17.04.

2008
Curs IV- Morala

Continuare din 10.04.2008

Morala crestina nu a separat niciodata lucrarea ei de innoire de sfintire a

omului de activitatea sociala a acestuia si a inteles ca viata duhovniceasca se ofera
in viata cotidiana a oamenilor. Aceasta viata concreta trebuie transfigurata prin
lucrarea Duhului Sf. si prin stradaniile proprii prin Biserica, inteleasa ca societate
ideala, ca imparatie a lui Dumnezeu.
In expunerea metodica a moralei vorbim adesea de morala sociala,
individuala si de mistica si de spiritualitate. Cele trei aspecte, insa, nu sunt
separate, viata morala a crestinului fiind una. Ea incepe de la nivelul relatiilor
intime cu Dumnezeu (presupune spiritualitate) si dupa aceea se prezinta lumii si
sub aspectul ei social.
Sociabilitatea omului este marcata de ceea ce este in intimitatea lui, de
aceea nu putem separa morala de viata duhovniceasca si nici de etos-ul eclezial.

Ordinea morala

Despre ordine in general

Observand cu atentie fenomenele care se produc in jurul nostru si in viata
noastra, intelegem ca toate se petrec intr-o anumita ordine sau dupa o anumita
randuiala.
Ratiunea vede o anumita ordine a firii. In functie de acesta ordine, stiinta a
stabilit legi dupa care se constata ca universul functioneaza. Exista asadar legi ale
naturi, exista o ordine, o randuiala, care domneste atat in universul mare cat si in
universul mic. Se vorbeste despre o intreita ordine : fizica, logica si morala.

A. Ordinea morala – consta in raporturile constante ce exista intre fenomenele

fizice din lume. Daca acceptam ca lumea vie este sub unele aspecte produsul unor
fenomene biofizice si biochimice, putem spune ca in ordinea fizica putem include
si ordinea biologica.
Potrivit ordinii fizice, toate cele create urmeaza unei rationalitati foarte
precise. In opinia Pr. Staniloae, toata lumea vazuta este plasticizarea paradigmelor
sau ratiunilor dumnezeiesti vesnice, de aceea universul reflecta sau oglindeste
frumusetea Logosului Suprem.

Curs IV- Morala

by Ioan Iustin Vadana
B. Ordinea logica
Ordinea din lumea fizica se reflecta intr-un anumit fel in gandirea
omeneasca. Ordinea logica este evidenta si incontestabila.
Orice judecata sanatoasa respecta o anumita ordine, anumite principii (al
identitatii, al contradictiei, al tertului exclus, al ratiunii suficiente), principii
universale si necesare in orice domeniu s-ar exersa gandirea. Omul gandeste logic
pentru ca ordinea gandirii logice este structurala mintii omenesti. Suspendarea
ordinii fizice din univers duce la cataclisme si dezordine cosmica, iar suspendarea
ordinii logice duce la neintelegere si finalmente la nebunie.

C. Ordinea morala
Pe langa ordinea fizica, toate popoarele au avut si au prescriptii si legi de
evitare a raului si de promovare a binelui, principii morale, asadar, au existat in
orice comunitate uman.
Aceste principii reglementeaza raporturile dintre oameni si raporturile lor
cu divinitatea. Constiinta morala este cea care garanteaza existenta ordinii morale
la nivel individual si chiar colectiv. In baza constiintei morale au fost impuse cu
timpul norme morale pentru folosinta comuna (Rm. 2.14-15).
Asadar ordinea fizica este legata in mod necesar de fenomenele naturii,
ordinea logica de actul gandirii, iar ordinea morala de viata morala pe care o si
garanteaza.

Fiinta ordinii morale

Moralitatea este o stare, de fapt, care se constituie in procesul de raportare a
faptelor noastre libere si constiente la legea morala.
Daca judecata imi arata ca o fapta corespunde exigentei morale si ca este
savarsita liber, atunci ea este o fapta morala. Dimpotriva, legea morala imi spune
ca o fapta este contrara ei si o savarsesc, atunci fapta ceea este imorala. Raportarea
faptei la legea morala confirma moralitatea faptei, iar rezultatul acestei raportari da
calificativul faptei, de fapta morala buna sau rea. Aceasta raportare a faptei la
legea morala constituie fiinta moralitatii.
Faptele morale sunt acelea care sunt rezultatul vointei libere si constiente si
care urmaresc un anumit scop.
Nu putem considera fapte morale bune sau rele faptele savarsite de fiinte
care nu au constiinta evaluarii faptelor din punct de vedere moral si care nu dau un
scop acestor fapte.

