ajunsese la edi\ia a VI-a) =i ale }nv[\[torului, c`nd ]n 1872 ]i pic[ din
senin destituirea. C[r\ile mergeau, fire=te, dar puteau fi =i ele amenin-
\ate, =i apoi toat[ bucuria pus[ ]n ele se spulberase. Din fericire, dup[
un an, la 27 mai 1874, Tell plec[ de la Ministerul Instruc\iunii, =i ]n
cur`nd Maiorescu ]i ia locul. Creang[ este reprimit ]n ]nv[\[m`nt la
=coala de b[ie\i nr. II din P[curari. Avem catalogul copiilor clasei I ]n
num[r de 23 =colari din anul 18661867. Foarte mul\i sunt evrei, =i
e sigur c[ se purta cu to\i f[r[ deosebire, cu aceea=i p[rinteasc[ grij[,
]ns[ la note e cam aspru, iar[=i f[r[ deosebire. }n vara lui 1875 \inu
]nv[\[torilor din jude\ul Ia=i, ]ntr-un grup de prelegeri organizat de
Eminescu, o conferin\[ despre metodul de a ]nv[\a pe copii citirea =i
scrierea (metodul legografic) (64). Ministrul, care inspectase =colile
primare =i v[zuse c[ ]nv[\[torii se \in tot de metodul vechi =i numai
citesc din cartea nou[ a lui Creang[, ]ntreb[ chiar pe Creang[ dac[
n-ar putea ]ntocmi un curs practic de l[murire pentru ]nv[\[torime
=i-l invit[ s[ fac[ =i o c[l[uz[ pentru folosirea noilor manuale (203).
M[gulit de aten\ia ministrului, Creang[ se puse la lucru ]mpreun[ cu
Gh. Ien[chescu =i compuse Pov[\uitoriu la cetire prin scriere dup[ sis-
tema fonetic[. Guvernul ]ns[ c[zu, noul ministru nu aprob[ cartea =i
autorii fur[ nevoi\i, sau, mai bine zis, se crezur[ datori, din respect
pentru Maiorescu, s[ tip[reasc[ bro=ura pe cheltuiala proprie ]n 1876.
Cheltuiser[ 3040 de galbeni, =i toat[ edi\ia =edea ]n pod la p[rintele
Ien[chescu, fiindc[ ]nv[\[torii n-aveau gust s[ cumpere c[r\i pentru
ei. Un singur exemplar scria Creang[ lui Maiorescu la 10 noiem-
brie 1876 l-am v`ndut d-lui Sigara, advocat, care mi-a ar[tat c[
are dorin\[ a se ocupa =i cu didactica. Cal b[tr`n s[ ]nve\e la um-
blat. Dar nou[ nu ne pas[ ad[uga el glume\ l-am zmomit, de
128 G. C[linescu
mi-am scos 1 1/2 franc, =i pace bun[. De acum poate s[ se pov[\uiasc[

cu d`nsul cum =tie =i la ce =tie.
Astea sunt operele didactice de c[petenie ale lui Creang[, =i ]n ele
se cuprinde toat[ arta lui pedagogic[. Dar el, ca dasc[l, ce fel era?
Aceasta o ghicim din c[r\ile lui =i din amintirile normali=tilor.
}n prima zi de =coal[, la 15 septembrie, Creang[ intra ]n clas[
z`mbitor, c`nd era ]n toane bune, =i cu gust de vorb[ zicea bun[
ziua (223). Copiii lui fiind de clasa ]ntì, intra\i abia acum ]n =coal[
=i plini de frica necunoscutului, el lua fa\a potrivit[, care face mai
pu\in ]nfrico=[tor un pop[. }i ]mbr[\i=a ]ntr-o privire total[, ca s[ le
cunoasc[ fierul, adic[ fizionomia, ]i ]ntreba probabil de nume, =i
c`nd copilul ]i zicea p[rinte, ca s[ le arate cum c[ e om ca to\i oa-
menii, ]l invita s[-i spun[ domnule. Apoi ]i r`nduia ]n b[nci dup[
]n[l\ime. O dat[ sf`r=it[ a=ezarea prin b[nci, Creang[ se ducea ]nspre
catedr[, care era numai o mas[, lua scaunul de acolo =i-l punea l`ng[
b[nci, apoi se a=eza pe el. Mi=carea aceasta trezea, fire=te, curiozi-
tate =i temere, =i ]n t[cerea anxioas[ micile inimi b[teau cu putere
(201, 246). Diaconul ]i ]ntreba deodat[ m`ngìndu-i cu m[i \`c[,
ce jocuri =tiau s[ se joace, dac[ se jucau de-a baba-oarba, mijoarca,
paiul, ulcicu\a, puia-gaea, inelu=-]nv`rtecu=, cum le jucau, cine era
mai tare la unul =i la altul =i alte de acestea. O u=urare mare se pro-
ducea ]n sufletele copiilor, urmat[ de veselie. Copiii, prinz`nd inim[,
intrau fire=te ]n vorb[, =i diaconul le f[g[duia nici mai mult nici
mai pu\in s[-i pun[ s[ se joace jocurile ce ziceau c[ le =tiu. Cu
astfel de vorbe trecea un ceas, =i clopo\elul suna, scuturat poate la
=coli\[ chiar de Creang[, care era acolo unicul =i de toate. Recrea\ia
\inea un ceas ]ntreg. Dup[ ce trecea ora de recrea\ie institutorul ve-
nea ]n curte ]n mijlocul copiilor, dac[ era vreme bun[, =i se ar[ta gata
s[ se joace cu ei jocurile de care vorbise. La aceste jocuri, Creang[,
redevenit copil ]n Humule=ti, lua parte serios, vorbind a=a ca =i c`nd
ar fi fost personal interesat la izb`nda unei p[r\i. Juc`ndu-se odat[,
la c`mp, jocul mingii, Creang[, intr`nd ]n competi\ie, ceru b[\ul de
lovit unui b[iat =i d[du mingii o lovitur[ zdrav[n[. Mingea zbur[ de-
parte, ]ns[ c[zu ]n mìnile unuia din b[ie\i.
« }i un cuc, ]i un cuc!» strigar[ atunci copiii ]n limba specialit[\ii.
Creang[ examin[ serios situa\ia =i, d`ndu-se deoparte spre a se
a=eza pe iarb[ zise:
« Apoi de acum ne-au scos din b[taie!» (201)
Dup[ un ceas de joac[, diaconul ]=i v`ra copiii ]n clas[, ]i punea s[
spun[ rug[ciunea, ]mpreun[ cu el, desigur, =i apoi le da drumul
milit[re=te ]n =iruri de c`te doi, cu porunca de a se p[stra r`nduiala
aceasta c`t mai departe ]n ora=. Dup[ un astfel de ]nceput de =coal[,
copiii erau nu se poate mai bucuro=i =i dup[ amiaz[ veneau cu toat[
voio=ia. Acum Creang[ sta iar de vorb[, ]ntreb`ndu-i am[nun\it cu m[i
\`c[ ]n sus, m[i \`c[ ]n jos cum ]i cheam[: Care le e numele de botez?
Dar cel dup[ tat[, ori dup[ mam[? Cum se nume=te t`rgul? Pe cine au
ca vecini? Astfel de ]ntreb[ri u=oare lini=tea pe toat[ lumea asupra firii
=colii =i d[dea oricui sentimentul c[ =tie ceva. Ceasului de convorbire
]ntre copii =i institutor ]i urma iar[=i un ceas de recrea\ie, dup[ care
afar[, ori ]n clas[, Creang[ f[cea cu copiii pu\in[ gimnastic[. O ]nv[\ase
de la Soueris ori de la altcineva, fapt este c[ institutorul era foarte
m`ndru de aceast[ noutate. P[rintele Vasile Grigorescu, fostul lui cati-
het supleant la F[lticeni, vizit`ndu-l la =coala din P[curari, r[mase mi-
rat de ceea ce nu mai v[zuse ]n nici o =coal[, anume, de gimnastica
mìnilor pe care o f[cu Creang[ cu copiii la sf`r=itul unei ore (68).
A doua zi institutorul intra ]n miezul lucrurilor, dar f[r[ nici o carte,
c[ut`nd numai s[ ]ndrepte aten\ia copiilor spre fiin\e =i lucruri,
f[c`ndu-i s[ le observe bine =i s[ le deosebeasc[. }ntreb[rile, ]n duhul
Pov[\uitorului, pe care le punea ca s[ ajung[ pe calea socratic[ la
definirea no\iunilor erau hazlii, ba chiar pu\in cam n[stru=nice. Ast-
fel de ]ntreb[ri trebuie s[ fi st`rnit ]n clas[ un chicot necurmat, dac[
cumva le-a pus:
« V[zut-a-\i m`\[? ]ntreba, de pild[, Creang[.
Am v[zut m`\[! r[spundea acela pe care se oprise degetul in-
130 G. C[linescu
stitutorului.
C`te picioare are m`\a?
M`\a are patru picioare.
C`te urechi are m`\a?
R`sete ]n clas[.
M`\a are dou[ urechi.
C`te cozi are m`\a?
Alt chicot =i r[spuns biruitor:
M`\a are o coad[.
C`\i ochi are m`\a?
M`\a are doi ochi.
C`te aripi are m`\a?
R`sete clocotitoare.
M`\a n-are aripi.
Dar pene are m`\a?
M`\a n-are pene.
Ce are m`\a ]n loc de pene?
M`\a are p[r.
M`\a m[n`nc[ f`n?
M`\a nu m[n`nc[ f`n.
Ce m[n`nc[ m`\a?
M`\a m[n`nc[ =oareci, vr[bii, lapte, pe=te, p`ne, carne, sl[nin[ etc.
Ce be m`\a?
M`\a be ap[.
Unde-i place ei s[ doarm[?
M`\ei ]i place sa doarm[ pe cotru\[.
Ce treab[ face m`\a?
M`\a prinde =oareci.
Poate m`\a cotcod[ci?
M`\a nu poate cotcod[ci.
Poate m`\a zbura?
M`\a nu poate zbura.
Pentru ce?»
+i dialogul acesta, cam bufon, mergea mai departe p`n[ ce insti-

tutorul se ]ncredin\a c[ =colarii s-au obi=nuit s[ observe un obiect pe
toate fe\ele. Pe urm[ c[uta s-ajung[ la defini\ie.
« Colo, la u=[, este un loc, ]n fundul clasei ]nc[ este un loc; ]n
pod ]nc[ este un loc. Poate m`\a merge singur[ de la un loc la alt loc?
M`\a poate merge domnule r[spundeau copiii din loc ]n
loc.
Creang[ lua atunci cea mai solemn[ min[:
Acum \ine\i minte! Cine poate merge singur de la un loc la alt
se nume=te fiin\[». (246)
C`nd venea chestia scrierii =i citirii, care se ]nva\au ]mpreun[,
Creang[ punea pe copii s[-=i linieze pl[cile cu un cui, liniind =i el
tabela clasei. Le ar[ta cum s[ \in[ ]n m`n[ condeiul =i-i ]nv[\a s[ fac[
tot felul de semne, linii orizontale, verticale, piezi=e, ]ncovoiate. }ncer-
ca s[ se l[mureasc[ cu copiii, prin ]ntreb[ri, asupra sunetelor dintr-
un cuv`nt bun[oar[ orez, =i c`nd credea c[ lucrul e ]n\eles, scotea la
tabel[ un b[ie\a= =i-i poruncea s[ scrie:
« Ie crid[ =i f[ o linie ]ntoars[ spre st`nga, de sus ]n jos, ]ntre
cele dou[ linii din mijloc de la cap[tul de jos al acesteia du una ]ntoars[
spre dreapta =-o une=te la cap[tul de sus cu cealalt[. Eac[. Aceasta e
semnul sau litera pentru sunetul o.»
Copiii trebuiau s[ fac[ =i ei, cum puteau, litera pe pl[ci. Ca s[ fac[
semnele mai simpatice copiilor =i ora mai h[zoas[, Creang[ botezase
fiecare liter[ cu o porecl[, ]nc`t copilului de la tabl[ ]i zicea a=a:
« M[i \`c[, ian f[ la tabl[ pe cracanatu (M); ian f[ pe b`r-
d[`h][nosu (B); pe ghebosu (G): pe covrigu(O)!»(6)
Metoda socratic[ ]=i are ]ns[ surprizele ei. Ame\i\i de u=urin\a
]ntreb[rilor =i pierz`nd, cum se ]nt`mpl[, drumul urm[rit de institu-
tor, copiii ajungeau s[ pun[ ]ntreb[ri ori s[ dea r[spunsuri
neprev[zute.
« Dimitriule ]ntreb[ Creang[ odat[ la lec\ia despre persoana
verbelor ce face m[mu\[-ta?
Mama coase c[me=i pentru mine, domnule.
132 G. C[linescu
Spune-mi, Dimitriule, care e persoana I-a c`nd ai spus zicerea asta?

Eu, domnule.
Pentru ce?
Pentru c[ eu am vorbit.
Care-i persoana a II-a?
Mata, domnule.
Pentru ce?
Pentru c[ eu cu mata am vorbit.
+i care-i persoana a III-a?
Mama, domnule.
Pentru ce?
Pentru c[ despre d`nsa am vorbit am`ndoi.
Bine, Dimitriule, v[d c[ parc[ ai priceput despre ce am vorbit;
ia ]ntreab[-m[ =i amu tu pe mine, s[ m[ ]ncredin\ez =i mai bine, pri-
ceput am fost? }ntreab[-m[ a=a cum te-am ]ntrebat eu.»
Creang[ ]nv[\ase pe copii s[ se g`ndeasc[ bine ]ntì =i apoi s[
vorbeasc[. B[iatul se g`ndi cam ce-ar putea s[-l ]ntrebe pe institutor
=i, neb[nuind ce urm[rea Creang[, care voia s[ defineasc[ =i persoa-
na a II-a puse aceast[ nea=teptat[ ]ntrebare:
«- Domnule, ce face cucoana matale?»
Acest lucru se ]nt`mpla t`rziu, pe la 1883, c`nd Ileana, fosta nev-
ast[ a lui Creang[, se vede c[ murise. }nduio=at la amintirea frumoa-
sei =i necredincioasei femei, fostul diacon, uit`nd persoana verbului,
zise ]ntristat:
«- Hei! m[ \`c[! Cucoana mea o fi acum un pumn de \[r`n[.» (118)
Alteori, ]nfundat de c`te-o chestiune la care nu putea r[spunde,
Creang[ s-ar fi ap[rat tot cu ]ntreb[ri. De pild[, la ]ntrebarea unui
mic evreu cum chema pe mama lui Moisi?, Creang[ ar fi ]ntrebat la
r`ndu-i pe =colarul curios dac[ =tia cum se chema mama lui, a lui
Creang[. Acela m[rturisind c[ nu, Creang[ ar fi ]ncheiat victorios (dar
totul pare cam ]ndoielnic):
«- Apoi mama mea a tr[it p`n[ mai d[un[zi. Dac[ n-o =tii cum
o cheam[ pe ea, de unde vrei s[ =tiu cum o chema pe mama lui Moisii
de-acum =apte mii de ani.» (217)
A povesti ]n clas[ este mijlocul propriu lui Creang[ de a \ine in-
teresul copiilor treaz. Mai mult dec`t pedagogie, este aici o pl[cere
de a spune =i o nevinovat[ de=ert[ciune. Mai toate pove=tile tip[rite
Creang[ le-a citit copiilor ]n clas[. Sim\ea nevoia unui public, =i desigur
c[-=i zicea c[ nimeni mai mult dec`t un copil nu e ]n stare de a-=i da
seama de valoarea unui basm. Copiii ]i ghiciser[ sl[biciunea =i, ca s[
scape de lec\ie, ]i d[deau ghes s[ le povesteasc[, ceea ce Creang[
f[cea dup[ ce gusta din plin voluptatea de a se l[sa rugat.
« O poveste, dom Creang[... strigau copiii. O poveste!... O pov-
este!
Iar cu pove=ti... trece timpul...
V[ rug[m, dom Creang[, o poveste!»
Creang[ se pref[cea sc`rbit de lipsa lui de autoritate:
« V-am deprins cu pove=tile estea, =i n-apuci una... dou[, dom
Creang[, o poveste, =i iar poveste.» (20)
Sau: «Bat[-v-ar p`rdalnica, m[i b[ie\i, s[ v[ bat[; da ce socoti\i
voi, c[ eu ]s sac f[r[ fund de pove=ti? C[ dintr-un sac cu f[in[, dac[
iei =i tot iei mereu, de la o vreme se m`ntuie f[ina: da voi a=tepta\i
pesemne ca din sacul meu s[ nu se mai m`ntuie pove=tile? Face\i =i
voi cum f[cea odat[ un om»...(223)
+i cu chipul acesta Creang[ spunea povestea. Pentru el =coala este
o petrecere, un loc de dezl[n\uire a limbu\iei lui grase, o rememo-
rare a copil[riei lui din Humule=ti, care este partea cea mai bogat[ a
vie\ii sale, peste care, fire simpl[, nu poate trece. }n clas[ e dasc[l =i
]n acela=i timp =colar =i, cum e greu s[ te amesteci ]n via\a copiilor
f[r[ s[ st`rne=ti uimire =i g[l[gie, Creang[ g[se=te pricini, simul`nd
necesitatea pedagogic[. Ni=te copii se dau iarna cu s[niu\a pe lunecu-
=ul r`pei de la Sc[ricica. Institutorul fierbe de dorul de a luneca =i el
pe sanie. Dup[ pu\in[ codire, ]=i arunc[ o ca\aveic[ ]n spinare =i-=i
]ndeas[ c[ciula pe cap, iese afar[, opre=te s[niu\a de la coad[ =i apoi,
a=ez`ndu-se pe ea, ]=i d[ v`nt copil[re=te, vestind d[sc[le=te c[ vrea
s[-nve\e pe muco=i cum trebuie s[ c`rmeasc[ cu piciorul sania la
cotitur[ (214). Ca s[-=i fac[ cheful de a spune o ur[tur[ ca la
Humule=ti, Creang[ ]nchipuie o lec\ie de lectur[ demonstrativ[. El
avea s[ citeasc[ urarea, =i copiii, ca s[ se-n\eleag[ rostul Plugu=orului,
numai strig[tura. Deci Creang[ zise cu tot av`ntul din tinere\e (89):
134 G. C[linescu
M`ne anul se-nnoie=te, Pentru brazda de sub plug;

Plugu=orul se porne=te Doamne, binecuv`nteaz[
+i-ncepe a colinda Casa care o ureaz[;
Pe la case =-a ura: Plugu=orul f[r[ boi,
Iarna-i gre, om[tu-i mare. Plugu=orul tras de noi,
Semne bune anul are; Ura\i, fl[c[i,
Semne bune de bel=ug, Striga\i, m[i!
Iar copiii din clas[, fermeca\i de iluzia ur[turii adev[rate, stri-

gar[ din tot pieptul:
H[i! H[i!
Exerci\iile acestea aveau =i scopul de a obi=nui urechea copiilor
cu buna pronun\are. Citirea se f[cea tare, r[spicat, cu bun[ accentu-
are. Institutorul \inea m`na p`lnie la ureche, se f[cea c[ nu ]n\elege
bine, punea pe copil s[ mai repete, o dat[ =i-nc-o dat[, ca s[ se vad[
dac[ vorbirea sun[ curat rom`ne=te (13).
Asta ]ntruc`t prive=te instruc\iunea. }n latura educativ[ Creang[
]=i avea deopotriv[ socotelile lui, mai mult ori mai pu\in derivate din
pedagogia oficial[. El era un om cu toane, voios, vorb[re\ c`teodat[,
chiar cu o anume aprindere euforic[, iar alt[ dat[ posac, m`nios, ]n
stare de violen\e nebune. Cu c`t anii trec, cu at`t aceast[ umoare
nestatornic[ se va accentua, devenind modul sufletesc tipic bolii sale.
}n toane bune, Creang[ e milos. El pofte=te pe copii dac[ le e frig, s[-=i
pun[ c[ciula pe cap (217) =i el ]nsu=i le cere frumos voie s[-=i \in[
capul acoperit.
« Apoi, m[i b[ie\i le explic[ el iar[-s nevoit s[ stau cu
c[ciula-n cap, c[-s bolnav; m[ doare mereu s`cretu ist de bostan, =i
m[ tem s[ nu r[cesc ]n hardughia ast de =coal[, bat-o-ar p`rdalnicu
s-o bat[, c[ tare mai trage pustiul de v`nt pe la toate col\urile =i ]nchi-
eturile!» (223)
Molipsi\i de generozitatea domnului, copiii se ridic[ s[ v`re
c[ciula pe cap unui coleg indecis, care pl`nge f[r[ s[ =tie bine de ce
(117). Institutorul e totodat[ plin de grija s[n[t[\ii copiilor, nu de-

parte de naiva credulitate:
« Vasiliu ]ntreab[ el atunci de ce n-ai venit ieri la =coal[?
}s bolnav, dom Creang[! r[spunde copilul, spun`nd adev[rul
ori mai degrab[ exager`nd.
Da ce ai, copile?
Junghiu, dom Creang[... iac[ aici (=i Vasiliu arat[ locul cu
m`na). C`nd m-apuc[, nici c[ mai pot r[sufla.
Iracu de mine... te-ai r[cit... ea s[ vii la mine... \i-oi da eu ceva,
c[-\i trece ]ndat[.»
}n aceste ape, c`nd e mul\umit de =colari, Creang[ ]i s[rut[ pe
obraz (116) =i le d[ mici daruri, acadele, nuc[ de cocos (23), ou[
ro=ii (211). L[s`nd la o parte orice disciplin[, devine sentimental ca
un p[rinte.
« Pascule, dragu mo=ucului, vin[ fugu\a ]ncoace, s[ te pupe
t[tuca; vin[ fugu\a, Pascule... Na, Pascule, du-te =i tu la cofet[rie =i
cump[r[ acadele!»
+i institutorul ia de subsuori pe copil, ]l suie pe catedr[, ]i neteze=te
p[rul =i apoi ]l s[rut[ cu mari \oc[ituri pe am`ndoi obrajii.
}n toane rele, Creang[ ordona deodat[ scoaterea batistelor (13,201).
« Scoate\i batistele!» tuna el, =terg`ndu-=i ]nsu=i fruntea ]mbro-
bonat[ de sudoare c-o mare basma ro=ie popeasc[, =i ]ntr-o t[cere
]nghe\at[ cincizeci de mìni ridicau ]n sus tot at`tea flamuri.
Domnul d[dea apoi sentin\a pentru cei ce n-aveau batist[:
« Monitorul s[-i ]nsemne =i s[ le ia c[ciulile: or sta aici la mas[.»
Drept pedepse, Creang[ aplic[ falanga greceasc[ (23), m`nuie=te
pe Sf`ntul Nicolai (201), bate la palm[ cu degetul (211), a=az[ pe
vinova\i ]n genunchi pe gr[un\e (23) =i-i pune sa fac[ cruci =i m[t[nii
(23), iar c`nd e m`nios le pu=c[ o sf`nt[ de b[taie care ]ngroze=te
pe cei de fa\[. Dojenit de normali=tii care asist[ la lec\iile lui, el pare
a se umili =i a pune totul pe socoteala m`niei:
« Pesemne, m[i b[ie\i, ce crede\i, c[ nu pricep at`ta lucru. Da
ia, natura mea cea tic[loas[! a=a-s pornit eu din fire, f[r[ judecat[,
136 G. C[linescu
c`nd m[ m`nii, =i pace. Ca c`nd v[d c[ din ast[ pricin[ am s[-nfund

un gros cu mine!» (223)
Dar ]n fundul sufletului el crede c[ b[taia e s[n[toas[ =i preasim-
\itorilor normali=ti de mod[ nou[ le spune nu f[r[ ironie:
« Hei, m[i b[ie\i, se vede c[ nu v-a\i p[lit cu capul de pragul de
sus, ca s[ vede\i pe cel de jos; voi socoti\i c[ lumea-i toat[ dup[ un
calup. }\i vedea =i voi c`nd ve\i fi ca mine ce trebuie s[ face\i cu tic[lo=i
de ai=tia care sparg ferestrele pe drum =i capetele oamenilor. Pedago-
gia nu-i pentru to\i tic[lo=ii =i r[ii, ci pentru firele bl`nde.» (119)
Cu toate c[ trecea drept pionier al =colii noi, Creang[, ca peda-
gog, nu simbolizeaz[ nici un principiu. El e un dasc[l de \ar[ cu mult
bun-sim\ =i cu talent, care ]ntreab[ ]n dreapta =i st`nga cu mult[ r`vn[
=i face tot cum ]l taie capul.
VII. }N |IC{U
Am[r`t de schima popeasc[, Creang[ umblase, pe dat[ ce str`nsese

ceva bani din c[r\i, s[-=i cumpere o c[su\[. De la =coli\a lui din S[r[rie
el o luase poate de multe ori ]n sus, spre barier[, sprijinit ]n b[\ul
s[u. Din strada S[r[rie, ruinoas[, colb[it[, se desface o uli\[ spre sat,
r`poas[, numit[ Sc[ricica, iar de aici o alt[ uli\[ lunga lunec`nd la
vale, numit[ |ic[ul-de-Sus =i sco\`nd spre v[ile pe care le face dealurile
joase, uscate ale Ciricului =i Aroneanului. Priveli=tea e dezolant[,
s[lbatic[, fiindc[ dealurile de lut sunt abia acoperite de o vegeta\ie
de pust[. Din c`nd ]n c`nd, talanga se aude, =i oile turmelor venite
din mun\i la iernatec se v[d r[sfirate pe d`mb. Pu\inele c[su\e sunt
]ngenuncheate at`t de umil pe pov`rni=ul unui deal, acolo unde ]ncepe
valea celuilalt, ]nc`t mahalaua pare nelocuit[. Ca s[ se apere de ploile
care vin ]n aceste p[r\i ca potopul =i se adun[ ]n b[l\i, neput`nd
r[zbate prin solul de argil[, bordeiele se ca\[r[ pe maluri =i se proptesc
]n pr[jini. Ploaia pl[m[de=te uli\a =i o face un glod v`scos, ]n care om
=i vit[ se cufund[ ca pe albia unei mla=tini din care a sc[zut apa.
Orizontul e retezat de dealuri, dar dac[ urci mai sus pe ele, vezi ]nd[r[t
T[t[ra=ii risipindu-se la vale. Creang[ era un \[ran, =i dup[ at`tea
necazuri ]n c[snicie =i ]n diaconie ajunsese s[tul p`n[-n g`t de ciof-
lingarii din t`rg (10). Ia=ul era ]nc[ pentru un om ca el un ora= boi-
eresc. Nevast[-sa, care-i fugise de acas[, avea probabil fumuri de cu-
coan[, care-l jigneau pe drept sau pe nedrept, ca o atingere adus[
tepei lui. Oamenii trecu\i repede dintr-o clas[ ]ntr-alta, f[r[ a c[p[ta
deprinderile cerute de schimbare, sunt foarte lesne de sup[rat. Orice
nepotrivire de gusturi, orice neparticipare la ]napoierea lor e privit[
cu ]ncruntare, ca =i c`nd s-ar cuprinde ]n ea o mustrare. Buna cre=tere
a celuilalt se face afectare boiereasc[, ne]n\elegerea de toate zilele
cap[t[ sensul unei rezisten\e dispre\uitoare. Ca s[ previn[ z`mbetele
138 G. C[linescu
ora=eanului, \[ranul transplantat are grij[ s[ aminteasc[ ironic, ]nainte

de a i se spune, c[ el nu e dec`t un om prost. }mbr[c[mintea Ilenei
trebuie s[ fi fost ]n primul r`nd suspect[. Obi=nuit cu c[ma=a =i fo-
tele Sm[r[ndi\ei =i celorlalte fete din sat, diaconul v[zu risip[ ]n
cump[rarea de \oale noi f[r[ de folos, de la str[ini, netoarse =i nes-
coase din r[zboi. Moda era atunci complicat[ =i pompoas[, f[cut[
]ntr-adins s[ irite un fecior de \[ran. Capul, ]nc[rcat cu o c[pi\[ de
p[r str[in, era plin de zulufi. O copil[ de la 1516 ani ]n sus, ca
nevasta diaconului, trebuia s[ poarte dup[ madam Eugenia, cronica-
ra modelor din Noul curier rom`n (18711872), chignoane ]n form[
de bufuri, apoi trei zulufi mari, unul sub chignon =i dou[ l[sate pe
umere, apoi o coafur[ de lan\ujele de jet =i ]n fine o cordea lat[ de
catifea, care ]ncinge capul =i este aranjat[ sub chignon ]n un fiong
mare, a c[rui capete sunt l[sate pe spete; =i pe l`ng[ toate aceste =i o
floare pe partea st`ng[ a capului. Pe cap se punea o p[l[riu\[, pe
umeri un mantelu\ de catifea garnat de dantele. Rochia era à la
Watteau, cu panier de tul ridicat mult ]napoi, cu multe volanuri de
la talie p`n[ la p[m`nt. Se purta mult tarlatanul, tafftetas-ua, gros-
grain-ul, atlasul vi=iniu. O femeie se ungea apoi pe fa\[ cu ulei =i po-
mad[ Miranda, se sp[la cu s[pun Miranda, ]=i cur[\a din\ii cu
Dentalin[ =i se parfuma cu Ylang-Ylang. }ngr[m[direa de c`rpe
scumpe ]n spatele nevestei a avut cu siguran\[ dezaprobarea diaconu-
lui, m[car ]n chipul unei t[ceri sc`rbite. Creang[ nu se simte bine
]ntre boieri =i are fa\[ de ei purt[ri care ating necuviin\a. O doamn[
care ]n tren nu voie=te s[ intre ]n vorb[ cu el, nu r`de la snoavele lui
=i nu r[spunde la ]ntrebarea }ncotro c[l[tori\i, cuconi\[? este
numaidec`t declarat[ cu glas tare aristocrat[ sau ochinc[ri\[
]n\olit[. Nepricep`nd deloc rezerva unei femei binecrescute, Creang[
voie=te ca cuconi\a s[ fie o Smarand[ c[reia s[-i v`re m`na ]n s`n,
o cr`=m[ri\[ pe care s-o s[rute sau ]n odaia c[reia s[ intre ]nvelit
numai ]n cear=af ca n[luca. El o vrea vorb[rea\[, nesclifosit[, muiere
]n lege, care s[ nu se fac[ a fi mai de=teapt[ dec`t b[rbatul (23).
Dac[ hainele Ilenei p[reau diaconului \oale, parfumul ]l sup[ra ca
un miros greu, de care sc[pa deschiz`nd ferestrele. Printre ]nsemn[rile
povestitorului este =i o r[\et[ pentru durerea =i ]nt[rirea din\ilor =i

a ginginilor, r[spuns \[r[nesc ironic de bun[ seam[ la toaleta den-
tar[ a nevestei (225). Ileana avea desigur preten\ia de a fi scoas[ ]n
lume, dus[ la petreceri. Ora=ul ]nc[ fran\uzit avea cafenele precum
Café de Paris, pe Strada Mare, sau Café Restaurant de Lafitte, pe
strada L[pu=neanu. }n ber[rii se bea bere de Liesing =i de Schwechat.
Pe l`ng[ gar[ era un club al patinorilor, foarte frecventat iarna. Ora=ul
se umplea iarna de lume preten\ioas[, de boierime de pe la mo=ii,
deci mizerabilele hoteluri purtau nume pompoase: Otel Viena, Otel
dAngleterre, Otel Europa, Otel de Nord. Pentru mode=ti era =i
un hotel P`rlitu. Femeile cereau s[ fie duse la baluri =i la distrac\iile
]nt`mpl[toare. Astfel, ]n iarna 18711872 Panorama lui E. Heimann
ar[ta ]n schimbul a 2 lei =i 4 parale: Inaugurarea canalului de Suez,
Revolu\iunea ]n Spania, Vederea ora=ului Coblenz, B[t[lia la
Mentana, Cortul m[rturiei ]n Palestina, Revolu\iunea ]n Candia,
New York, Lupta ]n Africa, Aurora boreal[ ]n Grönland, }ncor-
onarea regelui de Ungaria etc., circul Jean Gautier d[dea
reprezenta\ii, E. Bosco (fiul lui Bartolomeo) f[cea bosc[rii =i la Ho-
tel de Viena, ]n casele lui Sc. Pastia, se prip[=ise un om s[lbatec,
care se hr[nea cu carne vie =i care, plin de datorii, ]ncerca s[ fug[
din ora= deghizat ]n om civilizat. Creang[ nu era om s[-=i ia nevasta
de la rostul ei, care este cre=terea copiilor, =i s-o duc[ la panorame.
Nici m[car fotografia nu-l ]nc`nt[ =i, ca to\i oamenii de jos, ]n\elege
s[ dea banii pe lucruri folositoare, adic[ pe m`ncare. De ce s[ dau
un fr[ncu=or zicea el cui ]l invita s[ se fotografieze ca s[ m[
v[d lat pe tinichea, mai bine cump[r cu el un co=ule\ de br`nz[ sau
de p[str[vi, =i mi-a prii mai bine dec`t tinicheaua. La Humule=ti,
gospodarii aveau prin cas[ doar un pat cum d[ Dumnezeu, o lavi\[,
o mas[, =i a=a ]n\elegea Creang[ s[ tr[iasc[ =i la ora=. Dac[ Ileana nu
avu ea ]ns[=i ceva lucruri date de p[rintele, Creang[ nu cump[r[ nim-
ic, mul\umit cu un crivat, o mas[ =i o doni\[ cu ap[. La Humule=ti
diaconul ar fi fost \[ran luminat, sub\ire, la Ia=i el deveni rustic
]nc[p[\`nat, care voie=te s[ pun[ =i pe al\ii sub os`nda simplit[\ii lui.
Sc[pat dar de fumurile nevestei =i de via\a socotit[ de el boiereasc[,
140 G. C[linescu
Creang[ se cufund[ cu voin\[ =i voluptate ]n mahala, acolo unde nu

mai r[m`nea urm[ de cioflingar =i unde cìnii care l[trau =i talagele
care r[sunau aminteau Humule=tii. Creang[ ajunse ]n dreptul unor ul-
uci ]nnegrite =i neregulate ca ocoalele de vite ori gardurile de livezi,
]nd[r[tul c[rora se cl[tina un ulm =i crengile altor pomi. }n fund se
vedea lat valul de hum[ pu\in ]nverzit al Ciricului. Intrat pe poart[,
v[zu c[ ograda se l[sa pu\in ]n jos, pov`rnindu-se dup[ c[derea dealu-
lui, =i c[ ]n fund o c[su\[ mica cu cerdac se-n\epenea pe malul r`pei,
oprindu-se pe valea din care se urc[ dincolo Ciricul. Ograda era plin[
de buruieni =i umbrit[ din dou[ p[r\i de doi copaci r[muro=i. }n st`nga,
]n fund, ]nd[r[tul altor uluci, un acoperi= de tabl[ vestea o c[su\[ =i mai
joas[, semn c[ aluneca =i mai jos de muchea |ic[ului. C[su\a avea dou[
od[i\e desp[r\ite printr-o s[li\[ cu r[spundere ]n fund. }n fa\[, cerdacul,
de ]n[l\imea unui om, se sprijinea pe =ase st`lpi de lemn, mai mult pari,
pu=i pe ni=te adev[ra\i uluci de lemn. Od[ile joase, mici, lipite cu lut pe
jos, cu pere\ii cr[pa\i, nu f[g[duiau s[ fie o bun[ ad[postire. }ns[ Creang[
avea trebuin\[, ca orice \[ran, mai mult de un loc cu iarb[ verde unde s[
se-ntind[, iarna fiind un anotimp care se petrece l`ng[ vatr[, ]n vege-
tare. Bordeiul, acoperit cu o =indril[ at`t de putred[ =i rar[ ]nc`t mai
mult strecura dec`t ap[ra, avea ]nd[r[t elemente arhitectonice
neprev[zute. Un alt cerdac ca o loggia italian[ se deschidea ]n fund, bun
pentru dormire vara =i pentru visare. Cerdacul privea spre infinit, ca te-
rasele spre mare, apa fiind ]nlocuit[ aici cu spinarea goal[ a dealului =i
cu cerul. El =edea pe marginea nesf`r=irii, ]nt[rit de un dig de sc`nduri
putrede, \inute de c`\iva pari, ca s[ nu se surpe cu mal cu tot, nivelul
ogr[zii fiind mai ]nalt dec`t al casei. Bine]n\eles, cerdacul ]nf[\i=a un
belvedere numai sub raportul perspectivei, ]ncolo era un morman de
sc`nduri pe care cre=teau buruieni =i pentru distingerea c[ruia, de de-
parte, trebuia un ochi bun. Diaconul nu se ]n=el[ deloc asupra valorii
arhitectonice a acaretului =i-l botez[ cu numele potrivit de bojdeuc[:
Era un mizerabil bordei cu vedere spre Asia. V[z`ndu-l, Creang[ se
sim\i iar ]n apele lui, lini=tit deodat[ de toate durerile pe care i le d[duse
monstruoasa pentru el cetate a iassienilor. Se a=ez[ ]n bojdeuc[, prob-
abil cu chirie la ]nceput, =i p[r[si clopotni\a de piatr[ =i turlele albe,
marmoroase ale Goliei. Se afla ]n ea de prin 1866.
Acum Creang[, redevenit \[ran, ]ncepu s[-=i tr[iasc[ via\a a=a cum
o ]n\elegea el. Odat[ cu bojdeuca ]=i lu[ =i o \iitoare, pe care o f[cu
proprietar[, cump[r`nd la 25 iunie 1879 casa de la Maria +tef[niu-
Ciogolea cu u=oara ap[sare a unui bezm[n c[tre biserica Buna Vestire,
pe o anume Tinca Vartic, fat[ din prostime, care pare s[ fi avut nu
mai mult de 19-20 de ani. C[ va fi fost dintre frumu=ele ori de=teapt[
=i cu haz la vorb[, este cu putin\[. Cu des[v`r=ire sigur este c[ \[\aca
era =i ea fiic[ din popor, f[r[ nici o cultur[ =i probabil =i f[r[ =tiin\[
de carte, cu nici o b[nuial[ de ce poate cuprinde mintea unui om pe
deasupra sferei ei. Ea nu v[zu ]n Creang[ dec`t un om cu care
tr[ie=ti, =i dac[ la ]nceput, diaconul fiind ]nsurat, nu era drept s[
pretind[ cununie, mai apoi nunta i se p[ru de prisos, deoarece la \ar[
concubinajul este r[sp`ndit, socotindu-se ca o c[snicie foarte legal[,
dar f[r[ cununie, ]n care uniunea aproape animal[ nu e lipsit[ totu=i
de statornicie =i nu e privit[ cu dispre\ de ceilal\i. Lui Creang[ fata ]i
pl[cu =i poate c[, av`nd-o pe ea ]n vedere, f[cu pe scoar\a c[r\ii =tiu-
ta ]nsemnare: Ast[zi, 16 ianuariu 1872, s-a ]nt`mplatu unu pl[cutu
accident pentru mine. S-ar p[rea totu=i c[ abia dup[ oarecare vreme
diaconul cuceri pe frumoasa din |ic[u =i-o aduse ]n cas[ (225). Dac[
prietenii, vorbind de Tinca, o vor numi femeie, ori menajer[, dup[
cum cerea ging[=ia fa\[ de Creang[, pu\in ]ncurcat fa\[ de preten\iile
de la ora=, =i vor observa c[ \[\aca sta tot ascuns[ =i ferit[ de b[rba\i,
aceasta nu ]nseamn[ c[ povestitorul avu vreodat[ no\iunea subtil[
de menajer[. Pentru el Tinca fu o \iitoare, adic[ un soi de nevast[
f[r[ binecuv`ntare religioas[, c[reia ]i cerea =i-i d[dea ce se cuvenea
]n adev[rata via\[ s[n[toas[, f[r[ fumuri. }i cerea s[ se \ie cu el, s[-l
spele, s[-l coase, s[-i g[teasc[ bucate, s[-i ]ngrijeasc[ copilul =i s[-=i
vad[ de treburile ei; ]i d[dea culcu=, m`ncare =i-i pu=ca din c`nd ]n
c`nd o b[taie sor[ cu moartea, ca s[ se =tie c[ femeia neb[tut[ e ca
moara neferecat[. El ]i zice nu f[r[ considera\ie Tinco, iar ]n scrisori,
de ochii lumii, Domni=oara Tinca. Familia ]ns[ =tiind cum stau lucru-
rile, =i mai obi=nuit[ cu acest fel de trai, ]i zic cu mult respect \[\ac[,
duduc[, ori chiar Ecaterina Creang[ (200). Cu Tinca diaconul de-
142 G. C[linescu
zlegase, ]n sf`r=it, problema sentimental[ ]n chipul cel mai fericit, dup[

opinia lui. El ]=i g[sise nu o femeie inferioar[ dar trebuitoare ca un
Rousseau sau un Goethe ci femeia pe potriva lui, femeia cu totul
egal[ cu el. Un singur lucru =ezu ]ntre ei: destinul literar al diaconului,
ce n-avea ]ns[ nimic de-a face cu structura lui moral[, care era de \[ran.
T[\aca nu ]n\elese niciodat[ rostul dr[coveniilor de care se \inea omul
ei, =i c`nd acesta muri f[cu r`nduial[ ]n cas[, golind-o de terfeloage.
T[\aca pare a fi avut rude =i chiar o mam[, care deveni astfel o adev[rat[
soacr[. Creang[ era deci, ]n sf`r=it, la casa lui =i ]n r`ndul lumii, cu
femeie care coase =i spal[ a=a cum f[cuser[ toate femeile c`te le =tiuse.
Pentru aceast[ femeie purt[rile sale nu mai aveau nimic nelalocul lor,
=i el putu, f[r[ team[ de ironie, s[-=i fac[ gustul.
Gustul lui Creang[ era s[ aib[ bordeiul lui, lipit frumos cu lut pe
jos, care vara \ine r[coare =i produce t[lpilor goale o senza\ie pl[cut[,
o g[dilare umed[, cum o d[ iarba pe locul de p[=une. Acum el putea,
ferit de ochii lumii, s[ ias[ a=a =i ]n ograda plin[ de or[t[nii =i umbrit[
cu dou[ r`nduri de copaci. Pentru ca trupul s[ poat[ respira, ca pe
marginea Ozanei, =i s[ fie b[tut de v`nt, el =i-l acoperi cu un soi de
c[me=oi de p`nz[ cu dungi albastre, lung p`n[-n c[lcìe, n[scocire
proprie se vede, f[c`nd trecerea de la c[ma=a larg[ \[r[neasc[ la ha-
latul or[=enesc (107). Nu mai dormi ]n cas[ dec`t pe vreme de iarn[,
f[c`ndu-=i culcu= ]n cerdacul de din dos. }n amintirea m`\elor de la
Humule=ti, ]=i pr[si o turm[ de pisici, botezate cu nume omene=ti:
Ti\a, Si\a, Florica, Frusica, |`c[, Suru, Ghi\[, Vasilic[, Todiric[ (84,
6), B[l[nica, Mi\ulica, T[rcata, Fr[sina (217), pe care le mu=trului ca
adev[rat pedagog ce era, ]nv[\`ndu-le s[ a=tepte r`ndul la m`ncare
=i pe un motan chiar s[ sar[ pe clan\[ =i s[ deschid[ u=a. Unul se
chema odat[ chiar Titu (ms. 3.757), se vede ca un omagiu adus lui
Titu Maiorescu. Creang[ ar mai fi avut obiceiul, c`nd cotoii ]l ]nde-
sau prea tare, s[-i ciocneasc[ cu coada cu\itului (ibid.). Sm[r[ndi\a,
prietena de copil[rie a lui Creang[, vizit[ pe fostul coleg de =coal[ =i
v[zu uimit[ cum la o strigare a acestuia dou[zeci de m`\e n[v[lir[
cu cozile ridicate ]n sus =i s[rir[ pe bra\ele =i pe umerii st[p`nului,
acoperindu-l cu totul ]n bl[nurile lor (184). Reconstruc\ia vie\ii de
\ar[ fu dus[ p`n[ ]n cele din urm[ am[nunte. Slobod ]n c[ma=a lui
de p`nz[ desf[cut[ pe pieptul p[ros, Creang[ se urc[ la pr`nz ]n pat,
se chince=te pe el =i, rezemat cu spatele de o pern[ la perete, trage
l`ng[ el o m[su\[ scund[ cu trei picioare, din acelea pe care \[ranii
r[stoarn[ m[m[liga, =i m[n`nc[ acolo singur, f[r[ muiere, slujit nu-
mai de ea, a=a cum se =i cuvine, =i frecat de m`\ii s[i, care trec pe sub
mas[ =i-l g`dil[ pe la nas cu cozile (217). Ozana fu ]nchipuit[ printr-
un pu\ cu ap[ rece. Lipsea numai =tioalna ]n care se sc[lda la
Humule=ti. Fu =i aceasta ]nf[ptuit[ ]n chipul unei putine puse ]n cer-
dacul de dindos, ]n care Creang[ intr[ gol, =ez`nd pe un sc[una= =i
scriind ceasuri ]ntregi pe o sc`ndur[ pus[ deasupra (234). }n lipsa
nisipului cald, care cur[\[ epiderma, Creang[ ]=i alina m`nc[rimea
pielii sale cu ajutorul unei lop[\ele de lemn crestate, f[cut[ anume
pentru sc[rpinare (29). }=i f[cu ve=minte t[iate, ce-i drept, ora=ene=te,
nefiind chip altfel, dar din =eiac aspru m`n[stiresc, din sumani de
noaten adus de pe la Neam\, croi\i larg, ca trupul s[ fie ]n voie. Pe
cap ]=i puse iarna c[ciul[ brum[rie, iar vara p[l[rie larg[, ]n picioare
ciubote trainice, cu tureatc[ lung[, =i pe deasupra, neav`nd ]ncotro,
iarna, palton tivit cu =iret verde. }n m`n[ lu[ un baston gros, nodu-
ros, mai pu\in ca s[ fie asemeni cu al\ii, c`t ]n amintirea b[\ului cu
care ]mpungea cìnii =i ]ndemna vitele (223, 68). Pentru a avea spre
sear[ sentimentul c[ el din cerdac m`na turmele care treceau pe dealul
Ciricului =i ca s[ se simt[ acolo sub bolta de stele ca la st`n[ la V[ratec
ori prin p[r\ile Bistri\ei, c`nta dintr-un fluier de lemn (172).
Dar m[i ales ]ncepu s[ m[n`nce. Dup[ ce-=i puse, ca +tefan a Petrei,
curechi ]n putin[ =i mu=chi afumat de porc ]n podul =indrilit al casei,
m`nca bucate humule=tene, ]ns[ mai ales sarmale =i pl[cinte cu po-
alele-n brù f[cute cu julf[ (84). H`lpavul care ]n sat f[cea ochi dulci
fetelor fecioare, ]nveselindu-le cu din\i de fasole =i barb[ de l`n[, spre
a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni unui lup fl[m`nd.
Spre a se deosebi de f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac,
ca adev[rat rom`na= face ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu z[moreal[.
El nu se-ncurc[, asemeni boierilor sfriji\i, rup`nd cu degetele-i groase
144 G. C[linescu
picioarele sub\iri ale racului. El trage tot castronul cu raci ]nainte-i,

v`r[ m`na p[roas[ ]n el, scoate pumnul plin, duc`ndu-l la gur[, apoi
ron\[ie racul, zv`rlind cojile afar[, cum arunc[ r`=ni\a pleava. El
m[n`nc[ odat[ zece ou[, o strachin[ de prune, o oal[ de porumb fiert,
doar pentru deschiderea poftei de m`ncare, cu acea pl[cere de a ame-
steca alimente de tot felul care este a m`nc[cio=ilor =i a vitelor (217).
Ca =i Fl[m`nzil[, el mistuie ]n cinci fripturi toat[ carnea birta=ului
]nsp[im`ntat =i \ip[ c[-i e foame (107). Cere toate m`nc[rile osp[ta-
rului, ]nghi\ind c`te dou[ fierturi, mai multe soiuri de fripturi, b`nd o
caraf[ de vin =i o cofi\[ de ap[ rece =i se scoal[ u=urat de la mas[,
zglobiu (23). El se a=az[ pe vine ]n fa\a unei m[m[ligi p`ntecoase =i o
]nghite cu br`nz[, ud`nd-o iar[=i cu vin =i apoi cu alt[ cofi\[ de ap[
(23). Sl[bit de post doftoricesc, cere o pìne ]ntreag[, o g[in[ fiart[ cu
usturoi, un castron cu sarmale, opt pl[cinte cu ca= =i o oc[ de vin (95).
Dup[ scald[ e mai pofticios. Atunci m[n`nc[ tot ce g[se=te la han, bea
de la o \[ranc[ o oal[ de lapte dulce, m[n`nc[ de la un ovrei un ceaun
de p[pu=oi fier\i, gron\[ind boabele ca mascurii, apoi se arunc[ ]n ap[
=i se b[l[ce=te mul\umit. Unui prieten ]i vine le=in de aceast[ priveli=te
nemaiv[zut[ (95). Crapul pus de cuscri pe mas[ ]l m[n`nc[ tot. La
Neam\, la m`n[stire, str`nge bure\i =i-i d[ rudelor s[-i g[teasc[.
M[n`nc[ lacom, neinvit`nd pe nici unul, spre a nu i se ]mpu\ina por\ia,
apoi to\i, afar[ de el, dau semne de otr[vire. Creang[ cheam[ doctorii
de la spital cu fluierul, str`ng`nd vardi=tii din t`rg, duce b[iatul ]n c`rc[
la spital, e dezn[d[jduit, dar la stomac se simte bine (234). Numai
acas[, la masa obi=nuit[, Creang[ este mai cump[tat. La mas[ Creang[
nu m`nca mai mult dec`t o oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu
buc[\i de sl[nin[, o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i undit[ cu mujdei
de usturoi, iar pe deasupra =indrilea cu o strachin[ de pl[cinte moldove-
ne=ti, zise cu poalele-n brù, ]ns[ ca b[utur[ el se mul\umea cu o cofi\[
de vin amestecat cu ap[ (107).
C[tre patruzeci de ani trupul lui Creang[ ]ncepe s[ se umfle.
Sub\irele diacon de alt[dat[, cu ochi alba=tri p[trunz[tori =i b[rbi\[
m[t[soas[ de faun, se puh[ve=te la fa\[ =i cap[t[ ochi mici os`nzo=i.
P[rul, ]nc[ lung, dat pope=te pe spate, =i hainele groase de =eiac ]i

dau ]nf[\i=area greoaie de matahal[ (223). Cu p[l[ria mare pe ceaf[,
cu b[\ul cioturos ]n m`n[, el merge drept, dar sc[ldat ]n sudori, pe
care =i le =terge cu o basma ro=ie popeasc[ (13). Pe catedr[ el sufl[
greu =i-=i descheie groasele ve=minte. Iar acas[ scrie apoi dezbr[cat,
cu o prostire ]n jurul g`tului, pentru str`ngerea sudorilor, sau v`r`t,
asemeni buhaiului, ]n putina cu ap[ (6, 234). Prietenii ]ncep a-i zice
b[rd[h[nosul Creang[, ]n vreme ce mahalaua, plin[ ]nc[ de r[spopi-
rea lui dup[ 12 ani de diaconie, ]i spune popa Dracu (5) =i-=i ex-
plic[ pierderea potcapului printr-o dragoste cu vreo cucoan[, prin
erezie ori chiar prin zvonul c[ l-au cump[rat p[g`nii (6). El este ]nc[
voinic, se simte tare =i-i plac demonstra\iile de putere b[rb[teasc[.
Bun[oar[, ]ntinde bra\ul, ]mbiind pe c`te unul s[ se suie cu p`ntecele
pe el, =i-l \ine a=a ]ntins, f[r[ tremurare, c`teva clipe (95). Cu unii
prieteni mai voinici el petrece tr[g`ndu-se ]n degete p`n[ la podi-
direa s`ngelui (107). Prin sporirea volumului el nu-=i pierde totu=i
neast`mp[rul =i veselia limbut[. Zgomotos =i umbl[tor dup[ petreceri,
el pare a-=i da seama c[ a devenit o figur[ original[ =i are sl[biciunea
de a voi s[-=i creasc[ faim[. }n via lui Zahei el merge =ez`nd c[lare
pe sc`ndura unui cotigar, cu picioarele b[l[b[ninde, =i str[bate astfel
uli\ele Ia=ului (97). }i plac petrecerile haiduce=ti cu chiuitur[ =i aler-
gare ]n goana cailor. }ntorc`ndu-se de la Sculeni, unde se b[l[cise-n
Prut, ]mpreun[ cu prietenii s[i institutori, printre care Ropal[, aud,
]n vreme ce harabaua ovreiasc[ ]n care se aflau trecea printr-o vale
sem[nat[ cu porumb, =uier[turi ho\e=ti. Harabagiul ]nghea\[ de fric[,
Ropal[ pune m`na pe pistol. Creang[, domol, se d[ jos din c[ru\[,
v`r[ degetele ]n gur[ =i fluier[ haiduce=te, apoi din inima v[ii strig[:
Hei, m[i b[ie\i! unde sunte\i? Veni\i ]ncoace, c[ =i noi suntem s[raci
ca =i voi. Ca acu =i ca ]ntotdeauna, n-am fost niciodat[ a=a calici.
Speria\i de uria=ul \ip[t al v[ii, ho\ii amu\esc. Ca un adev[rat voinic
de poveste, Creang[ ]i oc[r[=te: P[c[to=ilor! dac[ sunte\i a=a de mi=ei,
ce mai sp[rie\i drume\ii? +i, lini=tit =i greoi, se urc[ ]n haraba, care
porne=te ]n chiote =i plesnete nebune (95). La Humule=ti, unde merge
146 G. C[linescu
aproape ]n fiece var[, el face petreceri grase, r[scolind satul, plin de

rudele sale. }=i str`nge toate neamurile, prietenii =i cunoscu\ii, ]i urc[
]n c[ru\[ ]mpreun[ cu l[utari =i un butoia= de vin =i pornesc chiuind
la deal pentru o s[pt[m`n[. Colind[ satele, opre=te oamenii =i copiii
=i le statornice=te neamul dup[ fier (adic[ dup[ fizionomie).
« M[i \ic[ ]ntreab[ el tu nu e=ti al lui cutare?
Ba da!
Apoi te cuno=ti dup[ fier!» (84)
Glumele lui sunt grase, f[r[ perdea, r`sul ]i e hohotitor. Umbl[
pestetot vorbind cu toat[ lumea, pl[c`ndu-i s[ fie luat ]n seam[ de
cei mari, intr`nd ]n vorb[ cu tot soiul de oameni, popi, apari, \[rani,
cercet`nd cr`=mele cu vin bun =i cultiv`ndu-=i aleg[torii pentru
frac\iunea liber[ =i independent[ (5). Ar fi mers p`n[ la mitropolit,
c[ruia i-ar fi dat un exemplar din nev`ndutul lui Pov[\uitor ca s[ poat[
dormi (95), de=i aceluia=i mitropolit, care d[duse porunc[ arhimandri-
\ilor s[ poarte mitr[, i-ar fi f[cut o batjocur[ vrednic[ de Popa Duhu,
]ncunun`nd cu o mitr[ veche =i stricat[ pe un calic nebun =i pun`ndu-l
s[ c`nte pe uli\e =i ]n curtea Mitropoliei:
P[rinte mitropolit,
Simion s-o mitruit! (23)
Obi=nuin\a, ]nconjurat[ de r`setele lumii, de a vorbi tot ]n zic[tori
=i ]n proverbe ]i na=te o faim[ de h`tru, =i c`nd, ]ntr-o bun[ zi, are
cheful de a-=i pune candidatura de deputat, aleg[torii cred c[ glume=te
=i nu-i dau nici trei voturi (23).
Gr[sunul chiuitor =i =ugub[\ era ]ns[ =i tat[l unui b[iat devenit
m[ricel. C`nd diaconul ]=i reteza coada =i pleca din ograda Goliei,
b[iatul avea 11 ani =i sf`r=ise, prin urmare, =coala primar[. Tat[l nu
g[si nimerit s[-l \in[ pe l`ng[ el ]n bojdeuc[ =i-l v`r] la 1872 ]n =coa-
la fiilor de militari din Ia=i. Copilul era cur[\el, bine lins, cu o privire
nu prea inteligent[, cu ceva ]nc[p[\`nat =i nesocotit ]n umflarea
]mbufnat[ a obrajilor. Tat[l, dealtfel, ]n scopul de a scoate din el om,
nu se sfia a-i pu=ca din c`nd ]n c`nd c`te-o b[taie crunt[. }nscrierea
b[iatului la =coala militar[ nu avea nici o leg[tur[ cu vreo voca\ie

ost[=easc[. Oamenii de la \ar[ statornici\i la ora= nu v[d dec`t dou[
meserii sigure: popia =i o=tirea. Ele singure vin de la sine dup[ urma-
rea seminarului sau a =colii militare. Elementul chem[rii neintr`nd
c`tu=i de pu\in, se v[d adesea seminari=ti p[=ind ]n armat[ =i aproape
]n mod obi=nuit preo\i f[c`ndu-=i b[ie\ii militari. }n felul acesta, chel-
tuiala este cel pu\in r[scump[rat[ prin a=ezarea numaidec`t, la ab-
solvire, a t`n[rului la rosturile lui. Aceasta fu socoteala lui Creang[
c`nd ]=i d[du copilul la =coala militar[, =i desigur c[ nici nu-i trecu
m[car prin minte s[-l ]ntrebe de-i place sau ba. El ]l urm[ri cu o dra-
goste aspr[ ]n purt[rile lui de la liceu, =i nu rareori b[iatul se trezi ]n
clas[ cu m[t[h[losul p[rinte, care rug[ pe profesor s[-i ]ntrebe odrasla
=i ]l b[tu pe loc cu bastonul, cer`ndu-l =i acas[ spre pov[\uire (234).
Ca un adev[rat cap al familiei, b[di\a st[p`nea peste to\i, \iitoare,
fra\i =i surori, dintre care unii =edeau ]n casa lui, =i Tinca ]ns[=i fu
pov[\uit[ v`rtos laolalt[ cu Constantin, fiindc[, av`nd n[luciri cum
c[ pe Aroneanu jucau fl[c[rile unei comori, umblase cu sapa pe deal
=i fusese dus[ ]mpreun[ cu b[iatul la sec\ie sub b[nuiala de a fi voit
s[ ]ngroape un prunc (234). Fostul diacon este uneori molatec p`n[
la nesim\ire =i apoi deodat[ r[u, izbindu-=i feciorul cu palma peste
gur[ la cea mai mic[ necuviin\[ (68). Educarea ]n spirit democratic a
fiului ]l preocup[. Elevul sufer[, fiind el singurul ]n =coal[ fecior de
pop[, =i are purt[ri b[\oase, care pentru Creang[ sunt semne de ]nfu-
murare. Cu o pl[cere \[r[neasc[, tat[l caut[ prilejuri de a cobor]
m`ndria b[iatului. Acesta, ]nso\it de tat[-s[u, trecea ]ntr-o zi pe uli\[
]nm[nu=at, radios ]n uniforma-i cu nasturi auri\i, scutur`ndu-=i egreta
de la chipiu, c`nd deodat[ Creang[ descoperi cu o bucurie inten\ionat
exagerat[ pe bunul lui prieten Hulub aparul. Ru=inat, elevul de =coal[
militar[ se f[cu a p[=i mai ]nainte, dar Creang[ ]i strig[ crud, risipind
orice confuzie:
« Hei, musiu... ia f[ calea ]ntoars[ =i vino ici, s[ dai m`na cu
mo= Hulub!»
Cunosc`nd sanc\iunile, elevul d[du m`na aparului ]nc`ntat de ase-
menea familiaritate, ]n vreme ce Creang[, inspirat de un democra-
148 G. C[linescu
tism r[u ]n\eles, oft[ asupra cre=terii tinerimii:

« Iac[, m[i Hulub, cum se preschimb[ plodurile noastre c`nd
ajung =i ei gulera\i!» (9,13)
Constantin n-avea ]ns[ nici un dar deosebit, =i, cu mai mult[
]nv[\[tur[, fu inferior p[rintelui s[u. }n actele sale ]ncep s[ se ame-
stece exaltarea =i mistifica\ia. La 1877, ]n v`rst[ numai de 17 ani,
Constantin se ]nrol[ voluntar ]n r[zboiul de neat`rnare. Creang[ se
purt[ ca un tat[, ]ns[ cu o lips[ de sublimitate ce s-ar p[rea curioas[
la un om at`t de ]nfl[c[rat la par[zile militare =i la s[rb[torile na\ionale
(5). Pun`nd ]n mi=care cunoscu\ii junimi=ti, c[p[t[ demobilizarea volunta-
rului dup[ c`teva luni de campanie (234). Explica\ia este c[ Creang[
r[m[sese \[ran, cu o no\iune ]ngust[ despre ]ndatoririle fa\[ de patrie.
Pe Constantin ]l d[duse la =coala militar[ ]n scopul unei cariere, nicide-
cum ]n vederea r[zboiului, pe care nu-l prev[zuse. Fa\[ de oaste el pare
a avea sila femeilor din Humule=ti c`nd b[di\a Vasile fu prins cu arcanul:
Afurisit s[ fie c`neriul de vornic =i cum au ars el inima unei mame, a=a
s[-i ard[ inima sf`ntul Foca de ast[zi, lui =i tuturor p[rta=ilor s[i! Dac[
satele d[deau o ceat[, a=a de mare de c[lug[ri =i preo\i, asta poate s[
vin[ =i din pricina fricii de oaste, =i n-ar fi deloc nepotrivit s[ ne-nchipu-
im c[ t`n[rul Ionic[ mersese f[r[ voca\ie la catihet sau umblase s[ se
fac[ monah ca s[ scape de arcan. Poezia popular[ produce foarte mult[
liric[ c`nt`nd dezgustul de c[t[nie. +i-n alte direc\ii Creang[ era omul
preg[tirii =i vremii sale. El era na\ionalist, adic[ ur`tor al str[inilor din
Moldova, dar la 1866 avem tot dreptul s[-l b[nuim de separatism, de
vreme ce se afla pe unde era =i mitropolitul. No\iunea lui de patrie este
provincial[ =i defensiv[, nu ]nc[ totalitar[.
Acum Creang[, ]n bojdeuca lui, e plin de treburi. Suit pe crivat, el
]=i suce=te =i r[suce=te manualele, le ]mbun[t[\e=te ]n vederea noilor
edi\ii, care se urmeaz[ una dup[ alta. El are pentru cartea tip[rit[ o
slav[ at`t de naiv[, ]nc`t c`nd un desenator ]i aduce ni=te ilustra\ii
pentru abecedar, de admira\ie, le s[rut[ (107). Creang[ umbl[ cu
corecturile dup[ sine =i le cerceteaz[ chiar =i la cr`=m[, la Bolta Rece
de pild[, unde se a=eaz[, cu prietenii lui, afar[ pe rogojini, sub tei =i
salc`mi, cu o can[ de vin =i o cof[ de ap[, fiindc[ Creang[ este =i un

Setil[ =i are obiceiul a stinge puterea vinului cu g`lgìturi de ap[ rece
(95). }n cur`nd el ]ncepe s[ lucreze ]mpreun[ cu R[ceanu =i Gh.
Ien[chescu la Geografia jude\ului Ia=i (ap[rut[ ]n 1879), carte bun[
prin aplicarea principiului trecerii de la cunoscut la necunoscut, adic[
de la odaie la ograd[, la uli\[, la ora= =i a=a mai departe, dar mai ales
prin defini\ii limpezi =i cronic[re=ti, ]n care se simte m`na povestito-
rului. Ora=ul Ia=i bun[oar[ este f[cut la loc frumos =i cu pri-
in\[ s[n[t[\ei oamenilor. A=ezat mai mult pe dealuri =i ocolit de alte
dealuri pline de livezi =i vii, Ia=ii au o privire minunat[! De pe a=ezarea
Ia=ilor se cunoa=te gustul =i priceperea ]ntemeietorilor acestui ora=.
Despre comisari, subcomisari, ipista\i =i sergen\ii de uli\[ se spune c[
privigheaz[ =i ziua =i noaptea, prin ora=, ]n toate p[r\ile, ca s[ nu se
fac[ necur[\enii pe strade, sf[d[lii ]ntre oameni, pr[d[ciuni =i alte
neor[nduele. Delfinii sunt ni=te viet[\i care tr[iesc ]n mare =i umbl[
pe urma cor[biilor dup[ m`ncare. }ntre oameni judec[\ile se isc[
astfel: Oamenii tr[ind ]n societate, au o mul\ime de interese =i leg[turi
]ntre d`n=ii: se megie=esc unii cu al\ii, se ]mprumut[ unii de la al\ii,
lucreaz[ unii la al\ii, fac nego\ ]n tov[r[=ie =i alte interese. }ntr-un
cuv`nt, oamenii au nevoie unii de al\ii. Dar ]n societate sunt oameni
de toat[ m`na: =i cinsti\i =i necinsti\i. Omul cinstit nu sup[r[ pe
megie=i, fuge de sf[d[lii, se poart[ cu dreptate la tov[r[=ie, ]=i pl[te=te
datoriile cu cinste =i nu umbl[ cu ]n=[l[ciuni. Ear[ omul necinstit caut[
sfad[ cu megie=ii sau cu al\i oameni; nu vre s[ pl[teasc[ de unde a
]mprumutat; la nego\ fur[ pe tovar[=ul seu =i umbl[ numai cu =micher-
ii. +i din aceast[ pricin[, se ]nt`mpl[ uneori judec[\i ]ntre oameni.
Oamenii cari se judec[ se cheam[ ]mpricina\i. Iar acei cari judec[ pri-
cinile oamenilor se cheam[ judec[tori. Judec[torii judec[ =i fac drep-
tate ]mpricinatului nevinovat; iar pe cel vinovat ]l os`ndesc, dup[ cum
scrie legea. Mai limpede nici c[ se poate.
Aceste c[r\i aduser[ lui Creang[ bani, c[ci se v`ndu numai din
Metoda nou[ de scriere =i cetire ]n timpul vie\ii lui peste o jum[tate de
milion de exemplare. Oric`t c`=tigul s-ar fi ]mp[r\it la mai multe per-
150 G. C[linescu
soane, este sigur c[ lui Creang[ ]i veni o parte bun[. }n afar[ de acest
c`=tig =i de salariul de institutor, el trebui s[ aib[ de asemeni venitul
cuvenit de la debitul de tutun, care-i apar\inea, de=i pe mìnile lui
Zahei, pentru c[ Creang[ nu era om s[ renun\e la toate drepturile ]n
favoarea fratelui. |in`nd seam[ =i de faptul c[, de bine, de r[u, avea
cas[ proprie, Creang[ a fost un institutor cu stare. Copil, prieteni ]l
]ndeamn[ totdeauna la felurite cheltuieli, f[r[ s[ se-ntrebe dac[ are
bani sau nu, =tiind c[ are. Cei apropia\i de el, care-i =tiu bine rostur-
ile, ca tipograful Ioan S. Ionescu =i preotul Gh. Ionescu, ]l socotesc
avar. Creang[ are obiceiul s[ spun[: Cum am fost eu s[rac ieri =i
alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[ via\a, apoi nu am
fost de c`nd sunt (107), dar glume=te, deoarece de la reprimirea ]n
]nv[\[m`nt el n-a putut s[ se afle niciodat[ ]n lips[. Bojdeuca lui
nu e un semn de mizerie, ci de regresiune la sat. C[tre sf`r=itul vie\ii,
mai dedat cu via\a or[=eneasc[ =i ]ncurcat de renumele lui =i n[vala
at`tor tineri ]n b`rlogul s[u, Creang[ ]ncepe a se ru=ina, de=i ]n fun-
dul sufletului nu poate crede cu dinadinsul c[ locuin\a lui are vreun
cusur. Ca un fel de ]ndrept[\ire ]=i descria el bojdeuca lui Maiorescu,
simul`nd umilin\a =i s[r[cia:
}n bojdeuca, unde locuiesc eu, dorm afar[ =i pe vremea asta, ]n
18 spre 19 septemvrie. De ve\i avea r[bdare, c[ bun[tate totdauna
a\i avut, ve\i ]ntreba poate, unde-i bojdeuca mea? V[ voi r[spunde
respectuos; ]n mahalaua |ic[u, ce-i mai zic =i Valea Pl`ngerii, strada
|ic[ul-de-Sus no. 4 (dac[ se mai poate numi strad[ o huidicioar[ dos-
nic[, plin[ de noroi p`n[ la genunchi c`nd sunt ploi mari =i ]ndelun-
gate, zise =i putrede, =i la secet[ geme colbul pe d`nsa). Iar bojdeuca
de c[su\[ ]n care locuiesc eu de vreo 18 ani e de v[l[tuci =i pov`rnit[
spre c[dere pe zi ce merge, de n-ar fi rezemat[ ]n vreo 24 de furci de
stejar, =i acelea putrede. Iarna dorm ]ntr-o od[i\[ toat[ hrentuita, iar
vara ]ntr-un cerd[cel din dos, ]ncep`nd de pe la mai =i sf`r=ind pe la
octombre, c`nd este vremea bun[, cum ]i acum. A=a
m-am deprins. (6).
VIII. CREANG{, EMINESCU +I JUNIMEA
}n toamna anului 1874 ap[ru pe uli\ele Ia=ului un t`n[r straniu,

ca de vreo 24 de ani, voinic, sp[tos, cu o mare frunte alb[ =i cu o
coam[ de p[r negru dat peste urechi pe ceaf[, ca la preo\ii asiatici.
Era mereu g`nditor =i z`mbea. Acesta se numea Mihai Eminescu, era
poet =i fusese numit de cur`nd de c[tre Titu Maiorescu, ministrul
instruc\iunii, director al Bibliotecii centrale din Ia=i. Era fecior de r[ze=
c[ft[nit de prin Moldova de sus, amestecat prin mica boierie arend[-
=easc[, ]nv[\ase carte ]n Bucovina, la Viena =i la Berlin, dar nu avus-
ese r[gazul s[-=i ia doctoratul. Avea ]ns[ de g`nd s[ se-ntoarc[ ]n
Germania c`t de cur`nd =i s-o ]ncheie =i cu aceast[ formalitate cu
ajutorul c[reia ar fi ajuns profesor la Universitate. Se ]ntorsese pesi-
mist, crez`nd cu alte cuvinte c[ totul nu e dec`t desf[=urarea r[ului,
adic[ a suferin\ei, fiindc[ via\a ]nseamn[ lupt[, =i lupta e durere. A=a
spusese Schopenhauer, pe care-l cultiva. }ns[, fiindc[ omul, oricare
ar fi cheia universului, trebuie s[ tr[iasc[, poetul cu mari coame
g`ndise =i practic. F[r[ sens este via\a privit[ cosmic, dar dac[ prime=ti
finalitatea ei imediat[, care este ]nf[ptuirea etern[ a tuturor spe\elor,
cel mai bun chip de vie\uire este cel automatic. G`ndirea prea mult[
scoate la iveal[ r[ul pe care se bizuie universul, produc`nd triste\e,
=i ]n acela=i timp ]mpiedic[ via\a ]ns[=i de a se desf[=ura. A ]nl[tura
civiliza\ia burghez[ putred[ =i ra\iunea =i a ]mbr[\i=a natura =i in-
stinctul e un fel de a anula chinul existen\ei, trezind euforia legat[
de orice manifestare oarb[. Cum \ara era nou[ =i toat[ lumea f[cea
politic[, ]mp[r\indu-se ]ntre liberali =i conservatori, t`n[rul cu mari
coame deduse din metafizic[ politica sa. Liberalii, ]ncrez[tori ]n vorbe
mari, voiau s[ ]mping[ deodat[ Rom`nia ]n mijlocul civiliza\iei celei
mai ]nalte, d`ndu-i burghezie =i proletariat, via\[ parlamentar[,
152 G. C[linescu
institu\ii complicate. Dar dac[ via\a politic[ deliberat[ a ajuns un mod

natural de adaptare ]n societ[\ile vechi, automatismul r[m`ne totu=i
forma cea mai comun[ de existen\[. Furnicile, albinele au statul lor
instinctiv, care merge bine. C`nd ele ar deveni con=tiente, n-ar face
altceva dec`t s[ consfin\easc[ teoretic propria lor mecanic[, ori =i-ar
pierde siguran\a instinctului. Poporul rom`n a avut un stat natural =i
]nainte de constitu\ie, =i a mers bine. Precum stupul are o matc[, \ara
avea un domn. Treburile \[rii le f[cea sub ochii domne=ti o clas[
preg[tit[ ]ndelung pentru aceasta, clasa boiereasc[. }n sf`r=it, \[r[ni-
mea lucra p[m`ntul, ocrotit[ de to\i, fiindc[ ea ]nf[\i=a bog[\ia =i
statornicia. C`t[ vreme Rom`nia r[m`ne o \ar[ agricol[, ea n-are de
ce s[ ias[ din aceast[ r`nduial[ arhaic[. Statul liberal, reprezentativ,
nu face dec`t s[ ]ncurce lucrurile. N[scocind o burghezie netrebui-
toare =i f[c`nd institu\ii ]mpov[r[toare, bune pentru statele cu trei
clase vechi, el deschide grani\ele agen\ilor capitalului str[in ]ndeose-
bi, care se interpun ]ntre cele dou[ clase adev[rate, produc[toare
\[r[nimea =i boierimea sl[bind temelia statului patriarhal =i sug`nd
f[r[ munc[ avutul \[rii. A=adar, poetul se f[cu prietenul cercului Ju-
nimea, care profesa un conservatorism progresist, admi\`nd c[ orice
prefacere este bun[ dac[ e cerut[ de natur[ =i c[ orice form[ nou[
este legitim[ dac[ s-a ivit =i con\inutul care s-o ]ndrept[\easc[. T`n[rul
pletos era ]n fundul sufletului indignat =i pe a=a-zisa boierime, =i pe
liberali, care nu erau exponen\ii unei adev[rate lupte de idei, ci po-
liticieni, cru\`ndu-se unii pe al\ii, fiind to\i mo=ieri =i bog[ta=i. La Ju-
nimea veneau boieri ]nsemna\i ca Pogor =i Negruzzi, dar veneau =i
feciori de \[rani, ca mai to\i ardelenii. }ntr-un cuv`nt, Eminescu era
de acord cu Maiorescu, care g[sise c[ e de prisos s[ aplice la =coala
preparandal[ programe occidentale pe care nu era cine s[ le ]n\eleag[.
Creang[, c[ruia ]i pl[cea s[ bat[ uli\ele, v[zu f[r[ ]ndoial[ pe t`n[rul
pletos, care =edea ]ntr-o vreme chiar la Samson Bodn[rescu ]n ograda
Trei Ierarhilor, deci sub ochii ]nv[\[torimii, fiind totodat[ profesor la
=coala normal[ =i la Institutul academic, =i se plimba cu fruntea ridi-
cat[ pe malul Bahluiului, pe la Copou, Socola, ]nfund`ndu-se =i el prin
cr`=me =i dughene m[rgina=e. C[ci =i t`n[rului ]i pl[ceau d[r[p[narea,

rusticitatea, od[ile ]mp[ienjenite, m`nc[rile simple f[cute la foc re-
pede, \[r[nesc, vinul ]n ulcele, apa ]n cofe cu miros de brad, somnul
]n iarb[ =i f`n, sc[ldarea ]n rùri. De=i ]nfipt, doritor s[ cunoasc[ pe
to\i =i s[ fie luat ]n seam[ de toat[ lumea, Creang[ nu avu prilejul
sau nu ]ndr[zni s[ se apropie de poet. Peste c`teva luni, ]ns[, Emi-
nescu fu scos din direc\ia bibliotecii =i numit revizor =colar ]n jude\ele
Ia=i =i Vaslui, ]n locul lui A. Naum. Acum Creang[ intr[ ]n sfera de
activitate a revizorului =i trebui s[-l cunoasc[ numaidec`t. Pe var[
revizorul puse la cale ni=te prelegeri de metodologie pentru ]nv[\[tori,
cu care prilej \inu =i Creang[ una. Sc[pare din vedere, necunoa=tere
apropiat[, revizorul raport[ la minister \inerea prelegerilor amintind
=i pe dl V. Creang[, ]nv[\[tor la =coala de b[ie\i nr. II din P[curari
(64). Dar cur`nd se cunoscur[ bine, =i modul cel mai probabil este c[
]n vacan\[ se-nt`lnir[ pe S[r[rie cu gust de petrecere am`ndoi, =i
Creang[, ]ndr[zne\, duse pe Eminescu la Bolta Rece, ori am`ndoi
se g[sir[ chiar ]n vestita cr`=m[ =i-=i aduser[ aminte c[ se cuno=teau.
La b[utur[ poetul era expansiv =i-=i va fi desf[=urat toat[ filozofia lui
politic[. Creang[, ]nc`ntat de a fi luat ]n seam[ de un t`n[r a=a de
]nv[\at, vru s[-i dovedeasc[ cum c[ nici el nu era de lep[dat. V[z`nd
hazul ce-l f[ceau vorbele lui, Creang[ ]=i f[cuse un limbaj de P[cal[,
ajung`nd s[ nu mai poat[ vorbi serios. El gr[ia ]n cuvinte, zic[tori,
rostiri, proverbe, ghicitori, pe care =i le ]nsemna pe terfeloage, =i nu
mai era chip s[ vorbe=ti cu el de-a dreptul. Despre o muiere el zicea
c[ umbl[-n fleor\uri, face marazuri, despre unul care-=i pierduse
banii cu b[utura spunea: Vorba, ceea:
Aista-i b[ietul g[l[\anul,
Care =i-a b[ut sumanul,
+i-a r[mas ]ntr-un ilic
+i ]l iè dracul de frig.
Despre cel care se arat[ viteaz c`nd nu trebuie =i fricos c`nd se
cade a fi viteaz, avea: Vorba ceea: ziua se teme de bivol, =i noaptea
154 G. C[linescu
]ncalec[ pe d`nsul (225). Creang[ n[p[di pe poet cu dr[coveniile

lui, printre care, bine]n\eles, nu uit[ s[ spun[ =i pe aceea c[: precum
am fost eu s[rac ieri =i alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n
toat[ via\a, apoi nu am fost de c`nd sunt. Eminescu r`dea cu mult[
poft[ =i zgomotos, =i Creang[, m[gulit, trebuie s[-i fi r[sturnat tot
sacul. Dealtfel, =tia foarte multe zic[tori =i snoave f[r[ perdea, dintre
care cea mai banal[ este desigur aceea c[ capra b... =i oaia pate ru=ine,
care ]ns[, spus[ ap[sat fa\[ de toat[ lumea, era menit[ s[ st`rneasc[
mari r`sete. Eminescu v[zu ]n Creang[ numaidec`t geniul poporului
rom`n, =i fostul diacon deveni ]ntruparea sociologiei lui naturiste. Deci
el l-a ]ntrebat pe institutor dac[ n-a ]ncercat s[ scrie ce =tia s[ spun[,
=i fie c[ acesta se g`ndise s[ scrie =i prinse acum inim[ s[ arate cuiva
plodirea lui, fie c[ fu str[b[tut deodat[ de aceast[ idee, fapt este c[
]ntr-o sear[ junimi=tii se pomenir[ cu Eminescu la bra\ cu omul
b[rd[h[nos, ]mbr[cat ]n haine de =eiac. Am`ndoi veneau de la Bolta
Rece =i erau rumeni la fa\[ =i z`mbitori ca dup[ b[utur[. Cei de fa\[
r`ser[, =i mul\i se ]ntrebar[ cine era noul-venit (167). }ns[ Negruzzi
]l cuno=tea foarte bine. El era diaconul care nu voise a-i da votul =i-l
trimisese s[ bat[ la alte u=i. Cu Junimea Creang[ avusese oarecare
leg[turi, ]ntì prin Maiorescu, al c[rui elev fusese, care-l reprimise ]n
]nv[\[m`nt =i care, ]n chiar toamna anului aceluia, ]i va face deose-
bita onoare de a-i solicita ]n scris o bro=ur[ explicativ[ a noii metode,
apoi prin acei care decideau la 1867 tip[rirea de manuale. Dar de=i
Maiorescu ]l a=ez[ mai t`rziu printre membrii mai vechi ai Junimii
de la 1871 (124), procesele-verbale redactate de A. D. Xenopol nu-l
amintesc (231, IV), =i nici nu e probabil c[ Creang[ ar fi ]ndr[znit
a=a, de la sine, s[ mearg[ ]ntr-o adunare at`t de boiereasc[, ]n casa
lui Maiorescu, de pild[, ]n care din c`nd ]n c`nd se f[cea muzic[ in-
strumental[. Apoi Creang[ nici nu era pe atunci scriitor. Deci pentru
]ntìa oar[ p[=ea acum la Junimea, ]ns[ ]n casele lui I. Negruzzi, pe
care-l cuno=tea, c[ci Maiorescu era la Bucure=ti ministru. La ]nceput,
Creang[ =ezu ]ntr-un col\, sastisit, tu=ind pe ]nfundate =i =terg`ndu-=i
mereu sudorile de pe fa\[ cu basmaua (175), iar membrii mai sub\iri
ai societ[\ii, ca Victor Castano, pretind chiar c[ l-ar fi v[z`nd scuip`nd

pe jos (85). Umflatul institutor putu s[ afle ]ns[ c[ ceea ce se pl[m[dea
=i se citea aici nu era prea de soi =i s[ capete ]ncredin\area c[ el, de=i
f[r[ at`ta ]nv[\[tur[, putea face lucru mai de pre\.
Creang[ duse f[r[ ]ndoial[ pe Eminescu ]n bojdeuca lui, =i acesta
se ar[t[ entuziasmat. Trebui s[-i plac[ acel chip de via\a ]n care nim-
ic nu era de prisos =i nu se nutrea nici o dorin\[ aduc[toare de du-
rere. Bordeiul de v[l[tuci era ca o colib[ ]n mijlocul firii, piciorul
put`nd c[lca de-a dreptul pe p[m`nt =i urechea put`nd s[ auz[
greierul la c`\iva pa=i. }n cofa de ap[ se vedea ]nc[ bradul, ]n oalele
de b[ut lutul. Hainele aspre de noaten miroseau ]nc[ a oaia de pe
care fusese t[iat[ l`na. }n pat sau pe prisp[ =edeai culcat ca-n iarb[.
Eminescu trebuie s[-i fi expus lui Creang[ teoria lui, citindu-i bun[oar[
din nuvela Cezara:
Iat[ ce ]nv[\ eu de la dasc[lii mei, de la albine. }n =coal[ la ele v[d
c[ suntem umbre f[r[ voin\[, automa\i care facem ceea ce trebuie s[
facem, =i c[, pentru ca juc[ria s[ nu ne dezgusteze, avem aceast[ m`n[
de creieri, care ar vrè s[ ne dovedeasc[ c[ ]ntr-adev[r facem ce voim,
c[ putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o ]n=elare de sine, ]n care
mul\imea de probabilit[\i e confundat[ cu ceea ce suntem sili\i a face.
Via\a intern[ a istoriei e instinctiv[; via\a exterioar[, regii, popii,
]nv[\a\ii, sunt lustru =i fraz[, =i cum de pe haina de matas[ pus[ pe
un cadavru nu po\i cunoa=te ]n ce stare se afl[, astfel de pe aceste
vestminte mincinoase nu po\i cunoa=te cum st[ cu istoria ]ns[=i.
Eu, mul\umit[ naturii, m-am dezbr[cat de haina de=ert[ciunii...
C`nd Creang[ era prins ]n c[me=oiul lui \[r[nesc culcat pe prisp[
pe o saltea, poetul pletos avea numaidec`t ]ndrept[\irea, cit`nd mental
despre Ieronim:
...Adesea ]n nop\ile calde se culca gol pe malurile lacului, aco-
perit numai c-o p`nz[ de in, =-atunci natura ]ntreag[, murmurul iz-
voarelor albe, vuirea m[rii, m[re\ia nop\ii ]l ad`nceau ]ntr-un somn
at`t de tare =i fericit, ]n care tr[ia doar ca o plant[, f[r[ durere, f[r[
vis, f[r[ dorin\[.
156 G. C[linescu
Apoi Eminescu, trec`ndu-=i m`na prin p[r, ]i va fi declamat cu

glasul lui profund, privind ]n grind[, lucruri ce-l dureau =i pe Creang[:
Zdrobi\i or`nduiala cea crud[ =i nedreapt[,
Ce lumea o ]mparte ]n mizeri =i boga\i!
Atunci c`nd dup[ moarte r[splat[ nu v-a=teapt[,
Face\i ca-n ast[ lume s[ aib[ parte dreapt[,
Egal[ fiecare, =i s[ tr[im ca fra\i!
Sf[rma\i statuia goal[ a Venerei antice,

