Sunteți pe pagina 1din 97

Totul despre rasa Rottweiler

Informatii pentru viitorii proprietari de rottweiler

Rasa Rottweiler se numara printre cele mai vechi din lume. Stramosii acestor caini au ajuns pe teritoriul Germaniei impreuna cu legiunile romane, indeplinind sarcini de protectie a turmelor de vite care marsaluiau alaturi de soldati si le serveau acestora drept hrana. Ajunsi in orasul Rottweil, pe atunci inca Rottwil - adica orasul rosu - s-au incrucisat cu cainii autohtoni, dand nastere unui tip de caine negru (cel mai adesea), cu pete de foc, cu par scurt, avand la greaban inaltimea de 60 cm. Crescatorii au incercat de-a lungul timpului sa elimine petele albe sau parul lung. Deoarece cainii erau folositi la pastoritul vitelor si, de asemenea, la manatul acestora la abator, ei au primit si denumirea de "Metzgerhund" - cainele macelarului. In evul mediu, Rottweil a devenit un centru comercial renumit, unde isi dadeau intalnire negustorii de cereale si vite chiar si din Elvetia si Franta. Se spune ca ei, in drumul lor spre casa, isi legau pungile de bani la gatul cainilor, pentru asi proteja astfel avutul de hoti. Spre mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea transporturilor si cu intrarea in vigoare a unor legi care interziceau manarea turmelor de vite pe drumurile publice, rasa a fost aproape uitata. La sfarsitul secolului al XIX-lea erau tinute in evidenta doar cateva exemplare, folosite la paza persoanelor, cladirilor si fabricilor. Un anume Karl Knauf, organizatorul competitiilor canine din Heidelberg, aflat in cautarea unei rase care sa fie la inaltime in fata ochilor severi ai arbitrilor, s-a oprit la un mascul de rottweiler pe nume "Stumper", proprietatea lui Albert Graf, un crescator de teckeli din Heidelberg. Din acest mascul s-a nascut Russ von Br|ckenbuckel care este DRK nr. 1 in cartea de origine a Clubului German de Rottweiler, fondat in 1907. Ar fi de neiertat sa nu amintim meritele deosebite ale pictorului Albert Kull, in relansarea rasei, care a realizat numeroase schite despre acesti caini si care in 1893 a formulat primul standard al rasei, redactat insa doar in 1901. Rottweilerul a intrat in 1910 in randul cainilor de politie, iar in 1912 a fost descoperit si de armata. In 1913 s-a infiintat clubul international de rottweiler al carui presedinte a fost desemnat Emil Steiefel. In anul 1921 cluburile se unesc, dand nastere Clubului National de Rottweiler al Germaniei (ADRK), cu sediul in Stuttgart, in comitetul de conducere ADRK fiind alesi Emil Steiefel, ca presedinte si Albert Graf, ca membru de onoare. In pofida rezultatelor deosebite, rasa nu a ajuns dincolo de oceanul Atlantic decat in anii '30. Federatia Chinologica Internationala recunoaste si omologheaza rasa cu numarul 147 in anul 1965. Crescatorii de Rottweileri sunt in prezent orientati spre obtinerea unui caine cu blana neagra prezentand marcaje de foc bine delimitate - debordand de vigoare, dar al carui aspect general masiv sa nu-i estompeze nicidecum nobletea. Rottweiler-ul se preteaza, in mod special, pentru insotire, paza si aparare.

pg. 1

Totul despre rasa Rottweiler


ASPECT GENERAL Rottweiler-ul este un caine de talie mijlocie spre mare, nici greu, dar nici usor, nici prea inalt pe picioare, dar nici "ogarinic". Cu proportii armonioase, aspect "indesat" si viguros, Rottweiler-ul iti inspira forta, suplete si rezistenta. Proportii importante Lungimea trunchiului masurata de la punctul sternului la punctul fesei (punctul ischionului) nu trebuie sa depaseasca inaltimea la greaban cu mai mult de 15%. Comportament si caracter Amabil si linistit, iubitor de copii, Rottweiler-ul este foarte afectuos, ascultator, docil si munceste cu placere. Aspectul sau tradeaza o robustete naturala. Este sigur de el, greu de impresionat si se bucura de un echilibru nervos deosebit. Rottweiler-ul reactioneaza cu multa atentie fata de tot ceea ce il inconjoara. Craniul Este de lungime medie, lat intre urechi; profilul fruntii este moderat convex. Protuberanta occipitala este bine dezvoltata, fara a fi pronuntata. Stop - bine marcat Botul Este rectiliniu, cu baza lata, se subtiaza treptat ca latime dinspre inapoi spre inainte. Nu trebuie sa fie nici prea lung, dar nici prea scurt in raport cu regiunea craniana. Buzele sunt negre si bine stranse, iar comisura labiala ferma. Gingiile trebuie sa fie cat se poate de inchise la culoare. Trufa Este bine dezvoltata, intotdeauna neagra, mai degraba lata decat rotunda, cu nari relativ mari. Maxilarele Sunt puternice si late, atat cel inferior cat si cel superior. Obrajii Arcadele zigomatice sunt bine marcate. Dentitia Este puternica si completa (42 de dinti). Incisivii superiori se inchid in foarfeca peste cei inferiori. Ochii De marime mijlocie, migdalati, sunt de culoare brun inchis. Pleoapele sunt aderente la globul ocular. Urechile Mijlocii, cazute, triunghiulare, sunt foarte departate una de cealalta si prinse sus. Indreptate spre fata, urechile sunt bine lipite de cap, dand impresia ca acesta ar fi mai lat decat este in realitate. Gatul Este puternic, de lungime medie, musculos, cu profilul superior lejer bombat. Este uscat, fara fanoane si nici salba. Corpul Spatele este drept, puternic si ferm. Salele Sunt scurte, puternice si inalte. Crupa Este lata, de lungime medie, usor rotunjita. Nu trebuie sa fie nici dreapta si nici cazuta. Cutia toracica Este spatioasa, lata si bine coborata (aproximativ 50% din inaltimea la greaban), cu un piept bine dezvoltat si coaste bine arcuite. Abdomenul Flancurile nu sunt supte. Coada
pg. 2

Regiunea craniana

Regiunea faciala

Totul despre rasa Rottweiler


Lasata la lungime naturala (necupata), purtata orizontal, in prelungirea liniei superioare; in repaos, poate fi purtata si in jos. Membrele Membrele anterioare Vazute din fata, membrele anterioare sunt drepte, dar nu apropiate. Vazute din profil, antebratul este vertical. Omoplatul face cu orizontala un unghi de aproximativ 45 de grade. Umarul Este bine amplasat si bine articulat. Bratul Este bine atasat de trunchi. Antebratul Este puternic dezvoltat si bine muscularizat. Metacarpul Usor elastic, este puternic si putin inclinat. Labele Sunt rotunde, cu degete bine stranse si arcuite; cuzinetii plantari sunt fermi, iar unghiile scurte, negre si solide. Membrele posterioare Vazute din spate, membrele posterioare sunt drepte, dar nu apropiate. In stationare libera, articulatiile coxo-femurale, femuro-tibiale (genunchiul) si tibio-tarsiene (jaretul) formeaza unghiuri obtuze. Pulpele Sunt de lungime medie, late si foarte musculoase. Gamba Lunga, puternica, este lata din cauza musculaturii puternice; se termina printr-un jaret puternic, corect angulat, cu tendoane solide. Acesta nu trebuie sa fie prea drept. Labele Usor mai lungi decat cele anterioare, labele au degete puternice, cambrate si bine stranse. Aluri Rottweiler-ul este un trotteur. Cu aceasta alura, spatele trebuie sa ramana ferm si relativ imobil. Alura este armonioasa, puternica si degajata, cu o buna amplitudine. Pielea Pe cap, pielea este bine intinsa; in momentele de mare atentie ea poate sa formeze usoare riduri pe frunte. Parul Roba este formata din parul tector si subpar. Parul tector este de lungime medie, dur la atingere, neted si lipit de corp. Subparul nu trebuie sa depaseasca parul tector. Parul este putin mai lung pe membrele posterioare. Culoarea Roba este neagra, cu marcaje de foc bine delimitate, cu o nuanta brun-roscata mai aprinsa pe obraji, bot, gat, piept, pe membre, precum si deasupra si dedesubtul radacinii cozii. Talia si greutatea Inaltimea la greaban la masculi: in medie 61 - 68 cm; 61-62 cm - talie mica; 63-64 cm - talie mijlocie; 65-66 cm - talie mare (dorita); 67-68 cm - talie foarte mare. Greutatea:aproximativ 50 kg. Inaltimea la greaban la femele: in medie 56 - 63 cm; 56-57cm - talie mica; 58-59 cm - talie medie; 60-61 cm - talie mare (dorita); 62-63 cm - talie foarte mare. Greutatea: aproximativ 42 kg.
pg. 3

Roba

Totul despre rasa Rottweiler


Toate exceptiile de la caracteristicile mentionate anterior sunt considerate defecte si vor fi penalizate in functie de gravitatea lor. Defecte - aspect general usor sau "ogarinic", inalt pe picioare, osatura usoara, musculatura fina; - cap de caine de vanatoare, ingust sau usor, scurt sau lung, masiv, frunte plata (absenta stopului sau stop sters); - bot lung sau ascutit; nas "in vant" sau "cazut" (down face); trufa de culoare deschisa sau cu pete de culoarea carnii; - buze atarnande, de culoare roz sau cu placi de culoarea carnii; comisura labiala deschisa; - maxilar inferior ingust; - obraji insuficient de proeminenti; - muscatura in cleste; - urechi prinse prea jos sau grele, lungi sau flasce, purtate spre spate sau detasate de cap; cele doua urechi sunt purtate diferit; - ochi deschisi la culoare sau cu pleoape cazute; prea infundati in orbite; romboidali sau rotunzi; - gat prea lung sau mic, insuficient muscularizat; prezenta fanoanelor sau a salbei; - corp prea lung, prea scurt sau prea ingust; - spate prea lung, moale, inseuat sau "spinare de crap"; - crupa cazuta sau prea scurta, prea ingusta sau prea lunga; - cutie toracica cu coaste plate sau prea rotunjite (in butoi) sau lipsite de amploare, spre inapoi; - coada prinsa prea sus sau prea jos; - membre anterioare apropiate sau cu aplomburi incorecte; umeri drepti; coate insufficient atasate la trunchi sau departate; brat prea lung sau prea scurt sau insuficient de oblic; metacarp prea flexat sau prea drept; degete departate sau prea plate, prea arcuite sau deformate; unghii deschise la culoare; - coapse plate, jareti apropiati; "coate de vaca" sau indreptati spre exterior (in butoi); unghiuri articulare prea inchise sau prea deschise (obtuze); prezenta pintenilor; - piele ce formeaza riduri pe cap; - par prea moale sau prea lung, prea scurt sau ondulat; lipsa subparului; - marcaje de culoare defectuoase, prost delimitate sau prea extinse. Defecte eliminatorii - aspect general prezentand inversarea pregnanta a caracterului sexual - masculi de tip feminin sau femele de tip masculin; - comportament fricos, sperios; frica de focul de arma; caini agresivi, exagerat de circumspecti sau dezechilibrati nervos; - prezinta heterocromatism, entropion sau ectropion; ochi galbeni; - dentitie in prognatism superior sau inferior, arcade incisive deviate; absenta unui incisiv, a unui canin, a unui premolar sau molar; - par evident prea lung sau ondulat intr-un mod pronuntat; - culoare neconforma cu negrul cu puncte de foc caracteristica Rottweiler-ului; pete albe. - coada: franta, in covrig, purtata cu puternica deviere laterala N.B.: Masculii trebuie sa aiba doua testicule cu aspect normal, complet coborate in scrot. Cateva consideratii asupra Rottweiler-ului in Romania In prezent, in Romania rottweilerul este una dintre cele mai populare rase avand numarul cel mai mare de participanti in expozitii chinologice. Imbucurator este faptul ca nu doar cantitativ se constata o crestere, ci si calitatea rottweilerilor din tara noastra s-a imbunatatit foarte mult, dovada fiind rezultatele competitiilor canine de club din tara si din strainatate. Si la examenele de lucru promoveaza un numar tot mai mare de rottweileri. Ca arbitru ce am in competenta toata grupa a II-a, cativa ani buni am evitat Rottweilerii, nu pentru ca nu ma simteam in stare sa-i inteleg si, in consecinta, sa-i arbitrez, ci din cauza intregii "nebunii"
pg. 4

Totul despre rasa Rottweiler


pe care crescatorii, detinatorii sau "importatorii"(chiar si arbitrii) de caini apartinand acestei rase au creat-o in jurul acestor animale remarcabile prin frumusetea si forta pe care o degaja. Faimos pe intreg mapamondul, Rottweiler-ul a cucerit si Romania cu multi ani in urma, cand oameni "descurcareti" au importat primele exemplare si le-au adus in Timisoara, Bucuresti si Arad. De atunci si pana in prezent a trecut mult timp si iata ca Rottweiler-ul a cucerit primul loc ca numar de exemplare (in 2000) avand cel mai mare numar de certificate de origine eliberate de C.O.R. din intreaga istorie postbelica a chinologiei romane, detronand Ciobanescul German - "senator de drept" ca numar de inregistrari inscrise in Registrul Genealogic Roman din 1969 si pana azi. Semn bun? Semn rau? Depinde de constiinciozitatea cu care crescatorii adevarati de Rottweileri au stiut, stiu sau vor sti in continuare sa pareze asaltul "cantitativ" al "industriasilor" rasei. Este bine cunoscut, ca urmare a experientei intregii lumi, ca atunci cand o rasa devine foarte populara - deci "se vinde bine" - calitatea exemplarelor ramane in urma cantitatii pe care piata este dispusa sa o absoarba. Este bine de subliniat ca Rottweiler-ul nu are nici o vina. Multi au fost aceia care, dupa 1990, au vazut in acest caine forta defensiva sau ofensiva de care aveau nevoie pentru a-si apara viata si bunurile. Eroare! Mare eroare! Multi "sefi" sau "oameni avuti" s-au repezit literalmente asupra acestei rase cumparand fara discernamant din Obor, sau de la asa zisi crescatori, caini cu sau fara titluri, cu sau fara pedigree, cu sau fara instructie (in cazul exemplarelor adulte), foarte multi fara arbitraje. Cu regret trebuie sa spun ca acesti oameni si-au dresat cu toata increderea Rottweilerii la politie, dupa manualele sovietice din 1947, cei mai avuti la "dresorii" aparuti ca ciupercile dupa ploaie, dupa 1990, si pe care nu-i mai atesta nimeni, asa cum facuse A.Ch.R. in acele vremuri, cand se faceau cursuri de pregatire si se dadeau examene de atestare pentru calitatea de instructor dresor. Dupa mine, aceasta este cauza pentru care s-a ajuns la tragicul eveniment de la Sfantu Gheorghe. Este bine de stiut ca, prin eforturi remarcabile, unii crescatori romani au reusit sa produca Rottweileri de valoare. Exista arbitri romani cu evidente calitati in arbitrarea acestei rase si care se bucura de recunoastere nu numai in ringurile nationale, dar si in cele internationale. De ani de zile Colegiul de Arbitri al A.Ch.R. a promovat o politica sanatoasa in privinta arbitrajului acestei rase impunand ca arbitrii sa adopte o atitudine drastica fata de cel mai mic semn de agresivitate a cainilor. Am arbitrat in special in strainatate aceasta rasa si am actionat intotdeauna in sensul eliminarii cainilor agresivi din ringuri si am procedat astfel nu numai in cazul Rottweiler-ilor, ci si in cazul multe altor rase considerate agresive. La inceputul secolului al XX-lea, Rottweilerul, pasarea Phoenix a speciei canine asa cum avea sa-l denumeasca Albert Graf, cel care a stat la baza crearii si selectionarii acestei rase a renascut. Desi recunoscut de mult timp ca fiind o rasa aparte, Rottweilerul a devenit celebru datorita aspectului sau impunator cat si datorita insusirilor care il definesc drept un caine de paza si aparare foarte eficient: curajos si inteligent, cu un caracter foarte puternic, dar si cu o dorinta de munca formidabila. Rottweilerul s-a impus cu rapiditate in toate colturile lumii, datorita utilizarilor sale multiple, atat in armata cat si in politie, insotitor pentru nevazatori si caine utilitar pentru situatii de necesitate si catastrofe.

pg. 5

Totul despre rasa Rottweiler


Cu 2000 de ani in urma, cand legiunile romane marsaluiau prin trecatoarea St. Gothard si se stabileau in provincia Germania, soldatii erau insotiti de niste caini mari, robusti, care erau recunoscuti ca fiind de tip molossoid. Acesti caini erau indispensabili trupelor romane, ei fiind folositi drept caini de lupta, caini ciobanesti si caini de cireada in acelasi timp, jucand un rol foarte important in slujba omului. Deoarece in acea perioada nu existau mijloace de refrigerare sau conservare, romanii isi deplasau cirezile pe distante foarte mari, pentru a avea cu ce se hrani. Sarcina acestor caini era de a indruma si pazi vitele, ei luptandu-se la nevoie cu animalele salbatice care le atacau. O data iesiti din trecatoarea St. Gothard, romanii cuceresc orasul Wil, cunoscut ca fiind un mare centru comercial si un important targ de vite. Datorita faptului ca in acest oras casele erau construite in mare parte din piatra rosie, targul preia denumirea de Rottwil, ulterior transformata in Rottweil. Aici are loc incrucisarea dintre molossoizii romanilor si cainii autohtoni, care erau, la randul lor, caini de cireada si aprigi paznici, cunoscuti sub denumirea de Cainele Macelarului. Aceste incrucisari dau nastere unui caine asemanator Rottweilerului din zilele noastre, care se raspandeste rapid in orasul Rottweil si in imprejurimi. Din motive lesne de inteles, aspectul acestor caini era mai putin important decat calitatile lor utilitare. Erau chiar lasati sa se inmulteasca cei cu alb in jurul gatului si pe labe, si nu deranja nici faptul ca unii aveau subpar mai lung decat parul tector sau ca nuantele marcajelor de foc erau foarte diferite. In schimb, se tinea cont foarte mult de talia lor, exemplarele mari si grele fiind de nedorit, ele nefacand fata la muncile la care erau supuse. Negustorii de vite, care erau si macelari, cresteau acest caine numai pentru calitatile lui, pentru inteligenta si curajul de care dadea dovada. Una dintre legende povesteste cum ca seara, cand plecau de la targ si se opreau sa petreaca la unul din birturile din apropiere, negustorii, din motive de siguranta, legau saculetii cu bani de zgarzile cainilor, care ramaneau sa astepte afara. Devenind peste noapte un caine de mare incredere pentru negustorii din orasul amintit (cei care se respectau detinand chiar trei sau patru exemplare), rasa preia numele de Buvier de Rottweil sau, mai simplu, Rottweiler. Renascut din propria cenusa La inceputul secolului trecut, o stire despre un Rottweiler care a scapat o femeie din mainile a paisprezece marinari a aparut in toata presa germana si, astfel, dintr-o data, Rottweilerul a devenit faimos, recastigandu-si popularitatea. A fost o sincronizare perfecta, caci, in acea perioada, rasa risca sa ajunga in pragul disparitiei. In 1900, o lege germana interzisese deplasarea in mers a cirezilor, pentru a proteja drumurile si a pasunile. Aceasta a facut ca brusc Rottweilerul sa nu mai fie un auxiliar indispensabil macelarilor si negustorilor de vite. Din fericire, chinologii deja incepusera sa fie interesati de rasa, printre ei numarandu-se si pictorul Albert Kull (care va fi si proprietarul primului exemplar inregistrat oficial). Alaturi de prietenul sau Karl Krauf (presedinte al Asociatiei Prietenii Cainelui), Kull incepe lupta pentru salvarea Rottweilerului de la disparitie. in 1901 se redacteaza si primul Standard. Apoi, in 1905, la o expozitie din Heidelberg, asistenta cere sa fie adus un caine dintr-o rasa mai rara. Un fabricant pe nume Albert von Graf, pe atunci crescator de Teckeli, se prezinta cu un mascul de Rottweiler, pe nume Merat, cu care si castiga premiul Cel mai frumos caine al expozitiei. La insistenta Asociatiei chinologice din Heidelberg, el il pastreaza pe Merat si preia fraiele acestei rase, alaturi de Walter Schnader si Otto Kell. Graf pleaca in orasul Rottweil, unde gaseste o femela de vanzare, pe care o ia si o imperecheaza cu Merat. Din pacate, dupa fatare, femela moare si lasa in urma doar sase pui, aceasta determinandu-l pe Graf sa plece iarasi in cautarea altor exemplare. intamplarea face ca el sa gaseasca un caine deosebit, in varsta de un an, pe nume Russ. Acest mascul se va dovedi mai tarziu ca fiind patriarhul rottweilerului modern.

pg. 6

Totul despre rasa Rottweiler


Clubul National de Rottweiler al Germaniei (ADRK) La 13 ianuarie 1907, ia fiinta cel mai vechi Club la rasei, denumit Clubul German de Rottweiler, cu sediul la Heidelberg. Clubul este condus de Albert von Graf si Hans Gennerich care, imediat, redacteaza un Standard si infiinteaza Cartea de Origini a rasei, in care sunt inscrisi Russ von Brckenbuckel cu DRK nr. 1 si Ralph v. Neckar cu DRK nr. 2. De asemenea, primele canise inregistrate in aceasta Carte de Origini au fost: von Brckenbuckel (proprietar Albert Graf), von Neckar (proprietar W. Schrader), von Holstein (proprietar Otto Hell) si von der Waterkant (proprietar Hans Gennerich).

Scopul acestor canise a fost de a selectiona si crea un caine de paza si aparare, util politiei. Acest lucru s-a reusit in anul 1910, prin exemplarul Max von der Strahenburg, DRK nr. 48, care s-a evidentiat atat in interventiile de zi cu zi ale politiei, cat si prin castigarea a numeroase examene de lucru. Dupa redactarea Standardului, o parte dintre membrii fondatori, deranjati de faptul ca nu se specifica talia maxima acceptata si nu exista prevederi despre structura parului la Rottweiler, au parasit Clubul si au format un altul. Acesta avea sa ia denumirea de Clubul de Rottweiler din Sudul Germaniei, cu sediul tot la Heidelberg, avand, bineinteles, un Standard propriu. Totusi, la scurt timp dupa infiintare, acest Club s-a dizolvat. Apoi, in 9 decembrie 1913, s-a infiintat un al treilea organism: Clubul International de Rottweiler, avandu-l ca presedinte pe Emil Steiefel din Stuttgart. intr-un timp foarte scurt, acest Club devenea puternic prin numarul mare de caini inscrisi, dar si prin aderarea catorva crescatori importanti din Clubul German de Rottweiler. Doi masculi s-au evidentiat prin calitatile lor genotipice in acea perioada: Lord v.d. Teck si Arco v. Torfwerk, doua exemplare deosebite, ei fiind rezultatul unor consangvinizari foarte stranse. Desi acesti caini erau foarte solicitati la monta, proprietarii lor selectau femelele si astfel ei reproduceau numai exemplare de calitate. Asadar, cei doi au influentat pozitiv rasa, fiind considerati de Clubul International de Rottweiler drept cei mai buni reproducatori ai vremii, aducand mari servicii organizatiei, dar, bineinteles, in primul rand rasei. Clubul avea si un nou Standard, mai complet si diferit fata de celelalte Cluburi. Arbitrajul la acest Club era mult mai obiectiv, dat fiind faptul ca toate calitatile si defectele cainelui erau arbitrate dupa o grila de punctaj stabilita de Club. Dandu-si seama ca aceasta rasa nu va putea evolua atat timp cat vor exista mai multe Standarde diferite, dupa mai multe incercari, Cluburile germane se unesc: la 14 august 1921 ia fiinta Clubul National de Rottweiler al Germaniei (ADRK Allgemeiner Deutscher Rottweiler Klub), cu sediul la Stuttgart, avandu-l presedinte pe Emil Steiefel, iar von Graf fiind ales membru de onoare, pentru meritele sale deosebite in dezvoltarea rasei; patru luni mai tarziu aparea si prima revista de Club, Der Rottweiler.

pg. 7

Totul despre rasa Rottweiler


Vedeta a ultimelor trei decenii Standardul elaborat de ADRK avea sa cuprinda caracteristicile Standardelor anterioare, acesta fiind insa mult mai detaliat, avand pentru prima oara si un comentariu la Standard. in anii care au urmat, ADRK a depus o munca asidua pentru crearea unui caine cat mai stabil genetic, impunand crescatorilor regulamente de reproductie, regulamente de selectie si confirmare, examene de lucru si teste de displazie. Astfel, incepand cu 1 ianuarie 1944, nu se mai accepta inscrierea in Cartea de Origine a Clubului decat pentru cainii proveniti din parinti cu diverse probe absolvite. Standardele din 1960 si 1970 nu aveau sa aduca modificari spectaculoase rasei, ci, dimpotriva, sa accentueze importanta caracterului, temperamentului si utilitatii Rottweilerului. Un alt pas important facut de ADRK a fost recunoasterea rasei pe plan international, in mai 1965 Rottweilerul fiind recunoscut de Federatia Chinologica Internationala, sub numarul de Standard 147. Sase ani mai tarziu, pe 30-31 octombrie 1971, in orasul Rottweil, ADRK organizeaza si primul Campionat Mondial de Club la care au participat peste 150 de caini din sapte tari. Aceasta competitie internationala, avand loc anual in Germania, fara intrerupere pana in zilele noastre, aduna astazi prietenii Rottweilerului din peste cincizeci de tari ale lumii.

In timpul celor doua razboaie mondiale, Rottweilerul si-a dovedit pe deplin eficienta in slujba armatei, fiind folosit drept curier sau trasportand munitie si chiar raniti.

pg. 8

Totul despre rasa Rottweiler

Din nefericire, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, efectivele rasei s-au redus atat de mult incat, dupa incheierea razboiului, se punea problema ca Rottweilerul trebuie din nou reconstruit. Prima tara in care efectivul de Rottweiler a explodat in anii 50 a fost SUA, unde si astazi acest caine este extrem de popular. Evident, liniile preferate dincolo de ocean se indeparteaza de tipul european, dar, prin eforturile unor pasionati, Rottweilerul adevarat, adica cel conform Standardului german, a inceput de cativa ani sa cucereasca tot mai mult teren si in SUA. La inceputul anilor 1980, fara ca cineva sa fi gasit o explicatie clara a fenomenului, se lanseaza moda Rottweiler. Rasa inregistreaza un succes aproape subit in mai toate tarile europene, pentru ca ulterior folia sa se extinda pe tot mapamondul. Recordul este inregistrat in Anglia, unde s-au nascut, in 1989, un pic peste 10.000 de pui cu pedigree! Apoi, de circa 10-15 ani incoace, si-au facut aparitia absurdele legi impotriva asa-numitelor rase periculoase, Rottweilerul fiind si el inclus pe lista neagra. Efectul lor a fost previzibil: diminuarea numarului de pui produsi. Ceea ce nu inseamna, totusi, ca a scazut si popularitatea acestei minunate rase. Rottweilerul modern Se poate spune ca istoria Rottweilerului modern incepe in anul 1971, cu masculul Bulli von Hungerbuhl, castigator al primului Campionat Mondial: a fost un caine de talie medie, compact, cu un fuleu foarte bun si un temperament echilibrat, el afirmandu-se si in probele de lucru. Canise de renume ca Waldachquelle, Zimmerplatz si Bickesheim au fost printre primele care au utilizat la monta acest campion, produsii rezultati remarcandu-se pe plan national si international. Canisa Eulenspiegel, avand-o proprietar pe Marianne Bruns, unul dintre membrii comisiei ADRK care a omologat rasa la FCI, a produs, in 1973, masculul Ives Eulenspiegel, Campion European 1977. Acesta avea sa devina unul dintre cei mai valorosi masculi ai tuturor timpurilor, la varsta de doi ani el avand 67 cm la greaban, o circumferinta toracica de 99 cm si o greutate de 56 kg.

pg. 9

Totul despre rasa Rottweiler

Ives Eulenspiegel Desi avea gradul I de displazie, iar dintre cei 144 de pui rezultati din el doar 52 nu au mostenit aceasta boala genetica, el este considerat un valoros reproducator, fiind intemeietorul celor mai importante doua linii de sange ale rasei. Prima linie, si cea mai importanta, incepe de la masculul Dingo v. Schwaiger Wappen (WCh 1980 si EurCh 1982), un descendent direct al lui Ives Eulenspiegel. Acesta s-a remarcat printr-un caracter echilibrat si un temperament foarte bun, fiind, la randul sau, un bun reproducator. Cel mai bun urmas a fost fiul sau, Santo v. Schwaiger Wappen, Campion Mondial in 1986. Acesta avea talie medie, era robust, bine construit si bine angulat, cu o foarte buna structura a parului. Cel mai mare reproducator din istoria rasei este actualmente considerat fiul lui Santo, pe nume Benno von der Schwarzen Heide (Bundessieger 1987, WCh 1990).

Benno von der Schwarzen Heide


pg. 10

Totul despre rasa Rottweiler


Tot un mascul de talie medie, Benno era insa un exemplar foarte gros, cu un cap puternic, fang scurt si un stop foarte bine marcat. De evidentiat faptul ca intre anii 1991-1996, atat Campionatele Mondiale de Club, cat si cele FCI au fost dominate de catre descendentii lui Benno: Rick v. Burgthann, Face v.d. Teufelsbrcke, Ken v. Schwaiger Wappen, Falco v.d. Teufelsbrcke si Olga si Onda v.d. Teufelsbrcke. Al doilea descendent pe linie paterna din Ives Eulenspiegel a fost Amigo v. Kressbach, tatal lui WCh Hassan v. Knigsgarten.

Hassan v. Knigsgarten Acesta din urma era un exemplar de talie mare, cu un fang neobisnuit de scurt, datorita caruia prezenta o muscatura aproape in cleste. Cel mai celebru fiu al lui Hassan, Chris v. Obergrombacherschloss, Bundessieger 89, este tatal a numeroase exemplare de valoare, ca Matcho v. Burgthann si Gil v. Burghtann, si bunic al Campionului ADRK 1996, Furst v. Wolfert Turm.

Chris v. Obergrombacherschloss Una dintre principalele directii de actiune ale ADRK in calitatea sa de gardian al rasei a fost impiedicarea dezvoltarii unor linii de lucru, in opozitie cu liniile de show, asa cum s-a intamplat cu
pg. 11

Totul despre rasa Rottweiler


Ciobanestii Germani sau cu unele rase de vanatoare. De asemenea, directivele Clubului pun in garda crescatorii si arbitrii asupra riscului reprezentat de supraevaluarea exemplarelor hipertipice, adica avand o exagerata masivitate si capete prea grele. De fapt, pentru Rottweiler conformatia capului este deosebit de importanta: este tipic molossoid, dar fara ca babinele sa fie prea dezvoltate, este masiv si patratos, cu frunte usor convexa si stop clar. Botul trebuie sa fie corect proportionat, nici prea lung, nici prea scurt si suficient de puternic, fara a favoriza aparitia muscaturii in cleste si pigmentatia este un element esential in aprecierea unui exemplar. Rottweilerul cu coada Dupa cum se stie, taierea cozilor la Rottweiler a fost interzisa in unele tari europene. Tonul a fost dat de tarile scandinave, unde cuparea cozilor si a urechilor a fost interzisa cu multi ani in urma. Aceasta masura a fost adoptata si in Germania, avand insa repercusiuni asupra rasei. O data cu emiterea legii de catre Parlamentul German, ADRK a trebuit sa se conformeze si, incepand cu 1 iunie 1998, a interzis cuparea cozilor pentru exemplarele care vor sa obtina dreptul de reproductie pe teritoriul Germaniei. Ulterior (in 2002) s-a interzis chiar participarea in expozitiile germane a oricarui caine avand coada sau urechile taiate. Totodata, ADRK a trebuit sa-si modifice regulamentul competitional, introducand prevederea conform careia toti Rottweilerii nascuti dupa data de 1 iunie 98 vor fi admisi in expozitii canine numai daca au coada necupata. Imediat s-a trecut si la elaborarea unui nou Standard, care, insa, a intampinat dificultati, o data ajuns la FCI (forul suprem care valideaza modificarile Standardelor). intr-un final, in aprilie 2000, FCI a aprobat noul Standard al Rottweilerului cu coada, care a fost facut public si insusit de catre toate tarile membre. Actualmente, interdictia legala de efectuare a operatiilor estetice (introdusa si in tara noastra!?) face obiectul unor aprigi dezbateri si dispute in majoritatea tarilor europene. Crescatorii, Cluburile si Asociatiile chinologice nationale sunt justificat ingrijorate pentru evolutia raselor implicate. Unele dintre aceste rase risca sa sufere chiar o adevarata criza de identitate, fara a pune la socoteala modificarile morfologice pe care le va antrena prezenta unei cozi lasate la lungime naturala. Efectele acestei interdictii, coroborata cu legea impotriva raselor periculoase, nu au intarziat sa apara. Iata un exemplu: in Germania se nasteau anual cam 3.000-3.200 de pui de Rottweiler cu pedigree, in perioada premergatoare interdictiei de cupare a cozilor, dar incepand din 2000, nu au mai fost inregistrati anual mai mult de 1.500 pui. Dar cel mai dramatic pare a fi ceea ce s-a intamplat cu aceasta rasa in Spania: in 1998 s-au inregistrat 6.788 de pui de Rottweiler cu pedigree, in anul 2000 au fost 3.031, pentru ca in 2003 sa ajunga la numai 1.004!!! Cum se comporta cu copiii? Daca a primit o educatie adecvata si daca a beneficiat de o socilalizare corespunzatoare el va fi bun cu copiii, dar toleranta poate varia de la exemplar la exemplar. Cainele va trebui sa invete cat mai devreme posibil ce are voie si ce nu are voie sa faca, ca de altfel si copilul. Datorita dimensiunilor sale, un rottweiler nu va fi lasat niciodata singur cu un copil. O ciocnire minora poate cauza accidente destul de grave unui copil mic. De asemenea, unii rottweileri au o adevarata pasiune pentru obiectele in miscare, din aceasta cauza nu este bine sa fie lasati nesupravegheati impreuna cu copiii, care in mod natural le sta in fire sa alerge si sa se joace. In functie de marimea casei tale, varsta copilului, de timpul pe care cainele il va petrece impreuna cu copilul, vei putea lua decizia corecta. Rottweilerul este vicios? Corect educat si socializat, un rottweiler nu va deveni un caine vicios. Cresterea rapida a popularitatii acestei rase a atras multi "crescatori" iresponsabili care au fost interesati doar de profit si carora nu le-a pasat de prejudiciile pe care le-au adus rasei in procesul de inmultire.

pg. 12

Totul despre rasa Rottweiler


Cum se comporta cu alte animale? Problemele vor fi inexistente sau minore daca un rottweiler a crescut de cand era catel impreuna cu alte animale. Introducerea unui nou animal cand deja avem un rottweiler adult trebuie facuta cu grija. Agresivitatea indreptata catre alti caini depinde de socializare, de liniile de sange si de sexul cainelui (un rottweiler mascul este mai putin tolerant decat masculii multor rase sau decat femelele, dar si femelele pot fi intolerante cu alti caini). Rottweilerul este foarte inteligent si usor de dresat, prin urmare, cu perseverenta el poate fi invatat sa convietuiasca cu orice animal. Ce fel de dresaj necesita? Rottweilerul este recunoscut pentru abilitatile sale de a munci si se bucura de fiecare data cand i se da posibilitatea de a munci alaturi de stapanul sau, dar nu numai atunci. Este foarte necesar sa poti sa-ti controlezi rottweilerul si asta se poate realiza printr-un dresaj de obedienta (chiar crescatorul de la care ai achizitionat puiul iti poate recomanda un dresor). Rottweilerul poate fi controlat usor prin comenzi verbale, dar uneori sunt necesare si corectiile fizice (a nu se intelege ca trebuie batut). Subordonarea fizica este mai putin importanta pentru aceasta rasa, importanta este dominarea psihica (prin urmare si o femeie se poate impune in fata unui rottweiler). In dresajul rottweilerului importanta este rabdarea si metodele pozitive de lucru. Este un caine ascultator? Rottweilerul este un caine sensibil, inteligent si loial care in mod normal vrea sa-i faca pe plac stapanului. Uneori poate fi incapatanat si necesita mai multa atentie. Este imperios necesar ca disciplina sa fie consistenta si ferma fara insa a fi duri cu el. O intonatie mai aspra a vocii este suficienta de cele mai multe ori. Totusi, rottweilerul nu este indicat persoanelor timide sau foarte ocupate sau celor care nu sunt inclinate sa se implice in educatia si supravegherea lui. Necesita multe exercitii fizice? Rottweilerul este o rasa de lucru. In general nu este fericit cand sta toata ziua si nu face nimic. Se poate adapta si intr-un apartament, dar fara exercitii fizice suficiente poate dezvolta un comportament distructiv. Prin urmare cel putin doua plimbari zilnice (de minim 30 minute fiecare) sunt necesare. Exercitiile fizice ii mentin sanatatea si reduc riscul de apritie a obezitatii. Rotteilerul naparleste? Rottweilerul are par si subpar. In mod normal el naparleste de doua ori pe an: primavara si toamna. Daca este tinut in casa el pierde in permanenta o cantitate redusa de par. Rottweilerul este zgomotos? In mod normal un rottweiler nu latra fara motiv. Ce sex este recomandabil sa aiba? Opiniile sunt impartite in legatura cu acest subiect. Unii recomanda femelele in special daca esti la primul caine. Femelele sunt mai mici si mai usor de controlat, uneori mai putin dominante decat masculuii. Masculii sunt mai puternici, mai dominanti si pot fi uneori mai greu de controlat. De unde sa cumpar puiul? Exista multe locuri de unde poti sa-ti cumperi un rottweiler dar cel mai indicat e sa o faci de la un crescator responsabil. Puii pot fi cumparati din piata, dintr-un pet shop sau de la un samsar dar acei pui sunt de obicei luati prea devreme din cuib (si implicit de langa catea) lucru care poate determina viitoare probleme de socializare sau de sanatate. Inmultitorii si samsarii au ca scop principal profitul. Ei nu sunt interesati pe mainile cui ajunge puiul. Atentie la replica "noi avem puii de la un crescatori" pe care o auziti intr-un pet shop. Nici un crescator responsabil nu va vinde puii unui pet shop sau unui samsar, acest lucru fiind de fapt interzis si prin regulamentele Asociatiei Chinologice Romane. Ce este un crescator responsabil?
pg. 13

Totul despre rasa Rottweiler


Urmatoarele aspecte caracterizeaza un crescator responsabil: - cainii folositi de el la monte au examene de displazie de sold si de cot cu rezultate care le permit sa reproduca; - cainii folositi de el la monte nu au ectropion sau entropion; - cainii folositi de el la monte au obtinute titluri sau calificative in expozitiile de frumusete care le permit sa reproduca; de asemenea ei trebuie sa fi promovat BH (exemenul de disciplina); - un crescator responsabil are o viata competitionala activa; - un crescator responsabil nu este un vanzator "agresiv" care incearca cu orice pret sa-si vanda puii. Trebuie ca el sa-si aleaga clientii pentru a fi sigur ca puii ajung pe maini bune. De asemenea, el trebuie sa-si interogheze clientul pentru a se lamuri de ce acesta isi doreste un rottweiler, care este stilul lui de viata si al familiei, daca acesta este capabil sa-i ofere toate conditiile necesare (educatie, ingrijiri medicale, hrana de calitate, etc); - un crescator responsabil va incerca sa te determine sa nu cumperi puiul sub primul impuls si nici nu va tine neaparat sa cumperi unul din produsii lui. El iti va recomanda si cuiburile altor crescatori responsabili (daca in acel moment exista si alte cuiburi) si te va informa despre viitoarele monte de calitate care se planifica in viitorul apropiat; - un crescator responsabil va fi incantat sa-ti arate parintii puiului precum si conditiile in care acestia traiesc; - un crescator responsabil va vinde puii doar pe baza de contract scris si cu pedigree. Care este diferenta intre un pui "calitate pet" si unul "calitate show"? Un pui "calitate show" nu prezinta defecte grave sau eliminatorii (muscatura incorecta, dinti lipsa, par lung, ochi decolorati, probleme de temperament, etc). Trebuie insa retinut faptul ca un pui promitator se poate transforma intr-un adult mediocru. Un crescator responsabil te va ajuta in alegerea unui pui de show. Un pui "calitate pet" prezinta abateri mai mult sau mai putin grave fata de standard care insa nu ii vor afecta sanatatea si temperamentul. Acestia nu vor fi folositi la reproductie deoarece defectele lor se pot transmite urmasilor. Chiar daca prezinta unele defecte, ei pot fi foarte buni companioni si de multe ori aceste defecte scapa unui ochi neavizat. De ce sa nu cumperi un rottweiler? Te-ai hotarat sa-ti cumperi un rottweiler? Deja ai auzit ce rasa minunata este, dar trebuie sa stii, inainte de a fi prea tarziu ca ROTTWEILERUL NU ESTE RASA PERFECTA PENTRU ORICE PERSOANA. Ca rasa, rottweilerul poate avea caracteristici pe care unele persoane le gasesc ca fiind fermecatoare, dar unii oameni le pot gasi ca fiind neplacute iar altii de-a dreptul intolerabile. Exista rase diferite cu nevoi diferite. Inainte de a te decide asupra alegerii uneia informeaza-te despre istoricul, despre standardul si despre TEMPERAMENTUL ei. Achizitionarea unui caine trebuie facuta cu intentia de a ingriji acel caine pe toata durata vietii lui. Prin urmare: NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA ESTI ATRAS DE ACEASTA RASA IN PRIMUL RAND DATORITA REPUTATIEI SALE DE CAINE DE PAZA - chiar daca rottweilerul este o rasa impresionanta, adevarata protectie se obtine de-a lungul timpului prin dresaj. Chiar daca nu doresti sa-ti dresezi cainele pentru paza, un rottweiler necesita multe ore de dresaj de obedienta si socializare. Rottweilerul nu este o rasa galagioasa (latra foarte rar), prin urmare nu te astepta ca puiul tau sa te avertizeze de prezenta strainilor. Exista multe alte rase a caror capacitati de paza le depasesc pe cele ale rottweilerului.

NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA NU INTENTIONEZI SA-TI IMPARTI CASA SI VIATA CU


pg. 14

Totul despre rasa Rottweiler


CAINELE TAU - rottweilerul este fericit sa traiasca alaturi de tine si sa fie acolo unde esti tu. In mod normal el suporta conditiile de canisa sau sa stea singur acasa cateva ore, dar el are nevoie stingenta de contactul uman. Un rottweiler care nu a beneficiat de o socializare adecvata si de atentie poate deveni foarte usor sau fricos sau foarte agresiv. Daca nu doresti cu adevarat sa-ti imparti activitatile zilnice cu cainele tau sau daca serviciul sau alte obligatii te tin zilnic departe de cainele tau pentru multe ore orienteaza-te catre o rasa mai putin atasata de stapan sau chiar catre o pisica. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA NU INTENTIONEZI SA SA-TI EDUCI (DRESEZI) CAINELE - dresajul de obedienta precum si insusirea unor reguli de convietuire alaturi de stapanul sau NU sunt optionale pentru un rottweiler. Puiul de rottweiler este usor de dresat, iar daca un rottweiler a invatat ceva poti fi sigur ca nu va uita. Dar daca el va creste fara reguli impuse de tine isi va face propriile reguli care pot sa contravina dorintelor tale. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA NU AI O PERSONALITATE DE LIDER - cainii nu cred in egalitatea sociala. Ei traiesc intr-o ierarhie sociala in care doar unul este seful si face regulile. Indiferent de rasa, daca tu nu-ti asumi rolul de lider o va face cainele mai devreme sau mai tarziu cu consecinte neplacute asupra familiei si a stapanului. Rasele difera in functie de tendinta de dominare sociala, chiar si indivizii din cadrul aceleiasi rase pot sa difere considerabil. Rottweilerul este o rasa ce tinde sa aiba o personalitate dominanta. Nu inseamna insa ca tu, ca stapan, trebuie sa fii o fire violenta sau isterica pentru a putea domina cainele, din conta trebuie sa fii calm. Daca crezi ca ai dificultati in asumarea rolului de lider ia-ti un golden retriever. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA NU APRECIEZI AFECTIUNEA FIZICA A COMPANIONULUI TAU - un rottweiler devine foarte atasat si devotat familiei sale si isi va arata afectiune in diferite moduri. Unii rottweileri sunt rezervati dar cei mai multi isi manifesta afectiunea intr-un mod exuberant. Lor le place sa fie alaturi de tine, de obicei in aceiasi incapere. Ei sunt foarte sensibili din punct de vedere emotional la emotiile stapanului lor. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA TII PREA MULT LA CURATENIA CASEI TALE rottweilerul are un par scurt (si subpar) care naparleste de doua ori pe an. In cazul in care cainele este tinut in casa el pierde tot timpul anului o cantitate redusa de par. La aceasta se mai pot adauga diversele "accidente" care pot sa apara pana in momentul in care cainele invata sa-si faca nevoile afara. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA ITI DISPLAC EXERCITIILE FIZICE ZILNICE - rottweilerul are nevoie de exercitii fizice (plimbari, alergare, inot, etc) pentru mentinerea sanatatii inimii si plamanilor si pentru mentinerea tonusului muscular. Rottweilerul nu va face de unul singur exercitii fizice, daca nu este "acompaniat" de tine. Daca nu ii poti furniza aceste exercitii fizice (nu esti apt din punct de vedere temperamental sau fizic pentru asa ceva) orienteaza-te catre o alta rasa. NU CUMPARA UN ROTTWEILER CREZI CA ACESTA POATE FI LASAT LIBER (NESUPRAVEGHEAT) IN AFARA PROPRIETATII - indiferent ca locuiesti la tara sau intr-un oras nici un caine nu este in siguranta daca este lasat liber in afara proprietatii fara controlul si supravegherea ta directa. Pretul asa-zisei libertati se poate traduce prin accidente sau chiar moarte (lupte cu alti caini, poate fi lovit de masini sau poate ataca oameni). NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA NU-TI PERMITI SA CUMPERI HRANA SAU SA-I FURNIZEZI INGRIJIRILE MEDICALE DE CARE ARE NEVOIE - rottweilerul nu este o rasa ieftina de intretinut. Indiferent care e pretul de achizitie al puiului trebuie sa stii ca cele mai multe cheltuieli vor aparea abia dupa. Ca orice rasa mare, el are nevoie de cantitati suficiente de hrana, de calitate superioara. De asemenea, cainii mari ridica si nota de plata la veterinar (in caz de imbolnavire necesita medicamente in cantitati mai mari, anesteziile se fac cu o doza mai mare, etc.). Rottweilerul este predispus la cateva boli genetice, cum ar fi si displazia de sold, costurile unei astfel de operatii
pg. 15

Totul despre rasa Rottweiler


fiind destul de ridicate. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA VREI SA AI CEL MAI FEROCE CAINE - nu cumpara niciodata un caine care sa faca dresaj de paza si protectie daca nu esti absolut dedicat unui volum foarte mare de munca pe care un astfel de dresaj il reclama (acest tip de dresaj poate incepe doar dupa o subordonare totala a cainelui). De asemenea, ar fi indicat sa iei legatura cu un avocat pentru a sti la ce te expui daca rottweilerul tau ataca pe cineva, si poate chiar cu un agent de asigurari. Trebuie sa fii constient ca exista o diferenta intre dresajul pentru atacul sportiv si dresajul pentru a musca la comanda sau in cazul unui atac direct asupra ta. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA ITI DORESTI UN CAINE TOTAL NEAGRESIV - cand se confrunta cu o amenintare un rottweiler mai degraba va lupta decat va fugi. Astfel el va raspunde cu agresivitate in situatii in care alte rase ar face pasul inapoi. Rottweilerul poate manifesta agresivitate pentru apararea teritoriului sau sau pentru apararea familiei. Fara un dresaj adecvat si fara asumarea din partea ta a rolului de lider, cainele nu va putea judeca corect pe cine sa respinga si pe cine sa tolereze, astfel ca persoane nevinovate pot deveni victime. NU CUMPARA UN ROTTWEILER DACA NU ESTI DISPUS SA-L TII ATATA TIMP CAT EL VA TRAI - nici un caine nu merita sa fie abandonat pentru ca proprietarul nu mai vrea in noua casa un caine sau pentru ca puiul dragalas a crescut, sau pentru ca nu a devenit campionul pe care il doreai, etc. Speranta de viata pentru un rottweiler este de 10-12 ani. Daca ti se pare o perioada prea indelungata, nu iti lua un rottweiler si nu iti lua nici o alta rasa de caine. In concluzie, daca toate aceste "vesti rele" nu te-au facut sa te razgandesti in ceea ce priveste aceasta rasa, atunci POTI SA CUMPERI un rottweiler.

Notiuni de predresaj Reguli de baza Inainte de prezentarea notiunilor de predresaj, iata cele zece reguli ce stau la baza oricarui program de dresaj, asa cum le subliniaza Bruce Fogle in cartea sa The Dogs Mind: 1. Orice caine sanatos poate invata la orice varsta, pana ce batranetea ii deterioreaza capacitatile. 2. Cel mai bine, dresajul se face cu rabdare si recompense adecvate. Recompensa se atribuie in momentul efectuarii exercitiului sau la o secunda dupa aceea. 3. Recompensa intermitenta a unei actiuni intareste reflexul si il face mai greu de stins. 4. Valoarea recompensei trebuie sa fie proportionala cu precizia si intensitatea raspunsului din partea cainelui. 5. Procesul invatarii trebuie sa fie placut. Sedinta de lucru nu va depasi 10 minute. Se pot lucra 2-3 sedinte pe zi. Un caine obosit nu invata cu usurinta. Activitatea lui mentala este mult mai obositoare decat cea fizica. 6. Primele exercitii se efectueaza intr-o zona lipsita de stimuli puternici. De indata ce raspunsul este bun, se poate lucra intr-o zona cu stimuli, unde se repeta exercitiile deja lucrate. 7. Cainele trebuie sa invete comenzile AICI, SEZI, ASTEAPTA, CULCAT, ASTEAPTA, in aceasta ordine. In cazul in care un caine nu invata sau nu trece peste unul din exercitiile mentionate, nu trebuie
pg. 16

Totul despre rasa Rottweiler


pedepsit, ci trebuie revenit la nivelul anterior si reluat procesul invatarii. Intotdeauna sedinta trebuie finalizata cu un exercitiu pe care cainele il lucreaza corect, un bun prilej pentru a-l lauda. 8. Pentru obtinerea atentei, folositi numele cainelui. Comenzile, in general, trebuie sa fie scurte. 9. Cand cainele raspunde la comenzile unui membru al familiei, el trebuie sa treaca printr-un program ce contine aceleasi exercitii (deja cunoscute) si cu ceilalti membri; in acest fel invata ca, in ierarhia familiei, el nu are o pozitie autoritara. 10. Pedepsele nu dau intotdeauna rezultate. Ele trebuie sa fie folosite cu multa atentie si discernamant. Tonul vocii si o privire insistenta asupra cainelui pot da rezultate de exceptie. Eu as adauga listei oferite de Bruce Fogle inca doua reguli: 1. Consecventa. Intotdeauna, folositi aceeasi comanda pentru un exercitiu. Intotdeauna, cereti cainelui sa lucreze aceeasi comanda la fel de precis si in aceeasi maniera. Consecventa este secretul care va ajuta sa obtineti rezultate si in predresajul puilor. Pornind de la pastrarea programului de alimentare si respectarea orelor de masa, pana la mentinerea aceluiasi ritm pe fiecare sedinta de lucru, consecventa isi spune cuvantul. Aratati consecventa in comenzi, in corectie, dar si in lauda, si rezultatele nu vor intarzia sa apara. 2. Nu cereti puiului ceva ce nu poate sa faca. Puiul trebuie mai intai sa invete sa se joace si abia dupa aceea poate fi invatat sa execute comenzi. In majoritatea cazurilor, lauda si mangaierea sunt cele mai bune recompense. Puiul poate fi corectat daca in prezenta dumneavoastra face vreo nazbatie. In majoritatea cazurilor, acest lucru se face cu usurinta printr-o admonestare verbala, facuta pe un ton mai serios. Nu uitati! Sunteti la inceput si asa cum va formati puiul, asa o sa-l aveti si cand el va deveni un caine matur. Predresajul si dresajul nu inseamna numai obligatia puiului sau a cainelui adult de a raspunde la un numar de comenzi, ci reprezinta mai degraba un efort de echipa, avand in vedere faptul ca stapanul poate si trebuie sa contribuie foarte mult la reusita exercitiilor. Ar fi inuman si nerealist sa asteptam ca prietenul nostru patruped sa depuna tot efortul iar noi sa gustam doar roadele. Imaginea de exceptie pe care un caine dresat o da langa stapanul sau rezulta din imbinarea eforturilor amandurora. De aceea recomand atentie si rabdare in corelarea miscarilor dumneavoastra cu cele ale cainelui. Repet! Nu acceptati la pui un gen de comportament care v-ar deranja la un caine adult, de exemplu saritul pe dumneavoastra si pe musafiri, urcatul in brate, mancatul de pe masa, dormitul in pat etc. Aveti ocazia sa-i formati puiului un comportament civilizat. Nu o ratati! Lesa si zgarda. In general, puiul este achizitionat la varsta de 6-10 saptamani. Inca din primele zile este bine sa-i puneti o zgarda din piele sau din material textil. De acum incolo lasati tot timpul zgarda la gatul puiului. Asocierea cu lesa trebuie sa fie placuta. Vorbiti cu puiul asa cum ati vorbi cu un copil. Bineinteles ca el nu va intelege ce-i spuneti, dar atentia pe care i-o acordati ii va face placere si va ajuta la formarea unei legaturi stranse intre dumneavoastra si pui. Atasati lesa la zgarda numai atunci cand il scoateti la plimbare si cand lucrati exercitii de predresaj. Nu il legati cu lesa si nu il lasati sa o tarasca dupa el. In timpul deplasarii, aveti grija sa mentineti lesa slaba, astfel incat sa formeze o bucla langa zgarda. In cazul in care puiul trage in lesa stabilind directia de mers, faceti cativa pasi, apoi schimbati directia si incurajati-l sa va urmeze. Laudati puiul cand va urmeaza si nu dupa mult timp veti avea un pui ce-si urmeaza stapanul si nu unul care-l conduce. In felul acesta va stabiliti si autoritatea si pozitia de conducator. Comanda AICI
pg. 17

Totul despre rasa Rottweiler


Primul exercitiu, extrem de important, este chemarea. In formarea acestui reflex stapanul se foloseste de pornirea natu-rala a puiului de a se alatura grupei. Pasind inapoi, chemati puiul pe nume si laudati-l entuziast atunci cand vine. Subliniez: Comandati AICI si pronuntati numele cainelui in timp ce pasiti inapoi. Recompensa pentru venirea la stapan poate fi mancare, minge sau mangaiere. Important! Niciodata nu pedepsiti puiul cand intarzie sa vina la chemare si niciodata nu-l chemati ca sa-l pedepsiti. Venirea la stapan nu trebuie sa aiba niciodata urmari neplacute. Mai vad, prin parcuri, cate un stapan care, exasperat de faptul ca puiul nu vine imediat sau a pornit intr-o joaca nebuna impreuna cu alti caini, il striga, il cheama, iar cand intr-un tarziu puiul se intoarce, stapanul gaseste de cuviinta sa-l pedepseasca exact atunci cand ar trebui sa-l laude. Data viitoare, cu certitudine puiul nu o sa revina cu usurinta. Si este de inteles. De ce ar veni cu placere cand chemarea pentru el inseamna gata cu joaca, plecam acasa sau, mai rau, o urecheala zdravana. Ideal este sa chemati puiul destul de des la dumneavoastra, si de fiecare data cand vine, sa-l mangaiati si sa-l trimiteti inapoi la joaca. Repetati exercitiul ori de cate ori mergeti in parc, chemandu-l des, fara sa-l opriti sau sa-l luati acasa, si veti avea un pui care va reactiona cu bucurie la auzul comenzii AICI pentru ca asocierea formata va fi una placuta. Exercitiile de predresaj si dresaj trebuie sa se desfasoare, pentru inceput, intr-o zona linistita, lipsita de stimuli deosebiti, pentru ca in procesul invatarii sau formarii de reflexe avem nevoie de atentia neconditionata a cainelui. Un caine neatent, care nu se poate concentra, nu poate asimila consistenta si ritmicitatea exercitiului. Pentru pui in special, recomand ca notiunile de predresaj sa fie introduse treptat, in casa. Comanda SEZI Dupa chemarea la stapan, urmatorul exercitiu este comanda SEZI. Acest exercitiu este invatat cu multa usurinta de catre pui daca este stimulat corespunzator. tineti in mana dreapta o bucatica de mancare sau o minge dupa care puiul este innebunit si ridicati mana astfel incat stimulentul sa-i ajunga deasupra capului, iar el sa il urmareasca cu privirea. Dati comanda SEZI si plimbati mana catre spatele puiului. Acesta, urmarind stimulentul cu privirea, va veni in sezut. Imediat ce face asta, recompensati-l cu stimulentul, spunandu-i BRAVO si LIBER. Dupa 7-8 repetari, puiul va executa SEZI la comanda verbala. Recompensati puiul de fiecare data cu stimulentul folosit la acest exercitiu si prin mangaiere. Comanda SEZI trebuie, de asemenea, folosita inainte de a i se da mancarea. Cereti puiului sa execute SEZI inainte sa-i oferiti castronul cu mancare, iar daca nu executa, stimulati-l la fel, ridicand castronul putin deasupra capului si catre inapoi. Repetati comanda SEZI si, cand o executa, laudati-l cu BRAVO si lasati-l sa manance. Odata ce chemarea AICI si comanda SEZI sunt invatate (asta nu ar trebui sa va ia mai mult de 2-3 zile), puteti trece la comanda CULCAT. Comanda CULCAT Din pozitia asezat a puiului, cu stimulul in mana dreapta, coboriti cu viteza mana in fata labelor anterioare ale puiului, dandu-i comanda CULCAT. Lasati pumnul usor intredeschis, in asa fel incat el sa poata mirosi stimulul. In cazul in care nu se lasa pe labele din fata in pozitia CULCAT, ajutati-l tragandu-i labele spre inainte, astfel incat puiul sa alunece usor in CULCAT. De indata ce face asta, deschideti pumnul si recompensati-l cu stimulul, laudan-du-l si dandu-i comanda LIBER. Dupa 7-8 repetari, ar trebui sa aveti un raspuns bun la initierea comenzii. Chiar daca se lasa in CULCAT dupa cateva repetari, nu renuntati la semnul mainii drepte ce coboara catre sol, in fata labelor, deoarece reflexele se formeaza si se fixeaza cu mai multa usurinta cand sunt ajutate si de o semnalizare clara ce insoteste comanda verbala.

Comanda PE LOC Acest exercitiu se incepe din pozitia CULCAT. Cu stimulul inca in mana dreapta, aproape de nasul
pg. 18

Totul despre rasa Rottweiler


cainelui, in timp ce-i dati comanda PE LOC, ridicati si indepartati mana astfel incat puiul sa se ridice in picioare si, de indata ce face asta, recompensati-l. Unii dintre pui s-ar putea sa aiba nevoie de putin ajutor si incurajare. Intr-un mod delicat, ca sa nu-l speriati, bagati-i mana stanga sub burtica si ajutati-l sa se ridice, timp in care, repetand comanda, cu mana dreapta efectuati miscarea descrisa mai sus. Nu intarziati sa recompensati puiul de indata ce efectueaza exercitiul. Si mai ales, nu-l plictisiti si nu-l obositi cu prea multe repetari. Comanda PAS Mersul la pas este un exercitiu de aliniere in miscare a puiului la piciorul stang al stapanului, mai precis pieptul puiului la genunchiul stang al stapanului. Pe durata deplasarii cainele trebuie sa-si mentina atentia asupra dumneavoastra. Important! Pozitionarea corecta a puiului pe durata deplasarii in comanda PAS il instaleaza pe acesta in ceea ce eu numesc zona de siguranta. Acest lucru inseamna ca, atat timp cat puiul sau cainele adult se afla paralel cu dumneavoastra, cu pieptul aliniat la genunchiul dumneavoastra stang si pastreaza alinierea, static sau in miscare, el se afla in zona de siguranta. In zona de siguranta corectiile de orice natura sunt interzise. Exercitiul incepe avand puiul in SEZI in stanga dumneavoastra. Cu stimulentul la vedere, in mana stanga, intr-un moment in care puiul urmareste cu privirea stimulentul, rostiti numele puiului si comanda PAS, pasind inainte 1-2 pasi, incurajand puiul sa va urmeze, lau-dandu-l si pastrandu-i atentia asupra stimulentului pe durata deplasarii. Recompensati-l la fiecare pas si dupa 12 pasi dati-i LIBER, laudati entuziast puiul si jucati-va cu el. Repetati exercitiul adaugand cate 12 pasi pe masura ce puiul arata incredere si anticipeaza recompensa. Pentru primele zile un maximum de 4 pasi este suficient. Nu uitati! In dresaj si predresaj nu exista scurtaturi. Puiul trebuie sa treaca prin procesul de predresaj parcurgand fiecare faza de pregatire in parte. Adaugand 1-2 pasi la fiecare 2 zile, in 2 saptamani ar trebui ca puiul sa execute PAS pe distanta de 10-15 m, acordand stapanului o atentie de-a dreptul exemplara. Pentru mentinerea atentiei se cere ca stimulentul sa prezinte pentru pui un interes maxim. Sa-i fie acordat acestuia in bucati mici si numai cand lucreaza corect exercitiul respectiv. Pe durata pauzei intre exercitii puiul nu trebuie recompensat. Mana cu stimulentul trebuie pozitionata astfel incat puiul sa fie obligat sa priveasca in sus si spre dumneavoastra, ca sa-l poata vedea. Important! Nu-i oferiti stimulentul decat daca puiul este total interesat si chiar se ridica in mers incercand sa ajunga la mana dumneavoastra sau va loveste palma cu botul, incercand sa va convinga sa-l recompensati. Odata ajunsi in acest stadiu, sunteti gata sa introduceti exercitiile deja invatate (SEZI, CULCAT, PE LOC) in mersul la pas. In exercitiul pentru comanda PAS este de preferat sa plecati cu piciorul stang, iar oprirea pentru comenzile SEZI, CULCAT si PE LOC sa o faceti pe piciorul drept, cu stangul aliniindu-se la acesta. Nu folositi comanda PAS decat atunci cand sunteti pregatit sa obtineti reactia prompta a puiului si precizie in executie. Pentru simple plimbari, folositi alte indemnuri, cum ar fi: hai, hai sa mergem sau oricare altele, dar sub nici o forma nu folositi comanda PAS. Nu uitati ca PAS este comanda pentru un exercitiu de precizie care implica maximum de atentie din partea puiului si se executa strict in interiorul zonei de siguranta. Pentru implinirea educatiei, ideal este sa se lucreze cu puiul 2-3 sedinte pe zi, cu un maximum de 4-5 minute pe sedinta, pe o perioada de 1-2 luni. Comanda SEZI din miscare Porniti din SEZI cu comanda PAS. Dupa 3-4 pasi, timp in care ati recompensat puiul la fiecare pas (pentru mentinerea atentiei, interesului si alinierii la piciorul stang), opriti-va comandand SEZI. In acelasi timp, coborati mana stanga cu stimulentul langa botul puiului, dar nu-l recompensati decat atunci cand a executat SEZI. Mai mult ca sigur ca, la primele incercari, puiul va ramane pe loc nedumerit si veti fi nevoit sa plimbati mana cu stimulentul la vedere, usor catre spatele puiului, astfel incat acesta, urmarind stimulentul cu privirea, sa ajunga in SEZI. Mai sunt cazuri in care puiul va face pas inapoi, neintelegand exact ce vreti de la el. In astfel de situatii ajutati-l putin, apasandu-l
pg. 19

Totul despre rasa Rottweiler


usor pe crupa si ridicand de lesa in acelasi timp. Recompensati-l de indata ce executa miscarea. Repetati exercitiul pana ce puiul are un raspuns bun la oprirea miscarii dumneavoastra si pronuntarea comenzii SEZI. Important! Chiar si atunci cand puiul a devenit rapid si precis in executarea exercitiului, nu renuntati la semnalul clar pe care il ofera miscarea mainii cu stimulentul usor catre inapoi. La oprirea miscarii si initierea comenzii SEZI, unii pui vor iesi din pozitie si din zona de siguranta pentru a va vedea mai bine si pentru a pastra o privire mai clara asupra stimulentului. In acest caz, anticipati iesirea din pozitie si blocati deplasarea puiului cu mana stanga, limitandu-i miscarea in lateral, apasandu-l totodata cu blandete pe crupa si ajutandu-l astfel sa intre in SEZI. Imediat ce a executat comanda, dati LIBER puiului si jucati-va cu el. Finalizati intotdeauna sedinta de lucru cu un exercitiu pe care puiul il cunoaste si il executa bine. Astfel veti incheia intr-o nota pozitiva iar lauda, mangaierile si joaca vor fi justificate. Comanda PE LOC din miscare Exercitiul presupune oprirea puiului din miscare fara ca acesta sa treaca in SEZI sau CULCAT si fara sa miroasa solul. Pur si simplu sa ramana in patru labe, pe loc, cu atentia la stapan. Din mers la pas i se da puiului comanda PE LOC si se recompenseaza cu mana in dreptul botului, impiedicandu-l astfel sa-si modifice pozitia. De indata ce puiul a consumat stimulentul, i se da LIBER si este mangaiat si laudat. Dupa 3-4 repetari ale exercitiului PE LOC, se revine la mersul la pas si, dupa 2-3 pasi executati cu atentia catre stapan, puiului i se da LIBER si este laudat si mangaiat. Avand in vedere ca puii nu se pot concentra perioade lungi de timp, la predresaj este de preferat sa apreciati si sa puneti accent pe atentia, precizia si viteza de executie a exercitiilor, si mai putin pe durata lor in timp. Comanda CULCAT din miscare Pornind cu puiul din SEZI in comanda PAS, dupa 2-3 pasi executati corect, in aliniere si atentie, coborati mana cu stimulentul la vedere prin fata puiului, catre sol, comandand CULCAT. Daca static puiul a executat CULCAT la comanda si a fost recompensat la timp, ar trebui sa nu aiba probleme, adaptandu-se si la efectuarea exercitiului din miscare. In cazul in care puiul da semne ca nu intelege ce anume doriti de la el, este recomandat sa il apasati cu blandete pe greaban si mai apoi pe crupa. De indata ce ajunge in CULCAT, recompensati-l, lasandu-l sa manance stimulentul si dati-i LIBER, laudandu-l entuziast. Repetati exercitiul de 4-5 ori si veti avea un raspuns bun. Siguranta in executie va aparea in cel mult 2-3 zile.

Socializarea puiului
Socializarea Socializarea este reprezentata de intregul proces prin care puii de caine cunosc lumea din jurul lor si invata sa interactioneaze cu persoanele si animalele din jur. Intregul proces de socializare este foarte important, ca orice alt animal cainele este supus unuor stimul ( sunete, mirosuri, evenimente, actiuni etc.) noi si necunoscuti pana atunci, daca procesul nu se realizeaza in conditii de siguranta si incredere pentru el unul sau mai multi stimuli ii pot cauza frica si anxietate. Obisnuinta este procesul prin care cainele se va obisnui cu fiecare stimul in parte si va reactiona intr-un mod firesc si netraumatizant la acel stimul. Pentru a evita starile de frica si anxietate este obligatoriu ca orice caine sa fie supus mai multor stimuli incepand de la o varsta cat mai frageda, astfel se va obisnui cu ei si nu ii va mai percepe ca si stimuli amenintatori.
pg. 20

Totul despre rasa Rottweiler


Experientele pe care le traiesc in primele 2 4 luni de viata isi pun amprenta foarte puternic asupra comportamentului cainelui ca adult. Cainii care nu se socializeaza suficient in aceasta perioada pot dezvolta stari patologice de frica si anxietate, aceste stari sunt ireversibile in aceste cazuri. Genele rasei si ale parintilor joaca si ele un rol important in modul in care se dezvolta cainele, ele traseaza linii generale in ceea ce priveste comportamentul sau. Daca cainele se trage dintr-o rasa cunoscuta ca avand probleme de socializare sau din parinti care nu au fost crescuti in conditii propice este nevoie de o atentie mai pronuntata asupra educatiei si socializarii puiului pentru ca acesta sa nu dezvolte stari de frica, agresivitate sau panica fata de lumea inconjuratoare. Chiar daca puiul este vioi si sociabil asta nu inseamna ca acelasi comportament il va avea si cand va fi adult, pe parcursul maturizarii comportamentul sau se poate schimba. Un caine care este crescut fara a intra in contact cu alti oameni decat membri familiei in care creste, cu alte animale sau alte locrui decat spatiul casei, in momentul in care nu va mai fi langa persoanele cunoscute sau in locurile cunoscute de el foarte bine isi va schimba comportamentul putand deveni timid sau la fel de bine poate deveni agresiv. Socializarea cainelui inseamna in acelasi timp introducerea lui in locuri noi, alaturi de oameni si de animale necunoscute cat si starea prin care el devine constient de locul lui si de identitatea lui, aceste stari sunt specifice si animalelor nu numai oamenilor. Prima perioada de socializare incepe aproximativ la trei saptamani de la nastere si se termina in jurul varstei de trei luni. Pana in jurul varstei de trei luni puii au tendinta de a fi timizi si fricosi in preajma persoanelor si animalelor necunsocute, aceeasi stare apare si mai tarziu, in cursul vietii daca in aceasta perioada interactiunea sociala nu se dezvolta. O alta perioada importanta este cea cuprinsa intre 6 si 8 luni. De obicei dupa varsta de 3 4 luni puii sunt dati spre adoptie, dupa introducerea in noul camin interactiunea cu alti caini si alti oameni trebuie sa continue, in aceasta perioada cainele trebuie sa aiba sesiuni de joaca cat mai lungi cu alti caini. In aceasta perioada cainele incepe sa dezvolte preferinte in ceea ce priveste oamenii si animalele cu care interactioneaza precum si in ceea ce priveste locurile preferate din casa. Inaintea varstei de 12 luni cainii dezvolta comportamente anormale cand intalnesc stimuli cu care nu sunt obisnuiti. De exemplu daca intr-o casa unde se afla un pui de caine nu exista nici un copil, cainele s-ar putea sa se sperie cand va auzi un copil mic plangand; de aceea stapanii ar trebui sa observe care sunt stimulii lipsa din casa si sa incerce sa obisnuiasca pe cat posibil cainele si cu astfel de stimuli. O solutie usoara de a supune cainele la interactiunea cu noi stimuli fara ca acesta sa se sperie este metoda recompensei, de fiecare data cant interactioneaza cu un stimul nou, mai intai incercati sa-l linistiti apoi oferiti-i o recompensa, recompensa care poate fi oferita si de o alta persoana necunoscuta, astfel va prinde incredere in ea, daca de exemplu acea persoana a produs un stimul nou pentru pui ( zgomot de exemplu) si apoi i-a oferit o recompensa cainele va percepe persoana si celalalt stimul ca fiind netraumatizante. Se stie ca un pui care nu a fost vaccinat nu se scoate afara din casa, astfel stimulii externi sunt redusi, nu-l izolati insa in aceasta perioada, incercati sa ii produceti cat mai multe momente in care sa interactioneze cu stimuli necunoscuti.

Socializarea puiului se refera la expunerea acestuia la mediul inconjurator, la diverse experiente care, avand loc in perioada de dezvoltare a puiului pana la maturitate, marcheaza comportamentul acestuia si, de multe ori, chiar il modifica. In functie de cat de bine este realizata socializarea, puiul
pg. 21

Totul despre rasa Rottweiler


va putea sau nu sa aiba o viata fireasca, normala, adaptata la viata de grup. Prima perioada importanta de socializare este perioada de expunere la viata de cuib. Intre 4 si 7 saptamani, adica in perioada de socializare la grupa canina, puiul invata cum se comporta cainii. Invata sa primeasca mesaje si sa reactioneze la ele. Invata ce inseamna sa muste si sa fie muscat. Prin limbajul trupului, adoptand diferite pozitii, puiul reuseste sa-si gaseasca un loc in grupa, mai precis in ierarhia acesteia. Relatiile dintre pui sunt de natura subordonat-dominanta, fara ca aceasta ierarhie sa fie permanenta. Prin intermediul mesajelor amintite, ierarhia se poate schimba. Socializarea la grupa umana este optim sa inceapa intre varsta de 7 si 8 saptamani. Cum am mai spus, aceasta este varsta la care puiul poate fi achizitionat si separat de cuib. Odata dus in noua sa casa, puiul incepe sa treaca prin experiente noi ce il vor ajuta in adaptarea la noua familie. Socializarea la mediu Socializarea la mediu poate fi inceputa numai dupa imunizarea cainelui (seria de vaccinuri obligatorii). Prima iesire a cainelui este deosebit de importanta si trebuie pregatita cu atentie. Este important sa iesiti cu cainele in lesa si sa aveti la dumneavoastra o jucarie, poate o minge, si chiar un pic de mancare (hrana uscata sau cubulete din carne de vita fiarta). Puiul trebuie lasat sa exploreze avand insa grija ca experientele prin care trece sa fie de natura pozitiva. Pentru primele zile, plimbarile trebuie sa fie scurte, iar atentia puiului puternic motivata catre dumneavostra. Vor fi trecatori care, la vederea unui pui, vor vrea sa-l mangaie si poate chiar sa se joace cu el. Acest gen de contact este pozitiv, deoarece pregateste puiul pentru diversitatea persoanelor care vor aparea in viata lui. Nu uitati insa ca mangaierea prelungita si joaca formeaza adanci legaturi de prietenie si, uneori, chiar dependenta. Persoane straine de familie pot sa mangaie pentru scurt timp puiul, insa niciodata nu lasati pe altcineva sa se joace cu puiul mai mult decat o faceti dumneavoastra. Folosind stimulentele amintite mai inainte, expuneti progresiv puiul la diferite situatii noi: sunete, trafic, plimbari pe sol cu diferente de nivel, scari, interior de lift, pasaje de metrou etc. Lasati imaginatia sa lucreze pentru ca, cu cat va fi mai expus, puiul va invata mai usor. Cand vorbim de invatat, ne referim evident la formarea si mentinerea reflexelor, la programul de dresaj. Stresul, un factor important in dresaj Stresul este vital pentru o dezvoltare armonioasa si sanatoasa a cainelui. Un nivel usor de tolerat este sanatos, stimulativ si intareste sistemul imunitar al patrupedului. Abia atunci cand cainele este pus intr-o situatie fara iesire, nivelul stresului se indreapta catre negativ si starea de anxietate pune stapanire pe el. Continuarea expunerii la acest nivel de stres poate duce la imposibilitatea cainelui de a mai functiona. Adaptarea cainelui la situatii noi si parcurgerea unui program de socializare (expunerea puiului in contexte necunoscute, in mediul inconjurator), de predresaj si de dresaj implica expunerea acestuia la stres. De intelegerea pe care o aratati fata de caine si de limitele sale va depinde nivelul maxim de stres la care il puteti expune pe durata educarii. Stresul impune cainelui o anumita reactie, ca raspuns la o situatie creata fizic sau mental. Reactia cainelui este masura stresului la care este supus. Stresul mareste viteza de circulatie a sangelui, accelereaza bataile inimii si respiratia. Reactia la stres fiind programata genetic, cainele nu poate exercita nici un control asupra ei. Expunerea la stres pe perioade indelungate se manifesta des prin reactii nevrotice si prin imposibilitatea de a invata si de a se adapta in mod firesc unor situatii. In functie de nivelul de stres, influenta acestuia asupra cainelui poate fi pozitiva sau negativa.

Stresul pozitiv se manifesta prin hiperactivitate de genul : - cainele alearga pe langa dumneavoastra ca o caprita - latra vehement
pg. 22

Totul despre rasa Rottweiler


- merge, plin de bucurie, in fata dumneavoastra - anticipeaza unele comenzi - va prinde cu gura de maini, haine sau pantofi Stresul negativ se manifesta printr-o stare ce poate lua mai multe forme : - cainele ramane complet nemiscat, in patru labe, asezat sau culcat - se pozitioneaza des in spatele dumneavoastra - reactioneaza extrem de lent la comenzi - pare dezinteresat de ceea ce se intampla in jur - pare obosit si, des, vrea sa se culce - fuge de dumneavoastra - tine capul aplecat si coada intre picioare, lipita de burta - are mersul lasat sub inaltimea normala - saliveaza excesiv - corpul ii tremura vizibil - ii transpira labele atat de puternic incat lasa urme pe un teren uscat - are pupilele dilatate; capul ramane nemiscat in timp ce ochii, mariti, urmaresc ce se intampla in jur. Atentie! In cazuri extreme de stres negativ se poate ajunge la urinare si defecare (adesea in forma diareica) sau, si mai grav, la automutilare. Vedeti bine ce importanta are nivelul de stres in dresaj, ca si in viata de zi cu zi. Pe acest considerent, orice program de educatie trebuie inceput in conditii de stres pozitiv, mai precis cu stimularea cainelui folosind mancarea. Abia dupa ce cainele raspunde bine la comenzi, in conditiile sus amintite, se poate trece la fixarea reflexelor, ceea ce presupune aplicarea unui stres negativ. Atunci se va avea insa in vedere ca limitele stresului sa fie usor de tolerat, iar increderea cainelui sa fie intarita prin laude si pauze dese. Stresul negativ isi face aparitia in dresaj odata cu introducerea corectiei si concomitent cu scoaterea cainelui de pe recompensa cu mancare. Cum cainele nu mai raspunde la fel de bine atunci cand nu mai este recompensat cu mancare, stapanii se simt frustrati si au senzatia ca bat pasul pe loc. Aceasta stare de nervozitate este perceputa de caine care, de obicei, este cuprins de nesiguranta, ceea ce afecteaza si mai puternic programul de lucru. Pastrarea programului de lucru la 10-15 minute, cu pauze dese (eventual dupa fiecare exercitiu bine executat) face ca nivelul de stres negativ sa ramana in limite usor de tolerat. Nu uitati ca prima impresie marcheaza cainele si, de aceea, introducerea unor noi exercitii si trecerea la alte etape de dresaj trebuie sa se faca in mod progresiv, dand cainelui timp sa asimileze schimbarea. Observati si analizati modul in care cainele dumneavoastra raspunde la stres si care sunt limitele lui. Pentru situatiile in care cainele se streseaza pozitiv in extrema, adica atunci cand sare pe dumneavoastra, pe musafiri sau isi manifesta in mod necontrolat bucuria, folositi comenzile stiute (SEZI, CULCAT, ASTEAPTa) sau incepeti un program de dresaj cu ajutorul caruia sa invatati cainele aceste comenzi. Cum contactul fizic (mangaieri prelungite) sau lauda exuberanta provoaca, de regula, aceste incarcari de stres pozitiv, evitati atingerea cainelui, iar pentru comanda folositi un ton calm si usor distant. Fiecare comportament generat de stres, fie pozitiv, fie negativ, necesita o perioada de timp pentru manifestare. De aceea, este o chestiune de experienta sa aflati cata vreme ii trebuie cainelui dumneavoastra pentru a se calma si care este limita de stres la care puteti lucra cu el. Atunci cand cainele este sever marcat de starea de stres, el nu mai poate nici invata, nici deprinde reflexe pozitive, nici macar executa comenzi deja stiute. Depinde de dumneavoastra sa pastrati cainele in limite de stres suportabile. In cazul in care constatati manifestari de stres negativ, solutia este sa opriti dresajul pentru o perioada de timp si sa-i oferiti cainelui o plimbare relaxanta, ajutandu-l astfel sa-si stabilizeze viteza de circulatie a sangelui si respiratia normala. Un masaj usor in zona greabanului il va relaxa, iar folosirea unui stimulent (mancare, minge) il va ajuta sa treaca peste momentul dificil. In nici un caz nu aplicati corectie unui caine stresat negativ! Acest gest ar putea avea ca efect
pg. 23

Totul despre rasa Rottweiler


sporirea stresului, cu rezultatele descrise anterior. Important! Nu uitati ca un caine nu are control asupra comportamentului sau atunci cand este marcat de stres. Este datoria dumneavoastra sa pastrati relatia cu cainele in limite de stres usor de tolerat, in timpul lucrului si in viata de fiecare zi. Cu rabdare si suficient de multe repetari ale exercitiilor de predresaj si dresaj, cainele va invata sa faca fata cerintelor si comenzilor dumneavoastra, precum si situatiilor dificile in general.

Obinuirea cu botnia Mult lume consider c botnia este inutil, chiar duntoare cinelui sau c acesta s-ar chinui dac-l foreaz s-o poarte. Uneori e adevrat. n timpul verii, cinele poate avea dificulti s respire cu botniele care strng botul. Muli cini nu suport botnia, dar asta se ntmpl doar pentru c lea fost prezentat incorect. Dei foarte puini cini accept botnia cu plcere, cei mai muli pot fi obinuii s o ignore. Cu ct ncepei s lucrai mai repede cu celul, cu att va fi mai uor. nvarea cinelui s poarte botnia nu este deloc uoar, cinele poate face foarte repede asocieri neplcute cu ea, iar atunci va fi greu s-l mai obinuim. Din acest motiv, programul de obinuire cu purtarea botniei e unul lung, ca s dea timp cinelui s exploreze situaia i, cel mai important, s vad c nu are motiv de ngrijorare. Pentru cinii care au fric de botni, programul trebuie urmat strict i nu trebuie s trecei la pasul urmtor dect cnd cel actual e acceptat de cine cu calm. De ce e util Botnia este folositoare atunci cnd: Mergei n mijloacele de transport (acolo unde este permis, vezi Cinele RATBist din Ce nseamn un cine n viaa mea). Avei cine periculos, conform OUG 55/2001. Avei un cine agresiv n timpul plimbrilor, n parc sau cnd avei invitai. Lucrai cu un infractor marcat sau efectuai dresaj de paz cu cinele. Lucrai cu un cine care v-a mucat. Cinele e rnit, acesta poate muca involuntar cnd e tratat, indiferent de ct de docil ar fi altfel. Cinele nu suport s fie tuns sau s i se taie unghiile (e de preferat ns s se rezolve aceste probleme). Cinele are rni sau suturi, cu botnia nu i le va redeschide. Cinele mnnc de pe jos; cu un tip potrivit de botni, nu va mai putea mnca. Cinele roade i distruge casa; cu o botni, nu o va mai face sau i va fi mai greu. Aducei un cine nou n familie; i putei pune botni. Vrei s nu v mai abordeze strinii pe afar; cinele cu botni inspir team. La modul cum se schimb ordonanele i Hotrrile de consilii locale, se poate s fii nevoii s-l inei mereu cu botni n spaiul public, indiferent de ras. n unele cazuri, botnia trebuie pus chiar dac animalul nu a nvat s-o poarte, de exemplu medicul veterinar v-ar putea spune c nu vrea s rite s fac ceva cu cinele dect dac acesta are botni. Evident, este mult mai bine s fi fost deja obinuit cu ea, dect s supunei cinele unui stres suplimentar.

Cum nu trebuie folosit Botnia nu rezolv agresivitatea, ci doar o mascheaz. Dac avei cini care se bat, e nevoie de un program de reabilitare, nu de botnie. Ca i cuca, botnia nu trebuie n niciun caz s fie folosit ca pedeaps. Dac o facei, vei crea mai multe probleme dect rezolvai.
pg. 24

Totul despre rasa Rottweiler


Nicio botni nu trebuie s afecteze respiraia cinelui. Consultai i medicul veterinar n aceast privin. Dac folosii o botni care mpiedic animalul s deschid gura (ca cele textile), nu i-o lsai mai mult de cteva minute i nu lsai cinele cu ea nesupravegheat. Exist mereu posibilitatea s i se fac ru cinelui; dac se ntmpl asta, scoatei botnia imediat pentru a-i permite s respire sau s vomite, dac e cazul. Nicio botni nu e 100% sigur sau indestructibil, nu v bazai c un cine cu botni nu se poate elibera sau c nu poate muca niciodat. Pe lng botniele textile care permit cinelui s deschid gura i s mute, putei introduce din greeal un deget n celelalte, n spaiile libere, iar cinele v poate muca, chiar involuntar. Nu lsai botnia cinelui care merge n cala avionului. Unii dresori recomand s corectai verbal i/sau fizic cinele cnd ncearc s scoat botnia. Eu nu lucrez aa. Ce tipuri de botnie exist Nu orice botni se potrivete oricrui tip de cine n orice situaie. Lsnd la o parte materialele din care sunt fcute, exist tipuri de botnie gndite special pentru rase cu conformaii aparte, ca de exemplu bulldogii, cinii de tip pitbull sau de tipul ciobnesc german. Botniele din piele de tip co sunt cele mai bune (i scumpe), dar asigurai-v c au destule guri pentru circulaia aerului, nu sunt toate la fel i c pielea e destul de tare ct s nu permit mucturi. De asemenea, cele mai multe botnie au doar 2 bretele, care se leag n spatele urechilor, unele ns (n special cele de metal i cele din piele) mai au nc o bretea care trece printre ochi, pe cap i care poate fi prins de zgard, pentru mai mult siguran. Botnia de urgen Botnia de urgen poate fi confecionat din orice, inclusiv dintr-o les. Iat cum: facei un nod n jurul botului cinelui, cu capetele libere n sus (deci nodul va fi pe partea de sus a botului, nu pe mandibul). Aducei apoi capetele n jos i ncruciai-le sub botul cinelui, apoi legai-le n spatele urechilor. Alte variante includ un nod suplimentar sub bot sau nconjurarea acestuia de mai multe ori (legatul n spatele urechilor se face cu capetele venind dinspre jos ns, nu de sus). Avantaje: o putei face repede, cnd nu avei o alta. Dezavantaje: evident, nu e la fel de sigur ca celelalte, respiraia cinelui se face greu. Recomandat pentru: situaii de urgen, veterinar, cosmetic. Nerecomandat pentru: plimbri i dresaj. Botnia textil (nylon) Avantaje: probabil cea mai folosit, e uoar, cinele poate mnca cu ea. Dezavantaje: respiraia e dificil, cinele poate deschide gura puin i poate s mute sau s ia de pe jos. Recomandat pentru: situaii de urgen, veterinar, cosmetic. Nerecomandat pentru: plimbri i dresaj (mncat de pe jos, agresivitate, paz, distrugeri n cas, etc.).

Botnia din plastic Avantaje: ofer aerisire bun, cinele poate s bea ap cu ea, e uoar i ieftin. Dezavantaje: nu e foarte rezistent. Recomandat pentru: situaii de urgen, veterinar, cosmetic, plimbri, mncat de pe jos, distrugeri n cas. Nerecomandat pentru: dresaj, agresivitate, paz.
pg. 25

Totul despre rasa Rottweiler

Botnia din piele (de tip co) Avantaje: e cea mai sigur, circulaie bun a aerului, e destul de uoar, nu poate muca (n general) sau mnca, folosit de cinii de munc. Dezavantaje: e scump. Recomandat pentru: orice situaie, cea mai bun pentru paz. Botnia de metal Avantaje: e rezistent, circulaie a aerului mai bun dect la orice alt botni (cinele deschide gura mult), nu poate muca sau mnca, poate s bea ap. Dezavantaje: e grea, cinele poate lovi destul de tare cu ea. Recomandat pentru: orice, mai puin paz. Nerecomandat pentru: paz.

Ce mrime Cel mai bine, mergei mpreun cu celul i probai mai multe botnie. Altfel, msurai de la nasul cinelui la ochi pentru lungime i msurai grosimea botului, la 2-3 cm sub ochi, valoare la care adugai 2 cm. Cum am amintit deja, unele rase au botnie special fcute pentru fizionomia lor. Nu ncercai s punei o botni de ciobnesc german unui cine cu botul scurt (sau invers). Cel mai simplu este s mergei i s probai mai multe botnie. Program 1. Prezentai botnia cinelui de la distan i ncurajai-l s vin s-o miroas, recompensndu-l cnd o face. Cinele care a prins team de botni trebuie lucrat mai mult la pasul acesta; trecei mai departe doar cnd arat c tolereaz prezena botniei fr probleme i cnd poate sta lng ea fr s par preocupat. 2. Atragei atenia cinelui cu ceva mncare i punei-o n botni, asigurndu-v c v vede. ncurajai-l s bage botul nuntru dup mncare, dar nu micai botnia spre el i nu-l forai, nu punei mna pe el. Dac botnia nu e nchis la capt, punei o crp sau inei mncarea acolo cu degetele, din afar. Repetai de minim 3-4 ori pe zi timp de cteva zile. 3. Procedai ca la pasul 3, dar nu punei mncare n botni; artai-i-o, el i va bga botul, apoi dai-i mncarea din mn, dup ce scoate botul. Cteva repetiii pe zi timp de cteva zile vor fi suficiente. 4. ncepei s inei de curelele botniei (fr s le prindei) cnd are botul nuntru, dar nu-l forai i nu-l inei mai mult de 1-2 secunde. Dup cteva repetiii, putei ncepe s mrii ncet timpul ct l inei acolo la 3-4 secunde, apoi chiar mai mult. 5. Asigurai-v c ai legat bine botnia, c nu poate s o scoat, preferabil legai-o i de zgard. 6. La un moment dat, orice cine va ncepe s se zbat, ncercnd s scoat botnia. Lsai -l s se zbat, nu-l bgai n seam, nu-l certai i nu-l oprii ! E important s vad singur c nu o poate scoate (de aici i importana punctului 5). 7. Botnia o scoatei doar cnd st calm, niciodat dac se zbate, trage, etc., pentru c va nva c, dac se zbate, botnia iese. Dac ncepei s o scoatei iar el se zbate, oprii-v, ignorai-l (punctul 6) i ateptai s se calmeze, dar nu doar de form, trebuie s fie calm.
pg. 26

Totul despre rasa Rottweiler


8. De acum ar fi bine s lucrai doar afar, cnd nu e cald. Acum putei s legai curelele, dar eliberai-l dup 1-2 secunde i recompensai-l, urmnd strict paii 5, 6 i 7. Dup cteva repetiii, lsai-l mai mult timp cu botnia legat. ntr-o sptmn, putei progresa pn la a-l lsa cteva minute cu ea, atenie ns la punctele 5, 6 i 7. 9. Legai-i botnia zilnic cte 5 minute, apoi 10, 15, din nou 5, etc., timp de nc o sptmn. Dup ce ajungei la 15-20 de minute, iar cinele nu mai are nicio reacie, putei reduce timpul la 1-2 di pe sptmn, apoi o dat la 2 sptmni timp de o lun i, n fine, o dat pe lun. Pentru a nu uita, e bine s-i punei botnia mcar o dat pe lun i s-l lsai cteva minute cu ea, att prin cas ct i afar. 10. Programul acesta poate dura mai mult de dou luni, dar poate dura i doar cteva zile sau chiar ore, depinde de cine i de modul cum lucrai cu el. Esenialul este s nelegei c, dac v grbii i-l forai, cinele va ncepe s refuze botnia i va trebui s-o luai de la nceput, iar acum va dura mai mult dect ar fi durat n mod normal. Mai bine mergei mai lent, dar sigur.

Cinele i copilul Importana interaciunii celor doi Este tiut faptul c oamenii care au contact cu cinii n tineree au mai rar fric de cini. Mai mult, chiar, se pare c cei care au avut cine n copilrie i sunt mucai, trec mai uor peste eveniment. Dresajul cinelui de ctre copil aduce cteva beneficii:

Copilul nva s-i controleze propriul comportament; nva s fie disciplinat i s-i controleze impulsurile i frustrarea (cinele nu ascult mereu); nva s atepte ca s primeasc ceea ce vrea (cinele nu va nelege de la nceput ce i se cere); Recunoate i se ocup de nevoile altuia nainte de ale sale; Devine mai tolerant cu problemele animalului i i poate trece cu vederea mai uor propriile neajunsuri.

Departe de a fi o cauz de alarmare, prezena cinelui pare s ajute sistemul imunitar al copilului. Riscuri Printre riscurile medicale asociate cu prezena cinelui lng copil se numr paraziii intestinali, rabia (turbarea), puricii i cpuele. Toate aceste probleme se pot (i trebuie) rezolva relativ uor prin deparazitare intern i extern regulat i prin vaccinare, lucruri pe care se presupune c le-ai face oricum, chiar dac nu ai avea i un copil. Un alt risc medical ceva mai dificil de remediat l constituie alergiile. Voi vorbi n cele ce urmeaz despre riscurile ca un cine s atace copilul i cum s le prevenim. Dei cei mai muli cini se ataeaz puternic de copii, le permit multe, sunt prietenoi i grijulii cu acetia, exist cazuri n care cinii se poart nepotrivit cu copiii i chiar i rnesc sau muc, voit sa u nu, pentru c devin neastmprai. Este absolut necesar o pregtire a cinelui (i a copilului) nainte de a le face cunotin pentru prima oar. Avem dou situaii de discutat: cea n care avei un cine, iar copilul va veni curnd i cea n care avei deja copii i vrei s luai un cine; prima are mai multe lucruri de atins, iar multe dintre acestea se aplic i celei de-a doua, prin urmare, chiar dac v ncadrai aici, v rog s citii i prima parte. I. Avem cinele, va veni i un copil

pg. 27

Totul despre rasa Rottweiler


Voi discuta aici regulile pe care cinele trebuie s le respecte, cum trebuie pregtit cinele pentru venirea copilului, prima lor ntlnire, ce trebuie fcut cnd copilul crete i cum trebuie acesta s se poarte. I.1. nainte de a veni copilul Orice ai vrea s fac (respectiv s nu fac) animalul n preajma copilului, trebuie s-l nvai nainte de venirea acestuia acas. Nu doar c va fi greu s lucrai abia atunci cu celul, n timp ce avei i copilul de ngrijit, dar simpla prezen a copilului va fi un mare factor de distragere a ateniei pentru cine. Lucrai cu el nainte, obinuii-l cu noile reguli din timp. I.1.1. Regulile pentru cine Este necesar ca puiul s aib anumite noiuni asociate cu dresajul, pentru a diminua riscul ca ceva neprevzut s se ntmple. 1. Oricnd e n preajma copilului sau a ceva asociat cu acesta (vezi mai jos, I.1.4. Alte pregtiri), cinele trebuie s rmn calm; un anumit grad de curiozitate i fericire e de ateptat i natural, dar nu are niciodat voie s sar, s trag de haine sau s se poarte prea energic pe lng copil. Regulile care urmeaz nu fac altceva dect s pregteasc animalul n acest scop, pentru venirea copilului acas. Dac i permitei s le ncalce o singur dat, poate ncerca oricnd din nou i cu mult mai mult ncredere, nu se va mai potoli cu doar un nu. 2. Dresajul de companie este necesar, cinele trebuie s tie comenzile uzuale i s le asculte. Exerciiile trebuie lucrate zilnic, att nainte de venirea copilului, ct i dup, pentru a n u le uita. 3. Cinele trebuie s fie obinuit cu limitrile, s stea cuminte cnd e dus n alt camer, cnd e legat sau cnd e pus n cuc. 4. Trebuie s tie s mearg n les fr s trag, inclusiv n cas; chiar dac acum l scoatei liber, cu copilul va fi necesar s tie s mearg n les. 5. Intr i iese ultimul pe u (n main intr dup copil, doar cnd i dai voie), altfel e posibil s v loveasc, ncercnd s ias/intre. 6. Nu are voie s sar pe oameni, pentru c poate sri i pe cel care ine copilul. 7. Nu are voie s sar pe mobil sau s alerge prin cas. 8. Nu are voie s rmn singur cu copilul (vezi i I.1.3. Pregtirea casei i a camerei). 9. Obinuii-l cu senzaia de a fi tras de coad, labe, urechi, etc., fr s v jucai cu el (ca s rmn calm), ca i cum l-ai mngia. 10. Nu l neglijai ! Vei impune acum cinelui noi reguli (vezi i I.1.3. Pregtirea casei i a camerei, pentru asta), are nevoie de alte moduri n care s-i foloseasc energia; de exemplu, i vei cere s fie calm n preajma copilului; va avea nevoie s ias afar i s alerge, nu-l putei ine n cas i s v ateptai c se va purta frumos. Chiar dac vei fi mai ocupai acum, e esenial ca timpul pe care i -l alocai s nu se modifice prea mult, nu neglijai s-l scoatei afar s se plimbe i s alerge, pentru c excesul de energie l poate face s fac prostii prin cas, iar frustrarea va mri lipsa de comunicare cu voi.

I.1.2. Socializarea Copiii sunt diferii n multe moduri de aduli: au micri total diferite, echilibrul lor e precar (lucru sesizat instinctiv de toi cinii, motiv pentru care unii vor s-i doboare, n joac), sunt la nivelul ochilor cinelui, ceea ce poate face pe acesta s cread c regulile de joac nu se aplic n cazul lor, scot sunete diferite, unele pot atrage ceii la joac, miros diferit. n afar de a fi sociabil cu oamenii i cu ali cini, celul trebuie s tie cum s se poarte cu copii, iar
pg. 28

Totul despre rasa Rottweiler


asta se face prin asocieri pozitive cu prezena acestora. Pentru asta, celul ar trebui s interacioneze plcut cu ct mai muli copii de diverse vrste, s fie mngiat i s primeasc mncare de la acetia ntr-un mod calm i controlat. Pe de alt parte, nu permitei mai multor copii s se apropie buluc de cel i s-l ntoarc pe toate prile, ntruct acesta se poate speria de ei. Similar, nu permitei copiilor s bruscheze celul n niciun fel, pentru c poate rspunde agresiv (chiar dac nu le rspunde lor, o poate face copilului dv). Concret: copiii l pot mngia, i pot da s mnnce, dar nu e indicat s se joace cu o jucrie cu el sau s fac participe la alte activiti energice (dect, poate, dup ce cinele arat c tie cum s se poarte pe lng ei), pentru c vrem ca el s fie calm n preajma lor, nu dornic de aciune. Dac avei prieteni care au copii, mai ales copii care au cini i/sau tiu cum s se poarte cu ei, ncercai s socializai cu acetia n liniile scrise mai sus. I.1.3. Pregtirea casei i a camerei ncercai s obinuii cinele s nu fure obiecte, haine, etc., pe care le gsete prin cas, pentru c venirea copilului probabil va genera ceva dezordine. n plus, nvai-l s lase la comand. Dac e posibil, amenajai camera copilului cu mcar o lun nainte de venirea acestuia, pentru a avea timp s obinuii celul. Dac inei copilul n dormitor cu dv, regulile se vor aplica i aici, obinuii cinele din timp cu asta (de exemplu, muli cini fac acrobaii prin dormitor, acest lucru trebuie s nceteze dac e i un copil acolo). Fr un adult, cinele nu are voie s intre n camera copilului, chiar dac acesta nu a venit nc. Dac l lsai acum s intre singur, nu va nelege de ce brusc nu mai e lsat s fac asta dup ce vine copilul sau mai ru, va nelege c acesta e cauza. Pentru a fi eficient regula, blocai accesul n camer, eventual montai o u cu plas (i zvor pentru cinii inventivi), ca s nu poat intra celul, dar s putei auzi i vedea copilul fr probleme. Dac vrei, putei nva cinele c poate sta n camera copilului doar dac e n culcat; pentru asta ns, ncepei s lucrai la comand nainte se vin copilul acas. Obinuii cinele cu scutece, biberoane, mncare i jucrii n camer, dar inei-le undeva la nlime cnd nu suntei ateni la ele, pentru a nu-l tenta. I.1.4. Alte pregtiri nainte de a aduce copilul acas, chiar nainte de a se nate acesta, e bine s obinuii celul cu ct mai multe situaii similare cu cele pe care le va vedea cnd familia se va mri. Practic, orice avei de gnd s facei cu copilul sau pe lng acesta trebuie exersat nti fr copil, cu cinele de fa. n toate aceste situaii, cinele trebuie s rmn calm, s nu apuce de obiecte i s nu sar dup nimic. Nu v ateptai ns s o fac singur, are nevoie de ajutor s neleag regulile, nu ipai la el, ci nvai-l. Cteva exemple:

Dac vei schimba ceva din programul normal al cinelui dup venirea copilului, obinuii-l de pe acum cu acele schimbri, de exemplu nu va avea voie n camera copilului; Expunei cinele sunetelor fcute de copii, eventual de pe o nregistrare, n fiecare camer a casei; Umblai cu mncare, biberoane, prosoape i scutece aa cum o vei face cnd va veni copilul; verificai c nu va sri pe mas sau pe scaunul copilului; Umblai cu o ppu prin cas, vorbii-i, exact cum vei face cu copilul; Verificai c v las s trecei primii pe u cu ppua n brae, att mama ct i tatl; Schimbai scutecele ppuii, dai-o cu pudr i punei-o jos n locurile unde vei face asta cu copilul (inclusiv n ptu), etc.; Obinuii cinele cu cruciorul, nti n cas, apoi mergei la plimbare, punnd nuntru o ppu; Stabilii din timp cine va sta cu celul ct timp voi suntei la spital (sau dac tatl se va ntoarce seara acas s se ocupe de acesta); pentru orice eventualitate, vorbii cu un prieten s fie pregtit s aib grij de cel i chiar s-l ia acas la el;
pg. 29

Totul despre rasa Rottweiler


Toate aceste activiti trebuie fcute att de tat, ct i de mam, pentru a garanta c va reaciona la fel cu amndoi; Dup ce se nate copilul, aducei pturi i prosoape de la spital cu mirosul acestuia, ca s se obinuiasc animalul cu mirosul.

I.1.5. Prima ntlnire Evident, prima ntlnire dintre cei doi este extrem de important, iar cheia succesului aici este o pregtire temeinic nainte de venirea copilului acas, att obinuirea cinelui cu schimbrile ce se vor produce, ct i dresajul i educarea corect, discutate mai sus. ncercai s sosii acas n jurul orei de mas a cinelui (vezi punctul 6). 1. Primul lucru pe care trebuie s-l facei chiar nainte de a veni acas, e s obosii bine de tot celul (vorbesc de tat acum sau de un membru al familiei care nu a fost la spital). Cu ct e mai obosit, cu att vor crete ansele ca prima ntlnire s fie una reuit, n care cinele rmne calm. 2. Cnd venii acas cu copilul, mama este cea care intr prima fr copil, ns, pentru a da cinelui ocazia s se bucure de reuniune i s nu fie prea energic cu copilul de fa. Dac tatl copilului a rmas afar cu acesta, trebuie s intre i el i s salute cinele, din acelai motiv. 3. Aducei nuntru hainele, prosoapele i ptura copilului i oferii-le cinelui s le miroas, mpreun cu recompense, ct timp e calm. 4. Prima oar cnd va vedea copilul e de preferat s fie afar, la plimbare, cu cinele n les; aici, cinele va fi preocupat cu altceva i mulumit de ceea ce face, nu va fi prea insistent s vad ce avei n brae sau n crucior. i putei oferi recompense ct timp rmne calm, poate chiar s miroas copilul, dar inut n les. Foarte important aici e punctul 9. 5. ntori acas, mama e prima care intr pe u, iar cinele e inut n les de tat (preferabil inut doar preventiv, cinele ar trebui s tie s nu dea iama pe u, ci s atepte oamenii nti), regul ce va rmne valabil mereu. 6. Aici putei repeta figura, lsai cinele s miroas copilul, eventual mna acestuia, susinut de mna mamei (celul e nc n les, pentru siguran) i oferii-i recompense mari dac e calm, evitai ns s-l facei prea ncntat, nu folosii un ton prea jucu, vrei s rmn calm. 7. Mama poate acum s hrneasc copilul, n timp ce cinele mnnc i el. 8. Lesa i zgarda ar trebui lsate la gtul cinelui cteva zile. 9. Nu ncercai s facei prea multe deodat, s vedei dac va reaciona corect, mai bine oprii-v ct timp cinele nc nu a fcut nimic greit. Dac greete, vei fi obligai s-l corectai, iar acest lucru trebuie redus ct mai mult de fa cu copilul, ca s nu neleag c prezena acestuia i aduce disconfort. I.1.6. Probleme Problem: cinele e prea insistent Cinele nu are voie s fie insistent n ncercrile de a ajunge la copil, nu trebuie s sar. Dac totui o face: 1. Legai-l n les n cas (sau l ine tatl n les). 2. Mama i copilul stau la o distan de el pe podea i se apropie cnd acesta e calm, concomitent cu primirea unei recompense (mncare) din partea tatlui. 3. Avansai doar cnd arat c e calm, nu latr i nu se zbate. 4. ncet-ncet, cinele se va calma, mai ales dac vede c nu se ntmpl nimic altceva, avei rbdare, nu-l grbii. 5. ncercai s fii calmi, nu artai prea mult energie, nu chemai cinele i nu-l ntrtai cu jucrii, lsai-l s se calmeze. 6. ntr-un final, v vei apropia suficient ct s poat mirosi mna copilului. 7. Dac este nevoie, nu ezitai s inei cinele n alt camer cteva zile, repetnd procesul acesta de acomodare n fiecare zi, pn cnd cinele nva s fie calm n preajma copilului; pn atunci ns, nu are voie nici mcar s stea pe lng copil, vrem s asocieze copilul doar cu starea de calm. 8. Cum am amintit deja, nu corectai cinele i nu-l presai, urmai paii de sus i lsai-l s se calmeze singur, chiar dac tii c-l putei face s se potoleasc cu o voce mai dur; e important s se liniteasc singur i e i mai important s nu asocieze corecii cu copilul.
pg. 30

Totul despre rasa Rottweiler

Problem: cinele intr n camera copilului singur Exist cazuri n care cinele pare s fac obsesie pentru ceea ce nu poate avea; n cazul n care obsesia lui nseamn ncercarea de a intra n camer, trebuie rezolvat. Cauzele pentru care cinele poate deveni att de obsedat sunt, n general: lipsa de activitate, certatul prea des cnd intra nuntru i, poate cel mai important, faptul c a neles c nu l lsai, dar a reuit s intre de cteva ori singur (eventual a i gsit recompense acolo, mncarea copilului sau jucrii). Primul lucru, asigurai-i activiti fizice mai des i lucrai cu el mai des. Instalarea unei ui cu plas cu zvor este cea mai bun soluie. Altfel, mncarea copilului, jucriile i hainele lui nu ar trebui lsate la nivelul cinelui, ca s nu aib ce s culeag din camer. I.2. Copilul ncepe s mearg Acum v vei confrunta cu alt tip de probleme, anume cu situaiile n care copilul provoac durere sau disconfort cinelui sau e vzut de acesta ca un concurent pentru atenia dv sau pentru mncare, jucrii, etc. I.2.1. Comportamentul prinilor Practic, tot articolul este un set de reguli pentru prini, chiar i regulile pentru cine trebuie prezentate i aplicate corect cu ajutorul oamenilor. Cteva reguli ns trebuie subliniate separat, pentru c sunt importante. 1. Nu lsai cinele nesupravegheat cu copilul. Chiar dac nu va muca, cinele poate deveni curios, se poate apropia prea mult, iar copilul l poate apuca ntr-un mod neobinuit, etc. Orict de tolerant ar fi, orice cine are o limit, copilul trebuie supravegheat s nu se apropie de aceasta. Se pot ntmpla prea multe pentru a risca. Copilul poate s neleag perfect regulile pe care i le trasai, dar s aleag s nu le urmeze, nu v bazai c va face ceea ce trebuie singur. 2. Avei mare grij cum corectai celul i copilul cnd cellalt e de fa. Cinele poate nelege c prezena copilului a adus corecia i poate nva s se team de acesta. Copilul poate nelege acelai lucru i i poate vrsa frustrarea pe cine mai trziu. 3. Nu neglijai cinele sau copilul n favoarea celuilalt. O problem aparte o constituie cinii de talie mic, care se sperie repede la orice micare suspect din partea copilului, iar prinii ncurajeaz aceste ieiri ale cinelui din dorina de a da copilului o lecie. Lecia trebuie s vin de la dv, nu prin cine pentru c, pe lng faptul c va ntrta i mai mult copilul i-l va face s caute rzbunare, vei nva i cinele c e bine s se repead la copil. Amndoi trebuie s nvee de la dv cum s se poarte cu respect fa de cellalt. 4. Oferii cinelui un loc care s fie doar al lui, n care nu poate fi deranjat de nimeni (deci nici de copil, asigurai-v c tie asta) i n care s se poat retrage atunci cnd vrea linite. Exemple: o camer a lui, o cuc (de preferat), un co, sub o mas, etc. 5. Nu facei exces de zel cu regulile pentru cine (vezi i I.2.3. Comportamentul copilului, discuia despre dominarea cinelui); dac suntei n situaia n care trebuie s-l corectai prea des, analizai serios care este cauza. Chiar dac avei toate motivele s-o facei, corectarea cinelui pentru ceva ce face ru copilului crete ansele ca acesta s vad n copil o surs de neplceri i poate chiar s-l atace. Scopul nu e s-l testai pe lng copil pn cnd greeete, ci s reueasc s se poarte cum trebuie. Pentru asta, nu-l lsai s interacioneze mult timp cu copilul i, atunci cnd o face, alegei situaii simple, cu risc minim s fac prostii. I.2.2. Comportamentul cinelui n acest stadiu, n plus fa de ce am scris deja n prima parte a articolului, cinele trebuie s fie tolerant cu jucriile, s permit oricui s i le ia, s nu dea semne de agresivitate lng mncare sau
pg. 31

Totul despre rasa Rottweiler


ap i s nu fie protector cu anumite locuri (pat, co, etc.). Chiar dac aceste lucruri sunt ndeplinite ns, copilul tot nu ar trebui lsat s interacioneze cu cinele n aceste situaii. Cinii sunt n general extrem de tolerani cu copiii curioi, dac sunt chinuii prea ru, prefer s plece, nu s atace, dar asta nu nseamn c trebuie s permitei s se ajung aici. Dac e stresat de copilul lui, chiar dac nu-i face nimic acestuia, poate reaciona urt cu ali copii necunoscui (pentru asta este nevoie i de socializare). I.2.3. Comportamentul copilului n general, se spune c e bine s nu luai cine dect dup ce copilul a trecut de 6 ani. Totui, nu e un criteriu perfect: exist copii de peste 6 ani (chiar i aduli) care nu neleg ce nseamn s creasc un cine i exist copii de sub 6 ani care sunt ncntai s aib grij de un cel i care nva, printre altele, s fie responsabili de la o vrst mic. Copilul ncepe acum s exploreze i nu va ti cum s se poarte cu celul, l poate sci, se poate apropia de acesta n momente nepotrivite, etc. Cnd crete, poate vedea n cel un mod de explorare a lumii i i poate chiar cauza suferin, ca s vad ce se ntmpl. Cele mai dese probleme apar cnd copilul nu nelege nevoia de spaiu a cinelui (somn, mncare) i cnd se poart dur cu acesta (l trage de blan sau chiar l lovete). Este obligatoriu s-l nvai c un cine nu e o ppu, c simte durere i c are momente cnd nu trebuie deranjat. Cum nu are voie s se poarte cu celul:

Nu are voie s-l trag de urechi, coad, labe, bot, blan, etc.; Nu are voie s-l deranjeze ct timp acesta mnnc, bea, doarme sau roade jucrii (chiar dac acesta nu pare deloc afectat); Nu are voie s-l tachineze, s-l ciupeasc, s-l trag de blan, s arunce cu obiecte n el (din nou, chiar dac acesta pare c accept tot); Nu are voie s ridice puiul n brae des sau cu mini nesigure, n joac, ori cnd acesta doarme; Nu are voie s ipe i s alerge pe lng cine; Nu are voie s-l deranjeze ct st n cuc sau n locul lui.

Una dintre cele mai rspndite noiuni este ideea c trebuie s te impui n faa cinelui, s tie c i poi lua oricnd mncarea din fa i, n general, c-i poi face orice vrei, iar el trebuie s se supun. Nu voi discuta despre aceste idei aici; trebuie spus ns c, dac ncercai s le aplicai cu un copil pentru c are sens, ca s se impun i copilul n faa cinelui sau din alte motive similare, rezultatul poate fi dezastruos. Nu-i punei pe cei doi n situaii de confruntare, pentru c nu poate iei nimic bun de aici: copilul e prea mic ca s neleag distincia dintre dominare i chinuire orict i-ai explica-o (asta dac nu nelege c dominarea i d direct dreptul s fac orice cinelui), unde i cum trebuie s pedepseasc cinele, iar cinele poate s testeze copilul cnd acesta e singur, dac realizeaz c voi suntei cei care-i dai puterea sau c el nu e n stare s se impun singur. Chiar dac animalul pare c tolereaz ce-i face copilul, trebuie neaprat s intervenii. Va tolera ct va putea, dar are i el o limit i dac ajunge s rspund agresiv, putei avea probleme grave, chiar dac o face o singur dat. Chiar dac nu face nimic cu copilul dv, dac e chinuit de acesta ar putea s devin agresiv cu ali copii. I.2.4. Agresivitate iniiat de copil Copiii pot trata ru cinele pentru a atrage atenia prinilor, din rzbunare c animalul primete mai mult ateniei dect ei, pentru a obine ceva ce are cinele sau pentru a da curs propriei curiozitii (apropo de ce scrisesem cu impunerea copilului n faa cinelui). Un mod de a dezva copilul s se poarte nepotrivit cu cinele este s i interzicei accesul la cine i la alte jucrii pentru o anumit perioad dac se poart ru de un numr de ori, iar dac se joac frumos cu celul de un numr de ori, primete ceva ce-i place. n felul acesta, copilul va fi motivat s se poarte frumos cu cinele mai mereu, ca s nu piard puncte. Copilul care se poart ru cu cinele n mod repetat ar trebui dus la un psiholog, poate avea i alte probleme.
pg. 32

Totul despre rasa Rottweiler

I.2.5. Copilul cu ali cini Chiar dac tie cum s se poarte cu propriul cine, copilul poate avea probleme cu ali cini pe care nu-i cunoate i, mai important, care nu-l cunosc pe el. Faptul c propriul lui cel tie c nu va fi lovit cnd copilul ridic mna la el nu nseamn c un altul va sta cuminte. Copilul trebuie s tie:

S nu se apropie de alt cine, ci s lase cinele s se apropie de el; S nu pun mna pe cine dect dac e i stpnul cinelui de fa; S nu alerge pe lng gardul proprietii aprate de un cine, pentru c-l va enerva i cinele i va aminti cnd se vor ntlni pe strad; Similar, s nu mpung cu un b cinele i s nu arunce cu obiecte n el.

I.2.6. Copilul, cinele i joaca (vezi i Metoda: Dresajul prin joac) Dei copiii par c se neleg cu cinii la un nivel care nou nu ne este vizibil, nu trebuie considerat c aceast legtura a lor va rezolva sau elimina orice problem ce poate s apar ntre ei, inclusiv problemele care sunt legate de joac. La joac, este poate cel mai evident faptul c adulii uneori nu comunic la fel de bine cu cinii, dar asta nu nseamn c orice copil se va juca fr probleme cu orice cine. Dei exist multe similariti n modul cum se joac, copilul i cinele sunt dou specii diferite, au moduri de joac diferite, cu mesaje ce sunt nelese doar parial de cellalt, cu moduri diferite de a iniia joaca i de a o controla. Cu toate astea, dup cteva experiene pozitive, cei doi pot beneficia de o legtur foarte strns prin joac. Jocuri nerecomandate copiilor mici:

Joaca fizic dur; Trasul de crp; Fuga dup jucrie sau dup copil.

Jocuri recomandate copiilor cu cinele:


Aportul cu minge, disc, jucrii, etc.; Dresaj; De-a v-ai ascunselea; Caut obiectul.

Descrierea acestor jocuri i alte informaii despre joaca noastr cu cinii se gsesc n articolul Metoda: Dresajul prin joac.

