Introducere

Tehnica Wireless LAN sau , pe scurt WLAN(fără fir), este o alternativă

binevenită la rețeaua pe cablu, care s-a format în anumite firme și chiar case
private,fiind destinate de obicei aplicațiilor unde intalarea de cabluri nu este
posibilă sau acolo unde este necesară mobiliatatea terminalelor.
Prin scăderea dramatică a prețurilor aparatelor tehnica aceasta a devenit
accesibilă și pentru userul privat.
Mediile în care ar fi necesară folosirea unui WLAN sunt cele în care:
• Sunt necesare viteze apropiate de cele ale LAN-ului
• Există dificultăți mari în dispunerea cablurilor (ex.clădiri istorice)
• Trebuie create legături între rețele LAN într-o zonă metropolitană
• Cer birouri temporare care să beneficieze de LAN
WLAN-urile sunt deci de două feluri:
• WLAN în interiorul clădirilor
• WLAN care leagă clădiri
Rețelele WLAN se instalează repede, acoperă o suprafață destul de mare
și lucrează la prețuri destul de mici. Datorită permanentelor progrese în
domeniu, rețelele WLAN ating viteze tot mai mari, și cu excepția puținor cazuri,
sunt în stare să furnizeze lărgimi de bandă suficient de bune pentru toate
prelucrările obișnuite.
Primele invenții, care au dus la rețelele WLAN, au fost făcute în anii ’90
și erau destinate sectorului industrial.În anul 1997,aceasta tehnica s-a mutat la
frecvențe între 2,4 si 5 GHz, pentru a o face comercială. Mai târziu, aceste
tehnici au fost înlocuite de standardele IEEE 802.11, standardul HomeRF și
HIPERLAN.
În mare măsură aceste reţele respectă aceleaşi specificaţii ca şi reţelele
LAN, prevăzute de standardul IEEE 802.

1
 Însă tehnica își are și limite în ceea ce privește bătaia rețelei. Pentru o
funcționare fără deranjamente au fost redactate prescripții severe de care trebuie
să ținem seama. Pentru abuz,în cel mai rău caz se poate confisca toată rețeaua și
computerul.
Multe dintre ele funcţionează în banda ISM (Industrial Scientific and
Medical) de 915 MHz (902 - 928 MHz), 2.4 GHz (2.4 - 2.4835GHz)
şi 5.7 GHz (5.725 - 5.85 GHz).
Acestea folosesc tehnica de transmisiune Spread Spectrum:
• DS-SS (Direct Sequence Spread Spectrum - Spectru imprăștiat cu secvența
directă) în banda de 915 MHz şi
• FH-SS (Frequency Hopping Spread Spectrum - Spectru imprăștiat cu salt de
frecvență) în benzile de 2.4 şi 5.7 GHz.
Folosirea SS(Spread Spectrum) este avantajoasă deoarece evită
aprobările din partea administraţiilor radio.Există şi WLAN care lucrează în
banda de 18 GHz sau infraroşu.
Wireless este un sistem de comunicații radio punct-la-punct sau punct-
multipunct ce permite interconectarea eficientă a două sau mai multe
locații/rețele de calculatoare.Rețele wireless sunt bazate pe standarde.
Standardul este un document aprobat de un organism recunoscut, ce
oferă, pentru uz comun şi repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru
produse sau procese anexe şi metode de producţie, al cărei respectare nu este
obligatorie. Poate de asemenea include sau să se ocupe exclusiv de cerinţe de
terminologie, simboluri, ambalare, marcare sau etichetare care se aplică unui
produs, proces sau metodă de producţie.
Principiile standardizării :
-consensul
-deschidere (implicarea tuturor acţionarilor)
-transparenţă
-calitatea rezultatelor

