CITIT

Cap. 43
DESPRE SFÂNTA TRADIŢIE

Sfânta Tradiţie este al doilea izvor al

descoperirii dumnezeieşti şi de aceea are aceeaşi
autoritate ca şi Sfânta Scriptură. Mântuitorul nostru
Iisus Hristos n-a trimis pe Sfinţii Săi Apostoli să
scrie, ci să propovăduiască Evanghelia la toate
popoarele (Matei 28, 19–20; 10, 7; Marcu 16, 15;
Luca 9, 2; 10, 9; Rom. 10, 17–18 ş.a.).
Sectarul: Care sunt mărturiile scripturistice
ale ortodocşilor în legătură cu Sfânta Tradiţie, pe
care o susţin aşa de mult?
Preotul: Noi susţinem după adevăr cu toată
tăria Sfânta Tradiţie pentru următoarele motive:
1. De la Adam până la ieşirea israeliţilor din
robia egipteană, patriarhii şi oamenii drepţi ai lui
Dumnezeu nu s-au condus pe calea mântuirii după
Sfânta Scriptură, ci numai prin predanie (Tradiţia
Sfântă).
2. Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a scris
nici una din cele 27 cărţi canonice ale Noului
Testament, ci numai a predicat trei ani şi jumătate
fără să fi scris ceva.
3. Nici apostolii – cei mai apropiaţi ucenici ai
Săi – n-au fost trimişi să scrie, ci ca să
răspândească cuvântul Evangheliei la toate
popoarele prin grai viu (propovăduire) (Matei 28,
19–20; