lăsând lumina să capete consistenţă eşti lumina mea, iubirea ne leagă topindu-ne aşa cum numai aerul îşi face loc în carnea apei fără s-o rănească degetele tale cresc între buze însetate răcorindu-mă plină de aşteptări limba şterge urmele pândind trecerea într-o zvârcolire molatecă uşor lascivă cum numai norii ştiu să se petreacă sub privirile astrului adună-te în degete atinge-mă până la scrumire şi plimbă-mă până mă voi ploua uşurând cerul de toată iubirea ce mă apasă ca un vis strâns în cutele pleoapelor