2
-coerenţa
Beneficii ale standardizării pentru diverşi acţionari:
-simplificarea varietăţii crescânde ale produselor şi procedurilor
-controlul varietăţii şi folosirea eficientă a materialelor, energiei şi resurselor
umane
-compatibilitatea şi interschimbabilitatea comunicării
-siguranţa, sănătatea şi protecţia vieţii şi a mediului
-reducerea gradului de incertitudine a pieţei
-protecţia consumatorilor şi interesele comunităţii
-adaptarea la scopul prevăzut
-eliminarea barierelor comerciale
Organisme de standardizare
ETSI(European Telecommunications Standards Institute),
FCC(Federal Communications Commission),
IEEE(Institute of Electrical and Electronics Engineers),
ITU(International Telecommunication Union) etc.
Wi-Fi utilizează tehnologiile radio single carrier (ca parte din familia mai
largă a sistemelor cu spectru împrăştiat / spread spectrum) şi multi-carrier
OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplexing). Utilizarea comunicaţiilor
cu spectru împrăştiat fără licenţă a fost la început autorizată de către Federal
Communications Commission în 1985, iar aceste reglementări FCC au fost mai
târziu preluate cu mici schimbări de alte ţări, permiţând astfel preluarea
tehnologiei în majoritatea ţărilor, precum şi dezvoltarea mai rapidă a acesteia în
detrimentul HomeRF şi Bluetooth.
FCC impune limitarea puterii transmisiilor spread spectrum.
– Puterea de ieșire a transmițătorului max. 1W (0 dB)
– Puterea efectivă de radiație max. 4W (6 dB)
Studiile referitoare la utilizarea spectrului au arătat că majoritatea benzilor

3
alocate sunt utilizate sub limită. O rezervă considerabilă de spectru RF ar putea
fi obţinută atunci când ambele dimensiuni de utilizare a frecvenţelor: timpul şi
spaţiul, vor fi luate în considerare. Realizând o analiză în aceste condiții se
constată că problema insuficienței spectrului, aşa cum este percepută astăzi,
reprezintă în majoritatea cazurilor un caz de management ineficient al spectrului
şi nu o problemă de spectru insuficient.
Ca urmare a unor astfel de observaţii organismele de reglementare au
decis să analizeze cu atenţie modele de acces mai flexibile. De exemplu,
parlamentul european a adoptat în februarie 2007 o rezoluţie [EUR1] care
încurajează liberalizarea spectrului acceptând neutralitatea faţă de tehnologii şi
servicii, flexibilitatea şi crearea unei pieţe secundare iar, în SUA, Comisia
Federală de Comunicaţii (FCC) şi-a manifestat interesul pentru a permite
accesul fără licenţă în spaţiile libere. Astfel a fost eliberată o bandă la 5 GHz
UNII(Unlicensed National Information Infrastructure bands -Infrastructura
Națională a benzilor de Informații Nelicențiate) în 2003 şi deschis o bandă de
până la 7.5 GHz pentru transmisiuni UWB (Ultra Wide Band) în domeniul
dintre 3.1 şi 10.6 GHz. Deşi nivelurile de putere permise pentru UWB sunt
extrem de scăzute, este pentru prima dată când FCC a permis transmisiuni fără
licenţă peste unele benzi folosite în mod normal cu licenţă.

Avantajele și dezavantajele benzilor fără licență

Avantajele Wi-Fi

- Nu necesită aprobare pentru utilizare.

- Permite dezvoltarea unei rețele locale fără utilizarea cablurilor, reducând

costurile necesare dezvoltarii rețelei.

- Competiția dezvoltată între producători a scăzut considerabil costurile.

4
- Multe rețele Wi-Fi suportă roaming, permițând unui client să se mute dintr-un
punct de acces în altul în aceeași clădire, sau zonă geografică.

- Wi-Fi este un standard global, clienții Wi-Fi pot lucra în diferite țări de pe
glob.

Dezavantajele Wi-Fi

- Wi-Fi folosește un spectru de frecvență de 2,4 GHz, același cu al altor

dispozitive cum ar fi Bluetooth, cuptoare cu microunde, telefoane cordeless ori
dispozitive de transmisie video, printre altele. Acest lucru poate produce o
degradare a semnalului recepționat și implicit a performanței. Alte dispozitive
care folosesc frecvența microundelor cum ar fi unele modele de telefoane
celulare pot degrada performanța unei rețele wireless.

Cuprins

Banda ISM (Industrial Scientific and Medical- Industrial ştiinţific şi

medical)

Benzile ISM poartă acest nume întru-cât sunt benzi de frecvență cu un

statut special, în care lucrează wireless echipamentele din domeniile: industrial,
stiințific și medical, fără să necesite licență de utilizare. Conform
reglementărilor din aproape întreaga lume, aceste benzi sunt disponibile
sistemelor care necesită pentru funcționare nivele scăzute de putere. Spun din
aproape întreaga lume pentru că în unele țări există anumite limitări în ceea ce
privește lărgimea acestei benzi de frecvență.
Există 3 frecvențe libere de licență în banda ISM:la 915 MHz,2.4GHz și
5.8 GHz.

