DE CITIT

Capitolul 42

DESPRE
SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sfânta Scriptură este primul izvor al

descoperirii dumnezeieşti.
Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii,
nu daţi voie creştinilor să tâlcuiască Sfânta
Scriptură, căci orice creştin are dreptul să
tâlcuiască Sfânta Scriptură, fiind luminat de
Sfântul Duh (I Ioan 2, 20, 27)?
Preotul: Motivele pentru care conducătorii
duhovniceşti ai Bisericii lui Hristos celei
dreptmăritoare nu dau voie oricărui creştin de a
învăţa în public sau de a tâlcui după capul lui
Sfânta Scriptură sunt următoarele:
1. Nu toţi au darul de a tălmăci Scripturile (I
Cor. 12, 30).
2. În Sfintele Scripturi sunt lucruri care cu
anevoie pot fi înţelese, pe care cei neştiutori şi
neînvăţaţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte
Scripturi, spre a lor pierzare (II Petru 3, 16).
3. Nimeni nu poate înţelege Sfintele Scripturi
fără de călăuză mai luminată decât el, după cum
este scris: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va
călăuzi cineva? (Fapte 8, 26–31).
4. Nu oricine are chemarea de a explica Sfânta
Scriptură, ci numai unii pe care i-a pus Dumnezeu
169 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

în Biserică cu acest dar de a fi învăţători (I Cor. 12,

28–30).
5. Cunoaşterea tainelor Împărăţiei lui
Dumnezeu este un dar special pe care numai
apostolii l-au avut, iar alţii nu (Matei 13, 11), căci
nu pot fi toţi apostoli (Efes. 4, 11; I Cor. 12, 29 ş.a.).
6. Nimeni nu poate propovădui de nu se va
trimite ( Rom. 10, 15).
Numai apostolii au fost trimişi de Mântuitorul
să predice Sfânta Evanghelie la toate popoarele
(Matei 28, 19), iar acum sarcina aceasta o au
episcopii şi preoţii, urmaşii celor 12 şi a celor 70 de
apostoli, care sunt chemaţi de Dumnezeu la lucrul
Său (Evrei 5, 4; Amos 7, 15; Fapte 9, 15; Rom. 1, 1,
8; Gal. 1, 15; Ier. 1, 5; 6, 27; 15, 20; II Cor. 3, 5–6;
Col. 1, 25, 29; Efes. 3, 2, 7–8 ş.a.). Numai aceştia
au primit de la Dumnezeu puterea de a vorbi fără
frică cuvântul Domnului (Ier. 1, 18–19; 17, 18; Iez.
3, 8–9; Fapte 18, 9–10 ş.a.).
7. Sfânta Scriptură are locuri „tari” sau, cum le
mai numeşte Sfântul Grigorie de Nyssa, „oase”
(Comentariu la viaţa lui Moise) şi nimeni nu poate
sparge oasele Scripturii având dinţii înţelegerii sale
de lapte. Acest lucru îl arată Sfânta Scriptură,
zicând: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele
mai tari decât tine nu le cerca nebuneşte. Cele ce
s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că
nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse. În lucrurile cele
deşarte nu ispiti mult, că mai mult decât este
priceperea omului s-a arătat ţie (Sir. 3, 20–23).
Sectarul: Noi creştinii avem dreptul şi datoria
de a tâlcui singuri Sfânta Scriptură, căci avem
ungere şi ştim toate (I Ioan 2, 20, 27) şi poruncă
avem de la Domnul de a cerceta Scripturile (Ioan 5,
39).
Preotul: „Ungerea” despre care este vorba în
epistola apostolului înseamnă vărsarea Sfântului
Duh în Sfânta Taină a Mirului, îndată după Sfântul
DESPRE BISERICĂ 170

Botez (Fapte 4, 27; II Cor. 1, 21; Ioan 16, 13; Rom.

8, 9 ş.a.). Cuvintele „ştiţi toate” înseamnă – după
cum arată versetele următoare – că ştiţi tot ce ţine
de adevărul creştin şi de mântuire, precum şi tot ce
este în legătură cu antihrist (vezi I Ioan 2, 22, 27 şi
4, 2–3), dar nicidecum că ştiţi să tâlcuiţi orice din
Sfânta Scriptură.
Când Mântuitorul porunceşte „cercetaţi
Scripturile” se referă la Vechiul Testament, căci
Scripturile Noului Testament la aceea dată nici nu
existau.
Sectarul: Ce părere aveţi voi despre
înţelepciunea şi ştiinţa omenească pe care
Dumnezeu o socoteşte „nebună”?
Preotul: Numai înţelepciunea cea lumească şi
mincinoasă se poate socoti nebunie (I Cor. 1, 19–
20). Căci înţelepciunea cea adevărată, creştină,
este de la Dumnezeu (Matei 10, 16), fiind ştiinţa
Sfinţilor (Prov. 9, 10). Această înţelepciune lucrează
cu înţelegere (Prov. 5, 13, 16; 14, 15; 15, 21); cine
are această înţelepciune îşi înfrânează limba (Prov.
11, 11); ascultă mustrarea (Prov. 13, 1, 18); nu are
mândrie (Prov. 5, 12); rabdă şi tace în împrejurări
grele (Amos 5, 13); lucrează cu înţelepciune faţă de
cei ce sunt în afara Bisericii(Col. 4, 5).
Sectarul: Orice creştin este obligat de a ţine
în întregime toate poruncile Vechiului Testament,
căci Mântuitorul n-a venit să strice Legea şi
Proorocii, ci ca să le împlinească (Matei 5, 17). Deci
Legea a rămas în continuare să fie respectată.
Preotul: Noi creştinii nu avem obligaţia de a
ţine întru toate învăţăturile şi poruncile Vechiului
Testament pentru următoarele motive:
1. Vechiul Testament a fost înlocuit cu cel nou,
deoarece Hristos este sfârşitul Legii spre
îndreptarea celui ce crede (Rom. 10, 4);
2. Legea Veche a fost numai până la Ioan
Botezătorul (Matei 11, 13);
171 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