Arde\i acele p`nze cu corpuri de ninsori;
Ele st`rnesc ]n suflet ideea neferice
A perfec\iei umane =i ele fac sa pice
}n ghearele uzurei copile din popor!
A=a se pierduse Ileana lui! va fi g`ndit ex-diaconul. Ori, v[z`nd
c[ s-a golit carafa de vin, poetul declama:
Ah, garaf[ p`ntecoas[, doar de sfe=nic mai e=ti bun[!
+i mucoasa lum`nare sf`rìnd s[ul =i-l arde
+i-n aceast[ s[r[cie, te inspir[ c`nt[, barde
Bani n-am mai v[zut de-un secol, vin n-am mai b[ut de-o lun[.
Curat! trebuie s[ fi zis Creang[, minunat de potrivire, cum am
fost eu s[rac ieri, =i alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[
via\a, apoi nu am fost de c`nd sunt.
C`nd Creang[ ]i va fi vorbit de satul lui, de mun\i, de Bistri\a,
Eminescu putea declama:
Hai ]n codrul cu verdea\[, Acolo-n ochi de p[dure,
Und-izvoare pl`ng ]n vale, L`ng[ trestia cea lin[
St`nca st[ s[ se pr[vale +i sub bolta cea senin[
}n pr[pastia m[rea\[ Vom =edea ]n foi de mure.
Fire=te, nu este nici o dovad[ c[, formal, convorbirile au urmat

astfel, dar substan\ial nu ]ncape ]ndoial[ c[ apropierea sufleteasc[ s-a
f[cut ]n temeiul ideilor de mai sus. Creang[ avusese totdeauna, ca
orice \[ran, g`ndul c[ ce face el este foarte ]n\elept. Deci c`nd v[zu
c[ un om ]nv[\at, umblat prin str[in[tate ca =i Titu Maiorescu, nu se
sfie=te a se urca ]n mahalaua lui, a sta ]n crivatul lui, a l[uda vie\uirea
lui, ba =i mai mult a-i dovedi cu vorbe ca din Scriptur[ c[ a=a
era cuminte s[ tr[ie=ti, se ]ncredin\[ de-a binelea =i-l s[rut[ cum
s[rutase ilustra\iile lui +old[nescu pentru abecedarul lui. Iat[ un om
care vorbea limpede, f[c`ndu-l s[ priceap[ ceea ce de mult ]i z[cuse
]n suflet, iat[ un stihuitor care spunea totul cu rost! Creang[ nu mai
a=tept[ verdictul lui Maiorescu de la Bucure=ti =i binecuv`nt[ pe Em-
inescu ca eminent scriitor =i cel mai mare poet al rom`nilor (225).
La r`ndul s[u, Eminescu nu ]ncet[ a-i ]nt[ri pre\uirea lui, dovedindu-i
c[ el, Creang[, ]nf[\i=a pe omul curat al naturii =i pe moldoveanul
adev[rat din Moldova de sus, =i-i citi desigur nuvela ]n care-i d[dea
rolul unui boier de \ar[, Vasile Creang[:
...Creang[ era un b[tr`n bun =i prietinos, vesel =i glume\ la
petreceri, ]ng[duitor cu supu=ii lui, =i unde trebuia ]=i punea =i el m`na
ca s[ mai u=ureze greul, el nu ]nv[\ase multe-n via\a lui, pe vremea
aceea nici nu se cerea multe, dar avea o-n\elepciune =i o iste\ie fire-
asc[, care pre\uiau mai mult dec`t preten\iosul semidoctism de azi.
Nebun de entuziasm, Creang[ ]i ]mp[rt[=i lui Eminescu toate
pl[cerile lui simple. }l duse sus pe Ciric, pe din dosul casei, ar[t`ndu-i
priveli=tea Ia=ilor, ]l osp[t[ cu m`nc[rile \[r[ne=ti f[cute de Tinca. Se
pare c[ aceasta nu v[zu cu ochi buni pe acest pletos, care striga mereu
lucruri ne]n\elese umbl`nd prin cas[, dar Creang[ o puse la locul ei
cum =tia el (234), =i de aci ]ncolo nimeni nu mai v[zu pe Eminescu
f[r[ Creang[ =i pe Creang[ f[r[ Eminescu (175).
Creang[ ]i ]nf[\i=[ pe prietenii lui, oameni =i ei simpli, iubind
v`rtos b[utura, pe frate-s[u Zahei, psaltul, soi de Z[rghil[ ]nsurat cu
o ofi\ereas[, pe p[rintele Gh. Ien[chescu, pe V. R[ceanu, institutorul,
pe comisarul Nic=oi. Cu to\ii sau numai Creang[ cu Eminescu cutreie-
158 G. C[linescu
rau cr`=mele pe unde era vinul mai bun =i pastrama mai fraged[
=edeau pe lavi\[, ca la sate, sau jos pe iarb[, pun`nd =i c`te un \igan
s[ le zic[, cum c`nta Mihai scripcarul din Humule=ti (62). Ei mer-
geau dac[ nu la bol\ile lui Amira, la cr`=m[ lui |`ru, ]n T`rgu=or, sau
la chir Costache, ]n Nicolina, unde Creang[ avea gustul s[-=i frig[ sin-
gur pastram[ sau carne de porc, ho\e=te, pe c[rbuni pu=i ]ntr-un h`rb
=i apoi s[-i spele s[r[tura d`nd de du=c[ o ulcea de vin. La cr`=me
boiere=ti, precum Café de Paris, Café Restaurant de Lafitte, restau-
rantul Franzos nu mergeau, nefiind acolo c`rna\i cu usturoi =i nici
slobozenia de a sta jos pe rogojini. Chema\i de junimi=ti ]n localuri mai
sub\iri, ei refuzau, dar cu r`sete ]nfundate de ironie. Se mistuiau
c`teodat[ zile ]ntregi, m`n`ndu-se din cr`=m[ ]n cr`=m[ =i ocolind ur-
bea pe dinafara barierelor, lu`nd-o din jos, din =esul Bahluiului, ocol-
ind-o pe la Bariera P[curarilor, urc`nd pe la Copou =i ivindu-se ca
n[lucile colb[ite deasupra Ciricului, de unde se l[sau ]n bojdeuc[ (175).
E foarte cu putin\[ dar ca Eminescu, ]nveselit de comèdiile lui
Creang[, s[-l fi ]ndemnat s[ scrie, de nu cumva Creang[ scrisese mai
dinainte o poveste cu g`ndul de a o pune ]n manual, dar f[r[ s[ cread[
c[ ar fi bun[ la ceva.
Scrie, m[i tat[ Iancule, scrie tot ce-ai spus i-ar fi spus Emines-
cu s-o aud[ =i al\ii, c[ e minunat de bine! Creang[ s-ar fi temut ca
nu cumva sa r`d[ boierii de el (14). }n toamn[, ]ns[, dus de Emi-
nescu, citi la Junimea Soacra cu trei nurori, care =i ap[ru la
l octombrie 1875 ]n Convorbiri literare. Junimea fu ]nc`ntat[. P`n[
atunci folclori=tii societ[\ii erau greoiul Slavici =i Miron Pompiliu. Carp,
Pogor, ca adev[ra\i boieri, ridicau din umeri, Pogor, teribil ]ntotdeau-
na =i opozi\ionist, ]n fond f[r[ a crede el ]nsu=i ]n ce spunea, \ip`nd:
« Ce-mi vorbi\i de poezii populare? Poezie descriptiv[ lipsit[ de
orice sentimente!»
Soacra cu trei nurori pl[cu, f[r[ ca totu=i junimi=tii s[-=i fi dat sea-
ma ]n ce st[ meritul. }i uimi probabil vocabularul, fiindc[ pe atunci
mi=carea folcloristic[ nu luase ]nc[ ]nceput. Povestea, ]nc[ st`ngace,
era, ca mai toate pove=tile de mai t`rziu ale lui Creang[, o nuvel[ din
via\a de \ar[, ]n care dialogul e tot. }n sine, cuvintele dialectale n-ar

fi zugr[vit nimic, dar puse ]n gura eroilor d[deau na=tere la ni=te scene
de o culoare nespus[, de o jovialitate fabuloas[:
« Iat[ ce-am g`ndit eu, noro zice soacra c[ po\i lucra
nop\ile. Piua-i ]n c[soaia de al[ture, fusele ]n oboroc sub pat, iar fur-
ca dup[ horn. C`nd te-i s[tura de strujit pene, vei pisa m[lai; =i c`nd
a veni b[rbatu-t[u de la drum, vom face plachie cu costi\e de porc de
cele afumate, din pod, =i, Doamne, bine vom m`nca! Acum deodat[,
p`n[ te-i mai odihni, ie furca ]n brù =i p`n[ m`ni diminea\[ s[ g[te=ti
fuioarele aceste de tors, penele de strujit =i m[laiul de pisat. Eu m[
las pu\in, c[ mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastr[. Dar tu s[
=tii c[ eu dorm iepure=te; =i pe l`ng[ i=ti doi ochi, mai am unul la
ceaf[, care =ede purure deschis =i cu care v[d =i noaptea =i ziua tot ce
se face prin cas[. Ai ]n\eles ce \i-am spus?
}n Capra cu trei iezi, citit[ dup[ aceea =i ap[rut[ la l decembrie
1875, izbe=te acela=i pitoresc dialogic. Nu vorbesc propriu-zis lupul
=i capra, ci dou[ muieri du=m[nite, ca Smaranda =i M[riuca, ]n poart[:
« Doamne, cum[tre, Doamne! zise capra suspin`nd. De ce \i-i
mai drag ]n lume, tocmai de-aceea n-ai parte.
Apoi d[, cum[tr[, c`nd ar =ti omul ce-ar p[\i, dinainte s-ar p[zi.
Nu-\i face =i d-ta at`ta inim[ rea, c[ odat[ avem s[ mergem cu to\ii aco-
lo.
A=a este, cumetre, nu-i vorb[. Dar s[rmanii gugulici, de cruzi
s-au mai dus!
Apoi, d[, cum[tr[, se vede c[ =i lui Dumnezeu ]i plac tot pui=ori
de cei mai tineri.
Apoi dac[ i-ar fi luat Dumnezeu, ce \-ar fi? D-apoi a=a?
Doamne, cum[tr[, Doamne! Oiu face =i eu ca prostul... Oare
nu cumva nenea Martin a dat raita pe la dumneata pe-acas[? C[ mi-aduc
aminte [ca acu] c[ l-am ]nt`lnit odat[ prin zmeuri=, =i mi-a spus c[
dac-ai vra d-ta s[-i dai un b[iet s[-l ]nve\e cojoc[ria.»
Creang[ fu declarat la Junimea admirabil scriitor poporal, cara-
cterizare ce-l urm[re=te toat[ via\a, iar Maiorescu de la Bucure=ti va
consfin\i c[ scrierile lui sunt o adev[rat[ ]mbog[\ire a literaturii noas-
160 G. C[linescu
tre. Prin califica\ia de poporal cei mai mul\i afectar[ ]ns[ a socoti
produc\ia lui ca de o spe\[ cu totul inferioar[, ori m[car spontan[ =i
primar[, ]n nici o leg[tur[ cu literatura cult[. Dar fostul diacon avea
haz =i-l traser[ de limb[, ceea ce nu era greu, s[-=i dea pe fa\[ reper-
toriul. Astfel, b[rd[h[nosul Creang[ deveni m[sc[riciul Junimii,
p[pu=eriul, mijloc sigur de a scoate tuturor lacrimi de r`s. Creang[,
vesel =i limbut din fire, nu v[zu nici un fel de ]njosire ]ntr-asta, mai
ales c[ g[si prilejul de a mu=ca ]n pilduri pe cine putu, pricin[ de
alte nepotolite r`suri. Astfel, poporalul Creang[ deveni idolul lui
Pogor, dispre\uitor al poeziei populare ca s[ a\`\e spiritele, dar mare
iubitor de glume. }ncet-]ncet, Creang[ trecu de la scaunul dinspre u=[,
pe care sta smerit, ]n fruntea adun[rii, l[f[indu-se cu toat[ f[ptura-i
groas[ =i mi=c`nd ]ndr[zne\ basmaua-i ro=ie. Acum Pogor ]=i f[cuse
din fostul diacon psaltul glumelor sale. C`nd cineva se preg[tea s[
citeasc[ ceva mai lung, Pogor c`nta preo\e=te:
« Acum s[ ascult[m sf. evanghelie a lui Schopenhauer, ori Con-
ta, cetire!»
Creang[, serios, r[spundea din col\ul lui cu glas de bas profund:
« S[ lu[m amiiinte!
Pace \ie, cetitorule!» binecuv`nta Pogor, =i lectura ]ncepea. (167)
Creang[ r`dea plin, hohotitor, cutremur`nd pere\ii. }ncepu s[ fie
trebuitor, c[utat. Junimii ]i pl[ceau lucrurile corosive, adic[ m[sc[ri-
cioase, =i se f[cuse regula c[ anècdota primeaz[, orice lectur[ serio-
as[ put`nd fi ]ntrerupt[ dac[ se ivea o anècdot[. Caragiani era spe-
cializat ]n corosivele de culoare oriental[. Creang[ deveni anecdotis-
tul na\ional. C`nd ap[rea ]n Junimea, era numaidec`t ]ntrebat:
« Creang[, ce ne-ai adus pentru ast[-sear[?
El scria greu =i aducea rar. }ns[ numaidec`t ad[uga:
N-am adus nimic, dar dac[ voi\i, v[ spun o anecdot[.
Junimi=tilor le pl[ceau ]ns[ anecdotele corosive =i institutorul mai
]ntreba, cu vorbele p[pu=arilor:
Pe uli\a mare sau pe uli\a mic[?» (175)
Cum mai toat[ lumea dorea pe uli\a mare, Creang[ povestea ]n
r`setele celor mul\i =i pudoarea c`torva ca A. Naum versiuni inedite
din Mo= Nichifor, Povestea lui Ion cel prost =i alte de acestea, r[mase =i
]n manuscris, dar picate ]n mìnile unui doctor, care v[zu se vede ]n
ele semnele dezechilibrului (225). Totu=i, corosivele au fost, ]n lip-
sa lui Titu Maiorescu, care nu le gusta, pl[cerea Junimii, =i Emines-
cu, ]ncurajat, se l[s[ ]n voia acestei nevinovate sl[biciuni de urmele
c[reia foiesc manuscrisele sale, ]n ciuda falselor ru=in[ri ale istori-
cilor. Creang[ nu punea dealtfel nici o perversitate, fiindc[ poezia
popular[ (expurgat[ de V. Alecsandri) e plin[ de obscenit[\i. Emines-
cu se va fi convins =i aici, pun`nd fapta ]n acord cu filozofia lui Scho-
penhauer, c[ spiritele inocente sunt ca florile, lipsite de pudoare. }ns[
Creang[, v[z`nd c[ se face haz de vorbirea lui verde, v`r[ expresia
simpl[ pe unde poate =i nu se sfie=te a zice ]n scrisoare:
Altfel, suntem s[n[to=i: numai caracuda, urgisit[ de soart[, alearg[
=i ea dup[ nevoile ei, mai ca t[unul cu paiul ]n cur (231, III).
Devenit literat, Creang[ intr[ la grijuri mari. Era muncit de senti-
mentul r[spunderii =i se umplea de toate sudorile c`nd se apuca s[
compun[ ceva. Dac[ era var[, Creang[ se desc[l\a =i se dezbr[ca,
pun`ndu-=i c[me=oiul, sau intra de-a dreptul ]n putina cu ap[, dac[ nu
cumva se-nchidea ]n clasa lui de la =coal[. De obicei, se scoal[ ]n zorii
zilei, pe la patru diminea\a, =i se a=az[ pe nem`ncate la lucru. Scrie cu
condeiul de plumb pe tot felul de petice ori pe coli ]ntregi, =terge, trim-
ite cu semne ]n alt[ parte =i nu sufer[ pe nimeni pe l`ng[ sine. Scriind
povestea Harap Alb, ]n c[ma=a lui =i cu o ca=chet[ pe cap, ]n prim[vara
anului 1877, povestitorul nu =tiu c[ \arul trecuse Prutul, c[ se declar-
ase r[zboiul =i c[ un ofi\er rus, Petru Kuzminschi, despre care scrise
Eminescu ]n Curierul de Ia=i, se sinucisese ]n apropierea chiar a
]mp[ratului (107, 5). C`nd noaptea, t`rziu, Creang[ se treze=te din
canonul lui, se pune pe o m`ncare cr`ncen[ (107). Acum el e preo-
cupat de soiul compunerii, vrea s[ =tie dac[ e bun[ sau nu. Emines-
cu, c[ruia o cite=te, refuz[ s[-l ]ndrepte. El zice:
« Las[, Creang[, ai s[ cite=ti ]n Junimea, tu n-ai nevoie s[ fii
corectat de nimeni!» (62)
}ns[ Creang[ =tie c[ orice lucru de isprav[ trebuie dres =i iar dres,
162 G. C[linescu
de aceea la Junimea asculta smerit orice observa\ie =i-=i f[cea c`te-un

semn cu creionul pe marginea manuscrisului unde era de ]ndreptat
(166). Dar la Junimea erau at`\ia care n-aveau nimic de-a face cu
literatura =i, deci, nu puteau fi de nici un folos. Numai Maiorescu, de
la Bucure=ti, sau c`nd se repezea la Ia=i, ar fi putut s[-i spun[ lim-
pede lucrurile, ]ns[ nu era la ]ndem`n[ c`nd ]i trebuia, =i povestea
mergea a=a neispr[vit[, ]n g`ndul povestitorului, la Convorbiri liter-
are. Eminescu ]i spusese totu=i lui Creang[ o vorb[ mare, tot
]ncredin\`ndu-l c[ de acum e scriitor ]n toat[ puterea cuv`ntului. }i
vorbi de obiceiurile scriitorilor ilu=tri, cum, de pild[, Schiller nu d[dea
scrierea la tipar ]nainte de a o citi buc[t[resei, =i dac[ buc[t[reasa
f[cea haz, atunci ]nsemna c[ e bun[ (56). P[truns de adev[rul aces-
tui chip de ]ncercare (lucrul bun e limpede, =i ce e limpede ]n\elege
=i un prost), Creang[ se puse ]n c[utarea pro=tilor =i a nevinova\ilor.
}ntì o lu[ la o parte pe \iitoarea lui, pe Tinca, =i-i citi scrierile lui. Nu
trebuie deloc s[ ne ]nchipuim c[ Tinca Vartic ]n\elegea ceva. Pentru
ea toate trebuie s[ fi fost dr[cii =i auzind acele pove=ti n-a putut spune
alta dec`t c[-i place. Apoi Creang[ ]=i citi compunerile lui Gh.
Ien[chescu, pe care nu-l putea socoti ca pop[ dec`t prost. Acela, om
redus, r`dea, ]ns[ nu-n\elegea ce l-a apucat pe tovar[=ul de manuale
s[ scrie comèdii. C`nd Creang[ ]i toca capul cu pove=tile, el zicea,
ne]ncrez[tor ]n puterile prietenului, pe care ]n sinea lui ]l socotea la
r`ndu-i prost:
« M[i, asta ai auzit-o de la Tinca!
Ei, n-am mai auzit-o de la Tinca r[spundea Creang[ dar
i-am citit-o ei =i mi-a aprobat-o!» (56)
Dealtfel, =i cei de la Junimea se cam mirau de c`te =tia el =i-l
]ntrebau:
« Domnule Creang[, cum se face c[ le \ii a=a de bine minte =i te
serve=ti cu expresii aidoma populare?
Apoi cum s[ nu le =tiu pe de rost r[spundea el dac[ de la
cinci ani, de c`nd am ]nceput a ]n\elege, p`n[ c`nd am venit la semi-
nar, ]n fiecare sear[ aproape, am auzit de sute de ori pove=tile pe
care vi le povestesc =i eu. De c`te ori n-am stat nop\i ]ntregi ca s[
ascult pe mo= Ion sau pe lelea Catinca povestindu-mi povestea lui

F[t-Frumos =i a Ilenei Cos`nzeana. Iarna, ]n nop\ile lungi, \[ranul se
culc[ devreme, dar nu adoarme ]ndat[. La lumina opai\ului, povesti-
torii satului spun tot felul de prujituri, iar eu, culcat pe cuptor, ascul-
tam cu am`ndou[ urechile =i sim\eam at`t de mult interes =i a=a de
mare emo\ie, ]nc`t, dup[ ce povestitorul ]nceta, eu nu puteam s[ adorm
]nc[ ceasuri ]ntregi.» (175)
A=a ]=i aducea aminte a fi vorbit Creang[ unul dintre junimi=ti,
de=i amintirea lui nu trebuie luat[ cuv`nt cu cuv`nt. Altora ex-di-
aconul le spunea c[ a auzit povestea de la mum[-sa, ori de la un mo=
Vasile, unchi al lui, al c[rui c`ntec t[r[g[nat =i pe nas ]l imita spre
hazul celor de fa\[ (96). Gh. Ien[chescu, invidios, mai pretindea c[
Creang[ luase un manuscris cu pove=ti de la un b[tr`n Costache But[,
f[r[ s[ i-l mai ]napoieze (56), dar But[, agent electoral al frac\iei libere
=i independente =i cunoscut al lui Creang[, nu era dec`t un caraghios
(96). Ca s[-=i ]nt[reasc[ insinuarea c[ altcineva inspira pe povestitor,
de pild[ Tinca, preotul l[uda grozav pe \iitoare. Creang[, ridic`nd
din umeri, zicea:
« Prost pe prost se laud[!» (96)
Proasp[tul scriitor ]ncepu s[-=i citeasc[ pove=tile =i celelalte scri-
eri copiilor din clas[, spirite nevinovate, drepte, ori normali=tilor care
veneau s[ asiste la lec\ii:
« M[i b[ie\i ]i ]mbia el voi sunte\i de i=ti mai de mod[
nou[, mai ceti\i =i mai cu carte, nu ca un az-bucoavn[ veche ca mine;
ia asculta\i s[ v[ ceteasc[ mo=ul o prostie de-a lui, c[, chipurile, m[
pune Cornil[ s[ m`sg[lesc =i eu ni=te h`rtie cu c`te-o dr[covenie; =i
unde-\i vedea c-am gre=it s[ m[ ]ndrepta\i!» (119)
}n umilin\a lui Creang[ se amestec[ dorin\a sincer[ de ]ndreptare,
pl[cerea de-a citi altora =i pref[c[toria. Chiar a=a prost cum se
m[rturise=te, nu se crede. Cu tinerii pe care-i ]nt`lne=te pe strad[ =i-i
crede ceva mai de soi se ded[ la umiliri =irete, ca s[ afle efectul com-
punerilor lui. Oric`t[ ]nflorire va fi ]n amintirea lui Th. D. Speran\a,
Creang[ apare ]n substan\[ a=a cum era (217):
Mergeam ]=i aminte=te acesta cu umbrela deschis[, c`nd
164 G. C[linescu
deodat[ v[d venind la vale dinspre Copou pe Ion Creang[. Vine la

vale =i-mi iese ]nainte.
Dar ce bine ]mi pare c[ te ]nt`lnesc! zise Creang[. E=ti gr[bit?
Unde te duci? Ai vreo treab[ acum?
Nu. Dar ce este?
Hei, p[i ce s[ fie? Vorba ceea, cum =i-o face omul nu-i face nici
dracul.
Dar ce e?
M[ rog, zice c[ =oaricele, c`nd nu-ncape-n bort[, ]=i mai leag[
=i-o tidv[ de coad[!... A=a =i eu. Dup[ ce n-am ]nv[\at carte, s[ fi
]nv[\at =i eu ca oamenii o =coal[ ]ntreag[, s[ =tiu m[car ce trebuie s[
cetesc, ca s[ ajung s[ mai pricep =i eu ceva de pe lumea asta mare =i
]ncurcat[, dup[ ce nu =tiu =i eu vro limb[ str[in[, ca s[-mi mai de-
schid[ capul, m[ apuc, m[ rog, acuma, la b[tr`ne\e cal b[tr`n s[-
nv[\ a merge ]n buestru!... Te ui\i la mine, te-ntrebi dac[ nu cumva
am ]nnebunit. S[ =tii ]ns[ c[ nu sunt departe nici de asta. Uite ce e.
M-am apucat de scris, m-am apucat de literatur[, =i nu =tiu cum s-o
scot la cap[t. Nu =tiu: ceea ce scriu eu este ceva? Seam[n[ chiar a
scris de om, ori ]i vro prostie, s[ r`d[ =i curcile de mine? Chiar acu-
ma am fost la dl Melic de i-am cetit =i mi-a spus c[-i bine. Ieri i-am
cetit lui dl Culianu. I-am cetit mai-nainte lui dl Alecu Xenopol, lui
cuconu Vasile Pogor, lui dl Nicu Ganea, lui dl Emilian, =i to\i mi-au
spus c[-i bine. Dar eu, drept s[-\i spun, nu-mi vine s[ cred. Cum s[
fie bine?!... Un prost, un ghiorlan ca mine s[ poat[ s[ scrie?... Nu-i
b[nuiesc pe d-lor c[ vor s[-=i bat[ joc de mine ]nadins, dar de, d-lor
sunt oameni sub\iri, politico=i, boieri, nu vor s[ supere pe nimene; le
vine greu s[-mi spun[ ]n fa\[: e=ti prost!... De aceea ]mi pare bine c[
te-am ]nt`lnit. Am avut prilej s[ te cunosc mai de-aproape, s[ fim
adeseori ]mpreun[, s[ vorbim; cred c[ d-ta o s[ fii acuma a=a de bun
s[-mi spui drept dac[ ce-am scris eu are vro noim[; sam[n[ ceva cu
ce scriu al\ii, ori e o gogom[nie, ca s[ =tiu s[ m[ ast`mp[r, s[ nu-mi
bat capul cu ]mp[r[\ia cerului!... }mi f[g[duie=ti?
Da, dar ce e?
Uite ce. Am scris aice mai pe larg =i mai am[nun\it ce mi-am mai
adus aminte de pe-acas[, din vremea copil[riei. +i dac[ e ceva, a= vrea
s[ le tip[resc; dac[ nu, s[n[tate. Dac[ ar fi dl Maiorescu aice, he-hei,
el de mult mi-ar fi spus curat, pe =leau; dar dac[ nu-i, ce s[ fac?
Cu aceste vorbe, scoate din buzunar un caiet =i ]ncepe s[-mi cete-
asc[. Cete=te buc[\i de ici, de colo, de-acas[ de la el, despre prietenul
lui, de p[rintele cutare, despre cum a ]nv[\at el gramatica cu formele
pronumelor: mi-\i-i, ni-vi-li =i altele. Mergeam am`ndoi pe trotuar,
pe strada P[curari, cu umbrelele deschise ]n ploaie, pe la poarta pen-
itenciarului, de la Jockey-Club p`n[ la vale, pe la casele lui Praja.
Noroc c[ ploua =i nu prea era lume pe strad[, s[ se ]mpiedece de
umbrelele noastre. Mergeam am`ndoi, el cetind =i uit`ndu-se din c`nd
]n c`nd la mine, s[ vaz[ dac[ ]l ascult.
Dup[ ce scrisese =i publicase ]n Convorbiri literare cinci pove=ti,
Creang[ ]=i puse ]n cap s[ fac[ o adev[rat[ nuvel[, probabil ]ncredin\at
]n sinea lui c[ va scrie mai bine dec`t at`\ia. Compuse deci Mo= Nichi-
for Co\cariul, ]n care nu se petrece, din punct de vedere epic, mai
nimic. Un harabagiu pleac[ la drum cu o evreic[ =i popose=te peste
noapte ]ntr-o p[dure, av`nd ni=te stric[ciuni la c[ru\[, at`t =i nimic
mai mult. Toat[ substan\a nuvelei este zugr[virea pe cale dialogic[ a
lui mo= Nichifor. Departe de a fi o compunere poporal[, bucata era
cea dintì mare nuvel[ rom`neasc[. }ndoit, Creang[ o subintitul[ pov-
estire glumea\[. Fie c[ nuvela cuprindea la ]nceput unele am[nunte
mai corosive (mo= Nichifor fiind un fel de Nastratin al lui Creang[),
fie c[ junimi=tii, a\`\a\i de Eminescu, fur[ sensibili la frumuse\ile com-
punerii, succesul ]n Junimea fu at`t de mare, ]nc`t Maiorescu, de
la Bucure=ti, curios, ceru la 10 noiembrie 1876 manuscrisul pentru
cinci zile (231, V).) La Bucure=ti se ]ntocmise o alt[ Junime, ]n core-
sponden\[ cu cea de la Ia=i. Istoria lui Creang[ f[cu =i aci cel mai
mare haz, veselia fiind, pare-se, tot ce se cerea de la un autor popo-
ral (231, V). Junimea din Ia=i hot[r], cum era =i firesc, publicarea ei,
=i Creang[ ceru ]napoi cu mult[ smerire pentru ]ndr[zneal[ manuscri-
166 G. C[linescu
sul, pip[ind opinia lui Maiorescu prin umilin\e pref[cute, sub care se
ghice=te totu=i o con=tiin\[ artistic[ neted[ =i ironic[:
D-voastr[ cred c[ ve\i fi r`s =i de mine =i de d`nsa, =i cu drept
cuv`nt: pentru c[ este e copil[rie, scris[ de un om mai mult b[tr`n
dec`t t`n[r; da bine, da r[u, D-zeu =tie. Eu at`ta =tiu numai c[ am
scris lung, pentru c[ n-am avut timp s[ scriu scurt. Dar ce am scris =i
cum am scris, am scris... (232)
La 29 noiembrie 1876 Maiorescu ]napoia prin Jacques Negruzzi
manuscrisul, mul\umind pentru scrisoarea hazlie (231, I) =i f[r[ a da
deocamdat[ nici o judecat[. Critica urm[ ]ntr-o scrisoare c[tre N. Gane
din 6/18 decembrie 1876, unde, dup[ ce socotea nuvela lui Gane C`nele
B[lan, cu toate rezervele de am[nunt, drept una din cele mai frumoa-
se scrieri, =i admira Strigoii lui Eminescu destul de rece, strecur[ lui
Negruzzi ideea curioas[ c[ nuvela n-ar trebui publicat[:
Mul\umesc ]nc[ o dat[ d-lui Creang[ pentru trimiterea lui Mo=
Nichifor Harabagiul. Ca tot ce scrie Creang[, =i povestea lui mo= Nichi-
for este foarte interesant[ ]n felul ei =i adev[rat rom`neasc[. Dac[ s-
ar ]nt`mpla s[ o tip[reasc[ Convorbirile (ceea ce ]ns[ eu n-a= face,
fiindc[ istoria prea este din Borta... Cald[, =i atunci ce ar zice dud-
uca de la Vaslui, care =tia poate numai de Borta Rece), atunci sunt
de p[rere s[ se schimbe ceva la ]nceput. Este vorba acolo de un clo-
pot d[ruit =i de Ciub[r-vod[; ceea ce seam[n[ prea mult cu Slavici
Popa Tanda. }ns[ Creang[ este ]nsu=i original =i nu are trebuin\[ de a
imita pe Slavici. +i ]n alt loc mai este o imitare a lui Slavici; e pe
pagina 2-a a manuscrisului trimis mie, sus, unde vorbe=te de iepele
tinere =i albe ale harabagiului =i ]ntrebuin\eaz[ forma stilistic[: iepe,
fiindc[ voia s[ aib[ m`nji; albe, fiindc[ ]i luminau la drum. Aceast[
repetire a adjectivelor cu explic[ri este iar[=i copiat[ din Popa Tanda
(Valea-Sac[, vale, fiindc[... sac[, fiindc[...) (91)
Creang[ care asculta smerit ce-i spuneau al\ii =i se f[cea a privi la
Maiorescu ca la un sf`nt, nu \inu seam[ aproape deloc de observarea
criticului. }n sufletul lui, el era dar ]ncredin\at c[ a scris cum a scris
=i-=i r`dea de p[rerile altora care nu scriu. A socoti c[ nuvela Nichifor

Co\cariul n-ar trebui publicat[ era totuna cu a spune c[ nu merita s[
fie publicat[. +i nuvela era capodopera lui Creang[! Maiorescu a fost
un om de o cultur[ solid[, un om de caracter, un polemist foarte tal-
entat =i un b[rbat cu tact. Dar n-avea gust =i nici subtilitate. Era muz-
icant, =i ]n coresponden\[, venind vorba de muzic[, nu putea s[ tra-
duc[ nici o impresie, constat`nd numai c[ dl Broome... s-a pus la
org[ ]n salon, =i fata mai mare, Winnifred, la violoncel. }n fa\a
ghe\arului, la hotel, se bucur[ c[ are... lumin[ electric[. Iar Creang[,
scriindu-=i amintirile, r`dea =i pl`ngea singur, sufla greu, se mi=ca
ne]ncetat =i se umplea de sudori. Un glas ]i striga vorbele, =i el scria,
=tergea =i scanda frazele ca un Flaubert al Humule=tilor (5). Maiores-
cu declar[ c[ Eminescu e poet ]n toat[ puterea cuv`ntului =i nu e ]n
stare s[-l analizeze, =i el, om al =colilor mari, face caracteriz[ri naive
de ]nv[\[tor de \ar[ ca: armonie, onomatopee, versuri frumoase, idei
care ]nal\[ sim\irea, ]n vreme ce institutorul Creang[, =colarul catihetu-
lui, are sentimentul unit[\ii naturale a frazei, pe care n-o compune,
ci o caut[ ]n forma ei unic[, =i poate exprima cu at`ta spirit sfor\area
artistic[ prin cuvintele superioare: am scris lung, pentru c[ n-am avut
timp s[ scriu scurt. E oric`nd m[gulitor ca un om f[r[ invidie =i at`t
de binevoitor ca Maiorescu, un om cu vaz[, al c[rui cuv`nt e oracol,
s[ te laude. Creang[ =i Eminescu au stimat pe Maiorescu. Dar ]n boj-
deuc[ au r`s am`ndoi, nici vorb[, fiindc[ Eminescu spunea povesti-
torului c[ el n-are nevoie s[ fie ]ndreptat de nimeni, Iar Creang[ ]ntr-
adev[r ]ntreba pe to\i =i scria cum =tia el.
Intr`nd ]n Junimea =i vaz`ndu-se a=a de bine primit, Creang[,
poc[it, se puse ]n slujba celor care f[ceau aci politic[, a lui Carp, Maio-
rescu, Negruzzi, Pogor. Ideile lui el nu =i le schimbase =i, ca o figur[
electoral[ popular[, ]=i ar[t[ recuno=tin\a f[c`nd propagand[ pentru
anumite persoane. El nu mai era nici frac\ionist, dar nici conservator,
ci aleg[tor na\ionalist. Iar ]n privin\a aceasta g[sea la Junimea o
atmosfer[ mai l[murit[. Cu toate divergen\ele de opinii, Junimea
era ]n mare parte xenofob[. }n primii ani discu\iile o\ioase ]n jurul
168 G. C[linescu
problemei evreie=ti, acute atunci ]n Rom`nia, fur[ dese =i aprinse, =i

nu st`rnite chiar de aceia care trecur[ drept antisemi\i programatici.
}n casa lui Maiorescu, la Ia=i, ]n 28 aprilie 1872, fiind de fa\[ Iacob =i
Leon Negruzzi, rezervatul Maiorescu, Mandrea, Bodn[rescu, Lambri-
or, Panu, Castano, Verussi, Tassu, Pogor, Xenopol, se na=te o discu\iune
asupra evreilor, asupra industriei noastre =i mijlocul de a le face con-
curen\[. Se ive=te ideea unei societ[\i care s[ aib[ de principiu a
cump[ra numai de la cre=tini obiectele ce se afl[ la ei, pentru a porni
astfel rena=terea industriei na\ionale. Asupra acesteia se decide a se
reveni. Problema era r[u pus[, rasial, =i Eminescu se a=eza dintr-un
punct de vedere mai aproape de adev[r, acel al produc\iei, os`ndind
f[r[ osebire de origine etnic[ clasele sterile. }n seara c`nd Eminescu,
]nainte de a pleca la Berlin, la 7 septembrie 1872, cite=te }nger =i de-
mon =i Floare albastr[, se discut[ apoi asupra chestiunii evreilor. Se
poate spune c[ to\i, f[r[ excep\ie, fur[ na\ionali=ti, dar unii, din opor-
tunitate politic[, precum Carp, ori din sentimentul inutilit[\ii, ca Pogor,
se ar[tar[ rezerva\i. Maiorescu, profes`nd senin[tatea =i av`nd ]n
vedere =i ra\iuni politice, reprob[ slab excesele, apoi se r[zg`ndi =i de-
veni un xenofob m[surat la cuvinte, discret, dar hot[r`t, =i nu numai
]n c`mpul politic, dar mai ales ]n cel literar, unde se sim\i atins de
concuren\a unor esteticieni =i critici ca Gruber =i Gherea, ]n jurul c[rora,
]ndeosebi a celui din urm[, se f[cea o v`lv[ care-l sup[ra. Despre Gru-
ber, a=adar, Maiorescu scria, f[c`nd aluzie la ni=te anchete literare,
urm[toarele r`nduri f[r[ echivoc (5):
E caracteristic acest amestec al r[posatului Gruber ]n noti\ele asu-
pra lui Creang[. Gruber, cu o insuficient[ preg[tire =tiin\ific[, ]ncepuse
a se ocupa de studii psihofizice =i umpluse capul c`torva tineri din Ia=i
cu a=a-numita audi\ie colorat[, un fel de curiozitate a hiperesteziei f[r[
mult[ importan\[. Fire=te c[ Gruber se pusese ]n rela\ie cu Lombroso,
=i reclama ce se f[cea ]n juriul ne]nsemnatelor cercet[ri gruberiane este
o mica repercutare a marei reclame ce o face ]n Europa Lombroso,
Max Nordau =i Brandes, [...] ale c[ror lucr[ri se compun din o p[trime
studiu =i trei p[trimi exager[ri isterice, potrivite dup[ gustul numero=ilor
decaden\i neurastenici ai vremurilor noastre.

}n Junimea ideologic obiectiv[ se alese un grup de xenofobi ac-
tivi, propov[duind reac\iunea politic[ sau ar[t`nd o repulsie mai puter-
nic[ pentru imigran\i. Printre ace=tia sunt Conta, Xenopol (el ]nsu=i
de origine str[in[), Panu, Tassu, Lambrior. Lor li se adaug[
numaidec`t, din naivitate, Creang[. }n epoca de dup[ r[zboiul de
neat`rnare, antisemitismul fu reaprins de congresul de la Berlin, care
ceru Rom`niei acordarea de drepturi politice evreilor, ceea ce ace=tia
meritau s[ aib[. C`\iva na\ionali=ti impeniten\i sim\ir[ amestecul di-
nafar[ ]n chestiunile interne ca o umilin\[. Adeziunea politic[ a lui
Creang[ merge spre V. Conta, fostul coleg de =coal[ din T`rgul-Neam\,
care cerea votul pentru un program limpede xenofob. El f[cu ]mpre-
un[ cu comisarul Nic=oi, cu Gh. Ien[chescu =i al\ii o lig[ ]n numele
c[reia ]mpr[=tiar[ ]ntr-o noapte prin po=t[ cet[\enilor ie=eni un
]ndemn de a nu mai cump[ra de la negustorii str[ini (166), adic[
ceea ce se propusese =i la Junimea. }ncord`ndu-=i lira, povestitorul
]=i propag[ ideea =i ]n versuri care se c`ntar[ (200):
Cump[ra\i de la olteni!
Este foarte cu putin\[ ca hot[r`rea de a se face debitant s[-i fi
venit =i din concep\ia simplist[ c[ un adev[rat rom`n trebuie s[
]nl[ture pe alogeni din comer\, f[c`nd el ]nsu=i comer\. Unuia care
se \ine scai dup[ el s[-i arendeze debitul el ]i spune ]n cele din urm[
sarcastic, ar[t`ndu-i un deal de =apte f[lci:
« Bre, =tii ce, iaca chiar \i-l dau de acum =i f[r[ nici o plat[ ]n
schimb, numai s[ te apuci tu singur ca s[ ari, s[ semeni =i s[ pr[=e=ti
locul ista din fa\a noastr[, =i atunci s[ =tii c[ eu ]\i dau debitul cu
mare bucurie.» (107)
Creang[ ]i cerea isprava lui Chiric[, a lui Stan P[\itul, ]ns[ fiindc[
]mprumutase de la Eminescu teoria c[ unii indivizi, profes`nd comer-
\ul, nu sunt ]n stare s[ fac[ nici o munc[ productiv[. Lui Slavici, care-i
trimisese bro=ura Soll =i Haben, el ]i scria astfel:
170 G. C[linescu
Stimate domnule =i frate Slaviciu,
}\i mul\umesc din suflet pentru bro=ura ce mi-ai tr[mis.

Ca fiu din popor, admit ]n totul p[rerile d-voastr[; nu m-am putut
opri de a v[rsa lacr[mi, v[z`nd nenorocirea ce ne amenin\[ ]n vii-
torul \[rei =i al copiilor ei! +i cu al`ta mai mult am sim\it, cu c`t de
mic copil am v[zut vicle=ugul acestui [soi de oameni] ]nd[r[tnic =i
risipitoriu la ce \inte=te...
Dar oamenii no=tri de stat!... Ochi au =i nu v[d; urechi au =i nu
aud, c[ci totdeauna au luat c[rbunele cu mina sermanului \[ran, care,
la urma urmelor, tot el a pl[tit gloaba. Vorba ceea: capra b... =i oaia
trage ru=ine.
De-ar =ti boii din ciread[ ce m`n[ becisnic[ ]i duce la t[ietoare!
Dar nu =tie s[rmanul dobitoc, =i de aceea tace =i rabd[; duce ]n spate
toate sarcinile =i hr[ne=te pe netrebnicii, cari ]=i r`d de d`nsul! P[stori
nu-s =i c`nii lipsesc. +-apoi =tii c[ ]ntr-un sat f[r[ c`ni se preumbl[
mi=eii f[r[ b[\...
Noi, cari am gustat amarul, s[ despre\uim pe oamenii cei ce lu-
creaz[ f[r[ de lege =i s[ nu ne ]nso\im cu ale=ii lor pentru a lua
pìnea din gura fiilor =i a o arunca c`nilor.
Cred c[-i destul o m[ciuc[ la un car de oale. (231, III)
Dup[ cuv`ntarea \inut[ de Conta, la 4 =i 5 septembrie 1879 ]n

Camer[, Creang[ ]n calitate de aleg[tor na\ionalist, ]i trimite un
r[va= ]nfl[c[rat:
Iubite prietene,
Nu =tii c`t ne-am bucurat noi ie=enii de succesul ce l-ai avut ]n

Camer[.
Eu, dup[ cum m[ cuno=ti, parc[ ]nnebunisem de entuziasm, =i,
de, prost oi fi, dar inim[ mare am. M-am apucat de-am \inut o
=ez[toare acas[ cu R[ceanu, Ien[chescu, Mi=u Nic=oi =i te-am procla-

mat cel mai mare orator al nostru; sa tr[ie=ti, c[ci tu faci cinstire E=ului
nostru, oropsit =i blestemat de D-zeu =i de oameni. (234)
Creang[ ajuta la alegeri =i pe ceilal\i junimi=ti, mai pu\in na\iona-
li=ti, =i ]ntre\inea cu ei o coresponden\[ ermetic[, ]n chip hazliu con-
spirativ[, ca aceast[ scrisoare c[tre Negruzzi din 6 martie 1877:
Stimabile dle Negruzzi,

Fost-am =i la p.rail... =i la rop, rop... =i s-au prins c[ ]ntru un cuget
vor m[rturisi pentru chir, fiind rasasia\i p`n[-n g`t de frac... +i, c[
pentru chir, hulude\e sunt informa\i =i din partea altora ]n bine.
}ns[ n-ar fi r[u s[ mai bate\i fierul p`n[-i cald, c[ =ti\i cum e lu-
mea la noi. (231, I)
El umbla, pe c`t se vede, s[ fure aleg[torii de la frac\ioni=ti, ]nde-

osebi ]nv[\[tori de-ai lui, ca Ropal[ (=i R[ileanu?), =i s[-i ]ndrepte
spre Carp. Acum orice primejdie de persecu\ie i se p[rea ]nl[turat[ =i
se bucura chiar de reputa\ie.
La 8 ianuarie 1875 el cerea din nou definitivarea, care i se d[dea
(8), ]n 1878 era decorat cu Benemerenti clasa a II-a pentru activitatea
didactic[ (89), Alecsandri ]l onora cu ]ncrederea de a-i trimite pove-
stea Cal galben de sub soare, ca s-o transcrie, =i peste c`\iva ani ]i
d[ruia, la cerere, operele complete (4).
Adev[ratul prieten al lui Creang[ r[mase tot Eminescu. Veneau =i
al\ii ]n bojdeuca povestitorului (Conta, Lambrior, Pompiliu, Nica),
poetul ]ns[ tr[gea aici ca ]n edenul lui Euthanasius. Cu mult[ priet-
enie, Eminescu recomand[ ministerului printr-un raport din 26 mai
1876 Pov[\uitorul la cetire prin scriere, acela care, r[mas f[r[ apro-
bare, z[cu ]n podul casei lui Ien[chescu. La 14 martie 1876 poetul
\inuse o prelegere public[ despre Influen\a austriac[ asupra rom`nilor
din Principate, pe care Creang[ trebuie s-o fi ascultat-o ca pe o evang-
helie, c[ci sub acest titlu oratorul ]=i v[rsa toi n[duful s[u politic =i
172 G. C[linescu
f[cea tabloul unui stat arhaic, bizuit pe clase autentice =i productive.

La un moment dat, el zise:
... vedem c[ existau clase neat`rnate, una \[r[neasc[, ie=it[ din
r[zboinicii ]mpropriet[ri\i, alta burghez[. Ace=tia nu erau oamenii
nim[nui. Istoria celor din urm[ 50 de ani, pe care mul\i o numesc a
regener[rii na\ionale, mai cu drept cuv`nt s-ar putea numi istoria nim-
icirii r[ze=ilor =i bresla=ilor. Nimicindu-se ]ns[ talpa \[rii, era neap[rat ca
=i st`lpii s[ cad[. Au c[zut =i boierii. O clas[ este ]ntr-un popor un factor
al armoniei societ[\ii, de aceea r[u este c-au c[zut r[ze=ii, r[u c-au c[zut
breslele, r[u c-au c[zut boierii. C[ci se vor vedea urm[rile.
Pus astfel al[turi de boieri la temelia \[rii, Creang[ se va fi sim\it
foarte mul\umit. Ca o confirmare practic[ a excelen\ei statului vechi
=i dintr-un mimetism amical, Eminescu ]=i f[cu la r`ndu-i haine de
=eiac, ca ale lui Creang[. }n prim[var[ se petrecu un lucru cu totul
nepl[cut. Guvernul conservator c[zu, =i noul ministru de instruc\ie,
G. Chi\u, destitui pe Eminescu din postul de revizor pe ziua de l iunie
1876. Dealtfel, lucrul acesta era de a=teptat, =i e curios cum Maiores-
cu consim\i s[ scoat[ pe poet dintr-un loc mai potrivit =i mai ferit
spre a-i ]ncredin\a o ]ns[rcinare a=a de fragil[ ca revizoratul. Destitu-
irea dezl[n\ui ]n Eminescu am[r[ciune =i furie. Canalia liberal[
strig[ el a nimicit ideile ce mi le f[urisem despre via\[. Se socoti
f[r[ o pozi\ie material[ asigurat[ =i cer=i pe toamn[ Veronic[i Mi-
cle g[sirea unui loc de pedagog, ca s[-=i poat[ agonisi acea pìne pe
care o dorea de dou[ zile =i n-avea cu ce s-o cumpere. Toate aces-
tea dezv[luiau un om f[r[ calm. Maiorescu fu =i el persecutat dup[
aceasta =i nu-=i pierdu cump[tul. La Creang[ cel p[\it =i care =tia ce-
nseamn[ s[ fii dat afar[ din slujbe g[si Eminescu alinarea. El se mut[
o vreme ]n locuin\a acestuia, unde poetul ]=i aduse un scrin de nuc
]n\esat cu c[r\i. Acum Petrino ]l denun\ase justi\iei c[ sustr[sese c[r\i
din bibliotec[ =i mobile pentru a-=i mobila apartamentul d-sale par-
ticular. Creang[ trebuie s[-i fi povestit din nou tot ce tr[sese de pe
urma popilor, cum ]l d[duse Tell afar[ din =coli\a lui, tot a=a, pe var[,
cum, dup[ c`teva zile de n[uceal[, ]=i f[cuse inim[ =i deschisese deb-
it. Nu piere omul! }ntr-adev[r, Eminescu c[p[t[ ]ns[rcinarea prost
retribuit[ de redactor-administrator al Curierului de Ia=i, un fel de
buletin al publica\iilor Cur\ii de apel din Ia=i, care publica =i o pagin[

politico-literar[. Pe aceasta o compil[ poetul un an de zile. Exacerbat
de lipsuri =i necaz, poetul profes[ un antiliberalism nestins =i o ura
grozav[ ]mpotriva semidoc\ilor =i c`rciocarilor, care corup bunul-
sim\ at`t de caracteristic al rom`nului. Creang[ p[rea a fi mereu
prezent ]n articolele sale ca termen de compara\ie. Eminescu se plic-
tisi iute de s[r[cie =i de foaia vitelor de pripas =i ]n toamna anului
1877 se preg[tea s[ plece la Bucure=ti ca redactor la Timpul. Un con-
flict cu domnul Mircea, directorul Tipografiei Na\ionale, care pretindea
ca Eminescu s[ semneze o compozi\ie encomiastic[ a sa, sluji ca pre-
text. Cu toat[ prietenia, nu e de crezut c[ Eminescu s-a slujit prea
mult de ospitalitatea lui Creang[. El avea m`ndria lui de om =i nu-i
pl[cea s[ cad[ pe capul nim[nui. De aceea plec[ la Bucure=ti ]n
c[utarea unei soarte mai bune. Creang[ r[mase ]ns[ nem`ngìat. Avea
el prieteni ca Gh. Ien[chescu, R[ceanu =i Nic=oi, dar ace=tia erau buni
numai la b[utur[. Altul era Eminescu, marele poet al rom`nilor,
plin de ]nv[\[tur[ =i spun`nd toate lucrurile limpede, precum sunt,
f[c`ndu-l =i pe el s[ se simt[ alt om, mai cu ]ncredere ]n \[r[nia lui.
Creang[ tot a=tepta acum ve=ti de la Bucure=ti =i-l ]mbia pe poet s[
vin[ la Ia=i:
La E=i ninge frumos de ast-noapte, ]nc`t s-a f[cut drum de sanie.
Ciricul parc[ e mai frumos acum.
Vino, frate Mihai, vino, c[ci f[r[ tine sunt str[in.
Dealtfel, Ia=ul ]ncepea din nou s[ se goleasc[. R[zboiul ]nt[rise fa-
milia domnitoare =i ar[tase tuturor c[ adev[rata via\[ e la Bucure=ti.
Sc`rbit de intrigile ie=ene, Maiorescu se mutase ]n capital[, =i odat[ cu
el =i Junimea, ceea ce r[m[sese la Ia=i nemaiav`nd importan\a de
alt[dat[. }nsu=i Constantin, b[iatul lui Creang[, era la Bucure=ti. Pov-
estitorul se sim\i deodat[ singur =i p[r[sit ]n E=ul nostru cel oropsit
(134) =i ]ncepu s[ se g`ndeasc[ la vreun mijloc de a vedea pe prietenii
din Bucure=ti =i de a mai merge cu trenul, pe care ]l c`ntase ]n versuri:
Fumul es[, trenul sboar[, Orice vreme-a fi afar[,
Pasajerii lini=ti\i, Au pornit, ]s bun porni\i!
IX. CREANG{-TAT{L +I CREANG{-FIUL
}n vreme ce Creang[ me=terea la abecedarele =i la pove=tile sale

suit ]n crivat ori cufundat ]n putin[, b[iatul s[u crescuse de-a binelea
=i se afla acum fl[c[u ]n toat[ puterea cuv`ntului. Constantin nu era
nici de=tept =i n-avea nici vreuna din ]nsu=irile tat[lui. +coala mili-
tar[ din Ia=i, unde Creang[ ]l internase f[r[ plat[ ]n 1872, sco\`nd cu
martori act de paupertate, ]i r[pise orice ingenuitate, d`ndu-i fumuri
=i nu-i d[duse ]n schimb nici o cultura serioas[. Era tocmai unul din
acei semidoc\i de care vorbea Eminescu, un cioflingar de t`rg, care
se cam ru=ina de tata =i avea gusturi m[re\e. }ns[ Creang[, ca orice
p[rinte, ]=i iubea puiul =i-l credea bun la ceva. Cu o dragoste vred-
nic[ de toat[ lauda, el alearg[ la m[rimile pe care le cuno=tea ca s[
le cear[ o vorb[ bun[ pentru plodul s[u. Mu=c[tor de felul lui =i plin
de ]ncredere ]n \[r[nia sa c`nd era vorba de produsele min\ii, Creang[
redevenea smeritul om de jos care se roag[ de boieri pentru binefa-
cere. +i cum tot Maiorescu ]i s[rea ]n ajutor cu folos, recuno=tin\a in-
stitutorului lua forma celei mai ad`nci smerenii. Creang[, care ca di-
acon s[rutase m`na directorului s[u de =coal[ normal[ c`nd fusese
numit institutor, fu v[zut la maturitate s[rut`nd iar[=i, ]n fa\a a o sut[
de comeseni ai unui banchet, m`na lui Titu Maiorescu. +i ]ntr-adev[r,
institutorul nu datora Junimii numai pìnea sa, dar o seam[ de bune
]ndrum[ri pentru slabul s[u fecior. Pe dat[ dup[ r[zboi, Constantin
se afl[ la Bucure=ti, unde urmeaz[ =coala militar[. Slavici ]i este core-
spondent =i prime=te des de la ]ngrijoratul p[rinte ]ntreb[ri de felul
acesta: Nu =tiu dac[ Creang[ al meu ]nva\[ ori se las[ pe-o ureche
(231, III). Creang[ s-a rugat bine]n\eles =i de Maiorescu s[ dea sfatu-
ri b[iatului =i s[-l ocroteasc[ dac[ merit[, fiindc[ criticul prime=te
pe Constantin ]n cas[ =i, probabil, ]l invit[ la mas[. Eminescu ]nsu=i e
solicitat s[ arunce o privire. Nu se vede c[ elevul de =coal[ militar[

ar fi ]n\eles c`tu=i de pu\in importan\a oamenilor care binevoiau s[
se ocupe de el din respect pentru tat[. Pricepu numai c[ tat[-s[u avea
trecere =i prietenii influente, care-i puteau folosi. C[ Creang[ nu prea
avea obiceiul s[-=i deschid[ punga, de=i prin preajma anului 1880 el
nu e deloc un om s[rac, este un lucru ce poate fi crezut. Adev[rat
este ]ns[ c[ elevul de =coal[ militar[ ]=i face o specialitate din a cere
lui Creang[ bani, v[iet`ndu-se =i la al\ii de zg`rcenia aceluia, de vreme
ce Eminescu intervine ]ntr-un r`nd, la 25 decembrie 1878, cer`nd s[
se trimit[ lui Constantin din c`nd ]n c`nd parale pentru trebuin\ele
lui extraordinare, ]n vederea c[ ar putea fi invitat de Maiorescu la
mas[ =i ar avea trebuin\[ de o p[reche de ]nc[l\[minte mai cuviin-
cioase. }n cur`nd Constantin ie=i sublocotenent de marin[ =i fu trimis
la Triest, probabil de stat, de unde ]n toamna anului 1880 era ]ntors
nu demult. Clima Italiei, zicea el, ]i ]mbl`nzise caracterul lui zburdal-
nic (ms. 3.757). }i pl[cea luxul =i aventura, ]n care scop =i intrase la
marin[, uniforma fiind pompoas[ (frac =i bicorn) =i slujba cauzatoare
de schimb[ri. Nu mult dup[ ie=irea din =coal[, lu[ parte la o parad[
]n Ia=i =i uniforma nemaiv[zut[ induse ]n eroare pe cei de fa\[, care
crezur[ c[ sublocotenentul este un consul rus ori vreun ambasador.
O bab[ din S[r[rie ]l recunoscu ]ns[ (13):
« Ia t[ce\i, fetelor zise ea doar ]l cunosc de c`nd era de-o
=chioap[, e b[etul lui Popa Sm`nt`n[ din |ic[u!»
Popa Sm`nt`n[ era, fire=te, m`ndru de feciorul s[u, de=i cam ]ngr-
ijorat de purt[rile lui, =i \inu cu tot dinadinsul s[ vad[ de el mai de
aproape. Sediul sublocotenentului era la Gala\i, =i totu=i el se ]nv`rtea
f[r[ rost prin capital[. Prilejul de a veni la Bucure=ti ]l g[si Creang[
]n numirea sa ca membru ]n Consiliul general al instruc\iunii, care se
f[cu prin interven\ia lui Vasile Conta, pe atunci ministru liberal. }nc[
nu e l[murit c`nd a fost Creang[ numit, dac[ la ]nceputul anului 1880
sau =i mai ]nainte, ori ]n toamna lui 1880, la ]nceperea noului an
=colar. At`t se =tie, c[ pe toamn[ prietenii ]l v[zur[ pe b[rd[h[no-
sul Creang[ ]n Bucure=ti, foarte preocupat de noua lui slujb[. Pe var[
176 G. C[linescu
propriu-zis n-avea ce s[ caute ]n Bucure=ti, =i e de g`ndit c[ veni cu

pu\in ]nainte de deschiderea =colilor, atunci c`nd munca ministerial[
este ]n toi. La minister se discuta introducerea limbii latine ]n =colile
secundare de fete, chestiune care nu interesa pe institutor. Cui ]l
]ntreb[ el spuse ]ns[ c[ muierea poate s[-=i vad[ de gospod[rie =i
f[r[ latinie =i c[ temerea lui era ca nu cumva femeile s[ se sminteasc[
mai r[u ]nv[\`nd-o (216). Desigur c[-l v[zu =i pe Eminescu, care ]ns[
era ame\it de Veronica lui, cu care aci se certa, aci se ]mp[ca. Maiores-
cu, care pe la sf`r=itul lui mai petrecuse o sear[ la Ia=i ]n casa lui
Negruzzi, c`nd, poate, v[zu =i pe Creang[, pretindea chiar c[ poetul
debita lucruri ordinare pe socoteala lui =i a Mitei Kremnitz. }n sf`r=it,
lumea toat[ p[rea cam z[p[cit[, ceea ce trebuie s[ fi ]ntristat pu\in
pe Creang[, lovit el ]nsu=i de nu pu\ine sup[r[ri. Bine]n\eles, merse
la Maiorescu de dou[ ori, aduc`ndu-i Amintirile I, pe care le citise la
Ia=i lui Melic =i sub umbrela lui Th. Speran\a. Le scrisese la Ia=i, ]n
bojdeuc[, cu sudori, =i acum, v[z`nd buna primire ce li se f[cea aici,
]nsemn[ jos ca s[ se =tie c[ trecea =i prin capital[: Bucure=ti, 1880,
septembre. Maiorescu se-ntorsese din str[in[tate la 1628 august
=i fusese bolnav, cu febr[. Era =i foarte sup[rat din cauza ne]n\elegeri-
lor cu nevasta =i mersese cu g`ndul p`n[ la ideea sinuciderii prin clo-
ral. Atunci, ]n septembrie, vremea la Bucure=ti era frumoas[, =i ]n
gr[dina lui Maiorescu ]nflorea un trandafir g[lbui de culoarea ceaiu-
lui, pe care st[p`nul casei ]l urm[rea cu mult interes. Criticul ]=i relu[
miercurile literare (125). }ntr-o astfel de sear[, a=teptat, Creang[ veni
t`rziu detot de la =edin\a Consiliului general.
« Se poate, domnule Creang[ i-a zis Maiorescu faci ca
at`ta lume s[ te a=tepte?
Ce s[ zic? r[spunse Creang[ c[ut`nd ca de obicei o \[r[nie
de-a lui d-voastr[ ca d-voastr[! Neav`nd, se vede, alt[ treab[, a\i
a=teptat ]n cea mai bun[ societate, =i a=teptarea nu vi-a fost zadar-
nic[. Iat[-m[-s: sunt aici. Iar[ eu, care umblu-n treburi mari, voi fi
a=teptat poate mai pu\in, dar vorba rom`nului: Degeaba vii, degeaba
te duci!» (216).
Mai des se ]nt`lni, fire=te, Creang[ cu Eminescu =i cu Slavici, care

erau mai pu\in boiero=i dec`t Maiorescu. Ace=tia venir[ c`teva seri la
d`nsul (=edea deci pe undeva ]n gazd[) =i =ezur[ de vorb[. Acum
povestitorul avea ]ncredere ]n sine, =i prostindu-se mereu ]=i ]ng[duia
s[ dea opinii literare. Bun[oar[, Budulea Taichii al lui Slavici nu-i prea
pl[cea, g[sindu-l prea spelcuit.
}n octombrie Creang[ se afla din nou la Ia=i. O pacoste c[zu acum
pe capul lui, am[r`ndu-i via\a =i aduc`ndu-i, ]n cele din urm[,
moartea. Se ]mboln[vi de epilepsie, de pedepsie, cum ]i zicea el ]n
limbaj popular, mo=tenind r[ul de la Smaranda. De c`nd era bolnav
nu se poate =ti hot[r`t, dar se pare c[ din prim[vara anului 1877.
De la Harap Alb zicea el dou[sprezece zile nu mai am ie=it din
bojdeuca asta; a venit ]mp[ratul rusesc, =i atunci mi-a venit un fum
pe nas. (6). Fumul pe nas constituia aura pedepsiei lui. Oricum, ]=i
d[dea seama c[ ap[sa asupra lui un r[u destin. El se socotea un nev-
ropat, ]mp[c`ndu-se cu g`ndul c[ mul\i oameni mari au fost la fel,
Napoleon de pild[ (234). Se pare c[ ]nc[ dinainte grozava boal[ se
vestise prin atacuri u=oare ]n chip de ame\eli =i ne putem chiar ]ntreba
dac[ unul din motivele pentru care nevast[-sa nu mai vru cu nici un
chip s[ tr[iasc[ cu el nu a fost =i descoperirea unei manifest[ri mor-
bide, cu at`t mai mult cu c`t Creang[ nu se mai c[s[tore=te a doua
oar[, cu toate c[ ar fi fost firesc s[ fac[ aceasta. Institutorul avea ]n
purt[rile lui porniri convulsive. Furia cu care b[tu un copil indign[
pe normali=ti, dar Creang[ ]=i m[rturisi nest[p`nirea: Pesemne, m[i
b[ie\i, ce crede\i, c[ nu pricep at`ta lucru? Da, ia, natura mea cea
tic[loas[! a=a-s pornit eu din fire, f[r[ judecat[ c`nd m[ m`nii =i pace.
Ca c`nd v[d c[ din ast[ pricin[ am s[-nfund un gros cu mine! Natu-
ra institutorului era a=a fel, ]nc`t c`nd se-nfuria nu-=i d[dea seama
de nimic (223). Pentru c[ Ien[chescu ]l contrazise odat[ cu privire
la de=tept[ciunea lui Bonaparte, Creang[ ]l privi at`t de fioros =i aprins
de m`nie, ]nc`t preotul fugi pe u=[ cer`nd iertare, spre a fi ]mbunat
abia a doua zi cu aceea=i scuz[, c[ tu =tii cum sunt eu (234). Dac[
ar fi s[ d[m crezare acestui Ien[chescu, Creang[ a \inut-o tot ]n con-
178 G. C[linescu
cediu vreo doisprezece ani, lu`ndu-=i-l cu alte cuvinte dinainte de 1880