5
 Tabel cu frecvențele folosite în banda ISM din Statele Unite (FCC)
Europa(ETSI) Japonia și Israel.
Canal Frecvența FCC ETSI Japonia Israel
centrală
1 2.412 X X X X
2 2.417 X X X X
3 2.422 X X X X
4 2.427 X X X X
5 2.432 X X X X
6 2.437 X X X X
7 2.442 X X X X
8 2.447 X X X X
9 2.452 X X X X
10 2.457 X X X
11 2.462 X X X
12 2.467 X X
13 2.472 X X
14 2.483 X

Banda ISM la 915 MHz

Această bandă este definită în categoria frecvențelor de la 902 MHz până
la 928 MHz.Corect poate fi definită și 915 MHz + 13 MHz.Banda ISM 915
MHz a fost odată utilizată de rețelele WLAN,însă a fost abandonată în mare
măsură pentru a se folosi o bandă la frecvențe mai ridicată și mai largă. Multe
dispozitive wireless cum ar fi:telefoanele ,sistemele de jocuri și camerele
digitale folosesc încă banda 915 MHz.

Banda ISM la 2.4 GHz

Această bandă este folosită de standardele 802.11b și
802.11g.Specificațiile FCC pentru banda ISM la 2.4 GHz este că aceasta rulează
între 2.4000 GHz și 2.4835 GHz.
Sistemele care au la baza FH-SS utilizează banda ISM (Industrial,
Scientific and Medical band) de 2,4GHz. În SUA sunt specificate maxim 79 de
canale pentru salturi de frecvență. Primul canal are frecvența centrală de 2,402

6
GHz iar celelalte canale sunt distanțate cu 1 MHz. Prin împrăștierea spectrală în
cadrul comunicațiilor RF se înțelege o diviziune în frecvență, în timp sau pe
baza unei scheme de codare, a benzii disponibile. Mesajele ce urmează a fi
transmise sunt și ele în mai multe părți numite pachete, care vor fi transmise pe
anumite segmente ale spectrului astfel divizat. Metoda numită Frequency
division spread spectrum sau Frequency hopping,constă în împărțirea spectrului
în diferite frecvenţe sau canale. Urmând această metodă mesajul conținut într-un
singur pachet este transmis pe un anumit canal, apoi dispozitivul radio
selectează un alt canal – proces numit salt sau hopping către o altă frecvență –
pentru a transmite următorul pachet, și procesul se repetă în același mod până se
transmite întregul mesaj, prin aceasta efectuându-se o împrăștiere a mesajului pe
întregul spectru disponibil.
Sistemele care folosesc DS-SS lucrează de asemenea banda ISM de 2,4
GHz. În acest caz pentru transmisiunile cu viteza de baza de 1Mb/s se folosește
modulație diferențială binară cu comutarea fazei (DBPSK) . Pentru viteze de 2
Mb/s se folosește modulație diferențială în cuadratură cu comutarea fazei
(DQPSK). Împrăștierea este realizată prin împărțirea benzii disponibile în 11
subcanale, fiecare cu lățimea benzii de 11 MHz.

Banda ISM la 5.8 GHz

Această bandă denumită frecvent “Banda ISM la 5 GHz” are limita de
frecvențe între 5.725 GHz și 5.875 GHz,care generează o lărgime de bandă de
150 MHz.Standardul 802.11a folosește banda UNII-3,nu banda ISM 5.8
GHz.Există adesea confuzia că 802.11a folosește ISM sau UNII,între timp
banda UNII s-a suprapus cu o porțiune peste Banda ISM 5.8 GHz .

Benzile UNII(Unlicensed National Information Infrastructure Bands-

Infrastructura Națională a benzilor de Informații Nelicențiate)

7
 Benzile UNII de 5 GHz sunt separate în trei benzi la 100 MHz,care sunt
de dispozitive care folosesc standardul 802.11a.Cele trei benzi sunt cunoscute
ca:(UNII-1) inferioară,(UNII-2) medie,(UNII-3) superioară.FCC aduce
restricții,spre deosebire de benzile ISM,care puteau fi folosite de oricine vroia.

Banda inferioară (UNII-1)

În specificațiile organizației FCC această rulează între 5.15 GHz și 5.25
GHz,iar puterea maximă de ieșire este de 40 mW (specificat de
IEEE).Dipozitivele care folosesc UNII-1 sunt restricționate pentru a fi folosite
numai in interior.