Obiectivul ordinii morale – il constituie faptele morale insele (libere, constiente,

raportate la legea morala ca si imprejurarile, contextul in care se savarsesc). In
orice sistem de morala, legea morala reclama savarsirea binelui (indiferent de cum
este gandit acest bine)

Curs IV- Morala

by Ioan Iustin Vadana
 Moralitatea este insusirea pe care o dobandesc faptele libere si constiente
prin raportarea la constiinta moral, iar fiinta moralitatii sta tocmai in raportul
dintre aceste fapte si legea morala.

Binele din punct de vedere crestin

Binele este valoarea morala fundamentala (asupra acestui lucru toate

sistemele de morala sunt de acord). Numai modul in care fiecare sistem de morala
concepe binele moral deosebeste un sistem de morala de altele. Prin bine sa
intelege in general tot ceea ce corespunde cerintelor, preferintelor si dorintelor
vointei omenesti.
Binele, insa, nu trebuie sa fie ceva subiectiv sau aparent bun, ci un bine in
sens obiectiv, valabilpentru oricine, oriunde si in orice imprejurar, trebuie sa aiba
pecetea universalitatii. In ceea ce priveste binele morale, acesta trebuie sa respecte
libertatea si demnitatea, dar si valoarea personalitatii umane.
Din punct de vedere crestin, binele este sfintenia, este identic cu vointa lui
Dumnezeu.
Trebuie inteles ca binele nu este o idee, un concept ci o realitate concreta.
Nu trebuie cautat numai in afara lumii, caci daca ar fi doar in afara lumii, ar fi
inaccesibil si deci, inutil. Experienta umana confirma ca in lume exista binele, ca
lumea este buna, ca binele este in lume si in om. Pentru ca binele sa fie cu adevarat
bine, trebuie sa fie accesibil oricarui om, iar participarea oamenilor la bine sa nu
creeze dispute si tulburari, ci sa constituie motiv de unire si de impreuna vietuire
pasnica. In cele din urma, binele este dumnezeu si imparatia Lui, atat in inteles
metafizic cat si moral. „Nimeni nu ste buna, numai unul Dumnezeu” (Mt. 19.17).
Sfantul Grigorie de Nyssa afirma ca Dumnezeu este : „ binele mai inainte de toate
si in mod legitim binele in firea lui este bunatatea”. Asadar, binele exista si
dincolo de lume, ca izvor in lume si in om ca revarsare a sa. Premisele binelui din
om sunt date in chipul lui Dumnezeu, asadar binele omenesc este dar
dumnezeiesc. Ca microcosmos, omul concentreaza in sine tot binele din univers, si
universul intreg este personalizat in om; omul devine constiinta cosmosului.
Dar omul nu doar se impartaseste de bunatate, ci si participa activ la bine,
binele fiind si dat dar si finalitate. Aceasta participare activa la bunatatea lui
Dumnezeu este redata Septuaginta, prin termenul de asemanare cu Dumnezeu.
Omul este prin urmare o fiinta extatica, dinamica care urmareste autodepasitea.
Exista si dainuie in existenta numai inrelatie cu prototipul, cu modelul sau suprem.
In felul acesta, binele omului nu este independent de Dumnezeu, ci numai in
relatie cu El.

Curs IV- Morala

by Ioan Iustin Vadana
 Ca suprem bine, Dumnezeu este si Fiinta (Ex. 2.14) si Iubire (1 In. 4.38).
Bunatatea Lui este in Fiinta Sa si in lucrarea Sa.
Izvorul binelui din lume, Dumnezeu transcede orice bine creat si chiar orice
notiune de bine. Numindu-L pe Dumnezeu Bine, nu-L circumscriem, nu-L
definim, nu-L limitam nici macar la nivelul celei mai inalte valori morale, dar
satisfacem astfel nevoia launtrica a omului de a gandi si a spune ceva despre
Dumnezeu.
Binele uman trebuie sa duca catre binele suprem. Cand nu are finalitate
cereasca si cand nu se naste din Bine ceresc, adica atunci cand devine independent,
adica autonom, binele se transforma in rau. Binele implica in sine ideea de
desavarsire si nu se reduce, ca la Platon si Aristotel, la imbratisarea caii de mijloc.
In persoana umana binele se concretizeaza in fericire, acesta fiind cauza
fericirii. Fericirea este realizarea binelui la nivel personal si interpersonal.

Curs IV- Morala

by Ioan Iustin Vadana