NE-OM CĂUTA

De la Năsăud din vale

Şi ţinându-se de mână
Au venit Ion şi Leana
Căpăţână;

El cu coşul plin de ouă

Iar Leana lui cea dragă
Avea lâna de ţigaie
În desagă.

Cum ajunseră în piaţă

El s-a dus la poarta nouă
Unde stau ăia cu păsări
Şi cu ouă.

Iar Leana lui frumoasă

S-a oprit lângă fântână
Unde stau femei cu scoarţe
Şi cu lână.

- Stai Ioane, stai o ţâră,-

Zise draga lui mireasă,-
Cum ne întâlnim să merem
Către casă?

- No, că ghine, spuse dânsul,-

Când va bate ceasul- două,
Eu te-oi căuta la lână
Tu la ouă!