Banda medie(UNII-2)
Rulează între 5.25 GHz și 5.35 GHz la o putere de ieșire de 200 mW
(specificațiile FCC și IEEE).Banda medie poate fi folosită atât în exterior cât și
în interior.La început access point(punctele de acces) suportau doar benzile
inferioare și cele medii.

Banda superioară (UNII-3)

Această bandă ocupă frecvențe între 5.725 GHz și 5.828 GHz și este
caracteristică folosirii în exterior pe distanțe lungi,având o putere de emisie de
800 mW limitată de FCC și IEEE.

Spectrul benzilor ISM și UNII

8
 Raza de acțiune a Wireless LAN

Raza de acțiune a Wireless LAN este mică pe de o parte datorită

randamentului EIRP(Equivalent Isotropic Radiated Power-Echivalentul
izotropic de putere radiată) permis scăzut,de 100mW (20dBm) și pe de altă parte
prin slaba întindere a undelor de frecvență înaltă în gama GHz. Raza de acțiune
este micșorată de construcții (ziduri, tavane de beton, dar și de pomi înfrunziți și
tufe). În timp ce în aer liber se pot trece în linie dreapta cateva sute de metri, în
clădiri se pot trece doar cateva zeci de metri. Prin pereți de beton trece și mai
puțin. Cel mai ușor se trece pereții subțiri de gips sau de lemn.

Reguli ale puterii de emisie

9
 Pentru a putea folosi aparatele fără probleme, există o serie de legi si
prescripții.FCC a fost singura organizație care a impus cu atenție regulile puterii
de radiație a antenei,care depinde de tipul de legătură implementată aceasta
putând fi punct-multipunct(point-to-multipoint) sau punct la punct(point-to-
point) și de asemenea depinde și de frecvența la care lucrează.Termenul care se
folosește pentru puterea radiată de antenă este EIRP (Equivalent Isotropic
Radiated Power).
Ce este EIRP (Equivalent Isotropic Radiated Power- Echivalentul
izotropic de putere radiată)?
EIRP este puterea de emitere într-un izoemițător (antena fictivă care
emite la fel de puternic în toate direcțiile, are câștig 0dBi). Deci nu este voie să
se producă un câmp mai puternic, care într-un loc oarecare să fie mai mare decât
cel al izoemițătorului la 20dBm putere de emitere. Dacă avem o antenă cu câștig
față de izoemițător (câștigul vine de la faptul că puterea transmisă antenei nu se
radiază în mod egal în toate direcțiile, ci se radiază concentrat în anume direcții)
atunci puterea de radiație trebuie să o reducem pentru a rămâne în cadrul legal.
O antenă care emite în mod egal în toate direcțiile o numim izoemițător.
Un asemenea izoemițător servește drept măsura în compararea antenelor.
Caștigul antenei se dă în decibeli în referință cu un izoemițător (dBi, i
însemnând izoemițător). O antenă cu 0dBi corespunde valorilor unui
izoemițător.3dBi inseamna dublarea puterii, 6dBi de 4 ori mai mult, 9dBi de 8
ori mai mult, ș.a.m.d.
Izoemițători nu există în realitate. Antenele nu emit în mod egal în toate
direcțiile. Emisia unei antene este mai puternică în unele direcții decât în altele.
Prin această prescripție se evită ca o radiație mai puternic concentrată să
acopere sau să anuleze alta mai slabă. O radiație puternic concentrată
echivalează cu o putere de emitere mare a aparatului.

10
 Astfel valoarea numerică din urmatoarea formulă nu are voie să dea o
valoare mai mare de 20 pentru a fi admisă:
Puterea inițială fără antenă în dBm + câștigul antenei in dBi -
pierderi în cablu, conector, etc. in dB <= 20
Mulți producători specifică puterea inițială în dBm incluzând și câștigul
antenei. Antenele scurte livrate de cele mai multe ori odată cu aparatele au circa
2dBi, care se pot scădea din calculul cu o altă antenă.
Responsabil pentru respectarea valorii, în cazul când se fac modificari la
aparate, este consumatorul WLAN. Dacă aparatul este folosit nemodificat,
atunci producătorul răspunde cu declarația de conformitate de respectarea
valorilor.Ce înseamnă practic aceasta?Să presupunem că avem un aparat WLAN
cu 15 dBm randament inițial fără antenă,atunci avem voie să conectăm la el o
antenă de maxim 15 dBi.Antene mai puternice putem folosi dacă câștigul
antenei va fi redus.
Pe partea de receptoare nu există îngrădiri, aici putem conecta o antenă
oricât de puternică.
Cum tocmai am amintit, aceste prescripții au fost elaborate pentru o
coexistentă pașnica și pentru a inlătura orice șicană. Este bine ca fiecare să țină
seama de ele în interesul său propriu. La încălcarea lor întregul echipament
WLAN inclusiv computerul pot fi confiscate.