I.2.7. Cinii agresivi cu copiii Cinii sunt foarte rar agresivi cu copiii. Chiar i atunci cnd sunt confruntai de acetia sau chinuii i nu mai rezist, prefer s fug i s cedeze jucriile, dect s rspund cu o muctur. Ca fapt divers, e de 100 de ori mai probabil ca un copil de 1-3 ani s fie omort de proprii prini sau de rude, dect s fie omort de un cine (Sacks 1996, USDHHS 1999). Dei e grav i tragic cnd se ntmpl, omorrea unui copil de ctre un cine sau chiar rnirea lui se ntmpl totui rar. Cu toate acestea, nu trebuie s ignorm aceast posibilitate, mai ales c nu este dificil s-o evitm. Copiii de 1-4 ani sunt n general mucai de cap i gt, iar cei de 5-9 ani de membre i corp. Aceste lucruri confirm faptul c cei mici sunt mucai pentru c invadeaz spaiul cinelui sau i iau jucriile (deci nimic intenionat, trebuie doar limitat accesul lor pe lng cine i supravegheai), iar cei mai mari sunt mucai pentru c se poart nepotrivit cu cinele, l trag de blan, etc. (deci
pg. 33

Totul despre rasa Rottweiler


trebuie nvai cum s se poarte corect). Primul lucru pe care trebuie s-l facei e s instruii copilul cum are voie s se joace cu celul i c nu are voie s-l deranjeze n anumite situaii (cnd mnnc, cnd doarme, etc.). Dac facei asta, ansele s se ntmple ceva ru scad dramatic, cinele va nva s tolereze multe de la copil. Motivele pentru care unii cini sunt agresivi cu unii copii:

Lipsa socializrii i un instinct de prad foarte puternic (sare pe copilul care se mic); Cinele a fost agasat de copil; Copilul a deranjat cinele la mas, i-a luat jucriile; Cretere total eronat acas, mpreun cu lipsa de reacie din partea prinilor cnd ncepe s fac urt.

Legat de ultimul motiv, cinele care are parte de tratament preferenial acas (i se d ctig de cauz, iar copilul e certat) poate s devin tot mai sigur pe el n faa copilului. Dac n mod normal ar fi cedat, acum va ncepe s mrie, s-l nfrunte, iar n curnd ar putea s i mute. Prinii sunt uneori dui n eroare de faptul c animalul nu arat semnele cnd interaciunile sunt calme, ci doar cnd copilul face ceva mai ndrzne, dar problema exist. II. Avem copii, vrem cel (vezi i I.2. Copilul ncepe s mearg) Aducerea unui cel n familie e o responsabilitate mare, cu att mai mult cu ct avei deja copii. Nu v lsai convini de acetia s luai un cine, pn cnd nu tii sigur ce nseamn asta, deoarece cel mai probabil voi vei fi cei care vei avea grij de acesta. Cum am precizat la nceput, regulile pentru voi, pentru copil i pentru cine sunt cele scrise deja mai sus. Am vorbit deja despre modul cum trebuie copilul s se joace (i s nu se joace) cu puiul n I.1.3, I.2.4. i I.2.6. Selecia celului Dac alegei un cel adult (adopie), asigurai-v neaprat c nu e deloc agresiv, posesiv cu mncarea sau cu jucrii. n plus, e de preferat s nu aib un nivel de energie prea mare i s nu dea semne de team n situaii noi. Ideal, cinele ar fi bine s fi fost deja socializat cu copii. Dac alegei un pui de ras, primul lucru la care trebuie s v gndii e rasa. Un ciobnesc malinois poate fi un paznic excelent i un bun partener de via, dar este i extrem de energic deci poate crea multe probleme dac nu avei timp de el, iar asta nu e deloc bine cnd avei i un copil. Dac putei alege puiul din cuib i tii ce cutai, rasa conteaz mai puin, fiecare individ e unic i-l putei alege pe cel pe care-l dorii, exist i malinois mai lenei; n acest caz, e important temperamentul puiului:

trebuie s nu aib instincte prea puternice (prad i aprare), s aib un nivel moderat de energie, s nu arate semne de agresivitate (chiar dac se pot rezolva, e un risc n plus), s nu arate semne de fric (cinele speriat poate drma mama cu copilul n brae ncercnd s fug), s nu arate sensibilitate la atingere (copilul l poate trage de urechi, coad, etc. i nu vrem s reacioneze urt). Teama de suprafee alunecoase

Suprafeele n discuie n cele ce urmeaz sunt: gresia, parchetul laminat, linoleumul, plcile de ceramic, gheaa, etc. Nicio suprafa dur nu e ideal pentru un cine, chiar dac nu e alunecoas. Ghearele reduc simitor zona pe care st cinele pe o astfel de suprafa dur, ntruct ating suprafaa nainte de restul tlpii i o mpiedic pe aceasta din urm s obin stabilitate. Cele
pg. 34

Totul despre rasa Rottweiler


alunecoase prezint un risc suplimentar, cinele poate chiar s alunece, deoarece are traciune redus. Cinii care se sperie de aceste suprafee nepenesc pe ele sau se mic lent i precaut. Motive pentru teama de suprafee alunecoase

1. Una dintre problemele asociate cu frica de suprafeele alunecoase este frica de a cdea. Cinele simte c suprafaa nu i ofer stabilitate i traciune bune i lipsa meninerii echilibrului l face s se simt nelinitit. 2. Cinii nu realizeaz la fel de uor ca noi c o alt camer are un alt tip de suprafa, nu se pregtesc pentru asta, iar surpriza neplcut provocat de dezechilibru i poate face s le fie team data viitoare. 3. Un alt mod n care cinele poate ajunge s se team de anumite suprafee este s sar de pe acestea pe pat, canapea, fotoliu, etc. i napoi jos i s-i piard n acele momente echilibrul, sau chiar s se loveasc. ocul poate fi suficient de puternic i poate produce o impresie de durat. 4. Puii care ezit cnd se gsesc pe o suprafa alunecoas pentru prima oar i sunt forai s peasc pe ea o pot evita n viitor. 5. Cinii care nu au avut contact cu acest tip de suprafa ct erau mici pot rmne marcai dup prima experien. 6. Dac singurele di cnd celul merge pe un anumit tip de suprafa au loc la vizitele la medicul veterinar (sau n alt loc neplcut, de exemplu dac l inei pe o mas pentru a-l pregti de expoziii), cinele poate ncepe s evite acea suprafa i alte locuri, prin asocierea cu mersul la cabinet. 7. Unii cini se tem de anumite suprafee de pe treptele unei scri (linoleum, de exemplu). Dei ar trebui nceput nti cu rezolvarea fricii de suprafa, trebuie lucrat i la frica de scri apoi. Pentru asta, citii articolul Cinele pe scri. Prevenire

n general: Tiai unghiile cinelui ct de scurt i des putei i tiai prul dintre degete, va ajuta la traciune. Pentru pui: Se pare c exist o legtur ntre mersul pe suprafee alunecoase i apariia displaziei, motiv pentru care muli medici veterinari recomand ca mai ales puii ce vor ajunge grei s evite aceste suprafee (inclusiv mersul pe scri). Dei trebuie inut cont de aceste aspecte, asta nu nseamn s izolai celul de orice lucete, ba chiar poate fi mai ru dac o facei. Celul (mai ales ct e mic) are nevoie s se familiarizeze cu ct mai multe tipuri de suprafee (inclusiv cele alunecoase), s nvee c trebuie s fie mai atent cu acestea. Altfel, dac e deja mare cnd intr prima oar contact cu o astfel de suprafa, crete riscul s se accidenteze sau s rmn cu traume psihice. Ce ar fi bine s facei e s obinuii celul cu aceste suprafee ct e mic, dar doar att ct s se obinuiasc cu ele, s mearg pe ele de doar cteva ori, pn cnd arat c nu se teme i c tie c trebuie s fie mai atent. Pentru cinii btrni: Nu ar trebui inui pe aceste suprafee, efortul de a se ine n echilibru poate fi prea mare i dureros (dac au dureri de articulaii) pentru ei. Plasai mochete i covoare prin cas, n zonele frecventate des de cine. Program

1. Programul e destinat cinilor care au fric de suprafeele alunecoase, dar poate fi folosit i pentru pui, pentru obinuire. 2. Dac inei cinele n cas i avei astfel de zone, punei cte un covor sau mochet n dreptul fotoliilor, canapelei, patului, etc., n orice zone n care puiul ar putea sri, ca s aib suprafa stabil att cnd se arunc n sus, ct i cnd coboar. Dac vrei s dezobinuii cinele s mai sar n aceste locuri, trebuie s lucrai la asta, nu e deloc o metod bun s sperai c puiul va aluneca i va renuna s mai sar, pentru c se poate rni. Prin urmare, punei ceva acolo, chiar dac nu vrei ca el s sar i tratai problema
pg. 35

Totul despre rasa Rottweiler


sritului separat. 3. Aducei o mochet (m voi referi la mochet de acum, dar poate fi i covor) i plasai-o prin cas, n diverse locuri, mai puin n camera n care avei suprafaa alunecoas i unde vei lucra cu celul (vezi mai jos). 4. Plimbai celul prin cas pe mochet, ca s se obinuiasc cu aceasta. Punei-l s execute comenzi pe mochet (ezi, culcat, etc.). 5. Dup ce celul arat c nu are probleme s mearg pe mochet, ntindei mocheta dintr-o camer n care ai lucrat deja spre camera n care avei suprafaa-problem. Reluai plimbrile pe aceast poriune a mochetei, dar intrai doar civa centimetri n camera-problem la nceput. 6. ncurajai puiul s avanseze la fiecare edin cte puin nspre camer, pe mochet. Nu v grbii, orice pas e un progres nainte. Dac se poate, reluai comenzile i aici, dar doar dac puiul pare n largul lui. Nu-l forai s le execute dac pare speriat, ci facei un pas napoi data viitoare, nseamn c ai ncercat prea mult acum. 7. Dac avei probleme s-l motivai s avanseze, punei-i lesa i ncercai aa, dar fr s-l tragei, doar s-l ghidai. Nu certai cinele dac nu vrea s avanseze, oprii-v i tratai problema cu calm, se va calma i el. Urmai pasul 6, scopul nu e s ajungei departe, ci s obinei o atitudine bun a cinelui. 8. Putei lega mai multe activiti plcute de aceasta, putei lua celul la o plimbare pe mochet nainte de mas, nainte de ieirile afar, nainte de a primi jucrii, etc., ca s vad c poate duce la ceva bun. 9. Dup ce cinele nu mai d semne de nelinite, putei retrage ncet mocheta din camer i putei ncepe s-l plimbai i recompensai pe suprafaa-problem, progresnd ns i aici cte puin.

Cinele pe scri Frica de scri poate avea mai multe origini:


probleme medicale (dureri de oase), lipsa abilitilor de coordonare i a forei muchilor la pui, mpreun cu (sau fr) teama de nlimi, cinele adult care nu a interacionat cu scri ct era mic, mpreun cu (sau fr) teama de nlimi, teama de anumite suprafee de pe trepte (vezi i Teama de suprafee alunecoase).

Legat de ultimul punct, teama cinelui de scri poate veni i dac primele scri care l-au speriat aveau o suprafa alunecoas, iar acesta a czut. Din acest motiv, e indicat s v asigurai mai nti c nu avei probleme cu diverse suprafee, urmrind programul din articolul Teama de suprafee alunecoase.

Probleme medicale
Primul lucru pe care trebuie s-l facei e s excludei problemele medicale, facei o vizit veterinarului. Poate s nu par important, dar cinele care are probleme de schelet sau cu muchii poate avea dureri cnd ncearc s urce scrile (sau s sar, alerge, etc.) i poate astfel s ezite. Nu ncercai altceva pn cnd nu ai eliminat aceast posibilitate. Cinii din aceast categorie pot s nu arate clar fric sau lips de coordonare. Obinuirea puiului cu treptele Puiul care nc nu are control bun asupra muchilor i/sau are nc muchii nedezvoltai se poate speria n faa scrilor, din lips de ncredere n propriile fore. Programul de mai jos se adreseaz n special puiului proaspt venit n casa dv, dar este bun i pentru cei care au artat deja fric n
pg. 36

Totul despre rasa Rottweiler


prezena scrilor. Trebuie nceput cu precizarea c urcatul i coborrea scrilor nu trebuie efectuate des, ci doar ct s obinuii celul cu ele, mersul pe scri poate cauza probleme de schelet celului tnr; asta ns nu nseamn c nu ar trebui s ncerce s urce trepte dect dup 1 an. Dac se ntmpl asta, poate s se sperie cnd le vede pentru prima oar i putei avea mult de munc pentru a-i da ncrederea c poate reui. Puiul neobinuit cu treptele va avea micri ezitante i poate arta semne de fric la nceput. La fel de bine ns, ar putea s o ia la fug pe scri, ncercnd s scape de situaie. Program Cu antrenament, puiul i va dezvolta coordonarea i fora care-i lipsesc i problema va disprea (dac exist), inclusiv teama de nlimi. Atitudinea dv pe parcurs i modul cum i prezentai situaia vor influena rezultatul final. Certurile, btile i constrngerile nu au ce cuta n acest stadiu, celul trebuie ncurajat. 1. Obinuii puiul s sar peste diverse obiecte mici prin cas, n timp ce v jucai; putei folosi o ptura, o creang, o cutie, un prag de u, etc., dar nu de dimensiuni prea mari. 2. Cutai zone denivelate (sau creai-le prin cas, folosind cartoane sau plci de lemn) i ncurajai puiul s mearg pe acestea, att n sus ct i n jos. 3. Pe ct se poate, obinuii-l s mearg pe diverse suprafee ca: beton, parchet (laminat i nelaminat), gresie (de interior i de exterior), linoleum, pmnt, noroi, nisip, ghea, etc. (pentru suprafeele alunecoase, vezi i Teama de suprafee alunecoase). Cutai scri mai puin abrupte (cu treptele mai subiri), de exemplu cele externe de la cldiri de birouri, coli, etc. Punei lemne sau crmizi n dreptul primei trepte, pentru a o face mai subire (sau pentru a o mpri n 2 trepte) i ncercai aa paii de mai jos. O alt idee ar fi s punei un covor pe primele trepte (sau pe toate), care s nceap de la podea; va oferi cinelui ajutor la traciune i ncredere, pentru c deja a mers pe covor pe podea. Un alt cine care urc fr probleme poate fi i el de ajutor. 4. Prindei lesa puiului (de zgard sau ham), luai-l pe sus i punei-l pe treapta cea mai de sus. Lesa are doar rol de susinere, pentru cazul n care ar cdea. 5. ncurajai-l s v urmeze n sus, ademenindu-l cu mncare, jucrii sau vorbe. Nu v ndeprtai mult de scar, stai aproape de cel. Nu-l tragei cu lesa, singurul ei rol este s previn o cdere a puiului, nu s-l constrng s vin. 6. Dac au trecut 30 de secunde iar puiul tot nu a pit, ndeprtai-v de el, preferabil undeva unde s nu v vad, dar s rmnei totui aproape de el. 7. Dup ce face pasul, ludai-l i jucai-v cu el. 8. Problema este rezolvat doar atunci cnd celul nu mai arat nicio ezitare, pn atunci trebuie s mai lucrai. Dup ce ajungei acolo, putei trecei la cte 2 trepte, apoi 3, etc. 9. Acum putei proceda exact la fel pentru a-l nva s coboare: punei-l pe treapta cea mai de jos i urmai paii, fr s-i srii. 10. Urcatul i coborrea scrilor sunt dou lucruri diferite; chiar dac urc fr probleme, nu nseamn c va ti s coboare la fel. Frica de scri Teama de nlimi se declaneaz, n general, cnd cinele se afl prima oar undeva la nlime (pe mas, merge pe un butean sau pe scri) i cade sau se rnete. Cinii aduli care nu au fost expui deloc scrilor ct erau pui pot avea i ei fric de acestea. Reabilitarea acestei probleme uneori nu se poate face doar cu paii expui mai sus, n special n cazul cinilor aduli, dar cei mai muli cini rspund bine programului, mai ales dac respectai regula 8 i dac pornii cu sugestiile de la pasul 3. Ar putea s dureze mult pn cnd cinele va face primul pas, dar cei mai muli rspund, ntr-un final. Pentru cinii a cror fric e exagerat, exist i alte metode de a-i ajuta s-i nfrng teama, dar consider c acelea nu trebuie ncercate dect n prezena unui specialist, exist riscul real ca problema s se agraveze. Din acest motiv, nu le voi prezenta aici.
pg. 37

Totul despre rasa Rottweiler


Ridicarea n brae Dei cinele poate aprecia apropierea fizic i, prin urmare, inerea n brae, nu e ceva ce face instinctiv. Noi (ca i maimuele) inem copiii n brae, iar acetia au un instinct clar de a se aga cu degetele. Unul dintre posibilele motive este faptul c acetia se dezvolt greu, dureaz mult pn cnd reuesc s mearg singuri, iar agatul de mam e o strategie de supravieuire. Cinii (i nu numai) nu procedeaz aa. Spre mirarea multora, inutul n brae nu e ceva ce place cinilor n mod normal, e ceva ce nva (sau nu) pe parcurs. Surprinderea vine din faptul c ridicarea n brae e privit ca un semn de afeciune din partea noastr i ne e greu s concepem c un cine ar putea interpreta-o altfel. Cei mai direct expui sunt puii i cinii de talie mic. Motive pentru teama cinelui Motivele pentru care cinele se poate speria cnd e ridicat n brae sunt:

pierde orice urm de control al corpului su, nu poate determina direcia de mers sau viteza, nu poate evita posibile pericole, daca se sperie dintr-un motiv anume, teama va fi mrit pentru c nu poate scpa, nu se poate mica, poate oricnd s cad (simte c nu e inut stabil, mai ales de copii), simte c v e fric de ceva i c de-asta l luai n brae.

Cei care se sperie nu mai ajung s constate c stpnul le ofer siguran de fapt, pentru c sunt prea speriai. Motive pentru care i lum n brae Cteva dintre motivele pentru care cinii sunt ridicai n brae: 1. Afeciune, n fond aa procedm i cu copiii. 2. ncercarea de scpa celul de un pericol (vin ali cini spre voi). 3. Dorina de a domina cinele. Alte probleme care pot s apar Celul ridicat n brae pentru a fi protejat de ceva are anse mari s nceap s se team de acel lucru i de alte situaii. Pe lng faptul c ridicarea n brae l poate speria direct, cu ocazia asta i mai spunei i c nu se poate apra singur, c are nevoie s fie protejat. Muli fac asta dintr-un sim de datorie, dar cinele NU e capabil s neleag asta, tot ce vede e c se apropie ceva, iar el pierde controlul. nc i mai grav e cnd asta se ntmpl nainte ca animalul s vad pericolul, de exemplu poate vedei n deprtare un cine mare naintea puiului i-l ridicai n brae. Dac simte c v e fric, avei anse mari s lsai traume celului. tie c e ridicat n brae ca s fie protejat, dar nu vede pericolul. Prin urmare, nv c nu se poate apra singur i c uneori nici nu e n stare s vad pericolul. n momentul acesta, lucrurile pot lua o direcie periculoas, puiul ncepe s se sperie de orice i nimic, ncercnd disperat s anticipeze pericolul i tiind c nu o poate face. Frica iniial de un cine, om, zgomot, etc. se va generaliza, cinelui va ncepe s-i fie fric i de lucruri inofensive. Utilitatea obinuirii cinelui s fie ridicat Pn acum, am argumentat ideea c ridicarea cinelui e nenatural pentru el. Cu toate c acest lucru e adevrat, e la fel de adevrat c n unele situaii e esenial ca acesta s accepte s fie ridicat fr s se opun sau s se sperie. Unele situaii sunt relativ rar ntlnite, de exemplu, mergei cu cinele pe
pg. 38

Totul despre rasa Rottweiler


munte i trebuie s-l ridicai ntr-un loc unde el nu poate ajunge altfel. Altele ns fac parte din viaa cinelui, ca vizita la medicul veterinar i ridicarea pe masa acestuia, pentru a fi examinat. O alt situaie n care articolul de fa poate fi folositor este urcarea cinelui n main, dac acesta nu sare n ea. Reguli pentru om 1. Copiii nu ar trebui s ridice puiul dect cnd arat clar c neleg regulile care urmeaz, doar dac au fora necesar i doar dac pot fi supravegheai, mcar primele di. Cele mai multe probleme apar de aici, copiii ridic puiul neatent, l in nesigur n brae, etc., iar acesta se sperie. 2. Nu ridicai de la sol un cine dect dac i putei susine greutatea fr probleme; luai n calcul smucituri i micri violente, nu un cine cuminte. Dac nu putei asigura acest aspect, nu ridicai deloc cinele; dac o facei, exist un risc real s sperie i s reacioneze imprevizibil, chiar dac pn atunci accepta fr probleme, pentru c simte c nu e n siguran. 3. Nu ridicai cinele pclindu-l, din contr, asigurai-v c v vede i nelege ce se ntmpl. Avei nevoie de cooperarea lui, nu s-l fentai. 4. Nu ridicai cinele care doarme, mnnc sau face orice altceva, dai-i timp s vad ce vrei s facei, altfel poate reaciona imprevizibil. 5. Micrile cu care ridicai sau cobori cinele trebuie s fie calme, sigure, nu brute sau dificile din cauza greutii mari a cinelui. 6. Pe tot parcursul edinei, atitudinea dv trebuie s fie cea a unui om calm, sigur pe el i atent la ceea ce face. 7. Nu vorbii deloc cinelui; dei l putei ajuta, exist riscul s interpretai greit situaia i s -l ncurajai, de fapt, s-i fie fric. Cel mai sigur (dac lucrai singuri, fr ajutorul unui dresor) este s nu-i vorbii deloc. 8. Nu-l certai, orice ar face, ceea ce-i cerem noi e total nenatural pentru el i e de ateptat s nu fie ncntat la nceput. 9. Dac are reacii agresive, apelai la un dresor i abandonai ncercrile de a-l obinui cu ridicarea de pe sol. Program pentru ridicarea n brae 1. ncepei prin a nclina cinele spre dv de cteva ori, ca s se sprijine pe dv (preferabil pe piept, depinde dac suntei n picioare sau nu, depinde de talia cinelui, etc.) i oferii-i o recompens la sfrit, dac a avut probleme. Scopul este s-l obinuii s se ncline spre dv cnd l ridicai, nu n alt direcie, pentru stabilitate mai bun. Dup un timp, cinele va ncepe s se mping singur n dv, doar atunci putei trece mai departe. 2. Cu celul sprijinindu-se de dv, punei-i o mn n jurul pieptului i alta n jurul spatelui picioarelor i inei-l ferm (dar nu cu for prea mare) timp de 1-2 secunde. 3. Eliberai-l doar ct e calm (punctul acesta e important) i recompensai-l. 4. Evaluai-i atitudinea: dac v mrie sau d alte semne de agresivitate, oprii-v i apelai la un dresor. Nu trecei mai departe dect cnd celul accept s fie inut astfel fr probleme. 5. Mrii gradual timpul ct l inei aa pn la 10 secunde, recompensndu-l aleator. 6. Ridicai-l uor de la sol civa centimetri; nu mai mult, fr micri suplimentare, strict n plan vertical. 7. ncepei s-l cobori doar cnd e calm, cnd nu se zbate. De fiecare dat cnd ncepe s se zbat, oprii-v i ateptai-l s se calmeze, apoi continuai. 8. Chiar dac a ajuns cu labele pe sol, eliberai-l doar cnd e calm. 9. Orict s-ar zbate sau ar plnge, nu-i dai drumul i nu-l cobori dect cnd e calm, dac ai ajuns n situaia asta. Dac i dai drumul cnd se zbate, va nva c aa poate scpa, iar data viitoare se va zbate i mai ru, putnd s duc la accidente. Refacei paii anteriori, undeva ai mers prea repede.

pg. 39

Totul despre rasa Rottweiler

Program pentru ridicarea pe alte suprafee 1. Cinele trebuie s fi trecut cu succes prin programul de mai sus. 2. Trebuie s fie deja obinuit cu ct mai multe tipuri de suprafee, inclusiv cele alunecoase. Pentru asta, putei urmri articolul Teama de suprafee alunecoase. 3. ncepei cu o mas de dimensiuni nu prea mici dar joas i cu suprafa stabil, nu alunecoas. Putei pune o ptur sau o fa de mas peste aceasta ca s oferii cinelui traciune mai bun, dar asigurai-v c nu va aluneca cu tot cu ptur. 4. Ridicai cinele pe mas cu micri sigure, nu brute i aezai-l uor. Recompensai-l ct e sus, dar inei-l doar 1-2 secunde. 5. Dai-l jos la fel, ncepnd cu sprijinirea lui pe dv i terminnd cu deplasarea calm. Recompensail. 6. Mrii treptat timpul ct l inei sus, permindu-i chiar s exploreze, dar fii ateni la el s nu cad. 7. Trecei i la alte tipuri de suprafee, alte mese, etaje, etc.

Frica de veterinar Muli cei nva s anticipeze mersul la cabinetul veterinar ca fiind ceva neplcut i ncep s refuze s intre n main, s fie atini n anumite zone pe corp sau s fie pui pe mas, deoarece vizita poate aduce dureri cinelui, mai ales dac are probleme medicale ce trebuie tratate. Pe lng asta, cinii salvai pot veni cu probleme de comportament care complic lucruri i mai mult. Evident, stresul acesta suplimentar nu ajut deloc cinele care are probleme medicale. Problema e mai delicat dect alte asocieri negative fcute de cini, deoarece vizita la veterinar e una dintre puinele pe care nu e bine s-o amnai sau evitai, asocierile negative pe care le pot face cinii cu disconfortul resimit la veterinar sunt multe (multi chiar au frica de veterinar). Acomodarea cinelui Din pcate, multe vizite la cabinetul medicului veterinar sunt dificile din cauz c animalul nu nelege c se lucreaz pentru binele lui i riposteaz, uneori prin agresivitate, prinznd fric de veterinar. Cinele poate s nceap s anticipeze vizita la veterinar (urcatul n main, de exemplu) i se poate speria sau poate deveni agresiv n aceste situaii. Dac se ntmpl asta, frica de veterinar se mrete, ntruct cinele are acum mai mult timp n care s fie speriat; n loc s se sperie doar cnd primete injecia (adic 2-3 secunde), poate fi speriat de cnd intr n main pn cnd primete efectiv injecia. Singurul mod n care l putem ajuta s depeasc sau s evite frica de veterinar este s-l nvm s accepte anumite situaii (acolo unde este posibil) nainte de a fi fa n fa cu ele la vet erinar. Cu aceste situaii trebuie lucrat fie pentru a elimina suspiciunea cinelui legate de ele, fie pentru a elimina asocierea lor cu durerea. Cele ngroate sunt linkuri ctre articole scrise deja. 1. Cinele ar trebui s fie obinuit s fie transportat n cuc, mai ales dac anticipai c vei atepta pn cnd s intrai, caz n care e de preferat ca puiul s atepte linitit n cuc, nu n brae. 2. Mersul n main (frica de veterinar ajunge deseori aici, cinele nelege c maina l duce la cabinet i refuz s intre). 3. Suitul treptelor spre cabinet l pot face s refuze s le urce, tiind ce-l ateapt. 4. Ridicarea n brae (pentru cntrire, printre altele) i pe masa de examinare pot ajuge repede neplceri. 5. Obinuirea cu suprafee alunecoase (ntlnite pe masa de examinare) l va ajuta s fie mai sigur i calm. 6. Purtarea unei botnie poate fi necesar n anumite situaii la veterinar, e important s tie deja
pg. 40

Totul despre rasa Rottweiler


s stea cuminte. 7. Atingerea corpului n anumite zone pentru examinare, inclusiv n gur, urechi, pe dini, coad, etc., l pot speria. 8. Perierea, curarea urechilor, splarea i tierea unghiilor ar trebui efectuate i acas sau ar fi bine mcar s obinuii cinele cu obiectele asociate (cleti de unghii, perii). 9. Obinuirea cu veterinarul: vorbii cu medicul veterinar i stabilii cteva programri n care s venii doar n vizit sau chemai-l acas, recompensnd celul cnd ajungei n faa uii cabinetului i cnd intrai, pentru a asocia prezenta lui acolo cu ceva bun. Mai bine chiar, rugai veterinarul s se joace cu celul sau s i ofere ceva de mncat. E de preferat ca aceste vizite s fie fcute nainte ca puiul s nceap s prind fric de veterinar, ca s fac nti asocieri plcute cu acesta. Ce e de fcut 1. Fii calmi, nu bombardai puiul cu explicaii i ncurajri, mai bine nu-i spunei nimic. Aici greesc foarte muli stpni, ncearc s ncurajeze celul s fie curajos, dar obin tocmai opusul, l sperie i mai tare. ncercai s nu artai c v e team sau c avei emoii, pentru c animalul ar putea simi starea dv de nesiguran i i se poate amplifica i a lui. 2. Nu dai cinelui s mnnce nainte de vizita la veterinar, pentru cazul n care i se fac analize de snge. 3. Este de preferat s v implicai, nu s stai deoparte. Simpla dv prezen poate avea un efect de calmare asupra puiului. 4. Dac nu participai la examinare, trebuie s ntrebai la sfrit cum s-a comportat celul (dac sa speriat de veterinar, dac a fost calm, agitat, agresiv, dac a ltrat, scheunat, etc.), pentru a ti ce avei de mbuntit sau remediat. 5. Pe ct posibil, celul ar fi bine s tie comenzile ezi (pentru cntar) i mort/culcat (pentru examinare). 6. Dup ce s-a ncheiat vizita (eventual cnd ajungei acas, dar chiar i n cabinet), jucai-v cu cinele, ca s uite de neplcerile provocate i c vad c vin i lucruri bune de la veterinar. Putei ruga chiar veterinarul s se joace cu acesta.

Cinele n main
In mod normal, cinii nu au probleme s mearg n main. Lucrurile se pot schimba, ns, dac maina i duce doar n locuri neplcute (cabinet veterinar), dac frnele sau accelerrile i bruscheaz, dac nva s se team de intrarea n main (dei, odat intrai, nu mai sunt speriai) sau dac nu au fost nvai de mici s mearg cu maina. Programul de mai jos este destinat n principal cinilor care deja au probleme n main; puii care nu au mai vzut maina vor putea progresa mai repede. Detalii
pg. 41

Totul despre rasa Rottweiler


Cinele trebuie s mearg doar n spate, niciodat pe scaunul din fat i nu are voie s v deranjeze ct timp conducei. n aceast idee, e de preferat s-i luai un ham i centur special fcut pentru cini sau s-l inei n cuc. Poate prea un chin pentru el, dar sigurana trebuie s rmn pe primul loc, este foarte uor s se rneasc. Pentru obinuirea cu cuca, va exista un alt articol. Alegei momente n care nu v grbii s ajungei undeva, ca s nu fii presai de timp, preferabil cnd traficul nu e intens. Putei alege mai multe momente ntr-o singur zi, dar nu lsai s treac prea multe zile fr s lucrai deloc cu celul. Repetai fiecare pas pn cnd cinele e complet relaxat i pare s nu mai observe maina. Nu trecei la pasul urmtor dect atunci. Dac d semne de nelinite cu ceea ce facei acum, trecei la pasul anterior i revenii din nou dup un timp. Urcatul n main se face calm, cu cinele inut n les, preferabil nu-l lsai s sar, ajutai-l s intre susinndu-i picioarele din spate (exist o excepie mare de la aceast regul, vezi mai jos). Punei o ptur pe bancheta din spate sau o hus special, att pentru pr, ct i pentru cazul n care i se face ru. Recompens nseamn mncare, jucrie sau joac, ce prefer celul. Pedepsele i certurile trebuie evitate total, mai puin cnd l nvai s nu vin n fa (vezi mai jos). Program 1. Deschidei portierele din spate, dai drumul radioului i ducei cinele spre main. Oprii-v la o distan de ea care nu face cinele s devin nelinitit (pentru cei cu probleme) i ateptai s fac el un pas spre main, apoi recompensai imediat. Repetai figura de oricte ori merge spre main, apoi ncercai s-l ducei dv spre ea i recompensai-l. Nu v grbii s ajungei pn lng main, oprii-v la o distan la care cinele se simte confortabil. Repetai timp de mai multe zile. 2. Rugai pe cineva s v ajute: intrai n main n spate, cu portierele deschise, n timp ce cealalt persoan ine celul n les. Dorina de a fi alturi de dv l va face s vrea s v urmeze. Ieii din main i jucai-v cu el apoi intrai la loc n main i, dac e posibil, chemai celul la dv n main. 3. Similar cu pasul 2, de data aceasta cinele intr primul n main, nu-l mai chemai. 4. Plasai recompense (mncare) prin main, pe banchete i chiar pe jos, apoi aducei cinele n main i lsai-l s exploreze. Dac este obinuit cu cuca, punei cinele n cuc n main i recompensai-l. Dac vrei s-l nvai s sar, aruncai-i o minge n cuca deschis. 5. Repetai pasul 1 i pornii motorul mainii, pentru a-l obinui cu sunetul i vibraiile acestuia. Dac totul merge bine, refacei i paii 2, 3 i 4. 6. Deplasai-v civa metri cu maina, apoi oprii-v i recompensai cinele. 7. Mrii durata deplasrii n main la 5 minute. 8. Mrii durata cu cte nc 5 minute, treptat, pn la 30 de minute. 9. n acest stadiu, cinele ar trebui s nu mai aib probleme s stea n main. 10. Nu folosii maina strict ca s ducei cinele la veterinar, folosii-o i cnd mergei ntr-un loc care-i place (n parc, la pdure, la prieteni, etc.).

Probleme Trage n les cnd vede maina, ncercnd s fug Nu forai cinele s intre, ateptai-l pn cnd se calmeaz i ncepei cu pasul 1, progresnd doar cnd este cazul. Nu vrea s intre, dar dac intr, nu-i mai e fric ncepei cu primii 2 pai i stai mai mult timp n main, ca s-i creasc dorina de a v urma. O alt idee ar fi s folosii un alt cine care nu are probleme, s-l punei pe acesta s intre n main, s-i aruncai jucrii n main, etc. i s ncurajai cinele sperios s-l urmeze.
pg. 42

Totul despre rasa Rottweiler


I se face ru n main Urmai cei 10 pai, avnd grij deosebit s mergei lin, fr accelerri sau frne brute. Cinele trebuie s fie inut bine, s nu se loveasc, centura de siguran sau o cuc sunt cele mai indicate i vor avea un impact puternic asupra cinelui, se va simi mult mai n siguran, n special n cuc. Cum am spus deja, nu are niciun sens s certai celul, nu o face voluntar. Curai locul i ncercai s mergei mai lin, fr schimbri brute de vitez (adic fr frne sau accelerri mai domoale). Se sperie de sunetul motorului Lucrai cu mult atenie i rbdare pasul 5, n special refcnd pasul 1. Nu-l aruncai direct n main i nu-l surprindei pornind motorul cnd e lng main, pornii-l cnd cinele e departe i dai-i timp sa refac pasul 1. Ce facem dac e speriat, i se face ru sau se scap Pe scurt: nu facei nimic, nu-l bgai n seam. Orice ncurajare, mngiere, vorb, ceart, etc. vor agrava starea lui. Urmai paii de mai sus, undeva ai mers prea repede. Dac se scap n main, ducei-l nti s-i fac nevoile i pornii cu pasul 1. Trage n les ca s ajung la main Nu-l lsai s ajung, oprii-v i avansai doar cnd e calm; la fel, urcatul n main are loc doar cnd e calm, inei cinele afar pn atunci, nu-l lsai s intre ca un tanc, cu avnt. Nu st n loc Cel mai simplu este s folosii o cuc, centur de siguran pentru cini sau o alt persoan care ine lesa. Dac lucrai singuri i nu avei acces la cele de mai sus, obinuii nti cinele s nu vin niciodat n fa, lucrnd cu motorul oprit. Atragei-i atenia de fiecare dat cnd vrea s vin n fa i recompensai-l cnd alege s stea cuminte. Va dura destul de mult, dar va nelege ce vrei de la el.

Coprofagia, nghiirea de excremente Coprofagia este obiceiul de a ingera materii fecale (nu apare doar la cini). La unele animale, coprofagia e un proces normal de hrnire. Spre exemplu, obolanii nu pot folosi din prima toate substanele nutritive din ceea ce nghit, aa c i nghit materiile fecale pentru a folosi ct mai mult dintre ele. Flora intestinal pare, de asemenea, c beneficiaz de acest fapt. Lupii uneori mnnc excremente cnd nu le ajunge mncarea. Cinii de orice vrst pot face asta, dar puii sunt de departe majoritari, n special cei ntre 4 i 9 luni, cu cei mai muli renunnd la obicei cu vrsta. Vom discuta despre dou situaii relativ diferite, cea n care cinele i mnnc propriile excremente i cea n care mnnc excrementele altor animale. Dei existe mai multe metode de a combate aceast problem cu succes, nu exist una singur care s dea roade cu toi cinii, cu toate c, aa cum am precizat, cei mai muli renun la comportament odat cu maturizarea. Riscuri asociate cu coprofagia Dac i mnnc propriile fecale, riscurile de mbolnvire sunt reduse, dar dac mnnc excrementele altor animale, cinele se poate infesta cu parazii sau chiar mbolnvi de boli grave (parvoviroz). n plus, dup cum putei citi mai jos, coprofagia poate s apar ca urmare a unor boli. Un alt risc la care celul e supus este s fie abandonat. Muli oameni consider obiceiul ca fiind de netolerat i alung cinele din cas. Nu ar trebui s judecm cinele dup propriile noastre reguli i sisteme morale, ci dup ale lui, iar ingerarea de excremente nu doar c este acceptabil pentru
pg. 43

Totul despre rasa Rottweiler


acesta, n cazul femelei cu pui este o adaptare necesar supravieuirii (vezi mai jos), sau poate fi cauzat de o boal, sau poate ascunde probleme de comportament.

