alternative

aşa cum frunza se gândeşte

înainte de-a se desprinde, lăsându-se furată
la fel am schimbat multe culori
până am decis să trec puntea

omul care trece prin zid

adun roua de pe umerii tăi

iar ochii pitoane, marchează trecerea
mereu am crezut că durerea se-ntregeşte
asemeni cozii şopârlelor

trupul tău, labirint prin care rătăcesc

căutându-mă alegoric
după ce m-ai abandonat
cerându-mă secantă

am muşcat din dreptul inimii

iar zidul păstrează gustul bronzului
din gongul preinfarctelor sentimentale
plin de acustice volute

am muşcat din dreptul sânului

şi laptele curge scăldându-mă-n lumina
mai proaspătă decât orice amintire

am muşcat din umbra pulpelor

şi-un freamăt de nerăbdare
se propagă, cutremur mistuitor

am muşcat din cupola pântecului

şi mierea mă-nvaluie-n uitare
purificând sfâşierea şi surparea

m-am revărsat în lume

lăsându-mi spatele ofrandă
şi fiecare aşchie smulsă
se scrumeşte pe setea buzelor tale