Alegerea aparatelor WLAN

La alegerea aparatelor WLAN este foarte important ca acestea să fie

aproape de puterea lor maximă de emisie permisă 20 dBm.Există și aparate mai
ieftine care au o putere a emisiei de numai 14 dBm.Acestea sunt folosite numai
la distanțe scurte lipsite de probleme.

11
 Și mai importantă este sensibilitatea aparatelor. Aparatele bune ating până
la -97dBm (la 1-2Mbit/s). Cu cât e mai mică valoarea în cifre, cu atât poate
aparatul să recepteze semnale mai slabe.
Transformat în raza de acțiune aceasta inseamnă:

• Un aparat cu putere de emitere de 20dBm ajunge la dublul unuia de

numai 14dBm (o diferență de 6dB face dublul razei de acțiune)
• Un aparat cu sensibilitatea de -97dBm (actualmente este limita tehnica) în
contrast cu unul de numai -75dBm ( se găsesc pe piață chiar și aparate atât
de "surde" ) ajunge la 4 ori raza de acțiune.

Diferența razei de acțiune cumulând puterea de emitere diferită și

sensibilitatea diferită a unui aparat bun ajunge la 8 ori raza de acțiune a unui
aparat slab.

Antenele iși pot concentra radiația în direcții diferite.

Prin folosirea antenei direcționale mare parte a energiei se canalizează intr-o
direcție principală. Din aceasta proprietate se naște și câștigul antenei. Totul are
însă limite permise. Puterea de emitere EIRP trebuie să se limiteze la 20 dBm!

O antenă puternică folosește atât aparatul conectat la ea cât și pe cea a

contrastației. O antenă unidirecțională concentrează emisia, la receptor ajungând
un semnal puternic. Dar și antena contrastației are un semnal mai
puternic.Această amplificare este aproximativ la fel de mare atât în direcția
emițătorului cât și în direcția receptorului și se numește câștigul antenei
exprimat în dBi ( "i " se referă la izoemițător).

Legătura Punct-la-Multipunct (Point-to-Multipoint)

12
 Termen utilizat cu precădere în radiocomunicaţii pentru a indica legătura
dintre un punct central, în care este amplasată, de exemplu, o staţie radio de
bază, şi mai multe puncte periferice. Ceea ce se emite de către staţia centrală
este de regulă recepţionat de toate staţiile periferice, în timp ce emisia oricăreia
din staţiile periferice este recepţionată numai de către staţia centrală.

Legătura Punct-la-Punct (Point-to-point)

Termen utilizat cu precădere în radiocomunicaţii pentru a indica legătura

care interconectează două puncte şi numai două.

13
 Legătura Punct-la-Multipunct (Point-to-Multipoint)-2.4 GHz ISM

Pentru legătura Punct-la-Multipunct limitele puterii de radiație pe care

FCC le-a specificat sunt de 1W (+30dBm),iar coeficientul EIRP de 4W
(+36dBm) în banda de 2.4 GHz ISM.La puterea de 1W câștigul maxim al
antenei este de 6 dBi.Este important de ținut minte că FCC limitează atât puterea
de emisie cât și coeficientul EIRP al antenei.FCC specifică faptul că pentru
fiecare 3dBi peste valoarea inițială de 6dBi,care reprezintă câștigul
antenei,puterea maximă a transmițătorului trebuie redusă cu 3dB sub valoarea
inițială maximă de +30dBm.

În banda 2.4 GHz restricțiile FCC permit un câștig maxim al antenei de 6

dBi la o putere maximă de transmisie de 1W.EIRP nu trebuie să treacă niciodată
peste valoarea de 4 W,deci, pentru fiecare câștig al antenei de 3 dBi,puterea de

14
emisie trebuie redusă cu 3 dB.Rezultatul maxim EIRP este de exact 4W în
configurația punct-la-multipunct .

