Interviu

Dizabillove.ro – premieră în mediul online din România

Dizabillove.ro, primul portal de întâlniri dedicat persoanelor cu dizabilităţi, şi-a făcut loc pe
piaţa online românească pe 27 aprilie în acest an şi, la nici trei luni de la lansarea oficială,
număra aproape 300 de membri. Creatoarea lui, Ionela Iliesi, este şi ea, la cei 23 de ani ai săi,
la început de drum. Ionela, Ela, cum se recomandă, are multe planuri pentru viitor şi este
convinsă că va reuşi ceea ce şi-a propus - să-i ajute pe oameni să-şi găsească un partener cu
care să aibă o viaţă mai frumoasă.

Reporter: Care este povestea site-ului dizabillove.ro? A cui a fost ideea şi cum s-a
concretizat?
Ionela Iliesi: Ideea a fost a mea, dar e destul de greu de spus cum am ajuns la ea. Am fost
probabil ajutată de întâmplările din viaţa mea, de prieteni, de oamenii pe care i-am cunoscut şi
de înclinaţia pe care o am de a ajuta, înclinaţie moştenită de la mama mea care, într-o
asociaţie, se ocupă de apărarea drepturilor femeilor. Am avut norocul să întâlnesc foarte mulţi
oameni care mi-au arătat ce înseamnă de fapt frumuseţea adevărată şi că, deşi au fost mai
puţin norocoşi din naştere, totuşi şi-au putut depăşi condiţia şi au realizat mai multe decât alţii
mai norocoşi.
Într-o zi, când eram pe un alt site de întâlniri, mi-am dat seama că foarte multe persoane cu
dizabilităţi erau reticente în a comunica cu ceilalţi. Scriau, în profilul lor, lucruri de genul:
„oricum toată lumea de pe site-ul ăsta e superficială”, „am renunţat să mai caut”... Asta mi-a
dat un impuls să mă gândesc la acest site. Dar impulsul hotărâtor a venit când, pe blogul lui
Cabral, am dat de un post, un copy-paste de la un mesaj pe care îl primise de la o tânără de 20
de ani. Avea de mică, din vina medicilor, sindromul imuno-deficienţei dobândite. Deşi
încercase să arate că poate fi o prietenă bună şi că este la fel ca toţi ceilalţi, totuşi se simţea
respinsă. Spunea că s-a săturat să mai trăiască în lumea asta şi că se hotărâse să nu-şi mai ia
medicamentele. Cabral o încurajase, îi spusese că, deşi e grea, viaţa merită trăită. A urmat o
avalanşă de comentarii, vreo 80, printre care şi al meu, în care cu toţii îi spuneam cam acelaşi
lucru: „hai să ne întâlnim”, „hai să conversăm”, „hai la un concert”. A răspuns că ar veni, dar
nu este din Bucureşti. Atunci mi-am dat seama că este nevoie de ceva care să-i ajute nu numai
pe oamenii dintr-un anumit loc, ci din toată ţara. Şi aşa mi-a venit ideea site-ului Dizabillove.
R.: Dar, înainte de a face site-ul, aţi cunoscut oameni cu deficienţe?
I. I.: Da, am avut norocul să întâlnesc astfel de oameni. Am fost tot timpul fascinată să vad că
oamenii cu o anumită deficienţă sunt mult mai veseli decât ceilalţi. În liceu m-am îndrăgostit
de un băiat care avea astigmatism. Am fost întrebată atunci, în familie, de ce vreau să vorbesc
cu el şi nu cu un alt băiat. Încercam să le explic că îmi plac alte lucruri la el, că pur şi simplu
trec peste asta. Chiar el îmi spunea că oamenii trebuie iubiţi pentru o sumă de calităţi şi
defecte. Mi-am dat seama atunci că el avea nenumărate calităţi. Am fost doi ani împreună,
apoi am rămas foarte buni prieteni, am făcut aceeaşi facultate şi acum suntem colegi la
master.
Şi, de un an şi jumătate sunt într-o relaţie foarte frumoasă cu un bărbat care are o malformaţie
la mâna stângă. Lucrează în publicitate şi este foarte bun în ceea ce face. Mi-am dat seama că
nu i-a fost uşor să-şi găsească o prietenă deşi, aşa cum îl văd eu, ar fi trebuit, dimpotrivă, el să
fie acela care să aleagă...
R.: Înscrierea utilizatorilor pe Dizabillove este gratuită. Cum se susţine financiar acest
proiect?
I. I. : Eu am un principiu – dacă îţi place cu adevărat ceva, înainte să câştigi bani făcând acel
lucru trebuie să investeşti tu şi să demonstrezi că îl faci din pasiune. De asta am investit eu.
Nu am primit niciun ban din altă parte. Am găsit firma Dakai, care construieşte site-uri şi le
găzduieşte, ne-am înţeles foarte bine şi am ajuns la un preţ pe care eu să mi-l pot permite şi
care lor să le acopere munca. Am început să lucrăm la structura site-ului, la design şi la
programare din luna noiembrie 2008 şi pe la sfârşitul lui ianuarie era gata.
R.: Credeţi că o persoană cu o dizabilitate îşi poate găsi mai uşor un partener de viaţă pe un
site care îi este dedicat exclusiv?
I. I.: În primul rând vreau să vă spun că acest site nu este dedicat exclusiv persoanelor cu
dizabilităţi. Dar el se adresează în special unor astfel de persoane, pentru că am convingerea
că este nevoie de un asemenea loc. Este mult mai simplu să vorbeşti cu cineva care ştie prin