Mngierea cinelui Importana 1. Sntate: Exist cteva studii care arat c mngiatul unui cine poate reduce tensiunea stpnului i stimula eliberarea endorfinelor, hormonii plcerii. 2. Contact: Pentru cine, mngierea e un mod de comunicare cu membrii familiei lui. Muli cini simt nevoia de contact prelungit cu stpnul, fie stau cu botul pe acesta, fie acesta trebuie s in un picior pe ei n timp ce dorm, de exemplu. Mngierea e un mod de a exprima activ aceste stri. 3. Comunicare: Un alt motiv pentru care e util s mngiai cinele e c mngierea poate fi folosit n dresaj, ca recompens. Nu doar c poate fi oferit practic nelimitat cinelui (spre deosebire de mncare, de exemplu), mngierea e mereu la ndemn, nu trebuie s avei punga cu mncare la dv. 4. Calmare: Aciunea n sine poate calma cinele i omul, deoarece e o micare lent,care d ncredere i care poate fi efectuat doar ct timp cinele e calm. Muli cini energici sunt oprii fr probleme prin mngiere de ctre stpni. Acesta este motivul principal pentru care am scris programul de mai jos, cei mai muli nu au nevoie de el, dar tuturor cinilor le este util s tie s stea linitii n anumite momente, iar mngierea e un mod foarte bun de a-i nva asta. 5. Obinuire: Programul de mai jos v va ajuta s obinuii cinele s fie atins pe tot corpul (unii au probleme aici), lucru ce i va fi folositor cnd e atins de alte persoane (chiar dac doar din greeal, tot se poate ntmpla), la veterinar (curarea urechilor, tierea unghiilor, inspectarea dinilor), la stilist, dac l lsai ntr-o pensiune sau cu altcineva. Ce nu e mngierea 1. Obligaie: Din pcate, mult lume i imagineaz c oricrui cine trebuie s-i plac s fie mngiat i nu accept un refuz, iar cinele nva s deteste mngierile. 2. Certitudine: Unii pui dau senzaia c nu le place s fie mngiai, din dou motive. Unii nc nu cunosc plcerea de a fi mngiai: fie stpnii nu tiu cum s-i mngie i nu au reuit s-o fac nc, fie au fost bruscai cndva. Alii sunt foarte energici, iar mngierea nu e un stimul suficient de puternic, exist mereu altceva mai interesant de fcut. Dei o pot aprecia atunci cnd sunt obosii sau cnd nu au altceva de fcut, n general nu stau s fie mngiai. 3. Scuz: Mngierea e un puternic motivator, ns nu poate fi singura recompens pentru un cine, ntruct nu se adreseaz i celorlalte dorine ale cinelui. Cinele are nevoie s se joace activ alturi de dv, simpla mngiere nu i va fi de ajuns. Muli i nchipuie c dac au mngiat cinele, i-au acordat atenia necesar pentru astzi i se opresc. Cnd nu e indicat n general, mngierea poate veni oricnd, deoarece e ceva bun. Exist ns dou excepii, dac nu o nelege ca fiind ceva bun (punctele 1,2,3, 4 i 5) i dac l recompensai prin mngiere cnd face ceva ce nu ar trebui s fac, de exemplu cnd latr, url, roade, etc. (punctul 6), cnd e speriat (punctul 7) sau agresiv (punctul 8). 1. Ca socializare forat: Dei e unul dintre cele mai bune moduri de a socializa cinele cu un strin, mngierea nu trebuie impus cinelui n acest scop (vezi mai jos). Dac d semne c nu se simte n largul lui, nu forai cinele, vei face mai mult ru dect bine, cinele poate chiar s mute dac se simte forat. 2. Cnd are dureri: Cinele cu dureri (inclusiv anumite boli) nu trebuie atins, deoarece poate avea o reacie impulsiv i muca. 3. Cnd doarme: Cinele trezit din somn nu are control complet asupra impulsurilor (ca i noi) i poate reaciona agresiv. Exist momente n viaa lui cnd nu vrea s fie deranjat, i chiar dac nu
pg. 44

Totul despre rasa Rottweiler


reacioneaz urt, nu nseamn c i place s fie scit. 4. Cnd bea sau mnnc: Cinele ar trebui s tie s nu reacioneze urt cnd cineva l deranjeaz la mas, dar asta nu nseamn c i va face plcere. Lsai-l s mnnce n linite i mngiai-l dup. 5. Cnd e surprins: Dei se ntmpl n general cu persoanele strine, nu cu proprii stpni, unii cini se pot speria cnd simt o mn pe ei si pot muca instinctiv. 6. Cnd face ceva ce nu are voie: Cnd latr, sap, mrie, etc. i l mngiem, va percepe mngierea ca pe o ncurajare a noastr s continue s fac ceea ce face. 7. Cnd e speriat: Dac mngierea place cinelui i dac o primete cnd e speriat, nseamn c-l ncurajm s fie speriat. 8. Cnd e agresiv: Similar, dac o interpreteaz drept ceva bun, va crede c-l recompensm pentru agresivitate. Ce se poate ntmpla ru Exact ca mai sus, avem dou situaii de discutat, cea n care nu vede mngierea ca fiind ceva bun i cea n care l ncurajm s fac ceva ru sau neplcut. 1. Din dorina de a face puiul s stea la mngiat (poate ca s-l calmeze sau s-l domine, sau doar din dorina de a se bucura de acesta), unii stpni l in cu fora i-l mngie, ca s prind gustul, refuz s se joace cu el sau chiar l ceart. Foarte puini reacioneaz pozitiv la aceste metode, cei mai muli aa nva s fug de mngieli. Mai grav, din dorina de a mngia puiul care nu st, unii stpni i fac un obicei din a-l deranja cnd acesta e vulnerabil, cnd e obosit, mnnc sau cnd st linitit, ca s-l prind. Departe de a fi folositor, puiul nva c mngierea e ceva neplcut care apare cnd se mai calmeaz i el puin. Prin urmare, sunt mereu ncordai, mereu ateni, nu i permit s se odihneasc dect cnd sunt singuri. Aceti cei pot deveni agresivi la maturitate atunci cnd sunt atini sau chiar fr motiv, din cauza strii de nesiguran n care i aruncm noi. 2. Relund ideea de mai sus, presupunnd c mngierea e privit de cine ca ceva bun, dac e speriat sau agresiv iar noi l mngiem, va considera c l ncurajm s fie astfel, adic s fie speriat sau agresiv. Probabil pare c aceste situaii sunt rare, dar nu e deloc aa; situaiile des ntlnite n care cinii sunt mngiai, dei nu ar trebui s fie: cinele care latr, url, muc sau ncearc n orice alt mod s atrag atenia; cinele care se sperie de ali cini i e mngiai, aparent ca s-l ncurajm; cinele care se sperie de un zgomot pe strad sau de alte situaii; cinele care ne mrie cnd ne apropiem de mncare; cinele care ne mrie cnd i apr jucriile; cinele care mrie un alt om, din diverse motive.

Program de mngiere a cinelui propriu ncep prin a spune c zonele care dau probleme cinilor sunt faa i labele. Ei prefer mult mai mult s fie mngiai pe spate sau pe piept. Dei noi avem tendina s-i mngiem pe cap, s-i tragem de urechi, etc., ei au alte preferine i ar trebui s inem cont de ele. Scopul final al acestui program nu este doar ca puiul s accepte o mn pe el, ci s nvee s stea cuminte, lucru folositor la veterinar, printre altele. 1. ncepei cu un control medical, exist anumite boli care pot face ca mngierile (n special pe cap) s provoace disconfort cinelui. 2. Jucai-v cu celul. n timpul jocurilor, atingei-l uor pe ct mai multe zone ale corpului putei. 3. Nu ncercai s mngiai cinele cnd are dureri, doarme, bea ap, mnnc, cnd e atent la altceva, speriat sau agresiv, aa cum am scris mai sus. 4. Nu-i vorbii deloc, fii calmi i siguri n micri. Dac e nevoie, punei-i lesa i legai-o, dar nu-l reinei cu minile sau cu corpul. E mai bine s nu-i vorbii deloc, mai ales dac arat semne de
pg. 45

Totul despre rasa Rottweiler


disconfort. Folosii micri calme i oprii-v dac ncepe s se zbat, fr s retragei minile ns, apoi reluai dup ce s-a calmat. Dac ntoarce capul s vad ce facei, lsai-l, nu v ferii, cel mult ducei minile ntr-o zon mai "sigur", dac vi se pare c nu-i convine ce facei. 5. Dac e important s lucrai cu el (de exemplu, dac are zone pe corp pe care nu accept s fie atins i la care veterinarul trebuie s ajung), punei-l pe o mas i lucrai acolo, nu va putea s plece la fel de uor. Citii i articolul Ridicarea n brae pentru a vedea cum s-l obinuii cu statul acolo. 6. Dup ce ai ales un moment bun s-l mngiai (respectiv, dup ce st linitit pe mas), ncepei cu spatele, apoi pieptul, capul, labele. Mngiai-l pe direcia firelor de pr, nu contra lor. Nu-l tragei de urechi i nu facei micri brute. Acordai o atenie special picioarelor din spate i capului, sunt cele mai ntlnite zone n care cinii nu accept s fie atini. 7. Cutai zone de pe corp la care cinele reacioneaz (n general sunt faa i picioarele din spate). Lucrai la acele zone, mngiai-l n jurul lor uor i recompensai-l cu mncare dup asta. Progresai ncet, apropiindu-v tot mai mult de acestea. Citii i partea final a articolului. 8. Oprii-v la primul semn c e deranjat i oferii-i ocazia de a-i reveni, apoi reluai. 9. Nu uitai scopul declarat a ceea ce facei: trebuie s fie ceva ce place puiului. Nu inei puiul mic prea mult (mai ales dac e pe mas), pentru c nu are rbdare i va nva s-i displac edina. 12 minute sunt suficiente pentru nceput, cu puii energici chiar cteva secunde sunt suficiente, iar perioada se mrete gradat la 1-2 minute. Urmai punctul 8. 10. Terminai nainte ca puiul s se plictiseasc i imediat dup ncepei o sesiune de joac. Cum ne apropiem de un cine strin 1. ncepei mereu prin a ntreba stpnul dac putei mngia cinele. n cazul cinilor comunitari, nu ncercai s-i mngiai dect dac dau semne clare c apreciaz intenia dv (dau din coad, vin spre dv), nu doar c vor ceva ce avei n mn. 2. Niciodat nu punei mna pe cinele care e cu spatele la dv, nu v vede, doarme, bea, mnnc, e speriat sau agresiv. 3. Nu mergei s mngiai cinii care sunt inui n lan sau stau n spatele unui gard, pot avea reacii imprevizibile. 4. Mergei spre cine pe o curb, venind dintr-o parte, nu direct din fa; asigurai-v c v vede venind. 5. Oprii-v la 2-3 metri de el i ateptai s vin el la dv. V putei lsa pe vine i-l putei chema. Dac nu vine, considerai c ai ncheiat fr succes operaiunea. Cinele care nu vine singur la dv o face dintr-un motiv anume, dac l presai i mergei dv la el, e posibil s-l speriai sau s sar la dv. 6. Primul lucru pe care trebuie s-l fac e s v miroas, lsai-l 2-3 secunde s fac asta fr s intervenii. Din nou, dac nu o face, experimentul s-a ncheiat, cinele nu are ncredere n dv i ar fi riscant s ncercai s punei mna pe el. Dei e important s v miroas nti, nu nseamn c dac a fcut-o suntei prieteni, studiai-i atitudinea. 7. n acest stadiu, putei ncepe n sfrit s-l mngiai; ducei mna sub nivelul ochilor lui, ca s v vad i mngiai-l pe piept, spate sau sub brbie, n direcia firelor de pr. Evitai faa, ntruct putei acoperi vederea cinelui cu mna sau auzul acestuia, fcndu-l nelinitit. 8. Nu aglomerai cinele ntr-un col, nu v aplecai asupra lui, nu-l inei strns, pentru c se poate speria. 9. Oprii-v din mngiat i observai ce face cinele: ideal ar fi s cear din nou atenie, dar dac vrea s plece, lsai-l. Va ine minte c nu l-ai forat, ceea ce-l va face s fie mai calm i ncreztor i poate data viitoare va sta mai mult timp.

Corecia ntrziat Una dintre metodele cel mai des folosite pentru a disciplina cinele i a-l nva ce are i ce nu are voie s fac este corecia ntrziat, dup ce cinele a fcut deja prostia, fr s fi fost prins asupra faptului. ncep prin a spune de la nceput c metoda nu merge, dac nu ai prins cinele cu ma-n
pg. 46

Totul despre rasa Rottweiler


sac, nu mai putei face nimic, nu va nelege de ce pedepsit. Iat dou astfel de comportamente i coreciile ntrziate aplicate:

Cinele se scap n cas ct e singur; e certat cnd se ntorc stpnii, eventual bgat cu botul n ce a fcut; Cinele roade sau distruge ceva ct e singur; e certat cnd se ntorc stpnii, eventual bgat cu botul n mizerie.

Mai spun o dat, ca s nu fie niciun dubiu: metodele nu merg, iar n rarele momente cnd par s mearg, e doar o coinciden sau au mai fost ali factori care au contribuit. De exemplu, dac a ros canapeaua, poate i-a tiat limba i nu ar mai ncerca aa ceva, dac a mncat din gunoi, poate a nghiit ceva neplcut i nu s-a mai atins deloc de gunoi, etc., cu alte cuvinte, corecia nu a avut niciun rol n a ajuta cinele s nvee, a nvat singur. Exist trei motive mari pentru care muli folosesc corecia ntrziat: 1. Ideea c metoda va merge, cinele va nelege de ce e certat. 2. Nu pot corecta cinele la timp (cinele e singur mult timp acas, de exemplu) i nu pot s nu fac nimic. 3. Incapacitatea de a-i controla furia cnd se ntorc acas i cinele a distrus canapeaua. Niciunul dintre motive nu este valabil. Al doilea motiv poate veni cu probleme mai adnci; dac nu avem timp suficient s ne ocupm de cine (ca durat i calitate, alergarea prin arc nu se compar cu joaca alturi de stpn), nicio corecie nu va rezolva problema. Voi argumenta ineficiena primului punct i problemele ce pot rezulta. Odat ce va fi clar c metoda nu funcioneaz, ultimul motiv notat mai sus va disprea i el, fr s mai fie nevoie s intru n argumente despre inutilitatea emoiilor negative n procesul de dresaj (o voi face n alt parte, probabil). De ce pare c merge Printre dovezile care par s susin clar ideea c putem corecta cinele i dup eveniment se numr atitudinea de cel vinovat artat de acesta cnd e certat (uneori chiar nainte de asta, vezi mai jos). Semnele acestei stri sunt urechile lsate n jos, coada ntre picioare, postur lsat n jos, cinele fuge de stpn i se ascunde sau chiar urineaz. Aparent, celul tie c a greit i ne arat acest lucru. Cu toate acestea, atitudinea poate fi explicat (i aa i stau lucrurile) prin anticiparea unei corecii, cinele ncearc s scape de ceva neplcut. Corecia dup eveniment e un mod util de a nva un copil cum s se poarte corect i muli aplic acelai principiu i la cine, mai ales pentru c cei doi par s aib multe n comun (afirmaie adevrat, dar nu sunt identici). Diferena dintre cei doi la acest capitol e abilitatea de a asocia un eveniment anterior cu ceva prezent; copilul poate s-o fac, cinele nu (se va vedea jos de ce nu). Muli stpni cred c rasa cinelui lor sau cinele n sine e extrem de inteligent i poate nelege ceva banal ca o corecie ntrziat (mai ales dac i e artat greeala). De aici, ncep s gseasc explicaii complicate, care s ateste c au ntr-adevr un cine detept, i atribuie intenii i moduri de a gndi tipic umane. Cele dou exemple de mai jos ar trebui s tempereze aceste idei i s ne fac s fim precaui interpretnd ceea ce tie cinele. Insist n aceast idee nu pentru c a ncerca s discreditez cinele n general, o ras sau un individ, ci pentru c cei care vd inteligen la cinele lor unde nu e cazul, vor ncepe s aib pretenii mai mari de la acesta, doar l duce bibilica, pretenii care pot depi nivelul de nelegere al cinelui i de aici nu poate iei dect conflict ntre cei doi. Ce se ntmpl de fapt Pe scurt, cum am scris deja, toate semnalele cinelui c ar fi neles c a greit sunt doar anticipri ale coreciilor (chiar dac e vorba doar de ceart). Cu alte cuvintele, cinele nu se poart vinovat
pg. 47

Totul despre rasa Rottweiler


pentru c ar ti c a fcut ceva ru, ci pentru c vede c va fi pedepsit i ncearc s ne calmeze, s scape. Cel mai des, stpnul i d cinelui semnale clare c va fi corectat, de exemplu l bag cu botul n ce a fcut. Alteori, ns, cinele vede ce va urma chiar dac nu i dm noi semnalele acestea, chiar nainte de a ne vedea, doar cnd ne aude. Acestea sunt situaiile care ntresc ideea c, totui, unii cini neleg. Cele dou exemple de mai jos vor trata exact aceast situaie. Dou exemple concludente 1. n cartea sa, Dog Talk, autorul John Ross descrie comportamentul cinelui lui, Jason, un Setter irlandez, cruia i plcea s dea iama n gunoiul din buctrie. Autorul corectase cinele cnd l prinsese asupra faptului i acesta nu mai fcea nimic ct timp nu era singur, dar o fcea cnd rmnea singur n cas. Ross a nceput apoi s aplice corecia ntrziat: cnd se ntorcea acas i gsea gunoiul mprtiat pe jos, certa cinele i-l bga cu botul n mizerie. Dup puin timp, cnd Ross se ntorcea acas i gunoiul fusese mprtiat, Jason se purta vinovat de cum intra omul pe u, fugea de el. Mai mult, n zilele n care nu fcea nimic ru, cinele i ntmpina stpnul fericit. Ross tia astfel dac gunoiul e mprtiat sau nu doar din atitudinea cinelui, fr s intre n buctrie. Autorul a tras concluzia c Jason tia c face ceva ce nu are voie, concluzie uor de neles n urma comportamentului cinelui. Cu toate astea, un dresor (pe care Ross nu-l numete), i-a atras atenia c Jason sigur NU tie c face ceva ru i, pentru a-i demonstra asta, l-a pus pe Ross s fac un experiment: cu cinele de fa, stpnul a mprtiat el gunoiul pe jos. Cinele a dat semne clare de nelinite, apoi Ross a plecat de acas i a revenit dup 5 minute. Reacia cinelui a fost s fug de acesta, exact aa cum o fcea n zilele cnd mprtiase el gunoiul. Ce se ntmplase, de fapt: cinele nvase c gunoiul mprtiat pe jos nseamn ceart pentru el, dar nu fcuse deloc legtura ntre momentul cnd el mprtia gunoiul i ceart. Cu alte cuvinte, nu tia c poate face ceva ca s evite cearta, mai exact, atunci cnd mprtia gunoiul, nu realiza c ASTA i va aduce corecia mai trziu; mprtierea gunoiului i cearta erau dou lucruri fr nicio legtur n capul lui. Din acest motiv, nu a contat dac altcineva a fcut mizerie, tot ceea ce conta pentru el era c mizeria exista deci va veni i cearta. Ceea ce Ross interpretase ca fiind vinovie era de fapt doar anticiparea certei i ncercarea cinelui de a scpa de aceasta. 2. Un alt exemplu similar. Doi prieteni de-ai mei au doi Labradori, Bono i Otto. Otto a venit ultimul n familie i nc nu tia s fac afar, spre deosebire de Bono. ncercnd s-l nvee pe Otto s nu mai fac n cas, cei doi l-au certat cnd l-au prins asupra faptului, dar era i Bono de fa. Dup un timp, cnd se ntorceau acas i Otto i fcuse nevoile n baie, Bono se ascundea de ei cum intrau pe u. Dac Otto nu fcuse nimic n baie, Bono era vesel de revedere. La fel, cnd l prindeau pe Otto asupra faptului i-l corectau, Bono fugea de ei. Ce se ntmplase de fapt: Bono reaciona prompt la ceart, chiar dac nu era el cel certat, tonul vocilor stpnilor i era de ajuns s-l fac s vrea s evite situaia. A neles c cearta vine atunci cnd Otto face n cas aa c, de fiecare dat cnd se ntmpla asta i i vedea stpnii, se ascundea. Cele dou exemple arat ct de uor este s tragem concluzii greite chiar atunci cnd toate dovezile par s indice acest lucru. Muli oameni i spun, auzind astfel de relatri, c ei nu se neal, cinele lor e cu adevrat detept i nelege aceste lucruri. Realitatea este c niciun cine nu poate nelege o corecie aplicat trziu, dup ce a gsit altceva de fcut. Probleme ce pot s apar n momentul n care credem c animalul tie c greete, se ridic ntrebarea evident de ce nu se potolete ? Dac tie c va fi pedepsit, de ce o face ? Rspunsurile la care ajung mai toi sunt de tipul e cpos, sfidtor, mi face n ciud, vrea s m domine. Urmarea e trist, cinele e pedepsit n plus i pentru aceast atitudine sfidtoare, mergndu-se mai departe pe aceeai idee, tie de ce-l pedepsesc, uite ce fa are. Evident, de aici legtura dintre stpn i cine se
pg. 48

Totul despre rasa Rottweiler


deterioreaz, cinele ncepe s vad o latur imprevizibil a noastr (pentru c NU nelege de ce e certat) i ideea c nu ar trebui s ne asculte ncepe s-i ncoleasc n cap.

Socializarea puilor de caine Socializarea este reprezentata de intregul proces prin care puii de caine cunosc lumea din jurul lor si invata sa interactioneaze cu persoanele si animalele din jur. Intregul proces de socializare este foarte important, ca orice alt animal cainele este supus unuor stimul ( sunete, mirosuri, evenimente, actiuni etc.) noi si necunoscuti pana atunci, daca procesul nu se realizeaza in conditii de siguranta si incredere pentru el unul sau mai multi stimuli ii pot cauza frica si anxietate. Obisnuinta este procesul prin care cainele se va obisnui cu fiecare stimul in parte si va reactiona intr-un mod firesc si netraumatizant la acel stimul. Pentru a evita starile de frica si anxietate este obligatoriu ca orice caine sa fie supus mai multor stimuli incepand de la o varsta cat mai frageda, astfel se va obisnui cu ei si nu ii va mai percepe ca si stimuli amenintatori. Experientele pe care le traiesc in primele 2 4 luni de viata isi pun amprenta foarte puternic asupra comportamentului cainelui ca adult. Cainii care nu se socializeaza suficient in aceasta perioada pot dezvolta stari patologice de frica si anxietate, aceste stari sunt ireversibile in aceste cazuri. Genele rasei si ale parintilor joaca si ele un rol important in modul in care se dezvolta cainele, ele traseaza linii generale in ceea ce priveste comportamentul sau. Daca cainele se trage dintr-o rasa cunoscuta ca avand probleme de socializare sau din parinti care nu au fost crescuti in conditii propice este nevoie de o atentie mai pronuntata asupra educatiei si socializarii puiului pentru ca acesta sa nu dezvolte stari de frica, agresivitate sau panica fata de lumea inconjuratoare. Chiar daca puiul este vioi si sociabil asta nu inseamna ca acelasi comportament il va avea si cand va fi adult, pe parcursul maturizarii comportamentul sau se poate schimba. Un caine care este crescut fara a intra in contact cu alti oameni decat membri familiei in care creste, cu alte animale sau alte locrui decat spatiul casei, in momentul in care nu va mai fi langa persoanele cunoscute sau in locurile cunoscute de el foarte bine isi va schimba comportamentul putand deveni timid sau la fel de bine poate deveni agresiv. Socializarea cainelui inseamna in acelasi timp introducerea lui in locuri noi, alaturi de oameni si de animale necunoscute cat si starea prin care el devine constient de locul lui si de identitatea lui, aceste stari sunt specifice si animalelor nu numai oamenilor. Prima perioada de socializare incepe aproximativ la trei saptamani de la nastere si se termina in jurul varstei de trei luni. Pana in jurul varstei de trei luni puii au tendinta de a fi timizi si fricosi in preajma persoanelor si animalelor necunsocute, aceeasi stare apare si mai tarziu, in cursul vietii daca in aceasta perioada interactiunea sociala nu se dezvolta. O alta perioada importanta este cea cuprinsa intre 6 si 8 luni. De obicei dupa varsta de 3 4 luni puii sunt dati spre adoptie, dupa introducerea in noul camin interactiunea cu alti caini si alti oameni trebuie sa continue, in aceasta perioada cainele trebuie sa aiba sesiuni de joaca cat mai lungi cu alti caini. In aceasta perioada cainele incepe sa dezvolte preferinte in ceea ce priveste oamenii si animalele cu care interactioneaza precum si in ceea ce priveste locurile preferate din casa. Inaintea varstei de 12 luni cainii dezvolta comportamente anormale cand intalnesc stimuli cu care nu sunt obisnuiti. De exemplu daca intr-o casa unde se afla un pui de caine nu exista nici un copil, cainele s-ar putea sa se sperie cand va auzi un copil mic plangand; de aceea stapanii ar trebui sa
pg. 49

Totul despre rasa Rottweiler


observe care sunt stimulii lipsa din casa si sa incerce sa obisnuiasca pe cat posibil cainele si cu astfel de stimuli. O solutie usoara de a supune cainele la interactiunea cu noi stimuli fara ca acesta sa se sperie este metoda recompensei, de fiecare data cant interactioneaza cu un stimul nou, mai intai incercati sa-l linistiti apoi oferiti-i o recompensa, recompensa care poate fi oferita si de o alta persoana necunoscuta, astfel va prinde incredere in ea, daca de exemplu acea persoana a produs un stimul nou pentru pui ( zgomot de exemplu) si apoi i-a oferit o recompensa cainele va percepe persoana si celalalt stimul ca fiind netraumatizante. Se stie ca un pui care nu a fost vaccinat nu se scoate afara din casa, astfel stimulii externi sunt redusi, nu-l izolati insa in aceasta perioada, incercati sa ii produceti cat mai multe momente in care sa interactioneze cu stimuli necunoscuti.

Prevenirea aparitiei problemelor de comportament Problemele de comportament, reprezinta manifestari sau reactii nedorite ale unor caini in anumite situatii. Ele nu au neaparat o legatura directa cu parcurgerea sau neparcurgerea unui program de dresaj. Cauzele aparitiei problemelor de comportament la caini pot fi multiple: genetice, medicale, psihologice, traumele, erorile de dresaj sau educationale precum alintul si permisivitatea excesiva a stapanilor, care duc la nerecunoasterea autoritatii acestora. Cainii au un sistem social simplu, bazat pe o piramida ierarhica, in varful caruia nu poate sta decat un singur lider, din motive pur hedoniste cainele va urca exact pana acolo unde ii permiteti dumneavoastra. Esentiale pentru prevenirea problemelor de comportament sunt atat testarea puiului in momentul achizitiei si crearea unui regim de viata cat mai echilibrat cat si urmarea unui program de dresaj. Cele cateva sfaturi care mi-am permis sa vi le dau in cele ce urmeaza vizeaza diminuarea riscurilor aparitiei unor manifestari, ale catelului, deranjante sau in necomformitate cu asteptarile dumneavoastra si diminuarea perioadei de lucru necesare pentru finalizarea unui dresaj de companie eficient. Regulbaza pent\ Hraniti catelul numai la orele programate pentru masa, si nu ii lasati hrana la discretie pe tot parcursul zilei. Nu lasati cainele sa doarma in pat, pe canapea sau pe fotolii. Nu va faceti un obicei din a va mangaia pet-ul neconditionat. Mangaierea este o recompensa puternica si este bine sa o conditionati de executarea corecta a unei comenzi. Limitati-i catelului accesul prin apartament si nu-i permiteti sa iasa si sa intre primul pe usa atunci cand il scoateti sau il aduceti de la plimbare. In cazul in care a parcurs un program de dresaj va puteti folosi de comanda sezi-asteapta. Nu lasati cainele sa stabileasca directia de mers atunci cand sunteti la plimbare. Cand trage in lesa sau o ia inainte, atrageti-i atentia si schimbati brusc directia de mers. Daca a gasit ceva pe jos sau a furat ceva de pe masa nu fugiti dupa caine in incercarea de a-l prinde, nu veti reusi cu usurinta, iar el o va lua ca pe o joaca antrenanta. Incercati sa in captati atentia si sa il faceti pe el sa vina la dumneavoastra. Nu ii permiteti cainelui sa va urmareasca permanent prin casa. Obisnuiti-l progresiv sa ramana singur acasa, incepand de la o perioada de cateva minute.
pg. 50

Totul despre rasa Rottweiler


Inainte de a pleca de acasa si la intoarcere ignorati cainele timp de 5-10 minute. Nu chemati cainele de la locul de joaca pentru a pleca imediat acasa, chemati-l la dvs, recompensati-l, puneti-i lesa apoi lasati-l liber la limita lesei timp de cateva minute inainte de a pleca. Nici dvs. nu v-ar face placere sa parasiti o activitate antrenanta numai pentru ca seful a convocat o sedinta.

Limbajul trupului la caini Daca stim sa citim limbajul corpului unui caine reusim sa intelegem animalul, sa-i apreciem atitudinea si sa-i anticipam urmatoarea miscare. Deoarece sunt necuvantatoare, cainii "vorbesc" prin limbajul trupului. De fapt vocalizarea, in cazul cainelui, are un rol secundar fata de mesajele pe care le poate transmite cu trupul sau. Odata ce invatam tipurile de baza ale limbajului miscarilor unui caine, putem sa observam modul in care aceste patrupede interactioneaza cu oamenii sau cu alte animale. De asemenea, intelegerea limbajului gestual in cazul cainelui ne poate ajuta sa ne protejam pe noi si pe cainii nostri de situatii periculoase, sa usuram procesul de dresaj sau in identificarea unor probleme de comportament. "Increzator": cainele sigur pe sine sta drept cu capul sus, are urechile atente si ochii larg deschisi. Gura o are putin deschisa dar relaxata. Coada se poate legana usor, incolaci putin sau atarna intr-o pozitie relaxata. Acest caine este prietenos si confortabil in mediul in care se afla. "Fericit": un caine fericit arata aceleasi semne ca si un caine increzator. Mai mult, va din coada si cateodata isi va tine gura deschisa mai larg sau chiar va gafai usor. Cainele vesel este si mai prietenos decat cel increzator si nu arata niciun semn de anxietate. "Jucaus": un caine jucaus este fericit si agitat. Urechile sunt drepte, ochii sunt stralucitori si coada se leagana repede. S-ar putea sa si sara sau sa fuga plin de veselie. Deseori, un caine jucaus va infatisa "plecaciunea de joaca" - picioarele din fata sunt intinse, capul aplecat in fata, spatele este ridicat si agitat. Aceasta pozitie este o invitatie clara la joaca. "Docil": un caine docil isi tine capul in jos, urechile sunt lasate iar privirea este ferita. Coada este lasata jos si se poate misca usor dar nu este ferma. Se poate sa se intoarca pe spate expunandu-si burta. Un caine submisiv se prea poate sa linga sau sa atinga alt caine sau o persoana pentru a intari ideea ca are intentii pasive. Cateodata va mirosi pamantul sau va lua o atitudine distrasa pentru a arata ca nu vrea sa cauzeze vreo problema. Un caine submisiv este bland si prietenos. "Ingrijorat": un caine anxios se poate manifesta ca un caine submisiv, dar de obicei isi tine urechile partial ridicate si gatul intins. Sta intr-o pozitie tensionata si cateodata tremura. De obicei, un caine ingrijorat scoate un scncet usor sau geme. Coada este lasata in jos si poate fi indoita. Un caine anxios poate reactiona brusc la stimuli si poate deveni infricosat sau chiar agresiv. In cazul in care cunoastem cainele putem sa incercam sa-i distragem atentia catre ceva mai placut. Insa trebuie sa fim atenti sa nu provocam cainele sau sa incercam sa-l alinam. "Infricosat": Un caine speriat combina atitudinea submisiva cu cea de anxietate dar cu semne mult mai extreme. Cainele sta tensionat dar e foarte aproape de pamant. Urechile sunt date pe spate si ochii sunt semi-deschisi si atenti. Baga coada intre picioare si, in mod tipic, tremura. Un caine speriat de obicei scheauna sau maraie si chiar isi arata dintii intr-o miscare de aparare. Se poate si sa urineze sau defecheze. Un caine speriat poate deveni foarte repede agresiv daca se simte amenintat. Nu trebuie sa incercam sa linistim un caine care se simte amenintat ci trebuie sa ne retragem cu calm. Daca noi suntem stapanii trebuie sa fim tari si increzatori dar sa nu alinam sau sa pedepsim cainele. Trebuie sa mutam patrupedul intr-o locatie mai familiara si mai putin
pg. 51

Totul despre rasa Rottweiler


amenintatoare. "Dominant": Un caine dominant va incerca sa se afirme peste alti caini sau chiar peste oameni. Sta drept si increzator si poate fi aplecat putin in fata. Ochii sunt deschisi larg si se uita direct in ochii altui caine sau unei persoane. Urechile sunt ridicate si alerte si parul de pe spate se poate ridica. Cainele dominant cateodata maraie incet. Atitudinea acestui caine pare mai putin prietenoasa si este mai degraba amenintatoare. Daca acest comportament este indreptat catre un caine submisiv nu trebuie sa ne facem probleme. Daca si celalalt caine va incerca sa domine atunci un conflict este foarte probabil. Un caine care incearca sa domine oameni poate reprezenta o serioasa problema. Nu trebuie sa ne uitam in ochii cainelui si sa incercam sa ne retragem incet. Daca avem un caine care are un comportament dominant atunci este nevoie de o modificare a comportamentului animalului. "Agresiv": Un caine agresiv merge mult mai departe decat cel dominant. Toate picioarele sunt ferme, intr-o pozitie cu un puternic aer teritorial si poate ataca in orice moment. Urechile sunt intinse spre spate, capul este impins in fata, ochii sunt intredeschisi dar sagetatori, cada este dreapta. Cainele isi arata dintii, latra si maraie amenintator. Parul de pe spatele cainelui se ridica. Daca suntem in preajma unui caine care arata aceste semne treabuie sa ne indepartam cu atentie, fara sa fugim. Nu trebuie sa privim cainele in ochi sau sa aratam frica, ne retragem usor intr-un loc sigur. In cazul in care cainele agresiv ne apartine trebuie sa cautam asistenta profesionala din partea unui dresor pentru a invata cainele sa se comporte corect. Cainii cu un comportament agresiv nu ar trebui niciodata sa fie folositi pentru inmultire.

Limbajul trupului la caini Daca stim sa citim limbajul corpului unui caine reusim sa intelegem animalul, sa-i apreciem atitudinea si sa-i anticipam urmatoarea miscare. Deoarece sunt necuvantatoare, cainii "vorbesc" prin limbajul trupului. De fapt vocalizarea, in cazul cainelui, are un rol secundar fata de mesajele pe care le poate transmite cu trupul sau. Odata ce invatam tipurile de baza ale limbajului miscarilor unui caine, putem sa observam modul in care aceste patrupede interactioneaza cu oamenii sau cu alte animale. De asemenea, intelegerea limbajului gestual in cazul cainelui ne poate ajuta sa ne protejam pe noi si pe cainii nostri de situatii periculoase, sa usuram procesul de dresaj sau in identificarea unor probleme de comportament. "Increzator": cainele sigur pe sine sta drept cu capul sus, are urechile atente si ochii larg deschisi. Gura o are putin deschisa dar relaxata. Coada se poate legana usor, incolaci putin sau atarna intr-o pozitie relaxata. Acest caine este prietenos si confortabil in mediul in care se afla. "Fericit": un caine fericit arata aceleasi semne ca si un caine increzator. Mai mult, va din coada si cateodata isi va tine gura deschisa mai larg sau chiar va gafai usor. Cainele vesel este si mai prietenos decat cel increzator si nu arata niciun semn de anxietate. "Jucaus": un caine jucaus este fericit si agitat. Urechile sunt drepte, ochii sunt stralucitori si coada se leagana repede. S-ar putea sa si sara sau sa fuga plin de veselie. Deseori, un caine jucaus va infatisa "plecaciunea de joaca" - picioarele din fata sunt intinse, capul aplecat in fata, spatele este ridicat si agitat. Aceasta pozitie este o invitatie clara la joaca. "Docil": un caine docil isi tine capul in jos, urechile sunt lasate iar privirea este ferita. Coada este lasata jos si se poate misca usor dar nu este ferma. Se poate sa se intoarca pe spate expunandu-si burta. Un caine submisiv se prea poate sa linga sau sa atinga alt caine sau o persoana pentru a intari ideea ca are intentii pasive. Cateodata va mirosi pamantul sau va lua o atitudine distrasa pentru a arata ca nu vrea sa cauzeze vreo problema. Un caine submisiv este bland si prietenos. "Ingrijorat": un caine anxios se poate manifesta ca un caine submisiv, dar de obicei isi tine urechile partial ridicate si gatul intins. Sta intr-o pozitie tensionata si cateodata tremura. De obicei, un caine
pg. 52

Totul despre rasa Rottweiler


ingrijorat scoate un scncet usor sau geme. Coada este lasata in jos si poate fi indoita. Un caine anxios poate reactiona brusc la stimuli si poate deveni infricosat sau chiar agresiv. In cazul in care cunoastem cainele putem sa incercam sa-i distragem atentia catre ceva mai placut. Insa trebuie sa fim atenti sa nu provocam cainele sau sa incercam sa-l alinam. "Infricosat": Un caine speriat combina atitudinea submisiva cu cea de anxietate dar cu semne mult mai extreme. Cainele sta tensionat dar e foarte aproape de pamant. Urechile sunt date pe spate si ochii sunt semi-deschisi si atenti. Baga coada intre picioare si, in mod tipic, tremura. Un caine speriat de obicei scheauna sau maraie si chiar isi arata dintii intr-o miscare de aparare. Se poate si sa urineze sau defecheze. Un caine speriat poate deveni foarte repede agresiv daca se simte amenintat. Nu trebuie sa incercam sa linistim un caine care se simte amenintat ci trebuie sa ne retragem cu calm. Daca noi suntem stapanii trebuie sa fim tari si increzatori dar sa nu alinam sau sa pedepsim cainele. Trebuie sa mutam patrupedul intr-o locatie mai familiara si mai putin amenintatoare. "Dominant": Un caine dominant va incerca sa se afirme peste alti caini sau chiar peste oameni. Sta drept si increzator si poate fi aplecat putin in fata. Ochii sunt deschisi larg si se uita direct in ochii altui caine sau unei persoane. Urechile sunt ridicate si alerte si parul de pe spate se poate ridica. Cainele dominant cateodata maraie incet. Atitudinea acestui caine pare mai putin prietenoasa si este mai degraba amenintatoare. Daca acest comportament este indreptat catre un caine submisiv nu trebuie sa ne facem probleme. Daca si celalalt caine va incerca sa domine atunci un conflict este foarte probabil. Un caine care incearca sa domine oameni poate reprezenta o serioasa problema. Nu trebuie sa ne uitam in ochii cainelui si sa incercam sa ne retragem incet. Daca avem un caine care are un comportament dominant atunci este nevoie de o modificare a comportamentului animalului. "Agresiv": Un caine agresiv merge mult mai departe decat cel dominant. Toate picioarele sunt ferme, intr-o pozitie cu un puternic aer teritorial si poate ataca in orice moment. Urechile sunt intinse spre spate, capul este impins in fata, ochii sunt intredeschisi dar sagetatori, cada este dreapta. Cainele isi arata dintii, latra si maraie amenintator. Parul de pe spatele cainelui se ridica. Daca suntem in preajma unui caine care arata aceste semne treabuie sa ne indepartam cu atentie, fara sa fugim. Nu trebuie sa privim cainele in ochi sau sa aratam frica, ne retragem usor intr-un loc sigur. In cazul in care cainele agresiv ne apartine trebuie sa cautam asistenta profesionala din partea unui dresor pentru a invata cainele sa se comporte corect. Cainii cu un comportament agresiv nu ar trebui niciodata sa fie folositi pentru inmultire.

