Cocker Spaniel American

Istoric și origine
Numele raselor din grupul cockerilor vine de la faptul că erau folosiți
la vânătoarea sitarilor (în engleză „woodcock”).
Se spune că primul Cocker a fost adus în America de către frații
Pilgrim, pe vasul Mayflower în 1620. Băștinașii din secolele următoare au
adus mai mulți cu ei ca să îi ajute să exploreze sălbăticiunile țării.
Cockerul American s-a dezvoltat din Cockerul Englezesc în secolul 19,
ca să aporte prepelițele și sitarii.
Această rasă s-a dezvoltat și a evoluat în Statele Unite, importată
fiind din Marea Britanie. La început se diferenția de Cockerul Englezesc
datorită mărimii – Cockerul American fiind de talie mai mică decât
strămoșul său și având o conformație diferită față de acesta – dar, de-a
lungul anilor au fost crescuți pentru alte lucruri și diferențele s-au mărit.
În 1940, Cockerul American era atât de diferit de cel Englezesc că era de
neînchipuit să îi asemeni, așa că, în 1945 cele două rase au fost
recunoscute după standarde proprii.
În Statele Unite, rasa este înregistrată sub numele de Cocker
Spaniel American, așa cum în Anglia se numește Cocker Spaniel Englezesc,
ceea ce duce la crearea confuziilor între aceste două rase.

1
 Câteva din liniile de Cocker American încă se mai cresc pentru
vânătoare, beneficiind și de un antrenament și un dresaj specific, pentru
a-și menține abilitățile de vânători. Dar, majoritatea câinilor sunt folosiți
ca animale de companie, Cockerul fiind un companion credincios și
responsabil pentru copii.
Cockerii au devenit foarte populari în America, cam de prin 1940,
ocupând o poziție de top în rândul Caniselor Americane. Apoi, rasa a suferit
un declin al popularității, revenind totuși pe primul loc în anii 1984-1990.
De atunci,s-a produs un nou declin, Cockerul Spaniel fiind pe locul 15 în
registrele Asociației Chinologice Americane în anul 2004, față de locul 14,
în 2003. Cockerul American este,în prezent, cea mai populară rasa din
America.
Cockerul American și-a făcut apariția în Europa în anul 1856.

• Aspect exterior și dimensiuni

Este cel mai mic dintre câinii de vânătoare, cu un corp robust și
compact. Capul este frumos cizelat și rafinat. Aspectul general trebuie să
fie perfect proporționat și cu o înălțime la greabăn ideală. Linia superioară

2
este descendentă cu membrele anterioare drepte și trenul posterior
puternic, musculos și cu angulații moderate. Este un câine capabil să se
deplaseze cu viteză considerabilă combinată cu o bună rezistență. Dar, mai
presus de toate, trebuie să fie vesel, cu mișcare degajată și corectă, bine
proporționat și să arate o puternică înclinație pentru lucru. Se mișcă cu
mare ușurință, având mișcări bine coordonate, părând să câștige teren fără
efort. Un câine armonios construit este de preferat unuia care prezintă
calități și defecte într-un contrast frapant.
Face parte din grupa câinilor de talie mică, cu o înălțime la grebăn de
36-39 cm masculii și 34-37 cm femelele. Înălțimea se măsoară pe linia
perpendiculară pe sol plecând din vârful omoplatului, câinele stând într-o
poziție naturală cu membrele anterioare și partea inferioară a membrelor
posterioare paralele cu linia pe care se măsoară.
Lungimea corpului măsurată din vârful sternului până la fesă este
puțin mai mare decât înălțimea la greabăn. Corpul trebuie să fie suficient
de lung pentru a permite o mișcare degajată și corectă. Câinele nu trebuie
să apară niciodată lung sau scurt pe picioare.

Are o greutate cuprinsă între 11-13 kg.

Capul este bine dezvoltat, cu sprâncenele și stopul foarte bine
definite. Botul trebuie să fie larg, adânc, pătrat, bot mai scurt decât al
câinilor din rasa English Cocker Spaniel. Fălcile trebuie să fie puternice, cu
mușcătura perfectă, în foarfece. Buza de sus atârnă în jos, acoperind falca
de jos în întregime. Dentiția este puternică. Ochii trebuie să fie mari,
rotunzi, negri și migdalați, cu o expresie blandă, cu privire alertă, vioaie,
asezați astfel încât să poată privi direct înainte. Nasul este întotdeauna
negru pentru câinii negri, dar poate fi și maro la alți câini, este de
asemenea proporționat față de bot,cu nările bine dezvoltate. Urechile sunt
lobulare, lungi, atașate nu mai sus de linia ochilor, bine îmbrăcate cu păr
lung, mătăsos, care poate fi drept sau ondulat. Gâtul este lung, musculos,
iar trunchiul compact, scurt, adunat, dând impresia de putere.