(56). Totu=i, prin 1883 mergea la =coal[, c[ci ]l vedeau normali=tii.
Lipsea probabil din c`nd ]n c`nd, sim\indu-se r[u sau merg`nd pe la
Bucure=ti. Ien[chescu mai pretindea c[ Creang[, zg`rcit, nu d[dea
suplinitorului dec`t 50 de franci =i c[ din aceast[ pricin[ s-ar fi certat
chiar, Ien[chescu cer`nd, generos cu banul altuia, s[ dea pentru su-
plinire m[car 70 de lei din 270 c`t ar fi avut acum povestitorul, care
la 5 noiembrie 1884 ]mplinea al patrulea termen de grada\ie (60).
Deci simptome de boal[ se v[zur[ la Creang[ ]nc[ dinainte, acoper-
ite ]ns[ de ]nf[\i=area de voinicie =i s[n[tate. Acum, ]n 1880, se ivi
dup[ toate aparen\ele ]ntìul atac plin. }nsp[im`ntat, alerg[ la doc-
tori, la un doctor Botez ]ndeosebi, =i puse =i pe fiu-s[u s[ ]ntrebe la
Bucure=ti medicii, s[-i spun[ dac[ are sau nu leac. Constantin,
z[p[cit de ale lui, ]i r[spunse cu sfaturi banale ca prezerveaz[-te!
schimb[-\i traiul, sile=te-te a asculta sfaturile doctorilor de acolo, cari
pentru asemenea boale sunt tot at`t de savan\i ca =i ace=tia de aci. }i
d[ instruc\iunile oferite de un dr. Pop pentru luarea de natriu bro-
mat. Ba ]l mai sf[tuie=te s[ cheme pe doctorul Botez acas[ =i s[-l lase
cinci minute cu duduca Tinca =-apoi dieta care-\i va recomanda-o,
de vrei s[ treac[ mul\i ani f[r[ s[ te doboare, ascult-o =i urmeaz-o cu
sfin\enie. Insinuare c[ izvorul bolii ar fi Tinca ori exprimare neghioa-
b[? Mai degrab[ aceasta din urm[. Sup[rat de boal[, Creang[ mai
era am[r`t =i de Constantin, c[ruia dealtfel ]i scria mereu. Nu se poate
un stil mai prolix, mai incult dec`t al sublocotenentului. Sfor\area lui
v[dit[ este de a fi literar =i de duh, la ]n[l\imea tat[lui, ]n vreme ce el
nu cunoa=te nici ortografia. Sub tiradele patetice se ascunde mereu
c`te o cerere de bani. La 9 octombrie Constantin se afla ]n Bucure=ti
=i c[uta a ]nc`nta pe Creang[, printr-o scrisoare, c[ ministerul avea
s[-l trimit[ ]n str[in[tate la Brest. }mi pare r[u zicea el c[ toc-
mai d-ta p[rintele mieu te ]ndoie=ti de sinceritatea aspira\iunilor mele.
Acum era ]ndr[gostit de domni=oara Natalia, fata madamei Cristodu-
lo Alexandri, ]n familia c[reia se introdusese =i avea nevoie, spre a o
cultiva, de 200 lei ]n cap. }i cerea dar, la sf`r=itul poliloghiei,
f[g[duind s[-i pl[teasc[ ]n rate de c`te 50 de lei lunar. Creang[ nu se

l[s[ probabil ]nvins de argumenta\ia fiului =i nici ]nc`ntat de proasta
lui stilistic[ (din c`nd ]n c`nd, ]i corecteaz[ epistolele), ci-l ]ntreb[
scurt =i cuprinz[tor ce-i cu Brestul. Constantin se pierdu ]n alte
bìguieli. Zicea c[ sper[ acum s[ treac[ ]n geniu =i-l ]ncredin\a c[
avea s[ fac[ o afacere str[lucit[ c[s[torindu-se: iubesc, trebuie s[
fiu iubit declama el nu ]nt`mpin ]n acest pas nicio dificultate...
Afar[ de asta intr[m ]ntr-o familie mai mult sau mai pu\in sprijinit[;
ginerele celalt bun proprietar: aleg[tor colegiul I, ca mìne poimìne
deputat ceia ce m[ =i ne aranjeaz[ bini=or. Creang[ r[mase ne]mbl`n-
zit de sentimentul romantic al lui Constantin, de=i acesta ]i expediase
trei scrisori, dou[ recomandate =i una ne (sic). De fapt, el a=tepta =i
parale, =i-n loc s[ stea la Gala\i, unde-i era sediul, se ]nv`rtea prin
capital[, locuind ]n Strada F`nt`nei 20. Mergea =i pe la Maiorescu,
]ncerc`nd s[-l ]ncredin\eze =i pe acela de meritele d-rei Natalie. Desig-
ur c[ criticul trebuie s[ fi fost cam plictisit de acest z[p[cit, dar ama-
bil, din considera\ie pentru tat[, nu-=i ar[ta umoarea. V[z`nd c[
Creang[ este ne]nduplecat (=tim c`t de ]nc[p[\`nat era), fiul d[ stil-
ului intensitatea maxim[. Nu uita zice el m`ndru c[tre tat[, negh-
icind ironia soartei c[ \`nta me este dac[ se poate [numele fami-
liei] sel m[resc =i mai mult, lucru ce se poate tr[ind s-ajung =i gener-
al; nu tocmai u=or \ar veni c`nd oi auzi c[ fiu teu unic a murit, c[
rezultatul muncei tale de 20 de ani a pierit prin singura ]nt`mplare
c[ nereu=ind a lua de so\ie pe aceia ce iube=te s-a ]mpu=cat. Tat[ pe
amorul mieu, pe singurul mieu p[rinte, dac[ ]n 7 zile numi trime\i
un respuns favorabil, gloan\ele celui dintì revolver mi vor spulbera
crierii;...Dac[, d-ta pentru cutare... mi aduc aminte, preg[tiai pu=ca
s[ te omori apoi ieu pentru o t`n[r[ cu frumoase calit[\i... Tat[,
acelea=i circumstan\e p`n[ la un punct au ocupat anii tinere\ii tale =i
tot tu le ai bravat; ajung`nd acolo unde e=ti. De ce e=ti at`t de ego-
ist? La 5 octombrie 1881 candidatul patetic la auto]mpu=care g[sise
alt[ fat[, c[ci Creang[ =i Ileana, mam[-sa, care se vede c[ tr[ia, ]i
trimit consim\[m`ntul la o c[s[torie cu o Elena Adamescu, fiica lui
180 G. C[linescu
Andrei =i Angelina Adamescu, care nu s-a f[cut (236). V[z`nd c[

amenin\area cu sinuciderea nu are efect, Constantin se arat[ ]ngrijo-
rat de boala lui Creang[ =i-i d[ sfaturi inutile. Apoi, disperat, ]i face
moral[ ]n numele teoriei reciprocit[\ii ]ntre tat[ =i fiu. Ai at`tea
drepturi m[surate =i pozi\iune ]nc`t nep[sarea de care teai servit pare
a fi produsul unui desgust nemesurat pe care \i lam provocat; cine?
fiul teu; singurul t[u fiu... Ru=ine mie, ru=ine de o 1.000 de ori! Ase-
menea extravagan\e l-ar fi l[sat pe Creang[ nep[s[tor, dar fiul f[cu
ni=te ispr[vi care nu se poate s[ nu-l fi sup[rat. Lipsit de orice tact,
abuz`nd ]ntr-un chip penibil de bun[voin\a junimi=tilor, pretinz`nd
c[ n-are nici o le\caie =i nici haine, c`nd toat[ lumea =tie c[ se
logode=te, ceru protectorilor literari ai lui Creang[ s[-i str`ng[ suma
de 1.000 de lei. Aceia nu-i r[spunser[, =i Constantin ]ncepe s[-i
]mproa=te cu oc[ri negramaticale =i caragiale=ti; D-ta nai, pentru acest
cuv`nt am adresat dlui Pogor =i dlui Negruzzi c`te o scrisoare rug`ndui
se mijloceasc[ ]ntre membrii Junimei pentru suma de 1.000 lei, cu toate
acestea ace=ti oameni mari, ace=ti speculatori de meserii diferite dar
potrivite fiecare ]n parte pentru acela=i scop nego\ pentru c`=tig fie
pentru nume, bani, politic[, ambi\iuni de=erte, rezbun[ri, uri, pasiuni
]n genere, ace=ti haini nu miau trimes, la ei miea de franci era pi=c[tura
purecelui dintr-un munte, la mine viitorul soarta... Tat[! Caut[ cel pu\in,
de te ]mprumut[ cu 800 de franci =i achit eu c`te 100 lunar, fii cel
pu\in d-ta p[rinte ce m[ cuno=ti girul meu. A=a scria Constantin la
14 ianuarie 1881, =i e probabil c[ Creang[ ]l l[s[ s[ sporov[iasc[ at`t
c`t pofti. Pe c`t de adev[rat era c[ povestitorul avea bani, dar nu
]n\elegea s[ dea unui sublocotenent cu leaf[, de vreme ce =i el, ca
diacon, nu ceruse nim[nui nimic, pe at`t e de adev[rat c[ cererile
fiului nu sunt serioase. Lucru hazliu. Nu numai fiul cerea lui Maio-
rescu, dar =i tat[l e drept, cu motive mai nobile. La 11 iunie 1881
Creang[ solicit[ lui Maiorescu un ajutor pentru un diacon bolnav de
la Biserica Buna Vestire, unde criticul avea un odor scump, unde ]=i
]nmorm`ntase, cu alte cuvinte, un copil mort timpuriu. Maiorescu era
foarte des asaltat de mul\i cu cereri de ajutoare, =i, lucru l[udabil,
d[dea (41). Totu=i, cererea lui Creang[ este inoportun[, fiindc[ era
mai ]n m[sur[ el ca fost diacon s[-=i ajute prietenul. El are despre
cei mari concep\ia de atunci a unor oameni din popor, care so-
cotesc c[ un locuitor de la ora= are menirea s[ dea la to\i. At`t de
pu\in s[rac era totu=i Creang[, ]nc`t ]n toamna anului 1881 el =i al\i
opt institutori ]mpreun[ cu I. S. Ionescu, tipograf, cump[rar[ de la
Junimea Tipografia Na\ional[, la care r[mase asociat p`n[ la moarte
(107). E cu putin\[ ca Maiorescu, plictisit de prea desele interveniri
]n favoarea lui Constantin, s[ fi ]ncercat s[ scape delicat de Creang[,
spun`nd c[ nu e acas[ ]ntr-o zi la Bucure=ti, c`nd acesta l-ar fi c[utat
]n alt[ zi dec`t ]n miercurea literar[. Dar se poate s[ fie =i o p[rere a
lui Creang[ c[ Maiorescu era la fereastr[, ori o gre=eal[ din partea
feciorului. Fapt este c[ povestitorul ar fi avut acest sentiment =i ar fi
povestit ]nt`mplarea altora cu lacrimi ]n ochi (89). Unii oameni nu
]n\eleg niciodat[ eticheta =i sunt gata s[ vad[ m`ndrie boiereasc[
acolo unde e numai disciplin[ a vie\ii. Dac[ Creang[ era sup[rat din
pricina lui Costache, nu prea e de crezut c[ v[zu un gest teribil ]n
apelarea la Junimea, de vreme ce =i el ]n\elegea ca cei mari s[ te
ajute b[ne=te c`nd e=ti la ananghie. A=a precum Eminescu ponegrea
pe Maiorescu c`nd era nec[jit, putea s[ fac[ =i Creang[, =i nu trebuie
s[ ne l[s[m deloc ]n=ela\i de formulele sentimentale folosite pe fa\[.
Maiorescu g[se=te purt[rile lui Jacques Negruzzi ordinare, ale lui
Eminescu ordinare =i ale multor altora din cei de aproape la fel.
Creang[ s[rut[ m`na lui Maiorescu =i-i trimite lui Negruzzi =tiri ]ncura-
jatoare cu privire la alegeri. +i, cu toate astea, cineva crede a-l fi v[zut
chiar ]n anii ace=tia vot`nd nu cu junimi=tii, cum era firesc, ci tot cu
liberalii (217). Sufletul omenesc este complex, =i Creang[ putea s[
aib[ totodat[ slav[ pentru Maiorescu =i oarecare egoism. Dup[ c`teva
luni, prin iunie, Constantin pare potolit de exalt[rile lui, nu f[r[ a
visa s[ fie milionar ca s[ plece la Constantinopol, la Napoli. Deocam-
dat[, unitatea ]l trimitea ]n Dobrogea pe l`ng[ Babadag. }n septem-
brie 1881 Creang[ se afl[ iar la Bucure=ti. Se vede c[ cineva l-a sf[tuit
s[ intre ]n spital, fiindc[ se afla atunci ]n Spitalul Br`ncovenesc, unde
182 G. C[linescu
d[duse de o mam[ B[la=a, gardianc[ b[tr`n[, f[r[ =tiin\[ de carte,

de fel din Craiova, care-i spuse ni=te poezii poporane, dintre care una
e o variant[ a Miori\ei.
Printr-un contrast pe care-l accentua boala, Creang[ trecea de la
sup[rare la veselie nebun[ cu poft[ nestins[ de vorb[. Mama B[la=a,
\[ranc[ pe potriva lui =i limbut[, ]l pl[cu, =i aceasta ]i zise ]n stihuri
despre tinere\ile ei (48):
C`nd ieram ]n floarea mea, }mi ]ntinse-un l[\i=or
Zburam ca o p[s[rea. +i m[ prinse de-un picior;
+i zburam din crac[-n crac[, +i m[ b[g[ ]n colivie,
N-avea nime ce s[-mi fac[, Mai mult moart[ dec`t vie.
Dar un ho\ de v`n[tor
Un medic secundar nou, v[z`nd la vizit[ pe acest b[rbos umflat,
cu privire mehenghie, ]ntreb[ ]n fran\uze=te pe medicul vechi cine
era hipopotamul. Creang[, ]n\eleg`nd ]n orice caz numele animalu-
lui, r[spunse numaidec`t:
« Dumneavoastr[ trebuie s[ fi\i =eful vreunei minajerii de
cunoa=te\i a=a de bine specia hipopotamilor.» (107).
Probabil c[ =i de data aceasta Creang[ merse la Maiorescu spre a
citi partea a III-a din Amintiri, datate: Bucure=ti, 1881, septembrie.
Acum Constantin se cumin\ise, recunosc`nd c[ ]nainte fusese t`n[r.
Luase hot[r`ri mari: Ai toat[ dreptatea =i pentru aceia tac m[ chi-
am[. }n ianuarie 1882 se afla mutat la Giurgiu, vis`nd ]ns[ plecarea
]n str[in[tate =i g[sirea unei chei pentru procurarea de bani. Cheia
]ns[ nu voia s-o dea Creang[, =i sublocotenentul avea viziuni pe care
le numea realit[\i: Nu m[ ]n\elegi =i nici nu\i voi dest[inui mijlocul,
de c`t ]n ziua c`nd sor\ii izb`nzii mor conduce pe calea adiverului;
m-am seturat de iluzii =i Doamne mult \in s[ ]nfig =i eu odat[ din\ii
]n realitate, s[ vedem ce soiu de pl[cint[ o mai fi =aceia, c[ de, aud
pe mul\i zic`nd c[ d`nsa nici mierea nu satur[... pe om... A=a
]n\elegea fiul s[ aib[ umor ca tat[l. Acum nu mai avea ]ncurc[turi
b[ne=ti, cu socotelile st[tea tantoi pe tantoi. Era fericit de existen\[:
Slujbai slujb[, petrecerile, petreceri, dansuri prin soirelele celor cu

dare de m`n[, c[rora am c[utat s[ m[ recomand c`t se poate mai
bine etc. Dar nu neglija nici treburile spirituale. Ceruse lui Creang[
h[r\i, dic\ionare, pe care acesta, ]ncrez[tor ]n geniul odraslei, le trim-
isese, =i n[scuse un op despre Dobrogea. Mersese apoi la Bucure=ti,
unde-=i f[cuse haine cu 150 de lei, trimi=i de Creang[, =i predase lui
Eminescu opul care l-a umplut de admirare pe acesta, promi\`nd
s[-l citeasc[ =i lui Maiorescu. Dup[ Pa=ti, Constantin, vesel de via\[,
striga Evala =i I=ala, ]n aprilie ]n 2 zeci =i nu= c`te spera s[ ajung[
locotenent =i s[ mearg[ la =coala de stat-major din Bruxelles. }n mai
era dezam[git. Eminescu nu-i ]napoia manuscrisul =i nu-i spunea dac[
pl[tea bat[r o ceap[ digerat[. Ca s[ se m`ngìe, cerea lui Creang[
100 de lei pentru ni=te sec[turi de strae albe, ghete, mai cisme.
At`tea idei mari din partea lui Constantin ame\ir[ pe Creang[. Se
rug[ de to\i pe care-i cuno=tea, ]n r`ndul ]ntì de Maiorescu, s[ spri-
jine planurile feciorului s[u, care urm[rea acum s[ fie trimis ]n
str[in[tate.
Pe toamn[, Maiorescu veni la Ia=i, pentru aniversarea Junimii,
care se f[cea prin tradi\ionalul banchet. Petrecerea era din cele mai
nimerite pentru duhul lui Creang[, el ]ns[ nu putu merge, fiind bol-
nav. Abia dup[ aceea ]ncredin\a pe cel mai dr[g[la= profesor =i cel
mai bun voitor ce am avut ]n via\a mea de toat[ dragostea lui =i-i
mul\umea de interesul ce-l purta copilului s[u (231, V). Era trist. Conta
murise ]n aprilie, Lambrior era =i el bolnav. Erau, ]mpreun[ cu Emi-
nescu, care se va pr[bu=i =i el ]n cur`nd, cei mai buni prieteni, de
aceia care nu pregetau s[-l dibuiasc[ ]n bojdeuca lui. Iaca =i munca
peste m[sur[ la ce duce. }n ianuarie 1883, Constantin c[zuse la
inven\ii cu care spera s[ revolu\ioneze armata =i mai ales =i ciupeasc[
ceva bani de la Creang[. Tat[ exclama el Idialul meu este mult
mai sus de c`t \ilai putea ]nchipui, chiar tu ca p[rinte, el este un vis,
pe care l-am realizat ]n parte; el este deja conceput ear bazele lui
sunt: munca ]n senzul unor produc\iuni personale sprijinindu-se pen-
tru aceasta pe studii speciale ]n ramura ce profesez. Sublocotenen-
tul avea un sistem personal de poduri =i tr[gea n[dejde prin asta s[
184 G. C[linescu
ajung[ locotenent. }n aprilie se m[rturisea ]nvins: Cu locotenen\ia

mea o pusei de m[m[lig[. Totu=i, la 8 aprilie 1883 avansarea veni
(200).
Ca s[ vad[ mai de aproape ce tot ]nv`rte=te acest fiu, Creang[ se
g`ndi c[ ar putea ]nsu=i veni la Bucure=ti ca membru ]n Consiliul gen-
eral al instruc\iei. Corpul institutorilor alegea trei in=i, din care min-
istrul re\inea unul. Creang[ se rug[ iar[=i de Maiorescu s[ fie prefer-
at lui Ropal[ =i lui Hrisoscoleu (231, V), ]ns[ nu reiese de nic[ieri c-
ar fi fost numit. Constantin crezu peste var[ c[ o s[ poat[ fi trimis la
Politehnica din Paris, totu=i inten\ia nu-i izbuti fiindc[, poate, nu reu=i
la examen. Pretindea acum c[ se va preg[ti pentru concursul de la
15 august ]n vederea mergerii la Turin. La 14 august el vestea pe
Creang[ c[ mìne se prezenta la examen. Reiese din coresponden\a
urm[toare c[ d[duse gre=. Toat[ Junimea e pus[ ]n mi=care pentru
viitorul lui Constantin. }n noiembrie, Carp primi pe locotenent =i-i d[du
o recomanda\ie c[tre Sturza, primul-ministru, care ]i era cumnat. Acesta-i
spuse dur, c`nd probabil Constantin se l[ud[ c[-=i perfecta instru-
mentul:
Domnule locotenent, dac[ faci inven\ii, \ine-te de d`nsele =i
las[-te de mili\ie!
Totu=i, Sturza ]ntreb[ la Viena care sunt condi\iile de admisiune
]n =coala de aplica\iune pentru geniu =i artilerie de acolo, =i totul ar[ta
c[, mul\umit[ reputa\iei institutorului, t`n[rul ofi\er avea s[ plece
cur`nd ]n str[in[tate. Creang[ ]ncepuse a fi ]nconjurat ca un scriitor
de seam[ =i era solicitat a colabora la publica\ii. Mite Kremnitz ]i
tradusese dou[ pove=ti, studen\ii din Viena ]i ceruser[ ceva pentru
Almanahul societ[\ii Rom`nia jun[. Ap[sat de glorie, plin de senti-
mentul r[spunderii, Creang[ se ]nchise ]n cas[ =i compuse Mo= Ion
Roat[ =i Unirea, scriind, se vede, noaptea =i sf`r=ind ]n zori, chiar ]n
momentul c`nd junimi=tii benchetuiau la aniversare: Iac[, chiar acum
la 6 oare diminea\a scria el lui Maiorescu am g[tit de scris an-
ecdota pentru Rom`nia jun[ =i o =i trimit cu po=ta de ast[zi. Tare
am avut dorin\[ s[ v[ v[d c`nd a\i fost de aniversarea Junimii, ]ns[
nu mi-a fost tocmai bine =i nici nu puteam s[ scriu ceva ce ]ncepusem

a scrie pentru Rom`nia jun[, de-mi venia s[ ]nebunesc de necaz.
Fereasc[ D-zeu de omul t`mp, c`nd ]ncepe s[ fac[ ceva, c[ el singur
nu =tie ce face, dec`t numai ]nt`mplarea poate s[-l scoat[ din
]ncurc[tur[. (231, V) Normali=tii care vin s[ asiste la lec\ii ]i fac un
fel de gard[ admirativ[. +coala era tocmai ]n P[curari =i se zicea +coa-
la lui Bra=oveanu, dup[ numele directorului (211). Creang[ preda
la clasa a II-a =i, desigur, ambi\ia ]l silea s[ fac[ sfor\[ri obositoare ca
s[ arate tinerilor preparanzi cum ]n\elege el =coala. Institutorul
dest[inuia cu duh c[ pentru el clasa a II-a era mai grea dec`t ]ntìa =i
cerea inspectorului s[ fie ]naintat la clasa ]ntì (128):
« Apoi crede\i, domnule inspector l[murea el c`nd eram
la clasa I, =tiam c[ trebuie s[ fac materia de clasa I. Dar de c`nd m-a\i
trecut la clasa a II-a, trebuie s[ fac materia de clasa a II-a, dar =i pe
cea de clasa I-a.»
}n clas[ era lini=te =i r`nduial[, institutorul bolnav era c`nd senti-
mental =i gata s[ spun[ pove=ti, c`nd violent. Merg`nd pe drum, spre
cas[, ]nconjurat de respectuo=i preparanzi, care deveneau =i ascult[tori
de literatur[, c`nd se crea prilejul, Creang[ g[sea cu cale s[ le \in[
c`te un logos ]n\elept de felul acesta:
« Unde nu-i dragoste de breasl[ =i menire, =i tragere de inim[,
nu-i Doamne-ajut[, m[i b[ie\i! B[ie\ii de \[ran n-au ce trebuie, fug
de =coal[ =i li-i ur`t[ cartea, c[-i \ine ]nv[\[torul ]n =coal[ ca la gros.
Ia schimba\i-le felul de via\[ =i-\i vedea cum au s[ fug[ de-acas[ la
=coal[. Fie-v[ dragi, purta\i-v[ cu ei bl`nd, ]nv[\a\i-i cele de folos =i-\i
vedea cum are s[ vi se umple =coala de b[ie\i. Nu v[ sup[ra\i de
n[t`ngia unora =i fi\i drep\i, =i-\i vedea c[ nu-s s[lbatici, ci b[ie\i
cumin\i. Nu \ine\i copiii numai la carte, ci schimba\i-le des ocupa\ia.
Juca\i-v[ cu ei, c[ci ]ntre copii trebuie s[ fii =i tu copil. Nu v[rsa\i
veninul am[r[ciunei voastre ]n sufletul copiilor, c[-i p[cat.»
A=a vorbea Creanga, dar el ]nsu=i, iritat c`teodat[, pu=ca b[taie c`te
unui copil, chiar fa\[ de normali=ti. Atunci ace=tia ]i ziceau indigna\i:
« Bine, domnule Creang[, noi ]nv[\[m la pedagogie s[ nu
cre=tem b[ie\ii cu pumni =i cu st`lceli, cum ai f[cut dumneata azi, =i
186 G. C[linescu
aici vedem lucru pe dos!» (119)

Institutorul p[\it le explica normali=tilor c[ pedagogia nu-i bun[
pentru oricine, c[ numai cine s-a p[lit de pragul de sus vede =i pe cel
de jos, =i totul se ]mp[ca. Mul\umit de a se vedea ]nconjurat de at`\i
tineri, el spunea ]nduio=at:
« Mi-e drag de voi, m[i b[ie\i, c[ sunte\i =i voi feciori de \[ran
ca mine, =i c`nd stau cu voi de vorb[, parc[ sunt ]ntre b[ietanii cu
care am holteit, s[racele zilele acelea!» (122)
Vorbind astfel, soseau la L[pu=neanu, apoi ajungeau la Spirido-
nie, probabil prin Strada-de-Sus. Aci se desp[r\eau. Normali=tii cobo-
rau spre Strada Mare, spre Trei Ierarhi, unde le era internatul, iar
Creang[ o lua ]n sus, pe S[r[rie, spre |ic[u. Dac[ tinerii p[=eau prea
grabnic, Creang[, ]n sudori, se v[ieta:
« M[ lua\i prea repede, m[i b[ie\i; nu v[ pune\i mintea c-un
mo=neag ca mine!»
Vorb[re\ din fire =i v[z`ndu-se ascultat, institutorul le povestea
c`te =tia, ]nc`t odat[ se trezir[ cu to\ii laolalt[ ]n fa\a bojdeucii.
« H[, h[, h[! m[i b[ie\i, a=a-i c[ eu, cu bra=oavele mele, v-am
f[cut-o bun[? se ]nvinov[\i smerit Creang[. Mi se pare c[ dup[ ce-\i
ajunge la =coal[, ave\i s[ pune\i lingurile-n brù =i s[ roade\i din ele
cele r[bd[ri pr[jite, care-s cam gustoase pe-acolo, pe la internatul
vostru, dup[ c`t s-aude. Da mi-\i erta =i voi, dragii mo=ului fl[c[i, c[
doar[ n-a fost cu voia mea!»
Tinerii m[rturisir[ c[ se simt ferici\i c-au v[zut casa unde st[ pov-
estitorul.
« Da, c[ ce-i dreptul, a\i =i avut ce vedea se umili Creang[
bat[-v[ hazu, m[i b[ie\i, s[ v[ bat[!» (223)
Aceast[ bucurie de a se ]nconjura de tineri de origine \[r[neasc[
vine =i de acolo c[ printre cioflingari Creang[ n-avea prieteni
adev[ra\i. Eminescu, Conta, junimi=tii cu care putea sta de vorb[ erau
sau mor\i, sau la Bucure=ti. Ien[chescu, R[ceanu, Ionescu tipograful,
asocia\ii lui la manuale ori la tipografie, erau tovar[=i de petrecere,
dar nu p[reau a pune pre\ pe Creang[ ca scriitor, =i apoi ace=tia se
\ineau m`ndri, se socoteau or[=eni. Mai bine se sim\ea fostul diacon

printre ai s[i de la \ar[. Cu p[rintele Gheorghe de la Neam\, fiu al lui
David Creang[ =i unchi mai t`n[r al s[u, ]ntre\inea coresponden\[ =i
mergea s[-l vad[ ori de c`te ori putea. Popa Gheorghe era un om
ar[tos, cu barb[ ]nvoalt[, ]mbr[cat ]ntr-un chip care f[cea trecerea
de la portul curat \[r[nesc la ve=mintele preo\e=ti. Creang[ mai \inea
la sor[-sa Elenu\a, care ]n vara anului 1883 era de cur`nd m[ritat[
cu un gospodar din satul Galu. Povestitorul, grijuliu ]n vederea iernii,
o ruga s[-i trimit[ sumani pentru haine:
Elenu\a, tare a=i vrea s[ am vreo 20 de co\i sumani de noaten,
bun pentru un suman pentru mine. I-a=i pl[ti c`t de scump, numai
s[-i am. Scrie\i-mi dac[ s-ar g[si, s[ v[ trimit bani. Mi-a=i face chiar
acum o manta pentru iarn[ din sum[an] de noaten. (68)
}=i c[uta prieteni printre oamenii simpli cu care intra ]n vorb[ ]n
chipul lui limbut =i pe care ]i introducea ]n toat[ familia lui ie=ean[,
]nf[\i=at[ prin Zahei =i madama sa, prin Tinca, \iitoarea, =i prin mamele
am`ndurora. Un sincer amic ]i scria cam astfel:
Salutare C. C. Ionic[,
Doresc mult ca acest mic bilet s[ v[ ]nt`mpine ]n momentile de
fericire =i s[n[to=i dimpreun[ cu toat[ familia dv.; c`t despre mine
de voi\i a =ti, sunt bine etc. (68).
Cu toat[ boala, Creang[ nu-=i pierdu cu totul buna dispozi\ie.

Tr[gea n[dejde s[ se fac[ bine, cum se f[cuse, pe c`t se spune, mam[-
sa. Fu v[zut prin 1882 ]n gar[, c[l[uzind pe congresi=tii unei asocia\ii
na\ionaliste. Era foarte vesel =i cu p[l[ria cea mare dat[ pe ceaf[ ]n
mijlocul unui cerc de prieteni la tejgheaua plin[ de pahare de bere a
restaurantului de clasa a III-a. V[z`nd un t`n[r licean curios, care-l
privea cu interes, Creang[ ]i ]ntinde un pahar de bere, zic`nd:
Trage-i =i tu, bre! (88)
Nu ]ncetase a fi Popa Sm`nt`n[ =i Nastratinul Ia=ului. }n fundul
od[ii unei cr`=me din Ciurchi, unde mersese cu c`\iva s[ str`ng[ pe
188 G. C[linescu
zarzavagii ]ntr-o cas[ de economie spre a-i sc[pa de c[m[t[rie.

Creang[ d[du de o bab[ care gemea v[iet`ndu-se c[ e bolnav[ de
n[jit =i c[-i r[m`n copiii, b[rbatul =i vitele pe drumuri.
« Taci, m[muc[ drag[ zise el las[, c[ te desc`nt cu, =i o s[
vezi cum are s[-\i treac[ ]ndat[, de parc[ o s[-\i ieie durerile cu m`na,
las[ pe mine!»
+i Creang[ lu[ repede o ulcic[ plin[ cu ap[, stinse vreo doi c[rbuni
]n[untru =i, frec`nd pe la t`mple =i pe la g`t pe b[tr`n[, spuse bol-
borosind, un desc`ntec indecent, care trebuie s[ fi st`rnit hohote de
r`s la cei de fa\[, dar care avu darul s[ vindece, prin sugestie, pe
bab[. La o s[pt[m`n[, b[rbatul babei aducea desc`nt[torului, ]n |ic[u,
un noaten drept mul\umire c[-i ]nzdr[venise muierea (107).
}n 1883 s[n[tatea lui Creang[ p[ru a fi mal bun[, =i lucrurile ar fi
mers mai bine dac[ o nou[ sup[rare n-ar fi picat asupra povestitoru-
lui. La 28 iunie Eminescu ]nnebuni. Durerea lui Creang[ trebuie s[ fi
fost nem[surat[, \in`nd seam[ de jalea lui de mai t`rziu =i de zgu-
duirea pe care o face totdeauna asupra unui bolnav boala ori moartea
celor de aproape. De mult[ vreme Eminescu era cu totul ame\it de
gazet[ria lui =i de certurile cu Veronica. Numai cu trei s[pt[m`ni
]nainte, poetul venise la Ia=i pentru dezvelirea statuii lui +tefan cel
Mare =i =ezu ]n bordeiul lui Creang[. }n casa lui Iacob Negruzzi, fiind
f[r[ ]ndoial[ de fa\[ =i institutorul, el citi cu glas grav =i c`nt[tor ves-
tita Doin[:
Vai de biet rom`n, s[racul, Nici ]i merge, nici se-ndeamn[,
}nd[r[t tot d[ ca racul, Nici ]i este toamna toamn[...
Umblar[ iar[=i cu prietenii c`teva zile pe la =tiutele cr`=me, dar
Eminescu era ]ntunecat. C`nd merse s[ se culce ]n odaia de v[l[tuci
a bojdeucii din |ic[u, c[l[uzit de ochii iubitori ai povestitorului, Em-
inescu scoase un mic revolver =i-l puse pe mas[. La ]ntrebarea lui
Creang[ asupra rostului armei, poetul m[rturisi c[ ]i e fric[ s[ nu-l
ucid[ cineva (62). Avea a=adar fobii =i ceea ce urm[ ]n cur`nd nu
fu chiar nea=teptat. Peste var[, ca s[-=i u=ureze sufletul, Creang[ merse
la T`rgul-Neam\, la preotul Creang[ de bun[ seam[. Cu jale =i cu

n[dejde totodat[, trebuie s[ fi aflat el ]n toamn[ c[ Eminescu fusese
trimis de junimi=ti la un sanatoriu ]n Viena. }n a=teptare, scria mereu
scrisori lui Constantin, din care nu =tia cam ce avea s[ ias[. B[iatul
ajunsese cam ]ndr[zne\ =i fusese silit s[-l fac[ obraznic. S[n[tatea i
se ]nr[ut[\ea din nou. Poate c[ acum, ur`ndu-i-se de doctori, avu ideea
de a se pune ]n salce. Acesta era un tratament b[besc pe care-l culti-
var[ mul\i din intelectualii Ia=ului =i care consta ]n ]nchiderea timp
de o lun[ ]ntr-o odaie ]nc[lzit[ bine, ]n ]nghi\ituri de felurite ceaiuri,
]n diet[ =i afumare. Pacientul nu ie=ea deloc din odaia-cuptor, m`nca
pu\in =i nes[rat =i bea mult[ zeam[ cald[ de salce (r[d[cin[ de salsa-
paril[). Deci Creang[ intr[ ]n cura mamei Maria, doftoroaia empir-
ic[, o b[tr`n[ c`rn[ =i f`rnìt[ la vorbire, =i ]ncepu s[ bea zeam[ de
salce. Dar nem`ncarea ]l nelini=ti. El avea obiceiul s[ nu se mai
]ntoarc[ acas[ la pr`nz, st`nd departe de P[curari, =i s[ m[n`nce o
singur[ data pe zi, seara, ca un Fl[m`nzil[. }n ziua a cincea de cur[
ceru de m`ncare. Baba c[ut[ s[-l ]mbie cu lapte =i-i aduse o oal[ cu
lapte dulce, pe care pacientul ]l b[u tot, apoi, cu foamea nepotolit[,
porunci, b[t`nd cu pumnul ]n mas[, spre groaza lecuitoarei, s[ i se
aduc[ de acas[ o pìne de un kilogram, o g[in[ ]ntreag[ cu mujdei
de usturoi, un castron cu sarmale de curechi, 7-8 pl[cintioare =i o
oca de vin de la Bolta Rece. Dup[ ce m`nc[ aceste bucate, Creang[
se-mbr[c[ =i p[r[si lecuirea cu salce (95, 116).
}n martie 1884, Eminescu f[c`ndu-se mai bine, Maiorescu ]ncepu
a se interesa unde putea s[-l a=eze. Se g`ndi, ]ntre altele, c[ ar putea
sta la Creang[ ori la Ien[chescu, pl[tindu-se de c[tre Junimea
]ntre\inerea. Desigur c[ Ien[chescu, surd la gloria literar[, nu primi,
iar Creang[, bolnav din nou r[u, nu fu ]n stare s[ aib[ grij[ de poet.
Dup[ c`teva s[pt[m`ni de =edere la Bucure=ti, Eminescu merse la
Ia=i, unde fu g[zduit ]ntr-o mic[ od[i\[ de c[tre Miron Pompiliu. Acum
Creang[ ]l vedea desigur mereu, =i Eminescu venea des ]n bojdeuc[.
Am`ndoi erau tri=ti. Creang[ fusese r[u pe prim[var[ =i prin iulie
avusese un atac ]n somn. }nt`lnirile dintre cei doi trebuie s[ fi fost
190 G. C[linescu
jalnice. Eminescu avea obiceiul s[ stea mut, cu ochii pierdu\i ]n

g`nduri, =i s[ fluiere la nesf`r=it un c`ntec, sau numai s[ ofteze. Crean-
g[, sentimental exacerbat de boala nervoas[, pl`ngea, g`ndindu-se
la nefericirea aceluia pe care-l socotea cel mai mare poet. La un ban-
chet \inut ]n 21 octombrie cu prilejul centenarului mor\ii lui Horia
(mai degrab[ al r[scoalei, c[ci Horia murea la 28 februarie 1885 st.
n.). Creang[, sup[rat c[ se ]nchin[ ]n s[n[tatea tuturor, nu =i ]n aceea
a poetului bolnav, se ridic[:
« D-apoi bine, domnilor, s-a b[ut ]n s[n[tatea cut[ruia... =i
cut[ruia... S[-mi da\i voie s[ v[ amintesc c[ numai ]n s[n[tatea ace-
luia care a f[cut poezia... Tot rom`nul pl`nsu-mi-sa... nu s-a b[ut. Beau
deci ]n s[n[tatea lui Mihai Eminescu!»
Toat[ sala clocoti de aplauze =i ceru ca poetul, care era de fa\[, s[
vorbeasc[. Mihai Eminescu z`mbi amar, privi ]n farfurie =i t[cu. Se
credea un om pierdut.
Constantin, care era acum la Br[ila, f[cea p[rintelui s[u o moral[
neghioab[: Spunei [doctorului] c[-n afar[ de ocupa\iunile d-tale in-
telectuale de altmintrelea at`t de obositoare =i prin urmare v[t[m[-
toare pe c`t sunt de bogate; mai obicinue=ti ]n via\a d-tale privat[ s[
tragi =i ]nc[ prea multe concluziuni din ipoteze ca astronomii... pen-
tru cine te cunoa=te treci drept omul cel mai calm =i de un tempera-
ment molatec p`n[ la nesim\ire. Ai nevoie dar s[ te spov[due=ti de-
afir-a-p[r dlui Aronovici =i atunci vei vedea c`t poate un doftor adi-
verat. Dac[\i par cam aspru =i lipsit de cuviin\[, eart[-m[.
La jum[tatea lui iunie Creang[ se afla ]n Sl[nic, la b[ile Eforiei,
de la care c[p[tase bilet gratuit. Sosise ]n ziua de 14, joi, dup[ o =edere
de o sear[ ]n T`rgul-Ocna. Pe drum =i la Sl[nic avu c`teva zile ame\eli.
S`mb[t[ ]n 16 spre duminic[ avu un atac. Doctorul Aronovici ]i veni
]n ajutor =i se trezi. Apoi, f[c`nd b[i, se sim\i ceva mai bine. P`n[ la
12 iulie f[cuse abia 19 feredeie =i b[use pu\in[ ap[ din cauza ploilor
necontenite. }n 2 iulie spre 3 iulie noaptea avu iar un atac r[u. Priet-
enii senceri ca V. Mu=ne\anu ca so\ia cu duduca Tinca, cu Zahei =i
madama Zaheia, o Zamfiri\a, un Singhel, un Mihalache, o cucoan[
Rucsanda (care ar fi parc[ mama Tinc[i, deci soacra) ]l a=teptau
ner[bd[tori s[ vie de acolo cu vreo anecdot[ =ti\i cole (68), semn

c[ povestitorul nu-=i pierduse ]nc[ cu totul veselia. La ]nceputul lui
august el se g[sea iar[=i la Ia=i. Aici Eminescu ]ncepuse a fi mai voios
=i umbla din nou prin cr`=me, purtat de c`\iva prieteni nechibzui\i.
Se ]ngr[=ase =i se preumbla prin ora= =i prin ]mprejurimi cu priviri
inspirate. Frecventa Junimea =i a=tepta s[ fie numit subbibliotecar
la Biblioteca Universit[\ii, ceea ce se ]nt`mpl[ la 24 septembrie 1884,
fiind de la l octombrie 1884 =i profesor de geografie =i statistic[ la
+coala comercial[. Avea deci mijloace satisf[c[toare de existen\[, la
care se ad[ugau contribu\iile junimi=tilor. Devenise ]ns[ avar, dintr-o
temere boln[vicioas[ de viitor. Avar este =i Creang[, =i nu se vede
nic[ieri c[ i-ar fi dat vreun ajutor. El ]nsu=i, bolnav r[u, nu se duce la
b[i dec`t atunci c`nd cap[t[ gratuitate. Eminescu nu locuia la el, ci
schimbase felurite locuin\e, trec`nd la Burl[, apoi ]n curtea hanului
lui Bacalu, atunci Hotel Rom`nia. Nu se vedeau deci la tot pasul, =i
e probabil, cum se-nt`mpl[ adesea, c[ dac[ Creang[ c[ina din tot
sufletul pe Eminescu, el ]nsu=i bolnav =i cu necazurile =i cu egoismul
s[u (c[ma=a fiind mai aproape de piele) ]=i vedea de treburile lui.
Preocupat de c[r\ile sale didactice, care ]i aduceau parale bune, el ]=i
petrecea vremea tot ]n corecturi =i ]n coresponden\[ pentru petrece-
rea lor. Fecioru-s[u ]i d[dea nu pu\in[ b[taie de cap. Carp =i probabil
=i Maiorescu fuseser[ ]mboldi\i s[-i fac[ lui Constantin neap[rat rost
de-a merge ]n str[in[tate, pentru a-=i perfecta instrumentul.
}n sf`r=it, la 14 octombrie 1884 Constantin se afla la Viena =i trim-
itea lui Creang[ banale impresii de c[l[torie, urmate de cereri de bani.
Nu =tia limba =i voia s[ fac[ un an de prepara\ie. Se-nscrisese la sec\ia
construc\iilor-hidraulice. G`ndul lui era mai mult s[-nfig[ din\ii ]n
realitate =i dest[inuia acum c[ g[sise o domni=oar[ de 16 ani, Olga,
din Br[ila, fiic[ a dlui Neculai Petrea, mare angrosist (200). Fata avea
marea ]nsu=ire de a c[p[ta 25.000 de galbeni =i de a avea un tat[ cu
o avere de peste un milion =i cu numai doi copii.
Ia asta zic =i eu ]nsur[toare exclama bravul locotenent clar
nu c-aceia de acu 4 ani c[ mii =i ru=ine semi mai aduc aminte.
Aceast[ dragoste pl[cu lui Creang[, fiindc[ ]n urm[ c[s[toria se
192 G. C[linescu
f[cu. Fire=te, socrul nu era cioflingar, ci negustor rom`n, ca =i Creang[,

=i fata n-avea fumuri =i, pe c`t se vede din scrisori, nici cultur[. A
g[si fete cum trebuie pare ar fi fost specialitatea lui Creang[. Prin
1882 junimistul Nica ]i cerea l[muriri ca unui pe\itor. Voia s[-i pro-
cure de la fotograf un portret al persoanei, s[-i spun[ dac[ persoa-
na a fost la pension, dac[ =tie muzic[ =i-l place pe pretendent (68).
V[z`nd c-a intrat ]n voia tat[lui, Constantin ]ncepu din nou s[ cear[
bani. }i trebuiau 1.000 de lei, fie =i 500, pentru Rivometrul Creang[,
nevr`nd s[ alerge la ini\iativa str[in[. Instrumentul mergea strun[ =i
era at`t de dr[g[la=, c[ i se scurgeau ochii uit`ndu-se la el: cutiu\a
lui \ì mai mare dragul s-o pui ]n buzunar. Fiind chestiunea de bani,
nici vorb[ c[ Creang[ nu-i trimise. Constantin ]ncerc[ a deveni inter-
esant prin o groaz[ de baliverne. }i vorbea de Götte, Sopenchauer.
Culesese informa\ii =i despre boala lui Creang[ de la un dr. Alfredo
Nadal de Mariezeurrena. Acesta era Constantin! La Viena el st[tu p`n[
prin martie 1885. La ]nceputul lui aprilie era la Bucure=ti, unde ceruse
concediu, =i la 3 aprilie, la Br[ila. La 9 aprilie 1885 se logodi cu
domni=oara Olga, =i e foarte posibil ca Creang[ ]nsu=i s[ fi fost de
fa\[. }n mai ofi\erul era ]napoiat la Viena =i scria mereu z[p[celile lui
c[tre tat[. Acesta ]i corecta din c`nd ]n c`nd limba. De pild[, sublinia
m[ ghidez =i ]ndrepta cu m[ pov[\uiesc. Ultima scrisoare din Viena
din acest an c[tre Creang[ care exist[ e din 10 iulie 1885. Dar e prob-
abil c[ el s-a ]ntors la Viena pentru studii =i ]n toamn[. Abia ]n iunie
1886 se face nunta, la care, nu mai este ]ndoial[, Creang[ a fost de
fa\[. Cu acest prilej poate, ca s[-=i arate destoinicia, trase dinainte
farfuria lung[ cu un crap mare =i, sub ochii uimi\i ai cuscrilor, ]l m`nc[
pe jum[tate cu m[m[lig[, oprindu-=i restul pentru sear[ (234).
}nsur[\eii pleac[ ]n c[l[torie de nunt[, =i ]n drum trec =i pe la Ia=i,
unde v[d =i pe Tinca, de care nora, modest[, nu se ru=ina prin ur-
mare. La 11 iunie erau la Lemberg, la 26 iunie tr[geau la Hotel C.
Zillinger din Viena. }n august Constantin d[du examen ]n scris la
arhitectura clasic[ =i modern[ =i, de bucurie c[ sc[pase bine, f[cu
tinerei so\ii un cadou de colosala suma de 385 crei\ari. Olga sin-
gur[ ]i scrie lui Creang[ ]n a=a stil smerit, ]nc`t se-n\elege c[ dorea
bani de la socru, dovad[, pe de alt[ parte, c[ d. Petrea de la Br[ila nu

voia s[ =tie de nimic, o dat[ ce d[duse c`t trebuia. Mare isprav[ nu
f[cu locotenentul la Viena. }n aprilie 1887 Constantin era cu Olga la
Bruxelles pentru a urma =coala de r[zboi. C`nd Creang[ muri, loco-
tenentul devenise ]n sf`r=it c[pitan, pe ziua de l ianuarie 1887, la
mai pu\in de 30 de ani.
Pe dat[ ]ns[ ce disp[ru protec\ia patern[ =i c[l[uzirea, c[pitanul
]=i desf[=ur[ ]n voie firea sucit[, burlesc[, nesus\inut[ nici de inteligen-
\[, nici de cultur[. Reputa\ia tat[lui ]i z[p[ci existen\a =i-i d[du idei
n[stru=nice =i penibile. Crezu c[ se cade s[ scrie nuvele ca tat[-s[u =i,
tot ca el, s[ fac[ nego\, =i ]nc[ ofi\er fiind se f[cu fabricant de foi\[
de \ig[ri, cu reclam[ stupid[ ]n felul acesta: H`rtia de \igar[ |a\a
Lina, Ori fuma\i h`rtia Creang[, ori da\i dracului tutunul (13). El
combin[ literatura cu comer\ul, tip[rind literatur[ ]n pache\elul de
foi\[ =i f[c`nd reclam[ foi\ei ]n paginile nuvelelor sale. }ncheiase un
contract cu un G. P. Pellieu. El se ded[ comer\ului celui mai lamenta-
bil, f[c`nd birt, ca la mam[ acas[, r[sp`ndind cozonaci
moldovene=ti =i ceai Pax, preocup`ndu-se chiar de brag[, ]n leg[tur[
cu care scrie o nepotrivit[ bro=ur[ pentru reputa\ia tat[lui: Industria
=i comer\ul actual de brag[ ]n Rom`nia. Constantin nu e numai un
om mediocru, dar s-ar p[rea c[ ereditatea de care se temea at`ta
Creang[ se manifest[ la el printr-un fel de exaltare ce-l face incapabil
de a distinge ce e cuviincios de ce e trivial. }n 1904 Olga ceru separa-
rea de patrimoniu, iar ]n 1906 se desp[r\i efectiv de el. }n 1911
c[pitanul era c[s[torit cu Nonia (Maria) C. I. Creang[, dar =i aceasta
cerea desp[r\ire =i pensie alimentar[ de la so\ul care locuia ]n str.
Cantacuzino 126 =i cu care nu avusese copii. C[pitanul z[p[cit cand-
ida la 18 februarie 1911 la colegiul III din jude\ul Neam\ =i c[dea ]n
mod lamentabil. C[zuse =i ]n 1897 la F[lciu. C[pitanul repeta ]ntr-un
fel cariera banal[ a lui Matei Eminescu. Destinul omului de geniu la
care medita Creang[, cu informa\iile pe care i le d[duse Eminescu,
se ]mplini din plin =i de data aceasta. Fiul ar[ta prin nulitatea lui c[
tat[l absorbise toate puterile familiei.
X. DU+MANI
Manualele alc[tuite de Creang[ ]n colaborare cu al\i institutori

avur[ o r[sp`ndire extraordinar[. Erau pentru vremea lor cele mai
bune, =i la-nceput nu avu nimeni nimic de zis. Apoi mai voir[ s[ fac[
=i al\ii, =i unele edituri se sim\ir[ ]mpu\inate ]n activitatea lor. Presti-
giul lui Creang[ sporind prin activitatea literar[, intrarea ]n Consiliul
permanent =i prietenia cu junimi=tii, se men\inu =i v`lva manualelor,
care trebuie s[ fi adus autorilor frumoase venituri. S-ar putea spune
c[ Creang[ a n[scocit la noi sistemul colabor[rii numeroase la manua-
lele de =coal[ primar[ ]n scopul de a asigura desfacerea c[r\ilor. Abece-
darul avea at`ta r[sp`ndire, ]nc`t doritorii nu-l g[seau prin libr[rii
(68). Creang[, care era autorul principal =i adev[ratul organizator al
c[r\ilor, umbla mereu cu alte corecturi ]n s`n.
}n cele din urm[, ciuda plesni =i atacurile ]ncepur[. Focul fu de-
schis de I. N[dejde, t`n[r de 27 de ani pe atunci, profesor =i publi-
cist, care avea o mare erudi\ie ]n cele mai neb[nuite domenii, destul[
inteligen\[ =i spirit de lupt[tor dus p`n[ la fanatism, dar nu dovedi
]n lunga lui via\[ nici un talent hot[r`t la ceva. Pilda lui Maiorescu a
fost rodnic[ ]n vremea aceea, =i num[rul ]nv[\a\ilor care denun\au
pestetot incultura fu mare. Experien\a dovedi c[ numai de=tept[ciunea
natural[ =i talentul se pot ajuta ]n chip folositor de cultur[. Ceea ce
f[cea N[dejde sem[na mult cu criticile lui Maiorescu, care urm[reau
ridicarea nivelului activit[\ii intelectuale. El analiz[ partea =tiin\ific[
din }nv[\atoriul copiilor =i g[si c[ e plin[ de monstruozit[\i. E foarte
adev[rat c[ manualul ]n chestiune e plin de pedanterii nepotrivite cu
=coala primar[, ]ns[ observa\iile lui N[dejde sunt meschine. El se rid-
ica ]mpotriva afirma\iei c[ albinele fac cear[ din polen, deoarece
=tiin\a progresase, =i acum se =tia c[ ceara se face c`nd m[n`nc[ al-
binele miere sau orice materii zaharoase. Gre=it[ era, dup[ el,
afirma\ia c[ greierul e lene=, deoarece acum s-ar fi =tiut c[ nici furni-
cile nu str`ng nimic pentru iarn[, c[z`nd ]n amor\eal[. N[dejde era
ateu =i, ne\in`nd seama de vremuri =i de ]mprejurarea c[ avea de-a
face cu un diacon, c[ =coala se ]ntemeia atunci pe un teism, oric`t de
]mbl`nzit prin =tiin\a experimental[, propozi\ia m`na cea nev[zut[
a lui D-zeu a f[cut s[ r[sar[ plantele! i se p[rea ridicol[. Alte
observa\ii erau mai drepte, dar se scoteau din ele concluzii exager-
ate. Pentru c[ se spunea gre=it c[ stomacul, ma\ele, maiul =i
r[runchii servesc la mistuire, nesocotindu-se func\ia rinichilor, pen-
tru c[ prin articularea insectelor se ]n\elesese ]mp[r\irea lor ]n trei
p[r\i, cap, piept =i p`ntece, N[dejde striga cu bucuria unui autodi-
dact: Fal=.... Dac[ m-a= apuca s[ fac ciubote, de=i de c`nd sunt n-
am f[cut o bort[ cu sula, dar cred c[ tot a= face mai bine ciubote
dec`t buc[\ile =tiin\ifice ale dlui autoriu, lumin[toriu al copiilor.
N[dejde ataca numai partea =tiin\ific[, atribuind-o lui R[ceanu =i lui
Grigorescu, l[uda ]ns[ colaborarea lui Creang[ =i ]ndeosebi P[cal[,
Inul =i c[me=a, Acul =i barosul, Jup`nul grieru= (149). Asta m[guli pe
Creang[, care, spre a dovedi c[ ]n fond nu era de alt[ p[rere, public[
]n Contemporanul din 16 decembrie 1881 =i cel din 1 ianuarie 1882
ni=te poezii populare, acelea auzite de la mama B[la=a ]n Spitalul
Br`ncovenesc. }ns[ era ]n joc soarta comercial[ a c[r\ii, c[ci critica
ap[ruse la 15 septembrie, c`nd se-ncep =colile, =i atunci Creang[, ca
mai cu prestigiu =i mai de condei, face chiar ]n Contemporanul (re-
dactorul era om civilizat) o }nt`mpinare la critica domnului I. N[dejde
asupra p[r\ei =tiin\ifice etc. (16 octombrie 1881). R[spunsul e plin de
bun-sim\ =i de duh:
Felicit[m cu pl[cere voin\a ]n bine a domnului I. N[dejde.

}ns[ toat[ furia ursului ]ndreptat[ asupra c`torva albine.
E vorba despre o carte de cetire, c[reia, dac[-i lipse=te perfec\ia,
dup[ ]nsu=i domnia-ta, credem c[ nu i se poate t[g[dui o valoare
relativ[ distinct[, cercet`nd c[r\ile ce figurau =i poate mai figureaz[
]nc[ ]n uzul ]nv[\[m`ntului primar. +i greu este, c[ci multe sudori
196 G. C[linescu
ne-au curs de pe frunte =i multe nop\i ]ntregi ne-a r[pit cartea

}nv[\[toriului copiilor p`n[ c`nd am adus-o ]n stare de a nu da =tiin\ei
dec`t foarte pu\in[ materie de criticat.
Credeam c[ merit[ o soart[ mal dulce, o privire mai bl`nd[, o
menajare cel pu\in relativ[, ]n locul pasionatelor r`nduri cu care
segeta\i a=a de aprig tendin\a spre bine a unor oameni cari de la 1864
=i p`n[ ast[zi am sacrificat mult din pu\inul ce am putut c`=tiga, pe
vremile acele, ]n folosul ]nstruc\iunei de ]ntìa cerin\[ sau =coala pen-
tru ]ncep[tori.
Adec[: faptuitori de rele, criminali suntem, pentru c[ am ]ndr[znit
a pricepe nevoia unei c[r\i ]ncep[toare mai apropiet[ de cerin\ele
pedagogice...
Cu adev[rat, sunt c`teva gre=ele, care toate launloc nu alc[tuiesc
nici o pagin[ din ]ntreaga carte. Dar, drept vorbind, se poate pretinde
unui institutor s[ posede cuno=tin\ele ]nalte ale unui profesor de liceu
sau de facultate?! Negre=it c[ nu.
Ce am putut scrie de la noi, am scris; ceea ce nu putem =ti prin
noi ]n=ine, am cerut de la al\ii, extr[g`nd din c[r\i rom`ne=ti, ]n uzul
=coalelor secundare, buc[\ile =tiin\ifice de cari ne inculpa\i.
Orice om cu minte nu poate cere unui institutor lipsit de mijloace
=i de timp a sta direct ]n curentul modifica\iunilor =i descoperirilor
=tiin\ifice; de aceea, rug[m pe criticul nep[rtinitor =i con=tiincios s[
ne pue ]n vedere ]ndrept[rile cuvenite spre a \inea sam[ de ele la
edi\ia viitoare.
Rug[m asemene pe domnul I. N[dejde s[ nu-=i fac[ a=a de mare
n[luc[ despre (morile de v`nt,) nici s[ gr[beasc[ a se turci [N[dejde
zisese ca dac[ asta ]nsemna ]nv[\[m`nt intuitiv, el se f[cea turci], dup[
cum zice, c[ci =i acolo d[ de m`na lui Dumnezeu cea nev[zut[,
care, dac[ nu ne-ar fi g[urit pielea ]n dreptul ochilor, nu ne-am putea
vedea gre=elele unii altora. (47)
N[dejde face un r[spuns la ]nt`mpinare, absurd, c[ ]n cugetul lui

partea =tiin\ific[ e gre=it[ cu totul =i c[ niciodat[ colaboratorii =tiin\ifici
nu vor fi ]n stare a se descurca pe d`n=ii de ruginiturile ce le p[streaz[

sub numele de no\iuni de =tiin\ele naturale, c[, ]n sf`r=it, Creang[
s-a amestecat ]n societate cu oameni f[r[ =tiin\[ =i ]n acela=i timp
plini de preten\ii. Ca =i c`nd un autor de c[r\i de citire pentru =colile
primare trebuie neap[rat s[ aib[ cultur[ =tiin\ific[, treaba nereduc`n-
du-se, ]n fond, la o compila\ie! N[dejde voia propriu-zis s[ bat[ ]n
Junimea: Numai de un lucru ne mir[m, cum socoate el Creang[
c`nd cere indulgen\[ pentru o carte didactic[, d-sa, care face parte
din Junimea =i din colaboratorii la Convorbirile literare. A uitat d-sa
loviturile ]nsp[im`nt[toare =i f[r[ de mil[ date de aceast[ grup[ pro-
ducerilor monstruoase? (161) N[dejde mai ]ncearc[ apoi de a face
din Creang[ un generos, care se declar[ solidar cu colaboratorii, de=i
nimeni nu-l putea crede autor =i al p[r\ii =tiin\ifice (162): Fie, dle
Creang[, cum zici d-ta, numai de n-ar fi cum =tim noi. Totu=i, nu e
de crezut c[ Creang[ n-a contribuit =i la partea =tiin\ific[. El, cu mi-
gala lui, a trebuit s[ vad[ tot materialul =i s[ suceasc[ tot.
Aceste atacuri n-avur[ nici o ]nrùrire asupra desfacerii manualu-
lui. N[dejde nici nu se g`ndise probabil s[ aduc[ o atingere materi-
al[ autorilor, ci-=i satisf[cuse numai pl[cerea polemic[ spre bucuria
unor invidio=i.
Un A. Gorjan, autor de c[r\i de geografie pentru toate jude\ele
din Rom`nia, din socoteli comerciale, g[si cu cale s[ extrag[ ]n 1886
p[r\i ]ntregi din Geografia jude\ului Ia=i de I. Creang[, V. R[ceanu =i
Gh. Ien[chescu. Autorii plagia\i fur[ a=a de indigna\i, ]nc`t scoaser[
o bro=uric[ verde cu O ]ntrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor
c[r\i de geografie etc. (202). Fire=te, autorul mu=c[toarei ]ntreb[ri e
Creang[, precum arat[ stilul:
Stimabile domn,
}n l[comia d-voastr[ de a fi autorul geografiilor tuturor jude\elor
din Rom`nia, f[r[ nici o sfial[, a\i copiat planul =i metoda din cartea
noastr[, ]ntitulat[: Geografia jude\ului Ia=i, pentru clasa a II-a primar[-
urban[ =i a III-a rural[. +i, pentru jude\ul Ia=i a\i cules de-a gata tot
198 G. C[linescu
materialul din aceast[ carte, f[r[ a noastr[ ]nvoire =i f[r[ a v[ da

seama de dreptul de proprietate prescris de lege.
Cum c[ ne-a\i copiat cartea, lucrul este v[dit, =i pentru aceasta
n-avem dec`t s[ punem ambele c[r\i fa\[ ]n fa\[, ca lumea compe-
tent[ s[ vad[ =i s[ judece.
...pentru ceea ce a\i pus de la d-voastr[ nu ne prive=te. D-voastr[
a\i lucrat a=a dup[ cum a\i putut =i v-a\i priceput ]n asemine materie.
Ceea ce ]ns[ nu vi se poate erta este c[ ne-a\i copiat lucrarea noastr[
=i v-a\i folosit, f[r[ munc[, de materialul adunat de noi.
...lat[ redac\iunea =i stilul din cartea d-voastr[: Biserica Sf. Nico-
lai Domnesc, f[cut[ de domnul Moldovei +tefan cel Mare, are trei
altare, aproape de palat.
Oare ce s[ fie aproape de palat?? Biserica Sf. Nicolai, +tefan cel
Mare, ori cele trei altare? De asemine, zice\i:
Biserica Trei Sfetitele, f[cut[ de Vasile Lupu, domnul Moldovei,
zidit[ din piatr[ s[pat[ pe dinafar[; aici se afl[ moa=tele sfintei Para-
scheva; pe Strada Mare.
Ce este oare zidit[ din piatr[ s[pat[ pe dinafar[? Moldova sau
biserica Trei Sfetitele? +i unde se afl[ moa=tele sf. Parascheva? Pe di-
nafar[, ]n biseric[ sau pe Strada Mare?
Mai departe zice\i: Biserica Golia, f[cut[ tot de Vasile Lupu, aici
]n turnul cu clopote =i observatorul de foc; ]n curte c-un spital de
nebuni.
Aceasta dovede=te c`t de competent sunte\i ]n asemine treab[ =i
c`t interes v-a\i pus ca ceea ce ve\i da la lumin[ dup[ cum zice\i
d-voastr[ s[ fie tinerimei studioase =i mai de mare folos!...
La pagina 92, unde vorbi\i de plasa Brani=tea, dup[ ce a\i rupt o
bucat[ din aceast[ plas[ =i i-a\i f[cut orientarea cu totul gre=it[, ]ntre
altele, mai la vale, zice\i c[ la Sculeni e mare trec[toare ]n Rusia... O
fi pentru vagabonzi, dar nu pentru cei cu pa=aport...
}n c[rticica d-voastr[, de 38 de pagini, dup[ cum v-am ar[tat, n-a
fost o singur[ pagin[ unde s[ nu fi fost buc[\ile copiate din cartea
noastr[, stilul stricat =i unde cele adause de la d-voastr[ s[ nu fi fost
gre=ite =i neadev[rate. Atunci, stimabile domn, ce mai r[m`ne din

cartea d-voastr[?...
Mai zice\i c[ ori=ic`te sacrificii ve\i face, nu ve\i m[ri pre\ul din
40 de bani exemplarul. D-voastr[ crede\i, se vede, c[ a\i f[cut sacri-
ficii cu 40 de bani exemplarul o c[r\ulie de 38 pagini, numai tipar
curent, f[r[ planul ora=ului, f[r[ contururile pl[=ilor =i f[r[ conturul
general al jude\ului. V-a\i luat, se vede, dup[ proverbul care zice: Din
picu= se face c[u=...
Onorabile domn, ne cuprinde mirare de curajul ce l-a\i avut sco\`nd
la iveal[ astfel de c[r\ulii, care buim[cesc =i aduc ]n r[t[cire pe fragezii
=i nevinova\ii copila=i!...
C`nd cineva se folose=te de munca =i sudoarea altuia, cum se
cheam[ asemine fapt[?
}ntrebarea aceasta dovede=te din partea lui Creang[ o mare

sup[rare. |inea grozav la manualele lui =i era ]n acela=i timp sim\itor
la critic[, ca unul ce avusese p`n[ atunci parte numai de laude. }n
analiza, chiar exagerat[, a frazelor, ]n care e tot spiritul lui Creang[,
poate s[ fie =i o urmare a cursului de stilistic[ al lui Maiorescu, \inut
la +coala normal[.
Manualele atacate ori plagiate erau de mai pu\in[ importan\[.
Cartea de c[petenie era abecedarul, adic[ Metoda nou[. Deodat[, ]n
1887, ]ncepu sa apar[ prin gazete, semnate =i nesemnate, un stol de
atacuri cu privire la acest abecedar, ie=ite toate din pana lui I. P. Floran-
tin, profesor de filozofie la Liceul Na\ional, poligraf uitat cu totul,
fost =i junimist, dar f[r[ pre\uire din partea societ[\ii. }n Liberalul din
13 mai 1887 =i ]n alte c`teva numere urm[toare, Florantin, sub
semn[tur[, se ocupa de C[r\ile didactice ]n clasa I primar[ ]n genere
=i aplica =i el critica filologic[ =i logic[ a lui Creang[-Maiorescu:
...Domnii institutori numesc cartea aceasta metod[ nou[ de scriere
=i cetire. E =tiut ]ns[ c[ o metod[ noau[ de scriere este de es. ste-
nografia etc. Dar observa\iile erau ]ntemeiate:
200 G. C[linescu
Defectul mortal al acestei p[r\i este c[ nu presint[ nici o singur[

figur[, nici o ilustra\iune, cu care s[ poat[ u=ura m[car ]ntruc`tva
greul pas ]ntìu al cetirii... (65)
Asta era critica pe fa\[. Florantin ]ns[ urm[rea discreditarea c[r\ii
=i, sub ini\iala Z. =i sub titlul insidios Plagiatur[?, ]ncerc[ a dovedi ]n
Lupta din Bucure=ti, din 8 iulie 1887, folosind procedeul punerii pe
dou[ coloane, c[ abecedarul lui Creang[ era o copie at`t sub rap-
ortul metodei, c`t =i al con\inutului dup[ Cursul de scriere =i citire
al lui M. Schwartz. Ca s[ dea =i mai mult[ putere insinu[rii, Floran-
tin pretindea c[ constatarea e a multora, c[ de mult se vorbe=te c[
a=a-numita Metod[ nou[... n-ar fi o lucrare destul de original[. Apoi,
semn`nd F., publica tot ]n Lupta, la 18 iulie 1887, un articol cu titlul
insult[tor O neomenoas[ specul[ cu c[r\i didactice, ]n care ]nvinov[\ea
pe autori c[ nu cartoneaz[ Metoda nou[, pricinuind astfel pierderi de
pagini =i re]nnoiri costisitoare de c[r\i, c[ }nv[\[torul copiilor pentru
clasa a II-a, a III-a =i a IV-a a format mult[ vreme o singur[ carte,
care se rupea ]ntr-un an, astfel ]nc`t copilul era nevoit ]n fiece an s[
cumpere ]nc[ o dat[ p[r\i ce nu-i mai trebuiau; =i alte inep\ii de aces-
tea. Aceste articole publicate lucru curios =i-ntr-un fel semnificativ
]n gazeta lui Panu, care lua astfel pozi\ie ]mpotriva Junimii, in-
dignar[ pe colaboratori ]n cel mai mare grad. Ei trimiser[ ziarului o
scrisoare ]mpotriva mi=elului calomniator, care ]ns[ nu fu publicat[.
Atunci V. R[ceanu, Gh. Ien[chescu, C. Grigorescu =i Ion Creang[ f[cur[
o bro=ur[, ap[rut[ ]n 1888, cu titlul R[spuns la criticele nedrepte =i
calomniile ]nver=unate ]ndreptate contra c[r\ilor noastre de =coal[ de
c[tr[ domnul Ioan Pop Florantin, profesor de filosofie la Liceul Na\ional
din Ia=i. De=i azi o astfel de trud[ pare inutil[, atunci ea era opor-
tun[. Insinu[rile fuseser[ alimentate de invidia confra\ilor =i f[cuser[
v`lv[. La invidio=ii materiali se ad[ugau du=manii Junimii. Astfel,
omul r[u care a fost Aron Densu=ianu, profesor la Universitatea din
Ia=i, spuse la Congresul didactic din 1887 ca Metoda nou[ este co-
piat[ de pe cartea unui evreu M. +wartz. Creang[, c[ci el pare a fi
autorul =i al acestei bro=uri, r[spunde mintosiului filosof f[c`nd is-
toricul c[r\ilor =i sf`r=ind cu batjocorirea activit[\ii de autor didactic

a lui Florantin. }n privin\a ilustra\iilor, Creang[ ]ncearc[ =i o teorie
dup[ care figurile n-ar fi potrivite, dar argumenta\ia lui nu e serioas[
=i dovede=te pu\in[ informa\ie =i mult[ obstina\ie.
Din toat[ aceast[ lupt[ reiese c[ activitatea de autor didactic a
absorbit spiritul lui Creang[, sco\`ndu-i sudori =i pricinuindu-i irita\ie.
A fost mereu ocupat p`n[-n g`t cu c[r\ile lui, cu corectarea, ]ndrepta-
rea, r[sp`ndirea =i v`nzarea lor. El puse ]n ele, f[r[ ]ndoial[, =i dorin\a
de c`=tig, dar =i un mare amor propriu de pionier.
Florantin era cel pu\in un du=man pe fa\[, r[u acoperit de ini\ialele
sale. Un dispre\uitor prost dac[ nu du=man avu Creang[ chiar
pe l`ng[ sine, =i se pune ]ntrebarea dac[ =i-a dat seama despre asta
vreodat[. Acesta era p[rintele Gh. Ien[chescu, colaborator al s[u =i
fost coleg de seminar =i de =coal[ normal[. Dispre\ fa\[ de compunerile
lui Creang[ ar[t[ ]nfumuratul preot chiar ]n timpul vie\ii lui Creang[,
dar se putea crede atunci c[ glume=te. Este v[dit c[ ridicarea dintr-o
dat[ a prestigiului fostului coleg ]l mir[ pe Ien[chescu =i-l sup[r[.
Este iar[=i probabil c[ se vor fi ivit mici nemul\umiri b[ne=ti, de vreme
ce preotul se certa cu Creang[ sub cuv`nt c[ acesta e zg`rcit. C`nd,
dup[ moartea povestitorului, Xenopol se g`ndi s[ ia ini\iativa ridic[rii
unui monument, Ien[chescu r[spunse acru c[ el nu se poate preta
la a=a ceva. Apoi ]=i l[muri sentimentul ]ntr-o scrisoare ]n care totul
zugr[ve=te pu\in[tatea omului =i reconstruie=te adev[rata condi\ie a
prieteniei dintre el =i Creang[ (56):
Lumea nu =tie ca mine despre caietul manu-scris cu pove=ti, pe
care Ion Creang[ l-a luat de la un b[tr`n Costache But[ =i pe care nu
i l-a dat b[tr`nului nici ]n ziua de ast[-zi.
Nu se =tie c[ Ion Creang[ tr[ia cu o oare care Tinca Vartic ce era
de o de=tept[ciune foarte cu mult superioar[ lui Ion Creang[. Aceas-
ta =tia pove=ti =i anecdote =i c`te =i mai c`te. A=a ]n c`t, c`nd venea s[-
mi citeasc[ c`te ceva, eu ]i ziceam: m[i, asta ai auzit-o de la Tinca; el
r[spundea: ei, n-am mai auzit-o de la Tinca, dar i-am cetit-o ei =i mi-a
aprobat-o. Apoi a=a f[cea Schiller, marele scriitor german mi-a spus
202 G. C[linescu
Eminescu c[ orice scria nu da la tipar p`n[ nu cetea buc[tarului

lui; =i dac[ buc[t[ri\a r`dea cu lacrimi ori pl`ngea de cele ce auzea,
Schiller ]n\elegea c[ lucrarea e savant[.
Eu, Constantin Gregorescu, pre=edintele primei case de economie,
Vasile Receanu, B. Conta, venea =i ne toca capul Ion Creang[ cu cele
ce urzea ori copia ci-i ]ndreptam ]i indicam ]i ajutam f[r[ a avea
preten\ii, a=a c[ p`n[ s[ ducea el s[ ceteasc[ ]n Junime, era sucite =i
r[sucite de noi smeri\ii, tot ce se vede scris de Ion Creang[.
Asupra punctului al doilea c[ eu a= avea vrun ranchiun pe Ion
Creang[, ]ntreb: de c`nd a murit ]ncoace? fiind c[ eu dup[ rug[mintea
lui Zachei Creang[, care =tia c[ alt prieten mai bun frate-s[u nu are,
a alergat la mine, =i m-a rugat s[ port grija ]ngrop[rei lui Ion Creang[.
Ba, nu zic: odat[ am avut cu el ceart[ din cauz[ c[ fiind doisp-
rezece ani ]n concediu pentru c[ suferea de o boal[ rea, era suplinit
la =coal[ =i nu d[dea suplinitorului de c`t cincizeci de lei pe lun[.
Rugat fiind de suplinitorul lui, i-am zis: e p[cat s[ nu-i dai m[car
=apte zeci lei. +i tu s[ r[mì cu dou[ sute atunci, da ni-am certat.
Dar s-a ]nt`mplat s[ vie Eminescu =i dup[ ce am trimis s[ cumpere
ceva de gustat, ne-am ]mp[cat. Ast[ gustare a \inut cam vro nou[
oare =i c`te vro zece lei cheltuial[ pe fie care dintre noi.
Dac[ pentru ni=te aseminea trebuie a se r`dica Busturi ori Statui,
e alt[ vorb[.
A=a judeca un contemporan ]ngust la minte =i la suflet opera unui
scriitor de valoare universal[.
XI. |{R{NIILE LUI CREANG{
Dup[ unii, Creang[ ar fi un \[ran. |[ran =i nu prea, dec`t doar la

fire. C`t despre intelect, coresponden\a, polemicile lui dezv[luie un
m`nuitor sigur de idei ]ntr-o limb[ tehnic[ f[r[ nici o pat[. Creang[
e mai de=tept dec`t pare. Ceea ce-i lipse=te e o cultur[ complex[, ram-
ificat[, dar c`t =tie =tie bine. Creang[ nu e autodidact, fiindc[ ceea ce
=tie a ]nv[\at din =coal[, =i nu se v`r[ acolo unde n-are preg[tirea
trebuitoare. Creang[ e un om de=tept, luminat cu pu\ine c[r\i,
]n\eleg`nd mai bine dec`t cei cu multe c[r\i =i p[str`nd doar o slav[
exagerat[ pentru cei ]nv[\a\i. E un =iret patriarhal, ca =i Ioan Neculce,
care =i acela vorbe=te de firea lui cea proast[, de=i o crede de=teapt[.
Cu el vechea mentalitate patriarhal[ a ]n\elepciunii cu o carte ]=i arat[
puterea fa\[ de noua mentalitate de c[rturari. De aceea umorul lui ia
mai degrab[ forma gestului, ca ]n ]n\elepciunea oriental[, dec`t a joc-
ului de cuvinte. Creang[ urm[re=te personal pe adversar (pe intelec-
tual, pe cel care p[r[se=te bunul-sim\ pentru regulile din c[r\i) =i-l
supune unei critici jucate, bufone. Un orator nu poate s[ termine =i
Creang[ ]l ]ntrerupe: +tii cum faci dumneata? }ntocmai ca ciubotarul
care coase, coase mereu, f[r[ sa fac[ nod la a\[. (234). Unui altuia
]n aceea=i situa\ie ]i d[ sfatul sa ]ncheie cu Tr[iasc[ majestatea-sa
regele! Tr[iasc[ majestatea-sa regina! Glum[ complex[, care este ]n
fond o critic[ a intelectualit[\ii. Un adev[r se spune scurt, =i oratorul,
ca s[ se afle ]n treab[ =i s[ p[streze conven\ia vorbirii de o or[, o-
ntinde =i dup[ ce nu mai are ce exprima. Atunci, dac[ e vorba de a
respecta tipicul, s[ se ]ncheie cu ur[rile ]n afar[ de care discursurile
nu mai cuprind nici un miez. E aci critica junimist[ a formei goale
f[r[ fond, f[cut[ cu mijloace nastratine=ti (23). Inconcluden\a discur-
surilor =i ambiguitatea voit[ a oratorilor este caricaturizat[ pe loc,
204 G. C[linescu
printr-un r[spuns ce e nu at`t un calambur, c`t un gest verbal, o simbo-

lizare spontan[ a concluziei oric[rei dezbateri. Creang[ e ]ntrebat la
sf`r=itul unui congres dac[ e pentru sau contra.
« Apoi eu, domnilor, zise el ]n r`setele tuturor sunt pentru
contra»...
El era, eminescian con=tient sau nu, du=man al delibera\iei, c`nd,
]n leg[tur[ tot cu congresul didactic, la un banchet final, scotea ]n
eviden\[ inutilitatea discu\iei:
« Aferim! zise el a\i lucrat p`n la genunchiul broa=tei; mai
poftim =i la anul, s[ v[ d[m un banchet la Binder ori la Traian...
c[ la a=a lucru, la o ]nchinare de pahare, tot prinde\i mai mult duh,
dar la prop[=irea ]nv[\[turei... da\i ]nainte ca racul, p`n se sparge-n
fund sacul!» (23)
Luat ]n seam[ de lume, Creang[ ]ncepu s[ dea reprezenta\ii de
]n\elepciune =i se obi=nui at`t cu aceast[ falsificare a naturii prin
]ngro=area unei ]nsu=iri, ]nc`t va fi printre oameni un P[cal[ stator-
nic, care nu mai poate ie=i din gesticula\ia tipic[ a rolului s[u simbol-
ic. Era prea =iret spre a nu-=i da seama c[ se admir[ ]n el ingenuitatea.
Atunci ]ncepu a se prosti singur, ]ntinz`nd coarda groas[ a \[r[niei. Prin-
cipala not[ a \[r[niei f[cute fu greutatea de cap. Creang[, ca opinc[,
nu pricepea ce vorbesc unii boieri =i se c[ina singur de prostie. El juca
rolul lui mo= Ion Roat[. Acestuia boierul ]i explica ]n toate felurile ce
este unirea, =i mo=ul nu ]n\elegea ]n nici un chip, spre dezn[dejdea boi-
erului, care credea serios ]n greutatea de cap a \[ranului.
« Mo= Ioane izbucni el ]n cele din urm[ ia spune dumneta
]n legea dumitale, cum ai ]n\eles, cum n-ai ]n\eles, de c`nd se face
at`ta vorb[; s[ auzim =i noi!
D[, cucoane, s[ nu v[ fie cu sup[rare; dar de la vorb[ =i p`n[
la fapt[ este mare deosebire... Dumneavoastr[, ca fiecare boier, nu-
mai ne-a\i poruncit s[ aducem bolovanul, dar n-a\i pus um[rul ]mpre-
un[ cu noi la adus, cum ne spunea\i dinioarea, c[ de-acum to\i au s[
ieie parte la sarcini: de la vl[dic[ p`n[ la opinc[. Bine-ar fi, dac-ar fi
a=a, cucoane, c[ci la r[zboi ]napoi =i la poman[ n[val[, parc[ nu prea
vine la socoteal[...
Iar de la bolovanul dumneavoastr[... am ]n\eles a=a: c[ p`n[ acum,