ce treci, îţi înţelege mai bine problema şi o depăşeşte mai uşor. M-am gândit că aşa o să se
împrietenească mult mai repede.
R.: Câţi membri are dizabillove?
I. I.: În această dimineaţă când am verificat (n. r.: interviul a avut loc pe data de 18 iunie) se
înscrisese cel de-al 268-lea membru. Mi se pare un număr foarte mare, pentru că eu nu am
reuşit să fac decât 5% din promovarea pe care mi-am propus-o.
R.: Cine sunt aceşti oameni? Există printre ei şi nevăzători?
I.I.: Sunt mai mulţi băieţi, din câte am observat - 148. Tot azi am numărat în jur de 25 de
persoane cu dizabilităţi de vedere, dar cred că sunt mai multe. Unele nu şi-au completat partea
aceea de secţiune unde trebuie să precizezi dizabilitatea. Cei mai mulţi utilizatori sunt din
zona urbană, din Bucureşti, Ploieşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi Constanţa. Asta şi datorită
activităţii de moderare şi promovare pe care am lansat-o în aceste oraşe.
S-au înscris pe site şi oameni care nu au nicio dizabilitate, cel puţin 10 persoane. Nu le
cunosc, probabil au intrat de curiozitate sau sunt interesate să afle cum îşi trăiesc viaţa
oamenii cu dizabilităţi. Am văzut că socializează ca pe orice alt site.
În ceea ce priveşte traficul, avem 500 de vizite zilnic, din care 150 de vizitatori unici.
R.: Dizabillove poate fi accesat cu programele de sinteză vocală?
I. I.: În zilele în care lucram la structura site-ului împreună cu Scarlet şi Adrian,
programatorii, anticipam că vor intra şi nevăzători, drept care am zis să-l construim în aşa fel
încât aceştia să nu aibă probleme în a-l citi. A fost foarte greu de realizat, mai ales că nu mai
făcuseră aşa ceva. Din câte am aflat, există mai multe programe de sinteză vocală şi, în funcţie
de fiecare, site-ul se citeşte mai bine sau mai rău. Carmen din Cluj, dacă nu mă înşel, mi-a
spus că foloseşte Jaws-ul şi, înainte să ne întâlnim, verificam chiar acest lucru pentru a vedea
cum se citeşte fiecare pagină a site-ului cu acest program şi unde ar fi probleme. Oricum, o
dată la câteva luni ne-am hotărât să facem modificările care se vor impune.
R.: Un cuplu format din două persoane cu dizabilităţi este mai „longeviv” decât unul în care
numai una dintre persoane are o dizabilitate? Ce scriu utilizatorii?
I. I.: Îţi pot spune din experienţa mea. Cred că în multe cazuri persoanele cu dizabilităţi sunt
mai calde şi, dacă eşti deschis şi ajungi să le cunoşti, vei primi mult mai mult decât ai primi în
alte relaţii. Eu diferenţa asta am observat-o
De curând, Sorin din Timişoara mi-a trimis fotografii de la nunta lui. El are nişte afecţiuni ale
aparatului locomotor şi se deplasează într-un cărucior, dar soţia lui nu are nicio dizabilitate.
Se vedea atât de clar în aceste poze cât de mult se iubesc şi mai ales cât îl iubeşte ea pe el. Am
rămas impresionată...
R.: Vă gândiţi să dezvoltaţi această idee, să organizaţi întâlniri, evenimente la care să
participe membri dizabillove?
I. I.: Da. Acum suntem la faza de start. Vor urma foarte multe evenimente. Doresc să realizez
întâlnirile acestea de grup nu doar în Bucureşti, ci peste tot, în toate judeţele în care avem
membri. Sunt persoane care s-au cunoscut pe dizabillove dar nu au curajul să se invite în oraş.
Dacă s-ar întâlni, organizat, poate ar dispărea stresul şi le-ar fi mult mai uşor.
R.: Vă gândiţi să folosiţi datele pe care le aflaţi de la utilizatori şi în cadrul unui alt proiect?
I. I.: Da. În secţiunea personalitate cer şi date despre studiile pe care le au şi domeniile în care
activează. Prin asta urmăresc nu numai să se cunoască între ei, ci încerc să mă documentez
pentru următorul site la care mă gândesc – Dizabiljobs, care va încerca să creeze o legătură
între cererea şi oferta pe piaţa muncii pentru persoanele cu dizabilităţi. Un proiect care sper să
aibă succes. Cu toţii ne dorim mulţi prieteni şi să ne găsim perechea, dar o nevoie mult mai
mare este aceea de a avea un job.
R.: Şi, ca să încheiem tot cu o poveste, ce mesaj primit de la utilizatori v-a impresionat mai
mult?
I. I.: Mă gândesc la mai multe întâmplări acum. La povestea unei fete care a suferit un
accident de maşină în urma căruia i-a fost amputat un picior. Este foarte drăguţă, volubilă,
socializează mult pe site. S-a reîntâlnit pe dizabillove cu o iubire de-a ei mai veche şi, din câte
am înţeles, s-au văzut şi au reluat legătura. Apoi este Ioana din Bacău, care mi-a povestit că s-
a întâlnit cu cineva de pe site, că se plac foarte mult şi au început o relaţie.
Toate acestea îmi dau speranţe că o să se întâmple ceea ce mi-am propus – să-i ajut pe oameni
să-şi găsească un partener cu care să aibă o viaţă mai frumoasă.
(interviu realizat de Luiza Stavrositu)