Temperament dominant ? Daca prietenul dumneavoastra canin protesteaza de fiecare data cand il dati jos de pe canapea, sau daca isi protejeaza jucariile aratandu-si coltii, ca sa nu mai vorbim de felul neprietenos in care va trateaza musafirii, atunci este foarte posibil ca temperamentul sau sa fie dominant iar educatia primita de la dumneavoastra sa nu fie potrivita cu temperamentul sau. Desi, pentru caine, manifestarile sale dominatoare sunt foarte firesti, pentru oameni ele nu sunt acceptabile - un caine care latra (sau, in cel mai rau caz, chiar musca) vizitatorii sau chiar stapanii este catalogat ca agresiv si comportamentul sau este foarte greu de tolerat. Ca si in cazul oamenilor, temperamentul este innascut - el nu poate fi schimbat, ci doar ameliorat, prin educatie. Un caine cu temperament dominant va incerca sa-si dovedeasca suprematia (sau sa si-o castige) cu orice ocazie, fie ca este vorba de protejarea vasului cu mancare sau a locului in care alege sa doarma. De aceea, pentru cei care isi doresc un caine, este bine ca alegerea puiului sa fie facuta si in functie de acest aspect. Unele persoane pot controla un caine dominant, dar aceasta cere atat rabdare, cat si foarte mult timp; un caine cu temperament dominant simte nevoia sa isi stabileasca in mod constant pozitia in cadrul "haitei" sale - astfel, orice moment de "slabiciune" al stapanului poate da cainelui impresia ca a "castigat teren", de unde pot aparea o multime de probleme.
pg. 53

Totul despre rasa Rottweiler


Daca nu sunteti genul care sa aiba timpul sau rabdarea necesare pentru a stapani un caine dominant, este recomandabil sa alegeti un pui cu temperament submisiv sau echilibrat. Astfel, puteti "testa" puiul inainte de a pleca acasa cu el - se recomanda ca testul sa fie facut intr-o camera linistita, puiul fiind separat de fratii lui. * Chemati puiul; daca vine imediat, cu coada sus, eventual latrand si daca incearca sa va muste (deocamdata in joaca) este foarte posibil ca temperamentul sau sa fie dominant. * De asemenea, daca va urmeaza prin camera muscandu-va de picioare, daca incearca sa se intoarca imediat daca il asezati pe spate, eventual maraind, daca felul in care se joaca este insotit constant de maraituri, muscaturi si latraturi, este aproape sigur ca adultul de mai tarziu va avea nevoie de o mana de fier pentru ca tendintele dominatoare sa nu se transforme in agresivitate. Ca sa fii seful haitei Cainele este un animal social, care in libertate se asociaza cu cei de aceeasi specie si formeaza o haita. In haita trebuie sa existe un lider - atunci cand autoritatea liderului se clatina, din orice motiv s-ar intampla asta, restul cainilor aspira la pozitia de conducator. Dupa lupte constante pentru suprematie unul dintre ei iese invingator si este acceptat si respectat ca un veritabil sef. Noi percepem cainele ca pe un membru al familiei care nu poate sa vorbeasca articulat si se comporta ca un copil, mai mult sau mai putin rasfatat. Cainele, la randul lui, ne percepe ca pe membrii haitei. Fara sa vrem, aceste perceptii diferite intra adesea in conflict. Cainii pot avea un temperament submisiv, echilibrat sau dominant. Astfel, un caine submisiv nu va incerca prea des sa se afirme ca lider al "haitei" noastre; un exemplar dominant insa, va depune toate eforturile in acest sens. Fara sa iti dai seama, intreaga familie va duce o lupta pentru suprematie de care insa cainele va fi foarte constient si, prin urmare, afectat. Evident ca pana la urma il vei da jos de pe canapea, chiar daca te maraie. Dar asta echivaleaza cu o infrangere, exact cand era sigur ca a mai castigat un pic de teren. Rezultatul este un caine nesigur pe el, cu probleme de comportament, ale carui reactii sunt greu de estimat si de controlat. De ce sa nu evitam asta? Ne facem un bine si ne scutim cainele de un stres de care nu are nevoie. Daca avem un caine dominant, pana cand ajungem sa intelegem exact ce se petrece in capsorul lui frumos, ar fi bine sa respectam cateva reguli simple: * Mancarea se serveste si se consuma la ore fixe. In cazul in care cainele nu a mancat, se ia vasul si se serveste mai tarziu, la urmatoarea ora de masa. Nu-l lasa sa decida el ca ar fi cazul sa-i dai altceva, "mai bun"!; * Hraneste-l dupa masa oamenilor. Unele surse recomanda hranirea cainelui inainte, pentru ca animalul, vazand si mai ales mirosind mancarea, saliveaza si secreta imediat sucurile gastrice necesare unei mese, crescand astfel riscul gastritelor. Cu toate acestea, daca nu primeste niciodata nimic inainte de ora stabilita, se va obisnui cu situatia si organismul lui nu va mai reactiona ca si cand ar trebui sa primeasca de mancare; * Daca ii intalnesti privirea, sustine-o pana cand cainele se uita in alta parte. Schimburile de priviri "drept in ochi" sunt provocari din care trebuie sa iesi invingator. * Nu te juca violent cu el! Jocul atat de familiar in care stapanul tine jucaria in mana si cainele trage de ea este neindicat cu un caine cu temperament dominant! Este ca o lupta pentru proprietatea asupra jucariei! * Tu incepi si tot tu pui capat oricarui joc. Numai conducatorii haitei cer atentie de la inferiori si initiaza jocul!
pg. 54

Totul despre rasa Rottweiler


* Nu-l lasa sa muste nici macar in joaca! Pe nimeni. * Nu-l lasa sa doarma in pat, sa se urce pe canapele sau fotolii. In final "ti se va urca in cap" - somnul in acelasi loc este un ritual al egalitatii. Nu sunteti egali! * Nu te aseza in pozitii in care capul tau este cu un nivel mai jos decat al cainelui - il incurajezi sa creada ca pozitia ta de lider se clatina! * Daca cerseste, nu primeste. Nici mancare, nici atentie. Si mancarea, si atentia sunt recompense, sunt importante si se acorda atunci cand decizi tu si cand a executat o comanda a ta. Ele nu trebuie lasate sa-si piarda valoarea in ochii cainelui! * Nimic nu vine "de-a gata" - inainte de orice "favor" pe care i-l faci, fie ca e vorba de iesit la plimbare, servirea mesei sau o mangaiere, cere-i sa execute o comanda oarecare. Dublu avantaj repeti comanda si iti consolidezi pozitia de lider! * Daca e in drum si nu poti trece de el decat daca il ocolesti sau "il sari", fa-l sa se ridice - cainii se dau la o parte din calea celor superiori in rang in cadrul haitei. * Totul este proprietatea ta: jucariile, mancarea, vasul de apa, culcusul. Trebuie sa poti in orice moment sa le iei, sa le muti sau sa le arunci, daca vrei, fara ca animalul sa protesteze. * Invata-l comanda "lasa!" si asigura-te ca o executa in orice conditii. Tu decizi pe ce are voie sa puna botul si pe ce nu! Daca animalutzul tau este mai putin dominant sau chiar submisiv, poti sa nu aplici o parte din cele de mai sus, pentru ca iti va recunoaste oricum autoritatea si risti sa-l contrariezi. Asadar, incearca intai sa afli care este temperamentul real al catelului si invata sa-l cunosti cat mai bine.

Perioade critice din viata puiului


Capacitatea cainelui de a se adapta si de a se integra in cadrul grupei umane(familia care l-a adoptat) depinde, in mare masura, de felul in care omul reuseste sa comunice cu el. Cainele stie cand suntem suparati sau cind suntem bine dispusi.El descifreaza aceste stari urmarindu-ne pozitia corpului, expresia fetei,gestica.In cele ce urmeaza voi prezenta perioadele critice din viata cainelui,perioade pe parcursul carora comportamentul acestuia este influentat si modificat de experientele specifice fiecarei varste in parte.Perioada critica poate fi definita ca fiind acea "felie" de timp din viata cainelui in care o experienta aparent fara insemnatate ii influenteaza, sau chiar ii modifica pentru totdeauna comportamentul.Daca veti cunoaste specificul fiecarei perioade si veti actiona adecvat,cainele dumneavoastra se va dezvolta normal,armonios. Perioade critice in viata cainelui.

Perioada neonatala (de la fatare pana la 12 zile). Perioada de tranzitie (13-20 de zile). Perioada de constientizare(21-28 de zile). Perioada de socializare la grupa canina (21-49 de zile).
pg. 55

Totul despre rasa Rottweiler


Perioada de socializare la gupa umana (7-12 saptamani). Prima perioada de imprimare a fricii (8-10 saptamani). Perioada de stabilire a ierarhiei (12-18 saptamani). Perioada instinctului de explorare ( 4-8 luni). A doua perioada de imprimare a fricii (6-14 luni). Perioada de maturizare ( de la 1 la 4 ani).

De mentionat ca prin ultimele trei perioade cainii de talie mica trec mai repede. In aceasta perioada puiul reactioneaza la stimuli termici (diferente de temperatura), la stimuli mecanici(atingere) si la stimuli olfactivi (miros).Are nevoie de stimulare fizica pentru a defeca si urina. Nu vede si nu aude. Comportamentul puiului nu se modifica pe toata durata periodei. Perioada de tranzitie (13-20 de zile) Acum se evidentiaza o serie de modificari fizice.La inceputul perioadei, ochii puiului se deschid (la implinirea a cca 13 zile de viata). Pana la 20-21 de zile, cu toate ca pupila reactioneaza la lumina, puiul nu poate vedea obiectele si nu poate percepe nici miscarea. Tot acum, puiul incepe sa se deplaseze, mai intai tarandu-se, apoi mergand implticit. Atunci cand se indeparteaza si nu mai poate localiza fratii de cuib si mama, puiul are prima manifastare de stres, vocalizand (scheauna). La aproximativ 20 de zile de la fatare apar primii dinti, iar puiul ii foloseste: incepe sa roada si sa muste. Este si perioada in care puiul incepe sa auda (fara insa a putea localiza sursa de sunet) si sa dea din coada. Intr-o singura saptamana de evolutia rapida, puiul trece de la perioada neonatala la perioada de constientizare. Perioada de constientizare (21-28 de zile) Aceasta este prima saptamana in care puiul aude si vede.Acum, puiul deprinde primele notiuni ale comportamentului caracteristic speciei si invata sa comunci cu ceilalti membri ai cuibului.Daca in aceasta perioada puii sunt separati de mama, acest lucru va marca negativ comportamentul lor de mai tarziu.Astfel, puii separati acum de cuib pot manifesta mai tarziu labilitate psihica,dezvoltana totodata o dependenta impinsa la extrem fata de toti membrii familiei sau numai fata de unul dintre ei. Perioada de socializare la grupa canina (21-49 de zile) Acum puiul deprinde si incepe sa foloseasca un comportament specific speciei.Pentru a ajunge sa valorifice informatia transmisa genetic, puiul trebuie sa stea in cuib cu mama si cu fratii sai.Astfel,puiul invata sa comunice prin intermediul pozitiilor corpului,al atitudinilor si expresiilor fetei, al vocalizarilor(marait,scheunat),incercand efectul acestora asupra mamei si a fratilor sai.Tot acum puii invata ce inseamna sa muste si sa fie muscati,ce inseamnasa latre si sa fie latrati. Mai invata comportamentul si atitudinea specifice vanatorii,cum sa urmareasca si cum sa prinda vanatul.Luptandu-se in joaca, puiul invata sa raspunda la diferitele pozitii ale corpului adversarului, cand si cum sa atace si sa se apere.Una dintre cele mai importante lectii pe cara puiul o primeste in aceasta perioada este sa accepte disciplina.Lectiile de disciplina le administreaza cateaua mama, care isi invata puii sa nu muste foerte tare,sa nu vina la supt decat atunci cand ea le permite. Cea mai severa lectie de disciplina o primesc puii cand mama ii maraie si le interzice sa se apropie in timp ce ea mananca. Imi amintesc cum Karuka, o femela de Ciobanesc Asiatic,isi lua osul pe care i-l ofeream in afara cubului si il duce intre cei sase pui ai ei.Bineinteles ca puii se repezeau la os, dar KaruKa ii punea imediat la punct cu un marait infricosator.Unul dintre puii masculi, exemplarul dominant al cuibului,a incercat sa revina la os.Karuka a latrat scurt si s-a repezit amenintatoare la el, insa fara sa-l muste.Puiul insistent s-a retras, speriat. Karuka a continuat sa roada osul si alti trei pui au incercat sa-i dea tarcoale,dar au avut parte de acelasi tratament.Am fost surprins de inteligenta cu care Karuka a regizat "sedinta" pentru a-i invata pe pui ce inseamna respectul.Odata
pg. 56

Totul despre rasa Rottweiler


lectia invatata,Karuka s-a intors catre pui,i-a impins tandra cu botul,iar pe cel mai speriat, care ramasese culcat pe spate,l-a lins si l-a linistit. De retinut ! In aceasta perioada, intre a treia si a saptea saptamana de viata, puiul invata comportamentul caracteristic speciei.Izolarea de cuib a puiului inainte de implinirea a sapte saptamani are influente negative asupra dezvoltarii lui ulterioare,ii poate crea serioase probleme de adaptare ce conduc la tulburari de comportament fata de alti caini si fata de grupa umana. Perioada de socializare la grupa umana(7-12 saptamani). In acest interval de timp puiul poate fi separat fara probleme de cuib si de mama. Este perioada optima in care puiul poate fi cumparat. Acum el este foarte receptiv si invata din toate experientele prin care trece. De aceea, va recomand ca acum sa-i "regizati" cainelui cat mai multe experiente(mersul pe scari,mersul cu liftul,mersul pe suprafete alunecoase), sa-i "faceti cunostinta" cu cat mai multe persoane de varste diferite, sa-l incurajati in aportarea jucariei si sa-l obisnuiti cu zgomote diverse. Prima perioada de imprimare a fricii (8-10 saptamani) Acum, orice experienta dura,traumatica,inspaimantatoare,dureroasa,are asupra cainelui un impact puternic si o influenta pe termen lung,iar imprimarea fricii este permanenta (veti avea un caine fricos). Evitati orice situatie care poate deveni stresanta pentru pui.Fiti foarte aternti, deoarece situatii pe care le considerati comune pot fi percepute diferit de catre cainele dumneavoastra. In aceasta perioada, cartand cu fermitate cainele, il puteti dezobisnui pentru totdeauna sa faca lucruri nepermise (sa roada cablurile electrice din casa, sa accepte hrana de la o persoana straina etc.) Perioada de stabilire a ierarhiei (12-16 saptamani) In aceasta perioada puiul forteaza nota, incercana sa preia conducerea grupei. Incepe sa muste mai tare,sa latre mai insistent,sa maraie,desfasurand un intreg arsenal pentru a se impune in fata dumneavoastra, pentru a domina.Cand este adresat stapanului, acest gen de comportament trebuie descurajat cu fermitate. Pentru caine, stabilirea ierarhiei este foarte importanta. Daca nimeni din noua sa familie nu va prelua controlul si conducerea, o va face cainele fara sa stea pe ganduri. Acest lucru este valabil pentru toti cainii, indiferent de talie si de rasa. Cu cat puiul este mai dominant, cu atat mai ferm trebuie sa va impuneti in aceasta perioada.Acum este timpul sa consultati un instructor de dresaj sau sa va adresati unei scoli de dresaj, pentru a incepe educatia cainelui dumneavoastra. Aceasta este deci perioada in care trebuie sa stabiliti si sa va consacrati pozitia fata de caine. Perioada instinctului de explorare (4-8 luni) Cainele incepe sa inspecteze mediul in care traieste, sa se aventureze pe cont propriu "in necunoscut". Tot acum se va preface ca nu aude cand este chemat, atitudine care poate dura de la cateva zile la cateva saptamani. Felul in care veti proceda in aceasta perioada va face diferenta dintre un caine care, mai tarziu, vine sau nu vine atunci cand este chemat. Atunci cand puiul nu mai raspunde la chemare si pare sa va ignore, nu va pierdeti calmul : repetati chemarea si asteptati-l sa vina la dumneavoastra. In nici un caz nu trebuie sa pedepsiti cainele cand se intoarce la dumneavoastra, chiar daca ati ragusit chemandu-l. Daca il certati sau il pedepsiti, acest lucru nu va face decat sa-l incurajeze sa stea departe. Pentru caine, chemarea la stapan trebuie sa fie intotdeauna un prilej de bucurie. In cele mai multe cazuri, la aceasta varsta are loc si schimbarea dentitiei. Ca sa nu va roada papucii si mobila, cumparati-i cainelui jucarii si "oase" speciale, de la un magazin de profil. A doua perioada de imprimare a fricii (6-14 luni) Perioada este marcata de o schimbare importanta in comporatmentul cainelui: dintr-odata incepe sa-i fie teama de obiecte sau de persoane care, pana mai ieri, ii erau familiare. In astfel de situatii, cainele nu trebuie fortat sa aiba o confruntare deschisa cu obiectul sau persoana care-i provoaca frica, nici nu trebuie mangaiat cand isi manifesta teama. Incurajati cainele sa evalueze singur
pg. 57

Totul despre rasa Rottweiler


situatia, lasati-l sa descopere singur ca teama sa este neintemeiata. In aceasta perioada, cu ajutorul unui instructor de dresaj, cainele poate capata mai multa incredere in sine, poate deveni mai "stapan pe situatie". Perioada de maturizare (1-4 ani ) O data cu maturizarea se constata o crestere a agresivitatii cainelui si are loc o noua incercare a acestuia de a prelua conducerea in realtia cu dumneavostra. Cresterea agresivitatii nu are, neaparat, conotatii negative. De regula, in aceasta perioada, un caine care a fost preitenos cu toata lumea devine mai selectiv,devine un caine de paza, care latra, de exemplu, cand suna cineva la usa. Totodata, cainele incepe sa se bata sau sa provoace la bataie caini cu care, pana nu de mult, se juca. Noua incercare a cainelui de a prelua "sefia" grupei trebuie descurajata ferm si autoritar. De cate ori este nevoie, puneti cainele sa execute exercitii de mentinere a disciplinei si nu uitati sa-l laudati atunci cand le executa corect.

Alimentatia cateilor in crestere Hrana uscata sau hrana umeda? Controversa cea mai apriga in ceea ce priveste alimentatia cainelui se desfasoara intre sustinatorii hranei comerciale, uscate si cei ai hranei naturale, umede, preparata in casa. Criticii hranei "industriale", concentrate acuza gradul ridicat de procesare, neasemanarea cu alimentatia naturala a cainelui, lipsa de prospetime, folosirea ingredientelor de calitate scazuta, toxice uneori si din surse dubioase, valoarea nutritiva scazuta, cu consecinte negative asupra starii generale de sanatate a cainelui. Critica este adresata si veterinarilor sau presei de specialitate, care se multumesc sa recomande hrana industriala, din comoditate si necunoastere (foarte putini veterinari fiind si nutritionisti) sau interes (unii avand contracte de distributie/publicitate sau de alt fel). In fapt este legitim sa te intrebi in ce masura acestia pot avea credibilitate ca surse de informare in aceasta problema, cand veniturile depind de publicitatea masiva a producatorilor si distribuitorilor acestor produse. Un curent radical al contestatarilor hranei industriale propune chiar o alimentatie bazata pe carne cruda si oase (BARF). Pana la urma hrana uscata nu este altceva decat hrana umeda de o calitate dubitabila de foarte multe ori, care este supusa unor procese de preparare prin extrudare. Astfel ingredientele isi pot pierde multe din calitatile nutritive initiale. Apoi se adauga de regula conservanti care pot provoca alergii sau alte afectiuni. Nu in ultimul rand hrana uscata, comerciala sufera pierderi calitative in timpul transportului si a depozitarii. O serie de scandaluri relativ recente au atras atentia asupra metodelor cateodata dubioase de producere a hranei uscate. Cand minimizarea costurilor si orientarea spre profit devin prioritare, calitatea produselor poate avea de suferit. Sustinatorii hranei uscate, comerciale arata ca aceste formule au fost constant imbunatatite si testate asupra unor generatii intregi de caini, sunt echilibrate, iar produsele premium contin ingrediente de calitate ridicata. Recomandari pentru pregatirea hranei umede Desi pregatirea hranei umede, in casa, dureaza mai mult si poate fi incomoda, aceasta este superioara hranei uscate, cu conditia sa fie foarte atent echilibrata si sa contina ingrediente de calitate, nedaunatoare cainelui. Nu are rost sa hraniti cainele cu hrana preparata in casa daca nu veti depune un pic de efort pentru asigurarea unei alimentatii echilibrate, cu tot ce este necesar cainelui dumneavoastra. In acest sens puteti consulta veterinarul pentru a obtine indicatii, in functie de starea cainelui. Pregatirea hranei in casa poate fi, in functie de circumstante, chiar mai ieftina decat hrana industriala.
pg. 58

Totul despre rasa Rottweiler

evitati alimentele toxice sau daunatoare pentru caine (ceapa, soia, conopida, cartofii, fasole, mazare, oasele de pui/peste/miel, carne si oase de porc, lapte, mezeluri, alimente prajite, albusul nefiert, ciocolata - dulciurile in general etc). proportii orientative: o treime carne, o treime cereale, o treime legume; suplimentati cu vitamine si minerale. recomandat: oase (vita), carne (vita, pui, peste dezosat -fiarta sau cruda) usturoi, morcovi, telina, orez (fiert), arpacas (fiert), paste, ou (albusul intotdeauna fiert sau fara albus), iaurt, branza de vaca, sfecla, verdeturi, fulgi/germeni de grau, coaja de ou macinata (ocazional ptr. calciu), ulei de floarea soarelui/masline si drojdie (ocazional pentru blana) legumele, fructele si verdeturile trebuie bine maruntite Recomandari pentru un regim bazat pe hrana uscata

In cazul in care va decideti pentru hrana uscata, alegeti produse premium, de calitate. Apreciate sunt Eukanuba, Biomill, Royal Canin, Hill's, Happy Dog, Acana, Purina. Nu este indicat sa preferati produsele ieftine, daca nu aveti o certitudine legata de calitatea acestora. Oricum, nu intotdeauna cel mai scump produs se poate dovedi cel mai potrivit pentru cainele dumneavoastra. Nu va lasati pacaliti de indicatiile de pe ambalaje, ele nu spun prea multe nici despre calitatea ingredientelor, nici despre cum au fost acestea prelucrate. Cea mai relevanta pentru calitatea hranei este insasi starea cainelui. Cainele trebuie sa aiba apetit, trebuie sa arate o buna conditie fizica, sa-si mentina greutatea ideala, sa aiba o blana deasa si lucioasa, sa lase fecale tari si putine. Puteti sa variati si/sau sa amestecati mancarea industriala uscata cu mancare proaspata (legume, carne, fructe). Cand schimbati tipul de hrana uscata, faceti trecerea gradual si din timp. Nu uitati ca orice caine este totusi un individ cu necesitati alimentare, sensibilitati si probleme de sanatate specifice si ca nu exista o formula alimentara ideala pentru o rasa, daramite pentru toate. Necesitatile variaza in functie de rasa, sex, varsta, greutate, nivel de activitate, mediul de viata, istoria medicala etc. Necesitatile alimentarile ale unui caine activ sau care traieste in aer liber sunt mult mai mari (mai multe proteine si grasimi) decat cele ale unui exemplar mai sedentar sau de apartament. Adaptati regimul de alimentatie nevoilor cainelui dumneavoastra.

Alimentatia in perioada de crestere


In perioada de crestere a puiului si a cainelui tanar se impune o atentie sporita in ceea ce priveste echilibrarea regimului alimentar. Pana in a 4-a saptamana puii primesc doar lapte matern. Dupa aceasta varsta nevoile puilor nu pot fi acoperite doar cu laptele mamei si este indicati sa oferiti hrana speciala pentru puii tineri pana in a 7-a/8-a saptamana pentru a-i obisnui cu regimul alimentar bazat pe hrana solida (uscata sau umeda) pentru pui ce va fi oferita de la 8-9 saptamani. Nevoile nutritionale ale unui caine in crestere sunt cu totul diferite fata de cele ale unui adult, trebuind sa fie adaptata cresterii rapide a musculaturii si a scheletului. La puii foarte mici trebuie sa evitati hrana pentru care aparatul digestiv nu este inca format si trebuie asigurata hrana cu un grad ridicat de digestibilitate. Oasele pot fi incluse in hrana pentru siguranta numai dupa 6-7 luni. Ratia zilnica trebuie oferita la ore fixe:

pana la 6-7 luni, in faza critica de crestere, 3-4 portii, cresterea volumului in functie de dezvoltarea cainelui de la 6-7 la 9 luni, 3 portii, alimentatie in functie de necesarul energetic de la varsta de luni 9 luni, 2 portii dupa 15 luni, puteti trece cainele pe regimul alimentar al unui adult.
pg. 59

Totul despre rasa Rottweiler


Urmariti si nevoile nutritionale ale puiului, deoarece fiecare are un metabolism propriu iar regimul alimentar ar trebui adaptat pe masura. Consultati veterinarul in aceasta problema.

necesarul de vitamine si minerale al unui pui si a cainelui tanar este mai mare decat al unui adult in decurs de cateva luni necesitatile alimentare al puiului si ale cainelui tanar se schimba de mai multe ori (volumul hranei si raportul vitamine si minerale/proteine/grasimi/fibra) calciul(+fosfor) in cantitati optimale este absolut necesar pentru dezvoltarea scheletului insa in exces poate produce dezechilibre si dauna dezvoltarii fizice (trebuie echilibrat calciul cu fosfor si vitamina D!) trecerea de la un tip de hrana la altul trebuie facuta atent, gradual, incluzand din timp si progresiv in hrana obisnuita a puiului hrana uscata noua sau ingredientele noi

Hrana uscata premium poate fi mai indicata in acest caz, mai ales in cazul unei rase mari. Hrana premium este echilibrata si atent formulata si daca nu credeti ca puteti oferi o hrana umeda atent echilibrata in functie de nevoile de crestere a puiului este mai bine sa optati pentru solutii sigure.

Infeciile urechii medii i interne Urechea medie i intern a pisicilor i cinilor este separat de urechea extern prin timpan. Nu este posibil s vezi urechea intern i cea medie fr ruperea timpanului. Infeciile i problemele urechii medii i interne cer un diagnostic i tratament prompt pentru prevenirea deteriorrii i/sau pierderii auzului cu caracter permanent. Urechea medie i intern coordoneaz auzul i controlul echilibrului. Din acest cauz problemele n aceast zon se manifest prin pierderea auzului dar pot include i pierderea echilibrului sau alte probleme neurologice. Din fericire, dac sunt depistate la timp, cele mai multe infecii ale urechii interne i mijlocii pot fi tratate cu succes.

Care este cauza infeciei urechii medii ? Cele mai multe cazuri ale infeciei urechii interne i mijlocii la cini i pisici sunt cauzate de extinderea unei infecii de la urechea extern. Bacteriile din genul Staphilococus, Streptococus i Pseudomonas, dermatomicei precum Malassezia, Tricophiton sau Candida sunt deseori agenii infeciosi. Mai rar, infeciile bacteriene se pot dezvolta i din cavitatea bucal prin tubul audi tor n ureche. Care sunt simptomele ? Simptomele pentru infeciile urechii medii i interne sunt deseori similare cu cele ale urechii externe i includ dureri n ureche, tremurul capului, scurgeri sangvinolente sau purulente, atingerea sau scrpinarea capului sau urechii de diverse obiecte pe msur ce infecia din urechea mijlocie progreseaz. Pisica poate avea de asemenea pareza facial pe partea cu infecia, datorit inflamrii nervului facial care trece adiacent cu urechea mijlocie. Semnele unei pareze faciale includ dificultai la deglutiie i/sau cderea pleoapelor i muchilor faciali. Pe msur ce infecia progreseaz ctre urechea intern, simptomele includ pierderea echilibrului, micri n sus i n jos ale capului i chiar micri circulare. Cum este diagnosticat ?
pg. 60

Totul despre rasa Rottweiler


Infeciile urechii mijlocii i interne sunt diagnosticate printr-un examen otoscopic complet care este foarte relevant i n anumite situaii prin examen radiologic. De obicei animalele trebuie uor sedate pentru a putea fi examinate foarte bine i pentru ca urechea s fie curat i tratat. Un timpan rupt sau un timpan care este inflamat din cauza acumulrii de secreii, este un indicator al unei infecii ale urechii mijlocii i posibil, a urechii interne. Cele mai multe cazuri de infecie ale urechii mijlocii i interne prezint, de obicei, semne prin infecia urechii exterioare, dar nu ntotdeauna. Tratamentul Tratamentul variaz n funcie de gravitatea bolii. n cazul unor infecii uoare se administreaz antibiotice pe cale oral sau injectabil n combinaie cu antibiotice specifice i ageni contra dermatomicozelor. n cazurile severe sau cronice se poate face o incizie chirurgical pentru a permite drenarea i tratarea urechii mijlocii. n anumite cazuri poate fi nevoie de o intervenie chirurgical mai ampl ce include nlturarea unei pri a osului ce acoper urechea (bulla) prin osteotomia prii laterale sau ventrale a acestuia. n cazuri foarte severe este necesar nlturarea complet i nchiderea canalului auditiv. n cazul n care exist tumori, polipi, alergii, sau ali factori care contribuie la formarea infeciei, acetia trebuie identificai i tratai corect pentru succesul tratamentului. Prevenirea Nu toate problemele urechii mijlocii i interne pot fi prevenite, dar marea lor majoritate, da. Un diagnostic stabilit la timp i un tratament prompt al infeciilor urechii externe duc la prevenirea celor mai multe infecii ale urechii mijlocii i interne. Controlul secreiilor i alergiilor mpreun cu o rutin n toaletarea urechii, reprezint cheia prevenirii tuturor infeciilor. Durerea la urechi Indiferent de forma si dimensiunea urechii cainilor,toate sunt predispuse anumitor probleme care le pot crea probleme atat cainilor cat si stapanilor.Cele mai des intalnite cauze sunt urmatoarele: Parazitii auriculari : se poate transmite de la animalele infectate.Cele mai relevante simptome sunt mancarimea,inflamatia,scurgerile uscate.Cel mai recomandat tratament impotriva parazitilor auriculari este folosirea unor produse parazitare impotriva capuselor si puricilor,care au efect si impotriva parazitilor auriculari. Otita externa Este cea mai des intalnita problema a urechii si care reprezinta inflamatia canalului auditiv. Cauzele care pot duce la aparitia otitei externe sunt : parazitii auriculari,existanta unor corpuri straine,iritatia din cauza curatarii exagerate,alergiile,bacteriile si ciupercile.Cei mai predispusi otitei externe sunt cainii care au foarte mult par in urechi sau in jurul urechii,care inoata mult,cainii care au urechi clapauge.Simptomele in cazul aparitiei otitei sunt imflaturile,scarpinatul excesiv,mancarime,inrosire.Cel mai indicat tratament impotriva aparitiei otitei este administrarea unor antibiotice pentru inflamatie,infectie si curatarea temeinica a urechii sub anestezie generala.In cazul in care otita nu este diagnosticata la timp si netratata poate provoca probleme neurologice si ducand pana la surditate permanenta. Corpuri straine In aceasta categorie se incadreaza scaietii, ierburile.Cea mai des intalnita cauza este aceea de expunere la desisuri si tufisuri,la buruieni mari si dese.Durerea, iritatia si roseata sunt principalele simptome.Se recomanda in cel mai scurt timp extragerea acestor corpuri straine din ureche,iar
pg. 61

Totul despre rasa Rottweiler


printr-o medicatie adecvata se poate scapa de iritatie si de durere.Pentru a preveni aparitia acestor corpuri straine, datoria stapanului este aceea de a verifica si curata saptamanal urechile cainilor.

Dermatita Tipuri de dermatite


O definitie simpla a dermatitei catalogheaza acesta boala ca o inflamatie a pielii. Iritatia in cazul dermatitei produce mancarime, este rosie si poate, sau nu, sa fie bine definita pe piele. Dermatita acuta provoaca basici in timp ce dermatita cu o evolutie mai putin rapida produce piele moarta in exces si o forma de raie. Dermatita cronica provoaca o intarire a pielii (crusta) produsa de scarpinatul in exces. Printre numeroasele cauze ale dermatitei la caini se afla: bacteriile, infectii parazitare, alergii la diferite alimente, muscatura de purice, contactul cu substante toxice, predispozitii ale diferitelor rase sau reactii adverse la medicamentatie. Exista mai multe tipuri distincte de dermatita, definite prin factorul care le produce si mecanismul celular responsabil pentru iritatie. Urmeaza descrierea a cinci dintre cele mai intalnite tipuri de dermatite. Dermatita de contact alergica apare la cainii cu o reactie hipersensibila fata de unii factori alergenici din mediu. Acest tip de dermatita este destul de rar si este provocat de contactul unor anumite substante cu pielea cainelui. Aceste substante pot fi metale precum nichelul, materiale precum cauciucul, lana si plasticul. De asemenea, printre posibili factori de imbolnavire pot fi si vopselele sau deodorantii de covoare. Dermatita de contact alergica afecteaza doar acele animale cu o hipersensibilitate la o anumita molecula. Simptomele acestui tip de dermatita sunt leziuni pe portiuni de piele cu par putin cum ar fi abdomenul, botul, buzele sau dosul labelor. Zonele afectate au mici umflaturi sau basici, sunt foarte rosii si provoaca mancarime. Cel mai bun lucru pe care il putem face pentru a ajuta animalul cu dermatita de contact alergica este sa gasim factorul alergenic care provoaca afectiunea si putem face acest lucru prin metoda excuderii. Daca nu reusim sa identificam sursa dermatitei atunci putem sa incercam sa evitam orice sursa de imbolnavire si uneori se poate incerca terapia cu steroizi dar aceasta metoda nu este intotdeauna eficienta. Dermatita de contact iritanta apare cand pielea cainelui este expusa la substante toxice din mediu, precum seva din iedera otravitoare sau sarea de pe sosele. Fata de dermatita de contact alergica, cea iritanta aparea adesea la animale tinere care, prin firea lor curioasa, se apropie de substante toxice. Dermatita de contact iritanta are aceleasi simptome ca si cea alergica numai ca in acest caz pot aparea si ulceratii. In ambele tipuri de dermatita prezentate putem lua urmatoarele masuri pentru a diminua expunerea la agenti alergenici : * folosirea vaselor de sticla sau din otel inoxidabil pentru mancare si apa (expunerea la plastic sau la vopsele poate duce la aparitia dermatitei de contact; * utilizarea detergentilor hipoalergenici pentru culcusul animalului si a sampoanelor hipoalergenice * in timpul plimbarilor cu cainele trebuie sa evitam iarba si sa ne limitam la trotuare sau suprafete pavate. Dermatita atopica sau Atopia apare la cainii intre sase luni si trei ani. Atopia este cauzata de o reactie alergica la una sau mai multe substante din mediul inconjurator, de obicei iarba. Constructia genetica a cainelui poate fi si ea un factor in declansarea bolii. Printre rasele predispuse la dermatita atopica se numara: Fox Terrier, Sharpei, Dalmatian sau Schnauzer. Simptome ale acestei afectiuni, ca mancarimea, in urma careia cainele se scarpina insistent, si inrosirea pielii, aparitia crustelor si hiperpigmentarea locala a pielii ca urmare a scarpinarii, pot face ca dermatita atopica sa fie confundata cu raia sau diferite micoze. Diagnosticarea corecta se face prin teste alergice intradermice. Fata si picioarele cainilor sunt cel mai des afectate de atopie dar si infectii ale urechilor sunt destul de intalnite. Pentru tratarea acestei afectiuni trebuie sa incercam izolarea si eliminarea alergenului. O cale de a scapa de reactia alergica ce provoaca atopia la caini poate fi
pg. 62

Totul despre rasa Rottweiler


administrarea subcutanata a unor doze crescande de alergen de catre medicul veterinar. Aceasta metoda poate da rezultate de abia dupa sase luni sau un an de tratament. Dermatita piotraumatica este uneori denumita dermatita "umeda" sau "hot spot" si se manifesta printr-o leziune rosie, umeda si fara par care apare brusc pe pielea cainelui. Dermatita piotraumatica este cauzata de bacterii care traiesc in mod normal pe suprafata pielii. De multe ori cainii se scarpina foarte mult peste noapte iar dimineata deja rana este vizibila. Animalul de casa se scarpina, musca sau linge zona unde se afla bacteria si astfel afectiunea devine din ce in ce mai grava. Dermatita piotraumatica apare de multe ori langa o muscatura de purice dar se poate declansa si in urma unei reactii alergice, infectii ale urechii sau contactului cu substante iritante. Aceasta boala este mai intalnita in zone cu clima calda si umeda. Rasele de cainii cu blana lunga si deasa, precum Golden retriever, Newfoundland, Ciobanesti germani si Bernese Mountain Dog sunt in mod special predispuse la "hot spot". Pe langa ingrijirea adecvata a blanii cainelui sunt recomandate si vizite regulate la doctorul veterinar pentru a identifica primele semne ale bolii si pentru a primi tratamentul necesar. Dermatita alergiei la purici este cea mai intalnita alergie la caini si este cauzata de muscatura puricilor. Animalele bolnave dezvolta o reactie alergica la substantele chimice din saliva puricilor. o singura muscatura de purice poate cauza foarte multa suferinta animalului afectat. Cainii cu acest tip de dermatita isi pot pierde parul in zonele afectate, pe spate si coada. Din cauza ca este o boala care provoaca multa mancarime cainii, prin faptul ca se scarpina excesiv, se pot expune in fata altor afectiuni ale pielii. In mod ciudat, majoritatea animalelor care sufera de acest tip de dermatita au putini purici. Acest lucru se datoreaza faptului ca animalele se scarpina si se ling foarte mult, insa o singura muscatura de purice la doua saptamani este suficienta pentru ca patrupedul sa se scarpine permanent. Diagnosticarea corecta a acestei afectiuni se face pe baza semnelor clinice, trecutului cainelui si gasirii puricilor in urma unui control amanuntit. Dermatita alergiei la purici se trateaza in trei faze: prevenirea unor noi muscaturi de purice prin controale regulate ale blanii cainelui; tratarea unor infectii secundare ale pielii (antibiotice si medicamente anti-fungi sunt necesare); administrarea de steroizi, o perioada scurta de timp, pentru a opri mancarimea.