noi \[ranii am dus fiecare c`te-o piatr[ mai mare sau mai mic[ pe
umere; ]ns[ acum suntem chema\i a purta ]mpreun[, tot noi, opinca,
o st`nc[ pe umerele noastre... S[ dea Domnul, cucoane, s[ fie altfel,
c[ mie unuia nu mi-ar p[rè r[u»...
Prin urmare, mo= Ion Roat[ ]n\elesese prea bine, dar se pref[cea
greu de cap, spre a ar[ta c[, dimpotriv[, el era mintea s[n[toas[ care
nu pricepe confuziile. Tr[snea, =colarul catihetului din F[lticeni, e t`mp,
=i totu=i, ]n acela=i timp e un =iret care se proste=te ca s[ dovedeasc[
scr`ntirea min\ii autorului de gramatic[. Prin el vorbe=te Creang[:
« Mai las[-m[ oleac[, zicea el nec[jit; =i c`nd te-oiu striga, s[
vii iar s[ m[ ascul\i; =i de n-oiu =ti nici atunci, apoi dracul s[ m[ ieie!
D[, gramatica s[ zicem c[ n-o ]n\eleg =i s-o l[s[m la o parte; artea,
asemine; corect, tiji. D-apoi rom`n[, este... ce... ne ]nva\[ a vorbi =i a
scrie bine ]ntr-o limb[ parc[-s cuvinte rom`ne=ti; ce naiba! Numai =i
aici trebuie s[ fie ceva!... a vorbi =i a scrie bine ]ntr-o limb[, ]ndr[cit
lucru! Cum s[ scrii ]ntr-o limb[?... Poate cu limba, mai =tii p[catul?!
Pesemne c[ noi, cum s-ar prinde, las c[ de scris, talpa g`=tei; dar apoi
=i de vorbit, p[catele noastre, se vede c[ vorbim pogan =i r[u detot; nu
rom`ne=te, ci \[r[ne=te... Doamne, Doamne! }nv[\at mai trebuie s[ fie
=i acel care face gramatici! ]ns[ =i-n gramatic[ stau eu =i v[d, c[ masa
tot mas[, casa tot cas[ =i boul tot bou se zice, cum le =tiu eu de la
mama. Poate celelalte b`zd`g[nii: rostitur[, artea, corect, pronun\e,
analisul, sintesul, prosodia, ortografia, sintaxa, etimologia, concrete,
abstracte, conjuctive: mi, \i, i, ni, vi, li; me, te, ]l, o, ne, ve, i, le=i
altele de sama acestora, s[ fie mai rom`ne=ti; =i noi, prostimea, habar
n-avem de d`nsele! Noroc mare c[ nu ne pune s[ le =i c`nt[m, c-ar fi =i
mai r[u de capul nostru cel hodorogit! Dec`t \[ran, mai bine s[ mori!»
Deci =i t`mpul Tr[snea, prostindu-se ironic, ]=i b[tea joc de
b`zd`g[niile culturii, c[rora totu=i li s-ar putea zice pe nume, ca la
\ar[. Ca s[ pre]nt`mpine dispre\ul boierilor, Creang[ lu[ obiceiul
de a se prosti dinainte. Aceasta e ironia lui suprem[ =i ticul lui moral.
Dac[ se afl[ ]n casa cuiva de la ora= =i scaunul =ubred sc`r\ìe =i se
206 G. C[linescu
clatin[ sub greutatea trupului s[u gros, el zice cu inten\ie sub\ire,

crez`nd c[ ghice=te mustrarea pentru purt[rile lui necioplite:
« A=a suntem noi pro=tii; numai de pozne ne \inem!» (128)
Dac[ vine vorba de scrierile lui =i lumea spune c[ e bine, el, care e
foarte ]ncredin\at de meritele lui de vreme ce la bou ]i spune bou =i
la cas[, cas[, se preface mirat:
« Cum s[ fie bine? Un prost, un ghiorlan ca mine, s[ poat[ s[
scrie?» (217)
T[lm[cirea acestor ]ntreb[ri =irete este: Numai prostimea e bun[
=i-n treburile astea, cum e bun[ =i la plug.
El compune o anecdot[, care =tie bine c[ e a=teptat[ cu ner[bdare
=i va fi un lucru afar[ din comun, =i pare sastisit ca de o boroboa\[:
«...Fereasc[ D-zeu de omul t`mp c`nd ]ncepe s[ fac[ ceva, c[ el
singur nu =tie ce face, dec`t numai ]nt`mplarea poate s[-l scoat[ din
]ncurc[tur[.» (99)
P[rerea de un bun-sim\ banal =i-o d[ =i el acolo, cer`ndu-=i aproape
iertare c[ a fost silit s[-=i dea ]n petec, convins ]n sine c[ a vorbit ca
Solomon: ...cred, ]n prostia mea, c[ cel ce cunoa=te c`t de pu\in firul
oarec[ror lucr[ri tot mai de folos poate fi dec`t cel ce pofte=te a face
experien\e din nou, dac[ are pl[cere s[ o fac[... (232)
Dac[ scrie, este fiindc[ ]l ]ndeamn[ Cornil[, fiindc[ l-a apucat, din-
tr-o patim[ de om n[t`ng. }ns[ nu trebuie s[-=i pun[ nimeni mintea
cu el =i cu \[r[niile lui.
« D[, ce s[ fac zice el scuz`ndu-se iar m-a apucat hachi\ele
de scris \[r[nii de-a mele.» (5)
Unul ]i d[ ghes s[ continue Amintirile. Creang[ e m[gulit, dar se
smere=te viclean:
« Dar bine, mult am s[ n[ucesc lumea cu \[r[niile mele?» (6)
Studen\ii bucovineni ]i cer voie s[ tip[reasc[ ceva din scrierile lui.
Creang[ se simte =i fa\[ de ei obligat la o modestie care e de natura ticu-
lui:
...Sunt prea m[gulit =i m`ndru de cinstea ce mi-a\i f[cut de a m[
num[ra =i pe unul ca mine ]ntre scriitorii no=tri, cei mai renumi\i.
Dar fie =i cum zice\i!... Polite\ea oamenilor binecrescu\i nu are mar-
gini.» (46)
Tot ce face el trebuie iertat de boieri, ]ng[duit cu bun[voin\[.
Eu, dup[ cum m[ cuno=ti scrie el lui Conta ]n stil nevinovat
parc[ ]nnebunisem de entuziasm. +i de, prost oi fi, dar inim[ mare
am. (134)
Lui Slavici ]i compune un fel de epistol[ de om prost, cu zic[tori,
]n care las[ dinadinsul s[ treac[ c`te o vorb[ tare, fiindc[ a=a vorbesc
pro=tii, care n-au avut de unde ]nv[\a purt[ri mai alese.
Ca fiu din popor, admit ]n totul p[rerile d-voastr[; nu m-am pu-
tut opri de a v[rsa lacrimi v[z`nd nenorocirea ce ne amenin\[... Vor-
ba ceea: Capra [a=a =i pe dincolo] =i oaia trage ru=ine; ]ntr-un sat f[r[
c`ni se plimb[ mi=eii f[r[ b[\ etc. (231, III)
La peste dou[zeci de ani de la cunoa=terea lui Titu Maiorescu,
acum c`nd era ]nv[\[tor cu vaz[, autor didactic invidiat, fost mem-
bru ]n Consiliul permanent, scriitor notoriu, tradus chiar ]n nem\e=te,
deliciul Junimii, omul respectat p`n[ acolo ]nc`t a i se ]mpinge me-
diocrul b[iat prin cele mai ]nalte proptele, c`nd ]n sf`r=it putea s[
vorbeasc[ cu Maiorescu ca oamenii, neted =i cu demnitate, Creang[,
care totu=i ]=i botezase un cotoi Titu, se pierdea ]n cele mai bufone
umiliri de om prost de pe la sate (6):
Respectabile =i multiubite d-le Maiorescu,
Dac[ n-a\i r`s de mult de prostia vreunui idiot, de care numai

r[posata junime de la Ia=i se putè r`dea mai cu haz, poftim, v[ rog,
de-\i r`de cu hohote de una acum. Dar, v[ rog, multe prostii, =i ]n
vreo dou[-trei r`nduri ]n via\a mea de c`nd am avut norocirea a v[
cunoa=te, chiar grosol[nii am ]ndr[znit a spune fa\[ de d-voastr[, nu
]ns[ din r[utate, ci din prostie; m-a luat gura pe dinainte. C[ci d-ta
nu se poate s[ nu ]n\elegi inima mea. Ierta\i-m[, v[ rog, de toate =i
da\i-mi voie s[ v[ spun =i acuma una.
+i totu=i, omul care ]=i compunea aceast[ figur[ conven\ional[ de

n[t`ng, care n-are nici m[car un vocabular mai c[rtur[resc, mu=ca
208 G. C[linescu
f[r[ a se mai uita la cuvinte, ]n stare de a vorbi ca to\i intelectualii,

cu vorbe neao=e =i cu neologisme. El zisese \an\o= autorit[\ii biserice=ti:
...cu respect =i franche\[ v[ r[spund c[ am frequentat Teatrul Na\ional
de c`teva ori, unde n-am v[zut nimica scandalos =i demoralisator.
Ministrului Tell ]i scrisese c[ m[sura lui ]mpotriv[-i era ]ngust[,
deasupra garan\ielor legale, c[ motivele de ]ndep[rtare din ]nv[\[-
m`nt erau pu\in serioase =i pu\in caritabile. Lui N[dejde ]i arunc[
]n\ep[tura c[ numai faptului c[ Dumnezeu ]i g[urise pielea ]n drep-
tul ochilor datora putin\a de a vedea gre=elile de prin manualele didac-
tice. Umilin\a lui Creang[ nu e natural[, ci e o form[ de ironie. F[r[
]ndoial[ c[ Creang[ respect[ pe Maiorescu ca pe un om ]nv[\at. Dar
c`nd un om se ]ncredin\eaz[ c[ este o personalitate, ]ncearc[ a
]ntrebuin\a fa\[ de cei pe care-i stimeaz[, mai ales c`nd sunt =i mai
tineri, formule de deferen\[ care s[ apere demnitatea =i s[ sugereze
egalitatea. C[tre Slavici, el semneaz[: Al d-tale cu inim[ =i cu suf-
let; lui Eminescu ]i trimite: Salut[ri =i s[rut[ri. Se poart[ deci cu ei
ca cu ni=te prieteni, socotindu-se vrednic de a fi stimat, =i totu=i, ace=tia
erau =i ei oameni ]nv[\a\i, cu vaz[. +i fa\[ de Maiorescu Creang[
]ncearc[ deci formule mai democratice, ca v[ salut cu drag[ inim[,
v[ doresc s[n[tate =i bucurie. Dar se vede c[ Maiorescu =i, s-ar crede,
=i I. Negruzzi i se p[rur[ povestitorului prea \epeni de ceremonie,
prea boiero=i cu el. +i atunci el folosi formula smerit[ a celui de jos
c[tre cel de sus, cu o exagerare a cuviin\ei care atinge persiflarea:
V[ salut cu ad`nc respect; V[ salut[ cu ad`nc respect I. Creang[;
Al d-voastr[ ]ntru tot supus servitoriu; ve\i ]ntreba, poate, unde-i boj-
deuca mea? V[ voi r[spunde respectuos; Erta\i-ne, v[ rug[m, de
]ndr[zneala ce am avut de a v[ sup[ra, =i primi\i din parte-ne
]ncredin\are de stima =i respectul ce v[ p[str[m.
}n smerenia lui Creang[ este =i oarecare agresivitate, un repro=
continuu, motivat ori nemotivat, ]mpotriva celor care i-ar fi ironizat
\[r[nia. +i ]mbr[carea cu =eiac cuprinde o ostenta\ie tipic[, care lux-
ului clasei de sus ]i opune o necioplire programatic[. El merge ]n tren
]mpreun[ cu un t`n[r amic, =i-n vagon se afl[ cu ]nc[ o cucoan[ ]n
v`rst[ cu trei fete. Guraliv din fire, cu familiaritatea oamenilor simp-

li, care socotesc t[cerea jignitoare. Creang[ ]ntreab[:
« }ncotro c[l[tori\i,cuconi\[?»
Cucoana ]l m[soar[ de sus p`n[ jos =i nu r[spunde. Era ]n dreptul
ei. Oamenii binecrescu\i nu tulbur[ pe tovar[=ii de c[l[torie ]ncerc`nd
s[ le fac[ cuno=tin\[. Creang[ se simte atins ]n \[r[nia lui =i ]ncepe
s[ spun[ anecdote. El =i cu tovar[=ul r`d cu hohote ostentative. Doam-
nele nu r`d, =i Creang[ se simte iar[=i atins. +i atunci ]ncep aluziile la
c[l[toarele boieroase, c-ar fi mute, surde, englezoaice, aristocrate, ori
mai degrab[ \[r[nci ]n\olite or[=ene=te (23). Purtarea lui Creang[ este
desigur dintre cele mai nelalocul lor. +i totu=i, ]n acea vreme ]n care
Ia=ul mai p[stra ]nc[ contrastul ]ntre o clas[ cu preten\ii de aristocra\ie
feudal[, intangibil[, ]n care ]ncerca s[ p[trund[ =i micul-burghez, =i
\[r[nimea, care d[dea ]n bun[ parte tagma intelectualilor, sensibilitatea
lui Creang[ poate fi explicabil[. C`nd proasp[tul r[spopit ap[rea la
Junimea, Victor Castano, care pretindea a-l fi adus =i a-l fi v[zut
scuip`nd pe jos, ar fi fost ]nt`mpinat cu ]ntrebarea:
« Dar unde l-ai mai g[sit =i pe aista =i l-ai c[rat la noi?» (85)
De nu a fost a=a, ]ntrebarea zugr[ve=te m[car starea de spirit a lui
Castano ]nsu=i, asiduu junimist la ]nceput.
Un alt mod al \[r[niei lui Creang[, rezultat pe ]ncetul din succesul
]n societate, este ascunderea statornic[ a judec[\ilor ]n ziceri =i ]n pil-
de. Creang[ nu mai poate vorbi ca lumea =i nu mai poate exprima nici
o idee de-a dreptul. El ]=i pierde personalitatea de om =i r[m`ne la
aceea proverbial[ de ghidu=ar. Orice scoate din gur[ st`rne=te r`sul,
oriunde merge e a=teptat cu sacul cu minciuni. Este un spectacol.
Omul greu de cap a devenit un ve=nic co\car. C`nd sose=te la Jun-
imea de la Consiliul general al instruc\iunii, unul ]l ]ntreab[, ca s[-l
provoace:
« Ei bine, cine mai era pe-acolo? Ce-a\i mai pus la cale?»
}n loc s[ r[spund[, Creang[ se refugiaz[ ]ntr-o anecdot[:
« Cic[ ]ntr-o duminec[ o cocoan[ =i-a luat fiica =i s-au dus
am`ndou[ la biseric[. }ntorc`ndu-se dup[ slujb[ acas[, a ]nt`lnit-o
alt[ cocoan[, care a-ntrebat-o cine mai era la biseric[. De! a r[spuns
210 G. C[linescu
cocoana. Eu am fost =i fiic[-mea; de acolo-nainte tot prostime.»

Slavici ]l ]ntreab[ dac[-i place Budulea Taichii.
« De! zice Creang[ ocolind. }mi place =i mie, dar cic[ era odat[
un fl[c[u care se-ndr[gostise r[u detot de o fat[. Frumoas[ ]ns[, fata
s-a m[ritat la ora= dup[ altul mai bogat, care putea s[-] fac[ toate
voile, =i bietul de fl[c[u a r[mas cu inima fript[ =i plin[ de amar.
Peste c`tva timp ]nsur[\eii s-au ]ntors ]n sat, =i fl[c[ul, ]nt`lnind-o, a
stat buimac ]n fa\a ei. Era g[tit[, spelcuit[ =i sulemenit[ de nu mai
=tiai cum s[ te ui\i la ea. Nu e aia, pe care o =tiam eu! ]=i zise el...
Un oarecine cite=te o poezie.
« Cum \i se pare, d-le Creang[? ]ntreab[ el dup[ ce sf`r=e=te.
Bun[, foarte bun[ zice Creang[ cu seriozitate un sf`rìac.»
Cei de fa\[ ]ntreab[, bine]n\eles, ce este sf`rìacul, =i povestitorul
spune anecdota, care e r[spunsul indirect la ]ntrebare. E vorba de un
\igan care nu =tie s[ fac[ potcoave, ci numai sf`rìac, care e nimic
altceva dec`t fier ]nro=it ]n foc f[r[ rost =i stins ]n ap[ (33).
La o ]ntrunire viticol[ la prim[rie se vorbe=te inconcludent. Creang[
se ridic[ =i spune anecdota:
« Domnilor, =ti\i cum face\i d-voastr[, chiar ca punga=ul cela
din Paris, care, ]nt`lnind pe drum un domn cu lan\ frumos la brù, ]l
]ntreb[ c`te ceasuri; el sco\`nd ceasornicul, punga=ul iute ]l ]n=fac[
cu lan\ cu tot, rup`ndu-i chiar jiletca, =i-o ia la s[n[toas[. Alerg`nd
domnul cela dup[ el, iat[ c[ ]n cale ]nt`mpin[ un alt punga= =i ]l
]ntreab[ c[ de ce alearg[; el r[spunde c[ i s-a furat ceasul cu lan\ cu
tot. Atunci istalant punga= ]l ]ntreb[: Ia vezi, c[ \i-a furat =i punga!
Ba punga o am, iat-o! Punga=ul al doilea repede ]i smuce=te punga
=i fuge de partea cealalt[, ]nc`t bietul om nu =tia ]n care parte s[
fug[ mai degrab[, ]nspre cel cu ceasornicul, sau spre cel cu punga.
Iac[ a=a face\i =i d-voastr[ cu ]ntrunirea viticol[. Eu =tiu un lucru =i
anume: c[ n-ar fi r[u s[ fie bine ]n \ara asta! (107)
Creang[ are mu=c[tura iute ca a p[rintelui Duhu =i nu-i lipse=te
spiritul personal, pe l`ng[ umorul popular. Doi tineri, N. A. Bogdan
=i A. C. Cuza, se fotografiaz[ la minut ]mpreun[ cu Creang[, a=ezat
]n mijloc.
« Voi p[stra aceast[ fotografie zice unul ca o adev[rat[
icoan[.
Da, bine faci, dragul meu! r[spunde Creang[, s-o p[strezi ca
pe icoana r[stignirii lui Hristos!»
Vorbirea ]i este pres[rat[ de zic[tori, cuvinte, rostiri, cimilituri
pe care dealtfel =i le ]nseamn[ pe tot locul. Ca =i eroii pove=tilor lui,
la tot pasul Creang[ are pe limb[ vorba ceea.
Vorba ceea: ziua se teme de bivol =i noaptea ]ncalec[ pe d`nsul.
(225)
Vorba ceea [cimilitura r`mei]: ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ni nu
m[ tem. (229)
Vorba ceea: capra b... =i oaia trage ru=ine. (231, III)
Vorba ceea: cum =i-o face omul nu i-o face nici dracul. (217)
Zice c[ =oaricele, c`nd nu-ncape-n bort[, ]=i mai leag[ =i-o tidv[
de coad[. A=a =i eu. (217)
C`nd nu e vorba ceea, sunt alte culori \ar[ne=ti:
«Te-am a=teptat de Cr[ciun s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[
nu pot striga valeu, =i cuv`ntul s-a dus ca fumul ]n sus =i de venit n-ai
mai venit.»
St[i oleac[, m[i b[iete zice Creang[ c`nd cineva ]l ]ntreab[ ce e
cu piesa de teatru pe care spune c[ are de g`nd s-o scrie cu trenchea-
flenchea, trei lei p[rechea, nu se face treab[ ]n lumea asta! (5)
Acestea sunt numai foarte pu\ine f[r`mituri din sacul povestitorului.
}nainte de a scrie, el ]=i juca folclorul, =i tot ce spun eroii lui spusese el
pe uli\ele Ia=ului =i ]n Junimea. S[-i deschidem opera; Creang[ con-
tinu[ s[ vorbeasc[ ]n zic[torile, cimiliturile =i n[zb`tiile lui:
Lat[ peste lat[, peste lat[ ]mbojorat[, peste ]mbojorat[
cr[c[nat[, peste cr[c[nat[ m[ciulie, peste m[ciulie limpezeal[,
peste limpezeal[ g[lbeneal[ =i peste g[lbeneal[ hudule\.
Ipate, care d[ oca pe spate
+i face cu m`na, s[-i mai aduc[ una.
212 G. C[linescu
Vorba ceea:
Vin la mama de m[ cere.
De m-a da, de nu m-a da,
Peste noapte mi-i fura.
Vorba ceea:
La pl[cinte
}nainte
+i la r[zboi
}napoi.
Vorba ceea: fiecare pentru sine, croitor de p`ne.
Vorba ceea: r[u-i cu r[u, dar e mai r[u f[r de r[u.
Vorba ceea:
Da-mi, Doamne, ce n-am avut,
Sa m[ mir ce m-a g[sit.
Vorba ceea:
Vi\a-de-vie tot ]nvie,
Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.
Vorba ceea: Zi-i lume =i te m`ntuie.
Vorba ceea: Leag[ calul unde zice st[p`nul.
Vorba ceea: Frica p[ze=te bost[n[ria.
Vorba ceea: Omul sfin\e=te locul.
Vorba ceea: G[sise un sat f[r[ c`ni =i se plimba f[r[ b[\.
Vorba ceea:
Poftim, pung[, la mas[,
Dac[ \-ai adus de-acas[...
Vorba c`ntecului:
F[-m[, mam[, cu noroc,
+i macar m-arunc[-n foc.
Vorba c`ntecului:
Fugi de-acolo, vin[-ncoace!
+ezi bini=or, nu-mi da pace!
Vorba c`ntecului:
De-ar =ti omul ce-ar p[\i,
Dinainte s-ar p[zi.
Vorba ceea: A ajuns oul mai cuminte dec`t g[ina.
Vorba ceea: +ede h`rbu-n cale =i r`de de oale.
Vorba ceea: Gol[tatea ]ncunjur[, iar[ foamea d[ de-a dreptul.
Vorba ceea:
De pl[cinte r`de gura,
De v[rzare =i mai tare.
Vorba ceea:
Dec`t coda= ]n ora=,
Mai bine-n satul t[u frunta=.
Vorba ceea:
Pielea rea =i r[p[noas[
Ori o bate, ori o las[
Vorba ceea: Nu pl[te=te bogatul, ci vinovatul.
Vorba ceea:
Nici toate-ale doftorului, De ce petreci,
Nici toate-a duhovnicului. De ce-ai mai petrece.
Vorba ceea: Dac[ s-a da baba jos din c[ru\[, de-abia i-a fi mai
u=or iepei.
Sacul este neispr[vit. Creang[ are c`te o zic[toare pentru fiece
]mprejurare =i le scoate una dup[ alta cu o poft[ de vorb[ ame\itoare.
Despre el se poate spune ca =i despre Popa Duhu: +i c`te ponturi [=i
214 G. C[linescu
ponosuri] nu da dintr-]nsul, de-i era =i lui lehamite c`teodat[ s[ se

mai ]nt`lneasc[ cu cineva =i s[-l mai st`rneasc[ la vorb[.
Nici boala nu-l potole=te. Unui pop[ care-l ]ntreab[ de s[n[tate ]i
zice:
« Ei, p[rinte, mare-i bun[tatea lui Dumnezeu; vezi, la b[tr`ne\e
]\i ia din vederi, din puteri, din auz, dar nu te las[ p[guba=: ]\i d[ ]n
schimb tus[ zdrav[n[, sau o durere de =ale» (5, 107)
Tinerilor care pe la sf`r=itul vie\ii ]l ]ntreab[ respectuo=i;
« Da cu s[n[tatea cum mergi, mo= Creang[?
Mul\umesc le r[spunde el ]n stilul lui Nichifor Co\cariul
tot mai bine, stupesc ]n barb[ =i trag oghealul cu din\ii.» (6)
E bolnav de moarte =i nu mai are de tr[it dec`t doar c`teva zile =i
spune snoave la cine vine s[-l vad[ =i-i e fric[ s[ nu se pr[p[deasc[
]nainte de a le scrie. Nevoia de a-=i de=erta sacul este la Creang[ impe-
rioas[, ca un vi\iu, poate din n[scare, ]n orice caz ]nt[rit[ prin ]ndelun-
g[ reputa\ie de anecdotist. C[ci to\i junimi=ti, prieteni de institu-
torat, tineri admiratori, amici senceri, \[\ace =i duduce a=teapt[
s[ le spun[ vreo anecdot[ =ti\i colè.
XII. CEI DIN URM{ ANI +I MOARTEA
Cu ]ncetul, boala sap[ trupul =i mintea lui Creang[ =i face din el

neom. La mai pu\in de cincizeci de ani, povestitorul era un om
]mb[tr`nit. Se puh[vise =i se ceruise la fa\[ =i ochii-i c[p[taser[ o
c[ut[tur[ ame\it[, de mort cu ochi deschi=i. Apoi ]=i tunse chilug =i
p[rul =i sem[na, gros cum era =i greu la urnit, cu un mistre\. Boala
d[ be\ii =i stupori, =i Creang[ era aci de o veselie nebun[, aci buimac,
cu sentimentul opririi vie\ii intelectuale. V[z`nd pe Eminescu bolnav,
care declara z`mbind trist c[ nu mai e ]n stare s[ g`ndeasc[ nimic,
=tiind =i el ceva despre felul metehnei, ]ncepu s[ se ]nfrico=eze =i s[
cread[ c[ devine idiot. Se silea s[ scrie =i nu putea =i, descurajat,
r[spundea lui Negruzzi, care-i cerea manuscris pentru revist[: Pisem-
ne d-voastr[ nu m[ crede\i c[ sunt bolnav =i aproape, dac[ nu detot,
idiot (229). Ca s[ se-ncredin\eze ca nu-=i pierduse detot mintea, se
punea s[ numere (234). La ]nceputul anului 1885 se crezuse pe dep-
lin restabilit (68) =i, ]nveselit, \inea coresponden\[ cu Constantin de
la Viena (am zicea el o coad[ =i pe la Viana), c`nd, ]n febru-
arie, ]ntr-o miercuri, c[zu ]n =coal[, lovit de atac. Mai c[zuse o dat[ ]n
clas[, poate ]n 1884, =i atacul fiind greu, fu crezut mort, iar gazetele ar
fi r[sp`ndit =tirea c[ murise. Creang[, citindu-le, ar fi zis (164, 23):
« Dac[ at`ta era s[-mi fie toat[ jelania dup[ moarte, ]mi pare
bine c[ n-am murit ]nc[, =i deie Dumnezeu s[ mor c`nd s-or g[si
oameni c[rora s[ le pese ceva mai pu\in de unul ca mine!»
Se poate ]nchipui spaima copiilor =i ru=inea institutorului. }n mar-
tie se simte iar[=i mai bine. La 18, 19 =i 20 ale acestei luni fu la Ia=i
un congres didactic, la care probabil lu[ parte =i Creang[. Vremea
era rea, sup[r[toare pentru un om cu nervii zdruncina\i. }n aprilie se
ivir[ c[lduri mari, premature, cu secet[, apoi deodat[, spre Sf. Gheo-
216 G. C[linescu
rghe, c[zur[ ploi toren\iale, cu grindin[ c`t aluna. Prin mai vremea
se r[cise, iar viile erau distruse. Toat[ luna mai =i iunie plou[, grindin[
=i tr[sni. Creang[ venea la =coal[ tocmai de departe, din ruinosul
|ic[u, =i se-ntorcea acas[ prin gloduri =i b[ltoace ]ntr-un bordei a
c[rui =indril[ nu putea \ine piept puhoaielor. +coala ]l obosea, copiii
]l sup[rau. Era ocupat treizeci de ore pe s[pt[m`n[ cu =coala, pentru
care trebuia s[ fac[ patru drumuri pe zi prin ploaie =i noroi. Se
apropiau examenele, cu tot soiul de formalit[\i, =i se sim\ea v`rstnic
=i greoi (229). }nte\it de atacuri, Creang[ ceru pe var[ bilet gratuit
de b[i de la Epitropia Spiridoniei =i plec[ din nou, ]n iulie, pare-se, la
Sl[nic. Fu ]nso\it ]n tren de t`n[rul N. A. Bogdan, care ]i fusese cu
dou[zeci de ani ]nainte =colar =i fa\[ de care ]=i dezlega iar[=i sacul
cu snoave, spre oroarea cucoanelor din vagon. La T`rgul-Ocnei m`nc[
toate felurile de bucate ale birtului g[rii, spre uimirea celor de fa\[,
=i b[u o jum[tate de oc[ de vin vechi. Apoi merse ]n tr[sur[ la o alt[
cr`=m[ =i ceru unei fete o cof[ de ap[, pe care o ]napoie aproape
goal[.
« Hehei, b[iete drag[! zise el t`n[rului mirat, a=a m[n`nc[ =i
a=a bea rom`na=ul adev[rat, cel n[scut =i crescut la coarnele plugu-
lui, nu ca f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac, cari numai
p[rc[ tot bumbac m[n`nc[ =i bumbac se trezesc ]ntr-o zi ]n loc de
carne =i oase!» (23)
La Sl[nic, Creang[ st[ ]n aceea=i odaie cu N. A. Bogdan. El se scoal[
]n zorii zilei, de la trei diminea\a, =i merg s[ bea ap[ mineral[ de la
izvor. Seara face b[i calde ]ntr-o cad[ de zinc, spre deosebire de al\ii,
care o fac ]n cad[ de lemn, =i apoi urmeaz[ ]ngurgitare de ap[ min-
eral[ de la alt izvor. Aceast[ cur[ nu putea aduce vreo vindecare pro-
priu-zis[ a bolii, =i doctorul se g`ndise s[ fac[ mai pu\in primejdioa-
se atacurile, sc[z`nd ceva din greutatea grasului bolnav. Creang[ era
a=a de greu, ]nc`t pode\ul de lemn de peste p`rùl Sl[nic trosnea
c`nd trecea el. N. A. Bogdan, care colaboreaz[ la Liberalul din Ia=i,
trimite gazetei o cronic[ semnat[ Dan, intitulat[ B[ile de la Sl[nic
(53), unde, cu foarte pu\in duh, vorbe=te de p[rintele Sm`nt`n[
(16 iulie 1885):
P[rintele Sm`nt`n[ zice el ]ntre alte prostii p[time=te de

boala moronilor; c`nt[re=te vreo 9598 de kilo, f[r[ cortel =i f[r[
p[l[rie. Doctorul l-a asigurat c[ va sc[dea p`n[ la 80.
Lui Creang[ ]ns[ un atare articol trebuie s[-i fi pl[cut, fiindc[-i
m[gulea n[zuin\a fireasc[ de popularitate. Un alt t`n[r ]i citi, ]n Con-
vorbiri literare, Electoralele lui I. Negruzzi, ]n care era vorba tot de
p[rintele Sm`nt`n[, =i Creang[ iar[=i r`se mul\umit. Sl[nicul era
plin de ]nv[\[torime =i profesorime, care se-n\elege, ]nconjurau pe
povestitor cu respect =i simpatie. Dou[zeci =i opt de membri ai cor-
pului didactic, printre care Misir, Codreanu, Radu, Cerkez Gheorghiu,
Topliceanu, Costandachi, Chiri\[, M[rd[rescu, Mazarini, Andriescu,
Crapeleanu, Suciu, M`rzescu, Darzeu, Vestinian, Roman, Teodores-
cu, Botez, Dodrescu, Cob[lcescu, Ciurea, Constantinescu, G. A. Cosmo-
vici, se fotografiaz[ ]n corpore, rezema\i de frunzi=ul \epos al unor
brazi. Printre ei, cuminte, lini=tit la fa\[, cu mìnile pe genunchi, se
afl[ =i Creang[ (34). Tinerii \in =i ei s[ se fotografieze. A. C. Cuza =i
N. A. Bogdan se a=az[, ca t`lharii, ]n dreapta =i st`nga lui Creang[,
]n fa\a unui fotograf ambulant, care face poze pe tinichea. La plat[,
probabil, institutorul, econom, se d[du ]napoi, c[ci zise c[ mai bine
dec`t s[ se vad[ lat pe tinichea, prefer[ s[ dea francul pe ceva de
m`ncare. +i-ntr-adev[r, nici nu fu chip ca bolnavul s[-mpu\ineze din
greutatea sa. Stimulat de aerul rece =i de b[i, m`nc[ cu o poft[ sporit[.
}ntr-o zi, cu mai mul\i, f[cu o plimbare spre grani\[. Purceg`nd ]ncet-
inel, apostole=te zice corespondentul Sl[nicului la Liberalul, care e
N. A. Bogdan (53) pe l`ng[ stabilimentul b[ilor calde, ]ncepur[m
a ne urca mereu, c`nd pe malul drept, c`nd pe cel st`ng al rùle\ului
Sl[nic trec`nd la fiece cinci-=ase minute c`te un pod sau podule\, c`te
o lunc[, c`te un muncel sau c`te o serie de st`nci d[r`mate. Merg
astfel, privind mereu ]n zare crestele mun\ilor, p`n[ ce ajung la un
loc unde rùl se rostogole=te zgomotos, f[c`nd stropi =i bulbuci. Aerul
e r[coros =i plin de mireasma r[=inoas[ a brazilor. Ca o turl[ mic[ de
bisericu\[ ardelean[, se z[re=te ]n fund pichetul doroban\ilor. C[l[torii
trec apa clocotitoare, f[c`nd echilibristic[ pe puntea ]ngust[, alc[tuit[
218 G. C[linescu
din trei sc`nduri putrede. Una din sc`nduri se rupe sub pa=ii grei ai
povestitorului (a=a cel pu\in pretinde cronica, cu inten\ie de glum[).
Creang[, respir`nd aerul de munte, care-i amintea de valea Bistri\ei,
de Bro=teni, de gazda cu capra rìoas[, simte de=tept`ndu-i-se pofta
de m`ncare. +i m[n`nc[, arunc`nd haina de pe el =i =ez`nd jos pe
iarb[ \[r[ne=te, cu o l[comie care ]ngroze=te pe comeseni. }n chipul
acesta, fire=te, nu se putea vindeca. Avea atacuri chinuitoare ]n somn,
care speriau pe tovar[=ul de odaie. Din aceast[ pricin[ tocmai r[m`nea
ziua cu o poft[ nebun[ de vorb[ =i de veselie. Spunea tovar[=ului
pove=ti, snoave, la mas[ sau pe drum, st`nd sub un fag, ori merg`nd
la cap[tul satului, la mulsul caprelor, s[ bea lapte proasp[t. Le spunea
=i stihuri populare, ca, de pild[:
Frunz[ verde siminoc, Toate macin[ la grù.
Purcesei ]ntr-un noroc Dar la moara cea din josu
Pe-ntunericu de foc, O turnat puicu\a-n co=u,
Nimerii la alt[ cas[, +-o turnat grù =i sacar[,
Cu nevasta mai frumoas[, Ca s[ fac[-o azimioar[,
+i b[rbatu n[t[r[u, Fr[m`ntat[-n l[cr[mioare
Acolo s[ fiu =i eu. +i coapt[ la \i\i=oare,
Frunz[ verde =-un =al[u, S[ de puiului s[ moar[.
+apte mori ]s pe-un p`r[u,
Starea lui Creang[ nu se ]mbun[t[\i prea mult =i bolnavul se ]ngr-
ijora. El ]ntrebase pe Constantin, de la Viena, dac[ cineva poate muri
dintr-asta =i-l ]ndemnase, pe c`t se vede, s[ consulte doctorii din Vi-
ena (68). Cu interes va fi citit ]n Liberalul din acel an un Avis foarte
important, care f[g[duia vindecarea sigur[ =i radical[ a epilepsiei prin
altceva dec`t prin bromural de potasiu. Specialistul era la Berlin, se
numea S. Riebschläger, dar cerea 20 de franci ca s[ comunice miste-
rioasa formul[, ]nc`t e sigur c[ ]n astfel de condi\ii Creang[ nu l-a
consultat. C`nd se-ntoarse la Ia=i, vremea era trist[, ploioas[, f[cut[
pentru a ]nchide inima omului. Plouase toat[ vara. }n iulie fusese ura-
gan, la 10 august, o ploaie toren\iala, de c`teva ceasuri, pref[cuse
uli\ele ]n canaluri vene\iene. Iarmarocul de la Frumoasa fu st`njenit

de vremea rea. Ploile urmar[ p`n[ ]n septembrie, c`nd doroban\ii =i
c[l[ra=ii ]n lag[r la Ciric, ]n apropierea bojdeucii, a=adar, trebuir[ s[
fie du=i ]n cazarmele noi de la Copou. La sf`r=itul lui septembrie un
foc mare cuprinse casa lui Roznovanu. Pierir[ solda\i =i c[pitanul P[un.
Via\a acum pentru Creang[ trebui s[ fie un chin statornic. Nu se prea
=tie bine ce-a f[cut ]n ace=ti ani, dar ce putea s[ fac[? Mergea la =coal[
din |ic[u p`n[ ]n P[curari de=i de teama c[derii ]n clas[ e de ]nchipuit
c[-=i punea foarte des suplinitor. Buchisea mereu la c[r\ile lui, din care
ie=eau aproape la tot anul noi edi\ii. Atacurile ]n somn, sau =i altminteri,
dup[ felul bolii, e firesc s[ fi fost tot mai dese. }nsp[im`ntat, ru=inat de
starea lui, va fi st`nd buimac ]n cerdac ori ]n odaie, printre pisici,
silindu-se s[ mai scrie ceva. Talentul nu-l p[r[sise, dovad[ ultimul frag-
ment din Amintiri, ci ]ncrederea ]n puterile lui. Prietenii ]l ]ndemnau s[
scrie, iar el n-avea voie bun[. Scrisul este zicea el ]ndemn[torilor
treab[ de gust, nu de silin\[ (229). Nici prietenii de alt[dat[ nu-i mai
avea pe l`ng[ sine, ca s[ se sf[tuiasc[ cu ei. Conta murise, Lambrior de
asemeni. Al\ii, ca Panu, ie=iser[ din Junimea =i cultivau oc[rile ]mpot-
riva manualelor sale. }n 1885 =i Convorbirile literare, ]mpreun[ cu redac-
torul lor, I. Negruzzi, se str[mutaser[ la Bucure=ti (115). Pe uli\ele Ia=ului
r[t[cea numai Eminescu, dar el nu mai era un om ca oamenii. Mintea i
se-ntunecase din nou. L[sa biblioteca cu u=ile deschise, cerea bani de la
toat[ lumea, se lega de turnura femeilor de pe strad[ =i mai ales era de
acea triste\e zguduitoare, f[cut[ s[ stoarc[ lacrimi bolnavului Creang[.
Cu ochii pironi\i ]n grind[, el declama din poeziile sale:
+i privind p[injeni=ul din tavan, de pe pila=tri,
Ascultam pe craiul Ramses =i visam la ochi alba=tri,
spre jalea cu suspine a povestitorului, care, sub ]nrùrirea bolii nervoa-
se, avea izbucniri de pl`ns. Prin iunie, Creang[ ]= v[zu ]n sf`r=it fe-
ciorul ]nsurat cu o fat[ de negustori cuprin=i din Br[ila =i-l crezu sc[pat
de v`rsta z[p[celilor. N[d[jduia s[ fac[ din el raz[mul b[tr`ne\elor.
Merse, desigur, la nunt[ ]n Br[ila =i-=i petrecu fiul =i nora c`nd ace=tia
220 G. C[linescu
plecar[ la Viena, f[c`nd un ocol prin Lemberg. Acum Creang[ r[mase

singur, f[r[ prieteni literari, cu oameni simpli, c[tre care se-ntoarse,
precum Tinca Vartic, Zahei, frate-s[u, =i madama Zahei, la Ia=i, preo-
tul Gheorghe Creang[ la T`rgul Neam\ =i al\ii asemenea. Prin plecar-
ea Convorbirilor =i a junimi=tilor, la=ul devenise definitiv un t`rg de
provincie. Revistele, gazetele au acum un ton dezolat de via\[ m[runt[.
Localurile boiere=ti nu mai aveau c[utare =i ]ncercau s[ atrag[ prin
reclam[ burghezimea vanitoas[. Maison Jockey-Club Grand Res-
taurant de Paris oferea la table dhôte, déjeuner à trois francs, d]ner
à quatre francs. Micile evenimente locale luau propor\ii caragiale=ti.
La balul Societ[\ii pentru ]nv[\[tura poporului rom`n dat ]n salonul
Galino la 29 ianuarie 1885, jurnalistul remarcase un buchet colos-
al de dame =i domni=oare. Gazeta semnala obr[znicia scapetului birjar
Gavrilu=, care ]n fa\a Hotelului de Russia f[cuse g[l[gie c[ i se d[duse
prea pu\in. }n martie doi tineri gentelmeni se b[tur[ ]n duel cu flo-
reta din cauza fotografiei unei c[l[re\e de circ. A. D. Xenopol, isto-
ricul, pierduse pe Hector, un c[\el alb cu pat[ neagr[ pe ochiul drept
=i cu zgard[ la g`t (115). }n asemenea acalmie este firesc ca Creang[
s[ se fi tras tot mai ad`nc ]n bojdeuca lui. Uneori ]ncearc[ s[ mai
ias[, =i tot mai des fuge atunci la Neam\, =i deci acas[. }n vara anului
1886 Creang[ merse din nou la Sl[nic, cu acelea=i slabe rezultate, de
vreme ce ispitea la 31 iulie pe fecioru-s[u, de la Viena, s[-i spun[ ce
mai zic doctorii de pe acolo. }n toamn[, Creang[ fu lipsit =i de tov[r[=ia
oric`t de trist[ a lui Eminescu. Acesta, devenind sup[r[tor, fusese in-
ternat ]n ospiciul de l`ng[ M`n[stirea Neam\ului, unde st[tu p`n[ ]n
aprilie 1887. Se-ncepur[ subscrip\ii pentru nefericitul poet, la care
contribuir[ cu mult av`nt tinerii =colari. O list[ fusese ]naintat[ de
Petre Liciu, viitorul mare actor, elev pe atunci la Liceul Na\ional din
Ia=i (115). Creang[ ar fi aruncat ideea de a se tip[ri foi\e de \igar[ cu
portretul lui Eminescu (234), de=i subscrip\iile erau foarte nepl[cute
poetului, care le socotea cer=etorie. Va fi ajutat Creang[ el ]nsu=i pe
Eminescu? Poate da, mai sigur ]ns[ nu. Fiindc[, prin firea lui de \[ran,
mereu v[it[re\, se va fi socotit el ]nsu=i un om s[rac, vrednic deopot-
riv[ de mila altora. }l durea numai starea prietenului =i socotea, ca

orice om de mentalitatea lui, c[ internarea este o ]nchisoare. Prietenii
din genera\ia mai t`n[r[, Vlahu\[, Mor\un, merser[ s[ vad[ pe Emines-
cu la m`n[stire. Se duse =i Creang[ cu Mor\un la ]nceputul lui februarie,
c`nd poetul se limpezise iar[=i la cap. Ninsese =i om[tul era de o palm[
domneasc[ de gros. Dis-de-diminea\[, pe la orele =ase =i jum[tate,
Creang[ privi din arhondaricul m`n[stirii un curcubeu ivit la r[s[rit, semn,
poate, pentru el de schimb[ri ]n bine (225). E de b[nuit c[ o supersti\ie
caracteristic[ bolnavilor cuprinsese sufletul povestitorului, fiindc[ de aci
]ncolo el pare a urm[ri de aproape starea lui Eminescu. Va fi avut credin\a
c[ dac[ poetul ]nvingea boala, oarecum asem[n[toare cu a lui, ar fi biruit-
o =i el.
Eminescu plec[ deocamdat[ la Boto=ani, la Harieta, =i Creang[
r[mase singur. Nemaicrez`nd ]n puterea apelor de la Sl[nic, =i mai
ales nemaic[p[t`nd bilet gratuit de b[i, ]ncepu s[ se trag[ c[tre lo-
curile copil[riei. Presim\ea c[ n-are s-o mai duc[ mult =i, cu instinc-
tul oamenilor simpli, voia s[ mai guste o dat[ din bucuriile vie\ii de
sat. Poate c[, s[tul de leacurile doctorilor mari, care nu =tiau s[ spun[
nimic, cuget[ s[ ]ntrebe ]n\elepciunea poporului. }n toamn[ se duse
pe la T`rgul-Neam\. Zicea cum c[ el nu mai are mult de tr[it =i mai
vrea s[ vad[ o dat[ locurile copil[riei =i neamurile. Pieptul ]i era um-
flat de h`rtii, =i de acolo scoase un exemplar din Pov[\uitor, singurul
pe care zicea c[-l mai are, =i-l d[rui =colii unde ]nv[\ase el ]mpreun[
cu Conta =i la vederea b[ncilor c[reia va fi l[cr[mat, scriind pe el:
+coalei primare de b[ie\i No. l pentru bibliotec[ (34). Ruda cu care
se-nvoia mai mult era cumintele =i acum b[tr`nul pop[ Gheorghe. Pe
acesta va fi c[utat s[-l ispiteasc[ asupra r[spunsurilor bisericii la groza-
vele ]ntreb[ri ale vie\ii =i mor\ii, ]ns[ p[rintele era om simplu, care nu
p[trundea astfel de probleme. Poate c[ acum, ]nc[p[\`n`ndu-se ]ntr-o
presim\ire rea, Creang[ voi s[ mearg[ =i la biserica din Humule=ti, unde-
l ]nv[\ase carte b[di\a Vasile, =i p[rintele Ioan.
« Mo=ule zise el c[tre p[rintele Gheorghe hai la Humule=ti,
s[ vedem pe p[rintele Teofan Foc=a!»
222 G. C[linescu
Popa era dus prin vecini, =i Creang[, umbl`nd pe la grinzi, pe unde-=i

v`r[ \[ranii bucoavnele, d[du de o carte =i deschiz`nd-o nimeri la
prohodul diaconilor. }l citi, pl`ng`nd =i suspin`nd, de la cap =i p`n[
la sf`r=it, ]ncredin\at c[ e un semn de sus.
« Ia, a=a a fost, mo=ule, scris zise el s[ mi-l citesc eu sin-
gur»... (234).
}n 2 septembrie, la Ia=i sau la Neam\, dup[ o var[ secetoas[, la
orele trei dup[ amiaz[, Creang[ v[zu pe cer la r[s[rit un alt curcubeu,
care-i d[du poate nou[ alinare (225). De la Eminescu auzi iar[=i =tiri
bune. }ns[ peste c`teva luni, prin februarie =i mai 1888, fu din nou
r[u. C[derile ]i erau grele, asemine cu moartea, =i dup[ aceea tru-
pul mai era mi=cat de convulsiuni.
B[di\[ Gheorghe drag[, =i preaiubite veri=oare Anet[ =i Elenu\[
scria el p[rintelui Creang[ ]n stil ]nl[crimat m[ aflu acum pu\in
mai bini=or, dar tot ]mi tremur[ carnea pe mine =i sunt trist =i descura-
jat din aceast[ pricin[. Din trebuin\a de a se ag[\a de ceva ]n via\[
devenise mai afectuos, =i pe Tinca o semna ca pe o nevast[ al[turi,
iar unchiului ]i zicea drag[ =i iar drag[ b[di\[ Gheorghe. Unchiul
se v[ieta =i el de boal[, =i cei doi se-mb[rb[tau unul pe altul =i se
jeluiau. S[ m[ crezi, Creang[ zicea popa c[ =i eu ]s bolnav,
dar pe nepot ]l ]ncuraja: Nu te da bolii, care ne persecut[ pas cu
pas! (68) Sunt trist =i descurajat, se c[ina Creang[, dar popii ]i da
inim[ =i-l sf[tuia s[ mearg[ la Sl[nic. Drum bun! +i nu te ]ndoi c`tu=i
de pu\in c[ ai s[ cape\i s[n[tate =i ai s[ vii de acolo voinic =i zdrav[n,
cum ]i tunul. Apele sunt foarte bune, locurile foarte frumoase =i ]ngr-
ijirea c`t se poate de bun[; doftori o mul\ime, cari =i ei vin la izvorul
t[m[duirilor, ca =i ceilal\i muritori; ai s[ ai cu cine te consulta. (70)
Se pare c[ din 1887, de c`nd ]=i luase r[mas bun de pe la locurile
copil[riei =i pl`nsese citindu-=i prohodul, Creang[ nu mai merse pe
la T`rgul-Neam\. Nici peste var[ nu se mai duse la Sl[nic, zic`nd c[
nu poate =i necer`nd la vreme nici bilet de b[i gratuite, f[r[ de care
nu-n\elegea s[ se urneasc[, de=i abecedarul lui sta s[ ias[ ]n cea de a
dou[zeci =i una edi\ie, fiind el totodat[ institutor cu patru grada\ii,
debitant de tutun =i proprietar asociat de tipografie. }n iarna lui 1888,

]ns[, Creang[ se porni iar la Bucure=ti ]mpreun[ cu tipograful I. S.
Ionescu, asociatul s[u. De bun[ seam[, plecase s[ se ]nt`lneasc[ cu
Constantin =i s[ mai vad[ un doctor pentru boala sa.
}n tren, Creang[, dup[ ce vorbi p`n[ la miezul nop\ii cu acea poft[
nesecat[, care ]i era proprie, v[z`nd c[ cel[lalt are gust de dormit,
]ncepu s[ c`nte pope=te, zic`nd c[-l apucase dorul de vremea c`nd era
diacon. C`nt[ slujba toat[, ]ncep`nd cu utreniile, toaca ]ntìa, slujba
de diminea\[ =i morm[i necontenit p`n[ la ziu[, ajung`nd la Buz[u =i
la prohodul cel mare, ]n vreme ce tovar[=ul horc[ia. Dar ]ntre c`nt[ri
Creang[ m`ncase puii frip\i =i b[use trei sticle cu vin ale tovar[=ului.
C`nd acesta, la ziu[, ]l ]ntreb[ cum putuse m`nca =i c`nta totodat[, el
r[spunse cu acea veselie care-l mai zguduia din c`nd ]n c`nd (107):
« Apoi, m[i b[iete, eu am f[cut trei treburi deodat[: am m`ncat,
am b[ut =i am =i c`ntat; stai de ascult[, c[ de acum ]ncep c`nt[rile
de la toaca 2-a, slujbele, leturghia, deniile, botezurile, nun\ile.»
La 3 decembrie 1888 b[di\a Ioan era ]n Bucure=ti, fiindc[ fratele
Zahei ]l ruga cu tot respectul sa pun[ o vorb[ bun[ pentru avansar-
ea cuiva de la oficiul po=tal din Ia=i. Din epistol[ reiese c[ Creang[
plecase la Bucure=ti =i cu Tinca lui, ca s[-i arate =i ei lumea (68).
Cu acest prilej, trecu prealabil pe la Junimea =i-l ]nt`lni pe Emi-
nescu, care se amestecase cu ni=te tineri la scoaterea unei gazete lit-
erare, F`nt`na Blanduziei, unde publica o traducere din Mark Twain;
C`nd ]ncepe trenul zborul, +i sco\`nd perforatorul
Vine-ndat[ conductorul Face-o gaur[-n bilet,
care trebui s[ plac[ lui Creang[, de va fi citit-o, fiindc[ era un fel de
Clopo\elul de la gar[ To\i ]n grab[ alergar[,
A dat semnul de pornire, To\i cu to\i ]ntr-o unire...
}n ultima vreme, pe d[r`m[turile Junimii =i oarecum ]n concu-
ren\[ cu ea, se ridicase la Ia=i o alt[ tinerime, mult mai pu\in talen-
tat[, care voia s[ duc[ mai departe tradi\ia salonului literar la Ia=i.
224 G. C[linescu
Tinerii erau obscuri, de=i ]nfl[c[ra\i =i one=ti, =i Creang[, ]mbiat de

ei, ca scriitor vestit, gust[ din pl[cerea de a sta ]n mijlocul unui cerc,
serios ca Maiorescu. Poate totodat[ mai c[uta o uitare a bolii sale.
Unii tineri se str`nseser[ ]n jurul doctrinarului socialist I. N[dejde,
al\ii, ]n 1888, ]n jurul lui N. Beldiceanu, =i el ilustritate provincial[.
F[ceau parte din cerc Eduard Gruber, t`n[r cu faima local[ de erudit
filozof, Artur Gorovei, Artur Stavri (care semna Coresi), Grigore Al-
exandrescu. Dup[ ce colaborase la revista lui N[dejde, ca un adev[rat
clasic care se are bine cu to\i, Creang[ nu refuz[ nici invitarea «Cer-
cului literar» (88, 33), =i ]n prim[vara lui 1888 p[=i ]n casa lui Bel-
diceanu, unde, a=ez`ndu-=i trupul gros pe ]ngusta canapea a od[ii,
citi fragmentul IV din Amintiri, spre ]nc`ntarea celor de fa\[, care
desigur nu se g`ndir[ s[ fac[ nici o critic[. Acum Creang[ nu mai
asculta sfaturile altora, ci d[dea el sfaturi. Dac[ un t`n[r ]i citea vreo
poezie ce nu-i pl[cea, el ]l spunea numaidec`t ]n pilde, sco\`nd snoa-
va cu sf`rìacul. Fiindc[ se tot auzea de scriitori noi, ca Vlahu\[,
Creang[ puse pe unul s[-i citeasc[ din acesta =i, f[c`nd pe criticul,
cum v[zuse el pe Maiorescu, =i totodat[ pe institutorul, ]ntreb[:
« Cum zice el acolea? Asta nu-i pe rom`ne=te. Ia mai cite=te o
dat[.»
T`n[rul ]i mai citea =i Creang[ repeta fraza m[sur`nd-o, fiindc[
unica lui con=tiin\[ artistic[ era aceea formal[ (88). Tinerii din cerc
]ncepur[ a-l c[uta =i prin bojdeuc[, atra=i de anecdotele lui =i de pove=tile
pornografice. Ei deschideau porti\a, coborau treptele =i o luau pe sub
cele dou[ r`nduri de copaci umbro=i ]nspre c[su\[, trec`nd printre nu-
meroasele or[t[nii ale gazdei. O armat[ de pisoi le ie=ea ]nainte. Ei
]ntrebau dac[ Creang[ e acas[, =i, dac[ acesta era ]n pridvorul lui, atun-
ci ocoleau pe din dos, pe dreapta, unde cerdacul avea o u=[, =i ap[r`nd
deodat[ buluc, strigau c`t ]i \inea gura, f[c`nd s[ urle Valea Pl`ngerii:
« Uraaa!... mo= Creang[!»
Apoi ]l ]mbulzeau cu ]ntreb[rile:
« Da ce mai faci? Ce mai dregi?... Cum mergi cu s[n[tatea?
Pe Creang[ ]l g[seau, se-n\elege, ]n c[me=oiul lui cu dungi albast-

re pus de-a dreptul pe piele, cu prostirea ]n jurul g`tului, pentru
culegerea sudorilor. +edea jos pe o saltea. }n jurul lui, ]mpr[=tiate,
erau mul\ime de h`rtii, ]nsemn[ri, caiete (6). }ntr-o zi ]l nimerir[
sc[rpin`ndu-se pe spate cu o lop[\ic[ de lemn crestat[ ad-hoc la v`rf
(33). Creang[ se ru=ina pu\in cu adev[rat de a fi g[sit ]n acest hal, de
fapt se pref[cea cu umilin\a lui ironic[ ]nn[scut[ c[ se ru=ineaz[:
« Iracu de mine! se speria el, m-a\i g[sit =i dumneavoastr[ a=a
ca pe un prost... c[ tot prost ]s eu de-acas[ de la mama din Humule=ti.
Nu puteam s[ m[ ]mbrac =i eu, vai de mine? Da, ian m[ rog pofti\i ]n
cas[ colea. S[ v[ aduc ni=te apu=oar[ rece. Ruxand[[[-i! Ruxand[[[-i!
Ian d[ fuguli\a =i ad[ ap[ rece. Pofti\i m[ rog ]n cas[.
Da las, mo= Creang[ ziceau tinerii c[ st[m bine =i-n cer-
dac.
}n cerdac? D-apoi ce s[ vede\i de acolea? Dealul Ciricului ]i
chel ca =i ]n palm[ la bunicul.
Da cu s[n[tatea cum mergi, mo= Creang[?» mai ]ntrebau.
Fa\a g[lbicioas[, obosit[ =i sl[biciunea trupului, care tremura, ]n
ciuda ]nf[\i=[rii de voinicie, r[spundeau.
« Mul\umesc, tot mai bine, zicea Creang[ ]mbl`nzind cu gluma
penibila curiozitate: stupesc ]n barb[ =i trag oghealul cu din\ii!» (6)
Alteori, Creang[ ]nsu=i, abia ie=it din grozavul atac, g[sea o u=urare
]n m[rturisirea glumea\[:
« D-apoi iar mi-a venit p`rdalnica de boal[!»
+i ]ncerca a sugera printr-o imagine ]nceputul atacului:
« Vezi a=a, ]mi vine o ame\eal[ la cap =i parc[-mi iese un fum pe
nas» (5).
}ncepu s[-i vin[ c`te dou[-trei le=inuri pe zi. Celor care ]l vedeau
p[ru cam buimac la minte, dar ]l g[sir[ mereu vesel =i grozav de gural-
iv. Veselia lui Creang[ era de data asta mai mult un efect euforic al
bolii ]ns[=i. Creang[ spunea musafirilor din via\a lui, scotea din sacul
cu minciuni, cu pove=ti corosive =i-=i prezenta m`\ele =i-ndeosebi pe
226 G. C[linescu
Suru, care s[rea pe cleamp[ =i deschidea u=a (6). El, care ]mbia pe
Eminescu s[ vin[ s[ vad[ Ciricul ]nz[pezit, se ar[ta ru=inat de bojdeuc[.
« Apoi din v[ile ieste mi-i ru=ine zicea el c[l[uzind p`n[ la
porti\[ pe musafir dac[ m-a vedea un om. Cine =tie ce-a zice: a
zice c[ sunt beat, sau cine =tie ce!»
El ]=i lua un r[mas bun plin de umor, dar =i de enigm[ dureroas[:
« Cu bine =i s[n[tate, =i de acum ]ntr-o mie de ani bej[nie!»
}ntr-o zi, Eduard Gruber, care se ocupa, spre dispre\ul lui Maiores-
cu, de o curiozitate a hiperesteziei f[r[ mult[ importan\[, numit[
audi\ie colorat[, =i voia s[ ]ntemeieze stilistica pe observa\ii psiholo-
gice experimentale, veni singur la bojdeuc[ =i suci, se vede, ]n toate chipu-
rile pe Creang[, care trebuie s[ se fi l[sat curios =i cam m`ndru pe so-
coteala psihologului, fiindc[ Gruber d[du apoi aceast[ sentin\[: c[
Creang[ este un puternic tip sensual =i auditiv; c`nd scrie el e foarte
emo\ionat, acum r`de singur, acum ]i vin l[cr[mile ]n ochi, face mi=c[ri
involuntare, transpir[ ne]ncetat =i respir[ greoi, ca =i cum ar merge re-
pede. C`nd scrie, parc[ aude fraza c[ i-o repet[ cineva la urechi, apoi
=terge, scrie =i iar =terge, p`n[ ce fixeaz[ cuvintele =i ]n\elesul frazei.
(5)
A=a mergeau lucrurile c`nd din Bucure=ti se auzir[ ve=ti rele. Em-
inescu ]nnebunise din nou =i fusese iar[=i internat. Creang[ se
fr[m`nta cu idio\ia lui ]n Ia=i, ]n vreme ce la Bucure=ti poetul med-
ita \eava metafizic[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. +i deodat[, la
mijlocul lui iunie, se auzi =tirea cea grozav[: Eminescu murise. Aceast[
veste trebui s[ zguduie sufletul bolnavului. Fu v[zut pl`ng`nd ca un
copil =i adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presim\irea mor\ii
se ]nnegri =i mai tare ]n inima lui. De acum el se g`ndi cu seriozitate
la stingere =i-ncepu s[-=i pun[ ]ntreb[ri asupra vie\ii viitoare. Ca di-
acon, nu prea se g`ndise la astfel de lucruri, luat de necazurile vie\ii,
=i nici seminarul nu avea obiceiul s[ r[scoleasc[ sufletul cu ni=te prob-
leme care nu trebuie popilor de \ar[. Cu o ad`nc[ =i calm[ smerenie
scrie el popii Gheorghe din T`rgul-Neam\, plec`ndu-se nu ca nepot,
ci ca fiu sufletesc (30): Oare nu-i p[cat de D-zeu s[ nu ne mai

vedem noi, a=a din c`nd ]n c`nd? Dac[ nu ne-om mai vedea c`t mai
tr[im, apoi... mor\i... D-zeu =tie! Ce zici? adev[rat s[ fie ori nu?
Ca \[ran, se ]mp[c[ desigur cur`nd cu ideea mor\ii =i-=i zise c[ nu
se c[dea s[-=i chinuiasc[ mintea cu ce nu putuse r[zbi omenirea
]ntreag[. Vesti doar, pe jum[tate trist, pe jum[tate glume\, prietenilor:
« De-acu nu-i mult p`n[ departe!» (6)
Pe la jum[tatea lunii decembrie tipograful Ionescu ]l g[si ascuns
]n bojdeuc[. Era cam bolnav =i avea iar gust de glum[. Dar era
]ncredin\at c[ va muri:
« Bre se c[i el tare ]mi pare r[u c[-s bolnav =i m[ tem
c-am s[ mor =i n-am s[ pot scrie anecdota cu mo=u Haralambi =i ]nc[
vreo dou[-trei ce le am ]n cap.» (106)
}n ziua de 31 decembrie 1889 institutorii solicitar[ lui Th. G. Ro-
setti, ministru de justi\ie =i ad-interim la instruc\ie, care se afla ]n
Ia=i, o audien\[ =i fur[ primi\i ]n Palatul administrativ. Va fi ie=it
Creang[ din curiozitate ]n ora= s[ mai afle ce se mai aude? Vremea
era ur`t[, a ploaie, =i z[pada ]ngreuia mersul. Povestitorul intr[ pe la
vremea pr`nzului (a=a cel pu\in pare mai probabil) ]n tutungeria lui
din strada Goliei 51, unde se afla frate-s[u Zahei (100). Era o pr[v[lie
]ntunecoas[ =i ur`t[, cu o mic[ od[i\[ ]n fund d`nd spre o curte murd-
ar[. Aci Creang[ se pr[bu=i deodat[, lovit de atac =i de apoplexie laola-
lt[, ori numai de cea din urm[. Se pare (amintirea contemporanilor
e ce\oas[) c[ trupul fu dus de frate la bojdeuc[. Unii =i-aduc aminte
c[ au ridicat mortul din |ic[u (5), altul ]l v[zu la biseric[, probabil a
cimitirului (108). Avea dou[ lum`n[ri la cap =i lumea ]l privea. Fa\a
]i era rumen[ =i gura ]ntredeschis[, ca pentru vorbire. Numai fl[c[rile
p`lpìtoare ale f[cliilor d[deau ochilor scufunda\i luciul ceros al
mor\ii. Fiind s[rb[toare, nu toat[ lumea =tiu de moartea povestitoru-
lui. Tipograful Ionescu =i Miron Pompiliu se ]ngrijesc de ]nmorm`ntare
(52), Zahei alearg[ =i el pe la cine =tie cine, =i p[rintele Gh. Ien[chescu
pretinde a fi avut el sarcina ]ngrop[rii (56). V. Pogor, care era primar,
d[du locul la cimitir. }n sf`r=it, se r[sp`ndi ]n prip[ o invita\ie, cu un
228 G. C[linescu
]nger =i o salcie, conceput[ ]n acest stil (52):
Ioan Creang[
Profesor ]n v`rst[ de 52 ani dup[ o lung[ suferin\[ a ]ncetat din

via\[ ]n ziua de 31 decembrie. }nmorm`ntarea va avea loc mar\i 2
ianuarie ora l precis la cimitirul Eternitatea unde se afl[ depuse
r[m[=i\ele lui. Fii [sic], frate =i surori roag[ pe to\i amicii, colegii =i
cunoscu\ii a asista la ]nmorm`ntare.
Nu asistar[ ]ns[ prea mul\i, fiindc[ invita\iile nu putur[ fi ]mp[r\ite

la vreme =i mai ales fiindc[ vremea era rea. Ploua de dou[ zile, z[pada
se topise =i deodat[ un ger umpluse uli\ele de ghe\u=. Lumea se te-
mea s[ ias[ pe strad[. Venir[ ]nv[\[torii, elevi =i studen\i =i t`n[rul
licen\iat N. Iorga, Artur Stavri, Ed. Gruber, A. C. Cuza =i al\ii,
bine]n\eles p[rintele Gh. Ien[chescu =i ceilal\i tovar[=i la manuale.
Sicriul era ]nconjurat de coroane, dintre care numai una din partea
unui junimist, anume N. Gane. Pe panglica coroanei lui Constantin
Creang[, bombastic, ca de obicei, se citi inscrip\ia: Voitorului meu
de bine scump prieten =i tat[. Se \inur[ obi=nuitele cuv`nt[ri.
B[tr`nul institutor Toma S[vescu vorbi cu o emo\iune foarte comu-
nicativ[ de via\a =i meritele r[posatului. Mai patetic fu Eduard Gru-
ber, care cuv`nt[ ]n numele cercului literar, ]n care zise c[ intrase
Creang[ de doi ani. Jalnic[ adunare vorbi el o dureroas[ dato-
rie, cea de pe urm[, ne adun[ azi pe to\i ]n fa\a morm`ntului unde ]n
cur`nd va odihni pentru vecie Ion Creang[, acest frunta= al literaturii
rom`ne. Nem`ngìatul fiu, rudele, prietenii =i tinerimea entuziast[
admiratoare a lui Creang[ ]=i simt acum inima zdrobit[ =i cugetarea
]nnourat[ ]n fa\a mu\eniei =i a neclintirei ]n care el zace, mu\enie =i
neclintire care ne face s[ ne ]ngrozim =i s[ ne podideasc[ lacr[mile,
pentru c[ nu mut =i nu neclintit a fost Creang[ ]n via\a lui.
Alt[ moarte se c[dea feciorului Smarandei =i al lui +tefan a Petrei,
care se r[t[cise dincoace de Siret, adus de c[ru\a lui mo= Luca. El trebuia
s[ fie purtat ]n c[ru\a cu boi, ]n port \[r[nesc, cu mìnile ]ncruci=ate,

bocit cre=tine=te de babe =i de multele lui rubedenii, t[mìat =i pro-
hodit de popii =i dasc[lii satului s[u, ]nmorm`ntat ]n ograda bisericii
pe l`ng[ care se jucase =i ]nv[\ase, pentru ca femeile s[ presare la
praznice t[mìe ]ntr-un h`rb pe groapa sa n[p[dit[ de ierburi =i s[ se
jeluiasc[ cu capul rezemat de str`mba cruce, ]n apropierea ruinoasei
cet[\i a Neam\ului, prin care seara trec domoale vitele, acolo de unde
se vede ]nce\o=at Ceahl[ul, =i Ozana se-aude clipocind. I-a fost dat alt-
fel.
C`nd groapa de clasa I de la Eternitatea se acoperi de p[m`nt,
rude =i prieteni scotocir[ prin bojdeuc[. C[pitanul Creang[ g[si pe un-
deva str`n=i destui bani, de vreme ce d[rui numaidec`t 9.000 de lei
pentru tip[rirea operei r[posatului. Pe fundul unei l[zi se afl[ o p[pu=[
]n chip de pop[, cu potcap ]n cap, pe care sta scris: Popa Sm`nt`n[
(5). Unul ]i culese fluierul. |iitoarea l[sat[ ]n bordei sc[p[ ]n sf`r=it de
terfeloagele care-i =edeau de at`ta vreme ]n g`t =i f[cu ]n fine cur[\enie.
Tr[i acolo =i se m[rit[ mai t`rziu cu un ins, devenind doamna Ecater-
ina Deliu (119). Ea nu =tiu niciodat[ pentru ce vine lumea ]ntr-un
bordei surpat, dar ]ntinse m`na pentru bac=i= =i muri de be\ie ]n 1912.
Bojdeuca r[mase dezolat[ pe marginea r`pei, copacii se uscar[, iar pe
dealul alt[dat[ gol ]ncepu =i r[sar[ o turm[ alb[ de c[su\e.
XIII. CREANG{ SCRIITOR POPORAL
C`nd se vorbe=te despre opera lui Creang[, se admir[ numaidec`t

limba lui, cu acest sub]n\eles c[ dac[ s-ar ]nl[tura lexicul dialectal,
totul ar r[m`ne uscat. Cu toate acestea, sunt culegeri folcloristice ]n
care pove=tile apar ca ni=te adev[rate muzee de limb[ fa\[ de sobri-
etatea relativ[ a vorbirii lui Creang[, =i totu=i, valoarea literar[ a aces-
tora e nul[. Dac[ un prozator ne uluie=te cu vocabularul lui regional,
atunci se obi=nuie=te ]ndat[ a se zice c[ a ap[rut un nou Creang[.
Limba, v[zut[ ca un adaos de frumuse\e, n-a f[cut ]ns[ niciodat[ o
oper[ cu adev[rat mare, =i nici ]n cazul de fa\[ ea nu explic[ nimic.
Multe din cuvintele mai neobi=nuite pe care le t[lm[cesc unii editori
sunt banalit[\i ]n\elese oriunde. A trebuit mult[ naivitate =i credin\a
nestr[mutat[ c[ limba lui Creang[ e de o spe\[ rar[ pentru ca cineva
s[ se lase orbit =i s[ l[mureasc[ ni=te vocabule obi=nuite ca: a se aciua,
a alinta, anapoda, ap[raie, a a\ipi, b`lbìt, a b[nui (a fi cu sup[rare),
b`rlog, bazaconie, b`zd`ganie, belea, bel=ug, berechet, beteag, bezme-
tec, a se bizui, boarfe, boia, a bolborosi, bondar, bucluc, buhai, buimac,
buluc, burangic, a bu=i, butuc, caier, a c[ina, cìnos, c[pi\[, a c[r[b[ni,
car`mb, catrafuse, catrin\[, c[z[tur[, cazma, ceapc`n, cief, chiabur,
chiag, a chicoti, a chiti, a chiui, ciolan, ciread[, ciud[, clac[, cocioab[,
cu\ita=, daraban[, a d`rdì, dihanie, dihonie, d`mb, drob, du=c[,
flecu=te\, frecu=, g`nsac, g[teje, g`za, gazd[, giamba=, gloab[, grijuliv,
grobian, haimana, hal, a hali, hambar, h`rc[, haina, holteiu, hursuz,
iarmaroc, a irosi, i\ari, javr[, jil\, jivin[, lunc[, mahmur, matahal[,
m`\[, mocnit, motan, n[s[lie, n[stru=nicie, n[t[r[u, ocol, ograd[, opai\,
a oplo=i, pacoste, p[pu=oiu, p[sat, pozn[, pr[p[denie, prisac[, pro\ap,
a purcede, racl[, din r[sputeri, sbor=it, a sc`nci, a se sclifosi, scofal[,
sfrijit, soroc, a =terpeli, stog, a struni, =ur[, tont, a tupila, vizuin[, z[ba-
v[, zdrav[n, zg`rcit, zgribulit =i altele. Unele ca a pa=li (despre care