3
 Pieptul este adânc, coborât până la coate sub cutia toracică suficient
de largă pentru a oferi spațiu suficient plămânilor și inimii, dar nu atât de
lat încât să împiedice mișcarea corectă a trenului anterior. Coastele sunt
bine arcuite și coborâte. Spatele este puternic și cu o linie ușor
descendentă de la greabăn la rădăcina cozii. Picioarele din față sunt
drepte, cu o structură osoasă solidă; jaretul puternic și bine coborât.
Membrele trebuie să fie moderat de scurte, cu labele compacte, rotunde.
Coada este purtată la același nivel cu spatele, sau ușor mai sus. În trecut
era cupată la 2/5 din lungimea ei. Coada este continuu în mișcare.
Trenul anterior. Umerii sunt oblici, formând cu humerusul un unghi
de aproximativ 90° permițând astfel câinelui să își miște membrele
anterioare cu pas lung. Umerii sunt clar definiți și înclinați, fără porțiuni
ieșite în afarîă. Omoplații formează un unghi care să permită o bună
arcuire a coastelor. Privite din lateral, membrele anterioare sunt verticale
cu cotul direct sub punctul cel mai înalt al omoplatului. Membrele
anterioare sunt paralele, drepte, osatură și musculatură puternice, cu
coatele lipite de corp. Chișita este lungă și puternică. Pintenii de la
membrele anterioare pot fi amputați. Labele sunt compacte, mari, rotunde
și ferme cu cuzineții plantari solizi, îndreptate strict spre înainte.
Trenul posterior. Șoldurile sunt late, bine rotunjite și musculoase.
Privite din spate membrele posterioare sunt paralele atât în mișcare cât și
în poziție statică. Membrele posterioare au osatură purernică, sunt
musculoase, cu genunchiul moderat angulat și coapse bine definite.
Genunchiul este puternic și foarte stabil atât în mișcare cât și în poziție
statică. Jaretul este puternic și bine coborât. Pintenii de la membrele
posterioare pot fi amputați.
Roba câinelui este mătăsoasă, cu părul drept sau ușor ondulat, scurt pe
cap și mai lung pe trunchi. Urechile, pieptul și abdomenul trebuie să fie
bine îmbrăcate, dar nu excesiv, astfel încât să nu împiedice mișcarea cu
ușurință a animalului. Părul este foarte fin; pe cap este scurt și fin, pe corp
este de lungime mijlocie, cu puf des care asigură protecția câinelui;
prezintă franjuri bogate însă nu exagerate pe urechi, pe piept, pe burtă și
pe picioare.
Există reguli stricte în ceea ce privește culoarea admisă a robei:
negru - unicolor negru sau black & tan. Negrul trebuie să fie foarte închis;
umbrele de maron pe robă nu sunt de dorit. Se admite o mică pată albă pe
piept și/sau gât; exemplarele cu pete albe situate în alte părți ale corpului
vor fi descalificate.

4
 Se mai admite orice altă culoare uni în afară de negru de la crem
deschis la roșu închis, inclusiv maron și maron cu puncte de foc. Culoarea
trebuie să fie uniformă, dar se permite o nuanță mai deschisă a franjurilor.

De asemenea, se admit și pluricolori : două sau mai multe culori bine

definite, una din ele fiind obligatoriu alb; alb cu negru, roșu cu alb
(nuanțele de roșu pot fi de la crem deschis la roșu închis), maron cu alb, și
toate aceste colori înspicate și/sau cu puncte de foc. Este de preferat ca
punctele de foc să fie amplasate la fel ca la negru cu puncte de foc sau
maron cu puncte de foc. Varietatea înspicat este inclusă la pluricolori și
poate fi orice combinație de alb cu culorile mai sus menționate. Exemplarul
a cărui culoare de fond depășește 90% din suprafața corpului va fi
descalificat.

Punctele de foc : nuanța acestora poate fi de la crem deschis la roșu

închis; nu pot depăși 10% din suprafața corpului. Exemplarele care au
puncte de foc pe mai mult de 10% din suprafața corpului vor fi
descalificate. La unicolori cu puncte de foc, acestea vor fi situate astfel :
- câte un punct de foc deasupra fiecărui ochi
- pe laturile botului și pe obraji
- pe interiorul urechilor
- pe cele patru labe și/sau picioare
- sub coadă
- pe piept, opțional; prezența sau absența petelor de foc nu se
penalizeaază.
Exemplarele cu pete de foc care nu sunt clar vizibile sau care se
limitează la mici urme vor fi penalizate. Se vor penaliza de asemenea
exemplarele la care petele de foc se extind în sus pe bot. Absența petelor
de foc într-unul din lo-curile specificate mai sus antrenează descalificarea.