Tabel Legătura Punct-la-Multipunct în banda ISM la 2.4 GHz

Puterea maximă la Câștigul maxim EIRP(dBm) EIRP(Wați)

emisie al antenei(dBi)
30dBm sau 1W 6 36 4
27dBm sau 500mW 6 36 4
24dBm sau 250mW 12 36 4
21dBm sau 125mW 15 36 4
18dBm sau 63mW 18 36 4
15dBm sau 32mW 21 36 4
12dBm sau 16mW 24 36 4

Când folosim o antenă omnidirecțională,regulile legăturii Punct-la-

Multipunct trebuie urmărite cu mai puțină atenție,o atenție sporită fiind acordă
felului legăturii punct-la-punct sau punct-la-multipunct.

Legătura Punct-la-punct (Point-to-point)-2.4 GHz ISM

Pentru legătura Punct-la-Punct,regula FCC pentru banda ISM de 2.4 GHz,

specifică faptul că pentru fiecare 3dBi peste valoarea inițială de 6dBi,care
reprezintă câștigul antenei,puterea maximă a transmițătorului trebuie redusă cu
1dB din valoarea inițială maximă de +30dBm.

În cazul legăturii Punct-la-Punct puterea emițătorului este la limita de

1W,dar limita pentru EIRP crește o dată cu câștigul antenei.Această regulă face
ca o antenă direcțională să-și focalizeze mult mai compact energia decât o
antenă omnidirecțională,de aceea este puțin probabil să interfereze cu alte
transmițătoare.Este important să distingem clar regulile care sunt determinate
între legătura wireless Punct-la-Punct și Punct-la-Multipunct.Puterea de emisie
pentru fiecare 3 dB pe care antena îi câștigă,trebuie redusă cu 1 dB.

15
Tabel Legătura Punct-la-Punct în banda ISM la 2.4 GHz

Puterea maximă la Câștigul maxim EIRP(dBm) EIRP(Wați)

emisie al antenei(dBi)
30dBm sau 1W 6 36 4
29dBm sau 800mW 9 38 6.3
28dBm sau 630mW 12 40 10
27dBm sau 500mW 15 42 16
26dBm sau 400mW 18 44 25
25dBm sau 316mW 21 46 39.8
24dBm sau 250mW 24 48 63
23dBm sau 200mW 27 50 100
22dBm sau 160mW 30 52 158

Legătura Punct-la-Multipunct (Point-to-Multipoint)-5.8Ghz UNII

Pentru Legătura Punct-la-Multipunct în cele 3 benzi UNII,puterile

maxime la emisie sunt 40 mW,200 mW și 800 mW,pentru banda
inferioară,medie respectiv superioară,cu un câștig maxim al antenei de
6dBi.Pentru fiecare 1 dB câștigat peste puterea de 6 dB din puterea de
emisie,trebuie redusă cu 1 dB.

• Puterea maximă a transmițător în banda UNII-1 este = 40 mW (16 dBm)

• Puterea maximă a transmițătorului 16 dBm + câștigul maxim al antenei
6dBi este = 22 dBm (160 mW) și reprezintă EIRP maxim in banda
UNII-1
• Puterea maximă a transmițător în banda UNII-2 este = 200 mW (23 dBm)
• Puterea maximă a transmițătorului 23 dBm + câștigul maxim al antenei
6dBi este = 29 dBm (800 mW) și reprezintă EIRP maxim in banda
UNII-2
• Puterea maximă a transmițător în banda UNII-3 este = 800 mW(29 dBm)

16
 • Puterea maximă a transmițătorului 29 dBm + câștigul maxim al antenei
6dBi este = 35 dBm (3200 mW) și reprezintă EIRP maxim in banda
UNII-3

EIRP maxim nu poate fi depășit,a fost demonstrat în tabelul de mai sus

pentru banda ISM de 2.4 GHz.Fiecare creștere a câștigului antenei,trebuie
însoțită cu o descreștere echivalentă de putere din emițător.