Creang[ m[rturise=te: nu-l cunosc bine, dar pare c[-i fug), a =parli,
a hali, a furlua au ]nvederat colorit argotic. Este adev[rat c[ sunt ]n
opera povestitorului =i cuvinte dialectale (prea pu\ine), ]ndeosebi ter-
meni de industrie s[teasc[, =i c[ neologismele sunt cu ]ngrijire
]nl[turate, ]ns[, nu dup[ criterii eufonice, ci fiindc[ ra\iunea literar[
cere ca eroii \[rani s[ vorbeasc[ \[r[ne=te. Totu=i, Creang[, ]nrùrit
de ceea ce v[zuse la Junimea, ]=i f[cuse c[tre sf`r=itul vie\ii o estet-
ic[ fonetic[ ]n virtutea c[reia trecea prin sit[ toate cuvintele =i cioc[nea
toate sunetele. Efectele acestor teorii, pentru care n-avea ]ndeajuns[
p[trundere intelectual[, se v[d. }n vreme ce diaconul, amestec`nd cum
]i veneau la ]ndem`n[ neologismele =i cuvintele neao=e pentru a-=i ex-
prima ideile mai ]nalte, a=ternea pe h`rtie ]nt`mpin[ri c[tre consisto-
riu =i minister sprintene =i pline de sarcasm, autorul matur al nara\iunii
Mo= Ion Roat[ =i Unirea vorbe=te pe un ton de abecedar. Mai mult dec`t
varietate lexical[, este ]n opera lui Creang[ un accent. Chiar la citirea
mut[, urechea este m`ngìat[ de moliciunea sunetelor. Impresia aceasta
vine nu din melodia studiat[ a silabelor, ci din reprezentarea clar[ a
vie\ii \[r[ne=ti din Moldova. Sunt de ajuns c`teva indica\ii de pronun\ie,
pe ici, pe colo, c`te-un [... ra, c`te-un iaca, c`te-un valeu, pentru ca
sugestia accentului dialectal s[ se produc[ =i s[ dea p[rerea c[ totul e
citit cu fonetismul local. Transcrierea fonetic[ servil[ Creang[ o evit[,
=i pe drept cuv`nt, c[ci efectul ar fi caricatural.
Exagerarea valorii artistice a limbii lui Creang[ vine dintr-o iluzie
acustic[ formulat[ ]n regul[ estetic[. Sunt foneti=ti care cred c[ sonul
gol este expresiv, c[ o vocal[ e trist[ =i alta vesel[. }n liric[, problema
s-ar putea discuta, ]n proz[ ea este extravagant[. Proza se bizuie pe
reprezent[ri complexe de via\[, f[r[ de care cea mai suav[ orchestr[
de vocale r[m`ne lipsit[ de sens estetic. }n\elegerea ideal[ a textului
d[ valori de frumuse\e =i sunetelor. Bulicher, a cioc`rti, g`rne\, chiln[
sunt reuniuni de sonuri care nu spun nimic sim\ului estetic p`n[ ce nu
sunt p[r\i ale unei reprezent[ri: +-odat[ scoate bulicherul din teac[, ]l
d[ pe am`nariu =i ]ncepe a cioc`rti un g`rne\ de stejar din anul trecut
232 G. C[linescu
L-a t[iat el, cum l-a t[iat, apoi a ]nceput a cotrob[i prin chilna c[ru\ei
Acum, c`nd ghicim c[ bulicher ]nseamn[ c[su\[, g`rne\ par, chiln[
o parte a co=ului c[ru\ei, cuvintele ]ncep s[ sugereze =i acustic: buli-
cher d[ sonuri de fier h`jìt, a cioc`rti imit[ cioplirea surd[ a lemnului,
chiln[ scoate un uruit de lan\uri. Dar nici bul, nici cioc`r, nici g`r, nici
chil, ca sonuri goale, nu exprim[ nimic, c[ci bul intr[ ]n cuv`ntul bulg[re
cu ecouri surde, cioc`r, ]n cioc`rlan nu are nimic de-a face cu procesele
onomatopeice, g`r este ]n g`rl[ fluid, =i chil este ]n chilim p`slos. Sin-
gura impresie estetic[ ce iese din sonuri ]n r`ndurile citate este uimi-
rea de a auzi din gura cuiva un limbaj a=a de neprev[zut. Dar =i asta
face parte din reprezentarea propriu-zis[ a vie\ii. Pornind de la aceast[
iluzie acustic[, cutare editor se str[duie=te s[ statorniceasc[ un text
din care s[ nu fug[ nici un sunet autentic, ca nu cumva frumuse\ea
limbii s[ ias[ stricat[. El transcrie cu ]ngrijire b[zd[ganie =i p`clit,
de=i aceste forme, departe de a fi pl[cut sun[toare, trezesc ]n cea mai
mare parte dintre rom`ni, obi=nui\i cu limba autorilor clasici, un senti-
ment de nepl[cere =i chiar b[nuiala c[ ar fi la mijloc vreo gre=eal[ de
tipar.
A studia deosebit limba lui Creang[, ca o pricin[ esen\ial[ a emo\iei
artistice, este o eroare. Totu=i, o limb[ a lui Creang[, sau, mai bine
zis, a eroilor lui Creang[, exist[. O oper[ dramatic[ tr[ie=te prin con-
flict, prin structura sufleteasc[ a eroilor, ]ns[ limba este =i ea un ele-
ment al acestei structuri. Dac[ ]ndrept[m vorbirea lui Ca\avencu =i a
lui Pristanda, ace=ti eroi mor, c[ci limbajul e un mod al lor de ex-
isten\[. Limba lui Caragiale nu are ]n sine valoare estetic[, ci este
numai o modalitate de reprezentare. Acela=i fenomen se petrece ]n
opera lui Creang[, ]n bun[ parte dialogic[. A admira limba povestito-
rului ]n sine ]nseamn[ a afirma c[ ea trebuie s[ plac[ oricui ]n te-
meiul esteticii acustice. Dar nu e deloc dovedit c[ limba lui Creang[
e frumoas[, =i e chiar cu putin\[ ca vreunui nemoldovean accentul
dialectal s[-i produc[ oarecare irita\ie. Nimic nu sun[ muzical ]n:
« Gata, jup`ne Strul; numai s-ad[p iepu=oarele iestea».
Nici iepu=oare, nici iestea n-au o acustica mai estetic[. }ns[ cree-
az[ o atmosfer[. Nic[ieri limba nu e a artistului, ci a eroilor lui,

chiar c`nd Creang[ ]nsu=i vorbe=te. C[ci atunci c`nd autorul ]nsu=i
zice: +i cum era mo= Nichifor str[dalnic =i iute la trebile lui, r[pede
zv`rle ni=te co=olin[ ]n c[ru\[, a=terne deasupra o p[reche de pocl[zi,
]nham[ iepu=oarele, ]=i ia cojocul ]ntre umere =i biciul ]n m`n[ =i tiva,
b[iete!, el nu vorbe=te ca autor, ci ca povestitor, ca un om care st[
pe o lavi\[ ori pe o prisp[ =i poveste=te altora, fiind el ]nsu=i erou
subiectiv ]n nara\iunea obiectiv[. Nici Amintirile =i cu at`t mai pu\in
Pove=tile nu sunt opere propriu-zise de prozator, valabile ]n neat`rnare,
ci p[r\i narate dintr-o ]ntocmire dramatic[ cu un singur actor, mono-
logic[. Creang[ este aci povestitor de basme, aci actor de compuneri
ce intr[ ]n defini\ia veche a nuvelei. }ns[ povestea =i nuvela sunt
cu singura deosebire c[ cea dintì cuprinde element fabulos foarte
asem[n[toare ]ntre ele, =i am`ndou[ profund deosebite de roman: =i
de nuvela modern[, care e adesea un roman scurt. Romanul este rep-
rezentarea obiectiv[ a unei realit[\i, =i autorul lui, simboliz`nd putin\a
de observare a oric[rui individ, r[m`ne un factor exterior scrierii,
absent. Autorul unui roman nu exist[ ]n scrierea lui chiar c`nd aceasta
e autobiografic[, fiindc[ ]n particular noi nu c[ut[m dec`t univer-
salul. De aceea problema estetic[, stilistic[ este ]n roman f[r[
]nsemn[tate. Nuvela (fie fabuloas[, fie realistic[) este ]ns[ un specta-
col. Con\inutul ei universal e a=a de tipic, ]nc`t foarte adesea
ascult[torul ]l cunoa=te. Nuvela nu e ascultat[ pentru observa\ia ei,
ci pentru modalitatea spunerii. Ea e o arie care poate fi c`ntat[ mai
bine sau mai r[u. }n nuvel[ autorul este actor, =i fie c[ el are o mi=care
vizibil[, fie c[ e prezent numai ]n chipul de a conduce nara\iunea,
este urm[rit cu pasiune de ascult[tor. Halimaua =i Decameronul sunt
modelele genului nuvelistic. Dintr-o gre=it[ ]n\elegere artistic[, unii
izoleaz[ nuvela de ceremonia spunerii ei. }n Decameron sunt zece tineri
(b[rba\i =i femei) care povestesc pe r`nd, fiecare cu temperamentul
=i nota lor literar[, care se v[desc ]n alegerea nuvelei =i ]n conduce-
rea ei. Reuniunea zilnic[ a tinerilor, convorbirile preliminare, descri-
erea petrecerilor lor nu este indiferent[, deoarece povestitorii sunt
234 G. C[linescu
actorii acestei ceremonii, iar nuvelele nu ]nf[\i=eaz[ dec`t experien\a

=i modalitatea lor de comunicare. }n nuvel[ este adesea obiceiul,
printr-o tradi\ie oriental[, de a se face ]ntreruperi, de a se lega con-
vorbiri de comentariu ]ntre narator =i ascult[tor, ca spre a se atrage
aten\ia asupra caracterului dramatic al nuvelei. }n povestea
rom`neasc[ prezen\a povestitorului ca actor ]n mijlocul ascult[torilor
e simbolizat[ printr-un refren ca acesta: Dumnezeu s[ ne \ie, c[
cuv`ntul din poveste ]nainte mult mai este... Astfel st`nd lucrurile,
limba actorului care spune nu e indiferent[, ]ns[ ea n-are o valoare
intrinsec[, muzical[, ca ]n liric[, ci numai una documentar[. Limba
lui Creang[ este sufletul povestitorului, ]n m[sura ]n care =i acesta se
a=eaz[ ca vorbitor ]n mijlocul ascult[torilor, =i totodat[ sufletul eroilor
s[i. Nara\iunea are dou[ realit[\i concentrice: ]ntì pe aceea a poves-
titorului, care st`rne=te hazul =i mul\umirea prin chiar prezen\a lui,
cum se ]nt`mpl[ cu actorul =i cu oratorul, apoi pe aceea a lumii din
nara\iune. Aceste dou[ realit[\i nu se pot ]ns[ desface. O poveste ne-
spus[ de cineva e un scenariu de commedia dellarte nejucat. Limba
este modul de expresie al lui Creang[ =i al eroilor s[i, =i nu trebuie
niciodat[ considerat[ ca o frumuse\e pur formal[, fiindc[ atunci ar
deveni o simpl[ conven\ie stilistic[, f[r[ putere de reprezentare.
Dac[ limba nu se poate studia ca un ve=m`nt estetic, care, arun-
cat peste o materie ur`t[, ar ]nnobila-o, nici cuprinsul ]n sine nu
trebuie exaltat dup[ principiile prozei. Sunt unii care admir[ puterea
de a crea tipuri vii, crez`nd c[ aici st[ talentul de povestitor, darul
de observare =i de crea\ie =i alte asemenea. }ntruc`t prive=te Amintirile
=i Mo= Nichifor Co\cariul se poate vorbi oarecum de tipuri vii, dar ]n
sensul exterior al autenticit[\ii. Fiindc[ ce observa\ie p[trunz[toare
este ]n Amintiri? O mam[ de la \ar[ ]=i ceart[ copiii, un tat[ se-ntreab[
cu ce-o s[-=i \in[ b[ie\ii ]n =coli, copiii fac nebunii, un pop[ joac[ cu
poalele anteriului prinse ]n brù, toate acestea ]n mod mai mult an-
ecdotic, pe pu\ine pagini. }nt`mpl[rile par adev[rate, dar ele sunt
tipice. Nici +tefan a Petrei, nici Smaranda, nici Ionic[ nu tr[iesc ]n
ad`ncime, ]ntr-o dram[ nou[ a p[rin\ilor =i copiilor. Aceea=i materie,
povestit[ cu alt[ gesticula\ie, =i-ar pierde cu totul aerul viu. Aceasta

]n privin\a Amintirilor. Dar ]n pove=ti de ce observa\ie =i de ce crea\ie de
via\[ poate fi vorba? }n poveste totul e simbolic =i universal =i, dac[ vreo
contribu\ie creatoare se poate aduce, atunci ea este, a=a cum o g[sim la
Eminescu, numai ]n direc\ia fantasticului. }n poveste, Creang[ nu avea
ce s[ observe, iar ]n scrierile realistice vede ceea ce ar fi v[zut oricine
f[r[ vreun dar deosebit. Nu este nici o ad`ncime extraordinar[ ]n a-=i
aduce aminte c[ mama era ]n stare s[ toarc[-n furc[ =i s[-nv[\ mai de-
parte. Remarcabil[ este exactitatea vorbirii transcrise f[r[ alterare:
« A=a a fi, n-a fi a=a, zise mama, vreu s[-mi fac b[ietul pop[, ce
ai tu?»
A descoperi observa\ie =i crea\ie ]n povestea =i nuvela clasic[
]nseamn[ a ignora adev[rata structur[ a acestor spe\e literare. }n pov-
este =i nuvel[ nu se observ[, ci se demonstreaz[. Orice nara\iune se
desf[=oar[ pe o tem[ moral[, care este formulat[ limpede ori numai
sub]n\eleas[. Romeo =i Julieta de Da Porto ori de Bandello este demon-
strarea nenorocirilor la care poate duce ]nc[p[\`narea p[rin\ilor fa\[
de copiii ]ndr[gosti\i. Povestea lui Camaralzaman din O mie =i una de
nop\i, din care a ie=it Turandot de Carlo Gozzi este ilustrarea caprici-
ilor unor fete care abuzeaz[ de sl[biciunea p[rin\ilor =i de ]nfl[c[rarea
tinerilor. Toat[ arta povestitorului, scutit[ principial de orice observa\ie
nou[, st[ ]n pateticul ori umorul demonstra\iei, ]ntr-un mod propriu
de a t[ia respira\ia, de a am`na deznod[m`ntul, de a st`rni indigna-
rea etic[. E o art[ foarte apropiat[ de teatru =i de oratorie, aproape
inanalizabil[, =i se cheam[ darul de a povesti, =i nu are nimic de-a
face nici cu estetica limbii, nici cu observa\ia. Pove=tile lui Creang[,
aci adev[rate nuvele de tip vechi, aci nara\iuni fabuloase, sunt =i ele
dezvolt[ri ale unei observa\ii morale milenare. }n Soacra cu trei nu-
rori d[m de ve=nicul conflict ]ntre nor[ =i soacra care \ine mai mult
la fecior; Capra cu trei iezi este ilustrarea iubirii de mam[; D[nil[
Prepeleac dovede=te c[ prostul are noroc; Pungu\a cu doi bani d[
satisfac\ie mo=ilor care nu tr[iesc bine cu baba; Povestea porcului arat[
c[ pentru o mam[ =i cel mai pocit prunc e un F[t-Frumos; Fata babei
236 G. C[linescu
=i fata mo=neagului este vestita dram[ a copiilor vitregi; Povestea lui

Stan P[\itul cuprinde morala b[rba\ilor cu privire la femei; Ivan
Turbinc[ demonstreaz[ c[ moartea a fost l[sat[ de Dumnezeu cu so-
coteal[; Povestea lui Harap Alb e un chip de a dovedi c[ omul de soi
bun se v[de=te sub orice strai =i la orice v`rst[. Nici Amintirile nu ies
din aceast[ formul[ simpl[ a nuvelei. }n ele este simbolizat destinul
oric[rui copil: de-a face bucuria =i sup[rarea p[rin\ilor =i de a o lua =i
el pe-ncetul pe acela=i drum pe care l-au luat =i-l vor lua to\i. }n
Amintirile lui Creang[ nu este nimic individual, nimic cu caracter de
confesiune ori de jurnal care s[ configureze o complexitate sufleteasc[
nou[. Creang[ poveste=te copil[ria copilului universal.
A=a cum ]n liric[ exist[ momente pure, scutite de orice fabul[ =i
de orice no\iune, proza are =i ea variet[\i pure de epic[, f[r[ observa\ie
analitic[ =i f[r[ crea\ie inedit[. Scriitorul nu vede nimic nou =i nu
ad`nce=te, ci numai zice, cu un farmec misterios ca =i muzica unor
poe\i =i care trebuie determinat de la caz la caz. Bine]n\eles, asta nu
ne scoate din sfera realismului =i nici nu ]nseamn[ anularea determi-
na\iilor de timp =i spa\iu ]n care se exprim[ tipicul. E foarte ]ndoieln-
ic c[ junimi=tii =i-au dat seama numaidec`t de natura talentului lui
Creang[. Pe ei ]i ]nc`ntau corosivele =i hazul oral al povestitorului.
Analiz`nd azi Capra cu trei iezi, descoperim ]n ea procedeele lui La
Fontaine. Animalele sunt v[zute omene=te. }ns[ nu observa\ia este
esen\ialul, fiindc[ at`t c`t vorbe=te capra ca mam[ nu e deajuns, cu
tot pitorescul, spre a crea o dram[ a maternit[\ii. }n fond, avem de-a
face cu o comedie ]n care tot me=te=ugul este sublinierea cu mijloace
realistice a analogiei dintre lumea animal[ =i cea uman[. Animalele
nu sunt un simplu pretext pentru a zugr[vi via\a \[r[neasc[, ci ni=te
simboluri-caricaturi. Capra cea cu multe ugere =i cu glas beh[itor este
o caricatur[ oferit[ chiar de natur[, a mamei, iar lupul cu ochi tulbu-
ri =i din\i ascu\i\i este simbolizarea tipic[ a omului f[r[ nici un scru-
pul. Ca simpl[ transcriere a limbajului unei \[r[nci sup[rate, v[it[turile
caprei sunt de oarecare culoare: ca manifestare cvasi uman[ a unui
animal, ele sunt bufone. Beh[itura caprei r[sun[ laolalt[ cu jelania
\[r[ncii, d`nd un spectacol caricatural.

« Ia las c[ l-oiu ]nv[\a eu! Dac[ m[ vede c[-s o v[duv[ s[rman[
=i c-o cas[ de copii, apoi trebuie s[-=i bat[ joc de casa mea? =i pe voi
s[ v[ puie la pastram[? Nici o fapt[ f[r[ plat[... Tic[losul =i mango-
situl! }nc[ se r`njea la mine c`teodat[ =i-mi f[cea cu m[seaua... Apoi
doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am s[rit peste garduri nici-
odat[, de c`nd sunt. Ei, taci, cumetre, c[ te-oiu dobz[la eu! Cu mine
\i-ai pus boii ]n plug? Apoi \ine minte c[ ai s[-i sco\i f[r[ coarne!
Of! m[muc[, of! Mai bine taci =i las[-l ]n plata lui Dumnezeu!
C[ =tii c[ este o vorb[: Nici pe dracul s[-l vezi, da nici cruce s[-\i faci!
Ba nu, dragul mamei! C[ p`n[ la Dumnezeu, sfin\ii ]\i ieu suf-
letul. +-apoi \ine tu minte, copile, ce-\i spun eu: c[ de i-a mai da lui
nasul s[ mai miroase pe-aici, apoi las!»
Capra a devenit deci o masc[ de comedie, simboliz`nd tipul femi-
nin vorb[re\ =i v[it[re\. Mijlocul de caracterizare nu este analiza, ci
desf[=urarea dramatic[. Creang[ are ]nsu=iri de comediograf, =i dac[
ar fi scris piese de teatru cum pl[nuia, ar fi izbutit =i ]n acest gen.
Comedia tr[ie=te ]n bun[ parte dintr-o poft[ de vorb[ pe care au-
torul o comunic[ tuturor persoanelor. }n nara\iune, Creang[ ca pov-
estitor, joac[ pe r`nd toate personajele, c[ci pove=tile sunt aproape
]n totalitatea lor dialogice, vorbite. Mai niciodat[ scriitorul nu se pierde
]n descrip\ii =i ]n pure istorisiri. Soacra cu trei nurori e =i ea o come-
die, f[r[ elementul fabulistic al animalului simbol caricatural. Soacra
a c[p[tat dealtfel ]n popor renumele unei caricaturi. C`nd Creang[
poveste=te, compunerea este bine scris[, dar nu extraordinar[, c`nd
]ns[ eroii ]ncep s[ vorbeasc[, atunci gesticula\ia =i cuvintele lor ating
culmea tipicului. Soacra ]nf[ptuie=te ]n vorbirea ei perfec\iunea
malignit[\ii socerale, =i peste aceast[ expresie nu se mai poate trece:
« Iat[ ce-am g`ndit eu, noro, c[ po\i lucra nop\ile. Piua-i ]n
c[soaia de al[ture, fusele ]n oboroc sub pat, iar furca dup[ horn. C`nd
te-i s[tura de strujit pene, vei pisa malai; =i c`nd a veni b[rbatu-t[u
de la drum, vom face plachie cu costi\e de porc de cele afumate, din
pod, =i, Doamne, bine vom m`nca! Acum deodat[, p`n[ te-i mai odih-
238 G. C[linescu
ni, ie furca ]n brù =i p`n[ m`ni diminea\[ s[ g[te=ti fuioarele aceste

de tors, penele de strujit =i malaiul de pisat. Eu m[ las pu\in, c[ mi-a
trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastr[. Dar tu s[ =tii c[ eu dorm
iepure=te; =i pe l`ng[ i=ti doi ochi, mai am unul la ceaf[, care =ede
purure deschis =i cu care v[d =i noaptea =i ziua tot ce se face prin
cas[. Ai ]n\eles ce \i-am spus?
Da, m[muc[. Numai ceva de m`ncare
De m`ncare? O ceap[, un usturoiu =i-o bucat[ de m[m[lig[ rece
din poli\[ sunt destul pentru o nevast[ t`n[r[ ca tine... Lapte, br`nz[,
unt =i ou[ de-am pute sclipui s[ ducem ]n t`rg, ca s[ facem ceva parale;
c[ci casa s-a mai ]ngreuiat cu un m`ncau, =i eu nu vreau s[-mi pierd
com`ndul.»
Cine nu se las[ ]n=elat de deosebirea de medii nu poate s[ nu ob-
serve ]nrudirea artei lui Creang[ cu aceea a lui Caragiale. Am`ndoi
caracterizeaz[ dialogic =i au un umor verbal pe care-l comunic[ per-
sonajelor. Am`ndoi pun ]n gura eroilor vocabulare originale unul
\[r[nesc, altul or[=enesc semidoct. Aceste vocabulare n-au nici o im-
portan\[ estetic[ ]n sine, ci numai una de caracterizare. Vorbirea de-
scrie mi=c[rile interioare. Doamne, bine vom m`nca! al babei este
foarte pu\in o expresie frumoas[, ci un mod tipic =i comic de exteriori-
zare a zg`rceniei, care sun[ mutatis mutandis ca Ce=ti copil? sau Que
diable allait-il faire dans cette galère? Ca =i Caragiale, Creang[ alternea-
z[ dialogul cu p[r\i ale sale, care nu sunt simple comunic[ri de fapte,
ci un monolog al autorului, bizuindu-se pe acela=i umor al cuv`ntului
tipic. Aceast[ parte, lipsit[ de obiectivitate, ]n care autorul-actor co-
menteaz[ dialogul, trebuie nu citit[, ci reprezentat[ scenic. Ea este core-
spondentul monologului caragialesc sau al corului antic, care urm[re=te
gesturile eroilor, judec`ndu-le. Comentarea faptelor nurorilor e f[cut[
cu comic[ du=m[nie fa\a de soacr[:
Se ]nduplecar[ =i cele dou[, intrar[ cu toatele ]n cas[, luar[ pe
bab[ de p[r =-o izbir[ cu capul de p[re\i, p`n[ i-l dogir[. Apoi cea
mai t`n[r[, fiind mai =uguba\[ dec`t cele dou[, tr`nte=te baba ]n mi-
jlocul cas[i =-o fr[m`nt[ cu picioarele, =-o ghigose=te ca pe d`nsa;
apoi ]i scoate limba afar[, i-o str[punge cu acul =i i-o presur[ cu sare
=i cu piperiul, a=a c[ limba ]ndat[ se umfl[ =i soacra nu mai putu zice
nici c`rc! +i slab[ =i st`lcit[ cum era, c[zu la pat bolnav[ de moarte.
Apoi nurorile, dup[ sf[tuirea celei cu pricina, a=ezar[ baba ]ntr-un
a=ternut curat, ca s[-=i mai aduc[ aminte de c`nd era mireas[; =i dup[
aceea ]ncepur[ a scoate din lada babei valuri de p`nz[, a-=i da ghiont
una alteia =i a vorbi despre st`rlici, toiag, n[s[lie, poduri, paraua din
m`na mortului, despre g[inile ori oaia de dat peste groap[, despre
strigoi =i c`te alte n[zdr[v[nii ]nfior[toare; ]nc`t numai aceste erau
deajuns, [ba =i de ]ntrecut] s-o v`re ]n groap[ pe biata bab[.
Iaca fericirea visat[ de mai ]nainte, cum s-a ]mplinit!
D[nil[ Prepeleac se poate juca aproape ]n ]ntregime. Intona\ia cu-
vintelor, gestul ghicit cu care eroul le spune, acestea sunt totul:
« Prietene, zise D[nil[, nu mi-i da capra ceea, s[-\i dau carul
ista?
Apoi... d[... capra mea nu-i de cele s[ritoare, =i-i bun[ de lapte.
Ce mai la deal, la vale; bun[, nebun[, na-\i carul =i d[-mi-o[...]
Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra =tiu ]ncaltea c[ bine l-am
boit[].
De-a= ajunge mai degrab[ ]n t`rg, zise Prepeleac, s[ scap de
rìa asta[]
Bun ]nt`lni=ul, om bun! zise D[nil[.
Cu bine s[ dea Dumnezeu!
Nu vrei s[ facem schimb? s[-\i dau capra asta =i s[-mi dai g`sca?
N-ai nimerit-o, c[ nu-i g`sc[, ci-i g`nsac; l-am cump[rat de
s[m`n\[.
Da, d[-mi-l, d[-mi-l! c[-\i dau =i eu o s[m`n\[ bun[...
De, mi-i da ceva adaos, poate s[ \i-l dau; iar[ de nu, norocul
g`=telor de-acas[; c[ are s[ fac[ un otrocol prin ele, de s-a duce vest-
ea![]
Na! c-am sc[pat de dracul, =i-am dat peste tat[-s[u: aista m[
asurze=te. Las c[ te-nsor eu =i pe tine acu=, [m[i bucluca=ule] []
Na-\i-o fr`nt[, c[ \i-am dres-o! Dintr-o p[reche de boi [de-a
240 G. C[linescu
mai mare dragul s[ te ui\i la ei], am r[mas c-o pung[ goal[. M[i, m[i,
m[i, m[i! Doar =tiu c[ nu mi-i acum ]ntì[a=i dat[], s[ merg la drum;
dar parc[ dracul mi-a luat min\ile.»
Cea mai original[ manier[ de a trata fabulosul se dezv[luie ]n Pov-
estea lui Stan P[\itul. Desf[=urarea scenic[ este p[strat[ aproape pes-
tetot, dar cu o not[ neprev[zut[. Fantasticul e tratat realistic, cu mult[
culoare local[ \[r[neasc[. Dracul, pref[cut ]n copil, se ]nf[\i=eaz[ la
poarta lui Stan =i dup[ aceasta urmeaz[ apoi un dialog ce pare rupt
din via\a zilnic[:
|ib[! Hormuz; na! Balan; nea! Zurzan: da\i-v[ ]n l[turi [co-
tarle]!... Da de unde e=ti tu, m[i \ic[? =i ce cau\i pe-aici, spaima
cìnilor!
De unde s[ fiu, b[dic[? Ia sunt =i eu un b[iet s[rman, din toat[
lumea, f[r[ tat[ =i mam[, =i vreu s[ ]ntru la st[p`n.
S[ ]ntri la st[p`n? D-apoi tu nici de p[scut g`=tele nu e=ti bun...
Cam de c`\i ani [i fi tu?
Ia poate s[ am vreo treisprezece ani.
Ce spui tu, m[i?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis c[ vrabia-i tot
puiu dar [numai] dracul o =tie de c`nd ]i... Eu de-abia \i-a= fi dat =epte,
mult opt ani. Dar ce, Doamne iart[-m[; pesemne c[ =i straiele aces-
tea pocite fac s[ ar[\i a=a de sfrijit =i ]nchircit. Am mai v[zut d[un[zi
]mbl`nd pe-aci prin sat un ciofligar de-alde tine, dar acela era oleac[
mai chipos =i altfel ]mbr[cat! etc.
Dialogul e plin de autenticitate, ]ns[ f[r[ ad`ncimea nuvelistic[ el
n-ar fi putut constitui o observa\ie. Efectul literar vine din originala
al[turare a miraculosului cu cea mai specific[ realitate, =i e din c`mpul
comicului. Eroii sunt ]n ]n\elesul bun literar, vulgari. Dumnezeu, sfin\ii,
zmeii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele vorbesc ca ni=te fiin\e ce =i-au uitat
cuviin\a rangului, d`ndu-=i pe fa\[ ingenuitatea sufleteasc[. Graiul
lor e humule=tean, dar nu pentru aceasta sunt valoroase pove=tile,
nu pentru c[, dup[ cum socotesc unii, acel grai ar fi fost ridicat la
poten\a artistic[, ci fiindc[ oric`nd contrastul dintre starea social[ =i
vorbire este frumos ]n sensul bufon al comediei. Creang[ nu e deloc

poet (cum e, de pild[, ]n basm Eminescu), ci un mare histrion, ca =i
Caragiale. P`n[ =i \[ranul simte nevoia de a se ridica ]n poveste deas-
upra concretului =i istoricului =i de a sublima realitatea. Tot ce ]n ge-
nere e transcendent ]n poveste la Creang[ e readus pe p[m`nt =i
mic=orat. S[ arunc[m ochii prin povestea Ivan Turbinc[ =i s[ extragem
c`teva fragmente de convorbire:
«...hai s[ ne gr[bim, ori s[ ne d[m ]ntr-o parte; nu cumva osta=ul
cela s[ aib[ h[r\ag =i s[ ni g[sim beleaua cu d`nsul. +tii c-am mai
m`ncat eu o dat[ de la unul ca acesta o chelf[neal[.»
« Ei, Ivane, doar te-ai s[turat acum de umblat prin lume dup[
crancal`curi?»
Limbajul acesta e pitoresc de bun[ seam[, dar f[r[ un substrat fan-
tastic sau realistic n-ar ]nsemna mare lucru. C`nd ]ns[ afl[m c[ sf`ntul
Petre =i Dumnezeu ]n=i=i vorbesc a=a de colorat, atunci efectul e de o
]nalt[ bufonerie. Amestecul acesta de fabulos =i \[r[nie, de ireal =i re-
alism ]n sisteme dramatice ]n care to\i eroii aproape numai vorbesc,
iar partea narativ[ este un monolog al autorului face tot farmecul
pove=tilor. Limba, observa\ia, caracterizarea persoanelor, toate elemente-
le luate ]n parte sunt valoroase dar insuficiente. Laolalt[ ]ns[, ele con-
lucreaz[. Iat[, de pild[, Povestea porcului. Suntem ]n deplin sat arhaic.
Un mo= =i-o bab[ au g[sit un purcel =i-l cresc ]n lips[ de alt prunc.
Mo=ul afl[ ]n cur`nd de un edict imperial =i-l comunic[ babei cum i-ar
da o =tire de la vornicia satului sau din t`rg de la Neam\.
« Ei, mo=nege, ce mai =tii de pe la t`rg?
Ce s[ =tiu, m[i bab[? Ia nu prea bune ve=ti; ]mp[ratul vrea
s[-=i m[rite fata.
+i asta-i veste rea, mo=nege?
D-apoi ]ng[duie=te pu\in, m[i bab[, c[ nu-i numai at`ta; c[ de
ce-am auzit eu, mi s-a suit p[rul ]n v`rful capului. +i c`nd \i-oiu spune
p`n[ la sf`r=it, cred c[ \i s-a ]ncr`ncina =i \ie carnea pe tine.
Dar de ce, mo=nege? Vai de mine!
242 G. C[linescu
D-apoi iaca de ce, m[i bab[, ascult[: ]mp[ratul a dat de =tire,

prin crainicii s[i, ]n toat[ lumea: c[ [ori]cine s-a afla s[-i fac[, de la
casa aceluia =i p`n[ la cur\ile ]mp[r[te=ti, un pod de aur, pardosit cu
pietre scumpe, =i feliu de feliu de copaci, pe de o parte =i pe de alta,
=i ]n copaci s[ c`nte tot felul de paseri, care nu se mai afl[ pe lumea
asta, aceluia ]i d[ fata; ba cic[-i mai d[ =i jum[tate din ]mp[r[\ia lui.
Iar[ cine s-a bizui s[ vie ca s-o cear[ de nevast[, =i n-a izbuti s[ fac[
podul, a=a cum \i-am spus, aceluia pe loc ]i =i taie capul. +i cic[, p`n[
acum, o mul\ime de feciori de crai =i de ]mp[ra\i, cine mai =tie de pe
unde, au venit, =i nici unul din ei n-a f[cut nici o isprav[; =i ]mp[ratul,
dup[ cum s-a hot[r`t, pe to\i i-a t[iat, f[r[ cru\are, de le pl`nge lu-
mea de mil[! Apoi, m[i bab[, [ce zici?] bune ve=ti sunt acestea? Ba =i
]mp[ratul cic[ s-a boln[vit de sup[rare!
Of, mo=nege, of! boala ]mp[ra\ilor e ca s[n[tatea noastr[! Nu-
mai despre fe\ii de ]mp[rat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine,
c[ mare jale =i alean or fi mai duc`nd mamele lor pentru d`n=ii! Mai
bine c[ al nostru nu poate vorbi =i nu-l duce capul [ca pe al\ii] la
at`tea iznoave.
Bune-s =i aceste, mai bab[; da bun[ ar fi =i aceea c`nd ar avea
cineva un fecior care s[ fac[ podul =i s[ ieie pe fata ]mp[ratului, c[ =tiu
c-ar ]nc[leca pe nevoie =i, Doamne! mare slav[ ar mai dob`ndi ]n lume.»
A=a vorbesc mo=ul =i baba, =i vorbirea lor e plin[ de farmec dia-
lectal prin autenticitate, de=i ]n acest chip n-ar dep[=i interesul
de=teptat de orice stenogram[. Lucrul curios este c[ ace=ti \[rani de
c[tun uitat prin mun\i pomenesc de ]mp[r[\ie cu familiaritate, ca =i
c`nd ea ar fi pe aceea=i linie de existen\[. }n povestea lui Creang[ nu
exist[ cultural dec`t o singur[ clas[ social[, aceea \[r[neasc[, =i lu-
mea ]ntreag[ nu e dec`t o sporire a dimensiunilor r`nduielii din sat.
Nu astfel este povestea ]n genere. }n dorin\a de a-=i reprezenta lu-
mile necunoscute, povestitorul obi=nuit n[scoce=te str[luciri =i cere-
monii fabuloase. }n Povestea porcului mo=ul nu socote=te deloc neb-
un[ ideea ca el, \[ran, s[-=i trimit[ feciorul, dac[ l-ar avea, ]n pe\it la
]mp[rat. +i c`nd porcul, care era un t`n[r vr[jit, deschide gura =i
]ndeamn[ pe b[tr`n s[ mearg[ la ]mp[rat, mo=ul nu se sperie de

]nt`mplare, ci doar se-ntreab[ cu oarecare temere:
« D-apoi ai s[-l po\i face, dragul tatei?»
Dup[ foarte pu\in[ codire, b[tr`nul se g[te=te =i pleac[ la curtea
]mp[r[teasc[, ]n t`rg. Cum este aceast[ curte, tot a=a de aproape de
locul casei mo=ilor, ca T`rgul-Neam\ de Humule=ti, povestitorul nu
spune, fiindc[ nu-=i poate ]nchipui nimic peste starea \[r[neasc[.
Str[jerii vorbesc ca ni=te p`ndari de vie:
« Dumneta, mo=ule, cum vedem noi, cau\i pricin[, ziua-meaza
mare, cu lum`narea.»
Mo=neagul, f[r[ nici un fel de spaim[ de autoritate, r[spunde
\an\o=:
« D-apoi asta nu v[ prive=te pe d-voastre; ia mai bine p[zi\i-v[
gura =i da\i de =tire ]mp[ratului c-am venit noi...»
}mp[ratul, la r`ndu-i, se m`nie c`nd vede pe b[tr`n cu purcelul,
ca cel mai de r`nd dintre oameni:
« Da bine, mo=nege, c`nd ai venit ]n cela r`nd, parc[ erai ]n
toat[ mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dup[ tine?
+i cine te-a pus ]n cale s[ m[ iei, tocmai pe mine, ]n b[taie de joc?»
Dat afar[ ]n chipul cel mai verde cu ia-\i porcul de-aici =i ie=i
afar[, mo=ul r[spunde ]n\epat:
« Milostiv este Cel-de-sus, m[ria-voastr[. Iar[ dac[ s-a ]nt`mpla,
s[ nu b[nui\i, puternice ]mp[rate dup[ dorin\a lumin[rii-voast-
re, apoi atunci s[ ne trimete\i copila acas[.»
Ceva asem[n[tor se petrece ]n Istoria lui Aladin din O mie =i una
de nop\i (care pare s[ fie izvorul ]ndep[rtat al acestei pove=ti). Ala-
din, fiul unui croitor, ]=i trimite mama ]n pe\it la sultan. Fastul cur\ii
este ]nf[\i=at cu ]ntreg sentimentul deosebirii de clase. Femeia din
popor p[truns[ de maiestatea ]mp[ratului vine de c`teva ori ]n divan
f[r[ a ]ndr[zni s[ deschid[ gura, apoi vorbe=te cu o stilizare ceremo-
nioas[ care dezv[luie tot sentimentul nimicniciei ei:
« Monarh mai presus de to\i monarhii lumii... ]nainte de a v[di
maiest[\ii-voastre pricina extraordinar[ =i aproape de necrezut care
244 G. C[linescu
m[ face s[ m[ ]nf[\i=ez ]naintea tronului sublim, o rog s[-mi ierte

]ndr[zneala, ca s[ nu zic neobr[zarea cererii pe care am s[ i-o fac: ea
este a=a de neobi=nuit[, ]nc`t tremur =i mi-e ru=ine s-o ]naintez sult-
anului meu.»
Se ]n\elege c[ =i sultanul se poart[ fa\[ de femeie cu toat[ cuviin\a.
C`nd purcelul-fecior de ]mp[rat din povestea lui Creang[ face minu-
nea de a zidi palatul, ]mp[ratul se sperie =i d[ fata. Povestitorul nu
poate s[ descrie str[lucirea arhitectonic[, totul reduc`ndu-se la nota
simplist[ c[ palatul era plin de toate bun[t[\ile de pe lume. Dim-
potriv[, sultanul din O mie =i una de nop\i e ]nc`ntat, =i palatul e de-
scris cu un mare sim\ al somptuozit[\ii feerice. Sultanul e un estet
fin, care se extaziaz[ ]n fa\a pietrelor pre\ioase d[ruite de Aladin: Ah!
ce frumuse\e! Ce bog[\ie! De=i fiu de croitor, Aladin are sim\ul mare-
lui lux. Mireasa lui e ]nconjurat[ de o sut[ de sclave, ]mbr[cate m[re\,
]nso\it[ de ceau=i, de eunuci negri pe dou[ r`nduri, dus[ ]n sunet de
instrumente. +i, ca unei adev[rate fete de ]mp[rat, i se hot[r[=te o via\[
de festinuri ]n mari saloane, luminate de mii de lum`n[ri. Mireasa por-
cului ]ncepe dimpotriv[ o via\[ cu nimic deosebit[ de a unei fete de
\[ran. Ea se apuc[ pe dat[ de gospod[rie. Palatul e o cas[ cu sob[,
]n care sob[ femeia arunc[ pielea de porc pe care b[rbatul o l[sa peste
noapte. Cu mare greutate, t`n[ra femeie, p[r[sit[ de b[rbat =i pedep-
sit[ s[ nu poat[ na=te f[r[ dezlegare de la el, ]l g[se=te undeva de-
parte. F[t-Frumos are =i aici obiceiuri \[r[ne=ti: el bea ]nainte de culcare
c`te-o cup[ cu lapte dulce. Vr[jitoarea care-l p[ze=te are toate atrib-
utele unei babe rele de sat. Ea e o h`rc[, o hoanghin[.
Fata babei =i fata mo=neagului are o tem[ ]n linii generale asem[n[-
toare cu cea din Les fées =i din Cendrillon de Ch. Perrault. Deosebirea
de nivel social este izbitoare. Cendrillon este pus[ la treburi grele,
dar ]ntr-o cas[ de gentilom. Od[ile surorilor au parchet, oglinzi mari.
La mas[ este vesel[ complicat[, pe care trebuie s-o spele fata orop-
sit[. Fetei cumin\i din Les fées z`na nu-i cere dec`t treaba u=oar[ de
a-i da de b[ut din ulcior. Singura priva\iune a Cenu=[resei este de a
nu se putea ]mbr[ca frumos =i merge la bal. Fata babei din povestea
lui Creang[ e doar lene=[ =i se duce la =ez[toare, f[r[ nici o alt[ bu-
curie. }n schimb, fata mo=ului face ni=te munci de \[ranc[ de munte.
Din bog[\ia tabloului etnografic, din \[r[nia dialogului, din naiva idee
de bog[\ie a fetei harnice iese tot umorul pove=tii. Fata babei e slut[,
\`fnoas[ =i s-alint[ ca cioara-n la\ Ea e sora cea de scoar\[.
Fata mo=ului munce=te de nu-=i mai str`nge picioarele. Ea e piatr[
de moar[ ]n cas[, iar sor[-sa, busuioc de pus la icoane. Fata babei
este g[tit[ duminica de parc-a lins-o vi\eii. Gura babei umbl[ cum
umbl[ meli\a. Mo=neagul este un gur[-casc[, se uit[ ]n coarnele
ei. }n casa lui a apucat a c`nta g[ina, fiindc[ dac[ ]ndr[zne=te s[
se ]ntreac[ cu dedeochiul, baba =i fata ei ]l umple de bogdaprosti.
Factorii miraculo=i se ]nf[\i=eaz[ fetei harnice gonite de acas[ ]n chip
de munci grele, resping[toare. O c[\ea bolnav[ cere s[ fie ]ngrijit[,
un p[r se roag[ s[ fie cur[\at de usc[turi, o f`nt`n[ vrea s[ fie r`nit[,
un cuptor strig[ s[ fie lipit, Sf`nta Duminec[ o pune s[ dea de m`ncare
la felurite jivine. R[splata este =i ea dintre cele mai modeste, ]n nep-
otrivire cu at`ta mi=care de for\e supranaturale. Cuptorul ]i d[ ali-
venci, f`nt`na ]i d[ ap[ =i dou[ pahare de argint, p[rul ]i d[ pere,
c[\elu=a ]i d[ o salb[ de galbeni (cum are orice fat[ mai cu stare de
la \ar[,) =i Sf`nta Duminec[ o lad[ (cea mai pre\ioas[), din care ies
cirezi de vite =i turme de oi (cam ce are un \[ran chiabur de munte).
Ca ]ncheiere, fata mo=ului se m[rit[ cu un om bun =i harnic,
nesc[p`nd, prin urmare, nici acum de trebi.
Nici Stan, din Povestea lui Stan P[\itul, nu se ajut[ mai bine cu
dracul. Savuros este tocmai amestecul de miraculos =i de rural. Pov-
estitorul nu poate s[-=i ]nchipuie o lume mai complicat[ dec`t aceea
din Humule=ti, dar pe aceasta o ]nf[\i=eaz[, ]n chip original pentru o
poveste, cu mijloace de nuvel[ modern[. Gesturile, vorbele eroilor
sunt urm[rite =i notate cu exactitate. Stan se scoal[ de noapte, face
m[m[lig[ ]mbr`nzit[ =i ce-a mai dat D-zeu, pune m`ncarea ]n traist[,
]njug[ boii la car, zice Doamne-ajut[, =i se duce la p[dure s[-=i aduc[
un car de lemne. Alt[ dat[ luase ceaunul de pe foc, s[ mestece
m[m[lig[. Sunt c`teva mi=c[ri elementare, dar caracteristice pentru
246 G. C[linescu
via\a de \ar[, =i mai ales un aer de lini=te fabuloas[. La iad Scarao-

schi vorbe=te ca orice bab[ din sat:
« Ei bine, zm`rdoare uricioas[ ce e=ti, de m`ncat, ai m`ncat
bo\ul cel de m[m[lig[, dar ce-a zis omul acela c`nd a pus m[m[liga
acolo pe te=itur[ [ai tu la =tiin\[]?
Ba de asta nu =tiu nimica, st[p`ne [].
A=a? }n loc s[-\i dai osteneala ca s[ afli p`n[ =i g`ndul oame-
nilor, nu =tii nici m[car ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu s[ am n[dejde
]n voi? Ei las c[-\i g[sesc eu acu= leacul! Te-i ]nv[\a tu minte de alt[
dat[»...
Chiric[, dracul, ]=i pune ]n g`nd s[ ]nsoare pe Stan, =i acesta joac[
la hor[ cu c`teva fete. Povestitorul nu se mul\ume=te numai cu nara-
rea faptelor, ci le d[ o explica\ie dramatic[. Stan pune la contribu\ie
toate mijloacele verbale ale locului pentru a-=i exprima tulburarea
erotic[:
« Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi te-
au scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i
hazulie =i m-a f[rm[cat deacum. »
Sau:
« Ei, st[p`ne, cum v[d eu nici de asta nu te-ai da ]n l[turi; a=a-i
ca \i-a c[zut tronc la inim[?
Mai a=a, m[i Chiric[!»
Este aici toat[ pudoarea =i moliciunea la fapt[ a \[ranului. Apoi
urmeaz[ scena plin[ de culoare a intimit[\ii erotice:
Atunci bucuria lui Ipate! }ncepe a se \ine dup[ fat[ ca scaiul de
oaie. +i unde nu \i-o ]n=fac[ pe sus =i se ieu ei ba din t`lcuri, ba din
cimilituri, ba din p[c[lit, ba din una, ba din alta, =i, de colè p`n[
colea, =i-au pl[cut unul altuia.
O bab[ care face pe mijlocitoarea vorbe=te lui Stan c`nd acesta,
d`ndu-se drept altul, ]i cere s[-i ]nlesneasc[ ]nt`lnirea cu propria lui
nevast[, ]n cuvinte mieroase, de-o remarcabil[ not[ realist[:
« Om bun, m`nca-te-ar puricii s[ te m[n`nce!... Eu =tiu ce vra
s[ zic[ durerea de inim[, bat-o p`rdalnica s-o bat[!... Nu =tiu, z[u,
cum a sta =i asta; ]mi plesne=te obrazul de ru=ine, c`nd g`ndesc, cum
am s[ m[ ]nf[\o=ez ]naintea femeii celeia, cu vorbe de acestea... m[

duc =i eu ]ntr-un noroc, s[ vedem, =i de-oiu putè face ceva bine-de-
bine; iar[ de nu, mi-i crede =i d-ta, c[ =tii cum se fac de greu trebile
acestea =i rar le scoatem ]n cap[t.»
Amestecul de realism =i de fabulos este mai b[t[tor la ochi =i mai
nea=teptat ]n Povestea lui Harap Alb, ]n care ar trebui s[ predomine
miraculosul =i irealitatea. }mp[ratul nu are nici o etichet[ ]n vorbire.
El spune pe =leau copiilor:
« Iaca ce-mi scrie frate-meu.»
Frate-s[u ]i scrie c[ e b[tr`n =i ar dori s[ lase ]n scaunul ]mp[r[tesc
pe un nepot. Feciorul cel mare prime=te s[ mearg[ ]n \ara ]ndep[rtat[
=i, ]ntocmai ca un \[ran de pe Bistri\a care s-ar duce la t[iat lemne ]n
p[dure, cere bani de cheltuial[, straie de primineal[. }n cele din
urm[, pleac[ feciorul cel mic. Acesta, dup[ sfatul unei babe, ]ncearc[
cu j[ratic un cal n[zdr[van. Fiindc[ tot se-ndeas[ la jar un cal
sl[b[nog, el ]l gone=te cu un limbaj rural ca acesta:
« Ghijoac[ uricioas[ ce e=ti, din to\i caii tocmai tu te-ai g[sit s[
m[n`nci j[ratic? De te-a ]mpinge p[catul s[ mai vii o dat[, vai de
steaua ta are s[ fie!»
Pe drum, feciorul de ]mp[rat se-nt`lne=te cu un sp`n, care vrea s[ se
tocmeasc[ slug[. Vorb[ria \[r[neasc[ la tocmeal[ e transcris[ ]ntocmai:
« C`t despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice sp`nul,
oft`nd... Numai ce folos? Omul bun n-are noroc; asta-i =tiut[; rogu-te
s[ nu-\i fie cu sup[rare, drume\ule, dar fiindc[ a venit vorba de-a=a, ]\i
spun ca la un frate, c[ din cruda copil[rie, slujesc prin str[ini, =i ]ncaltea
nu mi-ar fi ciud[, c`nd n-a= vrea s[ m[ dau la treab[, c[ci cu munca
m-am trezit. Dar a=a, muncesc, muncesc =i nu s-alege nimica de mine;
pentru c[ tot de st[p`ni calici mi-am avut parte. +i vorba ceea: la calic
sluje=ti, calic r[mì. C`nd a= da odat[ peste un st[p`n cum g`ndesc
eu, n-a= =ti ce s[-i fac s[ nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuin\[ de slug[,
voinice? Cum te v[d, sameni a ave s[u la r[runchi. De ce te scumpe=ti
pentru nimica toat[, =i nu-\i iei o slug[ vrednic[, ca s[-\i fie m`n[ de
ajutor la drum? Locurile aiestea sunt =ugube\e; de unde =tii cum vine
248 G. C[linescu
]nt`mplarea, =i, Doamne fere=te, s[ nu-\i cad[ greu singur.

La masa ]mp[ratului, convorbirea dintre crai =i sp`nul care se
d[duse drept Harap Alb este a unor \[rani:
« Ei, mo=ule, ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele?
Ce s[ mai zic, nepoate, r[spunse ]mp[ratul uimit. Ia s[ am eu o
slug[ a=a de vrednic[ =i credincioas[ ca Harap Alb, a= pune-o la mas[
cu mine, c[ mult pre\uie=te omul acesta.
Ba s[-=i puie pofta-n cui, r[spunse sp`nul cu glas r[ut[cios. Asta
n-a= face-o eu, de-ar mai fi el pe c`t este; doar nu-i frate cu mama, s[-l
pun ]n capul cinstei. Eu =tiu, mo=ule, c[ sluga-i slug[ =i st[p`nu-i st[p`n;
s-a m`ntuit vorba. Na, na, na! d-apoi pentru vrednicia lui mi l-a dat
tata, c[ci altfel de ce l-a= fi mai luat cu mine? Hei, hei! Nu =ti\i d-voastr[
ce poam-a dracului e Harap Alb aista. P`n[ l-am dat la brazd[, mi-am
stupit sufletul cu d`nsul. Numai eu ]i vin de hac. Vorba ceea: Frica
p[ze=te bost[n[ria. Alt st[p`n ]n locul meu nu mai face br`nz[ cu Harap
Alb, c`t ]i lumea =i p[m`ntul. Ce te potrive=ti, mo=ule? Cum v[d eu, d-ta
prea intri ]n voia supu=ilor. De aceea nu-\i dau cerbii pietre scumpe =i
ur=ii s[l[\i. Mie unuia =tiu c[ nu-mi sufl[ nimene ]n bor=; c`nd v[d c[
m`\a face m[razuri, \-o str`ng de coad[, de m[n`nc[ =i mere p[dure\e,
c[ci n-are ]ncotro... Dac[ \-a ajuta Dumnezeu s[ m[ r`nduie=ti mai de-
grab[ ]n locul d-tale, ]i vedè, mo=ule drag[, ce prefacere are s[ ieie
]mp[r[\ia; n-or mai =edè lucrurile tot a=a moarte, cum sunt. Pentru c[
=tii vorba ceea: Omul sfin\e=te locul... Fost-ai =i d-ta la tinere\e, nu zic,
dar acum ]\i cred. D[, b[tr`ne\e nu-s? Cum n-or sta trebile balt[!
}n plin fabulos d[m de scene de un realism bufon. Geril[, Ochil[
=i celelalte fiin\e monstruoase de basm, intrate ]n casa de fier ]nfierb`n-
tat[ a ]mp[ratului Ro=, se ceart[ ]ntocmai ca dasc[lii ]n gazd[ la
ciubotarul din F[lticeni, sau ca Smaranda cu copiii =i cu b[rbatul:
«...Geril[ se ]ntindea de c[ldur[, de-i treceau genunchele de gur[.
+i hojma moroc[nea pe ceilal\i, zic`nd:
Numai din pricina voastr[ am r[cit casa, c[ci pentru mine era
numai bun[, cum era. Dar a=a p[\e=ti dac[ te iei cu ni=te bicisnici.
Las c[ v-a mai p[li el berechetul acesta de alt[ dat[. +tii c[ are haz =i
asta? Voi s[ v[ l[f[i\i =i s[ v[ huzuri\i de c[ldur[, iar[ eu s[ cr[p de

frig. Buuun[ treab[! S[-mi dau eu lini=tea mea pentru hat`rul nu =tiu
cui! Acu= v[ t`rnèsc prin cas[, pe rud[ pe s[m`n\[; ]ncaltea s[ nu se
aleag[ nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
Ia tac[-\i gura, m[i Geril[! ziser[ ceilal\i. Acu= se face ziu[ =i tu
nu mai stinche=ti cu bra=oave de-ale tale. A dracului lighioaie mai e=ti!
Destul acum, c[ ne-ai f[cut capul c[lindar. Cine-a mai dori s[ fac[
tov[r[=ie cu tine, aib[-=i parte =i poarte-\i portul. C[ pe noi =tiu c[ ne-ai
ame\it. Are cineva cap s[ se lini=teasc[ de r[ul t[u? Ia auzi-l-[i: parc[-i
o moar[ hodorogit[. Numai gura lui se aude ]n toate p[r\ile. Hojma
toloc[ne=te pentru nimica toat[, curat ca un nebun. Tu, m[i, e=ti bun
de tr[it numai ]n p[dure cu lupii =i cu ur=ii, dar nu ]n case ]mp[r[te=ti
=i ]ntre ni=te oameni cumsecade.
Ia asculta\i, m[i! da de c`nd a\i pus voi st[p`nire pe mine?
zise Geril[. Apoi nu m[ face\i din cal m[gar, c[ v[ ve\i g[si mantaua
cu mine. Eu ]s bun, c`t ]s bun, dar =i c`nd m-a scoate cineva din
r[bdare, apoi nu-i trebuie nici \igan de laie ]mpotriva mea.
Z[u, nu =uguie=ti, m[i Buzil[? Da amarnic mai e=ti la via\[;
c`nd te m`nii, faci s`nge-n balig[, zise Fl[m`nzil[. Tare-mi e=ti drag!...
Te-a= v`r] ]n s`n, dar nu ]ncapi de urechi... Ia mai bine ogoie=te-te
oleac[, =i mai str`nge-\i buzi=oarele acas[; nu de alt[, dar s[ nu-\i
par[ r[u mai pe urm[, c[ doar nu e=ti numai tu ]n casa asta.
« Ei, apoi! vorba ceea: F[ bine s[-\i auzi r[u» etc.
To\i eroii de poveste, a=adar, au gustul de vorb[ =i mai ales de
mu=c[tur[ =i ceart[ al celor din Amintiri.
Vorbirea ]mp[ratului Ro= este =i ea de o gras[ vulgaritate:
« S[ tr[i\i, luminate ]mp[rate! De-acum cred c[ mi-\i da fata, ca
s[ v[ l[s[m ]n pace =i s[ ne ducem ]n treaba noastr[, c[ci nepotul
]mp[ratului Verde ne-a fi a=tept`nd cu ner[bdare...
A veni ea =i vremea aceea, voinice, zise ]mp[ratul cam cu
jum[tate de gur[. Dar ia mai ave\i pu\in[ r[bdare, c[ci fata nu-i de
cele de pe drumuri, s-o lua\i numai a=a cum s-ar ]nt`mpla. Ia s[ mai
vedem cam cum ar veni trebu=oara asta?»...
250 G. C[linescu
Pi=cat de furnici, ]mp[ratul dr[cuie ca un om de r`nd:

« A dracului treab[! Uite ce bl`nd[ mi-a ie=it pe trup. S[ fi fost
nimica... parc[ nu-mi vine a crede. }ns[ mai =tiu eu?... Ori p[rerea
m[ ]n=al[, ori s-a strica vremea, zise ]mp[ratul; din dou[, una trebuie
s[ fie numaidec`t. Dar p`n[ una-alta, ia s[ m[ duc s[ v[d ales-au
n[sipul din mac acei nesp[la\i care-mi rod urechile s[ le dau fata?»
Nu numai eroii de poveste se ceart[ ca muierile de sat ]n grai verde,
dar =i obiectele. }ntre ac =i baros se ]ncinge o sfad[ comic[ de r[sp`ntie:
«Acul. Mo=ule! De ce e=ti zurbagiu? Te sf[de=ti necontenit cu sor[-
ta nicovala, \ipa\i =i face\i larm[ de-mi \iuie urechile. Eu lucrez toat[
ziua =i nimene nu-mi aude gura.
Iaca m[!... da de unde-ai ie=it, p`cal[?
De unde am ie=it, de unde n-am ie=it, eu ]\i spun c[ nu faci
bine ceea ce faci.
Na!... vorba ceea: A ajuns oul mai cuminte dec`t g[ina. M[i b[iete,
trebuie s[ =tii c[ din sf[d[lia noastr[ ai ie=it; =-apoi tu ni cau\i pricin[?
M[ rog, ierta\i-m[! c[ dac[ n-ar fi fost focul, foile, pleaftura =i
omul care s[ v[ fac[ =i s[ v[ deie nume, a\i fi r[mas mult =i bine ]n
fundul p[m`ntului, ruginite, ca vai de voi.
M[sur[-\i vorbele, b[iete! Auzi, sor[ nicoval[, cum ne r`de acu=orul?
Aud, dar n-am gur[ s[-i r[spund; =i v[d, dar trebuie s[ rabd.
Vorba ceea, soro: +ede h`rbu-n cale =i r`de de oale, M[i pu=chiule!
ia s[ vedem ce-ai f[cut tu mai mult dec`t noi?»
Inul =i c[me=a vorbesc ca dou[ cumetre ]n poart[:
« Mic[ buruian[, nu =tiu de unde-ai mai scos at`tea despre mine!
Hei, drag[! dar poate c[ nu =tii, c[ oamenii mai fac p`nz[ =i
din sora noastr[ c`nep[ =i din fratele nostru bumbac; ba =i din
]nghimp[toatea urzic[ mai fac un fel de p`nz[. Dar ]n fabrici se \es
fel de fel de p`nz[turi, mult mai u=or =i ]n timp mult mai scurt.
Bre! multe mai auzi!
Mai a=teapt[, c[ n-am sf`r=it ]nc[. Din c[me=[ sau ruf[, peste
c`tva timp ai s[ te faci tearf[, din care se face scam[ pentru bolnavii
din spitale =i pentru solda\ii r[ni\i ]n b[t[lie. Apoi te caut[ ca iarba
de leac, s[ fac[ la fabric[ din tine h`rtie.

Mare minune mi-ai spus, drag[ buruian[, zise c[me=a. De-ar fi
a=a, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se v[d; ci alt[ceva au fost
odat[, alt[ceva sunt acum; =i alt[ceva au s[ fie.
Tocmai, a=a, soro!»
Aceast[ ]nsu=ire de a dramatiza realistic basmul a f[cut s[-i ias[
lui Creang[ renumele de scriitor poporal. }ns[ nici \[ranii n-au ast-
fel de daruri cu totul rafinate, nici pove=tile, a=a cum sunt, nu pot s[
plac[ \[ranilor. Toat[ partea nuvelistic[ din Povestea lui Stan P[\itul
ori din Povestea lui Harap Alb este peste ]n\elegerea unui om de la
\ar[. Prea mult[ atmosfer[, prea mult umor dialogic, prea mult[
desf[=urare coloristic[ ]n paguba mi=c[rii lineare epice. Omul de \ar[
vrea epicul gol, f[r[ minu\ii de observa\ie, =i e doritor de fabulos. Este
]n pove=tile lui Creang[ at`ta jovialitate, at`ta umor al contrastelor,
]nc`t compunerile sunt menite s[ nu fie gustate cum trebuie dec`t de
intelectuali. +i de fapt, oric`t de paradoxal s-ar p[rea la ]ntìa vedere,
Creang[ este un autor c[rtur[resc, ca Rabelais. El are pl[cerea cuvin-
telor =i a zicerilor =i mai ales acea voluptate de a le experimenta
pun`ndu-le ]n gura altora. }n c`mpul lui m[rginit, Creang[ este un er-
udit, un estet al filologiei. Eroii lui nu tr[iesc din mi=care, ci din cuv`nt,
=i observa\ia nu e psihologic[, ci etnografic[.
C`t despre istoria lui Mo= Nichifor Co\cariul, subintitulat[ modest
povestire glumea\[, ea nu are poporal dec`t mediul. +i Caragiale,
=i Sadoveanu ar putea fi numi\i dup[ acest criteriu scriitori populari.
Un \[ran nu ]n\elege nimic din acel dialog f[r[ noim[, care nu duce la
nimic. Mo= Nichifor Co\cariul este ]ntìa mare nuvel[ rom`neasc[ de
atmosfer[, =i din ea se trage toat[ nuvelistica noastr[ modern[. F[r[ a
fi citit probabil pe Maupassant, Creang[ intuia deodat[ legile genului,
pornind numai din spirit de emula\ie de la Slavici, care ]ns[ scria mai
degrab[ scurte romane. Deosebirea fundamental[ ]ntre roman =i nuv-
el[ (ca scriere de observa\ie) este aceasta: romanul ia personaje cu cara-
ctere bine definite =i le pune ]n situa\iile potrivite a da acestor carac-
tere putin\a unei maxime desf[=ur[ri. Actele eroilor de roman sunt
252 G. C[linescu
previzibile prin deduc\ie, dar sunt totdeauna noi. }n nuvel[ ]ns[ eroii
nu fac nimic, ci numai se ]nf[\i=eaz[ at`ta vreme c`t[ este necesar[
curgerii ]ntregului lor con\inut sufletesc. Din aceast[ cauz[ nuvela
treze=te mai degrab[ sentimentul contemplativ dec`t pe cel epic =i este
cu at`t mai bun[ cu c`t lectura d[ nevoia mai multor respir[ri de
contempla\ie. Eroul e nu at`t un om ]n ac\iune, c`t o figur[ simpl[,
cu mecanic[ sufleteasc[ elementar[ egal[ totdeauna, vizibil[ oric`nd.
Nuvelistul a preferat ]ntotdeauna pe micul-burghez, pe provincial, pe
func\ionarul m[runt, pe acela, ]n sf`r=it, care nu poate fi niciodat[
eroul unei drame oric`t de grozave ar fi momentele prin care trece,
fiindc[ el nu are nici o putin\[ de a ie=i din automatismul lui. Nuvela
are mari ]nrudiri cu comedia, precum se vede, =i Caragiale a scris
comedii =i nuvele, dar n-a scris romane. Eroii de nuvel[ se aleg prin-
tre oamenii comuni cu con\inut sufletesc s[rac. Definind un individ,
nuvelistul define=te astfel ]ntreaga lui spe\[. Care este metoda de
observa\ie a nuvelistului? Notarea gesturilor uniforme. Este de observat
c[ adev[ratul nuvelist la noi =i aiurea a prezentat totodat[ figuri de
oameni, dar =i figuri de animale. Un cìne este un erou de nuvel[. El
are un automatism care ilustreaz[ un sentiment dominant =i-i d[ un
soi de personalitate pasiv[, fiindc[ niciodat[ el nu va face acte epice.
}n locul animalului nuvelistul a preferat s[lb[ticiunea uman[, fiin\a care
s-a adaptat numai pentru o form[ de via\[. O dat[ ce nuvelistul a
dezv[luit automatismul eroului, el nu mai are ce spune, c[ci eroul de
nuvel[ fiind inadaptabil, nu poate fi pus ]n situa\ii noi. Inadaptabili-
tatea personajului de nuvel[ face ca acest fel de nara\iune s[ aib[ ]n
chip necesar o atmosfer[, o culoare documentar[. Micul impiegat scrutat
]n gesticula\ia lui monoton[, ]n mediul original, d[ prilejul unei nuve-
le. Scos din atmosfera lui =i pus ]n ]mprejur[ri excep\ionale, ]=i arat[
insuficien\a, =i atunci se na=te drama pentru care trebuie alt[ tehnic[
=i alte dimensiuni. Eroul de nuvel[ se exprim[ mai cu seam[ prin ticuri
de gesticula\ie =i de vorbire. El ]=i face un monolog, transformat uneori
]ntr-un fals dialog, care cuprinde toat[ atitudinea lui ]n via\[. Pe dat[
ce personajul =i-a spus monologul, =i-a dezv[luit toat[ mecanica =i nu
mai are de aci ]ncolo nimic nou de comunicat. Eroul de roman poate
s[ intre la infinit ]n intrigi noi, figura de nuvel[ n-are dec`t o singur[
prezen\[ posibil[, aceea a formulei sale. Eroii lui Caragiale sunt per-
sonaje de comedie =i de nuvel[ totodat[ =i sunt inamovibili. Dup[ ce
Trahanache =i-a dezv[luit m[=in[ria, este sigur c[ ]n alt[ ]mprejurare
nu va fi ]n stare de o alt[ atitudine verbal[. Me=te=ugul nuvelistului st[
]n alegerea celui mai tipic moment reprezentativ. Dac[ eroul este impi-
egat, acest moment poate fi ducerea la slujb[, dac[ e pensionar pro-
vincial cultivarea gr[dini\ei. Mo= Nichifor Co\cariul fiind harabagiu,
Creang[ a ales unul din drumurile lui cu harabaua. C[ru\a=ul face toate
mi=c[rile automatismului s[u, ]=i spune tot monologul =i nuvela s-a
]ncheiat prin epuizarea figurii. O alt[ nuvel[ cu acela=i personaj nu
mai este cu putin\[, pentru c[ eroul e o figur[ cu manifestare rotativ[.
}n orice alt[ ]mprejurare mo= Nichifor va spune cu siguran\[ acelea=i
vorbe =i va face acelea=i mi=c[ri. Tot umorul buc[\ii st[ ]n a ]ncetini,
spre o mai bun[ intuire, gesturile tipice ale personajului, ]n a-l l[sa s[-
=i r[stoarne toate expresiile care rezum[ firea =i experien\a lui. Nu
Creang[ scrie bine, oric`t de necontestat[ ar fi bog[\ia vorbirii lui, ci
mo= Nichifor este cu mult[ culoare autentic. F[r[ acest substrat al
autenticit[\ii unui suflet mecanic, toat[ problema de stil nu are nici o
importan\[.
Nuvela se desf[=ur[ numai ]n gesturi =i expresii rotative. C[ru\a
lui mo= Nichifor este legat[ cu teie, cu curmeie, oric`nd, ideea de
progres fiind exclus[ din formula nuvelei. C`nd c[ru\a merge, fele=tio-
cul =i posteuca fac mereu tronca, tranca! tronca, tranca!. Iepele lui
mo= Nichifor sunt albe ca z[pada, fiindc[, schimb`ndu-le, le ]nlocu-
ie=te cu iepe de acela=i fel. Deci oric`nd harabagiul este recunoscut
]n mijlocul lumii schimb[toare prin semnele lui neschimb[toare. Este
]n purtarea lui ceva din acea rigiditate care produce sentimentul comic,
]ns[ nu ]mpins[ la bufonerie. Propriu-zis, mo= Nichifor nu e un indi-
vid, ci o spe\[, ca to\i eroii de adev[rat[ nuvel[, =i ca atare latura
neschimbat[ e aceea care define=te. C`nd c[ru\a urc[ la deal, haraba-
giul, ca s[ nu-=i speteasc[ iepele, spune aceste vorbe repetabile:
254 G. C[linescu
« Ia mai da\i-v[ =i pe jos, c[ci calul nu-i ca dobitocul, s[ poat[

vorbi.»
Nimic nu este istorie, ]nt`mplat numai o dat[, totul e circular, ca
=i natura. C`nd ]nt`lne=te un om pe drum, Mo= Nichifor zice:
Alba-nainte, alba la roate,
Oi=tea goal[ pe deoparte.
Hii! opt-un cal, c[ nu-i departe Gala\ii, hii!!!
}nt`lnind femei, el c`nt[:
C`nd cu baba m-am luat; Trei neveste cu b[rbat
Opt ibovnice-au oftat: +i cinci fete dintr-un sat =. a.
S-ar p[rea totu=i c[ faptul esen\ial din nuvel[, mergerea cu evrei-
ca Malca la Piatra-Neam\, este unic =i, deci, de natur[ epic[. }ns[ nu
se ]nt`mpl[ nimic care s[ nu fie circular. Tot ce vorbe=te harabagiul
face parte din monologul lui tipic =i se poate foarte bine ]nchipui rep-
etarea ]ntocmai cu alt[ evreic[ a aceluia=i dialog. Nuvela decurge
mereu ]n temeiul automatismelor. }ntr-o diminea\[ mo= Nichifor, fiin\[
incapabil[, ca animalele, de orice proces =i prefacere, face ceea ce
f[cuse =i va face mereu: decioc[lase c[ru\a =i-o ungea. Un evreu
vine s[-l tocmeasc[, =i harabagiul deschide gura =i spune ni=te vorbe
]n care se vede numaidec`t pl[cerea din obi=nuin\[ de a vorbi:
« D-apoi a fi av`nd chilot[ mult[, cum e treaba dumnevoastr[,
jup`ne, zise mo= Nichifor, sc[rpin`ndu-se ]n cap; numai, nu-i vorb[,
c[ poate s[ aib[, c[ci =i c[ru\a mea e larg[; poate s[ ]ncap[ ]ntr-]nsa
c`t de mult. Apoi f[r[ s[ ne zbatem, jup`ne Strul, mi-i da =eisprezece
lei, un irmilic de aur, =i \i-oi duce-o, =tii, colè, ca pe palm[; c[, dup[
cum vezi, c[ru\a acum am adus-o de la ]nc[l\at =i i-am mai tras =i o
unsoare de cele a dracului, de are s[ mearg[ cum ]i sucala.»
Inutilitatea acestor cuvinte automatice se vede din aceea c[ atun-
ci c`nd clientul d[ harabagiului cu mult mai pu\in, acesta prime=te,
sco\`nd alte vorbe pitore=ti =i tot at`t de inutile:
« Apoi dar, d[! cu bine s[ dea Dumnezeu, jup`ne Strul. M[ bu-
cur =i eu c[-i tocmai ]n dricul iarmarocului =i poate mi-a pica ceva =i

c`nd oiu veni ]napoi. Numai a= vre s[ =tiu, c`nd avem s[ pornim?»
Apoi harabagiul face iar ni=te gesturi automatice: r[pede zv`rle
ni=te co=olin[ ]n c[ru\[, a=terne deasupra o p[reche de pocl[zi, ]nham[
iepu=oarele, ]=i ia cojocul ]ntre umere =i biciul ]n m`n[.
Toat[ nuvela este o ]nregistrare de inutilit[\i caracteristice =i circu-
lare. C[ru\a merge, =i n-ar fi nimic altceva de f[cut dec`t de a=teptat
sosirea la destina\ie. }ns[ mo= Nichifor are gust tipic de vorb[ =i d[
drumul monologului la cea mai superficial[ ocazie. Fiindc[ Strul l-a
rugat s[ fie cu b[gare de seam[, el ]ncepe o lung[ asocia\ie narativ[,
pe care a spus-o, f[r[ ]ndoial[, oric[rui c[l[tor:
« Dac[ doar nu-s harabagiu de ieri de-alalt[ieri, jup`ne Strul.
Am mai umblat eu cu cucoane, cu maice boieroaice =i cu alte fe\e
cinstite =i, slava Domnului! nu s-au pl`ns de mine... Ia, numai cu maica
Evlampia des[g[ri\a din V[ratic am avut =i eu odat[ oleac[ de clen-
ciu: c[ oriunde mergea, avea obiceiul s[-=i lege vaca dinapoia c[ru\ei
pentru schivirnisal[, ca s[ aib[ l[pti=or la drum; =i cu asta-mi aducea
mare sup[rare: pentru c[ vaca, ca vaca, ]mi irosea ogrinjii din c[ru\[,
ba c`teodat[ rupea leuca, ba la deal se smuncea, de era ]ntr-un r`nd
c`t pe ce s[-mi g`tuiasc[ iepu=oarele.» Etc.
C`nd trece pe l`ng[ un sat, mo= Nichifor vorbe=te automat:
« Doamne, jup`ne=ic[, Doamne! Vezi satul ista mare =i frumos?
Se cheam[ Grum[ze=tii. De-a= avè eu at`\ia gonitori ]n ocol =i d-ta
[at`\ia] b[ie\i c`\i cazaci, c[pc`ni =i alte lifte spurcate au c[zut mor\i
aici din vreme ]n vreme, bine-ar mai fi de noi!»
De aci, prin adiacen\[, mo=ul trece la o alt[ considera\ie, care-i
st[ pe suflet =i pe care o face infinitiv:
« Asemene =i eu gonitori, jup`ne=ic[... c[ de b[ie\i nu mai trag
n[dejde, pentru c[ baba mea e o sterp[tur[; n-a fost harnic[ s[-mi fac[
nici unul; nu i-ar muri mul\i ]nainte, s[-i moar[! De-oiu pune eu m`nile
pe piept, are s[ r[mìe c[ru\a asta de haimana =i iepu=oarele de izbeli=te!»
Considera\iile asupra sterilit[\ii \in o bucat[ de timp, apoi, sf`r=in-
du-se, harabagiul cade mecanic ]n alt[ asocia\ie:
256 G. C[linescu
«...Ptru! ciii!... Da bun[ bucat[ am mers, Doamne! cum se ie omul

la drum cu vorba =i c`nd se treze=te, cine =tie unde au ajuns; bun lucru
a mai l[sat Dumnezeu sf`ntul =i tov[r[=ia asta! Hi!!! zm[oaicele tatei,
]ndemna\i ]nainte! Iaca =i codrul Grum[ze=tilor, grija negustorilor =i
spaima ciocoilor. Hei! jup`ne=ic[, de-ar avè codrul ista gur[ s[ spuie
c`te a v[zut, cumplit[ p[t[ranie ne-ar mai auzi urechile; =tiu c[ am
avè ce asculta!»
Malca se sperie, fire=te, mo=ul vorbe=te de lup, Malca se ]ncle=teaz[
de g`tul harabagiului. Umorul nu iese din ]nt`mplarea ]ns[=i, ci din
sentimentul neted pe care-l avem c[ asta e gluma tipic[ a lui mo=
Nichifor, repetat[, cu orice femeie fricoas[, ]n dreptul Grum[ze=tilor.
Nefiind vorba de st[ri complexe, unice, nici nu se poate l[uda
observa\ia ca excep\ional[. }n schimb, darul de a auzi frazele cele
mai tipice, de savoarea cea mai condensat[, e genial:
«...Ho... pa! zice mo=ul ajut`nd pe Malca s[ se dea jos din c[ru\[.
Ia acum te v[d =i eu c[ e=ti voinic[; a=a mi-i drag s[ fie omul: f[tat,
nu ouat!»
C`nd vrea s[-=i exprime sentimentele sublime, harabagiul, neav`nd
mijloace verbale, recurge tot la o exclama\ie uniform[, dar exacti-
tatea ei este de neuitat:
«...T[-v[ pustia, privighetori, s[ v[ bat[, c[ =tiu c[ v[ dr[gosti\i bine!»
Lui mo= Nichifor Co\cariul i se ]nt`mpl[ un accident. Din punct
de vedere epic, el ar trebui s[ ia o atitudine nou[. Harabagiul r[m`ne
lini=tit =i cade ]n alte expresii ciclice, pentru c[ =i accidentele lui sunt
repetabile, previzibile. }n mecanica vie\ii c[ru\a=ului intr[ =i nedrege-
rea c[ru\ei, ca s-o poat[ c`rpi la drum, cu comentarii mereu acelea=i.
Deci ceea ce urmeaz[ apar\ine programului de vorbire al harabagiu-
lui ]n cazuri prev[zute de accident.
« Ia nu mai meni a r[u, jup`ne=ic[ [h[i] zice el acum c[ doar
n-am p[\it eu asta numai o dat[ ]n via\a mea. P`n[-i ]mbuca d-ta ceva =i
iepele iestea =i-or =terge gura c-oleac[ de co=olin[, eu am =i pus cap[tul.»
Mo= Nichifor nu g[se=te ]ns[ fr`nghia pe care baba era ]ndatorat[
a i-o pune totdeauna ]n chilna c[ru\ei. Accidentul e nou, oc[rile
mo=ului sunt ]ns[ tot de natura formulelor. Reiese limpede c[ pentru

el baba e de vin[ de orice ]ncurc[tur[:
« Iac[, jup`ne=ic[ drag[, cum ]nva\[ nevoia pe om ce s[ fac[...
cu mo= Nichifor \u\uianul nu piere nimene la drum. De-acum, numai
s[ te \ii bine de car`mbi =i de speteze, c[ am s[ m`n iepele iestea de
au s[ scapere fugind. Da s[ =tii d-ta c[ babei mele n-are s[-i fie mo-
ale, c`nd m-oiu ]ntoarce acas[. Am s-o ieu de c`nepa dracului =i am
s-o ]nv[\ eu cum trebuie s[ caute alt[dat[ de barbat; c[ femeia
neb[tut[ e ca moara neferecat[.»
Cam a=a vorbe=te mo= Nichifor cu Malca. }n cele din urm[, dup[ un
popas ]n p[dure, ajung ]n Piatra. Harabagiul =i-a de=ertat toate cuvintele
sale tipice =i a luat toate atitudinile lui automate. Figura lui este pe dep-
lin ]ntocmit[, =i acum, dup[ definirea temei, nu ar mai fi loc dec`t pen-
tru oarecare varia\iuni. Este mult[ via\[ ]n aceast[ nuvel[, dar ea nu
vine nici din complexitate, nici, cu at`t mai pu\in, din limba scriitorului
(de=i limba lui Nichifor Co\cariul este de o miraculoas[ autenticitate),
ci dintr-un dar de comediograf, care surprinde automatistmul verbal al
eroilor. De aceea=i natur[ este =i observa\ia lui Caragiale:
« M[, Costic[!... =tii tu la cine ne-am g`ndit noi to\i trei adi-
neaori?... de cine am vorbit noi acuma p`n[ s[ intri tu?
De cine?
De tine.
Ei, a=!
Z[u, de tine.
Parol?
Parol!
C-e=t copil?»
Problema stilului se poate pune aici, dar cu totul ]n alt ]n\eles dec`t
]n acela pe care-l dau azi esteticienii acestui cuv`nt. Prin stil se ]n\elege
azi un anume lustru =i o anume frumuse\e obiectiv[ a frazei, o ]nsu=ire
formal[ ad[ugat[. A=a fiind, se poate g`ndi ]ndreptarea stilului unui
autor cu con\inut profund, dar cu form[ ne]ngrijit[. Cre=terea produc-
\iei de romane a aruncat problema stilului ]n afara preocup[rilor scri-
258 G. C[linescu
itorului. Romancierul vede oamenii ]n marile lor gesturi vitale, unde