5
 Deși este cel mai mic câine de vânătoare, Cockerul American are o
mișcare tipică pentru această activitate. O condiție esențială pentru
mișcarea bună este proporția justă între trenul anterior și cel posterior.
Trenul anterior puternic dă o propulsie la fel de puternică, în timp ce
trenul anterior corect angulat produce un pas lung care acoperă bine
terenul și contrabalansează propulsia dată de trenul posterior. Mai presus
de toate, mișcarea este coordonată, lină și neforțată. Câinele trebuie să
acopere bine terenul. Agitația excesivă nu trebuie confundată cu mișcarea
corectă.

6
 • Personalitate
Temperamentul tipic al Cockerului este vesel, fericit, încrezător și
inteligent. Temperamentul ideal ar fi cel amuzant, mereu gata de fugă și
dornic să se facă plăcut. Acești câini tind să fie personalitați delicate,
care nu se pretează bine dresajului aspru, rigid.
Datorită cererii mari de exemplare din această rasă, s-au făcut și
împerecheri nepotrivite, care au dus la apariția unor exemplare sperioase
sau chiar agresive, răzbunătoare, sau a unora care prezentau emisiuni de
urină la vederea proprietarilor, datorită temperamentului prea emotiv.
Totuși, prin potrivirea riguroasă a perechilor, s-a încercat corectarea
acestor inconveniente.
Ca temperament, este un câine foarte elegant, cu mers nobil; totuși
aleargă cu o viteză excepțională. Rezistent, activ, vesel, inteligent și
prietenos, devotat și atașabil, iubește mult copiii. Așadar, putem spune că,
Cockerii, sunt jucăuși și inteligenți, putând fi de asemenea foarte poznași.

7
 Câinii Cocker Spaniel American sunt îndrăzneți și dornici de efort, sunt
câini considerați la fel de potriviți pentru vânătoare, cât și pentru viața de
casă. Sunt câini veseli, plini de viață, dulci și sensibili, prieteni inseparabili
ai copiiilor, respectuoși față de autoritatea stăpânului fară a o pune la
îndoială. Sunt blânzi și de încredere, cu o inteligență medie. Sunt plini de
viață, jucăuși și devotați, dar trebuie socializați de la vârste fragede
pentru a evita tendințele de timiditate. Cockerii iubesc pe toată lumea și
au nevoie de oameni pentru a fi fericiți. Pot avea tendințe de evadare și
unii dintre ei pot lătra destul de mult. Totuși, sunt cel mai ușor de dresat
și de obișnuit cu prezența altor animale de companie. Este din acest motiv
o rasă de câini foarte populară.

Cockerul American este un câine foarte dornic de a se face plăcut,

foarte ușor adaptabil, nu se stresează prea tare dacă este lăsat singur,
este foarte puțin agresiv și socializează bine cu alte animale de casă,
foarte potriviți drept companioni pentru copii. Deoarece, teoretic, acceptă
supus pe oricine, trebuie protejat de jocurile copiilor atunci când acesta
devine prea dur.
Sunt foarte curioși, acești câini se adaptează bine atât la viața în
apartament, cât și la cea de curte.

8
 Echilibrat, vioi, curajos, foarte rapid și inteligent, îi place să
muncească. Crescătorii americani sunt încântați de faptul că este un
excelent înotător.
Câinii Cocker se vor descurca bine într-un apartament, daca li se
oferă suficient exercițiu și mișcare. Sunt destul de activi în interior, de
aceea o curte mică va fi mai mult decât suficientă pentru aceștia.

• Utilitate
Este crescut în două varietăți. Una este utilizată special la vânătoare.
Cea de-a doua nu vânează animalele ci cel mult medalii, acesta putând fi
crescut și în curte, în jurul casei, fiind prezentat la expoziții, între aceste
două tipuri există destule deosebiri, cel puțin în ceea ce privește
dimensiunile și greutatea. Cei de la expoziție au greutăți cuprinse între 10-
12 kg, pe când cei de vânătoare sunt cu 2-3 kg mai puțin. Cocker spanielul
are prezență interesantă, frumoasă, atrăgătoare, din acest motiv astăzi
este crescut ca rasă de agrement.

9
 • Dresajul
Cockerii au o personalitate puternică și sunt recunoscuți a fi
ștrengari și neascultători, foarte independenți, cu idei proprii. Stăpânii
trebuie să fie blânzi și delicați cu acești câini, proprietarii novici în
creșterea unui câine fiind sfătuiți să consulte un expert în dresaj, înainte
de începerea acestei acțiuni. Dresajul dur și rigid nu i se potrivește deloc
acestui câine.

