stateam la o cafea pe malul Styxului povestind vrute si nevrute
nu ca as fi fost nebun dupa ea dar nici nu ma temeam suntem prieteni si ne respectam iar uneori imi place s-o stiu pe-aproape s-o simt cum se apropie usor, nevazuta, ca sa ma sperie de cele mai multe ori cand ma plictisesc cobor in strada si privesc oamenii minute in sir, ore, zile si fara nimic premeditat ridic mana deodata si opresc un trecator hai cu mine ii spun (si il privesc atenta) se opreste buimac, trage aer in piept, adanc, adanc si ne pierdem prin labirintice stradute undeva in spate mai suna cate o sirena de salvare si-apoi nimic, jur-imprejur liniste de mormant si faci des lucrul acesta? ori de cate ori mi se nazare uite, acum de exemplu, ma ridic si cu toata seriozitatea te-ntreb: mergi cu mine? Eu? Acum?