culoarea cuvintelor are prea pu\in[ importan\[. El ]nsu=i este inexist-
ent ca personaj ]n roman, romanul fiind o oper[ care nu se spune, ci se
cite=te, sau mai bine zis se vede. Prozatorii mai vechi aveau to\i stil,
fiindc[ ei erau de fapt povestitori care se l[sau asculta\i. Observa\ia lor
se oprea, cum am v[zut, la aspectul mecanic al sufletului, la caracterele
de spe\[. Aci vorbirea e o not[ caracteristic[. Stilul lui Creang[ =i al lui
Caragiale, departe de a fi o sfor\are caligrafic[, nu e dec`t o observa\ie.
Stilul nu e al scriitorilor, ci al eroilor, compunerile av`nd dealtfel o puter-
nic[ structur[ dialogic[. O critic[ pur formal[ a lui Creang[ sau a lui
Caragiale este f[r[ noim[, pentru c[ forma vorbirii eroilor este chiar
con\inutul lor. Singura critic[ legitim[ este aceea a autenticit[\ii. Dac[
socotim c[ Creang[ e un creator care ]ns[ scrie =i frumos =i extirp[m
experimental vocabularul, b[g[m de seam[ numaidec`t c[ dispare =i
con\inutul. O fraz[ ca aceasta:
« Ia nu mai trage a r[u, domni=oar[, c[ s-a mai ]nt`mplat. P`n[
m[n`nci dumneata ceva =i dau cailor ni=te ov[z, am dres stric[ciunea!»
este o banalitate. Cu totul alt[ valoare de con\inut are redac\iunea origi-
nal[:
« Ia nu mai meni a r[u, jup`ne=ic[ [h[i], c[ doar n-am p[\it eu
numai o dat[ asta ]n via\a mea. P`n[-i ]mbuca d-ta ceva =i iepele ie-
stea =i-or =terge gura c-oleac[ de co=olin[, eu am =i pus cap[tul.»
Dar dac[ dintr-o concep\ie caligrafic[ a stilului am ]ncerca s[
]nfrumuse\[m aceast[ versiune, am c[p[ta o fraz[ burlesc[:
« A... ra, d-apoi ia nu mai meni a r[u, jup`ne=ic[ h[i, c[ doar
slava Domnului, n-am p[\it eu p[t[rania asta numai o dat[ ]n via\a
mea!» etc.
Este ]nvederat c[ vorbirea lui mo= Nichifor este unica posibil[ =i nu e
un produs al sim\ului de frumos formal, ci al unei corecte observa\ii au-
ditive. Mul\i s-au ]ncercat, dup[ Creang[, printr-o fals[ ]n\elegere estet-
ic[, s[ fabrice culori verbale; efectul a fost totdeauna detestabil. Misterul
lui Creang[ nu e nici graiul bogat, nici stilul, ci talentul literar de a cara-
cteriza oamenii dup[ modul lor verbal. Acela=i era, cu alt mediu, talen-
tul lui Caragiale.
Cine caut[ a pre\ui Amintirile pe de o parte pentru frumuse\ea

limbii, pe de alta pentru puterea de crea\ie de tipuri dovede=te c[ nu
le ]n\elege. Observa\ia substan\ial[ este exact[ ]n Amintiri, dar cu to-
tul superficial[. Se poate vorbi de un suflet al Smarandei? Aceast[
eroin[ spune c`teva oc[ri obi=nuite la \ar[ =i at`t. }i lipsesc
desf[=urarea psihologic[ trebuitoare spre a tr[i ca o crea\ie de
ad`ncime. Dar este adev[rat c[ ]n totalitatea lor Amintirile respir[
autenticitatea, ceea ce ]ns[ n-ar fi de ajuns ca s[ avem o oper[ liter-
ar[. Despre stil nu se poate iar[=i vorbi, c[ci Amintirile nu sunt scrise,
ci spuse, problema stilului reduc`ndu-se =i ea la o chestiune de au-
tenticitate. }n fond, ca =i ]n cazul Pove=tilor, avem de-a face cu com-
puneri de ordin dramatic ori de povestitor, ceea ce este foarte ]nru-
dit. Este un personaj, autorul, care st[ ]n fa\a noastr[, gesticuleaz[ =i
vorbe=te. Ceea ce spune el nu e valabil prin con\inutul obiectiv ci prin
cel subiectiv. Povestitorul, prin judec[\ile asupra lumii dinafar[, se
caracterizeaz[ obiectiv numai pe sine. Mai sunt ]n Amintiri =i al\i eroi
care vorbesc =i care se definesc prin cuv`nt dup[ legile teatrului. Aceste
personaje sunt jucate tot de povestitor, ]nc`t ]n rolul lor intr[
con\inutul obiectiv, dar =i interpretarea de actor a povestitorului, care
e o not[ din con\inutul subiectului ]nsu=i. Cu alte cuvinte, totul este
]n cele din urm[ un lung monolog, valabil prin c`t exprim[ dramatic
din sufletul vorbitorului. Nici Creang[, nici Caragiale =i nici povesti-
torii ]n genere nu sunt autori epici, cum se crede de obicei. }nsu=irea
lor special[ este hazul, farmecul, care nu sunt forme de exteriori-
zare prin cuv`nt a autorului ]nsu=i. De aceea, orice criterii valabile ]n
proz[, ca ad`ncirea caracterelor, obiectivitatea, realismul spa\ial, sunt
aci f[r[ rost. Obiectivitatea, condi\ia esen\ial[ a prozei, lipse=te din
Amintiri. Ele ]ncep astfel:
Stau c`teodat[ =i-mi aduc aminte ce vremi =i ce oameni mai erau
]n p[r\ile noastre, pe c`nd ]ncepusem =i eu, dr[g[li\[ Doamne, a m[
ridica b[ie\a= la casa p[rin\ilor mei, ]n satul Humule=tii, din t`rg drept
peste apa Neam\ului; sat mare =i vesel, ]mp[r\it ]n trei p[r\i, care se
\in tot de una: Vatra-Satului, Delenii =i Bejenii. +-apoi Humule=tii =i
pe vremea aceea nu erau numai a=a, un sat de oameni f[r[ c[p[tìu,
260 G. C[linescu
ci sat vechiu r[z[=esc, ]ntemeiat ]n toat[ puterea cuv`ntului: cu gos-

podari tot unul =i unul; cu fl[c[i voinici =i fete m`ndre, care =tiau a
]nv`rti =i hora, dar =i suveica, de vuia satul de vatale ]n toate p[r\ile;
cu biseric[ frumoas[ =i ni=te preo\i =i dasc[li =i poporeni ca aceia, de
f[ceau mare cinste satului lor. Sau:
Nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu, c`nd m[ g`ndesc la locul na=terii
mele, la casa p[rinteasc[ din Humule=ti, la st`lpul hornului, unde lega
mama o =far[ cu motocei la cap[t, de cr[pau m`\ele juc`ndu-se cu
ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m[ \ineam c`nd ]ncepusem
a merge cop[cel, la cuptiorul pe care m[ ascundeam, c`nd ne jucam
noi b[ie\ii de-a mijoarca, =i la alte jocuri =i juc[rii pline de hazul =i
farmecul copil[resc, parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie! +i,
Doamne, frumos era pe atunci...
Sau, ]n sf`r=it:
« Nu mi-ar fi ciud[ ]ncaltea, c`nd ai fi =i tu ceva =i de te miri
unde, ]mi zice cugetul meu; dar a=a, un bo\ cu ochi ce te g[=e=ti, o
bucat[ de hum[ ]nsufle\it[ din sat de la noi =i nu te las[ inima s[
taci; asurze=ti lumea cu \[r[niile tale!
Nu m[ las[, vezi bine, cugete, c[ci =i eu sunt om din doi oame-
ni; =i satul Humule=tii ]n care m-am trezit nu-i sat l[turalnic, mocnit
=i lipsit de priveli=tea lumii, ca alte sate; =i locurile care ]ncunjur[
satul nostru ]nc[-s vrednice de amintire: Din sus de Humule=ti vin
V`n[torii-Neam\ului, cu s[m`n\[ de oameni de aceia care s-au h[r\uit
odinioar[ cu Sobietzki, craiul polonilor etc.
Deci la ]nceputul fiec[rei Amintiri Creang[ vrea s[ descrie satul,
casa p[rinteasc[, mediul ]n sf`r=it. Descrip\ia este ]ns[ foarte s[rac[,
mai mult o defini\ie; sat mare =i vesel, sat ]n toat[ puterea cuv`n-
tului, biseric[ frumoas[. Doar vuirea satului de v[tale arunc[ o
sugestie de activitate rural[. Pentru at`ta s[r[cie de note, expresia
lui Creang[ este umflat[, =i totu=i, tocmai acea inutilitate verbal[ este
con\inutul. Aci nu e vorba nici de Humule=ti, nici de biserica din sat,
ci de eroul principal al acestei compuneri dramatice, care-=i ]ncepe
monologul. Dr[g[li\[ Doamne, nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu...,
parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie, Doamne, frumos era pe

atunci... sunt un soi de efuziuni lirice, care formeaz[ nota verbal[ a
personajului, stilul lui substan\ial. Eroul-actor se caracterizeaz[ singur.
Con\inutul obiectiv neav`nd dec`t o ]nsemn[tate secundar[, este greu
din punct de vedere critic de a justifica valoarea scrierii. Nu se poate
m[sura monologul nici cu legile teatrului, fiindc[, din teatru este nu-
mai gestul verbal, lipsind ]ns[ ac\iunea propriu-zis[. Un povestitor se
impune practic doar prin realitatea hazului s[u, controlat de genera\ii
felurite, ca =i talentul unui actor. }n cele din urm[, farmecul lui Creang[
se dovede=te inanalizabil, ca =i farmecul poeziei eminesciene, unde nici
ideea ]n sine, nici muzica ]n sine nu explic[ nimic. Singura metod[ de
convingere a criticului r[m`ne izolarea locurilor mai caracteristice =i
citirea lor, =i cel mult explicarea, adic[ desf[=urarea con=tient[ a ele-
mentelor. Tot texul Amintirilor este distribuit monologic =i dialogic la
povestitor ca erou subiectiv =i la personaje ca eroi obiectivi, juca\i ]ns[
de povestitorul ]nsu=i. Sunt mai valoroase p[r\ile cu o umoare verbal[
mai vie, mai ]nvederat[. Deosebire de structur[ nu exist[.
Ni se ]nf[\i=eaz[, bun[oar[, un erou: +i p[rintele Ioan de sub deal,
Doamne, ce om vrednic =i cu bun[tate mai era! E mai mult o efuzi-
une dec`t o caracterizare. Personajul nu tr[ie=te plastic. Dar hazul
monologic a lui Creang[ este real. Iat[ =coala: }n alt[ zi ne trezim c[
iar vine p[rintele la =coal[ cu mo= Fotea, cojocarul satului, care ne
aduce dar de =coal[ nou[ un dr[gu\ de biciu=or de curele, ]mpletit
frumos etc. Linia descrip\iei e =tears[ =i insuficient[. Elementul liter-
ar este reprezentat aici prin dr[gu\ de biciu=or =i alte ]ndulciri de
acestea, care ne aduc aminte c[ avem ]n fa\a noastr[ pe Creang[. Tot
ce e mai indiscutabil viu apar\ine monologului:
...M[i!!! s-a trecut de =ag[, zic eu ]n g`ndul meu; ]nc[ nu m-a
g[tit de ascultat =i c`te au s[ mai fie! +i unde n-a ]nceput a mi se face
negru pe dinaintea ochilor =i a tremura de m`nios... Ei, ei! acu-i acu.
Ce-i de f[cut, m[i Nic[! ]mi zic eu, ]n mine. +i m[ uitam pe furi= la u=a
m`ntuirii =i tot sc[p[ram din picioare, a=tept`nd cu neast`mp[r s[ vie
un lainic de =colar de afar[, c[ci era poronc[ s[ nu ie=im c`te doi deo-
262 G. C[linescu
dat[; =i-mi cr[pa m[seaua-n gur[, c`nd vedeam c[ nu mai vine...

C`t[ vreme \inea partea socotit[ narativ[, cu totul s[rac[ ]n per-
ceperea realit[\ii, se desf[=oar[ de fapt monologul autorului.
Hei, hei! c`nd aud eu de pop[ =i de Sm[r[ndi\a popii, las mu=tele
]n pace =i-mi ieu alte g`nduri, alte m[suri; ]ncep a m[ da =i la scris =i
la f[cut cadelni\a ]n biseric[ =i la \inut isonul, de parc[ eram b[iet. +i
p[rintele m[ ie la dragoste =i Sm[r[ndi\a ]ncepe din c`nd ]n c`nd a
m[ fura cu ochiul =i b[di\a Vasile m[ pune s[ ascult pe al\ii, =i alt[
f[in[ se m[cina acum la moar[. Nic-a lui Costache cel r[gu=it, balc`z
=i r[ut[cios, nu mai avea st[p`nire asupra mea.
Dar nu-i cum g`nde=te omul, ci-i cum vre Domnul. }ntru una din
zile, =i chiar ]n ziua de Sf`ntul Foca, scoate vornicul din sat pe oame-
ni la o clac[ de dres drumul
Ei, ei! pe b[di\a Vasile l-am pierdut; s-a dus unde i-a fost scris...
+i, dup[ cum am cinste a v[ spune, mult[ vorb[ s-a f[cut ]ntre
tata =i mama pentru mine, p`n[ ce a venit ]n vara aceea pe la august
=i cinstita holer[ de la 48 =i a ]nceput a secera prin Humule=ti ]n
dreapta =i ]n st`nga, de se auzea numai chiu =i vai ]n toate p[r\ile...
C[ci trebuie s[ v[ spun c[ la Humule=ti torc =i fetele =i b[ie\ii, =i
femeile =i b[rba\ii...
+i iaca a=a cu cire=ele; s-a ]mplinit vorba mamei, s[rmana, iute =i
degrab[: C[ Dumnezeu n-ajut[ celui care umbl[ cu furti=ag. }ns[ ce \i-i
bun[ poc[in\a dup[ moarte? D-apoi ru=inea mea unde-o pui? Mai pas[
de d[ ochi cu m[tu=a M[rioara, cu mo= Vasile, cu v[ru Ion, =i chiar cu
b[ie\ii =i fetele din sat; mai ales duminica, la biseric[, la hor[ unde-i
frumos de privit, =i pe la sc[ldat, ]n Cierul Cucului, unde era b[teli=tea
fl[c[ilor =i a fetelor, dori\i unii de al\ii toat[ s[pt[m`na de pe la lucru!
M[ rog, mi se dusese duhul despre pozna ce f[cusem...
}ns[ ce-i de f[cut?... s-a trece ea =i asta; obraz de scoar\[, =i las-o
moart[-n p[pu=oi, ca multe altele ce mi s-au ]nt`mplat ]n via\[... nu
a=a, ]ntr-un an-doi =i deodat[; ci ]n mai mul\i ani =i pe r`nd ca la
moar[...
}n sf`r=it, ce mai at`ta vorb[ pentru nimica toat[? Ia am fost =i
eu, ]n lumea asta, un bo\ cu ochi, o bucat[ de hum[ ]nsufle\it[, din

Humule=ti, care nici frumos p`n[ la dou[zeci de ani, nici cuminte
p`n[ la treizeci =i nici bogat p`n[ la patruzeci nu m-am f[cut. Dar =i
s[rac a=a ca ]n anul acesta, ca ]n anul trecut =i ca de c`nd sunt, nicio-
dat[ n-am fost!...
Dar ce-mi bat eu capul cu craii =i cu ]mp[ra\ii, =i nu-mi caut de
copil[ria petrecut[ ]n Humule=ti =i de nevoile mele? A=a era cu cale
s[ fac de la ]nceput; dar am \inut s[ ar[t c[ humule=tenii nu-s tr[i\i
ca ]n b`rlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toat[ m`na...
Ei, ei! toate bune =i frumoase la vremea lor; dar deacum trebuie
s[ ne mai punem =i c`te pe-oleac[ de carte, c[ci mìne-poimìne vine
vacan\a de Cr[ciun...
Multe sunt de f[cut =i pu\ine de vorbit, dac[ ai cu cine te-n\e-
lege...
}n sf`r=it, ca s[ nu-mi uit vorba, toat[ noaptea cea dinainte de ple-
care, p`n[ s-au rev[rsat zorile, m-am fr[m`ntat cu g`ndul fel =i chip...
+i, scurt[ vorb[, ne adun[m...
... +i cum ie=im ]n =leah, p[rerea noastr[ de bine: ]nt`lnim c`\iva
oameni cu ni=te car[ cu drani\[, merg`nd spre Ia=i; ne ]ntov[r[=im
cu d`n=ii, de frica l[ie=ilor din Ruginoasa, =i hai, hai! hai, hai! p`n[-n
ziu[, iac[t[-ne ]n T`rgul-Frumos.
Precum se vede, nu exist[ proz[ ]n Amintirile lui Creang[. Partea
naratorului este un monolog care cuprinde foarte pu\in[ observa\ie =i
mai mult judec[\i despre lucruri =i exclama\ii. Aceast[ parte este ex-
presia autorului ]nsu=i, =i ea trebuie interpretat[, spus[ cu glas tare, ca
orice compunere f[cut[ s[ fie auzit[. Acesta este motivul pentru care,
con=tient sau nu, Creang[ citea tare =i suna mereu frazele. El concepea
compunerile sale scenic.
Monologul lui Creang[ este autentic at`t timp c`t se supune econ-
omiei teatrale, exprim`nd cu maxima condensare, prin stilul verbal,
pe eroul subiectiv. C`teodat[ ]ns[, r[u inspirat, povestitorul rupe echili-
brul. Fie c[ el ]nsu=i nu-=i d[ seama explicit ]n ce const[ darul s[u =i
264 G. C[linescu
scrie dup[ o impulsiune cu totul empiric[, fie c[ inspira\ia ]i este tul-

burat[ la un moment dat de inten\ii culte, Creang[ uit[ c`teodat[
s[-=i joace monologul =i-l preface ]n altceva, care e din c`mpul prozei
sau al oratoriei. De pild[, sentimentalismele despre mam[ =i toate
considera\iile filozofice asupra trecerii vremii fiind ie=ite din cultura
povestitorului, c`t[ era, f[r[ vreo necesitate de expresie a
personalit[\ii, sunt de cel mai prost gust:
A=a era mama ]n vremea copil[riei mele, plin[ de minun[\ii, pe
c`t mi-aduc aminte; =i-mi aduc bine aminte, c[ci bra\ele ei m-au
leg[nat, c`nd ]i sugeam \`\a cea dulce =i m[ alintam la s`nu-i
g`ngurind =i uit`ndu-m[ ]n ochii ei cu drag!...
(Este ]nvederat c[ un sugaci nu are no\iunea de dulce =i nici nu
poate privi, con=tient de sim\irea lui, pe mam[ cu drag. Acestea
sunt interpret[ri intelectuale tardive ale povestitorului.)
... +i s`nge din s`ngele ei =i carne din carnea ei am ]mprumutat;
=i a vorbi de la d`nsa am ]nv[\at. Iar ]n\elepciunea de la Dumnezeu,
c`nd vine vremea de a pricepe omul ce-i bine =i ce-i r[u.
Dar vremea trecea cu am[gele =i eu cre=team pe nesim\ite; =i tot
alte g`nduri ]mi zburau prin cap =i alte pl[ceri mi se de=teptau ]n
suflet; =i ]n loc de ]n\elepciune, m[ f[ceam toi mai neast`mp[rat, =i
dorul meu era acum nem[rginit; c[ci sprin\ar =i ]n=el[tor este g`ndul
omului, pe ale c[ruia aripi te poart[ dorul necontenit =i nu te las[ ]n
pace, p`n[ ce intri ]n morm`nt!
}ns[, vai de omul care se ia pe g`nduri! Uite cum te trage pe furi= apa
la ad`nc; =i din veselia cea mai mare cazi deodat[ ]n ur`cioasa ]ntristare!
Hai mai bine despre copil[rie s[ povestim, c[ci ea singur[ este
vesel[ =i nevinovat[. +i drept vorbind, acesta-i adev[rul.
Ce-i pas[ copilului c`nd mama =i tata se g`ndesc la neajunsurile
vie\ii, la ce poate s[ le aduc[ ziua de mìne, sau c[-i fr[m`nt[ alte
g`nduri pline de ]ngrijire. Copilul ]nc[lecat pe b[\ul s[u g`nde=te c[
se afl[ c[lare pe un cal de cei mai stra=nici, pe care alearg[ cu voie
bun[, =i-l bate cu biciul =i-l strune=te cu tot dinadinsul =i r[cne=te la
el din toat[ inima, de-\i ie auzul; =i de cade jos, crede ca l-a tr`ntit
calul, =i pe b[\ ]=i descarc[ m[nia ]n toat[ puterea cuv`ntului...
Creang[ vrea de data aceasta s[ exprime sentimente. }ns[, de=i
sim\irea nu-i lipse=te, el nu-n\elege deloc tehnica muzical[ a liricii.
Creang[ nu e ]n stare dec`t s[ aud[ pe al\ii vorbind, =i ]n chipul aces-
ta poate comunica indirect =i emo\iile. Stan P[\itul ]=i exprim[, obiectiv,
sentimente delicate c`nd zice:
« Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi te-au
scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i hazul-
ie =i m-a f[rm[cat de-acum.»
Aceste vorbe sunt ginga=e ca document, nu sunt poezie. C`nd
Creang[ vrea s[-=i subiectiveze sentimentele, le sf[r`m[ ]n concepte,
le face triviale. Poeziile lui nu sunt st`ngace numai formal, ci funda-
mental prozaice, conceptuale:
Ar fi un mare p[cat To\i ]n graba alergar[,
Omul lene= de-ajutat. To\i, cu to\i ]ntr-o unire
+ti\i Dumnezeu ce a dat . . . . . . . . .
Omului c`nd l-a creat? Azi am bani, azi am parale,
Membre bune-ndem`noase, Azi de lume joc ]mi bat,
Creieri ]n cap de ajuns }n cazin =i-n tribunale
. . . . . . . . . Sunt primit =i-mbr[\i=at,
Clopo\elul de la gar[ Sun[, sun[, pung[, sun[,
A dat semnul de pornire, C[ to\i joac[ pe-a ta strun[.
Un fel de desc[rcare liric[ este =i profesiunea de iubire a satului
din Amintiri IV. Ea este cel pu\in naiv[ =i f[r[ valoare deosebit[, partea
aceasta fiind acum scris[, nu spus[:
Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg[toare =i lim-
pede ca cristalul, ]n care se oglinde=te cu m`hnire Cetatea Neam\ului
de-at`tea veacuri! [Asta este la Creang[ elegia romantic[ a ruinelor!]
Dragi-mi erau tata =i mama, fra\ii =i surorile =i b[ie\ii satului, tovar[=ii
mei de copil[rie, cu care ]n zile geroase de iarn[ m[ desf[tam pe
ghia\[ =i la s[niu=; iar vara, ]n zile frumoase de s[rb[tori, c`nt`nd =i
266 G. C[linescu
chiuind, cutrieram dumbr[vile =i luncile umbroase, prundul cu =tio-

alnele, \arinile cu holdele, c`mpul cu florile =i m`ndrele dealuri, de
dup[ care-mi z`mbeau zorile, ]n zburdalnica v`rst[ a tinere\ei! Ase-
menea, dragi-mi erau =[z[torile, cl[cile, horele =i toate petrecerile
din sat, la care luam parte cu cea mai mare ]nsufle\ire!
Zile frumoase de s[rb[tori, c`mpul cu flori, dealuri m`ndre,
a lua parte cu ]nsufle\ire, nici nu se poate ]nchipui o mai ]nv[\[toreas-
c[ =i mai plat[ expresie a sentimentelor.
Alt[ dat[ Creang[ face din monolog o dizerta\ie didactic[ ]n care
introduce, din experien\a lui literar[, =i convorbirea cu duhul s[u,
dup[ exemplul lui Gr. Alexandrescu:
« Nu mi-ar fi ciud[ ]ncaltea, c`nd ai fi =i tu ceva =i de te miri
unde, ]mi zice cugetul meu; dar a=a, un bo\ cu ochi ce te g[se=ti, o
bucat[ de hum[ ]nsufle\it[ din sat de la noi, =i nu te las[ inima s[ taci;
asurze=ti lumea cu \[r[niile tale!
Nu m[ las[, vezi bine, cugete, c[ci =i eu sunt om din doi oame-
ni; =i satul Humule=tii ]n care m-am trezit nu-i un sat l[turalnic...»
}nspre apus-miaz[zi, vin m[n[stirile: Agapia cea t[inuit[ de lume;
V[raticul, unde =i-a petrecut via\a Br`ncoveanca cea bogat[ =i milostiv[,
=i satele Filioara, h[\a=ul c[prioarelor cu sprincene sc[pate din m[n[stire,
B[l\[te=tii cei plini de salamur[, =i Ceahl[ie=tii, Topoli\a =i Ocea, care
alung[ cioara cu perja-n gur[ tocmai dincolo peste hotar; iar spre Criv[\,
peste Ozan[, vine T`rgul-Neam\ului, cu mahalalele: Pometea de sub
dealul Cociorva, unde la toat[ casa este livad[ mare; |u\uienii veni\i din
Ardeal, care m[n`nc[ sl[nina r`nced[, se \in de coada oilor, lucreaz[
l`n[ =i sunt vesti\i pentru teascurile de f[cut oloiu; =i Condrenii cu mo-
rile de pe Nem\i=or =i piu[le de f[cut sumani. Iar deasupra Condrenilor,
pe v`rful unui deal nalt =i plin de tih[r[i, se afla vestita Cetatea Neam\ului,
]ngr[dit[ cu pustiu, acoperit[ cu fulger, locuit[ vara de vitele fug[rite de
strechie =i str[juit[ de ceucele =i vindereii, care au g[sit-o bun[ de f[cut
cuiburi ]ntr-]nsa... Dar asta nu m[ prive=te pe mine, b[iet din Humule=ti.
Eu am alt[ treab[ de f[cut; vreau s[-mi dau sam[ despre satul nostru,
despre copil[ria petrecut[ ]n el =i at`ta-i tot.
C`\i domnitori =i mitropoli\i s-au r`nduit la scaunul Moldovei, de
c`nd e \ara asta, au trebuit s[ treac[ macar o dac[ prin Humule=ti

spre m[n[stiri. Apoi unde pui cealalt[ lume care s-a purtat prin satul
nostru, =i tot lume mai mult bogat[ =i aleas[; m[ rog, la M[n[stirea
Neam\ului: icoan[ f[c[toare de minuni, cas[ de nebuni, hram de Is-
pas =i iarmaroc ]n t`rg, tot atunci... etc.
Toate acestea sunt scrise bine =i cu oarecare duh pe alocuri; nu
mai pu\in, Creang[ amestec[ acum arta povestitului cu ]ndeletnici-
rea lui de autor didactic. El nu =tie s[ descrie, nu vede pictural, nu
poate desprinde din priveli=ti o stare, ]ntr-un cuv`nt, nu are senti-
mentul naturii. Este interesant c[ nici Caragiale, tip auditiv dramatur-
gic, nu-l avea. Ceea ce g[se=te cu cale Creang[ s[ adauge numelor
proprii ]n chip de culoare sunt ni=te abstrac\ii-defini\ii: Ocea, care
alung[ cioara, |u\uienii, veni\i din Ardeal, Cetatea Neam\ului,
]ngr[dit[ cu pustiu, acoperit[ cu fulger. Peste aceast[ s[r[cie, pov-
estitorul arunc[ un umor silnic, fiindc[ materia nu-l cere, tumefiat cu
expresii sf[toase nelalocul lor, ca: Eu am alt[ treab[ de f[cut, apoi,
unde pui..., m[ rog, lume, lume =i iar lume.
C`nd ]ns[ Creang[ pune pe al\ii s[ vorbeasc[, nota\ia dialogului
este magistral[ =i totdeauna f[r[ gre=. }n acest unic ]n\eles teatral,
Creang[ observ[ =i creeaz[. Eroii lui se pot ]mp[r\i nu dup[ caracter-
ul interior, moral, pu\in desf[=urat, ci dup[ debitul verbal: vorbitorii
sunt molateci, ori plini de reticen\[, ori g`lgìtori =i mu=c[tori. Fe-
meile fac parte din categoria ultim[, =i Creang[ le pune s[ vorbeasc[
cu o voluptate extraordinar[ a invectivei dialectale. Iat-o pe Smaran-
da:
« S[rmane omule! dac[ nu =tii boab[ de carte, cum ai s[ m[
]n\elegi? C`nd tragi sorocove\ii la mustea\[, de ce nu te olic[e=ti at`ta?
Petre Todosiic[i, cr`=mariul nostru, a=a-i c[ \i-a m`ncat nou[ sute de
lei? Vasile Roibu din Bejeni, mai pe-at`\ia, =i al\ii c`\i? Ru=tei lui Val-
ic[ =i M[riuc[i lui Onofreiu, g[se=ti s[ le dai =i s[ le r[sdai? +tiu eu;
s[ nu crezi c[ doarme Smaranda, dormire-ai somnul de veci s[ dor-
mi! +i pentru b[iet n-ai de unde da? M[i omule, m[i! Ai s[ te duci ]n
fundul iadului =i n-are s[ aib[ cine te scoate, dac[ nu te-i sili s[-\i faci
un b[iet pop[. De spov[danie fugi ca dracul de t[mìe. La biseric[
268 G. C[linescu
mergi din Pa=ti ]n Pa=ti. A=a cau\i tu de suflet?...

« }nc[ te ui\i la ei, b[rbate... =i li d[i paièle! a=[-i? Ha, ha! bine
v-au mai f[cut, pughibale spurcate ce sunte\i! C[ nici o lighioaie nu
se poate aciua pe l`ng[ cas[, de r[ul vostru...»
« Scoal[, dugli=ule, ]nainte de r[s[ritul soarelui; iar vrei s[ te
pupe cucul arminesc... ?...»
« }i veni tu acas[, coropcarule, dac[ te-a r[zbi foamea, =-apoi
atunci vom avè alt[ vorb[...»
« Degeaba te mai sclifose=ti, Ioane... La mine nu se trec aces-
tea... Pare-mi-se c[ =tii tu moarea mea... S[ nu m[ faci ia acu= s[ ieu
cule=erul din ocni\[ =i s[ te desmierd c`t e=ti de mare!»
Iat-o =i pe m[tu=a M[rioara:
« Dar bine, ghiavole, aici \i-i sc[ldatul?... scoboar[-te jos,
t[lharule, c[ te-oiu ]nv[\a eu!»
B[rba\ii au, dimpotriv[, vorba ap[sat[, moale, bun[oar[ cu o
intona\ie u=oar[ de dispre\ pentru muiere, ca a lui +tefan a Petrei:
« Doamne, m[i femeie Doamne, mult[ minte-\i mai trebuie...»
« Ian taci, m[i femeie, c[ biserica-i ]n inima omului...»
«...Poi d[, m[i femeie, tot e=ti tu bisericoas[, de s-a dus vestea;
]ncaltea \-au f[cut =i b[ie\ii biseric[ aici pe loc, dup[ cheful t[u; m[car
c[-\i intr[ biserica ]n cas[ de departe ce-i... De-amu pune\i-v[ pe f[cut
privigheri de toat[ noaptea =i parascovenii c`te v[ place, m[i b[ie\i,
dac[ vi-i voia s[ v[ deie m[-ta ]n toate zilele numai colaci de cei un=i
cu miere de la Patruzeci de sfin\i =i coliv[ cu miez de nuc[.»
B[tr`nii sunt venerabili ori mehenghi. Venerabil este p[rintele Ioan,
cel cu vorba moale:
« Ai=tia-s m`nzii popii, fiiule. Ni=te zile mari ca aceste le a=teapt[
=i ei cu mare bucurie tot anul. G[titu-le-a\i ceva bob fiert, g[lu=te,
[turte cu julf[] =i v[rzare?»
David Creang[ are graiul blajin:
« Las, m[i +tefane =i Sm[randuc[, nu v[ mai ]ngriji\i at`ta, c[
azi e duminic[, m`ne luni =i zi de t`rg, dar mar\i, de-om ajunge cu
s[n[tate, am s[ ieu nepotul cu mine =i am s[-l duc la Bro=teni...»
Mehenghiu, cu vorba =ireat[ e mo=ul din iarmaroc care face sc[pat[

pup[za. Caracterizarea lui se face cu mijloace numai din tehnica come-
diei:
« De v`nzare \i-e g[inu=a ceea, m[i b[iete?
De v`nzare, mo=ule!
+i c`t cei pe d`nsa?
C`t crezi =i dumneta c[ face!
Ia ad-o-ncoace la mo=ul, s-o dr[m[luiasc[!»
De acela=i soi este mo= Bodr`ng[, dest[inuit ]n c`teva cuvinte:
« A=a e tineritul ista, bat[-l s[-l bat[...»
Cele mai vii pagini din Amintiri sunt scene de comedie.
C`teva cr`mpeie de dialog luate de ici =i de colo, =i am intuit toat[
firea persoanelor =i atmosfera:
« C`t cei pe car, bade? [...]
Trei hus[=i, dasc[le.
Ce spui, b[di=orule; pentru un bra\ de lemne? Da c[ le duc ]n
spate pe toate odat[ p`n-acas[.
Dac[ le-i duce, dasc[le, \i le dau degeaba.
Z[u, nu =ugue=ti, bade?
Nici o =ag[, dasc[le; s[ vedem cum le-i duce, =i halal s[-\i fie!...»
« Ce este gramatica rom`n[, este... ce este, este [...]
Nu a=a, m[i Tr[sne!
Dar cum?
Nu mai zice rom`n[, =i spune numai r[spunsul; ce ai cu ]ntreba-
rea?[...]
Mai las[-m[ oleac[... =i c`nd te-oiu striga, s[ vii iar s[ m[ ascul\i;
=i de n-oiu =ti nici atunci, apoi dracul s[ m[ ieie!...»
« Ia ascult[, dasc[le Mogoroge, nu te prea ]ntrece cu vorba, c[
nu-\i =ede bine. Pe cine faci c`rpaciu? Dup[ ce-ai purtat ciubotele at`ta
amar de vreme, umbl`nd toat[ ziua ]n podgheazuri =i le-i scromb[it pe
la jocuri =i prin toate corhanele =i coclaurile, acum ai vrea s[-\i dau =i
banii ]napoi, ori s[-\i fac ]n loc altele nou[? Dar =tii c[ e=ti ajuns de
cap! Nu \i-e destul c[ m-ai ame\it puindu-\i sf`rloagele pe calup,
270 G. C[linescu
tr[g`ndu-le la =an =i ung`ndu-le aici pe cuptior, la nasul meu, ]n toate

dimine\ile? Ba de c`te ori mi-ai pus =i po=te la picioare; =i eu, ca omul
cel bun, tot am t[cut =i \i-am r[bdat. }mi pare r[u c[ e=ti gros de obraz!
Ei las! c[ te-oi sluji eu, de-acum, dac[ \i-i vorba de-a=a!
Ce spui, c`rpaciule...; =i tu m[ mogoroge=ti? D-apoi numa-n
ciubotele tale am stat eu, bicisnicule? }nc[ te obr[znice=ti? Acu= te-oi
ot`nji cu ceva de nu te-i putè hr[ni ]n toat[ via\a!
P`n[ ce mi-i ot`nji... eu acu= te cin[tuiesc frumu=el cu dichici-
ul: ]n\eles-ai?...»
Mo=ule, ie sama de \ine bine telegarii ceia, s[ nu ieie v`nt; c[
Ia=ul ista-i mare, =i Doamne fere=te, s[ nu faci vro primejdie! [...]
... I-auzi m[i? Dac-ar =ti el, ciolh[nosu =i tic[itul, de unde-am
pornit ast[-noapte, =-ar str`nge lioarba acas[; n-ar mai d`rdì degea-
ba asupra c[i=orilor mei! +-apoi doar nu vin ei acu ]ntìa=i dat[ la
Ia=i, s[-mi deie pov[\ unul ca d`nsul ce r`nduial[ trebuie s[ p[zesc.
P[truzecile m`ne-sa de golan! Dac[ n-a stat oleac[, s[-l ]nv[\ eu a
mai lua de alt[ dat[ drume\ii ]n r`s!
Gesturile eroilor sunt incluse ]n vorbirea lor. Scrierea nu are ordine
istorico-narativ[, ci numai una actual[, dramatic[, =i oric`nd un bun
actor o poate interpreta. Dac[ Creang[ ar fi f[cut piesa \[r[neasc[
pe care o pl[nuia c`ndva, ar fi izbutit f[r[ ]ndoial[. Ceea ce a ]nceput a
compune, Dragoste chioar[ =i amor ghebos, nu arat[ a fi trebuit s[ ias[
numaidec`t r[u; povestitorul are numai vina de a alege mediul de ma-
hala. Tot talentul lui Creang[ st[ ]n a auzi bine vorbirea \[r[neasc[
vie. Dar limba de la ora= el n-o aude cum trebuie =i, ca atare, n-ar fi
fost ]n stare s[ intuiasc[ nici gesturile corespunz[toare cuvintelor, =i
comedia ar fi r[mas vulgar[ =i lipsit[ de un adev[rat con\inut.
XIV. JOVIALITATEA LUI CREANG{
Este ]nvederat c[ Creang[ adun[ ]n scrierile lui mult vocabular

\[r[nesc, dar mai cu seam[ proverbe, zic[tori care alc[tuiesc a=a-zisele
lui \[r[nii. }ns[ acestea singure nu pot face o literatur[. Dac[ so-
cotim pe Creang[ folclorist, atunci sunt culegeri de \[r[nii mult mai
bogate. Despre Creang[ se repet[ mereu banalit[\ile =colare =tiute:
puterea de a crea tipuri vii, arta cu care m`nuie=te limba, puritatea
vocabularului, aproape cu des[v`r=ire lipsit de neologisme, stilul sim-
plu, natural =i plastic, cu propozi\ii =i fraze armonioase =i ritmate,
at`t de perfect potrivit cu subiectul =i celelalte. }ns[ graiul lui Creang[
nu e natural, ci numai autentic ]n ]n\elesul c[ pare cu putin\[ ca un
\[ran adev[rat din Humule=ti s[ vorbeasc[ astfel. Vorbirea acelui \[ran
este umflat[, ]nc[rcat[ cu tot ce se poate culege din partea locului.
Pl[cerea st`rnit[ de ascultarea scrierilor lui Creang[ nu e o pl[cere
de recunoa=tere a adev[rului, ci una de rafinament erudit. Nici un
om cu gust nu cite=te aceast[ oper[ pentru ca s[ ia cuno=tin\[ de
]ntreaga ]n\elepciune popular[, a=a cum a fost cristalizat[ de veacu-
ri ]n proverbe =i zic[tori. Dimpotriv[, ]n loc s[ fie educativ, efectul
acestei ]n\elepciuni este ilariant. Creang[ folose=te un procedeu tipic
autorilor c[rtur[re=ti, ca Rabelais, =i ]n linia lui, ca Sterne =i Anatole
France, =i anume, paralela continu[, dus[ p`n[ la be\ie, ]ntre actuali-
tate =i experien\a acumulat[. Instrumentul principal al acestui mod
literar este citatul. Iat[, bun[oar[, un pasaj luat la ]nt`mplare din
Pantagruel (LXV):
En quelle hierarchie, demanda frère Jean, de telz animaux vene-
neux mettez vous la femme future de Panurge?
Dis tu mal des femmes, respondit Panurge, ho guodelureau,
moine culpelé? Par la guoge cenomanique, dist Epistemon, Euripi-
272 G. C[linescu
des escrit, et le prononce Andromache, que contre toutes bestes vene-

neuses a été, par linvention des humains et instruction des dieux,
remede profitable trouvé. Remede jusques à présent na été trouvé
contre la male femme. Ce gorgians Euripides, dist Panurge, tousjours
a mesdict des femmes. Aussi fut il par vengeance divine mangé des
chiens, comme luy reproche Aristophanes. Suivons. Qui a, =i parle.
Je urineray presentement, dist Epistemon, tant quon vouldra.
Jay maintenant, dist Xenomanes, mon estomac sabourré à profit
de mesnaige. Je ne panchera dun cousté plus que daultre..
Il ne me faut (dist Carpalim) ne vin ne pain.
Trefves de soif, trefves de faim,
Je ne suis plus fasché, dist Panurge. Dieu mercy et vous. Je suis
gay comme un papegay,
Joyeux comme un esmerillon,
Alaigre comme un papillon.
Veritablement il est escrit par votre beau Euripides, et le dit Sile-
nus, beuveur memorable,
Furieux est, de bon sens ne jouist,
Quiconques boit et ne sen resjouist.
A=a decurge toat[ opera lui Rabelais, ]ntr-o ploaie de citate =i de
cuvinte savante ori rare, a c[ror inten\ie este tocmai de a parodia
]n\elepciunea c[r\ilor din care sunt extrase. Erudi\ia aceasta este gus-
toas[ nu ]n sine, ci ]n jovialitatea care le dezl[n\uie. Adev[rata tain[ a
lui Rabelais este la joyeuseté. Anton Pann ori Creang[, de=i at`t an-
tonpannismul, c`t =i humule=tenismul sunt variet[\i de rabelaisianism,
adic[ de savoare a erudi\iei joviale, fac cu greu figur[ de erudi\i pen-
tru cititorul comun. Asta vine din prejudecata c[ autorul livresc trebuie
s[ fie neap[rat un c[rturar. Erudi\ia ]ns[ nu are limite, =i Anton Pann =i
Creang[ sunt =i ei ni=te mari erudi\i =i ni=te umani=ti ]n materie de
=tiin\[ =i literatur[ rural[. De=i citatele lor nu sunt scoase din c[r\i, ci
din tradi\ia oral[, operele lor nu sunt mai pu\in c[rtur[re=ti, structura
scrierilor lor fiind aceea=i ca ]n opera lui Rabelais: adic[ o jovialitate
enorm[, care ]n[bu=[ cel mai ne]nsemnat fapt ]ntr-un roi de citate. }n
nici un chip Anton Pann, autor de mare valoare pe nedrept subpre\uit,
nu este un culeg[tor. Formula lui este aceea a lui Rabelais, grindina
de cita\iuni prin asocia\ie, erudi\ie =i joyeuseté:
Omul ]nd[r[tnic toate d-a-ndaratele le face.
Tu umbli s[-l ]mbl`nze=ti
+i mai r[u ]l ]ndr[ce=ti.
El
Pentru o musc[ ]=i d[ palme.
+i
Pentru un purice ]=i arde plapoma.
Pentru un =oarece
Las[ s[ arz[ =i moara,
Numai =oarecii s[ moar[.
De aceea zice:
R[ul ce =-]l face omul singur,
nimenea altul n-ar putea sa i-l fac[.
c[
O\etul tare vasul s[u =-]l strica.
Omul ]nd[r[tnic
Ce apuc[ se usuc[,
+i
Toate d-a-ndaratele ]i merg.
Adic[:
Dup[ ploaie, chepeneag.
+i
Dup[ moarte, cal de ginere.
El nu =tie c[:
Toat[ graba stric[ treaba.
+i
Cine se gr[be=te cur`nd ostene=te.
274 G. C[linescu
Aceast[ be\ie de proverbe sistematizate nu e menit[ s[ plac[ omu-

lui simplu, =i Povestea vorbii nici nu e o scriere popular[. Ciclul e alc[tuit
pentru pl[cerea intelectului, indiferent prin con\inutul didactic, savuros
prin bufoneria erudit[. +i Anton Pann =i Creang[ sunt arhivari de tradi\ii,
dar ]n ]n\elesul rabelaisian. Creang[ este un umanist al =tiin\ei s[te=ti,
sco\`nd din erudi\ia lui un r`s gros, f[r[ a fi totu=i un autor vesel
prin materie. Con\inutul pove=tilor =i Amintirilor este indiferent ]n sine,
ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, vesel[ este hohotirea interi-
oar[, setea nestins[ de vorbe, sorbite pentru ele ]nsele, dintr-o volup-
tate strict intelectual[. Obiecte, animale, oameni, vorbesc ]ntruna,
arunc`nd cele mai joviale vorbe prin forma lor nea=teptat[, nicidecum
frumoase prin armonia sunetului, =i cit`nd neostenit =i cu o vitez[
nemaipomenit[:
« M[i... da bun e=ti de gur[!
+i de gur[, dar =i de lucru...»
« Te-ai ]ncurcat ]n socoteli, m[i b[iete; ba de m`ncare =i cas[ i-a
trebuit omului ]ntìu; =-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de-
ale tale ]\i ghior[iesc ma\ele de foame. Ai auzit vorba ceea c[:
Gol[tatea ]ncunjur[, iar[ foamea d[ de-a dreptul...»
« Despre aceasta, bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru, c[
nici tu nu e=ti de ]mp[rat, nici ]mp[r[\ia pentru tine; =i dec`t s[ ]ncurci
numai a=a lumea, mai bine s[ =ezi departe cum zici, c[ci mila Dom-
nului: Lac de-ar fi, broa=te sunt destule...»
« Ai toat[ voia de la mine, f[tul meu; dar mare lucru s[ fie, de nu
\i s-or t[ie =i \ie c[r[rile. Mai =tii p[catul, poate s[-\i ias[ ]nainte vrun
iepure, ceva... =i pop`c! m-oiu trezi cu tine acas[, ca =i cu frate-t[u, =-
apoi atunci ru=inea ta n-a fi proast[. Dar d[, cearc[ =i tu, s[ vezi cum
\i-a sluji norocul. Vorba ceea: Fiecare pentru sine, croitor de p`ne...»
« Ei, dragul tatei, a=a-i c[ s-a ]mplinit vorba ceea: Ap[r[-m[ de
g[ini, c[ de c`ni nu m[ tem...»
« Ce m`nca v[d eu bine c[ ai; despre asta nu e vorb[, f[tul meu,
zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi, ru=inea unde o pune\i? Din
trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie bun de nimica? Apoi drept
s[ v[ spun, c[ atunci degeaba mai strica\i m`ncarea, dragii mei... S[

umbla\i numai a=a frunza fr[sinelului toat[ via\a voastr[ =i s[ v[ l[uda\i
c[ sunte\i feciori de craiu, asta nu miroas[ a nas de om... Cum v[d eu,
frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea voastr[; la Sf`ntul
A=teapt[ s-a ]mplini dorin\a lui. Halal de nepo\i ce are! Vorba ceea:
La pl[cinte +i la r[zboi,
}nainte }napoi.
« Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de
c`ntecul cela:
Voinic t`n[r, cal b[tr`n,
Greu se-ng[duie la drum.
D-apoi calului meu de pe atunci, cine mai =tie unde i-or fi put-
rezind ciolanele! C[ doar nu era s[ tr[iasc[ un veac de om. Cine \i-a
v`r`t ]n cap =i una ca aceasta, acela ]nc[-i unul... Ori, vorba ceea:
Pesemne umbli dup[ cai mor\i s[ le iei potcoavele...»
«...Ei apoi... zi c[ nu-i lumea de-apoi. S[ te fereasc[ Dumnezeu,
c`nd prinde m[m[liga coaj[. Vorba ceea:
D[-mi, Doamne, ce n-am avut,
S[ m[ mier ce m-a g[sit.
Fetele atunci au luat alt[ vorb[, dar din inima lor nu s-a =ters pur-
tarea necuviincioas[ a sp`nului, cu toate ]ndrept[rile =i ]nrudirea lui,
pentru c[ bun[tatea nu are de-a face cu r[utatea. Vorba ceea:
Vi\a-de-vie tot ]nvie,
Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.
« M[i! da al dracului onànie de om e =i acesta, zise Harap Alb.
Grozav burd[han =i nes[\ios g`tlej, de nu pot s[-i potoleasc[ setea
nici izvoarele p[m`ntului; mare ghiol de ap[ trebuie s[ fie ]n ma\ele
lui! Se vede c[ acesta-i pr[p[denia apelor, vestitul Setil[, fiul Secetei,
n[scut ]n zodia r[\elor =i ]mpodobit cu darul suptului...»
276 G. C[linescu
« Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chem`nd?

Zi-i pe nume s[ \i-l spun, r[spunse atunci Ochil[ z`mbind pe
sub muste\e.
Dar te mai duce capul ca s[-l botezi? S[-i zici P[s[ril[... nu
gre=e=ti; s[-i zici L[\il[... nici at`ta; s[-i zici Lungil[... asemene; s[-i zici
P[s[ri-L[\i-Lungil[, mi se pare c[ e mai potrivit cu n[ravul =i apuc[turile
lui, zise Harap Alb, ]nduio=at de mila bietelor paseri. Se vede c[ acesta-i
vestitul P[s[ri-L[\i-Lungil[, fiul s[get[torului =i nepotul arca=ului, brùl
p[m`ntului =i scara ceriului, ciuma zbur[toarelor =i spaima oamenilor,
c[ altfel nu te pricepi cum s[-i mai zici...»
« Ei apoi, =ag[ v[ pare? Cu chi\ibu=uri de aceste s[ ne z[b[vim
noi! P`cli=it om e ]mp[ratul Ro=, se vede el, zise atunci Ochil[. Eu,
nu-i vorb[, m[car c[ e a=a de ]ntunerec, deosebesc tare bine firele de
mac din cele de n[sip; dar numai iu\al[ =i gur[ de furnic[ ar trebui
s[ aibi ca s[ po\i apuca, alege =i culege ni=te flecu=te\e ca aceste, ]n
a=a scurt[ vreme. Bine-a zis cine-a zis, ca s[ te fere=ti de omul ro=,
c[ci e li=tai dracul ]n picioare, acum v[d eu.»
C`nd descoperim mecanica erudit[ a povestitorulul, suntem lua\i
de apele jovialit[\ii lui =i enun\area goalei formule vorba ceea
treze=te r`sul. Este =i o erudi\ie stric lexical[ de cuvinte cu sonuri
n[stru=nice, mai degrab[ cacofonice, care izbesc urechea nu prin ex-
presivitatea lor, ci prin volubilitate:
« M[i P[s[ril[, iac[t[-o, ia! colo, ]n dosul p[m`ntului, tupilat[
sub umbra iepurelui; pune m`na pe d`nsa =i n-o l[sa!
P[s[ril[ atunci se l[\e=te, c`t ce poate, ]ncepe a bojb[i prin toate
buruienile =i c`nd s[ pun[ m`na pe d`nsa, zbr!... pe v`rful unui munte
=i se ascunde dup[ o st`nc[.
Iac[t[-oi, m[i, colo, ]n v`rful muntelui, dup[ st`nca ceea, zise Ochil[.
P[s[ril[ atunci se ]n[l\[ pu\in =i ]ncepe a cotrob[i pe dup[ st`nci;
=i c`nd s[ pun[ m`na pe d`nsa, zbr!... =i de acolo =i se duce, de se
ascunde tocmai dup[ lun[.
M[i P[s[ril[, iac[t[-oi, ia! colo dup[ lun[, zise Ochil[; c[ci nu
pot eu s-o ajung, s[-i dau o sc[rm[n[tur[ bun[.
Atunci P[s[ril[ se de=ir[ odat[ =i se ]n[l\[ p`n[ la lun[. Apoi

cuprinz`nd luna ]n bra\e g[buie=te p[s[rica, mi \-o ]n=fac[ de coad[ =i
c`t pe ce s[-i suceasc[ g`tul. Ea atunci se preface ]n fat[ =i strig[
]nsp[im`ntat[:
D[ruie=te-mi via\a, P[s[ril[, c[ te-oiu d[rui =i eu cu mil[ =i cu
daruri ]mp[r[te=ti, a=a s[ tr[ie=ti!
Ba c[ chiar c[ erai s[ ne d[ruie=ti cu mil[ =i cu-daruri ]mp[r[-
te=ti, dac[ nu te vedeam c`nd ai pa=lit-o, farmazoan[ ce e=ti! zise
Ochil[. +tiu c[ am tras o durdur[ bun[, c[ut`ndu-te. Ia, mai bine hai
la culcu=, c[ se face ziu[ acu=.»
A bojb[i, a g[bui, a pa=li, zbr, durdur[ nu dau cititorului
de limb[ literar[ impresia culorii dialectale, ci unui argou ermetic, plin
de sub]n\elesuri ilariante =i de onomatopee indecente. De la frumosul
de erudi\ie p`n[ la r`sul obscen e numai un pas, =i to\i rabelaisienii au
intrat ad]nc ]n trivialitate. Nu se cunosc toate pove=tile corosive ale
lui Creang[, de care f[ceau haz junimi=tii, spre pudoarea pref[cut[ a
lui Titu Maiorescu, dar ]n limbu\ia frazelor nevinovate e un r`s =iret, o
intona\ie cu t`lc, care dep[=e=te sensul curat al cuvintelor.
« Iaca un lup vine spre noi, jup`ne=ic[!
Val de mine, mo= Nichifor, unde s[ m-ascund eu?
Despre mine, ascunde-te unde =tii, c[ eu unul \i-am spus c[ nu
m[ tem nici de-o potaie ]ntreag[.
Atunci biata Malc[, de fric[, s-a ]ncle=tat de g`tul lui mo= Nichifor
=i s-a lipit de d`nsul, ca lipitoarea. A =ezut ea a=a, c`t a =ezut, =i [apoi]
a zis tremur`nd:
Unde-i lupul, mo= Nichifor?
Unde s[ fie? Ia a trecut drumul pe dinaintea noastr[, =i a ]ntrat
]n p[dure. Dar c`t pe ce erai s[ m[ g`tui, jup`ne=ic[, =-apoi dac[
sc[pam iepele, =tiu c[ era frumos.
N-apuc[ a sf`r=i bine mo= Nichifor =i Malca zice c[tinel:
S[ nu mai zici c[ vine lupul, Mo= Nichifor, c[ m[ v`ri ]n toate bo-
alele!
Nu c[ zic eu da chiar vine, iac[t[-l-[i!
278 G. C[linescu
Valeu! Ce spui?!
+i iar se ascunde l`ng[ mo= Nichifor.
Ce-i t`n[r, tot t`n[r; ]\i vine a te juca, jup`ne=ic[, a=a-i? =i dup[
cum v[d, ai noroc c[ eu ]mi \in firea, nu m[ prea tem de lup; dar s[
fie altul ]n locul meu...»
Scriitori ca Creang[ nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e
b[tr`n, greu de sub]n\elesuri, aproape echivoc =i unde experien\a s-a
condensat ]n formule nemi=c[toare, tuturor cunoscute, a=a ]nc`t op-
era literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor elemente toc-
ite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor de cuvinte s[ r[sar[
peste c`teva veacuri, ]ntr-o epoc[ de umanism rom`nesc. N[scut cu
mult mai devreme, Creang[ s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche
=i deci =i un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[ la satul de munte de dincolo
de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i-=i exprim[
experien\a impersonal =i aforistic.
XV. CREANG{ }N TIMP +I SPA|IU. REALISMUL
}ntruc`t prive=te timpul, acesta mi=c`ndu-=i c`teodat[ limbile extraor-

dinar de repede, ne g`ndim ]n primul r`nd la dialectica istoriei expri-
mat[ prin apari\ia =i contradic\ia claselor ]n felurite societ[\i. Spa\iul ar
fi ceea ce numim de obicei natur[, =i despre ea =i ]nrùrirea ei asupra
omului au vorbit, independent de materialismul =tiin\ific, pozitivi=tii. A
trata prea generic despre timp =i spa\iu poate s[ duc[ la cli=ee =i la con-
cluzii nule. O geologie aproximativ asem[n[toare aceleia ]n care s-a n[scut
=i a copil[rit Creang[ exist[ =i ]n alte p[r\i, ]n Tirol sau chiar ]n China
septentrional[. C`t despre timp, dialectic vorbind, at`tea popoare trec
cu repeziciune de la societatea feudal[, cum era aceea din Moldova lui
Creang[, la cea socialist[, schi\`nd un scurt echilibru burghez, ]nc`t cu o
astfel de critic[ formal[ explic[m simultan =i pe Mozart, =i pe poe\ii chin-
ezi, =i pe Creang[. Oric`t[ oroare au unii de cuv`ntul inefabil,
]n\eleg`ndu-l ]n sensul vechi de ireductibil la ra\iune, el ]=i are rostul s[u
]n estetic[, cu accep\ia analizei pe concret =i evitarea generalit[\ilor go-
ale. Sunt unii care cred iluzoriu c[ profeseaz[ materialismul dialectic
afirm`nd c[ frumosul exist[ ]n natur[ =i c[ singurul merit al omului este
de a-l descoperi. }ns[ probabil ]n mul\i a=tri atmosfera e lamentabil[ =i
]nec[cioas[, =i ceea ce ni se arat[ aci ca o lum`nare gra\ioas[ de cande-
labru e acolo un infern de emana\ii gazoase. Noroiul este, hot[r`t, me-
fistofelic. C[dem ]n misticism. Universul ar fi un eden din care ne-am
rostogolit, pierz`ndu-ne ]n muncile grele ale construc\iei, marii vizionari
ne-ar reevoca paradisul pierdut. Ce sens mai are atunci cuv`ntul crea\ie?
Oamenii Rena=terii =i ai romantismului ar deveni mai umani=ti dec`t noi;
ar ap[sa deci mai mult asupra factorului om ]n descoperirea =i completa-
rea naturii, ]n care au crezut mereu marii arti=ti. Cum vom umple
pr[pastia ridicat[ astfel ]ntre crea\ia popular[ =i cea cult[, foarte adesea
280 G. C[linescu
produc\ia anonim[ =i colectiv[ fiind superioar[ aceleia culte? +i aci avem

nevoie de examenul biografiei concrete, de acel inefabil, care face ca
unul =i nu altul s[ fie mai reprezentativ pentru geografia =i timpul s[u =i,
]n cele din urm[, pentru umanitatea universal[, ]n vreme ce al\ii r[m`n
locali. E cazul de a distinge =i respinge totodat[ generalizarea metafizic[
=i localizarea pedestr[. Un creator este cum spuneau romanticii ger-
mani un focar, un Fokus, ]n care se oglindesc simultan =i micro =i
macrocosmul. De ce unul =i nu altul, tr[ind ]n aceea=i geografie =i ]n
acelea=i contradic\ii istorice, este revelatorul timpului =i spa\iului s[u e o
problem[ pe care o l[s[m pe seama biologilor. Dac[ am aplica o explica\ie
a condi\ion[rii prea vast[, f[r[ un pic de nescio quid, nu putem s[ pri-
cepem de ce psaltul =i paracliserul Zahei, fratele lui Creang[, nu este el
autorul Amintirilor.
S[ trecem la natur[. De=i n[scut la Humule=ti, l`ng[ apa Ozanei,
deci la limitele din vale ale peisajului, povestitorul face parte dintr-o
familie uman[ de munteni =i a copil[rit ]ntr-o geologie care se ]ntinde
pe malul st`ng al Siretului, din Maramure= ]n Transilvania =i ]n Moldo-
va, desp[r\ite doar prin v[ile ]nguste prin care curg piezi= ]nspre Siret,
printre pere\i de st`nc[ grandio=i, Moldova, Bistri\a, Trotu=ul. Peisajul
]n care au tr[it Co=buc =i Rebreanu nu este fundamental deosebit de
acela ]n care a copil[rit Creang[, =i dealtfel originea ]ns[=i a povestito-
rului este ardelean[. Mun\ii sunt ]nal\i, trec`nd uneori de dou[ mii de
metri. Cu toate astea, ]n afar[ de anume pov`rni=uri repezi, ace=ti mun\i
cu valurile lor cupoliforme pe care le fac cobor`nd spre ape sunt ac-
cesibili. Nu avem de a face cu Alpii plini de pr[p[stii, pe care ascensi-
unea e o aventur[. Aceste promontorii solemne sunt locuite.
Dac[ ar fi s[ caracteriz[m locul ]n elementele sale, ]n primul r`nd
vine piatra, ]ncep`nd cu st`nca =i bolovanul =i sf`r=ind cu prundul. Ro-
manticii de tipul Asachi au a=ezat pe Ceahl[u imaginare cet[\i fantas-
tice, iar noi ne-am a=tepta ca aci s[ g[sim un gust str[vechi pentru
sculptur[ =i vagi figura\ii de soiul aztec. }ns[ muntele e calcaros =i fria-
bil, =i mai puternic[ dec`t el este apa. }n p[r\ile lui mai dulci e acoperit
de p[=une, =i prin urmare aten\ia omului e ]ndreptat[ mai ales spre
aceast[ superficie, interes`nd economia lui. Unele mituri circul`nd ]n
folclor privesc eroziunea, desprinderea bolovanilor din mun\i. Mun-

tele e un loc de retragere, cu un sistem de trec[tori dificile; un senti-
ment al solidit[\ii crustei lapidare asupra altor elemente nu produce.
}n schimb, apa e for\a impetuoas[ =i revolu\ionar[ care-=i taie drum
printre pere\i de piatr[, t`r`nd dup[ sine bolovanii =i copacii, fac-
torul fluent. Rezervorul de la Bicaz n-a f[cut dec`t s[ accentueze cara-
cterul de lagun[ muntoas[ a acestei regiuni, l[\ind =i regulariz`nd pe
o lung[ por\iune n[vala mai mare sau mai sc[zut[ a torentului.
Un al treilea element, mai tare dec`t bronzul, ]n aceste locuri
este lemnul. Pov`rni=urile sunt acoperite, l[s`nd la o parte jnepii =i
ienuperii, de armate negre de brazi, printre care norii se t`r[sc ca
aburii. Sunt =i fagi pe alocuri, precum =i stejari. Brazii sunt drep\i =i
falnici. Ace=ti brazi, lega\i ]n plute, alearg[ la vale pe torent. Ei nu
sunt lemn mort, ci, asemeni cedrilor asia\i, materie de construc\ie.
Sunt priveli=ti asem[n[toare =i ]n alte p[r\i, ]ns[ casele sunt de zid.
Aci, ca =i pe versantul cel[lalt, locuin\ele, bisericile chiar sunt din
b`rne. O cas[ trebuie ]nfipt[ bine ]n pov`rni=, ca s[ scape =i de n[vala
puhoaielor =i de rostogolirea bolovanilor. Casa Irinuc[i de la Bro=teni,
ne]ndeplinind aceste condi\ii, a fost spart[ de un bolovan cu care copiii
se jucau ]n v`rful dealului. Localnicilor le place s[ arate un imens
bolovan ]n apropierea rùlui, care ar fi tocmai acela cu pricina. E o
problem[ de competen\a istoricilor literari. }n fine, fiind vorba de
lemn, casa din Humule=ti are ]nf[\i=are destul de mizerabil[ pe dina-
far[. C`nd ]ns[ treci de c[m[ru\a de la intrare ]n odaia cu vatr[ =i
cuptor, r[mì impresionat de grinzile lungi, solemne =i trainice.
}ntruc`t prive=te fauna, sau mai bine zis economia de vite, sus la
munte predomin[ oile =i economia pastoral[. }n afar[ de lapte =i de
derivatele lui, produsul principal este l`na. Mai jos, la Humule=ti de
pild[, suntem ]ntr-o parte ]n care for\a torentelor s-a potolit. Valea se
l[rge=te, bolovanul e pisat ]n chip de prund, apa =erpuie=te, se l[\e=te
dup[ cum e vremea, face bulboane, este c`teodat[, pe secet[, un sim-
plu drum cu ochiuri de ap[. Gospodarii mai \in =i alte vite =i fac pu\in[
cultur[, =i mai ales, av`nd ]n vedere apa domoal[, cultiv[ c`nepa, ca
plant[ textil[. Asta, bine]n\eles, pe vremea lui Creang[.
282 G. C[linescu
Printre animale, locul de frunte ca for\[ motrice ]l constituie calul

de munte, obi=nuit cu drumurile ]n urcu=. +i b[rbatul =i femeia merg
c[lare dup[ treburile lor.
C`nd nu sunt oieri, localnicii sunt t[ietori de brazi, pluta=i.
Humule=tenii ar fi fost r[ze=i f[r[ p[m`nturi (am v[zut ]n ce limite),
]n orice caz erau oameni slobozi s[ se str[mute =i s[ fac[ nego\, iar
nu adscripti glebae. Ei constituie o clas[ de artizani =i mici negustori
de categoria acelora care au f[cut Revolu\ia francez[. Cump[r[ de la
al\ii =i v`nd ]n iarmarocul vestit pe atunci de la F[lticeni, dar mai
ales produc marf[ textil[ se ]n\elege, din l`n[ =i din c`nep[. Pivele
bat ]ntr-una la marginea apei, iar iarna b[rba\i =i femei torc.
Dintre profesiile, s[ le zicem liberale, pe care le prefer[ tinerii din
partea locului, e aceea de preot, nu =i de c[lug[r. Acesta din urm[,
dac[ e din prostime, devine, de fapt, o slug[ a stare\ului, mai totdeau-
na de familie boiereasc[ =i, orice-ar fi, frecat cu protipendada.
Humule=tenii nu vor s[ fie lipi\i nici mo=iei m`n[stire=ti, cu care se
descurc[ ]n materie de d[ri mai u=or dec`t cu statul. Preotul e un om
cu vaz[ =i cu stare, un ofi\er de stare civil[ =i un statistician. }n preo\ie
pot p[trunde =i \[ranii iste\i. Ion Creang[ nu-i un mistic, precum nu-i
nici ateu. E foarte ]ndoielnic c[ ar fi cunoscut spiritul dogmelor; reli-
gia, ]n\eleas[ rudimentar, ]i sluje=te drept sistem de explica\ie cosmo-
logic[. Numai cu spectrul mor\ii ]nainte, e b`ntuit de probleme, dar
doctorii ]n teologie pe care ]i consult[ nu sunt mari autorit[\i ale ex-
egezei, ci c`te un biet preot de \ar[ =i mai ignar ]n materie de specula\ie
mistic[ dec`t el. }ndat[ ce ]nt`mpin[ murmure din partea clerului ]nalt,
Creang[ devine \an\o=, nesupus, se poart[ ca un preot assermenté; se
dovede=te progresist, rebel normelor impuse de forurile superioare.
}mbr[\i=eaz[, ca s[ zicem a=a, o religie de unul singur, lu`nd ca regul[
de conduit[ numai ra\iunea. Ciorile vat[m[ acoperi=ul bisericii, e ab-
surd ca diaconul s[ nu trag[ cu pu=ca ]n ele. Teatrul i se pare o =coal[
de moravuri bune, se duce deci la spectacole. E de prisos a spune c[
purtarea singular[ a diaconului, chiar ]ndrept[\it[, este negarea din
punct de vedere al bisericii, a disciplinei. Un Creang[, chiar socialist,
cu individualismul s[u =i cu ra\ionalismul de tipul cum m[ taie capul,
ar fi fost un om incomod. El ar fi repudiat adev[rurile admise =i verifi-

cate de colectivitate =i nu ar fi urmat corect tactica. Orice ar face, geniul
este prin defini\ie admirabil =i incomod. }ntr-asta st[ inefabilul lui.
Semenii din p[r\ile muntoase ai lui Ion Creang[ sunt taciturni, nu
]ns[ solitari. Risipi\i, pe dealuri, dep[rta\i chiar cu casa unul de altul,
spre a nu mai pomeni de oierii nemi=ca\i ]n dep[rt[ri ]n mijlocul turmel-
or, ei constituie totu=i o societate rarefiat[, comunic`nd prin strig[te
conven\ionale, ]nghi\ite de mu\enia locurilor. C`nd se ]nt`lnesc, sunt mai
volubili, dar vorbirea lor decurge ]n formule str[vechi, aproape rituale.
Limbu\ia, c`nd este, const[ ]n emisiunea abundent[ de material folcloric.
Ion Creang[ pare ]n Amintiri ]nc`ntat de bel=ugul oamenilor din
Humule=ti. Dup[ el, ace=tia vie\uiesc ca ]n rai. Azi, ]ns[, impresia
noastr[ e a unei mizerii trudite. Humule=tenii pre\uiau, se vede, mai
presus de toate neat`rnarea =i via\a activ[. Ei erau dintre acei isnafi
=i cupe\i c[rora li se datora mi=carea pentru progres. +i Gh. Emino-
vici era, ]n definitiv, tot un cupe\. Un zapis recent descoperit la
Suceava ne dezv[luie c[ ]n 1844 cump[rase de la Zeilicovici, ]n t`rgul
vitelor din Boto=ani, o cr`=m[ pe veci, prin care ]=i va exercita, prob-
abil, =i personal dreptul de arenda= al venitului pe alcool. Era, cu alte
cuvinte, p[str`nd propor\iile, un fermier general. +i Creang[, desdi-
aconit, va ob\ine dreptul de a avea un debit de tutun. Ca institutor,
va str`nge parale din tip[rirea de manuale =colare. Cupe\ul ]n el este
atavic.
Spiritul isnafo-cupe\esc str[bate ]n opera lui. Nichifor Co\cariul feri-
cea pe negustor, care, zicea el, tr[ie=te din s[ul s[u =i pe sama lui...
Pentru c[ n-are Dumnezeu st[p`n. Deci calitatea situa\iei e de a nu fi
lipit p[m`ntului =i a nu avea st[p`n. C`t despre modicitatea averii fun-
ciare a acestor oameni, ne facem o idee din Soacra cu trei nurori. Soac-
ra trece drept cuprins[, av`nd o r[z[=ie destul de mare, casa
b[tr`neasc[ cu toat[ pojijia ei, o vie cu livad[ frumoas[, vite =i multe
paseri. }ns[ proprietatea individual[ are un vi\iu. Fiind divizibil[, se
]mpu\ineaz[. Doi dintre feciori ]=i ridic[ locuin\e noi ]n jurul celei
b[tr`ne=ti, al treilea urm`nd s-o mo=teneasc[ pe aceasta din urm[. Acum
r[ze=ia nu mai e ]n stare s[-i hr[neasc[. Deci tustrei feciorii umbl[ ]n
284 G. C[linescu
c[r[u=ie. Cine mi=c[, tot pi=c[. Despre industria casnic[ =i comer\ul

humule=tenilor ne vorbe=te Creang[. Ei v`nd, afar[ de vite =i br`nzeturi,
l`n[, fabricate ale l`nii, ale c`nepii =i gogo=ilor de m[tase, sumane,
genunchiere =i s[rdace; i\ari, bernevici, c[me=oaie, l[icere =i scoar\e,
=tergare de borangic. Le v`nd de-a dreptul ori prin negustori care vin
s[ ia giguri de sumani, =i l[i =i de noaten, care se v`nd =i p[nuri =i
cusute. +tefan, tat[l povestitorului, umbla cu cotul subsuoar[ dup[
cump[rat sumani. Nichifor Co\cariul \u\uianul reprezint[, ]n aceast[
lume, sectorul transporturi. Pieile, ]n lipsa marii industrii ]n serie, erau
transformate ]n ciubote de ciubotari. Creang[, amintindu-=i de gazda
din F[lticeni, nu uit[ numirile uneltelor specifice.
}n materie de transport, mo= Nichifor Co\cariul harabagiul este,
am zice azi, un mecanic perfect, ]n stare ]n caz de stric[ciune pe
drum s[-=i dreag[ ]nsu=i c[ru\a. +-odat[ scoate bulicherul din
teac[, ]l d[ pe am`nariu =i ]ncepe a cioc`rti un g`rne\ de stejar... leag[
g`rne\ul... pune roata la loc, v`r[ leuca, suce=te lamba...
De ce s-a a=ezat Creang[ ]n bojdeuca din |ic[u am v[zut. Priveli=tea
]n plan ]nclinat a solului, ca dintr-un avion ce se apleac[ pe o parte,
este grandioas[ =i-i amintea lui Creang[ valurile declinante de mun\i
din preajma Ceahl[ului. Lipseau p[durile, ]n schimb erau oile, =i
Creang[ spre a le saluta, c`nta dintr-un fluier.
Dac[ Eminescu ori nu a introdus la Junimea pe Creang[, care
]ns[ cuno=tea pe Maiorescu dinainte, este un lucru f[r[ importan\[.
Fapt este c[ numai Eminescu ]l ]n\elegea bine, v[z`nd ]n el ]ntruparea
]nsu=irilor poporului nealterat de civiliza\ia superficial[ a ora=ului
burghez. Titu Maiorescu pre\uia folclorul, ridica ]n slav[ pe V. Alecsandri
=i va supune unui rechizitoriu aspru pe Duiliu Zamfirescu. }n nr. 1
din 15 martie 1867 al Convorbirilor literare ap[ruse cunoscutul articol
teoretic =i polemic Despre poesia rom`n[. }n urmarea din nr. 2 criticul
observa slabele compara\ii ale poe\ilor rom`ni =i d[dea drept exemp-
lu, ca expresiv[, urm[toarea strof[ n[scut[ pe str[zile Bucure=tilor:
Frunz[ verde m[r s[lciu, Dou[ fete frumu=ele
La gr[din[-n Cismigiu Mi-au furat min\ile mele :
Una oache=[ =i-nalt[, Alta blond[ mijlocie,

Ca o dalie ]nvoalt[, Ca o jun[ iasomie.
}n acela=i num[r scria: Farmecul poeziilor populare e distan\a relativ[
]ntre ideile de r`nd care servesc de fond =i ]ntre subita noble\[ de sim\im`nt
care str[bate =i se ]nal\[ peste d`nsele (=i ]n not[: De aci se esplic[
profunda impresiune ce produc scenele populare din dramele lui Shake-
speare, cu tot cinismul lor). Deci ceea ce admira Maiorescu ]n poezia
popular[ era noble\ea de sentiment =i adecvarea expresiei. }n anul II
(18681869) ]ncepe o adev[rat[ discu\ie asupra folclorului, tr[d`nd
diversitatea de p[reri a junimi=tilor. A. D. Xenopol e de p[rere c[
na\ional nu vrea s[ zic[ popular, ci folclorul poate sluji cel mul ca
punct de plecare, miezul unei culturi alc[tuindu-l crea\ia cult[. I. Caragiani,
]n Rom`nii din Macedonia =i poesia lor popular[, infirm[ discret ceea ce i se
pare a fi pozi\ia lui Maiorescu: impersonalitatea, abstragerea de tend-
in\[. De fapt, Maiorescu, schopenhauerian, nu t[g[duia via\a ca punct
de plecare, dar cerea artei s[ se ridice deasupra durerilor zilnice, s[ fie
un loc de cvietudine. I. Caragiani sus\ine c[ poezia popular[ exprim[
]nclina\iunile poporului, tendin\ele lui. }n 18691870 Convorbirile
literare sunt s[race ]n folclor, semn c[ junimi=tii nu-l prea gustau. }n
schimb, Miron Pompiliu trimite tipografiei Junimii, spre tip[rire o
parte dintr-o considerabil[ colec\ie de balade, c`ntece, hore etc. Abia
]n noiembrie 1870 apare ]n Convorbiri basmul F[t-Frumos din lacrim[
de M. Eminescu. }n anul V (18711872), Miron Pompiliu continu[
publicarea de Poesii populare de peste Carpa\i. Trebuie s[ ad[ug[m c[
de aci ]nainte redac\ia Convorbirilor este asaltat[ de culegeri popu-
lare =i c[ I. Negruzzi face tot ce-i st[ ]n putin\[ ca s[ nu le publice, nu
f[r[ motive serioase. Dealtfel, totul era citat =i comentat ]n =edin\ele
Junimii ]n prezen\a lui Titu Maiorescu. }n anul VI (18721873) pub-
lic[ basme populare I. Slavici, ]ncep`nd cu Z`na Zorilor. El are o concep\ie
special[ despre culegerea =i publicarea basmelor. G[sind c[ nici o form[
a poeziei populare nu are at`tea variante, c[ oamenii combin[ elementele
(ceea ce, ]ntr-un fel, e adev[rat), ]nc[rc`nd cu diferen\e provinciale, c[
partea fix[ e un schelet foarte s[rac at`t ]n g`ndiri, c`t =i ]n fapte, pro-
286 G. C[linescu
pune culeg[torului prelucrarea, scoaterea din toate variantele a unui