Deparazitarea interna/externa
Parazitii interni se intalnesc la un numar mare de animale, dar sunt greu de depistat. Parazitismul care afecteaza animalele aparent sanatoase se numeste parazitism asimptomatic iar impotriva acestuia se recomanda deparazitarea trimestriala. De asemenea unele specii de paraziti se pot transmite si la oameni. Daca animalele infestate vin in contact cu oamenii, in special copii, larvele virmilor se pot aseza pe pielea oamenilor de unde migreaza in organism. Copii se pot imbolnavii foarte grav din cauza acestor paraziti. Parazitismul intern se stabileste in functie de urmatoarele criterii: Manifestari clinice Tulburari digestive. Animalul are diaree, cateodata sanvinolenta, nu are apetit, vomita si uneori se poate observa cu ochiul liber prezenta parazitilor in fecale Tulburari respiratorii (bronhopneumonie, tuse, dispnee - manifestari ce nu sunt insotite de febra).
pg. 63

Totul despre rasa Rottweiler


Ancheta epizootologica Varsta (animalele tinere prezinta parazitism masiv, poliparazitism, abdomen balonat) Mod de viata (cainii de vanatoare sunt mai expusi infestarii cu paraziti pentru ca intra in contact cu alti caini sau animale infestate) Examene complementare (coproparazitologic) In vederea controlarii cat mai eficiente a fenomenului de parazitism intern putem actiona pe 2 fronturi: Prevenirea Nu hraniti animalul cu carne cruda sau intestine Atentie la igiena personla( spalarea regulata a mainilor fructelor si legumelor ) Tratati regulat animalul impotriva purecilor, care pot inocula prin intepatura larve de paraziti interni Tratati regulat animalul impotriva parazitilor interni Tratamentul - Se face in functie de varsta si starea pacientului a.catele / pisici gestante: cu 2-3 saptamani inainte de nastere, apoi impreuna cu puii pana la intarcare b.puii de caine si pisica incepand cu varsta de 1 luna , obligatoriu cu rapel, folosind produse speciale pentru pui c.animale adulte la fiecare 3-4 luni Din moment ce parazitii intestinali pot infesta atat cainii cat si pisicile este necesar sa-i deparazitati pe amindoi in acelas timp daca traiesc impreuna. Nu se recomanda administrarea produselor de uz uman de tipul DECARIS care pentru animale se dozeaza foarte greu si nu au un efect sigur. Infestarea cu paraziti intestinali este foarte des intalnita la caini, iar puii sunt mai vulnerabili decat adultii la astfel de afectiuni. Este foarte important sa tratati aceste infestari cu paraziti ale cainilor dumneavoastra din urmatoarele motive: - protectia animalului. Infestarea cu paraziti este daunatoare sanatatii animalului si o infestare masiva poate fi chiar fatala. - protectia dumnavoastra. Parazitii intestinali pot fi transmisi si omului, cauzand diferite probleme de sanatate! Copiii sunt de asemenea mai expusi decat adultii. Astfel, va trebui sa aveti grija sa va deparazitati regulat cainele de companie! Sfatuiti-va cu veterinarul in ceea ce priveste schema de deparazitare necesara pentru catelul dumneavoastra. Cauze ale infestarii cu paraziti intestinali Parazitii intestinali pot fi contractati de cainele dumneavoastra in urmatoarele moduri: - prin contactul cu fecalele altor animale infectate - prin ingerarea de purici si paduchi infectati cu paraziti intestinali - prin ingerarea de hrana sau apa infestate - prin contactul cu suprafete infestate (ex: sol) - prin prada la cainii care vaneaza Astfel, trebuie sa intelegeti ca igiena nu reprezinta in acest caz o garantie suficienta ca animalul dumneavoastra nu se va putea infesta cu paraziti intestinali. De aceea este imperios necesar sa va deparazitati regulat cainele.
pg. 64

Totul despre rasa Rottweiler


Tipuri de paraziti intestinali
1. Viermii rotunzi (ascarizii) Ascarizii sunt viermi cu corpul rotund, de culoare alb-crem, cu lungimi de pana la 15cm, avand un aspect asemanator cu cel al unei spaghete. Viermii rotunzi sunt printre cel mai des intalniti paraziti intestinali la caini, afectand mai ales puii. De altfel, se apreciaza ca peste 95% dintre pui se nasc deja infestati cu ascarizi prin transmitere de la mama. Viermii rotunzi traiesc in intestinul subtire, neatasati de peretele acestuia si infestatia masiva provoaca malnutritie si gastroenterita severa, iar uneori chiar moarte. Ascarizii imaturi sunt si ei periculosi intrucat pot migra in tesuturi (ficat, plamani etc.) pentru a se maturiza. Viermii rotunzi nu au nevoie de gazde intermediare pentru a-si parcurge ciclul de viata, ei dezvoltandu-se de la oua la maturi in organismul animalului care a ingerat ouale. Ascaridul cel mai frecvemt intalnit la caini este Toxocara canis. Semnele clinice ale infestarii cu ascarizi depind de gradul de severitate a infestarii, de varsta animalului, dar si de nivelul de dezvoltare al viermilor. In general, cu cat animalul este de varsta mai frageda cu atat simptomele sunt mai evidente. Astfel, principalele simptome ale infestarii cu ascarizi sunt: dureri de stomac, diaree, vomitat. Deseori, viermii pot fi chiar vazuti in excremente sau in voma. Abdomenul cainilor infestati cu ascarizi este umflat si are aspectul unui butoi. Datorita migrarii in plamani pot apare si simptome respiratorii: tuse, respiratie greoaie sau alte semne similare cu ale unei pneumonii. In cazuri grave se poate ajunge chiar si la convulsii, probleme neurologice sau moarte. In aceste conditii este extrem de important sa va deparazitati regulat cainii. Cereti medicului veterinar sa prescrie cainelui o schema de deparazitare si urmati-o fidel! De asemenea, igiena animalului, dar si a dumneavoastra este esentiala. Totusi, va trebui sa aveti in vedere faptul ca ouale ascarizilor sunt foarte rezistente, ele putand supravietui in mediu chiar si cativa ani de zile. 2. Viermii plati - Segmente cu oua la Dipylidium caninum Viermii plati (cestode) au aspectul unor panglici segmentate si pot ajunge la lungimi de pana la 60cm. Segmentele contin ouale viermilor si sunt eliberate prin materiile fecale. Daca observati in fecalele cainelui dumneavoastra sau pe blana din jurul anusului mici segmente albe (ca niste boabe de orez aplatizate) inseamna ca animalul este infestat cu viermi plati. O caracteristica importanta a acestui tip de viermi este aceea ca folosesc gazde intermediare in ciclul lor de viata. Gazde intermediare pot fi: rozatoarele, puricii si alte insecte, iepurii, oile, porcii, vitele sau, in anumite circumstante, chiar oamenii. Astfel, daca o gazda intermediara ingereaza segmentele care contin oua de viermi, acestea eclozeaza in organismul sau si larvele rezultate migreaza in diferite tesuturi. In momentul in care gazda intermediara este consumata (in intregime sau partial) de catre o gazda finala, larvele se transforma in adulti, se ataseaza de peretele intestinului subtire, se hranesc, se dezvolta si ciclul de viata incepe din nou. In aceste conditii, viermii adulti sunt mai putin periculosi decat larvele lor, datorita faptului ca ei sunt localizati numai in intestin, pe cand larvele pot migra in toate tesuturile. Astfel, daca larvele isi gasesc o poarta de intrare in tesuturile unui animal (inclusiv omul) care in mod normal nu este o gazda intermediara pentru acest tip de viermi, rezultatele pot fi uneori chiar mortale. Cel mai des intalnit vierme plat care paraziteaza cainii este Dipylidium caninum. Acest vierme foloseste ca gazda intermediara puricii si de aceea este atat de raspandit. Cainii infestati cu acest parazit pot sa manifeste (desi nu este obligatoriu) simptome asemanatoare cu cele ale unei gastroenterite (diaree, vomitat). De asemenea, animalele slabesc datorita faptului ca viermii le consuma nutrientii din intestin. Astfel este foarte importanta deparazitarea interna, dar si externa regulata a cainelui dumneavoastra. Deparazitarea externa va va proteja animalul de pericolele pe care le prezinta puricii. Cereti medicului veterinar sa prescrie cainelui o schema de deparazitare si urmati-o fidel!
pg. 65

Totul despre rasa Rottweiler


3. Viermii cu carlig - Ancylostoma Viermii cu carlig (Ancylostoma, Uncinaria) sunt un alt tip de viermi care paraziteaza intestinul subtire al cainilor. Acesti viermi au dinti cu ajutorul carora se ataseaza de peretele intestinului si astfel sug sangele din vasele de sange localizate la nivelul acestu perete. O infestatie masiva poate cauza anemie severa si chiar moarte. Viermii cu carlig au aspoectul unor fire de ata si lungimi mici, de pana la 2,5cm. Ciclul de viata al viermilor cu carlig incepe cu viermii adulti care depun oua in intestin. Acestea sunt eliminate prin fecale si, daca umiditatea si temperatura sunt favorabile, eclozeaza larvele care incep sa-si caute o gazda. Larvele pot ajunge in organismul gazda fie prin ingerare, fie chiar prin penetrarea pielii (de obicei de la nivelul pernutelor labelor) urmand sa parcurga prin tesuturi drumul pana la intestin. De asemenea, infestarea cu acesti viermi poate fi transmisa si de la mama la pui. Semnele clinice ale infestarii cu viermi cu carlig depind de gradul de severitate a infestarii, de varsta animalului, dar si de nivelul de dezvoltare al viermilor. In general, cu cat animalul este de varsta mai frageda cu atat simptomele sunt mai evidente. Astfel, principalele simptome ale infestarii cu acesti viermi sunt: letargie, inapetenta (lipsa poftei de mancare), mucoase palide, diaree inchisa la culoare. Daca larvele au patruns prin piele, in locul respectiv se poate observa o inrosire si/sau sangerare insotita de mancarime. In aceste conditii este extrem de important sa va deparazitati regulat cainii. Cereti medicului veterinar sa prescrie cainelui o schema de deparazitare si urmati-o fidel! De asemenea, igiena animalului, dar si a dumneavoastra este esentiala. Acesti viermi pot penetra chiar si pielea omului cauzand mancarimi severe si dermatite. 4. Viermii inegal calibrati (viermii bici) - Trichuris Viermii inegal calibrati (Trichuris) sunt paraziti de dimensiuni mici (de pana la 10cm) care au aspectul unui bici, cu un capat al corpului mai subtire si celalalt mai gros. Ei colonizeaza intestinul gros si cecumul cainilor, hranindu-se cu sange din peretele intestinului. Ciclul de viata al acestui parazit este foarte simplu. Ouale sunt eliminate prin fecale si, odata ingerate de un caine, eclozeaza si se dezvolta in intestiunul gros si ecumul acestuia. Dezvoltarea lor este destul de indelungata, putand dura pana la 3 luni. Spre deosebire de celelalte tipuri de viermi, larvele viermilor inegal calibrati nu migreaza in tesuturi. Semnele clinice ale infestarii cu viermi bici depind de gradul de severitate a infestarii. O infestare usoara poate sa nu produca niciun simptom. Principalele manifestari ale infestarii cu acest tip de viermi sunt: pierdere in greutate, blana mata, aspra si zbarlita, diaree cu tenta sangerie. In aceste conditii este extrem de important sa va deparazitati regulat cainii. Cereti medicului veterinar sa prescrie cainelui o schema de deparazitare si urmati-o fidel! De asemenea, igiena animalului, dar si a dumneavoastra este esentiala. 5. Coccidia Coccidia este un parazit microscopic, un protozoar care colonizeaza intestinul subtire al cainelui. Boala cauzata de acest parazit coccidioza este rareori severa, dar poate fi periculoasa in cazul puilor, intrucat produce diaree si deci, o deshidratare puternica. Ouale acestui parazit sunt eliminate prin fecale si pot fi astfel cu usurinta inghitite de un alt animal. Semnele clinice ale infestarii cu acesti paraziti depind in special de varsta animalului si de gradul infestarii. Astfel, in cazul puilor manifestarile sunt: dureri abdominale, diaree, pierdere in greutate. Cainii adulti nu vor prezenta in general simptome. In cazul unei astfel de infestari veterinarul va prescrie un tratament adecvat. Pastrarea unei igiene corespunzatoare reprezinta cea mai buna metoda de prevenire a infestarii cu
pg. 66

Totul despre rasa Rottweiler


coccidia. 6. Giardia

- Giardia Chist si trofozoit Giardia (Giardia) este un parazit microscopic, tot un protozoar care colonizeaza si el intestinul subtire al cainelui. Acest parazit este o enigma pentru cercetatori, multe dintre caracteristicile sale nefiind intelese inca. El exista in doua forme: in intestinul organismului gazda el este mobil si se numeste trofozoit, iar odata eliminat prin fecale el se inchide intr-un chist in care poate supravietui chiar si cateva luni in conditii de mediu prielnice (caldura si umiditate). Astfel, infestarea cu giardia se produce prin ingerarea acestor chisti, sursa principala fiind apa contaminata. Semnele clinice ale infestarii cu giardia depind de gradul de severitate a infestarii si de varsta animalului. In general, cu cat animalul este de varsta mai frageda, cu atat simptomele sunt mai evidente. Astfel, principalele simptome ale infestarii cu giardia sunt: diaree deschisa la culoare si foarte urat mirositoare, cu un aspect uleios, pierdere in greutate, blana mata. Giardioza poate fi insa si asimptomatica sau simptomele pot aparea intermitent. Medicul veterinar va diagnostica boala si va prescrie un tratament adecvat. NU incercati sa va tratati singuri cainele in cazul niciunei infestari cu paraziti! Adresati-va unui cabinet medical veterinar! Vaccinurile au salvat vietile a milioane de caini. Inainte de aparitia vaccinurilor, cainii mureau frecvent din cauza hepatitei, leptospirozei, parvovirozei si complicatiilor aparute in infectiile respiratorii. Programul de vaccinare existent acum protejeaza cainii nostri (si pe noi deasemenea) de pericolul turbarii. Vaccinurile noi, inclusiv cele administrate pe cale nazala, au fost concepute pentru protectia impotriva multor infectii. In ciuda beneficiilor bine cunoscute ale vaccinarii, practica vaccinarii anuale a cainilor maturi este controversata. Unii veterinari cred ca revaccinarea anuala este o actiune importanta si critica in prevenirea bolilor, insa altii sustin faptul ca este putina informatie stiintifica care ar sugera ca revaccinarea anuala este necesara pentru anumite boli, intrucat imunitatea dobandita pentru multi virusi poate dura toata viata cainelui. Cercetarea insuficienta in acest domeniu al protectiei pe termen lung a dus la puncte diferite de vedere. Bineinteles, anumite vaccinuri (contra turbarii) sunt cerute de lege si trebuie administrate regulat. Sigur ca vaccinurile de rutina sunt esentiale pentru prevenirea bolilor infectioase la catei. Cateii primesc o imunitate impotriva bolilor infectioase prin laptele supt de la mama, insa aceasta protectie incepe sa dispara intre 6-20 saptamani. Acest lucru nu poate fi stabilit cu exactitate decat in urma unor teste de sange. Pentru a proteja cateii in aceasta perioada critica, se fac o serie de vaccinuri, la fiecare 3-4 saptamani, pana cand sansa contactarii unei boli infectioase este foarte mica. Vaccinul tipic este o "combinatie" care protejeaza impotriva bolii numite popular "jigodie", adenovirus, parainfluenta, parvoviroza (cei patru virusi sunt abreviati DHPP). Multi veterinari recomanda incorporarea leptospirozei in seria de vaccinuri.
pg. 67

Totul despre rasa Rottweiler


Vaccinul turbarii este administrat intre 16 si 26 de saptamani, in majoritatea tarilor (prin lege). Toate vaccinurile cer un rapel (repetarea vaccinului), facut un an mai tarziu. Dupa aceasta, lucrurile devin mai neclare. Efectul protectiv al vaccinurilor pentru infectiile bacteriene (bordetella si leptospiroza) in mod normal nu persista mai mult de un an, fiind recomandabile pentru rapel. Daca cainele tau adult are o reactie adversa la vaccin (febra, voma, tremuraturi, umflaturi sau urticarii) discuta cu medicul tau Veterinar riscul revaccinarii anuale. Prima recomandare este sa discuti programul de vaccinare cu veterinarul tau. Nu ezita sa intrebi lucruri pro si contra vaccinarii. Cei mai multi producatori de vaccinuri recomada scheme de vaccinare care se bazeaza pe aceleasi principii. catei de 4-20 saptamani La catei se recomanda o serie de vaccinari. Acestea trebuie sa inceapa la varsta de 6-8 saptamani, iar ultimul vaccin trebuie facut intre 14-16 saptamani. Vaccinul trebuie sa protejeze impotriva jigodiei, adenovirusului, parainfluentei si parvovirozei. Vaccinul contra turbarii trebuie facut in concordanta cu legile tarii, intre 16-26 saptamani de viata. Vaccinurile noi impotriva anumitor forme ale bacteriei leptospirozei pot fi importante in anumite zone. caini intre 20 saptamani si 2 ani Este important sa amplifici vaccinurile cateilor in cainii adulti pentru a asigura imunitatea pe viata impotriva bolilor virale. Veterinarul tau foarte probabil va repeta vaccinul la un an dupa vaccinul "de catel" pentru a-l proteja contra jigodiei, adenovirusului, parainfluentei si parvovirozei. Vaccinul contra turbarii va trebui sa fie facut conform legii in acest sens, iar un vaccin contra leptospirozei va trebui de asemena repetat in anumite zone. caini cu varsta peste 2 ani Rapelul este recomandat pentru primul an dupa "vaccinurile de catel". Dupa acesta, trebuie sa discuti cu medicul tau Veterinar despre beneficiile si riscurile vaccinarilor anuale. In trecut, vaccinul DHLP era facut in fiecare an. Aceste recomandari se pot schimba. De asemenea trebuie sa discuti cu veterinarul tau cerintele specifice pentru un caine specific. si trebuie urmat cel mai potrivit Program de vaccinare pentru cainele tau. Poate fi recomandabil de facut un vaccin contra bordetella, daca conditiile impun acest lucru, acesta fiind administrat cel putin anual si in fiecare an veterinarul trebuie sa verifice daca este necesar. Vaccinul contra turbarii trebuie facut conform legilor in vigoare, deci anual. Necesitatea vaccinarii trebuie stabilita in functie de zona in care traieste cainele si stilul de viata pe care il are. Alte vaccinari includ coronavirus, Lyme si giardia. Nu se fac in mod obisnuit la fiecare animal si folosirea lor trebuie discutata cu medicul tau Veterinar. Se pune intrebarea de multe ori ce sunt vaccinurile si ce reprezinta ele in viata unui animal, de ce trebuie facute, impotriva caror boli si cand trebuie facute. Vaccinurile reprezinta produsele biologice care sunt obtinute din unele microorganisme sau din produsele toxice secretate de acestea si care introduse intr-un organism viu confera acestuia prin raspunsul imun o imunitate activa fata de microorganismul in cauza. Substanta introdusa in organism poarta denumirea de antigen si in functie de acest antigenul din care se fac, vaccinurile pot fi -vii (atenuate), vaccinuri inactivate (omorite) sau fractiuni antigenice (fractiuni din microoorganisme). In functie de numarul de antigeni continute de vaccinuri, acestea pot fi: monovalente, bivalente, trivalente sau polivalente. Vaccinurile induc o imunitate specifica, activa, care mai poate fi obtinuta si prin trecerea prin boala. Aceasta imunitate este individuala, nu se transmite ereditar si se
pg. 68

Totul despre rasa Rottweiler


instaleaza de obicei in 14 -21 zile, durata ei fiind variabila in functie de antigen si organism. Un alt lucru important pe care trebuie sa-l intelegem, este faptul ca se produc vaccinuri impotriva unor boli al caror tratament este foarte dificil, traumatizant pentru organism, de lunga durata, uneori boala lasa numeroase sechele, iar in multe cazuri tratamentul este ineficient, iar intotdeauna tratamentul este mult mai costisitor decat prevenirea bolii. Iata numai cateva dintre bolile pentru care s-au creat vaccinuri: parvoviroza, boala Carre(jigodia), hepatita Rubarth, leptospiroza, adenovirozele - tusea de canisa, parainfluentele, si nu in ultimul rand turbarea. In cazul animalelor tinere sau foarte tinere toate aceste boli evolueaza mult mai grav, cu putine sanse de vindecare iar dupa vindecare pot ramane cu sechele toata viata, motiv pentru care schemele de vaccinare trebuie realizate foarte devreme, incepand cu varsta de 5-6 saptamani. Imediat dupa fatare i se confera noului nascut o imunitate pasiva prin ingerarea colostrului in a carui compozitie intra anticorpi gata formati impotriva unor boli virale. Acesti anticorpi pot traversa bariera intestinala doar in primele 72-96 de ore dupa fatare, de aceea este foarte important ca noii nascuti sa aiba cat mai repede acces la acest tip de lapte matern cat mai special (cu un continut cat mai mare de anticorpi) care ii confera puiului de caine o imunitate pe perioada neonatala si dupa aceea aproximativ 6-8 saptamani. Dupa aceasta perioada (6-8 sapt) imunitatea incepe treptat sa scada, de aceea aceasta ar fi teoretic varsta ideala de vaccinare a cateilor. Prin vaccinarea la aceasta varsta perioada de gol imunologic se scurteaza cat mai mult. Dupa inocularea vaccinului imunitatea la caini incepe sa se instaleze in 8 -21 de zile perioada in care poate apare totusi un gol imunologic, si de aceea este bine sa se protejeze cateii si sa nu fie expusi unui mediu infectios, insa nu trebuie sa ne imaginam ca daca tinem animalul izolat in casa, el nu este expus bolilor infectioase sau bolilor parazitare, noi oamenii putand fi purtatori de virusi si bacterii (motiv pentru care unii medici veterinari recomanda interzicerea interactiunii catelului cu incaltamintea sau hainele purtate in exteriorul casei sau care au intrat in contact cu alte animale) Trebuie subliniat faptul ca orice vaccin trebuie administrat pe un organism sanatos, iar eficienta lui va fi mai mare la un organism fara paraziti interni sau externi. Teoretic o schema de vaccinare ideala ar incepe la virsta de 6-8 saptamani cu un vaccin monovalent impotriva parvovirozei canine, urmat la 3-4 saptamini interval (virsta de 10-12 saptamani) de un vaccin bivalent sau trivalent (parvoviroza, jigodie, coronaviroza), intervalul de 3-4 saptamani se mentine si pentru urmatorul vaccin la vartsta de 14-16 saptamini cu un vaccin tetra sau pentavalent (parvoviroza, jigodie, hepatita, tusea de canisa, leptospiroza) iar dupa alte 3-4 saptamani se va reveni cu un vaccin polivalent impotriva parvovirozei cateilor, jigodiei, hepatita, tusea de canisa, leptospiroza, turbarea. Aceasta perioada de 3-4 saptamani intre vaccinuri este bine sa fie respectata pentru ca organismul sa si formeze o memorie imunologica puternica valabila cel putin un an de zile. Dupa aceasta schema de vaccinare la caini urmeaza o perioada de repaos in care organismul lucreaza la imunitate mai mult sau mai putin, in functie de starea de intretinere, paraziti interni sau externi, imunitate care va fi intretinuta periodic prin vaccinarea anuala cu un vaccin polivalent cu antirabic care se va face in fiecare an, pana in ultimul an de viata.

Reguli de intretinere a puiului in perioada de vaccinare: * Nu se tine in curte sau alta zona supusa interperiilor (ex. balcon) * Nu se tine intr-un spatiu comun cu alt animal (exceptand ceilalti membri ai cuibului) chiar daca acesta este deparazitat si vaccinat corespunzator, sau intr-un mediu in care a decedat un animal
pg. 69

Totul despre rasa Rottweiler


* Nu se transporta in conditii extreme de temperatura sau umiditate * Se fereste de contactul cu substante toxice sau ingerarea unor corpuri straine

Displazia de sold Displazia de sold este responsabila de aparitia artrozei la caini inca din tinerete. Cu cat mai repede este decoperita, cu atat mai repede va putea fi tratata pentru a-i asigura prietenului vostru cu patru labe o viata frumoasa si lungi plimbari cu stapanul sau iubit. O anomalie a soldului. Displazia soldului este o anomalie a ligamentului care leaga femurul de bazin. Daca acest ligament este anormal de larg atunci femurul nu este mentinut intr-o pozitie corecta fata de bazin. Aceasta va determina o miscare anormala a femurului, care va determina la aparitia artrozei. Cand afectiunea se instaleaza, cainele are schioapata scurt, mai ales "la frig", atunci cand se pune in miscare dupa ce a stat mai mult in repaus. Cauza bolii pare a fi ereditara, dar regimul alimentar inadecvat sau excesul de exercitii la pui pot reprezenta factori favorizanti. Uneori, ambele solduri sunt atinse in acelasi timp. Cainii vizati. Cel putin 42 de rase sunt considerate astazi ca fiind cu riscuri, printre ele detasandu-se net ciobanescul german, labradorul, rottweilerul si Saint-Bernardul. Schiopatarea apare in general la varsta de 8-9 luni, dar la fel de bine, afectiunea poate ramane ascunsa, pentru a se manifesta mai tarziu. Diagnosticul radiografic. Amplitudinea simptomelor nu este neaparat proportionala cu gravitatea maladiei. Unii caini care prezinta o displazie severa nu schiopateaza decat tarziu, pe cand alti caini cu forme mai putin grave prezinta o schiopatare evidenta si precoce. Studiul exact al situatiei se poate face cel mai bine pe o radiografie, care poate fi realizata incepand cu varsta de 1 an. Deseori este necesara anestezierea cainelui, deoarece trebuie exercitata o tractiune puternica asupra membrelor, pentru a putea vizualiza corect pozitia femurului in raport cu bazinul. Veterinarul va aprecia situatia cu cele 5 litere de la A la E, A fiind starea normala iar E luxatia totala a femurului. Tratamentul. Pe de-o parte exista antiinflamatoarele, care actioneaza asupra durerii provocate de artroza, alte medicamente actioneaza hranind cartilagiile si intarindu-le. De curand au fost scoase pe piata variante de regim speciale, destinate cainilor bolnavi de artroza. In sfarsit, exista calea chirurgicala, care pleaca de la remodelarea femurului si a soldului si mergand pana la implantarea unei proteze de sold. ************************************************** * Utilitatea cainelui s-a facut dovedita din toate punctele de vedere, acesta fiind un bun partener de agrement al omului copil sau adult, dar s-a dovedit indispensabil ca si caine utilitar, indeplinind sarcini in politie, armata, echipe de salvare sau paza. Aceste utilitati au contribuit la perfectionarea raselor, accentuandu-se calitatile sau chiar aducandu-se valente noi la potentialul preexistent. Prin selectii repetate si consangvinizari controlate s-au obtinut exemplare cu calitati deosebite dar s-au strecurat si defecte. Aceste defecte se refereau in mod expres la parti anatomice sau fiziologice care erau determinate de impefectiuni in codul genetic al genitorului, defecte cu un caracter recesiv, cu exprimare incompleta si cu transmitere la descendenti conform legilor mendeliene. Una dintre aceste boli este si displazia de sold : HD. Aceasta boala cu transmitere genetica prin manifestarile ei duce la impotente functionale de diferite grade, care pe langa faptul ca afecteaza viata normala a cainelui, il fac inapt atat pentru reproductie, cat mai ales pentru utilitatea lui in serviciu. La caine aceasta boala a inceput sa fie mai amplu cercetata incepand cu anii '60, cand s-au introdus si programe nationale de selectie prin excluderea de la monta a animalelor cu displazie de grad 2,3 si 4, precum si a animalelor sanatoase, in a caror descendenta s-au diagnosticat dislpazii. Dar daca pentru crescatori prin selectie se poate gasi o rezolvare, pentru proprietarii de caini cu displazie problema este in continuare acuta. Displazia de sold (HD) este o afectiune congenitala caracterizata printr-o dezvoltare anormala a articulatiei coxo-femurale, avand drept consecinta o cooptare defectuoasa a capului femural in cavitatea acetabulara Displazia coxo-femurala evolueaza catre artroza (coxartroza). Maladia este considerata grava,
pg. 70

Totul despre rasa Rottweiler


avand in vedere diminuarea capacitatii de efort a cainelui si coxartroza progresiva urmata de dureri constante. De asemenea, tratamentul conservator este de lunga durata, iar interventia chirurgicala este dificila si costisitoare. Semnele clinice ale displaziei de sold se pot sistematiza in doua faze: -Prima faza este dominata de mers leganat vaccilant, jarete apropiate, refuz de mers la trap, refuz la sarituri, schiopatarea constanta, rezistenta redusa la mers indelungat (cainele se aseaza), limitarea miscarilor articulare si durere la manipularea fortata. -in faza a doua, la simptomele precedente se adauga manifestarea dureroasa a artrozei. O posibilitate de diagnosticare a displaziei este prin manopere palpatorii. Animalul se aseaza in decubit lateral cu piciorul afectat in sus. Cu o palma se fixeaza bazinul pe linia coloanei vertebrale, iar cu cealalta se fixeaza genunchiul flexat. Se duce piciorul prin abductie fortata si in timp ce se face abductia, mana care fixeaza genunchiul va exercita o forta de impingere in lungul femurului. Daca displazia este avansata (peste gr. II), cand genunchiul va ajunge aproape de planul sagital, se va simti cum capul articular femural se va luxa din cavitatea acetabulara. Displazia poate fi diagnosticata in jurul varstei de 5-6 luni. Examenul radiologic se face obligatoriu, dupa un standard precis: cainele este anesteziat, apoi asezat in decubit dorsal cu membrele posterioare paralele, in extensie. Exista patru stadii ale displaziei coxofemurale, identificabile in urma examenului radiologic. De mentionat este faptul ca nu exista o corelatie intre gradul radiologic al displaziei si intensitatea tulburarilor functionale. Uneori, gradul I sau II poate fi mai dureros decat un grad mai avansat. Gradul I - Usor defect de cooptare intre acetabulum si capul femural; defect de profunzime a cavitatii acetabulare; contact insuficient. Gradul II - Defect mai pronuntat si inceputul leziunilor secundare; profunzimea acetabulumului mai redusa. Gradul III - Subluxatie marcata a acetabulumului si a capului femural; acetabulum aplatizat; cap femural deformat Gradul IV - Luxatie a capului femural. Cavitate acetabulara aproape complet stearsa. Metode chirurgicale de ameliorare a displaziilor Osteotomia proximala a femurului Aceasta metoda urmareste corectarea unghiului sub care cade capul articular in cavitatea acetabulara. Se practica o osteotomie in V la baza marelui trochanter. Cu ajutorul unei placi speciale cu suruburi se fixeaza extremitatea proximala a femurului de diafiza, sub un unghi corectat astfel incat capul articular al femurului sa cada in cavitatea acetabulara. Plastia de creasta supraacetabulara Deoarece prin aplatizarea cavitatii acetabulare capul femural are tendinta de luxare, aceasta metoda urmareste sa adanceasca cavitatea articulara prin prelungirea sprancenei cavitatii acetabulare prin plastia acesteia cu un implant din plastic sau ceramic biotolerabil. Capul femural va avea astfel o baza mai mare de sprijin. Proteza totala de sold Aceasta tehnica este recomandata in displaziile de grad mare (3 si 4). Ea consta in rezectia capului si colului femural si inlocuirea lor cu o proteza metalica. Cavitatea acetabulara este si ea inlocuita cu o alta cavitate in care se roteste noul cap articular metalic. Osteotomia tripla a pelvisului - TPO Este cea mai des folosita metoda pe plan mondial in ameliorarea displaziei de grad 1 si 2.

Plante toxice pentru animale


APCC construieste in prezent o baza de date cu principalii responsabili de otraviri si intoxicatii la animale. Dintre acestia, va prezentam in cele ce urmeaza lista celor mai raspandite plante care contin substante toxice pentru animale si om.
pg. 71

Totul despre rasa Rottweiler


Aloe vera / familia Liliaceae / saponina Semne clinice: voma, diaree, anorexie, stari depresive

Amaryllis sp. / familia Amaryllidaceae / licorina Semne clinice: voma, diaree, anorexie, dureri abdominale, hipersalivatie

Pieris japonica ( Lacramioara ) / familia Ericaceae / arbutina (glucozid al hidrochinonei) Semne clinice: voma, diaree, hipersalivatie, stari comatoase, stop cardiac

pg. 72

Totul despre rasa Rottweiler

Asparagus sprengeri / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: voma, diaree, dureri abdominale

Macadamia integrifolia / familia Proteaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: stari depresive, febra, stari de voma, cresterea ritmului cardiac. Nu s-au raportat intoxicatii decat la caini.
pg. 73

Totul despre rasa Rottweiler

Colchicum autumnale (brandusa de toamna) / familia Liliaceae / colchicina Semne clinice: diaree, voma insotita de sangerari, iritatii la nivel bucal si esofagian

Persea americana (avocado) / familia Lauraceae / persina Semne clinice: stari de voma, diaree, inflamarea glandelor mamare, stop cardio-respirator, stari comatoase

Rhododendron sp. / familia Ericaceae / Semne clinice: voma, diaree, hipersalivatie, hipotensiune, stari comatoase, colaps cardio-vascular
pg. 74

Totul despre rasa Rottweiler

Caesalpinia gilliesii / familia Leguminosae / acid hidrocianic Semne clinice: tulburari gastrointestinale

Celastrus scandens / familia Celastraceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: convulsii, gastroenterite

Solanum dulcamara / familia Solanaceae / solanina, saponina Semne clinice: dureri puternice abdominale, lesin, pupile dilatate, pulsul scade

pg. 75

Totul despre rasa Rottweiler


Hedera helix / familia Araliaceae / saponine (frunzele sunt mult mai toxice decat fructele) Semne clinice: tulburari gastrointestinale, diaree, strai comatoase, febra, dureri musculare, dilatarea pupilelor, hiperactivitate, neliniste

Aescullus sp. / familia Hippocastanaceae / esculina Semne clinice: gastroenterite severe, depresi, pupile dilatate, stari comatoase

Podocarpus macrophylla / familia Araliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: stari de voma, diaree Caladium hortulanum / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire Zantedeschia aethiopiea / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

Ricinus communis / familia Euphorbiaceae / ricin (semintele sunt foarte toxice, inclusiv la om) Semne clinice: sete puternica, diaree severa, convulsii, colaps renal
pg. 76

Totul despre rasa Rottweiler

Monstera deliciosa / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

Dieffenbachia amoena / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

Melia azedarach / familia Meliaceae / substante terpenice (fructele sunt foarte toxice) Semne clinice: diaree, stari de voma, stari depresive, soc
pg. 77

Totul despre rasa Rottweiler

Cycas sp. / familia Cycadaceae / cicazina Semne clinice: stari de voma, icter, sete puternica, gastroenterite hemoragice, leziuni la nivelul ficatului, deces

Cyclamen sp. / familia Primulaceae / ciclamina Semne clinice: stari de voma, probleme severe la nivel gastrointestinal, coma

Narcissus sp. / familia Amaryllidaceae / licorina, narcisina, narcipoetina, alti alcaloizi Semne clinice: Tulburari ale sistemului digestiv, convulsii, hipotensiune, aritmie

Hemorocalis dumortirei / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: voma, colaps renal, coma. S-au raportat cazuri de intoxicatie doar la pisici.

Epippremum aureum / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire
pg. 78

Totul despre rasa Rottweiler

Solanum tuberosum (cartoful) / familia Solanaceae / solanina, substante din gama atropinei Semne clinice: diaree, hipersalivatie, dureri puternice gastrointestinale, pupile dilatate, stari de confuzie. Frunzele si florile sunt cele mai toxice.

Lilium longiflorum / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice; stari de voma, lesin, colaps renal, coma. S-au raportat cazuri de intoxicatie doar la pisici.

Caladium hortulanum / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

pg. 79

Totul despre rasa Rottweiler

Asparagus densiflorus / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: tulburari gastrointestinale la ingerarea fructelor

Anthurium sp. / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

Dracaena sp. / familia Agavaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: la pisici - pupile dilatate, dificultati la respirare, dureri abdominale, puls marit. La caini si pisici - stari de voma, stari depresive, confuzie

Digitalis purpurea (degetel) / familia Scrophalariaceae / digitalina Semne clinice: tulburari cardiace, stop cardiac
pg. 80

Totul despre rasa Rottweiler

Philodendron pertusum / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire Gladiolas sp. (gladiola) / familia Iridaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: stari de voma insotita de sangerari, stari depresive, diaree, dureri abdominale, hipersalivatie Gloriosa superba / familia Liliaceae / colchicina si alte substante inrudite Semne clinice: voma insotita de sangerari, diaree, stari de soc, leziuni renale si ale ficatului, colaps

Epipremnum aureus / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire Syngonium podophylum / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

pg. 81

Totul despre rasa Rottweiler


Phylodendron oxycardium / familia Araceae / cristale de oxalat de calciu Semne clinice: iritatii la nivel bucal, stari de voma, dificultati la inghitire

Nandina domestica / familia Berberidaceae / alcaloizi diferiti Semne clinice: cianoza, stari de voma, diaree, stari comatoase, stop cardiorespirator, deces Illex sp. / familia Aguifoliaceae / saponina Semne clinice: stari de voma, diaree, stari depresive Hyacinthus orientalis ( frumoasele zambile ) / familia Liliaceae / alcaloizi diferiti Semne clinice: voma insotita de sangerari, diaree, stari depresive

Hydrangea macrophylla / familia Saxifragaceae / glicozide Semne clinice: stari de voma, stari depresive, anorexie, diaree, puls crescut, febra
pg. 82

Totul despre rasa Rottweiler

Iris sp. / familia Iridaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: voma insotita de sangerari, staridepresive, diaree, hipersalivatie, dureri abdominale

Kalanchoe sp. / familia Crassulaceae / bufodienalide Semne clinice: voma, diaree, tulburari cardiace
pg. 83

Totul despre rasa Rottweiler

Asparagus setaceus / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: tulburari gastrointestinale

Convalaria majalis (lacramioara) / familia Liliaceae / convalarina, convalatoxina, alte glicozide cardiotoxice Semne clinice: aritmie cardiaca, stari comatoase, deces

Macadamia integrifolia / familia Proteaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: stari depresive, febra, stari de voma. Cazuri de intoxicatie au fost raportate doar la
pg. 84

Totul despre rasa Rottweiler


caini.