• Îngrijirea câinilor din rasa Cocker American

Având părul lung, Cockerii au nevoie de o toaletare zilnică riguroasă și
de o trimare regulată a robei. Îngrijirea părului se poate face prin:
jumătate de oră de periat zilnic și o sesiune mai lungă din când în când, cu
o perie cu dinți rari. De asemenea, au nevoie de băi mai frecvente, pentru
curățarea pielii și eliminarea mirosului specific, care este mai puternic
decât la alte rase. Atunci când sunt scoși la plimbare, trebuie evitate
tufele abundente, pentru a nu le strica blana.
Urechile acestor câini necesită îngrijiri speciale, deoarece
pavilioanele nefiind aerisite, sunt foarte frecvente infecțiile.
De asemenea, degetele și pernițele trebuie verificate cu atenție
atunci când câinele revine de la plimbare, pentru curățarea noroiului,
așchiilor sau aristelor vegetale care se pot înfige în derm.

10
 • Boli și afecțiuni curente
Cockerul Spaniel este susceptibil la o serie de infecții și maladii,
dintre acestea, cele mai frecvente afectându-i urechile și, uneori și ochii.
Ca urmare, pot necesita ceva mai multă atenție medicală decât alte rase.
Cele mai frecvente probleme oftalmologice pot fi atrofia retiniană
progresivă, glaucomul și cataractă. Clubul Crescătorilor de Cocker Spaniel
American recomandă anual controale oftalmologice pentru exemplarele
folosite la reproducție.
Dintre maladiile autoimune, se pot întâlni anemia hemolitică autoimună
și inflamațiile urechilor.
Luxația patelară și displazia de șold sunt destul de rar întâlnite în
cazul acestei rase. Oricum, exemplarele folosite la reproducție vor fi
testate pentru ambele afecțiuni ortopedice menționate, iar câinii indemni
de displazie vor primi un certificat din partea ”Fundației Ortopedice
pentru Animal”.
De aici rezultă faptul că bolile specifice pentru Cocker Spaniel
American sunt: displazia congenitală a șolduli, otita externă și entropionul.

• Mortalitate
Speranța de viață a Cocker-ului American este cuprinsă între 9-15 ani.
În 2003 Serviciul de Sănătate din Canada/SUA a stabilit, pe un
eșantion mic, faptul că, principalele cauze ale morții la Cocker-ul American
sunt: cancerul, bolile hepatice și bolile mediate imun. În 2004, Clubul de
Sănătate “Kennel” din UK, a stabilit că, cele mai comune cauze ale morții la
Cocker American sunt: cancerul (23%), bătrânețea (20%), bolile cardiace
(8%) și bolile mediate imun (8%).

11
 • Alte particularități ale rasei
Reguli de hrănire: Cockerii Americani sunt ușor de hrănit deoarece
sunt mici și nu sunt mofturoși. Nu sunt lacomi ,dar cer o calitate bună a
mâncării ca să-și păstreze blana în condiții bune.
Media numărului de pui fătați: Numărul de pui fătați poate varia
între 1 și 7, media fiind de 4 pui.

Durata exercitiilor: 60-80min/zi. Cockerului American îi plac exercițiile

de care au nevoie regulat, dar sunt fericiți și la oraș, unde nu au atât
spațiu de alergat. Le place înotul și aportul vânatului și se joacă bucuroși
jocul "de-a prinselea". Nu le place prea mult să se tăvălească. Trebuie
suprave-gheați dacă se joacă prea dur.

12
Protecție personală: scăzută
Potrivire ca și câine de pază: scăzută
Tendința de a lătra: medie
Nivel de agresiune: scăzut
Compantibilitate cu alte animale: mare
Compantibilitate cu copii: mare

Abilități speciale:învață foarte repede,așa că poate fi prefăcut

Cockerii în știință. Unul din primele experimente a fost făcut, cu
Cocker-ul American și Basenjis, în anul 1950 și în 1960 de către John Paul
Scott și John I. Fuller, care au investigat cum comportamentul și
personalitatea “individuală” sunt moștenite.

• Defecte eliminatorii (Standard FCI nr.167)

--- Înălțime :Masculii peste 39,37 cm
Femelele peste 36,83 cm
--- Culori și semne : Culorile sau combinațiile de culori men-ționate mai
sus sunt singurele acceptate. Orice alte culori sau combinații de culori
sunt eliminatorii.
La negri : petele albe în alte părți decât pe piept și gât.
La ceilalți unicolori: pete albe în alte părți decât pe piept și gât.
La pluricolori : culoarea de bază mai întinsă de 90%

13
 Petele de foc : pete de foc peste 10%; absența petelor de foc la negri și
ceilalți unicolori în regiunile specificate.

14