]ntreg frumos. E ceea ce =i face Slavici. Afar[ de asta, redact`nd din
memorie dup[ o trecere de timp de vreo zece ani, valoarea de docu-
ment lingvistic dispare, iar stilul este v[dit al lui Slavici. }ncolo, cu toat[
agasanta preten\ie de poezie =i descrip\ie, basmele sunt autentice. Prin
urmare, pentru prozatorul din +iria schema epic[ este doar un materi-
al abstract, care nu devine art[ dec`t la interven\ia unui scriitor. Miron
Pompiliu nu se las[ nici el mai prejos =i public[ la l aprilie 1872 (VI)
Ileana Cosinzeana din cosi\[ floarea-i c`nt[, nou[-mp[r[\ii ascult[. Stu-
diile =i notele teoretice despre estetica folclorului se \in lan\, =i Slavici
]nsu=i, ]n Studii asupra maghiarilor (VII, l sept. 1873), face o ]ncercare
de folclor comparat. }n nr. 9 =i 10 din decembrie 1872 (VI) ap[rea =i
S[rmanul Dionis a lui M. Eminescu, novel[ aceasta, ]ns[ ]nrudit[ cu
F[t-Frumos din lacrim[ prin fantasticul hoffmannesc =i prin translucid-
itatea stilului, sublimat de pitoresc =i apt de toate subtilit[\ile cereb-
rale.
C`nd deci, la l octombrie 1875, ap[ru Soacra cu trei nurori, ]naintea
lui Creang[, doi scriitori cul\i unul poet =i filozof, altul prozator
publicaser[ basme. Ce impresie f[cu ex-diaconul asupra junimi=tilor?
L[s`nd la o parte opinia superlativ[ a lui Eminescu, Creang[ fu de-
clarat admirabil scriitor poporal, adic[ ceva eminent ]n sfera mai
]ngust[ a literaturii pentru popor, scriitor ]n ]n\elesul optim al cuv`ntului.
P[rerea lui Maiorescu despre Mo= Nichifor Co\cariul o cunoa=tem.
}ntrebarea pe care trebuie s[ ne-o punem =i azi, pentru acei care
mai st[ruie ]n anume erori: scrierile lui Creang[, basmele cel pu\in,
sunt folclor =i au valoare ca atare, sau sunt scrieri literare? Putem
r[spunde dinainte: Ion Creang[ e un mare prozator, =i numai cititorul
de mare rafinament artistic ]l poate gusta cum trebuie. Un orientalist
francez s-a silit s[ afle tipurile tuturor basmelor, lu`nd ca punct de ple-
care clasificarea pe cicluri propus[ de un folclorist rom`n. Soacra cu
trei nurori ar intra ]n ciclul mor\ii. Totodat[, ]n ce prive=te uciderea
b[tr`nei, g[se=te o variant[ armeneasc[ foarte apropiat[. Nu ]ncape
]ndoial[ c[, schematic, Creang[ n-a inventat nimic =i c[ snoava este
curat folcloric[. Cu toate astea, ne-am ]ndoi c[ ea place poporului. }ntì

de toate, e fixat[ o dat[ pentru totdeauna, st`njenind interpretarea
personal[ =i transmisia prin variante. Dac[ cineva nareaz[ numai sche-
ma, anecdotic, toat[ substan\a realist[ s-a dus. }n al doilea r`nd, poporul
nu uzeaz[ de at`ta culoare local[ =i precizie realistic[. Povestea lui Ion
Creang[ e un tablou antropologic =i etnografic des[v`r=it.
Baba are trei feciori nal\i ca ni=te brazi, dar slabi de minte. Posi-
bil[ cre=tere dispropor\ional[ de origine glandular[, ]nso\it[ de
insuficien\e de ordin intelectual. R[ze=ia babei e aidoma cu acelea din
Humule=ti. B[tr`na lega paraua cu zece noduri =i tremura dup[ bani.
Avari\ie de aspect senil, apar\in`nd patologic involu\iei. B[tr`na
sporov[ie=te: +i b[rbatu-meu Dumnezeu s[ mi-l ierte! nu s-a pu-
tut pl`nge c[ l-am ]n=elat... sau i-am r[sipit casa de=i c`teodat[ erau
b[nuiele... =i m[ probozea... dar acum s-au trecut toate! Logoree femi-
nin[ caracteristic[ v`rstelor ]naintate. Feciorii babei umbl[ ]n c[r[u=ie =i
c`=tig[ bani buni. Aidoma ca ]n regiunea Neam\ului. C[ b[tr`na \ine s[
g[seasc[ ea nurori =i le pune pe acestea pe treburi, e o tem[ general[,
ie=it[ =i ea din observarea c[ femeia t`n[ra devine o m`n[ de lucru sub
supravegherea soacrei. Humule=tean[ este ]ns[ industria tinerelor femei:
ele sunt puse s[ piseze m[lai ]n piua din c[soaie ]n vederea de a face
plachie cu costi\e afumate din pod c`nd vin b[rba\ii; s[ scoat[ fusele din
oborocul de sub pat, s[ \eas[ fuioarele pentru tors; s[ strujeasc[ penele
dintr-un =tiubei. A doua nor[ e ceva ]ncruci=at[, dar foc de harnic[,
indiciu c[ pentru soacr[ capacitatea de munc[ primeaz[. C`nd, la ]ndem-
nul celei de a treia, nurorile izbesc pe soacr[, ]i ]mpung limba cu acul =i
o presar[ cu sare =i piper, lu`ndu-i graiul, se ]nf[\i=eaz[ un tablou et-
nografic complet al ]nmorm`nt[rii ]n partea locului. Nevestele scot din
lada babei valuri de p`nze =i vorbesc despre st`rlici [pete de descompu-
nere], toiag, n[s[lie, poduri, paraua din m`na mortului, despre g[inile
ori oaia de dat peste groap[. }n fine, c`nd o ]ngroap[, vecinele zic de-
spre soacr[: Ferice de d`nsa c-a murit, c[ =tiu c[ are cine-o boci! Hemi-
plegia sau paraplegia, de=i provocat[ =i de fapt fictiv[, este explicat[ ast-
288 G. C[linescu
fel: duc`nd vi\eii la suhat =i sufl`nd asupra ei un v`nt r[u, ei ielele i-au
luat gura =i picioarele. Ceea ce e un fel de a stabili, folcloric, etiologia bolii.
Dac[ privim pove=tile lui Creang[ ca folclor, se pune ]ndat[ ]ntreba-
rea ]n ce const[ realismul lor. Se face o gre=eal[ c`nd din acest unghi
de vedere se vorbe=te de elementul particular =i oral care ar da via\[
unor scheme. Realismul basmelor populare e de natur[ schematic[,
=i cel care le spune caut[ s[ nu ]ngroa=e nota stilistic. Altfel n-ar fi
]n\eles. S[ ]nlocuim, dac[ vre\i, cuv`ntul schem[ cu simbol fantastic.
Acest simbol cuprinde ]n sine o observa\ie milenar[, fiind dinainte
constituit. I. G. Hahn =i Laz[r +[ineanu au ]mp[r\it basmele ]n ciclu-
ri, =i ultimul clasific[ Povestea lui Harap Alb ]n ciclul faptelor
excep\ionale. }ntr-un studiu sus\in`nd ideea stereotipiei basmelor, am
adoptat ipoteza c[ un basm e compus din c`teva situa\ii-=abloane,
un fel de elemente prefabricate, scutind pe narator de efortul inven\iei.
Bine]n\eles, =abloanele se desf[=ur[ urm[rind un \el final, cum s-ar
zice, o idee moral[. Aceast[ ipotez[ e mai ]n concordan\[ cu clasifica\ia
Aarne Thompson, care ]ns[ f[r`mi\eaz[ basmul mozaical. Folcloris-
tic vorbind, Povestea lui Harap Alb e un basm din cele mal autentice
=i cu =abloane, unele plurimilenare =i de o circula\ie euro-asiatic[ larg[.
S[ ne oprim asupra c`torva =abloane =i asupra semnifica\iei schematice
a eroilor. Un ]mp[rat Verde (trecem peste cromatica ]mp[ra\ilor),
neav`nd dec`t fete, cere de la frate-s[u un fiu s[-i urmeze ]n scaun.
Tat[l se g`nde=te la fiul cel mai mare =i-l pune la ]ncercare. Doi fii
renun\[; mezinul ]nvinge spaima cu ursul ascuns sub pod, care e tat[-
s[u. E mai viteaz ca al\ii? Nu. Dar mezinul e milos, d[ de poman[ un
ban unei babe, care e Sf`nta Duminec[, =i aceasta ]nva\[ ce trebuie
s[ fac[. Mezinul, ]n general, are o ]nsu=ire moral[ cu care supline=te
alte deficien\e. Singur n-ar izb`ndi nimic; prin bun[tate, ]=i face aux-
ilii care ]l scot din impas.
}ntre altele, Harap Alb cere tat[lui calul pe care l-a avut ca mire =i
care e un cal n[zdr[van, nu numai un mijloc de locomo\ie, ci =i o
inteligen\[ excep\ional[, av`nd =i grai. +i caii lui Ahile aveau astfel
de daruri, de care aminte=te =i Gr. M. Alexandrescu:
+i caii lui Ahil, care prooroceau,

Negre=it c[ au fost, de vreme ce-l tr[geau.
Nu atingem chestiunea semnifica\iei magice la popoarele primitive.
De obicei, cum =ti\i, calul ia un aspect mizerabil, ca s[ se ascund[;
m[n`nc[ j[ratic =i devine un cal splendid. Disimularea calului n[zdr[van
o g[sim ]n F[t-Frumos din lacrim[, basm eminescian din epoca studen\iei.
Geografia lui Creang[ este vast[: tat[l lui Harap Alb st[ la o mar-
gine a p[m`ntului, fratele lui la cealalt[ margine, Sf`nta Duminec[
locuie=te ]ntr-un ostrov, ca ]ntr-un fel de insul[ polinezian[. Cu toat[
dificultatea c[l[toriilor, la nun\i invita\ii vin cu exactitate, ceea ce
]nseamn[ c[ au mijloace excep\ionale de transport. }n fond, calul
n[zdr[van este sub o latur[ un aparat de zbor, =i ]n O mie =i una de
nop\i un indian arat[ regelui Persiei un cal artificial ce zboar[ la ating-
erea unei manivele. Aparatul a trecut apoi sub numele de el famoso
cavallo Clavileño ]n Don Quijote al lui Cervantes. Putem spune c[, atunci
c`nd e nevoie, calul n[zdr[van are dou[ viteze: ca v`ntul =i c[ g`ndul.
}mp[ratul sf[tuie=te pe mezin s[ se fereasc[ de omul sp`n =i de
omul ro=. Fiindc[ e vorba ]n basme de femeia neagr[, putem s[ ne
]nchipuim c[ ]mp[ratul Ro= reprezint[ un om de culoare. Dar dac[
are numai p[rul ro=u, aceasta reprezint[, ca =i calvi\ia =i lipsa de p[r, o
deficien\[ fiziologic[, ]n[sprind caracterul. Sp`nul este foarte frecvent
]n basmele balcanice. }n unul din basmele grece=ti traduse de Emile
Legrand, Lhomme sans barbe are l`me perverse =i face aproape acelea=i
malignit[\i ca =i sp`nul din basmul lui Creang[. }n basmele lorene culese
de Emm. Cosquin d[m de un coco=at care se poart[ aidoma sp`nului
lui Creang[. }ntre muncile la care pune sp`nul pe Harap Alb, pe care-l
]nf[\i=eaz[ drept slug[ a lui, el ]nsu=i d`ndu-se ca nepot al ]mp[ratului
Verde, e aceea de a-i aduce pe fata ]mp[ratului Ro=, care e farmazo-
an[. }mp[ratul Ro= pune pe fecior la o mul\ime de probe s[ intre
]ntr-o cas[ de fier ]nro=it[, s[ m[n`nce =i s[ bea o cantitate exagerat[
de alimente =i de vin, s[ g[seasc[ fata care s-a ascuns dup[ lun[, =i altele.
Harap Alb, fiind milos =i ]ndatoritor, este ajutat de cr[iasa furnicilor, cr[iasa
290 G. C[linescu
albinelor, de Geril[, Ochil[, P[s[ri-L[\i-Lungil[, Fl[m`nzil[, Setil[. }n

Cunto de le cunti a lui Gimbattista Basile (]nceputul secolului al XVII-
lea) g[sim c`\iva din mon=trii din Povestea lui Harap Alb (fra\ii de cruce,
fata n[zdr[van[): Furgolo, care alearg[ ca fulgerul, Aurechia a leparo
(Urechi-de-iepure), Ceca deritto (Oche=te-drept), Sciosciariello, care
arunc[ v`nt pe gur[ (un fel de Geril[). }i afl[m, la francezi, la germa-
ni, la ru=i. Dealtfel, Pantagruel al lui Rabelais se poate traduce cu Setil[,
dup[ chiar l[muririle autorului. }n basmele adunate de A. N. Afanasiev
(Narodnìe russkie, 1957) g[sim pe Fl[m`nzil[, Setil[, Geril[ =i toate
=abloanele din Harap Alb (a m`nca =i a bea peste fire, a intra ]ntr-o
baie de tuci etc.) Nu este, dealtfel, situa\ie din basmul nostru care s[
nu se reg[seasc[ uneori ]n nara\iuni foarte vechi. Concursul dificil pentru
a c[p[ta fata ca so\ie ]l g[sim ]ntr-o istorie egiptean[. Adaug c[ nu
numai un ]mp[rat fiziologice=te malign, dar ]mp[ra\ii ]n genere, mai
ales c`nd au de-a face cu eroi dintr-o clas[ inferioar[, dau dovad[ de
prepoten\[ =i perversitate =i impun eroului munci grele din voluptatea
de a porunci =i a exaspera. Aceste munci nu s-ar fi ]ndeplinit f[r[ acele
fiin\e auxiliare fa\[ de care eroul a avut purt[ri ]ndatoritoare.
Oricum am suci basmul lui Creang[, ca atare el nu cuprinde nim-
ic inedit =i ]l putem studia ca document folcloric. Se ]n\elege, basme-
le localizeaz[ pe ici, pe colo, dar ]=i p[streaz[ caracterul schematic.
Naratorul, ]n versiunea lui spus[, se fere=te s[-l complice prin descrip\ii
=i detalii, =i adesea tot farmecul vine din stilul improvizat de pronun\at
aspect oral. O naratoare ]nregistrat[ pe band[ magnetofonic[ se re-
marc[ printr-un gra\ios tic const`nd ]n repetarea verbului zice. Ex-
emplu:
« C`nd te duci s[ iei calul zice [vorbe=te o b[tr`n[] s[ te
duci ]n grajd zice =i s[ iei zice un blid de ov[z zice s[
te duci la to\i caii zice. +i zice care nu m`nc[ din el zice
al[ zice-i calul t[u zice. +-a doua oar[ zice s[ te duci la to\i
caii zice =i care nu m`nc[ din el zice [la o fi calul t[u. +-a
treia oar[ s[ te duci zice s[ iei un blid cu foc =i zice care-o
m`nca din foc zice s[-l iei, s[ pui =eaua pe el, s[ te duci cu el.
No bine...»
C`nd un basm cuprinde prea mult[ pictur[, e semn c[ a fost re-

dactat tardiv de culeg[tor, ca basmele lui Slavici, Ispirescu.
Realismul rezultat din cultivarea detaliului =i punerea ]n eviden\[ a
unei individualit[\i stilistice nu apar\ine la Creang[ oralit[\ii, ci artei
de scriitor. }ntì, Creang[ fixeaz[ o dat[ pentru totdeauna textul, f[c`nd
imposibil[ o alt[ edi\ie, improvizat[. Totul e a=a de meticulos studiat
]ntr-un text definitiv, ]nc`t din acest punct de vedere basmul a ie=it din
circuitul folcloric =i a devenit opera lui Creang[. O schimbare oric`t de
mic[ a construc\iei d[uneaz[ ]ntregului, =i n-am mai avea de-a face cu
un basm de Creang[ traductibil =i lizibil oriunde =i oric`nd. Evident, o
culoare local[ este, const`nd mai ales ]n caractere individuale =i
manifest[ri etnologice, ]n care limbajul ]=i are partea sa de originali-
tate neglijabil[ ]n orice alt basm curat folcloric. Con\inutistic, Povestea
lui Harap Alb se petrece ]ntr-un spa\iu geografic =i sociologic
conven\ional, avem de-a face cu ]mp[ra\i, curteni, sfinte, mon=tri, nimic
nu e particular, nimic n-aduce aminte de or`nduirea noastr[ istoric[,
de peisajul nostru. Schematismul propriu folclorului, ]nc[rcat de at`ta
art[ nu-i de natur[, cum am spus, s[ plac[ poporului, care cere ca bas-
mul s[-i fie mereu reeditat oral. }ns[ ]ndat[ ce un povestitor ar relua
=abloanele, spun`ndu-le improvizat =i ]n chipul s[u, toat[ arta s-a dus,
=i Creang[ a ]ncetat s[ mai existe. }ntr-un cuv`nt, secretul lui Creang[
st[, ca la orice poet cult, ]n studiul efectelor, ]n cuv`ntul rar, ]n fixi-
tate. Dar fixitatea e contrar[ legii inerente a folclorului.
Cine protesteaz[ la apropierea dintre Perrault =i Creang[ sub
cuv`nt de pild[ c[ fiecare ]nf[\i=eaz[ lumi locale n-a ]n\eles o
iot[ din arta lui =i a considerat basmele ca ]nregistrare folcloric[.
Fire=te, Plaut, Molière, Courteline, Caragiale ]=i au culorile lor, sub
care se ascunde un universal. Compararea =i apropierea ]ntre ei este
posibil[. Lumea fabuloas[ a lui Perrault oglinde=te curtea lui Ludovic
al XIV-lea. Unii eroi vorbesc ca marchizii lui Molière =i ca pre\ioasele
ridicule. Regele d[ un grand festin, un prin\ intr[ ]ntr-un adev[rat
Versailles. Il passe une grande cour pavée de marbe; il monte lescalier;
il entre dans la salle des gardes... Il traverse plusieurs chambres, pleines
de gentils-hommes et de dames... Dar mai presus de aceast[ culoare
292 G. C[linescu
istoric[ din epoca absolutismului regal este stilul propriu al lui Per-
rault, exact, muzical, ca al lui Racine, sau mai t`rziu spiritual, ca al
lui Voltaire. Pove=tile lui Perrault nu pot fi ]nregistrate nici ele pe band[
de magnetofon. Ele apar\in artistice=te literaturii franceze culte.
Acela=i e cazul lui Creang[. Numai sub acest aspect de scriitor cult
se poate vorbi de realism ]n sensul limitat al cuv`ntului. Unul din
procedeele realistice ale scriitorului Ion Creang[ este determinarea
caracterelor ce ies din vagul simbolistic. }mp[ratul, tat[l feciorilor,
are ambi\ familial =i e tipul probozitorului:
« Ce m`nca v[d eu bine c[ ai, zice el c[tre fiul mijlociu; despre
asta nu e vorb[, f[tul meu, zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi,
ru=inea unde o pune\i? Din trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie
bun de nimica? Apoi drept s[ v[ spun, c[ atunci degeaba mai strica\i
m`ncarea, dragii mei... S[ umbla\i numai a=a frunza fr[sinelului toat[
via\a voastr[ =i s[ v[ l[uda\i c[ sunte\i feciori de craiu, asta nu miroas[ a
nas de om... Cum v[d eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea
voastr[; la Sf`ntul A=teapt[ s-a ]mplini dorin\a. Halal de nepo\i ce are!»
}mp[ratul Verde e om naiv, m`ndru de averile sale =i capabil de a
se entuziasma de minunile naturii =i de industria oamenilor.
Pe unde s[ se g[seasc[, nepoate! vorbe=te el de ni=te pietre scumpe.
Ia ]n p[durea Cerbului. +i Cerbul acela este tot b[tut cu pietre scumpe,
mult mai mari =i mai frumoase dec`t aceste. Mai ]ntì, cic[ are una ]n
frunte, de str[luce=te ca un soare. Dar nu se poate apropiè nimene de
Cerb, c[ci este solomonit =i nici un fel de arm[ nu-l prinde; ]ns[ el, pe
care l-a z[ri, nu mai scap[ cu via\[. De aceea fuge lumea de d`nsul de-=i
scoate ochii; =i nu numai at`ta, dar chiar c`nd se uit[ la cineva, fie om
sau orice dihanie a fi, pe loc r[m`ne moart[. +i cic[ o mul\ime de oa-
meni =i de s[lb[ticiuni zac f[r[ suflare ]n p[durea lui, numai din ast[
pricin[; se vede c[ este solomonit, ]ntors de la \`\[ sau dracul mai =tie
ce are, de-i a=a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s[ =tii nep-
oate, c[ unii oameni ]s mai a dracului dec`t dracul; nu se ast`mp[r[
nici ]n ruptul capului; m[car c[ au p[\it multe, tot cearc[ prin p[durea
lui, s[ vad[ nu l-ar pute g[bui cumva? +i care dintre ei are ]ndr[zneal[
mare =i noroc mai mare, umbl`nd pe acolo, g[se=te din ]nt`mplare c`te-o
piatr[ de aceste, picat[ de pe Cerb, c`nd se scutur[ el la =apte ani o
dat[, =i apoi acelui om nu-i trebuie alt[ negustorie mai bun[. Aduce
piatra la mine =i i-o pl[tesc c`t nu face...
}mp[ratul Ro= este acru, c`rcota=. De pild[:
« Bine, voinice, zise ]mp[ratul posomor`t; a veni ea =i vremea
aceea. }ns[ eu mai am o fat[ luat[ de suflet tot de o v`rst[ cu fata
mea; =i nu e deosebire ]ntre d`nsele nici la frumuse\[, nici la stat,
nici la purtat. Hai, =i dac[-i cunoa=te-o care-i a mea adev[rat[, ie-\-o
=i duce\i-v[ de pe capul meu, c[ mi-a\i scos peri albi de c`nd a\i ven-
it. Iaca m[ duc s[ le preg[tesc, zise ]mp[ratul. Tu vin[ dup[ mine =i
dac[-i g`ci-o, ferice de tine a fi! Iar de nu, lua\i-v[ catrafusele =i ]nce-
pe\i a v[ c[r[b[ni de la casa mea, c[ci nu v[ mai pot suferi.»
Sp`nul e pref[cut, miorl[itor:
« C`t despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice sp`nul,
oft`nd Numai ce folos? Omul bun n-are noroc: asta-i =tiut[; rogu-te
s[ nu-\i fie cu sup[rare, drume\ule, dar fiindc[ a venit vorba de-a=a,
=i spun ca la un frate, c[ din cruda copil[rie, slujesc prin str[ini, =i
]ncaltea nu mi-ar fi ciud[, c`nd n-a= vrea s[ m[ dau la treab[, c[ci cu
munca m-am trezit. Dar a=a, muncesc, muncesc =i nu s-alege nimica
de mine; pentru c[ tot de st[p`ni calici mi-am avut parte. +i vorba
ceea: la calic sluje=ti, calic r[mì...»
Dar mai determina\i sunt Fl[m`nzil[, Geril[ =i ceilal\i. }ntì au un
caracter de grup; de=i solidari ]n p[r\ile esen\iale, sunt g`lcevo=i, o
\in ]ntruna ]ntr-o ciorov[ial[. C`t despre Geril[, acesta trece la fapte,
la pozne mali\ioase. De pild[:
« Numai din pricina voastr[ am r[cit casa, c[ci pentru mine era
numai bun[, cum era. Dar a=a p[\e=ti dac[ te iei cu ni=te bicisnici.
Las c[ v-a mai p[li el berechetul acesta de alt[ dat[. +tii c[ are haz =i
asta? Voi s[ v[ l[f[i\i =i s[ huzuri\i de c[ldur[, iar[ eu s[ cr[p de frig.
Buuun[ treab[! S[-mi dau eu lini=tea mea, pentru hat`rul nu =tiu cui!
Acu= v[ t`rnèsc prin cas[, pe rud[ pe s[m`n\[; ]ncaltea s[ nu se
aleag[ nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
294 G. C[linescu
Ia tac[-\i gura, m[i Geril[! ziser[ ceilal\i. Acu= se face ziu[ =i tu

nu mai stinche=ti cu bra=oave de-ale tale. A dracului lighioaie mai
e=ti! Destul acum, c[ ne-ai f[cut capul c[lindar. Cine-a mai dori s[
fac[ tov[r[=ie cu tine, aib[-=i parte =i poarte-\i portul. C[ pe noi =tiu
c[ ne-ai ame\it [...]
Ia, asculta\i, m[i! da de c`nd a\i pus voi st[p`nire pe mine?
zise Geril[. Apoi nu m[ face\i din cal m[gar, c[ v[ ve\i g[si mantaua
cu mine. Eu ]s bun, c`t ]s bun, dar =i c`nd m-a scoate cineva din
r[bdare, apoi nu-i trebuie nici \igan de laie ]mpotriva mea.»
Am vorbit despre umanismul lui Creang[.
Dialogul este alc[tuit din elemente obiective con\in`nd adev[ruri
de aspect milenar, fie spre a demonstra filozofia de tradi\ie oral[ a
unui erou, fie spre a denun\a malignitatea acoperit[ sofistic, a altuia,
cu parimii.
De pild[, sp`nul, spre a ]ndemna pe Harap Alb s[-l ia drept slug[,
vorbe=te astfel:
«...Pesemne n-ai auzit vorba ceea c[, de p[r =i de coate goale nu
se pl`nge nimene. +i c`nd nu sunt ochi negri, s[ru\i =i alba=tri! A=a =i
d-ta: mul\[me=te lui Dumnezeu c[ m-ai g[sit =i tocme=te-m[» etc.
Deodat[ descoperim, nu f[r[ surprindere, un adev[r admis ]n lu-
mea rural[ pe care ]n aspect fabulos o exprim[ Creang[. Femeia trebuie
s[ aib[ ochi negri, cei alba=tri sunt admi=i de nevoie comme pis-
aller.
Eminescu, folclorist =i el, arat[ dimpotriv[, sub ]nrùrirea mitur-
ilor =i mediilor germane, preferin\[ pentru p[rul blond =i ochii alba=tri:
Ea se uit[... P[ru-i galben,
Fa\a ei lucesc ]n lun[,
Iar ]n ochii ei alba=tri,
Toate basmele s-adun[.
Pentru poetul cult, ochii de culoare albastr[ sugereaz[ visarea,
gra\ia fizic[ =i intelectual[. Cei mai ]nchi=i, c[prii, sunt indiciul unui
temperament senzual =i vesel:
Ochii tainici =i c[prii Iar de r`de, are haz:

Str[lucesc a=a de vii, Cu gropi\e ]n obraz... Etc.
Era popular[ pe vremuri aceast[ roman\[ de Traian Demetrescu:
C[lug[rul din vechiul schit Ce soart[ rea te-a ]ndemnat
O zi la el m-a g[zduit S[ ca\i un loc printre siha=tri?
+i de-ale lumii mi-a vorbit... El mi-a r[spuns: Doi ochi alba=tri.
Iar c`nd s[ plec, l-am ]ntrebat:
De=i Creang[ avea p[r b[lai =i ochi alba=tri, nu s-a g`ndit la idei
poetice de aspect nordic, n-a dat aten\ie perspectivei mitologice ce se
putea desprinde din alb[strimea ochilor =i a acceptat idealul de
frumuse\e al lumii rurale. }ntr-asta r[m`ne peuple.
Peste toate aceste caracteriz[ri, de=i ]n fond un scriitor cult, Creang[
r[m`ne popular ]ntr-un sens ]nalt. Crea\ia lui e lipsit[ de personalitate
moral[, de Weltanschauung individual. Asta se ]nt`mpl[ numai creato-
rilor excep\ionali, unui Shakespeare, de pild[. Orice autor, ]n afar[ de
faptul c[ apar\ine unui curent (clasicism, romantism, realism, naturalism
etc.), are orizontul s[u, de la care prive=te via\a =i care ]i poart[ numele.
Goethe este wertherian, faustian =i goethean, Byron byronizeaz[, Lamar-
tine lamartinizeaz[. Natur[, gest moral, totul e a=a de impregnat de persoana
creatorului, ]nc`t dac[ ]ncerci a copia aceste aspecte, cazi neap[rat ]n pasti=[.
Exist[, ]n timpul desf[=ur[rii unor astfel de personalit[\i creatoare, fenom-
ene de mod[. Lamartinistul, ]ntr-o redingot[ impecabil[, cu o min[ side-
foas[, introdus[ pe jum[tate ]n ]ntredeschiz[tura hainei, contempl[ un
lac rotund, obi=nuit st`nd pe o banc[ de piatr[, intrat[ pu\in ]n ruin[
din pricina vegeta\iei impetuoase. O salcie pletoas[ =i aerian[ ca o ploaie
nu lipse=te. Wertherianul zace la p[m`nt, sc[ldat ]n s`nge, cu un pistol
l`ng[ el. }n m`n[ str`nge medalionul unei Lotte oarecare. Byronianul,
cu p[rul v`lvoi, cu c[ma=a f`lfìnd ]n v`nt, cu fa\a mistuit[ =i sumbr[,
=ade la prora unei cor[bii cu p`nze, de unde vede ]n dep[rtare o Grecie
antic[ ]n demoli\iune, nocturn[ =i melancolic[. Eminescianul zice:
Vino-n codru la izvorul Unde prispa cea de brazde
Care tremur[ pe prund, Crengi plecate o ascund.
298 G. C[linescu
Cu greu se va pretinde ]ns[ c[ cineva crengizeaz[. Exist[ latent,

]n popor, mii de Creang[: unul singur p`n[ acum a subliniat mesajul
lor. E vorba de a descrie c`ntecul privighetorilor ]n poian[? Nici un
]mprumut f[cut muzicii, ci simple replici curente. Curente nu-i de-
ajuns spus. Simple replici, repetate de veacuri, ajunse la o conciziune
extrem[, la o lustruire de cremene. Este cu des[v`r=ire exclus ca un
autor obi=nuit s[ aib[ norocul s[ spun[ at`t de simplu =i cuprinz[tor:
«T[-v[ pustia, privighetori, s[ v[ bat[...» Pentru asta trebuie s[ fii
]mpins de la spate de milioane de \[rani, s[ vorbe=ti ]n graiul lor, s[
fii unul exprim`nd pe to\i, absolut-obiectivul, golit de orice umbr[ de
egotism =i de orgoliu artistic, de=i nu lipsit de sim\ul artei imperson-
ale.
}n materie de emo\ii, cazul lui Creang[ e mai simplu. Nu are de
spus despre copil[rie mai mult dec`t al\ii. Chiotul lui este ]ns[ mai plin,
sonor ca o voce minunat[, distins[ ]ntr-o gloat[, =i se rezum[ la: +i,
Doamne, frumos era pe atunci... A=a cum exist[ idei primite, sunt =i
sentimente, adev[ruri primite, ]ns[ nu de la genera\ii limitate, ci de la
un popor ]ntreg, cu procesul de g`ndire prudent, totu=i ]n mi=care. Un
creator popular genial este anulat ca individ =i fortificat ca exponent.
De aceea despre Creang[, ca artist, sunt pu\ine de spus, =i studiile
se pierd ]n divaga\ii. Un muzician poate imita huietul apelor, un pic-
tor poate zugr[vi priveli=tea, dar astea sunt succedanee artistice, nu
impresii critice. Creang[ este o expresie monumental[ a naturii umane
]n ipostaza ei istoric[ ce se nume=te poporul rom`n, sau, mai simplu,
e poporul rom`n ]nsu=i, surprins ]ntr-un moment de genial[ expansiu-
ne. Ion Creang[ este, de fapt, un anonim.
POSTFA|{
Despre via\a lui Ion1 Creang[ avem, peste ceea ce =tim din Amintirile lui,
foarte pu\ine =tiri. Sunt ]n genere informa\ii anecdotice de la oameni care
sau l-au cunoscut prea la suprafa\[ =i t`rziu, sau n-au avut ]n\elegerea unui
om de valoarea lui. La amintiri se adaug[ documentele. Cercet[ri ]n Arhive-
le Statului din Ia=i =i din Bucure=ti, ]n Arhivele Mitropoliei din Ia=i, culege-
rea coresponden\ei de pe la rude =i prieteni au l[murit multe puncte din
biografia lui Creang[. }n fruntea cercet[rilor de documente st[ economul D.
Furtun[.
Trebuie ad[ugat c[ cu fiecare document ivit starea civil[ a lui Creang[
devine mai complicat[. }n general, atestatele sunt reconstituite cu martori,
dar ]nsemnarea din mitric[ poate fi pus[, ]n aceste vremuri, la ]ndoial[. De
asemeni, pachetele de documente din arhive au adesea o dat[ global[, =i
datarea induce ]n eroare. Din fericire, substan\a biografiei lui Ion Creang[
r[m`ne statornic[.
Ca =i ]n cazul lui Eminescu, am ]ncercat a face portretul lui Creang[
interpret`nd documentele. N-am f[cut descoperiri noi , afar[ de pu\ine (de
acum ]nainte nici nu se mai pot afla dec`t doar preciziuni de date), dar
pricep[torul ]n materie ]=i va da seama, credem, de felul nostru de a citi =i
de al altora. Judec[\ile asupra operei le-am unit cu nara\iunea biografic[
]ntr-un portret totalitar, deoarece opera se afl[, ]ntruc`t ]l prive=te pe Creang[,
str`ns legat[ de existen\a lui. Portretul acesta este o lucrare de curat[ =tiin\[.
Informa\ia este riguroas[ =i complet[, orice propozi\ie e documentat[. }n
sfor\area de a crea literar, nu ne folosim dec`t de mijloacele pe care le ofer[
compozi\ia, ]nl[tur`nd, de pild[, din text discu\ia izvoarelor, neintroduc`nd
]n nara\iune elementele anacronice. Dialogurile sunt cita\iuni, descrip\iile
sunt bizuite pe observa\ie =i izvoare. Spre a folosi amintirii lui Creang[, f[c`nd
1
Adopt[m pe Ion =i nu pe Ioan, chiar dac[ vreodat[ or[=ene=te Creang[ ar fi sem-
nat Ioan Creang[, deoarece ]n Amintiri povestitorul e chemat mereu Ion =i pentru c[
acesta e numele adev[rat rom`nesc, fiind fa\[ de Ioan, ceea ce Mihai este fa\[ de
Mihail.
300 G. C[linescu
cartea atr[g[toare pentru cititor, am ]nl[turat a=a-zisul aparat critic, care d[

un aer de mare erudi\ie, dar care ]n materie de istorie literar[ este o
mistifica\ie. Pentru cercet[torul =tiin\ific am recurs la o simplificare, pe care
o ]nlesne=te faptul c[ toate scrierile despre Creang[ sunt articole scurte ]n
care am[nuntele sunt u=or de g[sit, f[r[ ar[tarea neap[rat[ a paginii. Am
dat numere de ordine bibliografiei. Aceste numere le-am raportat ]n text.
Cine voie=te s[ =tie de unde am scos o afirma\ie caut[ num[rul la bibliografie
=i g[se=te astfel articolul folosit.
Se va zice, probabil, ca =i despre monografia eminescian[, c[ totul e «dis-
cutabil». Iat[ o vorb[ f[r[ noim[. Orice propozi\ie din momentul formul[rii
ei devine discutabil[, discutabilitatea =i obiectivitatea fiind dou[ no\iuni core-
lative. Nici nu mai poate fi ]ndoial[ c[ Creang[ de aici este reprezentarea
noastr[, fiindc[ el nu poate tr[i dec`t pe r`nd prin opera de interpretare a
fiec[ruia. Dar interpretarea aceasta e obiectiv[, pentru c[ se bizuie pe docu-
mente. Oric`t s-ar ]ncerca altcineva s[ dea o alt[ imagine «mai obiectiv[», el
nu va putea dec`t s[ ajung[ cam la aceea=i viziune c`t[ vreme izvoarele sunt
acelea=i, sau, ]n sf`r=it, la o impresie arbitrar[, p[r[sindu-le.
Trebuie s[ mai ad[ug[m pentru aceia care, judec`nd numai literar, nu
vor g[si destul[ desf[=urare epic[, adic[ destul volum, c[ un istoric nu poate
umfla o carte cu fraze, dep[=ind materialul lui. Iar aici materia e pu\in[.
Dup[ examinarea direct[ =i atent[ a bibliografiei respective am ]nl[turat
tot ce nu are nici un interes informativ sau m[car literar (noti\e comemo-
rative, recenzii mediocre, semnal[ri de articole pe care le-am citat o dat[
nemijlocit). De aici nu reiese c[ ceea ce a r[mas este numaidec`t de cea mai
mare ]nsemn[tate. Mai sunt destule articole ]n fond f[r[ interes, dar care,
c[zute ]n mìnile cercet[torului ]naintea altora, pot da oarecare orientare.
Multe, cele mai multe, dau o informa\ie de a doua m`n[, f[c`nd considera\ii
]n jurul documentelor, singurele absolut utile. Cei care au amintiri despre
Creang[ le repet[ ]ntocmai ]n tot felul de publica\ii. Le-am citat totu=i ade-
sea, fiindc[ se poate ]nt`mpla ca o revist[ s[ fie mai la ]ndem`n[ dec`t alta.
N-am ]nsemnat cu asterisc importan\a articolelor, ca s[ nu jignim pe nimeni,
fiindc[ nimeni, vorbind despre Creang[, n-a voit s[ fac[ vreun r[u. Dac[
cineva are curiozit[\i =i pentru articolele ne]nsemnate purt`nd ]n titlu nu-
mele lui Creang[, poate ad`nci prin indica\iile noastre nefolositoarele
cercet[ri.
G. C.
19381964
BIBLIOGRAFIE
VIA|A
Manuscrise la Academia Rom`n[: ms. 4. 074 (Scrieri de Ion Creang[,
cump[rat de la dl Em. G`rleanu la 26 februarie 1908); ms. 3. 757 (Scrisori
primite de Ion Creang[ de la fiul s[u C. I. Creang[ =i de la rude ale sale, ]n
anii 18801891. Cump[rat de la Isr. Vuppermann1 din Ia=i, la 19 iunie 1907).
Documente originale la Institutul de istorie literar[ =i folclor.
1. GH. ADAMESCU, Contribu\iuni la bibliografia rom`neasc[, Bucure=ti, I,
1921, p. 121123; II, 1923, p. 182183; III, 1928, p. 133134.
2. F. ADERCA, De vorb[ cu dl I. Slavici, ]n Mi=carea literar[, II, 1925, nr. 12.
3. Adunarea scrierilor lui Ion Creang[, ]n Lupta, VI, nr. 1. 025 din 14 ianuarie
1890.
4. V. ALECSANDRI, Scrisori, I, ed. Il Chendi =i E. Carcalechi, Bucure=ti, «Socec»,
1904.
5. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Convorbiri lit-
erare, XXXIII, nr. 12 din 15 decembrie 1899, p. 10731084.
6. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Biografia lui I. Creang[, ]n Ioan Creang[, Opere
complete, cu o biografie, Partea I, Bucure=ti, «Biblioteca pentru to\i»,
nr. 28.
7. Aniversarea mor\ii lui Ion Creang[ (o scrisoare a lui I. C), ]n Ion Creang[,
XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 1718.
8. ECON. I. ANTONOVICI, O cerere a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 2
din februarie 1911, p. 41.
9. Anuarul Institutului Vasile Lupu (+coala normal[ de la Trei Ierarhi din Ia=i)
pe anul =colar 18631864. Publicat de directorul Titu Maiorescu, Iassi,
1864.
10. Anuarul Universit[\ii din Ia=i pe anul =colar 18951896, Bucure=ti, 1897,
p. 89.
11. V. I. ATANASIU, Abecedare =i abecedari=ti, ]n Era nou[ din 26 mai, 16
iunie =i 25 august 1891.
1
F[r[ ]ndoial[, gre=it: trebuie s[ fie anticarul Kuppermann.
302 G. C[linescu
12. E. BAICAN, Mo= Iordache Halandala, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, decem-

brie 1904ianuarie 1905, p. 274276.
13. JEAN BART, Ion Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, IX, 1930, nr. 489.
14. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Convorbiri
literare, LXIII, 1930, februarie, p. 35.
15. N. A. BOGDAN, Ion Creang[ (C`teva amintiri), ]n Familia, XXVI, 1890, p.
104107.
16. N. A. BOGDAN, Ion Creang[ (C`teva amintiri), ]n Era nou[, nr. 97 din 11
august 1891.
17. N. A. BOGDAN, Potcapul lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20
decembrie 1914.
18. N. A. BOGDAN, I. Creang[ la B[ile Sl[nicului, ]n Lupta pentru via\[, I,
1904, nr. 5, p. 7275.
19. [N. A. BOGDAN], Biserica din Humule=ti, note =i impresii, ]n Ioan Neculce,
fasc. 4, 1924, p. 291293.
20. N. A. BOGDAN, I. Creang[, ]n Solia Moldovei, II, 1928, nr. 16.
21. N. A. BOGDAN, Creang[ la Sl[nicul Moldovei (1885), ]n F[t-Frumos
(Suceava), V, 1930, p. 3236.
22. N. A. BOGDAN, Lucruri inedite =i foarte interesante despre Ion Creang[, ]n
Opinia (Ia=i), XXVIII, nr. 7. 643 din 18 octombrie 1932.
23. N. A. BOGDAN, Pove=ti =i anecdote din popor, ed. a II-a, Ia=i, «+araga» [1897].
24. N. A. BOGDAN, Pove=ti =i bazaconii din Moldova, ed. a III-a, Bucure=ti
«Socec», 1923, p. 320350.
25. N. A. BOGDAN, Ora=ul Ia=i, ed. a II-a, Ia=i, 19131915.
26. GH. BOGDAN-DUIC{, Variante ungure=ti la Ion Creang[, ]n F[t-Frumos
(Suceava), V, 1930, p. 510.
27. JEAN BOUTIÈRE, La vie et loeuvre de I. Creang[, Paris, 1930.
28. Buletinul Ministerului Instruc\iunii Publice =i Cultelor, I, 1885, nr. 5, p. 355.
29. G. C{LINESCU, Via\a lui Mihai Eminescu, ed. a II-a, Bucure=ti, «Cultura
na\ional[».
30. CONST. CALMUSCHI, }n mun\ii Neam\ului, Gala\i, 1903.
31. IL. CHENDI, Creang[ =i Eminescu, ]n Omagiu lui Mihai Eminescu, Bucure=ti,
1909, p. 139143.
32. GH. CODREANU, Comemorarea lui Ion Creang[, ]n Junimea literar[, VII,
1910, p. 52.
33. CORESI [ARTHUR STAVRI], Sf`rìacul (Amintire), ]n +ez[toarea, V, de-
cembrie 1899, nr. 12, p. 199201.
34. GEORGE A. COSMOVICI, Note, ]n Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr.
12, p. 330332.
35. CONST. I. CREANG{, Lupta pentru existen\[, Bucure=ti, 1896.

36. CONST. I. CREANG{, Memoriu ]n chestia ]nfiin\[rii de c[tr[ stat a mo-
nopolului h`rtiei de \ig[ri, Bucure=ti, 1900.
37. CONST. I. CREANG{, Domni\a Maria =i Copilul din cas[, Bucure=ti, 1905.
38. Dr. G. D. CREANG{, Origina lui Ion Creang[, ]n Universul, 54, nr. 150
din 3 iulie 1937.
39. IOAN CREANG{, ]n Familia, XXXII, nr. 24 din 16/28 iunie 1896, p.
277278.
40. + ION CREANG{, ]n +ez[toarea, V, decembrie 1899, nr. 12, p. 201204
(dup[ Era nou[ din 7 ianuarie 1890).
41. I. CREANG{, Dou[ scrisori, ]n Convorbiri literare, XXV, 18911892, p.
11171118.
42. I. CREANG{, O scrisoare ]n Ion Creang[, III, martie 1910, nr. 3, p. 61.
43. I. CREANG{, Scrisori, ]n I. E. Torou\iu =i Gh. Carda=, Studii =i documente
literare, I, Bucure=ti, 1931 (Trei scrisori ale lui I. C. c[tre I. Negruz-
zi), p. 307310.
44. I. CREANG{, Scrisori, ]n I. E. Torou\iu, Studii =i documente literare, III,
Bucure=ti, 1932 (Dou[ scrisori ale lui I. C. c[tre I. Slavici =i una a
aceluia=i c[tre N. Gane), p. 119123.
45. I. CREANG{, Scrisori, ]n I. E. Torou\iu, Studii =i documente literare, V,
Bucure=ti, 1935 (+ase scrisori ale lui I. C. c[tre Titu Maiorescu), p.
4045.
46. I. CREANG{, Scrisori, ]n Opere complete, ed. Marmeliuc, Cern[u\i, 1924.
47. I. CREANG{, }nt`mpinare la critica domnului I. N[dejde asupra p[r\ei
=tiin\ifice din cartea de cetire «}nv[\[toriul copiilor», ]n Contemporanul,
nr. 8 din 16 octombrie 1881, p. 278279.
48. I. CREANG{, C`nd eram ]n floarea mea =i Mielu=ica, ]n Contemporanul,
nr. 12 din 16 decembrie 1881, p. 431433.
49. I. CREANG{, Bratu, ]n Contemporanul, nr. 13 din 1 ianuarie 1882, p.
483485.
50. I. CREANG{, Lina Catalina, ]n Convorbiri literare, XV, 18811882, p.
383 squ.
51. I. CREANG{, Satirice (versuri inedite), ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20
decembrie 1914.
52. A. C. CUZA, De-ale lui Creang[ (Din povestea «bujdeucei», Unde =i c`nd a
murit Ion Creang[?), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 1120.
53. DAN. [N. A. BOGDAN], B[ile de la Sl[nic (O escursiune la grani\[), ]n
Liberalul (Ia=i), VI, 1885, nr. 140 din 4/16 iulie.
304 G. C[linescu
54. AR. DENSU+IANU, Istoria limbii =i literaturii rom`ne, ed. a II-a, 1894, p.
178, 331.
55. V. DORIN, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 1 din ianu-
arie 1911, p. 4.
56. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, VII, 1902, p. 130133.
57. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, XXXVI, 1928 (v. XXIV), p. 16.
58. Dou[ acte, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 2425.
59. EMILGAR [EMIL G~RLEANU], Ioan Creang[, ]n Arhiva (Ia=i) XIII, 1902,
p. 311343.
60. EMILGAR, Asupra biografiei lui Ioan Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I,
1904, p. 8286.
61. EMILGAR, Note relative la manuscriptele =i edi\iile operilor lui Ion Creang[,
]n F[t-Frumos (B`rlad), I, 1904, p. 2428.
62. EMILGAR, Ioan Creang[ =i Mihai Eminescu, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I,
1904, p. 8286.
63. Eminescu comemorativ, Album artistic literar ]ntocmit de Octav Minar,
Ia=i [1909].
64. M. EMINESCU, Scrieri politice =i literare, I, Bucure=ti, «Minerva», 1905,
p. 243283, passim.
65. I. P. FLORANTIN, C[r\ile didactice ]n clasa I primar[, ]n Liberalul (Ia=i),
VIII, din 13 mai, 12 iunie =i 22 august 1887.
66. [I. P.] F[LORANTIN], O neomenoas[ specul[ cu c[r\i didactice, ]n Lupta, IV,
nr. 303 din 18 iulie 1887.
67. DUMITRU FURTUN{, O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[ VII,
noiembriedecembrie 1914, nr. 1112, p. 292293.
68. DUMITRU FURTUN{, Cuvinte =i m[rturii despre Ion Creang[, cu prilejul
]mplinirii a 25 de ani de la moartea sa, Bucure=ti, «L. Alcalay», [1915].
69. ECON. D. FURTUN{, }nc[ o scrisoare inedit[ a lui I. Creang[, ]n Ramuri,
XX, 1926, nr. 34, p. 136.
70. ECON. D. FURTUN{, Anii de suferin\[ ai lui Ion Creang[ (Trei scrisori
necunoscute), ]n N[zuin\a rom`neasc[, V, 1926, nr. 3, p. 3739.
71. ECON. D. FURTUN{, Facultatea de teologie din Ia=i, Dorohoi, 1926.
72. ECON. D. FURTUN{, Din trecutul Facult[\ii de teologie din Ia=i, ]n Tudor
Pamfile, IV, 1926, p. 8789.
73. ECON. D. FURTUN{, O scrisoare a lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava),
I, 1926, p. 7172.
74. ECON. D. FURTUN{, Creang[ inedit (O scrisoare a sa din 1862), ]n F[t-
Frumos (Suceava), II, 1927, p. 3337.
75. ECON. D. FURTUN{, Creang[ =i mergerea la teatru a clericilor, ]n F[t-

Frumos (Suceava), II, 1927, p. 6971, 139142.
76. ECON. D. FURTUN{, O poveste de la sora lui Creang[, ]n F[t-Frumos,
(Suceava), III, 1928, p. 5.
77. ECON. D. FURTUN{, Arhimandritul erou al lui I. Creang[, ]n Lumea (Ia=i)
din 11 =i 23 ianuarie 1931.
78. ECON. D. FURTUN{, Datarea exact[ a unei scrisori, ]n Lumea, XIV, nr.
3.814 din 9 martie 1931.
79. ECON. D. FURTUN{, «+coli\a» lui Creang[, ]n Cuget clar, II, 1937, nr. 9,
p. 139141.
80. EM. G[~RLEANU], Manuscrisele lui Creang[, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 6.
81. EM. G~RLEANU, Biserica veche din Bro=teni, ]n Junimea literar[, VII, 1910,
p. 8.
82. [EM. G~RLEANU], O pies[ de teatru a lui Ion Creang[, ]n Luceaf[rul, IX,
1910, p. 8.
83. V. V. GEORGESCU, Creang[ la «Junimea», ]n Adev[rul literar =i artistic,
IX, 1930, nr. 505.
84. P. GHEORGEASA =i EUGENIA N. POSA, Dintr-ale lui Ion Creang[, ]n Ion
Creang[, XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 1821.
85. V. A. GHEORGHI|{, Cum a fost introdus Creang[ la «Junimea», ]n Tudor
Pamfile, IV, 1926, p. 56.
86. CONST. D. GHEORGHIU, Dic\ionar geografic al jude\ului Neam\u (la anul
1890), Bucure=ti, «Soc. geogr. rom.», 1895.
87. O. G[OGA], Bujdeuca lui Creang[, ]n Luceaf[rul, VI, 1907, p. 23.
88. ARTUR GOROVEI, Amintiri despre Ion Creang[, ]n +ez[toarea, V, decem-
brie, 1899, nr. 12, p. 191195.
89. ARTUR GOROVEI, Ion Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XIII, 1921 (vol. 48),
p. 357363.
90. ARTUR GOROVEI, }nsemn[ri de ale lui Creang[, ]n F[t-Frumos, (Suceava),
V, 1930, p. 2125.
91. ARTUR GOROVEI, Cu privire la Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, LXIV,
1931, p. 869876.
92. ARTUR GOROVEI, Catihetul de la F[lticeni, ]n Lumea, XIV, nr. 4.014 din
30 octombrie 1931.
93. ARTUR GOROVEI, Catihetul lui Ion Creang[, ]n Adev[rul literar =i artis-
tic, X, 1932, nr. 594.
94. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ «Rom`nia jun[» din Vi-
ena (18711911), Arad, 1912.
306 G. C[linescu
95. CONSTANTIN GRIGORIU, Ion Creang[ =i Gheorge Ien[chescu, preot, ]n

Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr. 12, p. 315325.
96. CONSTANTIN GRIGORESCU, R[spuns unui calomniator, ]n +ez[toarea,
vol. VII, 1903, p. 193196.
97. ZAHEI GRIGORIU, Din via\a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, decem-
brie 1909, nr. 12, p. 336.
98. EDUARD GRUBER, Stil =i g`ndire, Ia=i, «+araga», 1888.
99. I.A.R., Dou[ scrisori de la Eminescu =i Creang[, ]n Convorbiri literare, XXX-
IX, 1905, p. 11511152.
100. TRAIAN ICHIM, Actul de c[s[torie a lui I. Creang[, Actul de moarte a lui
I. Creang[, ]n Ioan Neculce, fasc. 7, 1928, Ia=i, 1929, p. 243, 243
244.
101. GH. IEN{CHESCU, Bustul lui I. Creang[, ]n Evenimentul (Ia=i), nr. 29 =i
30 din 6 =i 7 martie 1902.
102. }nmorm`ntarea lui Ion Creang[, ]n Lupta, VI, nr. 1. 021 din 10 ianuarie
1890.
103. }nsemn[rile lui Creang[, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 25.
104. Inser\iuni =i reclame, ]n Noul curier rom`n (Ia=i), nr. 112 din 23 septem-
brie 1872.
105. IOAN S. IONESCU, Calicul din Talpalari (Anecdot[), ]n Era nou[ din 22
decembrie 1891.
106. IOAN S. IONESCU, Calicul din Talpalari (Anecdot[), ]n +ez[toarea, vol.
VI, 1901, p. 168169.
107. IOAN S. IONESCU, Pove=ti, anecdote, impresii de c[l[torie, diverse, Ia=i,
Tip. Na\ional[, 1905.
108. N. IORGA, Ceva despre Ion Creang[, ]n Neamul rom`nesc literar, II, 1910,
nr. 2, p. 1719.
109. N. IORGA, Ceva despre Ion Creang[, ]n Oameni care au fost, I, Bucure=ti,
«Fund. Regele Carol II», 1934, p. 392395.
110. WILHELM DE KOTZEBUE, Din Moldova (Tablouri =i schi\e din 1850),
Ia=i, «Via\a rom`neasc[» 1920.
111. WILHELM DE KOTZEBUE, Lascar Viorescu, roman din via\a Moldovei
(1851), Ia=i, «Via\a rom`neasc[», 1920.
112. BARBU L{Z{REANU, Un tovar[= al lui Creang[, ]n Adev[rul, 44, nr.
14.539 din 26 mai 1931.
113. BARBU L{Z{REANU, Cu privire la Creang[, Bucure=ti, «Cultura rom`-
neasc[», [1937].
114. Prof. Dr. N. LEON, Amintiri, II, Ia=i, «Via\a rom`neasc[», 1925.
115. Liberalul (Ia=i), 1885, 1887, passim.

116. M. LUPESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n +ez[toarea, V, decembrie
1899, nr. 12, p. 188191.
117. M. LUPESCU, Amintiri despre Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, de-
cembrie 1904ianuarie 1905, p. 282283.
118. M. LUPESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, decem-
brie 1909, nr. 12, p. 333335.
119. M. LUPESCU, So\ia lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, V, octombrie 1912,
nr. 10, p. 319.
120. M. LUPESCU, Amintire despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, V, decem-
brie 1912, nr. 12, p. 353355.
121. M. LUPESCU, Pr. Vasile Grigorescu, catihetul din Folticeni al lui Ion
Creang[, ]n Ion Creang[, VII, noiembriedecembrie 1914, nr. 11
12, p. 290292.
122. M. LUPESCU, Ion Creang[ =i normali=tii de la «V. Lupu», ]n Ion Creang[,
XII, noiembriedecembrie 1919, nr. 1112, p. 99101.
123. LYS [D. NANU], Un detractor al lui Creang[, ]n Epoca din 16 februarie
1902 =i ]n +ez[toarea, vol. VII, 1903, p. 196197.
124. TITU MAIORESCU, Istoria contemporan[ a Rom`niei (18661900),
Bucure=ti, «Socec», 1925, p. 1314, 3840.
125. TITU MAIORESCU, }nsemn[ri zilnice, I (18551880), Bucure=ti,
«Socec», 1937, p. 136, 263.
126. A. M~NDRU, Mo= Creang[ (poezie), ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, decem-
brie 1904ianuarie 1905, p. 262.
127. RADU MANOLIU, Neamul lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, XII, noiem-
briedecembrie 1919, nr. 1112, p. 9899.
128. C. MEISSNER, }n amintirea lui I. Creang[, ]n Anuarul =colii normale «Va-
sile Lupu», VII (19301931, 19311932).
129. EMILE MELBERT, Anuarul na\ional al Rom`niei pe 1902, Bucure=ti, 1902.
130. OCTAV MINAR, Creang[ despre Eminescu, ]n Cosinzeana, III, nr. 1718
din 27 aprilie 1913, p. 243245.
131. OCTAV MINAR, Povestitorul Ion Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din
20 decembrie 1914.
132. O. M[INAR], Amintiri glume\e din via\a lui Ion Creang[, ]n Flac[ra, IV,
nr. 910 din 20 decembrie 1914.
133. [O. MINAR], Creang[ autorul unei comedii, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din
20 decembrie 1914.
134. O. M[INAR], Scrisorile lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20 de-
308 G. C[linescu
cembrie 1914.
135. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Bucure=ti, Bibl. «Lumina», nr.
2223, p. 44, 5051.
136. Monitorul oficial nr. 155 din 14/15 iulie 1872, p. 927.
137. LECA MORARIU, Anul na=terii lui Creang[, ]n Junimea literar[, XII, 1923,
p. 455.
138. LECA MORARIU, Pentru autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n
Junimea literar[, XIII, 1924, p. 63.
139. LECA MORARIU, Iar[=i autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n Ju-
nimea literar[, XIV, 1925, p. 92.
140. LECA MORARIU, Coperta noastr[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 215.
141. LECA MORARIU, Ileana Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 322
324.
142. LECA MORARIU, Ne complet[m coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea
literar[, XIV, 1925, p. 330.
143. LECA MORARIU, Spi\a neamului lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV,
1925, p. 330331.
144. LECA MORARIU, Grigore Ciubuc «Clopotarul», ]n Junimea literar[, XIV,
1925, p. 331.
145. LECA MORARIU, Drumuri moldovene, reproducere din Glasul Bucovi-
nei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925.
146. LECA MORARIU, Institutorul Creang[, reproducere din Glasul Bucovi-
nei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925.
147. L[ECA] M[ORARIU], Data mor\ii lui Zahei Creang[, ]n Junimea literar[,
XV, 1926, p. 41.
148. L[ECA] M[ORARIU], Iar[=i coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea liter-
ar[, XV, 1926, p. 41.
149. LECA MORARIU, Iar[=i un inedit portret al Ilenei Creang[, ]n Junimea
literar[, XV, 1926, p. 78.
150. L[ECA] M[ORARIU], Pentru l[murirea unei scrisori a lui Creang[, ]n Jun-
imea literar[, XV, 1926, p. 91.
151. LECA MORARIU, Omul Ion Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926,
p. 120121.
152. LECA MORARIU, Iar[=i scrisorile lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava),
I, 1926, p. 123.
153. LECA MORARIU, Creang[ la «Junimea», ]n F[t-Frumos (Suceava), I,
1926, p. 158.
154. LECA MORARIU, Pentru cea mai artistic[ scrisoare a lui Creang[, ]n
F[t-Frumos (Suceava), II, 1927, p. 98100.

155. LECA MORARIU, +tiri noi despre Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), III,
1928, p. 197198.
156. LECA MORARIU, Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 14.
157. LECA MORARIU, Creang[ revizuit de V. Conta?, ]n F[t-Frumos (Suceava),
V, 1930, p. 4446.
158. LECA MORARIU, Creang[ mort de dou[ ori =i deci... comemorarea de
dou[ ori, ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 47.
159. LECA MORARIU, De-ale lui Creang[ (Popa Duhu =i Zahei Creang[), ex-
tras din Calendarul «Glasul Bucovinei», 1926, Cern[u\i, 1926.
160. I. N{DEJDE, Partea =tiin\ific[ din «}nv[\[toriul copiilor» de dnii C. Grig-
orescu, I. Creang[ =i V. Receanu, ed. a VI-a, Ia=i, 1880, ]n Contempo-
ranul, 1881, p. 205211, nr. 6 din 16 septembrie.
161. I. N{DEJDE, R[spuns la ]nt`mpinarea dlui Creang[, la critica p[r\ii
=tiin\ifice din «}nv[\[toriul copiilor», ]n Contemporanul, 1881, pp. 280
282, nr. 8 din 16 octombrie.
162. I. N{DEJDE, Generozitatea d-lui Creang[, ]n Contemporanul, 1881, p.
339240, nr. 9 din 1 noiembrie.
163. N. C., Ion Creang[, ]n Luceaf[rul, XV, 1920, p. 1819.
164. IACOB NEGRUZZI, Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, XXIII, 1889
1890, p. 981983.
165. IACOB NEGRUZZI, Scrieri complete, vol. I, Còpii de pe natur[, Scrisori,
Bucure=ti, «Socec», 1894.
166. IACOB C. NEGRUZZI, O scrisoare, ]n Ion Creang[, II, 1909, nr. 12, p.
312314.
167. IACOB NEGRUZZI, Amintiri din «Junimea», Bucure=ti, «Via\a rom`neas-
c[» [1921], p. 127, 188189, 209213.
168. Noul curier rom`n (Ia=i), 18711873, passim.
169. Noul curier rom`n (Ia=i), nr. 119 din 10 octombrie 1872.
170. O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n S[m[n[torul, II, 1903, p. 304.
171. O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n Junimea literar[, VII, 1910, p. 19.
172. T. P[AMFILE], R[m[=i\e de la Ion Creang[, ]n Ion Creang[, II, 1909, nr.
12, p. 336.
173. T. PAMFILE, O prefa\[, ]n Ion Creang[, XII, noiembrie-decembrie 1919,
nr. 1112, p. 9397 =i ]n Ion Creang[, Opere complete, Chi=in[u.
174. T. PAMFILE, Casa =i neamurile lui Ion Creang[ din Humule=ti, ]n Ion
Creang[, XIII, ianuarie 1920, nr. 1, p. 2.
175. GEORGE PANU, Amintiri de la «Junimea» din Ia=i, III, Bucure=ti, 1908,
1910.
310 G. C[linescu
176. JEAN PASCAL, La bojdeuca lui Creang[ din |ic[u, ]n Lumea, XIV, nr. 3.977
din 17 septembrie 1931.
177. Pentru amintirea lui Creang[, Ia=i, 1918.
178. HORIA PETRA-PETRESCU, La morm`ntul lui Ion Creang[, ]n Rom`nul
(Arad), I, nr. 259 din 26 noiembrie/9 decembrie 1911.
179. VASILE PETROVANU, Istoricul =colii normale «Vasile Lupu», III, ]n An-
uarul =colii normale «Vasile Lupu», II (19261927), III (19271928).
180. G. POLCOVNICUL, Ion Creang[, preparand la Institutul «Vasile Lupu»,
]n Revista critic[, II, 1928, p. 112117.
181. GH. POLCOVNICUL, Atestatul de ]nv[\[tor a lui Ion Creang[, ]n Ioan
Neculce, fasc. 7, 1928, p. 254255.
182. GH. POLCOVNICU, Polemica dintre Creang[ =i I. N[dejde, ]n Vremea =colii,
II, 1929, p. 341.
183. E. PRECUP, Via\a =i opera lui I. Creang[, Gherla, 1921.
184. LUCIAN PREDESCU, Contribu\iuni la istoria literar[, ]n Junimea liter-
ar[, XVIII, 1929, p. 384388.
185. LUCIAN PREDESCU, Contrbu\iuni la istoria literar[ (I. Creang[ =i profe-
soratul), ]n Arhiva (Ia=i), XXXVII, 1930, p. 253.
186. LUCIAN PREDESCU, O scrisoare a lui Creang[ datat[ gre=it, ]n Convor-
biri literare, LXIII, 1930, p. 10621064.
187. LUCIAN PREDESCU, C`\iva membri ai familiei Creang[, ]n Revista
Arhivelor, vol. III, 19301931.
188. LUCIAN PREDESCU, Pe marginea unei scrisori a lui Ioan Creang[, ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.154 din 11 martie 1931.
189. LUCIAN PREDESCU, Divor\ul lui Ion Creang[ (complet[ri inedite), ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.281 din 11 august 1931.
190. LUCIAN PREDESCU, Data na=terii lui Ion Creang[ (preciz[ri inedite), ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.329 din 6 octombrie 1931.
191. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (date noi), ]n Cuget clar,
IV, 1931, p. 289295.
192. LUCIAN PREDESCU, Unde a r[posat Ion Creang[, ]n Convorbiri literare,
LXIV, 1931, p. 265266.
193. LUCIAN PREDESCU, Date noi despre familiile Creang[ =i Ciobotariu, ]n
Adev[rul literar =i artistic, X, 1931, nr. 541.
194. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (Date noi), ]n Adev[rul,
XLIV, nr. 14. 631 din 12 septembrie 1931.
195. LUCIAN PREDESCU, Ion Creang[ =i familia sa, negustori, ]n Adev[rul,

XLIV, nr. 14.738 din 20 septembrie 1931.
196. LUCIAN PREDESCU, Povestitorul Ion Creang[ =i «Prima societate de econ-
omie din Ia=i», ]n Opinia (Ia=i), XXVIII, nr. 7.426 din 31 ianuarie 1932.
197. LUCIAN PREDESCU, Diaconul =i institutorul Ion Creang[ (rectific[ri =i
date noi), ]n Adev[rul literar =i artistic, XI, 1932, nr. 611.
198. LUCIAN PREDESCU, Despre Creang[ =i rudele sale (Contribu\ii noi), ]n
Adev[rul, XLV, nr. 14.838 din 18 mai 1932.
199. *LUCIAN PREDESCU, Date inedite asupra familiilor Creang[ =i Ciobota-
riu, ]n Arhivele Olteniei, X, 1931, p. 450456.
200. LUCIAN PREDESCU, Ioan Creang[, I (Viea\a), II (Opera), Bucure=ti, «Bu-
covina», 1932.
201. [PROPER|IU], Profesorul Creang[, ]n +ez[toarea, V, 1899, nr. 12, p. 205
208 (dup[ Lumea ilustrat[, I, 1891, p. 146151).
202. V. R{CEANU, GH. IEN{CHESCU =i I. CREANG{, O ]ntrebare d-lui A.
Gorjian, autorul mai multor c[r\i de geografie de institutorii..., Ia=i,
Tip. Na\ional[, 1886.
203. V. R{CEANU, GH. IEN{CHESCU, C. GRIGORESCU =i I. CREANG{,
R[spuns la criticile nedrepte =i calomniile ]nver=unate ]ndreptate con-
tra c[r\ilor noastre de =coal[ de c[tre domnul Ioan Pop Florantin, pro-
fesor de filozofie la Liceul Na\ional din Ia=i, de institutorii..., Ia=i, 1888.
204. ALECU RUSSO, Piatra Teiului =i Ia=ii =i locuitorii s[i ]n 1840, V[lenii-
de-munte, 1909.
205. MIHAIL SADOVEANU, }n amintirea lui Creang[, Ia=i, «Via\a rom`neasc[»
(Foi volante), 1920.
206. MIHAIL SADOVEANU, Informa\ii despre Ion Creang[, ]n Adev[rul, XLVII,
nr. 15.031 din 1 ianuarie 1933.
207. MIHAIL SADOVEANU, Un document nou referitor la Ion Creang[, ]n
Adev[rul, LI, nr. 16.304 din 22 iulie 1937.
208. C. S{TEANU, Unde a murit Ion Creang[? ]n Adev[rul, XLIV, nr. 14.423
din 4 ianuarie 1931.
209. C. S[{TEANU], Un act «cavaleresc» al \[ranului din Humule=ti, ]n Adev[rul
literar =i artistic., XI, 1932, nr. 611.
*}n afar[ de acest articol, cercet[torul se poate scuti de a mai consulta celelalte
articole ale autorului, ]ntruc`t substan\a lor a fost absorbit[ ]n volumul de la nr. 200.
312 G. C[linescu
210. C. S{TEANU, Din via\a lui Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, XI,
1932, nr. 611.
211. C. S{TEANU, Creang[ la =coala lui Bra=oveanu. C`teva reminiscen\e ped-
agogice =i anecdotice ale unui elev al s[u, ]n Adev[rul, XLVII, nr. 15.031
din 1 ianuarie 1933.
212. PETRU GH. SAVIN =i GH. +U+NEA, Din via\a lui Ion Creang[, ]n Ion
Creang[, II, 1909, nr. 12, p. 335.
213. GR. GR. SCORPAN, Furtun[, clopotni\[ =i castrave\i, ]n Revista critic[, V,
1931, p. 129131.
214. G. SEM, De vorb[ cu dl Jean Bart, ]n Adev[rul literar =i artistic, VII, 1926,
nr. 287.
215. I. SIMIONESCU, Bojdeuca lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20
decembrie 1914.
216. IOAN SLAVICI, Amintiri, Bucure=ti, «Cultura na\ional[», 1924.
217. TH. D. SPERANTIA, Amintiri despre Ion Creang[, Ia=i, «Via\a rom`neas-
c[», 1927.
218. Statutele primei Societ[\i de Economie din Urbea Ia=i, ed. a VI-a, Ia=i,
1910.
219. ARTHUR STAVRI, Ion Creang[ (schi\[ biografic[), ]n Revista nou[, II,
1889, nr. 1112, p. 475477.
220. R. +[U|U], Bojdeuca lui Creang[, ]n Opinia (Ia=i), XXII, din 23 aprilie
1926.
221. RUDOLF +U|U, Despre libr[rii =i libr[riile vechi din Ia=i, Ia=i, 1929.
222. VIRGIL TEMPEANU, Pe urmele «Amintirilor» (Folticenii ]n «Amintirile»
lui Creang[), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 2631.
223. C. TEODORESCU-BOROAIA, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[,
VII, noiembrie-decembrie 1914, nr. 1112, p. 293296.
224. I. TEODORESCU (BRO+TENI), C`teva note despre institutorul I. Creang[,
]n Tudor Pamfile, IV, 1926, p. 35.
225. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Noti\[ asupra manuscriptelor lui Ioan
Creang[, ]n +ez[toarea, V, 1899, nr. 12, p. 209216.
226. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, O nou[ edi\ie a scrierilor lui Creang[
]n +ez[toarea, vol. VII, 1902, p. 155156.
227. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Cuvinte din «Amintirile» lui Creang[
t[lm[cite de ]nsu=i Creang[, ]n +ez[toarea, vol. VIII, 19031904, p.
156161.
228. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Asupra vie\ii lui Ion Creang[, ]n +ez[toa-
rea, vol. VIII, 19031904, p. 162163.
229. G. T[EODORESCU]-KIRILEANU, Dou[ scrisori ale lui Ion Creang[, ]n Ion

Creang[, XII, noiembrie-decembrie 1919, nr. 1112, p. 101102.
230. GEORGE TOFAN, Ion Creang[ (conferin\[), ]n Junimea literar[, VII, 1910,
p. 1115.
231. I. E. TOROU|IU, Studii =i documente literare, I, II, III, IV, V, VII, 1910, p.
1115.
232. Trei scrisori de la Ioan Creang[, ]n Convorbiri literare, XL, 1906, pp. 272
274.
233. *N. |IMIRA+, Documente vechi. Iubirea de carte a lui Creang[ =i via\a
scol[reasc[. Cultura literar[ a lui Creang[, Creang[ ]n societate, Doi
mari prieteni: Eminescu =i Creang[, Creang[ intim. Sf`r=itul lui I.
Creang[. Catihetul din Folticeni, ]n Adev[rul din 17 iulie, 25 iulie, 31
iulie, 5 decembrie, 25 decembrie 1931 =i 16 ianuarie, 26 februarie
1932.
234. NICOLAE |IMIRA+, Ioan Creang[, Bucure=ti, «Bucovina.»
235. GH. UNGUREANU, Din via\a lui Ion Creang[. Documente inedite, Bucu-
re=ti, 1940.
236. GH. UNGUREANU, Ion Creang[. Documente, Bucure=ti, Editura pentru
literatur[, 1964, colec\ia «Studii =i documente».
237. Z. (I. POP FLORANTIN), Plagiatur[?, ]n Lupta, IV, nr. 294 din 8 iulie
1887.
238. SEVER ZOTTA, La centenarul lui V. Alecsandri, Ia=i, 1921.
239. A. D. XENOPOL, Cum s-a ]ntocmit prima edi\ie a scrierilor lui Creang[,
]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20 decembrie 1914.
240. G. C{LINESCU, Material documentar, ]n Studii =i cercet[ri de istorie lit-
erar[ =i folclor, III, 1954.
OPERA
241. N. IORGA, }ncercare de critic[ =tiin\ific[, ]n Convorbiri literare, XXIV, 1890,
nr. 3, p. 244258.
242. G. IBR{ILEANU, Scriitorii rom`ni =i str[ini, Ia=i, 1926.
243. I. IORDAN, Limba lui Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XXIX, nr. 11 din
noiembrie 1937, p. 7175.
Oric`t de paradoxal s-ar p[rea, ]n afar[ de aceste scurte ]ncerc[ri =i
*Articole inutil de consultat, ]ntruc`t materialul lor a trecut ]n volumul de acela=i

de sub nr. 234.
314 G. C[linescu
]nl[tur`nd articolele de gazet[ comemorative, patetice sau strict in-

formative din care s-a citat la bibliografia pentru Via\[ ceea ce con\ine
m[car un element documentar, nu s-a scris p`n[ ]n 1938 ]n literatura
rom`n[, estetice=te, despre Creang[, nimic.
De atunci au ap[rut un num[r de articole =i un studiu despre
Ion Creang[ de Zoe Dumitrescu-Bu=ulenga, ]n care sunt consemnate
=i studiile ap[rute ulterior.
EDI|II
244. Metod[ nou[ de scriere =i cetire pentru uzul clasei I primar[ de institu-
torii: I. Creang[, C. Grigorescu, Gh. Ien[chescu, N. Climescu, V.
Recénu, =i A. Simionescu. Ed. a doua. Tip[rit[ cu spesele Societ[\ii
]nv[\[turii poporului rom`n din districtul =i comuna lassy. Pre\ul 43
parale sau 33 bani. Iassy. Tipografia H. Goldner, 1868.
245. }nv[\[toriul copiilor, carte de cetit ]n clasele primare cu litere, slove =i
buchii curpinz`nd ]nv[\[turi morale =i instructive de institutorii: C.
Grigorescu, I. Creang[ =i V. Receanu, Iassy. Tip. H. Goldner, 1871.
246. Pov[\uitoriu la cetire prin scriere dup[ sistema fonetic[ de institutorii:
Gheorghe Ien[chescu =i Ioan Creang[. Iassy. Tipo-Litografia H. Gold-
ner, 1876.
247. Geografia jude\ului Ia=i, Cu planul ora=ului Ia=i, contururile pl[=ilor =i
conturul jude\ului pentru clasa II-a primar[ urban[ =i pentru clasa III-
a primar[ rural[, de ambe sexe de institutorii: V. Receanu, Gh. Ien[ches-
cu =i I. Creang[. Ia=i. Tipografia D. Gheorghiu, strada Ipsilanti nr. 9.
1879.
248. I. CREANG{, Opere complete, cu o prefa\[ de D. Marmeliuc, Cern[u\i,
1924.
249. I. CREANG{, Opere complete, cu o introducere de Const. Botez, prefa\[
=i list[ de cuvinte de G. T. Kirileanu =i Il. Chendi, Bucure=ti, «Cartea
rom`neasc[», 1925.
[Edi\ia Marmeliuc e bogat[ (proz[, poezii, articole, scrisori); edi\ia
G. Kirileanu e singura cu caracter relativ critic. }n ea, precum =i ]n
operele d-lor Jean Boutière, Lucian Predescu =i N. |imira=, se g[sesc
indica\ii bibliografice asupra publica\iilor didactice =i a laturii edito-
riale a operei lui Creang[.]
250. ION CREANG{, Opere, cu o introducere despre realismul lui I. Creang[
de G. C[linescu, Editura pentru literatur[ =i art[, 1954.
APRECIERI
Dintre cititorii lui G. C[linescu desigur c[ nu voi fi fost singurul =ocat de
aceast[ m[rturisire pe care o face ]n prefa\a Istoriei literaturii rom`ne: Nu
pentru satisfac\ii de critic =i istoric literar am ]ntreprins aceast[ oper[. Cei
care cunosc mai de aproape activitatea noastr[ =tiu c[ critica (de=i pentru
unii mai notorie) ne este o preocupare secundar[ la care am fi renun\at dac[
ar fi ]ng[duit condi\iile actuale. +i dup[ ce depl`nge, la noi, absen\a unei
con=tiin\e de tradi\ie de tradi\ie critic[, dup[ cum se ]n\elege G.
C[linescu afirm[ c[, pentru a nu fi desf[=urat eforturi literare ]n gol, a so-
cotit necesar ]ntì de toate s[ se documenteze, cu alte cuvinte s[ investigheze
critic ]n urm[ =i ]n jur, ]n epoci mai vechi sau mai apropiate, ca =i ]n contempora-
neitatea literar[ imediat[. O asemenea con=tiin\[ de tradi\ie n-am g[sit-o c`nd
am ]nceput a scrie. +i atunci am hot[r`t s[ ne document[m pentru noi. Natura
studiilor universitare =i lucr[rile istorice f[cute la Roma ne-au dat familiarizar-
ea cu epoca veche, c`\iva ani de critic[ de jurnal ne-au dat prilejul unui con-
tact deplin cu literatura actual[. Pentru epoca mijlocie a clasicilor am ales doi
scriitori, pe care i-am studiat monografic (Eminescu =i Creang[.[...]
La apari\ie, ]n 1932, Via\a lui Mihai Eminescu a fost ]nt`mpinat[ neunitar,
cu iritare =i mari proteste ]n mediile ]nrobite mentalit[\ilor pios-culturale =i
cu adeziune imediat[ de exponen\ii criticii calificate. Unii au v[zut ]n ea un
sacrilegiu, ceilal\i o izb`nd[ extraordinar[ a spiritului critic, un eveniment al
literaturii rom`ne.
Situa\ia s-a repetat ]n 1941, la apari\ia Istoriei, amplificat[ ]n propor\ii
datorit[ momentului, dar cu acela=i ]n\eles: viziunile autentic ]nnoitoare pro-
duc =ocuri, despart apele de uscat, radicalizeaz[ pozi\ii, sunt supuse la ata-
curi, care nu o dat[ trec mariginile literaturii strict.
Violen\a respingerii noului na=te ]ns[ reflexul de solidarizare al con=tiin\e-
lor avizate, cum s-a ]nt`mplat =i ]n cazul primei c[r\i a lui G. C[linescu.
Ibr[ileanu [...] c[ este monumentul cel mai impun[tor ce i s-a ridicat p`n[
316 G. C[linescu
azi lui Eminescu. Paul Zarifopol, estetul dezgustat de genul mitoc[nos al

biografiei roman\ate, vedea prin contrast ]n biografia critic[ a lui G. C[linescu
una din cele mai reu=ite c[r\i rom`ne=ti, ]n care istorisirea e minunat de
vie =i minunat de prudent[. Pompiliu Constantinescu g[sise ]n carte un
Eminescu viu =i mai ales umanizat.
}n jum[tate de secol, desigur c[ impresia puternic[ de noutate produs[ la
apari\ie s-a mai tocit, cartea impun`ndu-se ]ntre timp con=tiin\ei largi, chiar
=i a celor spirite care la ivirea ei ar fi respins-o, dar care azi, prin acela=i mecan-
ism de g`ndire anchilozant, profund conformist, nu pot concepe cu nici un
chip alt[ optic[ asupra vie\ii lui Eminescu dec`t cea c[linescian[. O cultur[
nu poate ]nghe\a ]ns[ la un anume ceas, fie el dintre cele mai fericite ale
evolu\iei sale istorice, cum era acela c`nd ap[rea Via\a lui Mihai Eminescu.
Ea descoper[ noi forme de afirmare, prin opunere creatoare la cele vechi,
proces natural, care nu implic[ anularea trecutului, ci ]ncorporarea lui, proc-
es organic din care vor r[s[ri alte =i alte valori.
Din astfel de opuneri creatoare, vor ie=i noi vie\i ale poetului na\ional,
par\ial sau ]n totul polemice cu aceea a lui G. C[linescu, raportarea ]ntr-un
fel sau altul la acest reper neput`nd fi evitat[. George Munteanu a scris o
astfel de Via\[ ca prim capitol, vast, al unei ambi\ioase lucr[ri de aspect mon-
umental dedicate lui Eminescu. }n c`teva puncte noul exeget este explicit po-
lemic cu G. C[linescu, iar ]n altele f[r[ trimitere deschis[. Respinge de pild[
mult r[sp`ndita opinie c[ Eminescu tr[ia \[r[ne=te =i, ]n general, teza
c[linescian[ a gustului pentru elementaritate al poetului, prin care este ex-
plicat[ prietenia neumbrit[ cu Creang[. Argumentele sale nu cad al[turi, de=i
George Munteanu uneori risc[ s[ fie neconving[tor tocmai prin exces de de-
limitare. Prea mare mi s-a p[rut de pild[ insisten\a pe semnifica\iile primei
iubiri eminesciene, petrecute la Ipote=ti, care i-ar fi consumat poetului toate
resursele de a tr[i afectiv. Nimic substan\ial mai t`rziu ]n acest plan, con-
sider[ George Munteanu, =i evident exagereaz[. Mai e de observat ]n aceast[
impun[toare tentativ[ de a privi altfel pe Eminescu =i lumea lui o anume
suficien\[ ]n a judeca suficien\a lui Maiorescu.
Pe acela=i aliniament al contest[rii tezei despre setea de elementaritate em-
inescian[ (predispozi\ia pentru elementar) se situeaz[ =i I. Negoi\escu ]ntr-
un studiu care dilat[ obiec\ia p`n[ la respingerea global[ a lucr[rii (]n volumul
Alte ]nsemn[ri critice). Biografia at`t de desc[rnat[ spiritual =i ]n fond destul
de anost[, ]n contradic\ie cu talentul evocator al autorului, scrie Negoi\escu.