Nerium oleander (leandrul) / familia Apocynaceae / oleandrina, oleandrozida, neriozida, glicozide cardiotoxice Semne clinice: Voma, diaree, hipotermie, coma, deces

Tulip sp. (laleaua) / familia Liliaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: voma, diaree, hipersalivatie, inapetenta
pg. 85

Totul despre rasa Rottweiler

Yucca sp. / familia Agavaceae / substanta toxica nu a fost determinata Semne clinice: stari de voma, stari depresive, diaree, lesin Babesioza Babesioza face parte din grupa hemosporidiozelor (piroplasmozelor) produse de protozoare din subclasa Piroplasmia, ordinul Piroplasmida boli ce afecteaza in principal elementele figurate sanguine sau limfoide, atat la mamifere, cat si la pasari. Raspandirea parazitilor este conditionata de dinamica gazdelor lor definitive anume capusele Ixodidae. In cazul babesiozei, parazitul din genul Babesia sau Nuttallia, familia Babesiidae se fixeaza in eritrocitele organismului parazitat, in numar variabil (1-4 paraziti), imbracand diferite forme si aspecte, in functie de specie (piriformi, bigeminati, inelari). Parazitul prezinta mai multe specii, in functie de mamiferul afectat: de exemplu, Babesia caballi, Nuttallia equi specii parazite pentru cai, Babesia canis, Babesia vogeli, Babesia gibsoni paraziti ai cainelui, sau la om - Babesia gibsoni, Babesia bovis, Babesia hodaini. Ciclul biologic al parazitului prezinta doua faze, in functie de gazda parazitata la un moment dat: in capuse, care sunt gazde definitive, se produc fazele sexuate, iar in organismul mamiferelor, considerate gazde intermediare, se produc fazele asexuate. Focarele de infectie in cazul acestei boli sunt animalele infectate, sau cele nediagnosticate, care prezinta infectii latente, si capusele ixodidae, care sunt considerate de fapt rezervorul acestui parazit. Contaminarea trecerea parazitului de la capusa la animal se produce in momentul hranirii capuselor infectate, prin saliva inoculata transcutanat. Patogeneza babesiozei este deosebit de complexa boala afectand in mod serios intregul organism. Parazitul patrunde initial in hematii, se multiplica, secreta diferite toxine metabolice, cauzand astfel liza celulelor rosii, astfel ca in timp se produce anemia. Alte efecte ale acestor distrugeri masive se pot traduce ulterior si prin spleno- sau hepatomegalie. Ca reactie de aparare a organismului se poate integistra o crestere usoara a tensiunii arteriale, insotita de vasodilatatie si tahicardie.
pg. 86

Totul despre rasa Rottweiler


In cazuri mai severe se pot inregistra edeme perivasculare si leziuni grave in encefal, cu manifestari nervoase, disfunctii hepatice si renale icter, albuminurie, sau necroze si degenerari in organele afectate, etc. Un organism trecut prin boala poate dobandi o imunitate activa care se poate realiza si in urma administrarii unui vaccin stare ce dureaza de la cateva luni, la cativa ani. Se mai poate dobandi imunitate si prin inoculare de ser de la animalele trecute deja prin boala imunitate considerata pasiva. Moartea animalului in cazul complicarii bolii survine ca urmare a anemiei si toxicitatii grave. Dintre modificarile anatomopatologice, in functie de forma bolii, putem mentiona: icter, splenomegalie, hepatomegalie, hipertrofie renala, hemoragii gastro-intestinale, edem cerebral (in faza acuta), cahexie, anemie, reducere drastica a musculaturii (faza cronica). Simptomatologie perioada de incubatie este de 7-14 zile, boala prezentand diferente clinice in functie de specia afectata. La caine, forma acuta debuteaza cu apatie, febra, anorexie, icter, anemie, posibile tulburari respiratorii si nervoase (crize tip epilepsie, pseudoparaplegie), fotofobie cu posibile hemoragii retiniene. Moartea se poate produce la 5-10 zile de la imbolnavire. In forma cronica, care persista timp de cateva saptamani, se inregistreaza anemie si slabire accentuata. Diagnosticul se stabileste in functie de datele epidemiologice, datele clinice, leziunile prezente in unele organe (splina, ficat, miocard, rinichi), examen microscopic (frotiuri din sangele periferic), examen serologic sau diagnostic terapeutic (prin medicatie corespunzatoare si obtinerea unor rezultate pozitive). La animalele tinere prognosticul este favorabil. Tratamentul babesiozei este complex, si se asociaza in general cu un regim alimentar dietetic, precum si cu conditii deosebite de igiena. La caine se administreaza Berenil, (sol. 7%, 3 mg/kg, intramuscular), Imidocarb (Imizol) (sol. 12%, 6 mg/kg, subcutan), Acaprin (sol. 0,5%, 0,2 mg/kg, subcutan), Lomidine (4 mg/kg, intramuscular). Profilaxia bolii se realizeaza prin controlul preventiv si descapusarea animalelor, mentinerea unei igiene corespunzatoare in adapostul animalului, aplicarea tratamentelor acaricide, etc. In ultimii ani incidenta acestei boli a luat amploare si de aceea dorim sa venim in ajutorul proprietarilor de animale cu informatii utile despre aceasta boala si despre posibilitatile de prevenire a ei. Ce este babesioza? Babesioza este o boala parazitara foarte grava ce afecteaza diferite specii de mamifere inclusiv omul (este o zoonoza) produsa de un parazit unicelular transmis prin intermediul capuselor care reprezinta gazde definitive si rezervor de babesii in natura. Este o boala intalnita pe tot globul, in Europa avand caracter sezonier, se intalneste in special primavara, in lunile aprilie - mai atunci cand activitatea capuselor este maxima. Mai receptive la aceasta boala sunt animalele tinere, cele malnutrite si bolnave si cele cu imunitate slaba (imunosupresie). Dupa cum am mentionat mai sus, agentii etiologici sunt babesiile, paraziti unicelulari, ce paraziteaza globulele rosii (hematiile). Contaminarea animalelor se realizeaza transcutanat, in timpul hranirii capuselor infestate, care odata cu saliva, inoculeaza parazitii. Parazitii inoculati trec din plasma pe suprafata eritrocitelor apoi in interiorul acestora unde se hranesc, se multiplica si le distrug trecand apoi la alte hematii. Ca urmare a proceselor de nutritie si multiplicare a babesiilor rezulta hematii distruse, toxine metabolice si paraziti morti, astfel instalandu-se anemia si o stare toxica grava. Datorita acestor fenomene intreaga functionare a organismului este perturbata aparand tulburari hepatice si renale grave, tulburari nervoase, tulburari respiratorii si cardiace s.a.

Semnele clinice ale bolii


pg. 87

Totul despre rasa Rottweiler


Semnele clinice majore care trebuie sa ingrijoreze proprietarul si pentru care trebuie sa se prezinte de urgenta la medicul veterinar sunt: apatia, lipsa poftei de mancare, febra, paloarea mucoaselor (anemia) sau ingalbenirea acestora (icterul), urina de culoare inchisa spre bruna (hemoglobinuria). Tratamentul babesiozei Mentionam ca eficacitatea tratamentului depinde de momentul interventiei, astfel incat, cu cat pacientul este tratat mai din timp, cu atat sansele de vindecare cresc. Pronosticul este rezervat sau grav mai ales in formele acute si la animalele in varsta sau cu imunitate slaba, moartea survenind in scurt timp (4 - 5 zile) de la aparitia semnelor clinice. Este bine de stiut ca tratamentul este dificil, de lunga durata si foarte costisitor. Acesta consta in instituirea unei medicatii specifice, asociata cu un tratament de sustinere si chiar hemotrasfuzie. Prevenirea babesiozei Avand in vedere riscurile majore pe care le prezinta aceasta boala atat la om cat si la animale, dorim sa insistam asupra mijloacelor de preventie a acestei boli. Astfel, orice proprietar responsabil de animale de companie (caine sau pisica) trebuie sa se prezinte periodic (obisnuit lunar) la medicul veterinar pentru o consultatie de rutina. In urma consultatiei, medicul va aprecia starea de sanatate a animalului si va efectua toaleta lunara si deparazitarea interna si externa dupa caz. Inca de la primele consultatii medicul veterinar va va informa despre importanta si necesitatea deparazitarii externe si interne in mentinerea sanatatii animalului dumneavoastra. Primul pas in prevenirea Babesiozei este deparazitarea externa regulata a animalului, cu produse adecvate si recomandate de medicul veterinar. Intrebati medicul veterinar! Acesta va va recomanda cu siguranta cel mai potrivit produs pentru deparazitarea externa a animalului dumneavoastra.

Alergii si Atopii la caini


Veterinarii care i limiteaz practica la cini i pisici ntlnesc multe afeciuni ale pielii. Exist numeroase condiii care determin probleme ale pielii la cini sau pisici, dar cele mai comune sunt de departe alergiile. SIMPTOME ALE ALERGIILOR Cinii cu alergii pot prezenta urmtoarele simptome: - i rod labele - i freac faa de covor - se scarpin pe corp - au frecvente infecii ale urechilor (otite) - i pierd prul - au pielea mutilat Cinele care este alergic la ceva arat aceasta prin probleme ale pielii i mncrimi, adic prurit. Poate prea logic c dac un cine este alergic la ceva ce inhaleaz (atopie), cum ar fi anumite granule de polen, i va curge nasul; dac este alergic la ceva ce mnnc (alergie alimentar), de exemplu la carnea de vit, poate s vomite; dac este alergic la nepturile unor insecte (urticarie), poate s fac o umfltur la locul nepturii. n realitate, cinele va prezenta rar aceste simp tome. n schimb, va avea o senzaie de mncrime uoar pn la intens pe tot corpul i poate o infecie cronic a urechii. n plus, cinii alergici i rod adesea labele pn ce acestea se irit i se nroesc (labele sunt singurele care au glande sudoripare i acestea se inflameaz n caz de alergie).
pg. 88

Totul despre rasa Rottweiler


E posibil s-i frece faa de covor sau de canapea sau s-i scarpine prile laterale i burta. Deoarece glandele urechii ce produc ceara intr n supra-activitate ca reacie la alergie, apar infecii ale urechii. Bacteriile i fermenii fac adesea apariia n excesul de cear i de reziduuri. Leziunile pielii ntlnite la un cine alergic sunt de obicei rezultatul auto-mutilrii pielii prin roadere i scrpinare. Uneori se produce cderea prului, pe poriuni, ceea ce i d un aspect de pete. Pielea nsi poate fi uscat i cu cruste, nroit sau uleioas, de la caz la caz. Sunt frecvente infeciile bacteriene secundare ale pielii datorit acestor leziuni produse de cinele nsui. Astfel de infecii pot fi tratate cu antibiotice. FACTORI ALERGENI Cnd un cine este alergic la ceva, organismul su reacioneaz la anumite molecule numite alergeni. Aceti alergeni pot proveni din: * copaci * iarb * polenul plantelor * esturi, precum lna sau nylon-ul * cauciuc sau material plastic * alimente i aditivi alimentari, diverse tipuri de carne, cereale sau colorani * produse lactate * praful i scamele din cas * mucturi de purici. REACIA ORGANISMULUI LA UN ALERGEN Simplificnd, motivul pentru care toi aceti alergeni produc mncrimi ale pielii este c atunci cnd ei sunt inhalai, ingerai sau vin n contact cu corpul cinelui, determin sistemul imunitar s produc o protein numit IgE. Aceast protein se fixeaz apoi de celule, numite celule-catarg, localizate n piele. Cnd IgE se ataeaz la aceste celule-catarg, determin eliberarea diverselor substane chimice iritante, cum ar fi histamina. La cini, aceste reacii chimice i tipuri de celule apar n cantitai mari numai la nivelul pielii. FACTORII GENETICI I TIMPUL INFLUENEAZA ALERGIILE Trebuie reinut c animalele de companie trebuie s fie expuse la alergen o anumit perioad nainte s apar alergia. Excepiile sunt posibile, ca de exemplu alergia la mucturi de insecte, care poate aprea numai dup cteva expuneri. Organismul animalului trebuie s nvee s reacioneze la alergen. Este o reacie dobndit a sistemului imunitar, care este programat genetic i transmis din generaie n generaie la mai multe rase. Alergiile sunt n mod special frecvente la anumii Terieri, precum Scoian, West Highland White, Cairn i Fox Srmos; cini din rasa Lhasa Apsos; precum i rase mai mari, cum ar fi Seter Englezesc i Irlandez, Retriever i Dalmaian. Alergiile sunt frecvente cu deosebire la Mops, Schnauzer miniatural i Buldog Englezesc. La animalele de companie, alergiile ncep de obicei s apar la vrsta de 1-3 ani. Pot aprea i la 6-8 ani, dar peste 80% ncep mai devreme. Ceea ce agraveaz situaia este c, pe msur ce animalul mbtrnete, el dezvolt de obicei din ce n ce mai multe alergii i reacia la un anumit alergen devine mai intens.

DIAGNOSTICUL ALERGIILOR
pg. 89

Totul despre rasa Rottweiler


Pus n faa unui animal care se scarpin i a unui stpn enervat, este extrem de uor pentru veterinar s pun un diagnostic greit sau mcar s nu reueasc s-l conving pe deplin pe stpnul animalului de adevrata problem. Uneori veterinarii adopt soluia cea mai uoar i i administreaz animalului diverse medicamente, n sperana c mcar unul va fi eficient i va duce la dispariia simptomelor. Dac animalul nu se mai scarpin, prul ncepe s-i creasc, iar stpnul lui poate s doarm noaptea totul e bine numai n aparen, pentru c e posibil ca alergia s nu se fi vindecat. Majoritatea alergiilor sunt de inhalare i sezoniere (cel puin la nceput). Cinele poate fi alergic la un anumit polen care este prezent n mediu timp de trei sptmni ntr-un an. Cazul n spe este uor de tratat. Indiferent cu ce tratezi animalul, starea lui ncepe s se amelioreze n patru sptmni. n cazurile n care alergia este uoar, dar pielea iritat s-a suprainfectat cu bacterii, un antibiotic cu spectru larg va elimina infecia, iar pielea poate reveni la o nfiare aproape normal, chiar dac tratamentul nu a vizat n nici un fel alergia. Se poate ajunge la un diagnostic precis al alergiei i la determinarea exact a factorilor alergeni printr-una din trei metode: * Testare alergic (intradermic sau prin teste de snge); * Eliminarea individual a lucrurilor din mediul de via al animalului, pn la gsirea vinovatului; * Terapia de reacie. Cea din urm nu este cea mai exact, dar de obicei produce cea mai rapid ameliorare pentru animal i este cea mai avantajoas pentru buzunarul posesorului. Un exemplu ideal ar fi cinele care este alergic doar la polen de copac. n fiecare an, n aceeai lun, cinele ncepe s -i road labele, s se scarpine pe prile laterale ale corpului i s-i frece faa de mobil. Veterinarul alege o tablet i/sau o singur injecie, care va suprima alergia n cele 3-4 sptmni necesare. n dou zile animalul i revine i trebuie s atepte pn n anul urmtor, cnd se va ntoarce la veterinar cu aceeai problem. Acesta va arunca o privire n fia animalului i va repeta probabil tratamentul anterior. n ochii posesorului, el atinge nivelul genialitii. Din pcate, lucrurile nu merg ntotdeauna la fel de bine. Un scenariu mai frecvent pentru un cine este c acum el are cinci ani. La 18 luni a nceput s se scarpine i nu s-a mai oprit de atunci. Are pe piele poriuni ntinse care prezint de 2-3 ori grosimea lor normal, pielea este crpat i sngereaz intermitent i nu mai are deloc pr. Canalul auditiv este dureros, infectat i imflamat pn la punctul n care impieteaz asupra capacitii auditive a cinelui. Cinele nu se simte bine, este rareori n stare s doarm noaptea, trezindu-se frecvent pentru a se scrpina sau pentru a se roade. E posibil chiar s aib febr, cu intermitene, datorit recurenei infeciilor bacterien e ale pielii. nc i mai place, totui, s se comporte ca un cine, fugrind veverie, mncnd trataii speciale i ateptnd nerbdtor s vin copiii de la coal. Stpnul i cinele au fost de-acum la fiecare clinic veterinar pe o raz de mai mulli km i aceasta probabil c se va mri n curnd. Iar cinele se simte din ce n ce mai ru. Acesta reprezint un caz izolat, dar nu rar i vi-l prezentm pentru a putea aprecia reala dificultate a diagnosticrii i tratrii alergiilor canine. Este extrem de important s gsim acel/acei alergen/alergeni la care este sensibil cinele, pentru a-l putea ajuta eficient. Dermatita de contact alergic i iritant Dermatita de contact alergic apare la cini ca o reacie de hipersensibilitate fa de anumite molecule din mediul animalului. Dermatita de contact iritant apare cnd pielea este expus la substane toxice din mediu. Simptomele i mecanismele biologice ale acestor dou boli sunt asemntoare, aa nct sunt adesea discutate mpreun.

CE ESTE DERMATITA DE CONTACT ALERGIC?


pg. 90

Totul despre rasa Rottweiler


Dermatita de contact alergic este o boal rar care se produce atunci cnd pielea unui animal reacioneaz fa de anumite molecule din mediu. Substanele care pot provoca dermatita de contact alergic includ anumite antibiotice aplicate pe piele, metale precum nichelul, materiale precum cauciucul, lna i plasticul, ca i substane chimice precum vopsele i deodorani de covoare. CE ESTE DERMATITA DE CONTACT IRITANT? Dermatita de contact iritant se produce atunci cnd pielea este expus la chimicale intens iritante, precum seva din iedera otrvitoare sau sarea de pe osele. PRIN CE DIFER CELE DOU BOLI? Dermatita de contact alergic afecteaz numai acele animale cu o hipersensibilitate la o anumit molecul. Cea de-a doua afecteaz orice cine care este expus la substana iritant. Dermatita alergic presupune expuneri repetate la molecul nainte de apariie. Apare rar la animale sub doi ani. Dermatita de contact iritant apare adesea la animale tinere foarte curioase care se apropie de lucruri de care n-ar trebui s se apropie. CARE SUNT SIMPTOMELE CELOR DOU DERMATITE? n general, se produc leziuni pe poriuni de piele cu pr puin i care sunt direct expuse la moleculele iritante. Aceasta nseamn adesea dosul labelor, abdomenul, botul i buzele. Zonele afectate sunt foarte roii, au mici umflturi sau vezicule (leziuni sub form de bici) i prezint mncrime. n dermatita de contact iritant pot aprea ulceraii. CUM SE DIAGNOSTICHEAZ CELE DOU DERMATITE? Istoricul i examenul fizic pot indica adesea care este problema. Se practic frecvent teste de excludere, pentru a izola alergenul (molecula care a produs dermatita). n cazul acestor teste, animalul este inut ntr-o camer fr covor i departe de iarb, de exemplu. Dac starea animalului se amelioreaz, alergenii poteniali sunt introdui ncet, unul cte unul. Se poate realiza i testarea unei zone de piele. O mic cantitate de alergen se freac de piele sau un tampon coninnd alergenul suspect se bandajeaz pe pielea animalului. Pielea se monitorizeaz timp de 2-5 zile pentru a observa reacia. CUM NE PURTM CU ANIMALELE CARE PREZINT ACESTE AFECIUNI? Cheia pentru a ine sub control aceste afeciuni este de a interzice sau de a restrnge accesul la alergen sau la substana iritant din mediul de via al animalului. Dac acest lucru nu se poate realiza, animalul necesit adesea terapie cu steroizi. Din pcate, aceasta nu este ntotdeauna eficient. De obicei, pentru orice animal suspect de o afeciune alergic care poate implica o component alergic de contact, recomandm: * Vase din sticl sau din oel inoxidabil pentru mncare i ap (pentru a reduce posibilitatea apariiei dermatitei de contact datorit expunerii la plastic sau la vopsele) * Detergeni hipoalergenici pentru culcuul animalului * amponri hipoalergenice de rutin pentru ndeprtarea oricror alergeni * Limitarea plimbrilor la trotuare sau la suprafee pavate evitai iarba.

Hipersensibilitatea
pg. 91

Totul despre rasa Rottweiler


Un sistem imunitar hipersensibil este acela care reacioneaz excesiv la un stimul. Un sistem imunitar normal reacioneaz atunci cnd organismul identific o protein strin, precum proteinele din exteriorul bacteriilor. Corpul strin care produce rspunsul imunitar se numete antigen. Organismul poate reaciona la antigen producnd molecule proteice (anticorpi) care leag antigenul. Combinaia realizat prin anticorpul legat de antigen se numete complex imunitar. Pe lng anticorpi, diferitele celule se pot de asemenea activa, ceea ce elibereaz substane chimice precum histaminele, care pot afecta diverse pri ale organismului. n cazul hipersensibilitii, organismul produce mult prea muli anticorpi, i nu cei potrivii situaiei, un numr mare de compleci antigen-anticorp, sau anticorpi pentru proteine care nu sunt realmente strine. n plus, un numr excesiv de celule poate fi activat pentru a produce histaminele i alte substane chimice. Exist patru mari tipuri de hipersensibilitate. 1. Tipul I. Hipersensibilitate imediat. n hipersensibilitatea de tipul I reacia sistemului imunitar este imediat i intens. Simptomele se datoreaz mai ales faptului c celulele reacioneaz n exces i elibereaz cantiti foarte mari de histamin i alte substane chimice. Aceasta se ntmpl cnd o persoan sau un animal este alergic la nepturi de albine sau la penicilin i se numete anaphylaxie. Acest tip include de asemenea alergii la lucruri inhalate (atopie), precum polenul sau mtreaa de cine sau de pisic, dermatita alergic la purici i ali antigeni care declaneaz simptomele unei alergii la cteva minute de la expunere. Urticaria (blndele) reprezint un alt caz de hipersensibilitate de tipul I. 2. Tipul II. Hipersensibilitate mediat de anticorpi. Hipersensibilitatea de tipul II apare cnd organismul produce anticorpi la proteine de pe propriile sale celule. Aceasta se numete autoimunitate. n anemia hemolitic autoimun, organismul produce anticorpi mpotriva propriilor sale celule roii, distrugndu-le i producnd anemia (un numr de celule roii mai mic dect cel normal). Reaciile la transfuzie sunt un alt exemplu de hipersensibilitate de tipul II. 3. Tipul III. Hipersensibilitate mediat de complex imunitar. Reacia excesiv a sistemului imunitar n hipersensibilitatea de tipul III determin formarea n organism a unui mare numr de compleci imunitari (anticorp-antigen), care se fixeaz n anumite organe. Un anume tip de afeciune renal numit glomerulonefrit apare cnd aceti compleci se fixeaz n rinichi i blocheaz capacitatea acestuia de a filtra sngele. Lupus-ul eritematos i artrita reumatoid sunt alte exemple de hipersensibilitate de tipul III. 4. Tipul IV. Hipersensibilitate ntrziat. Tipul IV sau hipersensibilitatea ntrziat apare la mai mult de 24 de ore de la expunerea organismului la antigen. Dermatita de contact alergic este un exemplu de hipersensibilitate ntrziat. Acesta este tipul de reacie care apare la animale i oameni expui la diferite vopsele, substane chimice sau metale. Este de asemenea reacia pe care o testm cnd se realizeaz un test de tuberculin. Genetica i hipersensibilitatea Toate cazurile de alergii, fie c sunt uoare sau grave, sunt de natur genetic. Cinele sau pisica ce devine alergic/ la vaccinuri, medicamente, alimente, polen, purici etc. este programat/ genetic s aib un sistem imunitar apt de a produce o reacie alergic. Reacia alergic nu se datoreaz medicaiei, unui vaccin, unui aliment sau mediului este o trstur genetic motenit de la prini. Nu este recomandabil a se folosi indivizi cu un sistem imunitar anormal ntr-un program de mperechere.
pg. 92

Totul despre rasa Rottweiler

Examinarea starii de sanatate In momentul achizitionarii puiului este imperios necesar sa va decideti asupra alegerii unui medic (cabinet) veterinar. Prin urmare trebuie sa va inregistrati cainele la un cabinet veterinar, de preferinta cat mai apropape de casa (pentru cazuri de urgenta), care sa poata oferi servicii cat mai variate: intretinere, ingrijire, spitalizare si urgente. Este de preferat un cabinet veterinar cu un numar mare de medici disponibili pentru consultatii, precum si cu o sfera larga de specializari. Dupa alegerea medicului (cabinetului) veterinar, acesta va administra vaccinurile restante (daca este cazul) si va stabili in continuare o schema de vaccinare si de deparazitare (interna si externa) care vor trebui respectate cu strictete. La cel mai mic semn de boala este indicat sa va prezentati cu cainele la medicul veterinar. Semnele unei boli pot fi observate pe zona faciala a cainelui (secretiile ochilor, mucoasa nazala si bucala). De asemenea este necesara o examinare periodica a pielii si a parului, a urechilor si a canalului auditiv. Temperatura corpului (cea normala este de 38,5 grade Celsius), pulsul (70-100 de batai/minut la un caine sanatos) si respiratia (de 10-20 de ori/minut in in stare de repaus) pot oferi si ele indicii asupra starii de sanatate a cainelui. In general, rottweilerul este o rasa destul de sanatoasa. Cele mai frecvente afectiuni cu care se confrunta rasa sunt urmatoarele: Displazia de sold: este o boala genetica, influientata de factorul alimentar sau de cresterea si intretinerea deficitare. Se manifesta ca o malformatie a articulatiei soldului. Diagnosticul poate fi pus dupa vasrta de 6 luni, dar cu certitudine poate fi stabilit la varsta de 2 ani pe baza unei radiografii (sfat: in perioada de crestere a cainelui evitati efortul excesiv, sariturile, urcatul si coboratul scarilor precum si supraalimentarea puiului); Displazia de cot: are determinism genetic, dar poate avea drept cauze si alimentatia incorecta sau traumatismale. Diagnosticul poate fi pus in jurul varstei de 4 luni pe baza unei radiografii (sfat: in perioada de crestere a cainelui evitati efortul excesiv, sariturile, urcatul si coboratul scarilor precum si supraalimentarea puiului); Osteochondritis dissecans: boala se caracterizeaza prin formarea unui cartilaj ingrosat si friabil care se fisureaza si se poate desprinde; Panosteitele (dureri de crestere): reprezinta tulburari de proliferare si remodelare osoasa. Durerea se muta de la un picior la altul, lucru cunoscut sub denumirea de "durere rotativa"; Boala von Willebrand: similara hemofiliei la om. Se caracterizeaza prin tulburari de coagulabilitate sangvina; Sindromul dilatatie-torsiune gastrica: dilatatia gastrica ceste o urgenta medicala iar torsiunea gastrica este o urgenta chirurgicala. Gravitatea unei asemenea afectiuni nu consta numai in modificarile de la nivelul digestiv ci si in stabilirea unor tulburari cardio vascula si metabolice grave (sfat: dupa ce hraniti cainele nu il supuneti la eforturi fizice ci lasati-l aproximativ doua ore in repaus); Stenoza subaortica: este o afectiune congenitala ce consta in stenozarea (ingrosarea) lumenului aortic la iesirea din ventricolul stang; Afectiunile ochiului: ectropion - afectiune mostenita, se manifesta prin rasfrangerea pleoapei in exterior; entropion - afectiune mostenita, se manifesta prin rasfrangerea pleoapei in interior;
pg. 93

Totul despre rasa Rottweiler


atrofia progresiva a retinei - boala transmisa genetic care evoluiaza pana la orbire; displazia retiniana - boala transmisa genetic de o gena autosomala recesiva; Epilepsia: afectiune transmisa genetic: Hipotiroidism: boala ce se caracterizeaza prin aparitia obezitatii, prin caderea execiva a parului, prin dermatite si temperament placid; Polineuropatia distala: se caracterizeazarin atrofie musculata, parapareze ce evolueaza pana la tetrapareza, hipo-reflexivitate; Important: dupa cum se poate observa, o serie dintre afectiunile enumerate mai sus au un determinism genetic (se mostenesc). Prin achizitionarea unui pui de rottweiler cu pedigree riscul aparitiei unor astfel de boli este mult mai redus deoarece in precesul de selectie crescatorul inlatura de la reproductie exemplarele care sufera de astfel de boli. Obinuirea cu botnia Articol scris de hemu-ha Mult lume consider c botnia este inutil, chiar duntoare cinelui sau c acesta s-ar chinui dac-l foreaz s-o poarte. Uneori e adevrat. n timpul verii, cinele poate avea dificulti s respire cu botniele care strng botul. Muli cini nu suport botnia, dar asta se ntmpl doar pentru c le-a fost prezentat incorect. Dei foarte puini cini accept botnia cu plcere, cei mai muli pot fi obinuii s o ignore. Cu ct ncepei s lucrai mai repede cu celul, cu att va fi mai uor. nvarea cinelui s poarte botnia nu este deloc uoar, cinele poate face foarte repede asocieri neplcute cu ea, iar atunci va fi greu s-l mai obinuim. Din acest motiv, programul de obinuire cu purtarea botniei e unul lung, ca s dea timp cinelui s exploreze situaia i, cel mai important, s vad c nu are motiv de ngrijorare. Pentru cinii care au fric de botni, programul trebuie urmat strict i nu trebuie s trecei la pasul urmtor dect cnd cel actual e acceptat de cine cu calm.

De ce e util Botnia este folositoare atunci cnd: Mergei n mijloacele de transport (acolo unde este permis, vezi Cinele RATBist din Ce nseamn un cine n viaa mea). Avei cine periculos, conform OUG 55/2001. Avei un cine agresiv n timpul plimbrilor, n parc sau cnd avei invitai. Lucrai cu un infractor marcat sau efectuai dresaj de paz cu cinele. Lucrai cu un cine care v-a mucat. Cinele e rnit, acesta poate muca involuntar cnd e tratat, indiferent de ct de docil ar fi altfel. Cinele nu suport s fie tuns sau s i se taie unghiile (e de preferat ns s se rezolve aceste probleme). Cinele are rni sau suturi, cu botnia nu i le va redeschide. Cinele mnnc de pe jos; cu un tip potrivit de botni, nu va mai putea mnca. Cinele roade i distruge casa; cu o botni, nu o va mai face sau i va fi mai greu. Aducei un cine nou n familie; i putei pune botni. Vrei s nu v mai abordeze strinii pe afar; cinele cu botni inspir team. La modul cum se schimb ordonanele i Hotrrile de consilii locale, se poate s fii nevoii s-l inei mereu cu botni n spaiul public, indiferent de ras. n unele cazuri, botnia trebuie pus chiar dac animalul nu a nvat s-o poarte, de exemplu medicul veterinar v-ar putea spune c nu vrea s rite s fac ceva cu cinele dect dac acesta are botni. Evident, este mult mai bine s fi fost deja obinuit cu ea, dect s supunei cinele unui stres suplimentar.
pg. 94

Totul despre rasa Rottweiler

Cum nu trebuie folosit Botnia nu rezolv agresivitatea. Dac avei cini care se bat, e nevoie de un program de reabilitare, nu de botnie. Botnia nu trebuie n niciun caz s fie folosit ca pedeaps. Dac o facei, vei crea mai multe probleme dect rezolvai. Nicio botni nu trebuie s afecteze respiraia cinelui. Consultai i medicul veterinar n aceast privin. Dac folosii o botni care mpiedic animalul s deschid gura (ca cele textile), nu lsai cinele cu ea nesupravegheat. Dac i se fac ru cinelui, scoatei botnia imediat pentru a-i permite s respire sau s vomite, dac e cazul. Nicio botni nu e 100% sigur sau indestructibil, nu v bazai c un cine cu botni nu se poate elibera sau c nu poate muca niciodat. Pe lng botniele textile care permit cinelui s deschid gura i s mute, putei introduce din greeal un deget n celelalte, n spaiile libere, iar cinele v poate muca, chiar involuntar. Nu lsai botnia cinelui care merge n cala avionului. Unii dresori recomand s corectai verbal i/sau fizic cinele cnd ncearc s scoat botnia. Eu nu lucrez aa.

Ce tipuri de botnie exist Nu orice botni se potrivete oricrui tip de cine n orice situaie. Lsnd la o parte materialele din care sunt fcute, exist tipuri de botnie gndite special pentru rase cu conformaii aparte, ca de exemplu bulldogii, cinii de tip pitbull sau de tipul ciobnesc german. Botniele din piele de tip co sunt cele mai bune (i scumpe), dar asigurai-v c au destule guri pentru circulaia aerului, nu sunt toate la fel i c pielea e destul de tare ct s nu permit mucturi. De asemenea, cele mai multe botnie au doar 2 bretele, care se leag n spatele urechilor, unele ns (n special cele de metal i cele din piele) mai au nc o bretea care trece printre ochi, pe cap i care poate fi prins de zgard, pentru mai mult siguran. Botnia de urgen Botnia de urgen poate fi confecionat din orice, inclusiv dintr-o les. Iat cum: facei un nod n jurul botului cinelui, cu capetele libere n sus (deci nodul va fi pe partea de sus a botului, nu pe mandibul). Aducei apoi capetele n jos i ncruciai-le sub botul cinelui, apoi legai-le n spatele urechilor. Alte variante includ un nod suplimentar sub bot sau nconjurarea acestuia de mai multe ori (legatul n spatele urechilor se face cu capetele venind dinspre jos ns, nu de sus). Avantaje: o putei face repede, cnd nu avei o alta. Dezavantaje: evident, nu e la fel de sigur ca celelalte, respiraia cinelui se face greu. Recomandat pentru: situaii de urgen, veterinar, cosmetic. Nerecomandat pentru: plimbri i dresaj. Botnia textil (nylon) Avantaje: probabil cea mai folosit, e uoar, cinele poate mnca cu ea. Dezavantaje: respiraia e dificil, cinele poate deschide gura puin i poate s mute sau s ia de pe jos. Recomandat pentru: situaii de urgen, veterinar, cosmetic. Nerecomandat pentru: plimbri i dresaj (mncat de pe jos, agresivitate, paz, distrugeri n cas, etc.). Botnia din plastic Avantaje: ofer aerisire bun, cinele poate s bea ap cu ea, e uoar i ieftin. Dezavantaje: nu e foarte rezistent. Recomandat pentru: situaii de urgen, veterinar, cosmetic, plimbri, mncat de pe jos, distrugeri n cas. Nerecomandat pentru: dresaj, agresivitate, paz.
pg. 95

Totul despre rasa Rottweiler


Botnia din piele (de tip co) Avantaje: e cea mai sigur, circulaie bun a aerului, e destul de uoar, nu poate muca sau mnca, folosit de cinii de munc. Dezavantaje: e scump. Recomandat pentru: orice situaie, cea mai bun pentru paz. Botnia de metal Avantaje: e rezistent, circulaie a aerului mai bun dect la orice alt botni, nu poate muca sau mnca, poate s bea ap. Dezavantaje: e grea, cinele poate lovi destul de tare cu ea. Recomandat pentru: orice, mai puin paz. Nerecomandat pentru: paz. Urgene Urgen Textil Plastic Metal Piele V V V V V Vet V V V V V Cosmetic V V V V V Plimbri X X V V V Mncat X X V V V Distrugeri Agresivitate X X V V V X X X V V Paz X X X X V

Ce mrime Cel mai bine, mergei mpreun cu celul i probai mai multe botnie. Altfel, msurai de la nasul cinelui la ochi pentru lungime i msurai grosimea botului, la 2-3 cm sub ochi, valoare la care adugai 2 cm. Cum am amintit deja, unele rase au botnie special fcute pentru fizionomia lor. Nu ncercai s punei o botni de ciobnesc german unui cine cu botul scurt (sau invers). Cel mai simplu este s mergei i s probai mai multe botnie.

Program 1. Prezentai botnia cinelui de la distan i ncurajai-l s vin s-o miroas, recompensndu-l cnd o face. Cinele care a prins team de botni trebuie lucrat mai mult la pasul acesta; trecei mai departe doar cnd arat c tolereaz prezena botniei fr probleme i cnd poate sta lng ea fr s par preocupat. 2. Atragei atenia cinelui cu ceva mncare i punei-o n botni, asigurndu-v c v vede. ncurajai-l s bage botul nuntru dup mncare, dar nu micai botnia spre el i nu-l forai, nu punei mna pe el. Dac botnia nu e nchis la capt, punei o crp sau inei mncarea acolo cu degetele, din afar. Repetai de minim 3-4 ori pe zi timp de cteva zile. 3. Procedai ca la pasul 3, dar nu punei mncare n botni; artai-i-o, el i va bga botul, apoi dai-i mncarea din mn, dup ce scoate botul. Cteva repetiii pe zi timp de cteva zile vor fi suficiente. 4. ncepei s inei de curelele botniei (fr s le prindei) cnd are botul nuntru, dar nu-l forai i nu-l inei mai mult de 1-2 secunde. Dup cteva repetiii, putei ncepe s mrii ncet timpul ct l inei acolo la 3-4 secunde, apoi chiar mai mult. 5. Asigurai-v c ai legat bine botnia, c nu poate s o scoat, preferabil legai-o i de zgard. 6. La un moment dat, orice cine va ncepe s se zbat, ncercnd s scoat botnia. Lsai-l s se zbat, nu-l bgai n seam, nu-l certai i nu-l oprii ! E important s vad singur c nu o poate scoate (de aici i importana punctului 5). 7. Botnia o scoatei doar cnd st calm, niciodat dac se zbate, trage, etc., pentru c va nva c, dac se zbate, botnia iese. Dac ncepei s o scoatei iar el se zbate, oprii-v, ignorai-l (punctul 6) i ateptai s se calmeze, dar nu doar de form, trebuie s fie calm. 8. De acum ar fi bine s lucrai doar afar, cnd nu e cald. Acum putei s legai curelele, dar eliberai-l dup 1-2 secunde i recompensai-l, urmnd strict paii 5, 6 i 7. Dup cteva repetiii, lsai-l mai mult
pg. 96

Totul despre rasa Rottweiler


timp cu botnia legat. ntr-o sptmn, putei progresa pn la a-l lsa cteva minute cu ea, atenie ns la punctele 5, 6 i 7. 9. Legai-i botnia zilnic cte 5 minute, apoi 10, 15, din nou 5, etc., timp de nc o sptmn. Dup ce ajungei la 15-20 de minute, iar cinele nu mai are nicio reacie, putei reduce timpul la 1-2 di pe sptmn, apoi o dat la 2 sptmni timp de o lun i, n fine, o dat pe lun. Pentru a nu uita, e bine s-i punei botnia mcar o dat pe lun i s-l lsai cteva minute cu ea, att prin cas ct i afar. 10. Programul acesta poate dura mai mult de dou luni, dar poate dura i doar cteva zile sau chiar ore, depinde de cine i de modul cum lucrai cu el. Esenialul este s nelegei c, dac v grbii i-l forai, cinele va ncepe s refuze botnia i va trebui s-o luai de la nceput, iar acum va dura mai mult dect ar fi durat n mod normal. Mai bine mergei mai lent, dar sigur. Articole legate de subiect:

pg. 97