Legătura Punct-la-Punct (Point-to-Point)-5.8Ghz UNII

Legătura Punct-la-Punct în benzile UNII-1 și UNII-2 urmează aceleași

reguli ca și în Legătura Punct-la-Multipunct,însă FCC are reguli separate în
cazul benzii UNII-3.Dispozitivele fixe Punct-la-Punct în banda UNII operează
în banda UNII-3 care pot folosi transmisia antenelor cu un câștig direcțional de
până la 23 dBi,fără reducerea oricărei puteri de emisie
corespunzătoare.Transmisia Punct-la-Punct UNII folosește o antena
direcțioanală cu un câștig mai bun decât 23 dBi,iar regula 1:1 este aplică:la
fiecare câștig al antenei de 1 dBi peste 23 dBi,trebuie redus 1 dB din puterea de
emisie.EIRP permite la ieșire o putere de 200 W,care este o cantitate enormă de
putere pentru o aplicație WLAN.

Tabel cu regulile în banda 5 GHz FCC

Banda Frecvența Canale Locația PtP. PtP. PtMP PtMP

GHz Folosită puterea EIRP puterea EIRP
max. max.

17
 UNII 5.15-5.25 36,40,44, Numai 40mW 160mW 40mW 160mW
(Low) 48 interior 16dBm 22dBm 16dBm 22dBm
UNII-2 5.25-5.35 52,56,60, Interior 200mW 800mW 200mW 800mW
(Middle) 64 exterior 23dBm 29dBm 23dBm 29dBm

100,104,
108,112,
UNII-2 5.470- Interior 200mW 800mW 200mW 800mW
Extended 116,120,
5.725 sau 23dBm 29dBm 23dBm 29dBm
124,128,
exterior
132,136,
140
5.725- 149 Antenă la 200 W 800mW 3200mW
5.825 până 23dBi 29dBm 35dBm
UNII-3 exterior
(Upper) 164

Concluzii

Utilizarea comunicaţiilor cu spectru împrăştiat fără licenţă a fost la

început autorizată de către Federal Communications Commission în 1985, iar
aceste reglementări FCC au fost mai târziu preluate cu mici schimbări de alte
ţări,(exemplu ETSI pentru Europa) permiţând astfel preluarea tehnologiei în
majoritatea ţărilor, precum şi dezvoltarea mai rapidă a acesteia în detrimentul
HomeRF şi Bluetooth.Rolul FCC și ETSI este acela de a impune anumite limite
ale valorilor puterii de emisie.
Pentru o funcționare fără deranjamente trebuie să trebuie să ținem cont de
limitele de emisie impuse de aceste organizații. Pentru abuz,în cel mai rău caz se
poate confisca toată rețeaua și computerul.
S-au făcut multe studii pentru a vedea dacă Wi-Fi afectează sănătatea.Cele
mai multe dintre studiile derulate asupra riscurilor Wi-Fi pentru sănătatea
18
noastră s-au concentrat asupra emisiilor de radiaţii. Este adevărat că unele dintre
aceste studii sunt încă în curs de derulare, dar toate rezultatele obţinute până
acum susţin aceeaşi concluzie: nivelurile de emisii produse de Wi-Fi sunt atât de
scăzute, încât sunt inofensive pentru publicul larg. Wi-Fi se încadrează în nişte
limite mult mai mici decât nivelurile maxime incluse în standardele expuse de
FCC și ETSI.
Folosirea benzilor nelicențiate este avantajoasă deoarece nu necesită
aprobare și nu implica costuri suplimentare pentru a cumpărara o bandă de
frecvențe,cum este cazul benzilor pentru telefoane mobile,radiouri etc.Însă
dezavantajul major este acela că rețeaua poate să interfereze cu o alta,aflată în
vecinătate ,de asemena cuptoarele cu microunde sau dipozitivul bluetooth pot
afecta rețeaua.

Bibliografie

http://www.fcc.gov/oet/info/rules/part15/PART15_07-10-08.pdf

19
http://goodhealthinfo.net/radiation/fcc_standard.htm

http://www.ueapme.com/businesssupport/Training%20tools/Romania/RO-
SMECA%20European%20standardisation.pdf)

http://www.directorit.ro/images/examinarea_riscurilor_WiFi.pdf

http://www.brennpunkt-srl.de/RO/vorschr.html

http://www.inscc.ro/Proiecte/incercare/legatura_punct_la_punct.htm

http://inscc.ro/Proiecte/wifi_r/Et_3_wifisec.pdf

http://hotspots-bucuresti.blogspot.com/2007/01/ce-este-wi-fi.html

http://www.fcc.gov/oet/info/rules/part15/PART15_07-10-08.pdf

http://www.integrapro.ru/uploads/freq/2.4.pdf

http://pda.etsi.org/exchangefolder/en_300328v010701p.pdf

20