3. Legea Veche a ţinut loc numai de pedagog,

până ce a venit credinţa cea în Hristos (Gal. 3, 24–
25);
4. Aşezarea Noului Aşezământ a fost anunţată
chiar din Vechiul Testament (Vezi la Ier. 31, 33);
5. Noul Testament a învechit pe cel dintâi
(Vechi) (Vezi Evrei 8, 13);
6. Noul Testament a schimbat pe cel Vechi
(Evrei 7, 12);
7. Noul Testament a fost inaugurat prin
sângele lui Hristos (Matei 27, 24–29);
8. Noul Testament a desfiinţat jertfele
Vechiului Testament prin jertfa unică a lui Hristos
(Evrei 7, 27; 9, 25, 28; 10, 10, 12 ş.a.);
9. Noul Testament a desfiinţat jertfele
Vechiului Testament, rânduiala mâncărurilor curate
şi necurate, sâmbetele şi sărbătorile Vechiului
Testament, precum şi lunile noi (Col. 2, 16, 17);
10. Noul Testament a desfiinţat dreptatea cea
din Legea Veche, deoarece prin aceasta nimeni nu
a putut dobândi dreptatea cea adevărată (Rom. 10,
4, 5, 8);
11. Desfiinţând îndreptarea cea prin faptele
Legii Vechi, Noul Testament a adus adevărata
îndreptare prin credinţa cea în Hristos Iisus (Rom.
Cap. 10);
12. Noul Testament ne-a eliberat de sub
poruncile cele nefolositoare ale Legii Vechi (Gal. 3,
5);
13. Noul Testament prin poruncile Evangheliei
lui Hristos a şters zapisul ce ne era potrivnic (Col. 2,
14; Efes. 2, 14–15), pironindu-l pe Cruce;
14. Noul Testament prin Evanghelia Sa
descoperă dreptatea de la Dumnezeu, care vine din
credinţă şi pentru credinţă (Avac. 2, 4; Rom. 1, 17);
15. Noul Testament a desfiinţat tăierea
împrejur a Legii Vechi, înlocuind-o cu Botezul
creştin (Col. 2, 13). Deci înţelege, omule, rătăcirea
DESPRE BISERICĂ 172

în care eşti şi nu mai susţine că noi, creştinii, avem

obligaţia de a ţine în întregime toate poruncile şi
învăţăturile Vechiului Testament.
Sectarul: Dar cum, Vechiul Testament este
de acum de lepădat şi nu mai este bun la nimic?
Preotul: Departe de a ne gândi la acest lucru.
Dimpotrivă, şi Vechiul Testament trebuie preţuit
pentru următoarele motive:
1. Este recunoscut ca inspirat de la Duhul
Sfânt (II Petru 1, 21); toată Scriptura este insuflată
de Dumnezeu (II Tim. 3, 16);
2. Prin Testamentul Nou noi nu desfiinţăm
Legea Testamentului Vechi, ci o întărim (Rom. 3,
31);
3. Scriptura Vechiului Testament poate să
înţelepţească pe om spre mântuire prin credinţa
cea în Hristos Iisus (II Tim. 3, 15);
4. Legea Vechiului Testament ne-a fost nouă
învăţător spre Hristos, ca să ne îndreptăm prin
credinţă (Gal. 3, 24–25);
5. Deoarece legile morale ale Vechiului
Testament (Decalogul) sunt potrivite tuturor
popoarelor, din toate epocile şi corespund
universalismului şi eternităţii creştinismului, care
le-a primit şi le-a perfecţionat.
Aşadar Testamentul Vechi trebuie a se bucura
în creştinism de cinstea ce i se cuvine – pentru
motivele arătate mai sus – dar nu este obligatoriu a
se ţine în întregime în creştinism, nici de a se preţui
mai mult decât se cuvine în dauna sau defăimarea
Noului Testament, care l-a desăvârşit pe cel Vechi.