Mie mi-a fost cu neputin\[ s[ nimeresc acel unghi de receptare ]n care criticul
s-a plasat pentru a putea vorbi de anostitate =i de inexprimarea talentului de
evocator ]n Via\a lui Mihai Eminescu, tocmai ]n aceast[ scriere critic[ unde el se
manifest[ prodigios ca =i ]n Via\a lui Ion Creang[, sau ]n Istorie. Dar raportat la
inten\iile lui G. C[linescu, la programul s[u din aceast[ carte, repro=ul ori-
cum cade ]n gol fiindc[ el a explicat ]n Istorie ce urm[re=te ]ntr-o biogriafie
critic[: biograful nu trebuie s[ fac[ nici o sfor\are de a colora, ci numai s[
dest[inuie simplu etapele unei vie\i [...] ]n biografie adev[rul ajunge etc.
Iar dac[ e ceva de pus azi ]n discu\ie pornind de la aceast[ scriere a lui G.
C[linescu este destinul genului ca atare. Va rezista oare biografia critic[ de
tip c[linescian sub asediul tot mai constr`ng[tor al noilor curente, care pun
at`ta accent pe autonomizarea textului literar, alung`nd mereu mai departe
de sfera interesului critic pe autor, adic[ pe eroul poten\ial de biografie? }ntr-un
pasionant studiu, ]n care urm[re=te sub toate ]nf[\i=[rile cariera aventuroas[,
]n secolul nostru, a rela\iei autor-oper[, Eugen Simion d[ autorului =ansa de
a reveni ]n aten\ie, deci =i criticii biografice. Dar se poate =ti limpede ce le
rezerv[ viitorul?
Independent ]ns[ de ce va fi mìne, aceast[ carte a lui G. C[linescu ast[zi
exist[, iar viziunea ei a fost ad`nc asimilat[ de con=tiin\a literar[ rom`neasc[
a ultimei jum[t[\i de veac. }n paginile ei, siluetele de abur ale marilor oame-
ni din epoca Junimii au prins iar[=i corporalitate, s-au ]ntrupat ]n apari\ii de
o extraordinar[ concrete\e =i for\[ a tr[irii. Contemporanii imedia\i ai clasi-
cilor, cei care au fost cu ei laolalt[, care au respirat cu ei acela=i aer nu ni i-au
putut restitui, ]n altfel pre\ioasele lor m[rturii directe, at`t de credibili, de
concre\i, de apropia\i cum a f[cut-o marele critic de mai t`rziu, folosindu-le
depozi\ia.
Bine]n\eles ca avem de-a face cu reprezent[rile lui G. C[linescu despre
Eminescu, Maiorescu, Creang[, Slavici, cu proiec\iile, cu personajele sale, care
nu interzic ]ns[ pe ale altora. Dar p`n[ vor veni altele, ale altor critici s[ le
concureze, acestea ale lui G. C[linescu s-au impus con=tiin\ei rom`ne=ti cu
cea mai mare energie. Prin ele mai ales clasicii no=tri sunt vii. Prin ele ]i ve-
dem =i auzim. Cel pu\in deocamdat[.
Gabriel DIMISIANU, Prefa\[, ]n vol. G. C[linescu, Via\a lui Mihai Emines-
cu. Ion Creang[ (Via\a =i opera), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989,
p. 5, 1517.
318 G. C[linescu
Scriitor manifestat excep\ional ]n toate genurile =i speciile literare, ]n po-

ezie, proz[ =i teatru, G. C[linescu este ]ntì de toate critic. Venind din do-
meniul cercet[rilor istorice, nu e de mirare c[ =i-a ]nceput cariera literar[ cu
o biografie, o nara\iune despre Via\a lui Mihai Eminescu. S-a repro=at de la
]nceput caracterul de roman\are al biografiei, ]ns[ eposul criticului, caden\at
]n 16 c`nturi, era la tot pasul sprijinit pe document =i, pentru portretul moral
al destinului exemplar, pe documentul esen\ial al operei eminesciene, edite =i
inedite. Cartea a ob\inut dintr-o dat[ aprobarea unui specialist ]n materie, a
lui G. Ibr[ileanu. Dup[ un preludiu asupra str[mo=ilor =i familiei, ]ntre un
act de na=tere =i un act de moarte transcrise dup[ registrele st[rii civile, G.
C[linescu ]nvie sub ochii no=tri, cu o adev[rat[ magie a cuv`ntului, corporal
=i spiritual, pe cel care, intrat ]n zona de sus a constela\iei sale, p[rea cu ne-
putin\[ de readus pe p[m`nt. Tr[im al[turi de sclipitorul Hyperion ]n epoca
=i la v`rstele lui, ]n aerul peisajelor rustice =i citadine pe care le-a str[b[tut,
]n mediul s[u intim =i social, ]n bucuriile, suferin\ele =i c[derile lui. Existen\a
eroului se prelunge=te ]n con=tiin\a noastr[ cu tendin\a de a deveni o per-
manen\[. Critic dotat cu o rar[ putere de p[trundere a virtu\ii geniale, G.
C[linescu se releva ]nc[ de pe acum un observator al condi\iei umane aseme-
nea celor mai mari romancieri. Via\a lui Eminescu nu n[scoce=te nimic, dar
nu r[m`ne nici goal[ cronologie, simpl[ ]n=irare de date. Autorul nu are mis-
tica documentului pe care ]l accept[ sau respinge ]n urma unui examen mul-
tilateral. Cititorul r[m`ne uluit de c`te lucruri =tie s[ scoat[ biograful din-tr-
o m[rturie adesea ne]nsemnat[, superficial[. Acolo unde altcineva ar repro-
duce pur =i simplu m[rturia, G. C[linescu adaug[ considera\ii surprinz[toare,
f[c`nd portretul autorului rela\iei, apreciindu-i mijloacele literare,
complet`ndu-i spusele, expun`nd totul cu cuvintele sale. Rezultatul e c[ ]n
locul unui mozaic de pagini de diferite stiluri avem o expunere personal[ unic[,
]ntocmai ca ]ntr-o carte compus[ liber. Numai Eminescu ca erou principal,
are din c`nd ]n c`nd cuv`ntul pentru a ]nf[\i=a ]n versuri un episod, a expri-
ma idei =i sentimente, adres`ndu-ni-se direct.[...]
Noua versiune ]n numai dou[ volume a monografiei Opera lui Mihai Emi-
nescu, ]ncredin\at[ tiparului ]n 1946, dar ap[rut[ postum, are o alt[ suit[ a
capitolelor: Descrierea operei, Cultura, Eminescu ]n timp =i spa\iu (l), Filozo-
fia teoretic[, Filozofia practic[, Teme romantice (capitol nou), Cadrul psihic,
Cadrul fizic, Tehnica interioar[ (capitol nou), Tehnica exterioar[ (II). Cele
dou[ capitole noi nu con\in ]n ]ntregime lucruri noi, au ]ns[ avantajul de a

subsuma datele vechi unor categorii, de a identifica temele romantice ale lui
Eminescu (facere =i desfacere, luna, lumile siderale, muzica sferelor, cristalul,
regnul vegetal, statuile, mortul frumos, viul cadaveric, dublul, magnetismul,
nebunia, geniul, femeia titanic[, omul ve=nic, speran\a, iubirea liber[), ori
de a sublinia structurile specific eminesciene, a=a-numita tehnic[ interioar[,
insuficient vizibil[ ]n vechile analize din volumul al cincilea (aici ne ]nt`mpin[:
giganticul, macabrul =i paradisiacul, natura minim[, somnolen\a, o nou[
eglog[, o anumit[ pre\iozitate, durata steril[ =i dezindividualizarea, invecti-
va, fabulosul, folclorul savant, roman\a cantabil[, roman\a muzical[, ceea
ce intr[ =i la teme romantice, dup[ cum gnomismul conduce spre un clasi-
cism din p[cate mai pu\in c[utat la Eminescu de cercet[tor). Clasific[rile sunt
]ntotdeauna discutabile =i alte categorii ale lirismului eminescian analizate la
cadrul fizic (somnul, visul, doma =i apa, zborul uranic, halucina\iile de timp
=i de spa\iu, serafismul) sau la cadrul fizic (germina\ia, geologia s[lbatic[,
borealismul, rusticitatea, decrepitudinea, interiorul fabulos, arhitectura co-
losal[) sunt =i ele teme sau cel pu\in motive romantice =i ar fi putut figura la
capitolul respectiv. Dar indiferent de legitimitatea diviziunilor, important este
c[ G. C[linescu determin[ un mare num[r de aspecte lirice neb[nuite de al\ii
=i le pune la tot pasul ]n rela\ie cu motive similare din literatura universal[
]nc`t dac[ avem ]n vedere =i preciz[rile din capitolul Cultura, dispus preveni-
tor la sf`r=itul volumului l, ne facem cu adev[rat o idee despre situa\ia lui
Eminescu ]n timp =i spa\iu ca poet de valoare universal[.
Nu numai cunoa=terea =i ]n\elegerea operei eminesciene ]n totalitatea ei
au crescut, =i s-au ad`ncit, dar interpretul ei a oferit instrumente noi, un num[r
apreciabil de concepte =i idei pentru exerci\iul criticii =i numai faptul c[ noua
edi\ie a studiului n-a ap[rut la timp (fragmente au fost publicate ]n Studii =i
cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, 1956, l4 =i 1957, l2) explic[ de ce
]nrùrirea lor n-a fost mai mare (]n totul dependent de terminologia =i meto-
da c[linescian[ este eseul lui Ion Negoi\escu din 1967 Poezia lui Eminescu,
dar cu suprasolicitarea postumelor).
Accentul ]n cea de-a doua monografie, Via\a lui Ion Creang[, cade pe bi-
ografie, nu fiindc[ opera lui Creang[ e mai pu\in ]ntins[ dec`t a lui Emines-
cu, ci fiindc[, tipologic, Creang[ e un povestitor de tip monologic, erou unic
al operei sale pe care o spune ]n fa\a unui public ca povestitorul popular.
320 G. C[linescu
Chiar c`nd ]nf[\i=eaz[ ]nt`mpl[ri, accentul nu cade pe nara\iune, ci pe

expozi\ie, autorul vorbind =i juc`nd ]n acela=i timp rolurile eroilor ca ]ntr-o
adev[rat[ reprezenta\ie dramatic[ cu m[=ti. Un singur risc exista pentru bi-
ograf, acela de a lua Amintirile din copil[rie ale lui Creang[ drept autobiografie,
de a socoti adic[ toate faptele din acest mic roman, evident de fic\iune, drept
fapte adev[rate. Dar ]n afar[ de aceste amintiri care dealtfel se opresc ]n pragul
adolescen\ei lui Nic[ a lui +tefan a Petrei, exist[ un num[r de documente =i
foarte multe amintiri =i m[rturii ale contemporanilor despre Creang[, a c[ror
autenticitate trebuie desigur verificat[.
Ca =i ]n cazul lui Eminescu, criticul porne=te de la documentul esen\ial al
operei din perspectiva c[ruia apreciaz[ relat[rile despre om =i, confrunt`n-
du-le ]n acela=i timp cu documentele de arhiv[, creeaz[ cel mai plauzabil por-
tret al scriitorului =i nu numai al lui, dar =i al tuturor semenilor cu care ]n
decursul vie\ii sale a venit ]n contact (nu lipsesc Eminescu, Maiorescu,
junimi=tii, clericii, colegii lui Creang[, institutorii, colaboratorii lui la manu-
ale, rudele apropiate, so\ia, \iitoarea, fiul). Se v[d resursele romancierului ]n
descrierile de mediu =i ]n portrete, ]n aten\ia acordat[ anecdoticii de savoare,
]n u=oara ]ngro=are a figurilor (Creang[ e un cleric f[r[ prejudec[\i religioa-
se, un pedagog empiric extraordinar, un epicurian ]n via\a de toate zilele re-
pudiind nelini=tile metafizice, femeia care nu-l respect[, un polifag homeric,
nedispre\uind b[utura, un ironist cu comport[ri nastratine=ti, jovial, av`nd mereu
o parimie pe limb[, un anecdotist slobod la gur[ pl[c`ndu-i totdeauna a ]nveseli
adun[rile, a r[sturna sacul cu minciuni f[r[ reticen\e, av`nd totu=i o foarte ]nalt[
considera\ie despre art[ =i o fin[ concep\ie despre compozi\ie (am scris lung,
fiindc[ n-am avut timp s[ scriu scurt, zice el ca Flaubert despre nuvela sa Mo=
Nichifor Co\cariul). De=i ocup[ numai un sfert din lucrare, capitolele despre oper[
(]n edi\ia a doua a c[r\ii intitulat[ Ion Creang[ (Viata =i opera), autorul a mai
ad[ugat un capitol: Creang[ ]n timp =i spa\iu. Realismul) sunt cele mai
p[trunz[toare care s-au scris despre acest narator inanalizabil. Ca =i Ibr[ileanu,
criticul observ[ c[ fantasticul pove=tilor lui Creang[ e un amestec de fabulos =i
real, de fantezie =i \[r[nie. Observa\ia psihologic[ ]n amintiri e superficial[, crea\ia
de tipuri redus[, puterea de comunicare a emo\iilor minim[, descrip\ia s[rac[.
Creang[ nu e poet, nici creator de caractere, nici un fantast imaginativ, are ]ns[
darul inefabil al povestirii, haz, ]nsu=irea de a raporta continuu experien\a actu-
al[ la experien\a veche concentrat[ ]n proverbe =i zic[tori. El e adic[ un moralist
de tipul Rabelais care ]ns[ ]n loc de citatul cult are ]n fiece moment pe buze
vorba ceea sau povestea c`ntecului: Scriitori ca Creang[, ]=i ]ncheie criticul
studiul, nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e b[tr`n, greu de ]n\elesuri,
aproape echivoc =i unde experien\a s-a condensat ]n formule nemi=c[toare, tutu-
ror cunoscute, a=a ]nc`t opera literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor
elemente tocite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor s[ r[sar[ peste c`teva
veacuri, intr-o epoca de umanism rom`nesc. N[scut cu mult mai devreme, Creang[
s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche =i deci un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[
la satul de munte de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i-
=i exprim[ experien\a impersonal =i aforistic. }ntr-un cuv`nt, Creang[ e ]n vizi-
unea lui G. C[linescu un scriitor clasic, un moralist.
Aceste dou[ monografii, primele de acest fel la noi, ca =i sus\inuta activi-
tate de cronicar literar mai ales la Adev[rul literar =i artistic, erau suficiente
pentru a vedea ]n G. C[linescu pe viitorul critic =i istoric al literaturii rom`ne
dup[ E. Lovinescu, a c[rui oper[ p[ria ]ncheiat[ odat[ cu compendiul de Is-
toria literaturii rom`ne contemporane din 1937. Ceea ce i se cerea ]n plus era
o expunere teoretic[ a metodei care s[ justifice aplica\iile sale, o estetic[ pe
care alt interpret al lui Eminescu, Tudor Vianu, o publicase ]ntre 19341936
(exact c`nd G. C[linescu se ocupa de opera lui Eminescu). Aceasta poate fi
p`n[ la un punct motivarea apari\iei ]n 1939 a volumului Principii de estetic[.
[...]
Cu aceste preliminarii, la distan\[ de numai doi ani, dar desigur cu o
prepara\ie mai veche, G. C[linescu f[cea sa apar[ ]n 1941 Istoria literaturii
rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ monumental[ prin propor\ii (950
de pagini in quarto) c`t =i prin con\inut, f[r[ echivalent ]nainte. Numai N.
Iorga se mai ]ncumetase p`n[ atunci s[ cerceteze (]n decurs de 33 de ani =i
]n opt volume, plus o introducere sintetic[) fenomenul literar rom`nesc de la
origini p`n[ ]n contemporaneitate, cu excep\ional talent, r[mas ne]ntrecut ]n
ceea ce prive=te epoca veche =i faza de tranzi\ie, ]n sc[dere ]ns[ pe m[sur[ ce
]nainta ]n perioada modern[. Iorga era un istoric propriu-zis, un admirabil
istoric al culturii, dar un critic literar mai pu\in avizat =i de gust capricios. G.
C[linescu aducea pentru prima dat[ ]n istoriografia literar[ rom`n[ o per-
sonalitate deosebit de ]nzestrat[ ]n percep\ia fenomenului literar din nu im-
port[ ce etap[ istoric[ =i ce loc, o intui\ie care trebuie pus[ f[r[ ]ndoial[ pe
seama voca\iei, a instinctului sau creator nativ, dar =i pe seama unei exem-
322 G. C[linescu
plare culturi =i a unei ]ntinse experien\e. Romancier de uimitoare resurse, poet,

eseist, G. C[linescu poseda teoretic =i practic toate mijloacele ]nf[ptuirii, deci
=i ]n\elegerii unei opere literare, ale recunoa=terii valorilor artistice, av`nd
totodat[ capacitatea ierarhiz[rii lor. L-am putea compara cu marii istorici =i
critici literari ai lumii, cu De Sanctis =i Lanson, dac[ metodele n-ar fi at`t de
diferite, la C[linescu ]n afara oric[rui istorism =i scientism, impresionism =i
estetism, cu ceva din fiecare, dar f[r[ unilateralitate, ]ncuviin\`nd de pild[
biografia, analiza sociologic[ =i psihologic[, ]ns[ nu pentru a determina cauzele
externe ale operei, ci pentru a evoca destinul unui creator =i a explica opera
]ns[=i, a face sociologia =i psihologia fic\iunii artistice. S-au adus lucr[rii lui
G. C[linescu tot felul de obiec\ii din partea pretin=ilor speciali=ti, ]n cea mai
mare parte ne]ndrept[\ite dac[ \inem seama c[ autorul se ocup[ de valori
artistice =i nu de fenomenul cultural, valori dispuse ]n succesiunea lor interi-
oar[, axiologic[, nu cauzal[. [...]
Alexandru PIRU, G. C[linescu critic, istoric literar, eseist, ]n vol. Volori cla-
sice, Colec\ia Lyceum, Editura Albatros, Bucure=ti, 1978, p. 230231,
232, 234237, 242243.
[...] George C[linescu a fost una din cele mai cuprinz[toare personalit[\i
ale culturii rom`ne=ti din ultimele noastre patru decenii, c[ spiritul s[u activ,
continuu prezent, divers =i ingenios, a fecundat cultura noastr[ ]n mai toate
sectoarele ei, c[ a fost omul catedrei =i al bibliotecii, gazetar, eseist, critic, istoric
literar =i, nu mal pu\in, poet =i romancier, =i c[ ]n toate aceste discipline, arte sau
profesiuni a pus aceea=i pasiune, aceea=i nestins[ sete de investiga\ie =i cunoa=tere,
acela=i patos al prelegerii, acelea=i infinite resurse ale imagina\iei =i fanteziei.
Era un vorbitor agreat pentru spontaneitatea =i debitul monologului s[u de o
pururi inedit[ prospe\ime, iar conferen\iarul de pe catedr[, din =edin\ele solemne
ale Academiei sau de la tribuna Marii Adun[ri Na\ionale era urm[rit cu delectare
intelectual[, pentru amplitudinea, ca =i pentru originalitatea, pitoreasc[ =i inci-
siv[, a expunerii. Poet al vie\ii cotidiene =i al medita\iei temerare, George C[linescu
a practicat imagina =i metafora nu numai ]n versuri, iar cele mai izbutite dintre
stan\ele lui sunt acelea ]nrudite cu odele, at`t de bogate ]n referin\e, ale lui Hora\iu.
Romanul lui George C[linescu ]mbr[\i=eaz[ o arie din cele mai vaste, de la Cartea
nun\ii, cu evocarea unor aromite paradisuri arhaice, =i p`n[ la vastele fresce so-
ciale din Bietul Ioanide =i Scrinul negru, ]n care, la fel cu Balzac, cu Stendhal sau
cu Zola, cronica epocii contemporane e prezentat[ ]ntr-o viziune critic[, uneori
=arjat[ =i grotesc[, ]ntotdeauna ]ns[ str[lucitoare, c[ci resursele de stil, portretis-
tice =i de atmosfer[ ale romancierului sunt infinite. Criticul =i istoricul literar au
mers m`n[ ]n m`n[, =i dac[ marea sa istorie a literaturii de la origini p`n[ acum
un sfert de veac, =i nu mai pu\in compendiul ei concentrat, au putut nemul\umi
pe unul sau altul dintre cititori, fie pentru anume severit[\i de judecat[, fie pen-
tru anume fatale injusti\ii, dou[ calit[\i nu i-au putut fi t[g[duite: dramatismul
antrenant al expunerii =i solida substructur[ documentar[. C[ci George C[linescu,
ca =i Iorga, ca =i Densusianu, ca =i Bogdan-Duic[, a fost =i un cercet[tor asiduu al
arhivelor =i al manuscriselor. R`vna aceasta l-a dus la explorarea manuscriselor
eminesciene, ]ntreprins[ acum aproape patru decenii, care a marcat o dat[ istor-
ic[ ]n regenerarea studiilor eminesciene =i ale c[ror rezultate au fost: continuu
reeditata biografie sau cele cinci volume analitice despre opera poetului. Aceleia=i
r`vne se datoreaz[ monografiile lui Ion Creang[, Nicolae Filimon, Grigore Alex-
andrescu, precum =i enormul material arhivistic risipit ]n paginile revistei Institu-
tului de istorie literar[ fi folclor al Academiei, pe care l-a condus de la ]ntemeiere
=i p`n[ ]n clipa din urm[. Visul s[u cel mai scump ]n direc\ia aceasta era s[
conduc[ la bun sf`r=it tratatul colectiv de Istoria literaturii rom`ne, din care n-a
avut fericirea sa vad[ realizat dec`t primul volum.
Dar despre toate acestea, ca =i despre foarte multe altele, c[ci bibliografia
c[linescian[ e una dintre cele mai comprehensive, vor scrie cu dragoste =i pe
]ndelete to\i aceia care ]i vor frecventa opera, a=a cum au f[cut-o =i ]n timpul
vie\ii sale, deoarece marea personalitate a lui George C[linescu va fi de-a
pururi un exemplu =i un izvor nesecat de ]nv[\[tur[, de frumuse\i de art[ =i
de generoase sugestii.
PERPESSICIUS, C`nd George C[linescu ne p[r[se=te..., ]n vol. Alte men\iuni
de istoriografie literar[ =i folclor, III (19641967), Editura pentru liter-
atur[, Bucure=ti, 1967, p. 155, 158.
[...] Am cules de prin rafturile bibliotecii c[r\ile lui, c`te le mai am. S-au
adunat pe masa mea, ca =i pe masa lui de-odinioar[, multe volume, vreo
dou[zeci, =i desigur c[ nu toate cele pe care le-a publicat el =i nici toate c`te
324 G. C[linescu
au ap[rut dup[ moartea lui. A=ez la mijloc Istoria literaturii rom`ne de la origini
p`n[ ]n prezent. }mi place =i acum, a=a cum mi-a pl[cut ]ntotdeauna, s[ com-
par aceast[ carte cu un podi= de mare ]n[l\ime, un Pamir central al literaturii
noastre, de pe care po\i sa prive=ti =i departe =i ]n ad`ncime; lucrare uria=[,
f[cut[, dup[ c`te =tiu eu, ]ntr-un timp nu prea lung ]n ce prive=te redactarea
(nu ]ns[ =i informa\ia, care desigur c[ a durat ani), oper[ a unui om care
avea grija stabilirii de perspective istorice, un mare talent de portretist =i un
sim\ ager =i subtil al caracteriz[rilor acerbe.
C[linescu avea o colosal[ putere de lectur[, bine ordonat[, niciodat[ la
]nt`mplare. La el bucuria cititului, pl[cerea de-a parcurge milioane de r`nduri
tip[rite, cu speran\a mereu ]ndoit[ a surprizei se asocia cu o curiozitate pur
intelectual[, cu nevoia explor[rii spirituale, a cercet[rii ]n ad`ncime =i a de-
scoperirii. Totodat[ el avea o imagina\ie ]n agita\ie continu[, o putere de
inven\ie literar[ ce se simte de la cea mai mic[ fraz[ a lui p`n[ la marile
perioade verbale =i care =i-a g[sit un teren larg de dezvoltare ]n romanele lui,
mai ales ]n Bietul Ioanide =i ]n Scrinul negru, vaste reconstruc\ii dup[ un plan
propriu al unor realit[\i existente ]n esen\a lor, reconstruc\ii care, lucru rar,
sunt pasional subiective =i ]n acela=i timp buc=ite de observa\ia aspr[ a critic-
ului doritor s[ ajung[ la adev[rul vie\ii ceea ce constituie un ansamblu de
mi=c[ri ale g`ndirii lui C[linescu, ce domin[ =i dirijeaz[ at`t opera sa de ro-
mancier c`t =i aceea de istoric literar =i de critic literar. El observa totul cu
am[nun\it[ ascu\ime, ]nregistra date exacte ]n imense fi=e mintale, pe care
apoi le interpreta, uneori cu o mare repeziciune, care ]ns[ nu excludea nicio-
dat[ ad`ncirea, =i \intea mereu, =i ]ntotdeauna cu succes, s[ desprind[ din
noianul de detalii caracteristici generale profunde. +i toate acestea ]=i g[seau
]ntotdeauna, tot a=a de repede =i de sigur cum se iviser[ ]n minte, expresia
viguroas[ =i vie =i, de fiecare dat[, cea mai potrivit[.
Stilul omului, ]n conversa\ie, de pe catedr[, ]n adun[ri, era pe m[sura
stilului s[u ]n scris, era original, neprev[zut, tot ce putea fi mai contrar
banalit[\ii curente =i mediocrit[\ii comode. C[linescu impresiona nu numai
prin scris ci =i prin ac\iunea direct[ a vorbei sale explozive, dens[ f[r[ meta-
fore, grea de idei, b[t[ioas[ c`teodat[ din cauz[ c[ firea lui b[nuitoare ima-
gina uneori obstacole chiar acolo unde nu erau dar care, ]=i zicea el, puteau
oric`nd s[ se iveasc[, fapt ce d[dea celor ce nu-l cuno=teau bine impresia c[
era animat de un ursuz spirit de contradic\ie. Nu era ]ns[ a=a. El, din fire,
punea la ]ndoial[ multe lucruri, tocmai pentru ca s[ poat[ s[ ajung[ la o

judecat[ mai sigur[. Nu cred c[ cultiva pl[cerea contradic\iei ci c[ avea, dim-
potriv[, nelini=tea cercet[toare a contradic\iei, ceea ce nu produce, deobicei,
o pl[cere propriu zis[ ci d[ sentimentul unei datorii ]mplinite fa\[ de sine
]nsu=i.
}n domeniul vast, multiform =i cu at`tea ascunzi=uri =i ocoluri al cunoa=terii
spirituale, C[linescu a explorat, ]n cursul lungilor =i bine ordonatelor sale lec-
turi atente, mai multe literaturi, istoria (aceasta chiar cu prec[dere, el s-a
format, la ]nceput ca istoric), filozofia, arta, merg`nd ]ntotdeauna la izvoare
=i dispre\uind orice informa\ie de-a doua m`n[. Avea deopotriv[ pasiunea
cunoa=terii =i pasiunea crea\iei literare, a=adar cultiva cu aceea=i vigoare ideile
=i imaginile. Ca s[ fie ]n\eles bine, C[linescu trebuie considerat ]n totalitatea
lui. +i trebuie aceasta pentru c[ ]n tot ce concepea =i ]n tot ce exprima el,
ideile =i imaginile se ]mbinau =i se sprijineau ]ntre ele.
Stilul s[u este c`nd colorat dar niciodat[ ]nc[rcat de imagini, c`nd precis
ca o figur[ geometric[ =i ]ntotdeauna potrivit subiectului, dar mai ]nainte de
toate plin de modula\ii neprev[zute =i surprinz[toare, ]n care sim\i cum pul-
seaz[ seva imagina\iei bogate, hr[nit[ din bel=ug cu observa\ia vie\ii =i cu
cultur[, =i totodat[ fluidul ideilor. Se vede aceasta ]n chip str[lucit =i nea=teptat
]n scurtele foiletoane sau simple ]nsemn[ri pe care le scria el la Adev[rul liter-
ar =i artistic sub titlul, de Cronica mizantropului =i continuate ]n anii lui din
urm[ sub titlul de Cronica optimistului. C[linescu a ridicat la rang de mare
art[ literar[ aceasta specie modest[ a foiletonului. Lectura acestor ]nsemn[ri
d[ o bucurie intelectual[; toate sunt eseuri concentrate; ie=ind din actuali-
tatea imediat[ ]n care cele mai multe au fost compuse, ele intr[ ]n durat[,
datorit[ tocmai acelei ]nsu=iri a lui C[linescu, de care am vorbit, de-a c[uta
=i de-a g[si ]n via\a cotidian[ semnifica\ii generale. Toate au o valoare liter-
ar[ ]n sine, indiferent de limitele speciei, ]nguste dar tocmai prin marea art[
a scriitorului, l[rgite ]n chip considerabil.
Opera de istorie literar[ =i de critic[ literar[ a lui C[linescu nu tr[ie=te
numai prin idei ci =i prin puterea stilului. Citesc studiile lui literare, articolele
lui de teorie literar[, Universul poeziei, Principii de estetic[, Impresii asupra
literaturii spaniole, Estetica basmului, Scriitori str[ini, f[r[ s[ mai vorbesc de-
spre monografiile lui, ]n frunte cu Via\a lui Mihai Eminescu =i Ion Creang[, le
citesc cu interesul =i pl[cerea cu care citesc pe marii povestitori. Ca =i pe ace=tia,
326 G. C[linescu
c`nd ai ]nceput s[ cite=ti un studiu al lui C[linescu nu-l mai la=i p`n[ nu-l
ispr[ve=ti de citit, furat de el ca =i de povestitorii iscusi\i. Rar am ]nt`lnit
aceast[ ]nsu=ire la vreun istoric literar sau la vreun critic literar, =i chiar per-
ceput la c`\iva dintre ace=tia, interesul acesta de pur[ art[ literar[ nu are
constan\a cu care apare la C[linescu.
+i c`te n-ar mai fi de spus despre el! }mi vin ]n minte vorbele lui Paul
Valéry la sf`r=itul unui studiu al sau despre Stendhal: On nen finirait plus
avec Stendhal. Je ne vois pas de plus grande louange C`nd ai ]nceput s[
vorbe=ti de Stendhal nu-\i vine s[ mai sf`r=e=ti. Nu v[d ce laud[ mai mare
poate fi. Iat[ o pre\uire care se potrive=te tot a=a de bine =i lui C[linescu.
Alexandru PHILIPPIDE, C[linescu, ]n vol. Scrieri, 4, Editura Minerva,
Bucure=ti 1978, p. 451453.
C[linescu a fost ]n tot timpul carierei sale de p`n[ acum, ]ntr-o perioad[
de peste de 30 de ani (p`n[ ]n 1959, p`n[ la v`rsta de 60 de ani n. e: ) un
mare muncitor. Sunt sigur c[ n-a existat zi a existen\ei sale laborioase care s[
nu fi fost asaltat[ de multele lui sarcini. I-au pl[cut cercet[rile mig[loase de
arhiv[, descoperirile de izvoare noi din care au curs =tiri inedite cu privire la
via\a scriitorilor, la epoca =i la operele lor, ]mbog[\ind astfel cu materiale
pre\ioase, ]ntinsa sa Istorie a literaturii rom`ne, ca =i paginile publica\iei Stu-
dii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, devenit[ de pe acum, mai ales prin
cotribu\iile lui C[linescu, un instrument indispensabil pentru cercet[torii ]n
aceste domenii.
Sprijinit pe truda investiga\iei infinetizimale, C[linescu concepe larg =i
nu preget[ ]n fa\a sintezei celei mai ]ndr[zne\e. Aceast[ tendin\[ s-a vestit de
timpuriu, =i astfel nu ]n fazele ]naintate ale carierei sale, c`nd sintezele pot fi
a=teptate, ci aproape de ]nceputuri, C[linescu a ]ntreprins o prezentare a
]ntregii evolu\ii a literaturii noastre, o lucrare foarte original[, cu o solid[
temelie a informa\iei, cu analize, caracteriz[ri =i aprecieri de literatur[ com-
parat[, uneori foarte ]ndr[znea\[ =i uimitoare, dar niciodat[ cenu=ie, banal[ =i
filistin[. Aplic`nd o metod[ care prin r[d[cinile ei urc[ p`n[ la Sainte-Beuve,
C[linescu reconstituie ]n scriitor pe om, ]nf[\i=`ndu-l pe acesta ]n neuitate por-
trete literare, apreciate ]ndeosebi de numero=ii cititori ai acestei c[r\i.

C`nd a ap[rut lucrarea, ]n 1941, [...], autorul ei a fost ]nvinov[\it de a fi
acordat locul meritat scriitorilor rom`ni, indiferent de sentimentele regimu-
lui fa\[ de ei. Oamenii cinsti\i au apreciat ]ns[ tocmai aceast[ independen\[
intelectual[ a cercet[torului =i au recunoscut ]n opera lui un moment al g`ndirii
libere ]ntr-o vreme care cunoa=te at`tea feluri ale ]njosirii ei.
O alt[ oper[ important[ a lui C[linescu, pornit[ din aceea=i tendin\[ de a
]mbr[\i=a ansamblurile largi, este format[ din seria volumelor care compun
ast[zi Via\a =i Opera lui Mihai Eminescu. Aceste volume grupeaz[ toate faptele
cunoscute relative la aceste teme, le critic[ =i le ]mbog[\esc, fac s[ r[sar[ din
ele un portret al marelui poet, ca orice portret artistic, nu poate fi de`ct unul
personal, adic[ a=a cum poate fi v[zut un om al trecutului de c[tre un artist
original; supune unei analize continue ]ntreaga oper[ eminescian[, publicat[
=i manuscris[, =i ob\ine mai ales prin acest din urm[ aspect al lucr[rii sale
influen\a cea mai important[ asupra ]n\elegerii lui Eminescu, o influen\[ care
va mai da roade =i de aci ]nainte.
Studiile eminesciene ale lui C[linescu, care cuprind =i reproducerea unor
fragmente ]ntinse din postume, au decurs paralel cu volumele edi\iei critice a
lui Perpessicius, =i acestor dou[ lucr[ri li se datore=te transformarea cea mai
]nsemnat[ ]n imaginea posterit[\ii despre cel mai mare scriitor al ro`mnilor.
Am tras aten\ia adeseori, ]n diferite contribu\ii critice, asupra importan\ei
public[rii postumelor, pentru evolu\ia imaginii eminesciene. Eminescu a fost
cunoscut de-a lungul deceniilor, mai ales prin edi\iile Maiorescu care cuprin-
deau pe l`ng[ poeziile publicate de poet ]n timpul vie\ii, postumele judecate
vrednice a figura ]n volum, dup[ gustul =i tendin\ele junimiste, r[mase acelea=i
la editorii ulteriori. Publicarea integral[ a postumelor, sparge tiparul artistic
=i caracterologic al edi\iilor lui Maiorescu =i al celor inspirate de el =i ]l sub-
stituie figura unui Eminescu, mai cu seam[ al unui Eminescu t`n[r, titanic,
revolu\ionar, ]n dialog cu viitorul, pe care va mai trece c`tva timp s[-l putem
asimila ]n vasta =i bogata lui semnifica\ie.
Acestor lucr[ri ale colegului nostru G. C[linescu li se al[tur[, ]n chipul cel
mai fericit, operele sale de crea\ie, de poet =i romancier. Aspira\ia omului teoretic
c[tre crea\ia de art[ este o aspira\ie c[tre totalitatea uman[, explicabil[ =i adese-
ori ]nt`lnit[ ]n istorie. C`nd, ca cercet[tor, ]mpline=ti muncile at`t de minu\ioase
=i obositoare a investiga\iei de documente, prefiri nisipul faptelor m[runte =i ]ncerci
328 G. C[linescu
s[ le organizezi ]ntr-o structur[ semnificativ[, sau c`nd aliniezi argumentele unei

teze =i conduci o demonstra\ie p`n[ la concluziile ei riguroase, po\i s[ sim\i dorul
zborului fericit ]n regiunile ]nchipuirii =i ale c`ntecului. A=a se face c[ marii istor-
ici =i critici literari, ca Sainte-Beuve sau H. Taine, au c[utat uneori o ]ntregire
prin liric[ sau roman, cea dintì d`ndu-ne poeziile lui Joseph Delorme =i romanul
Volupté, cel[lalt Vie et opinions de M. Graindorge.
Aceluia=i impuls i-a cedat =i C[linescu atunci c`nd a publicat liter[tur[,
versuri, romane, dialoguri filozofice, note de c[l[torie cu o periodicitate reg-
ulat[, prin care o lucrare de investiga\ie este totdeauna urmat[ de una de
imagina\ie; o succesiune care nu las[ nici o ]ndoial[ asupra nevoii spirituale
din care a crescut aceast[ ]ndoit[ activitate. C`nd ]ns[ despart, [...], ]ntr-un
mod cu totul provizoriu, lucr[rile de istoric literar =i de poet ale lui C[linescu,
m[ ]n=el f[r[ ]ndoial[, fiindc[ aceste dou[ categorii se ]ntrep[trund, de fapt,
]n opera colegului nostru.
}n romanele sale ]n Enigma Otiliei, ]n Bietul Ioanide exist[ o materie
de fapte observate, o anchet[ asupra societ[\ii, rezultatele unei ]ndeletniciri
de cercet[tor, cum de la Balzac ]ncoace a fost mereu cazul pentru romancierii
reali=ti. Pe de alt[ parte, ]n lucr[rile sale de istorie literar[ C[linescu a folosit
mijloacele poeziei ori de c`te ori a fost vorba de a descrie o oper[ sau de a
evoca figura unui scriitor. Conceptul estetic fundamental al lui C[linescu, im-
plicit ]n lucr[rile sale critice sau excursiile sale teoretice mai vechi, a fost ca
opera literar[ fiind un produs cu totul individual, criticul nu-l poate cuprinde
dec`t prin acte de simpatie deopotriv[ cu ale poetului.
Recunoa=tem aici pozi\iile impresionismului critic care n-au r[mas f[r[
influen\[ asupra fazelor mai vechi ale activit[\ii colegului nostru =i care au
produs ]n cercet[rile sale de istorie literar[ =i ]n paginile sale de critic[ o eflo-
rescen\[ de imagini sau expresii ale sentimentului care str`ng ]n plasa lor =i
caut[ s[-=i evoce poetic obiectul.
Nu voi fi niciodat[ ]mpotriva contribu\iei imagina\iei =i a sentimentului
]n lucr[rile istoriei literare, =i ale criticii. Un istoric =i un critic literar studiaz[
fapte ale societ[\ii, adic[ opere =i autori, iar acestea nu pot fi cuprinse dec`t
cu ajutorul tuturor energiilor prin care societatea ]nzestreaz[ con=tiin\a ome-
neasc[. }i pot cere fizicianului =i chimistului, geologului =i biologului s[
st[p`neasc[ reac\iile sentimentului lor ca un factor tulbur[tor al observa\iei
=i ra\ionamentului. Dar un istoric literar =i un critic care ar elimina vibra\ia
afectiv[ ]n fa\a operei studiate s-ar lipsi de temelia lucr[rii lui. Orice cerce-
tare ]n literatur[ porne=te de la impresia literar[, adic[ de la realitatea emo-
tiv[ a operei.
Expresia emo\iei ]=i are deci locul ei ]n studiile de istorie =i critic[ literar[
fiindc[ aceast[ emo\ie justific[ analizele, aprecierile, explic[rile prin care se
completeaz[ cercetarea literar[.
Tudor VIANU, Cuv`ntul acad. T. Vianu [La 60 de ani de la na=terea lui G.
C[linescu], ]n vol. Scriitori rom`ni, III. Edi\ie ]ngrijit[ de Cornelia Botez.
Antologie de Pompiliu Marcea, Colec\ia B.P.T., Editura Minerva, Bucure=ti,
1971, p. 300304.
Spontaneitatea, farmecul, geniul lui George C[linescu au f[cut ca, pentru

mul\i dintre noi, ziua de vineri s[ devin[ o zi deosebit[ printre celelalte, o zi
de bucurie =i s[rb[toare. }n fiecare vineri, timp de mul\i ani, el a fost prezent
]n paginile acestei reviste, d`ndu-i prestigiu =i f[c`nd-o atr[g[toare. Iar noi,
din primele ore ale dimine\ii ]i c[ut[m avizi semn[tura, siguri de ]nc`ntarea
ce ne a=teapt[. A=a cum regele din poveste pref[cea ]n aur tot ce atingea,
acest om ]n aceea=i m[sur[ erudit =i n[zdr[van, putea s[ transforme ]ntr-o
pagin[ seduc[toare, orice ]i c[dea sub condei. Doar el alc[tuise, umbl`nd de
obicei pe un t[r`m arid, pe care ]l irigase =i parcelase cu =tiin\[ =i fantezie,
f[c`ndu-l s[ fo=neasc[ asemeni unui domeniu fastuos, acea f[r[ seam[n Isto-
rie a literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ vast[, fermec[toare
=i pasionant[ pe toat[ ]ntinderea, din care nimic nu lipse=te pentru imediata
captivare =i pentru totala desf[tare a spirituluui. Neam de vr[jitori, el ar fi
putut s[ ]nvie =i s[ populeze cu pe=ti japoneji apele oric[rei M[ri Moarte.
Citindu-l, vineri de vineri, ziua aceasta n-a ]nt`rziat s[ stabileasc[ ]n via\a
noastr[ un ritual, tot a=a de pl[cut ca =i acela din vremea copil[riei c`nd la
marile s[rb[tori, ni se d[dea cozonac la cafeaua cu lapte. Ce bucuro=i am fost,
]ntr-o epoc[ ]n care abunda pìnea prost fr[m`ntat[ =i cu t[r`\e, c`nd au ]nceput
s[ apar[ regulat, cu miros de vanilie =i cu multe stafide, faimoasele Cronici ale
optimistului. Av`nd de multe ori aerul c[ glume=te, el a pledat pentru at`tea
drepturi imprescriptibile ale artei =i chiar ale omului, printre care acela de a
putea a fi uneori trist sau melancolic. Pentru mul\i dintre noi, ziua ]n care ]l
puteam citi a devenit s[rb[toarea s[pt[m`nii, c`nd pe bolta catedralei se aprinde
330 G. C[linescu
candelabrul cu multe bra\e =i, din altar, se aude vocea arhimandritului.

}ntru aceast[ credin\[ =i bucurie am tr[it zeci =i apoi sute de luminoase
vineri. P`n[ ]n acea vineri de acum doi ani c`nd, la ceasul ]n care rotativele ]i
imprimau pentru ultima oar[ semn[tura, omul ]nv[\at =i ]nc`nt[tor, care f[cuse
dintr-o zi obi=nuit[ a s[pt[m`nii, ziua de desf[tare a spiritului rom`nesc, a
plecat dintre noi, dezastruos de prematur.
Cine, dintre cei ce i-au fost cititori statornici at`ta vreme va putea s[ uite
acea zi de doliu a culturii =i a neamului nostru? +i cine nu va aprinde o
lum`nare de cear[, ]n catedralele \[rii sau ]n catedrala inimii, ori de c`te ori,
]n adierea prim[verii, va ]ncepe s[ unduiasc[ iar[=i p[rul lung, de femei desple-
tite, al s[lciilor pl`ng[toare?
Geo BOGZA, Vineri, ]n vol. Priveli=ti =i sentimente, Colec\ia Lyceum, Ed-
itura Albatros, Bucure=ti, 1979, p. 197198.
}nscrierea lui G. C[linescu ]ntr-o familie de mari spirite enciclopedice e

]ndrept[\it[, dar incomplet[, din punctul de vedere al portretului s[u inte-
lectual.
Spe\a rar[ a spiritului s[u deriv[ din unirea, de pu\ine ori realizat[ ]n
cultur[, dintre erudi\ia cea mai cuprinz[toare =i o voca\ie artistic[ neobi=-
nuit[. De aici iese originalitatea fascinant[ a scirsului. Artistul are toate
sim\urile cultivate, e devorat de impulsuri titanice, ad`nc =i sublim roman-
tice, st[p`nite ]ns[ de o reflec\ie, echilibrate de o g`ndire ce concepe univer-
sal =i caut[ ]n iradia\iile concretului mi=c[rile astrale. Figura spiritual[ =i mor-
al[ a lui G. C[linescu mi se pare a se desprinde din sintezele romantismului,
asociate idealului estetic al antichit[\ii eline. L-am numit, odat[, =i cred c[
nu am gre=it, un romantic care elinizeaz[. }n\eleg prin aceasta o nostalgie de
plenitudine, deseori resim\it[ ]n scrierile lui G. C[linescu, o g`ndire deschis[
spre toate zonele existen\ei, o ad`nc[, nimicitoare sete de cunoa=tere =i o
putere, ]ntr-adev[r vr[jitoreasc[, de a da senzorialului, elementarului, dimensi-
unea ideii =i a universului. Poezia, care reprezint[ imaginea cea mai fidel[ a
unei individualit[\i, traduce la G. C[linescu, o asemenea suferin\[ de incomp-
letitudine, specific romantic[, aureolat[ de spiritul fascinat de frumuse\ea, grav-
itatea proceselor materiei, de vibra\ia imperceptibil[, inefabil[ a elemente-
lor. Volumul s[u de versuri se cheam[, ]n sensul laudelor lui Francesco dAssisi,
Lauda lucrurilor.
Nimeni dintre contemporanii no=tri nu a fost, ]ntr-un chip mai profund,
eminescian ca George C[linescu, nu a resim\it cu o mai mare gravitate a spir-
itului dorin\a de a desface enigmele existen\ei =i de a reface unitatea, pleni-
tudinea ini\ial[ a lumii.
F[r[ a abstractiza prea mult detaliile fizionomiei sale morale, omul sin-
tetiza ]n mintea sa mai mult de un ev de ]n\elepciune, privea totul din per-
spectiva devenirii istorice, judeca faptele estetic, atent la toate procesele ob-
scure ale materiei.
Se ]nt`mpl[ cu G. C[linescu un fapt foarte curios. Portretul spiritual =i
temperamentul lui artistic nu se fixeaz[ ]n cadrul unui curent sau =coli liter-
are. }n multe direc\ii estetice dintre cele dou[ r[zboaie, c`nd el s-a afirmat ca
personalitate de prim rang, nu-i afli locul, =i c`nd pari a ]n\elege c[ a aderat
la vreuna, consta\i c[ punctul s[u de vedere era altul. Ca etstetician =i critic a
comb[tut, din punctul de observa\ie al unui fin ra\ionalism, ortodoxismul
g`ndirist =i miturile noii spiritualit[\i. Curentele de avangard[ le-a privit cu
un hot[r`t scepticism, re\in`nd, ]n imensa confuzie de glasuri =i voca\ii oarbe,
dorin\a legitim[ de ]nnoire a expresiei. Dintre tipurile posibile de roman,
preferin\a lui merge spre romanul obiectiv, balzacian. }n Proust descoper[
permanen\ele =i virtu\ile balzacianismului. Cere prozei rom`ne prea liric[
=i subiectiv[ regrecizarea, ]ntoarcerea spre obiectivitate =i monumentali-
tate, spre crea\ia de tipuri =i observa\ia caracterelor. Clasicismul, pe care ]l
define=te ]ntr-un eseu, constituie, la G. C[linescu, un program estetic ulterior
completat, dar nu abandonat ]n esen\a lui. Ideea sa e c[ prozatorul trebuie s[
vad[ categorial, s[ fac[ oper[ de clasificare, observ`nd ]n tot momentul faptele
din perspectiva universalului. Un astfel de principiu este foarte cuprinz[tor =i
permite acceptarea mai multor formule epice. Aplic`ndu-l, G. C[linescu
recunoa=te ]n Istoria literaturii rom`ne valabilitatea prozei de esen\[ prous-
tian[ a lui Camil Petrescu, psihologismul obiectivat din romanele Hortensiei
Papadat-Bengescu, realismul lui Liviu Rebreanu, epica rapsodic[, derivarea
faptelor ]n mit, evocarea fabuloas[ din scrierile lui Mihail Sadoveanu.
De=i calitatea de critic nu =i-o recunoa=te, G. C[linescu a fost un mare
critic. Nu =tiu dac[ epoca noastr[ a cunoscut, ]n alt[ parte a lumii, ]n alte
literaturi, unul de for\a geniului s[u. Comentariului literar, G. C[linescu i-a
332 G. C[linescu
dat prestigiul artei adev[rate: cronicile sale, modele de acuitate estetic[ =i

siguran\[ ]n judecata de valoare, traduc ]n fapt ni=te st[ri de spirit. Undeva,
el spune c[ ]n orice critic literar pl`nge sau agonizeaz[ un poet.
Ca istoric literar, G. C[linescu a ]nnoit metodele =i a creat, ]n adev[ratul
]n\eles al cuv`ntului, o =coal[ rom`neasc[. Principiul ei s[n[tos mi se pare a
sta ]n disocierea esteticului de cultural =i judecarea celui dintì ]n conexiunea
lui real[. F[r[ a nega importan\a istoriografiei literare, dar reduc`nd-o la
m[sura ei adev[rat[, G. C[linescu a fixat bazele activit[\ii istoricului literar
pe ni=te principii estetice mai ferme, pun`nd astfel cap[t la dou[ excese ce se
afirmaser[, p`n[ la el, pe acest teren: factologia steril[ =i m[runtul compa-
rativism. Istoria literaturii rom`ne (1941), ce a scandalizat pe mul\i, stabile=te,
cu rare =i ne]nsemnate =ov[ieli, adev[rata scar[ de valori a literaturii noast-
re. Harul unic al acestei lucr[ri e de a fi asociat, ]n sensul ar[tat mai ]nainte,
virtu\ile unui artist ce exceleaz[ =i ]n portretistic[ =i ]n evocare. Istoria litera-
turii devine, ]n interpretarea lui G. C[linescu, nu numai o succesiune de val-
ori, mari =i mici, vii sau uitate, de epoci =i =coli literare, ci o panoram[ ]n care
scriitorii deveni\i obiecte de observa\ie, personaje, ]n sens spiritual ]=i
proiecteaz[ propria lor umbr[ moral[. Cu o aparent[ lips[ de pietate, isto-
ricul literar caut[ ]n actele obi=nuite ale ipochimenului, indiciul unei
individualit[\i pe care opera o traduce numai par\ial. }n fond, G. C[linescu
descoper[ r[d[cinile lume=ti ale inefabilului, =i monografiile despre Emines-
cu =i Creang[ r[m`n dou[ opere inimitabile, ]n care spiritul din aceea=i fami-
lie se cerceteaz[ =i se oglindesc reciproc.
Ce a ]nsemnat G. C[linescu pentru literatura rom`n[ se b[nuie=te. For\a geniu-
lui s[u creator m[ tem c[ mai prezint[ ]nc[ pentru unii o nedumerire. Avea, ca
s[ spunem a=a, stigmatele creatorului excep\ional =i ]n cuprinsul culturii noastre
pu\ine nume i se pot al[tura. Metafora, c`nd suav[, prerafaelit[, c`nd tun[toare
a scrisului s[u, a impus un nou stil ]n critica literar[ =i, ]n genere, ]n literatur[.
Sensibilitatea lui era deschis[, ]ndeosebi, c[tre viziunile comicului, dar nici cele
ale tragicului nu-i sunt refuzate. Enigma Otiliei =i Bietul Ioanide operele sale
epice fundamentale sunt, ]n ciuda notelor sarcastice, ni=te c[r\i triste.
G. C[linescu =i-a exprimat de multe ori dorin\a de anonimat, visul de-a
pieri ]nd[r[tul faptei. Un destin feroce cred c[ i l-a ]ndep[linit mai cur`nd
dec`t ar fi voit. El a trecut ]n Empireu, ]nchinz`nd, ca unul din eroii emines-
cieni, poarta lumii dup[ el. Ramura de finic l-a chemat, ca pe ]ndureratul
Tlà, spre alt[ form[ de existen\[, c`nd el ar fi putut da ]nc[ multe capodopere.
O capodoper[ critic[ e, ]n felul ei, Via\a lui Ion Creang[ (1938), devenit[,
]n 1964, la o nou[ edi\ie, Ion Creang[ (Via\a =i opera). G. C[linescu nu a
schimbat nimic ]n esen\[: datele, optica, interpretarea sunt acelea=i, numai
portretul totalitar, realizat prin fuziunea nara\iunii biografice cu judec[\ile
asupra operei, e completat cu un capitol nou, sintetic: Creang[ ]n timp =i spa\iu.
Realismul. }n spiritul ]ntregii scrieri, se subliniaz[, aici, inefabilul lui Creang[,
realismul, ]n sensul limitat al cuv`ntului, lipsa de personalitate moral[ =i
de Weltanschaung individual ale crea\iei. [...] G. C[linescu atinge, aici, unul
din punctele cele mai personale ale interpret[rii sale. Pentru el, Creang[ e un
artist excep\ional, un erudit rafinat al lumii s[te=ti, ]nc`t forumula de scriitor
poporal, potrivit[ lui Ispitescu, e minimalizatoare =i, ]n fond, fals[, ]n cazul
autorului Amintirilor =i Pove=tilor, crea\ii individuale, cu procedee tipice scrii-
torilor de geniul lui Rabelais =i, ]n linia lui, Sterne =i Anatole France. Ideea
unui Creang[ c[rturar, estet al filologiei a scandalizat, dar G. C[linescu,
incoruptbil, merge mai departe =i vorbe=te de nescio quid-ul operei, de nota
inanalizabil[, muzical[ a crea\iei, introduc`nd pe bonomul institutor, autor de
dr[cii =i p[t[r[nii, ]ntr-o familie de comediografi superiori ai cuv`ntului. [...]
De aici, monografia se dedic[ exclusiv analizei operei. Verva ei polemic[
nu scade. [...] Reala frumuse\e a pove=tilor =i basmelor decurge din caracterul
lor simbolic =i universal.
Pove=tile, adev[rate nuvele \[r[ne=ti, ]n maniera veche, dezvoltat[, ]n
forme fabuloase observa\ii morale milenare; arta esen\ial[ a lui Creang[ e
aceea de comediograf. Ca =i Caragiale, Creang[ caracterizeaz[ dialogic =i
pune accentul pe umorul verbal. Am`ndoi sunt ni=te mari histrioni, caracteri-
zare menit[, ca =i altele, s[ scandalizeze spiritele a=ezate, pioase, crescute ]n
credin\a c[ despre un scriitor mare trebuie spuse numai fraze frumoase. G.
C[linescu ]ncalc[, =i aici, tradi\ia, introduc`nd formulele plastice, cu o deta=are
ce dovede=te o ]ncredere total[ ]n exactitatea intui\iei critice =i a stilului. Acest
bivol de geniu, polifag boln[vicios, ]n via\a de toate zilele, amator de pr`nzuri
]mbel=ugate =i narator de p[t[ranii deocheate, e, judec`nd estetice=te lucru-
rile, un creator excep\ional, comparabil ]n epoca lui cu Eminescu =i Caragi-
ale.[...]
Din acest punct de vedere, Creang[, a=a cum ]l ]n\eleg genera\iile mai
noi, e ]n bun[ parte crea\ia lui G. C[linescu.
Eugen SIMION, Prefa\[, ]n vol. G. C[linescu. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion
Creang[ (Via\a =i opera), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989, p.
331333, 339, 342.
334 G. C[linescu
[...] Referindu-ne [...] la metoda generat[ de lucru a lui C[linescu, aspira\ia

c[tre totalitate ni se impune iar[=i, ]ndat[ ce observ[m c[ el nu r[m`ne omul
unei singure metode sau unui singur criteriu. Istorici literari de tip pozitivist
de la sf`r=itul veacului trecut, de felul lui Scheler, de pild[, cu at`tea ]nrùriri
la noi, se consacrau, cu preferin\[, detaliilor biografice, analizei minu\ioase
a operei, descoperirii izvoadelor pun`nd un puternic accent pe materialul fap-
tic. Al\ii, dimpotriv[, se orienteaz[ spre vaste sinteze filozofice, ignor`nd
cu bun[ =tiin\[ faptele, socotite ca expresie a unei empirii brute, f[r[ nici
un interes, pornind doar de la intui\ii spre mari construc\ii ca de exemplu,
Gundolf. Se pot distinge, a=adar, ]n linii simplificate, dou[ direc\ii metodo-
logice care au f[cut =coal[, una ]ndrept`ndu-se cu prefa\[ spre detalii
=i aglomerare de fapte, alta spre sinteze.
Urm[rind cunoa=terea c`t mai complet[ a fenomenului literar, C[linescu
a cultivat ambele metode, dar nu numaidec`t cu tendin\a unific[rii lor, ci
l[s`ndu-le adesea s[ coexiste dup[ nevoile cercet[rii =i a problemelor sau scri-
itorilor analiza\i. Sunt cunoscute minu\ioasele lui studii biografice despre
Eminescu =i Creang[, despre Grigore M. Alexandrescu sau Filimon, spre a le
cita numai pe acestea, bogate ]n date noi privind nu numai pe scriitori, =i
familiile lor pe mai multe genera\ii, pe prieteni =i cunoscu\i, casele pe unde
au locuit, cimitirele unde zac, numeroase particularit[\i fizice =i morale ce-i
caracterizau, apoi ample analize de motive =i izvoare, conduse p`n[ la cele
mai fine am[nunte. C[linescu era un pasionat al detaliilor, pe care le savura
]ndelung, insist`nd uneori peste m[sur[ asupra lor. }n acela=i timp, cercet[torul
]=i adun[ faptele =i datele spre a le m`na c[tre o sintez[ conving[toare. Nu
trebuie s[ ne ]nchipuim c[ procedarea era pur =i simpu inductiv[ =i sumativ[,
c[ portretul final se ]nchega strict din date =i fapte integr`ndu-se ca pietrele
]ntr-un mozaic. C[linescu observa singur ]n postfa\a primei edi\ii a Vie\ii lui
Mihai Eminescu: Dealtfel, pentru a ajunge la sintez[, trebuie s[ porne=ti tot
de la sintez[, singua care ]\i d[ tabloul golurilor de urm[rit =i de umplut.
Cercet[torul pornea deci, de la ]nceput, de la o viziune total[ a facturii spirit-
uale a scriitorului, dar trebuie ad[ugat nu ]n sensul unei inven\ii su-
biective criticului, datele juc`nd doar rolul ilustr[rii documentare, dup[ cum
]=i imagineaz[ unii dintre cei care l-au caracterizat recent. C[linescu ]=i bazeaz[
intui\iile =i ipoteza de plecare pe datele =i faptele dominante ale vie\ii =i op-
erei scriitorului, culese cu aprig[ grij[ =i care i-au sugerat prin pregnan\a
=i tipicul lor conturul =i limitele portretului proiectat. [...]

C[linescu s-a situat, ]n mod dominant pe linia tradi\iei clasice a istoriei
literare, lu`nd ]n considerare criteriul cronologic, raporturile dintre scriitori
pe verticala timpului, ac\iunile =i reac\iunile dintre ei, cu un cuv`nt ceea ce
se nume=te procesul literar. Cu toate acestea, aceea=i n[zuin\[ spre utilizarea
tuturor metodelor disponibile l-a ]ndemnat s[ nu ocoleasc[ nici procedeul
tipologic. Studiile lui C[linescu surprind, ]ntr-adev[r, apropieri =i asocia\ii ]ntre
scriitorii celor mai diverse epoci =i popoare, grup`ndu-i ]n categorii unifica-
toare, ca, de pild[, spre a cita un singur exemplu, pe Conachi, pe care-l a=eaz[
]n familia de spirite a petrarchismului supravie\uind ]n seicento =i prin po-
ezia arcadic[, p`n[ ]n secolul al XIX-lea, (Istoria literaturii rom`ne, p. 91). Se
]n\elege c[ tipurile clasicului, romanticului sau barocului, sunt proiectate din-
colo de epoca apartenen\ei lor istorice =i aplicate oric[rei perioade literare,
]ntruc`t ele alc[tuiesc moduri durabile =i esen\iale ale crea\iei, tipul clasic
fiind cel preferat de C[linescu (Vezi studiul Sensul clasicismului). [...]
Suntem ]ndrept[\i\i, prin urmare, s[ constat[m c[ at`t ]n crea\ia beletris-
tic[ prin proteismul genurilor =i speciilor ]n care a lucrat, prin enciclope-
dosmul culturii sale ca baz[ a scrierilor, prin ]mbr[\i=area tuturor dimensiu-
nilor timpului ]n concep\ia sa despre realitate =i art[, prin folosirea con-
comitent[ a mai tuturor categoriilor literare c`t =i ]n domeniul =tiin\ei lit-
erare, prin integrarea fenomenelor ]n complexul specificului estetic, prin ori-
zontul larg de filozofie a culturii pe care-l schi\eaz[, prin tendin\a integral[ a
criticii, ]n sf`r=it, se manifest[ limpede acea n[zuin\[ spre totalitate =i sin-
tez[. Aceasta constituie astfel o tr[s[tur[ de baz[ a spiritului lui C[linescu, o
form[ tipic[ =i proprie a personalit[\ii sale. Dac[ mai remarc[m apoi c[ o
astfel de aspira\ie alc[tuie=te unul din aspectele caracteristice ale crea\iei lit-
erare =i =tiin\ifice ]n general, ilustr`nd ]n fond fiin\a =i menirea culturii
]ns[=i, ne putem da seama ]n ce m[sur[ opera lui C[linescu poate deveni
exemplar[ pentru noile genera\ii de scriitori =i cercet[tori.
Alexandru DIMA, G. C[linescu scriitor total, ]n vol. Bibliografia literar[
rom`n[ ilustrat[ 19441970, Colec\ia Biblioteca critic[, Editura Emines-
cu, Bucure=ti, 1971, p. 343346.
CUPRINS
Tabel cronologic ......................................................................................................................... 3
I STR{MO+I, P{RIN|I, FRA|I +I SURORI ......................................................................... 15

II NA+TEREA, COPIL{RIA, }NT~IA }NV{|{TUR{ .............................................................. 39
III LA IA+I, SEMINARIST +I DIACON ................................................................................... 59
IV CREANG{ INSTITUTOR .................................................................................................. 73
V DIACONUL R{ZVR{TIT .................................................................................................. 91
VI PEDAGOGIA LUI CREANG{ .......................................................................................... 116
VII }N |IC{U ...................................................................................................................... 137
VIII CREANG{, EMINESCU +I JUNIMEA ........................................................................... 151
IX CREANG{-TAT{L +I CREANG{-FIUL ............................................................................. 174
X DU+MANI ..................................................................................................................... 194
XI |{R{NIILE LUI CREANG{ ........................................................................................ 203
XII CEI DIN URM{ ANI +I MOARTEA ................................................................................. 215
XIII CREANGA SCRIITOR POPORAL ................................................................................. 230
XIV JOVIALITATEA LUI CREANG{ ....................................................................................... 271
XV CREANG{ }N TIMP +I SPA|IU. REALISMUL ................................................................. 279
POSTFA|{ .................................................................................................................... 299
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 301
Aprecieri .................................................................................................................................. 315
G. C[linescu
ION CREANG{
(Via\a =i opera)
Ap[rut: 1998. Format: 70x1081/32
Coli tipar: 14,70. Coli editoriale: 15,69. Tiraj: 5000 ex.
Casa de editur[ «LITERA»
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Operator: Ecaterina Gu\u
Tehnoredactor: Olga Perebikovski
Corector: Sergiu Ababii
Redactor: Tudor Palladi
Editor: Anatol Vidra=cu
Tiparul executat sub comanda nr. .
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

George Calinescu - Viata Si Opera Lui Ion Creanga

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

George Calinescu - Viata Si Opera Lui Ion Creanga

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Textele se reproduc dup[:

Textele, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ =i stil ale autorului (=i

Coperta: Isai Cârmu

ISBN 9975740293 © LITERA, 1998

1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din

a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulteri-

scrie p`n[ ]n 1929, apoi, sporadic, ]n 1932 =i 1933); Sinteza (unde

scrise eminesciene ]n Adev[rul literar =i artistic ca =i ]n Via\a rom`neasc[,

complementar[ fiind volumele IV =i V din Opera lui Mihai Eminescu.

st`rnind un puternic ecou ]n critica literar[ a vremii. Se public[ peste

bru al Biroului Executiv. Apare ziarul Na\iunea al Partidului Na\ional

la Praga pe itinerarul lui Nicolae Filimon. Organizeaz[ spectacol acas[

nicarea Umanismul lui Creang[ la Sesiunea jubiliar[ a Facult[\ii de limba

prezent, Editura Minerva. Este o edi\ie rev[zut[ =i ad[ugita. Autorul a

Siretul ]mparte Moldova la epoca ]n care se na=te Ion Creang[ ]n

ar fi municipiul iassienilor, B`rladul ar fi fost ]n evul de mijloc un

rotocoale neregularitatea fundurilor. Neput`ndu-se t[ia drumuri largi pe

bine pe om ]n timpul lungii ierni. Ea e ]nrudit[ cu coliba borealilor.

rea nu se face ]ns[ cu volubilitate =i improviza\ie, ci ]n forme conden-

curat ardelean[, de vreme ce mo=ul ]nsu=i, tat[l mamei, venise, odat[

David fuge de r[ul turcilor, care veneau s[ jefuiasc[ Pipirigul, cu nev-

fusese om de omenie =i gazd[ mare. Vestea bog[\iei =i bun[t[\ii sale

rev[rsarea ardeleneasc[ fusese puternic[ =i c[ satele din aceast[ re-

p[m`ntului, trebuie s[ fi fost harnici. +tim c[ Humule=tii se afl[ ]n

rea comercial[ la urma=i. Mo= Vasile d[dea sumanii la piu[ ]n Con-

lai\[ de stejar greu, o mas[ tot de stejar, roata de tors, r[zboiul =i

f[r[ s[ le dea r[gaz s[ se ]ntrebe dac[ sunt sau nu ferici\i. O ]n\epenire

lui de r[ze=. De aceea, =i cu drept cuv`nt, +tefan zicea ]n b[taie de

fa\[, din amor propriu viril, +tefan nu putea s[ nu recunoasc[, ]n cele

nare a aceluia=i (225), ]n anul 1858, =i s-a ]nmorm`ntat la biserica

pripit[ (dac[ nu ne l[s[m fura\i de farmecul Amintirilor) a l[s[rii lui

vremea c`nd Creang[ umbla pe la =coal[, deoarece al treilea murind

de invidie =i de orice aspira\ii, mul\umit s[-=i c`=tige o p`ine pe l`ng[

c[ ]ntr-o fotografie ni se ]nf[\i=eaz[ o adev[rat[ domni=oar[ de vreo

II. NA+TEREA, COPIL{RIA, }NT~IA }NV{|{TUR{

Dup[ propria-i m[rturisire ]ntr-un ]nceput de biografie Ion Creang[

fi dec`t Zahei (100). Asta ne readuce la 1837 ca an de na=tere. Este

Am[nuntele sunt de a=a fel, ]nc`t par a se bizui pe actul original

pe b[iat cu f[g[duieli de a-i da mai t`rziu pe Sm[r[ndi\a, de a-l l[sa

Nici pentru mine, nici pentru tine;

s[ mearg[ =i el la Bro=teni, opinci din piele de porc s[lbatic, Nastasia

La Bro=teni valea este destul de larg[, =i piscurile mun\ilor,

mirea din T`rgul-Neam\ului, la Simion Fosa, care cerea trei sorcove\i

mai t`rziu din el un personaj rabelaisian. Ionic[ e m`nc[u. Colacii,

fiindc[ n-avea local (234). Abia la 1 iunie 1853, cl[direa ]n[l\at[ de

se preda dup[ un program elementar, ]n care intra citirea dup[

carte, acoperit[ de memoria rug[ciunilor =i tipicului. Era vorba de a

clas. De la supleantul t`n[r nu era mult de ]nv[\at, =i toat[ comedia

semn de nu prea mult[ iubire pentru tat[ ori de preocup[ri eufonice,

Mogorogea, G`tlan numit la =coal[ Zaharia Simionescu, Nic[ O=lo-

candida\i la popie =i la ]nsur[toare, =i ie=eau din sat spre ziu[, ca s[

at`\ia bani, se cade s[ aib[ dob`nda lor =i s[ a=tepte de la Ionic[,

III. LA IA+I, SEMINARIST +I DIACON

Ia=ul se ]ntinde ]n albia f[cut[ de c`teva dealuri rotunde, dar mai

trec, ca la \ar[, vaci, c`ini, or[t[nii, =i duminica pe un maidan un

destul de vast, pare o cazarm[. N[scut peste un ora= de lemn de abia

spre jum[tatea veacului, alung`nd din ce ]n ce mai mult nota orien-

La Socola fusese cam cu dou[ decenii ]nainte gr[dina principelui,

Testament de Hristofor Scriban, Istoria bisericeasc[ pe scurt de Filaret

erudit[. Judecata lui e cea simplist[ a oric[rui om de \ar[: dac[ ai

Pe Sm[r[ndi\a, fata popii de la Sf. Nicolai de sub deal, Creang[ pare

jbei, el devine propriu-zis un ora= de prip[=i\i, ]n care c`\iva intelec-

BIBLIOTECA ªCOLARULUI

ISBN 9975740293 © LITERA, 1998

Fra\ilor! ]ncepe-acesta, m`necele suflec`nd

p[rintelui O=lobanu ]mpotriva boaitelor f[\arnice este =i a sa pro-

Ien[chescu, batjocorit de Creang[ cu expresia pop[, fusese un c`ine.

Ia=i, 1868, martie ]n 2

Ne-am informat: unii preo\i merg la teatru. Ne mir[m cum de s-a

S[rut m`inile =i pe dosu, =i pe fa\[, prea iubi\ilor mei b[di\[ =i

Onorabile p[rinte pre=edinte!

Domnului Christian Tell, ministrul instruc\iunei =i cultelor, Bucure=ti.

Onorabile p[rinte pre=edinte,

Ce, voi, pro=tilor, ]nc[ n-a\i priceput c[ eu sunt maiestru care

netelor =i formelor. Propus[ciunile cu vorbe monosilabice, lipsite

Tata =i copilul seu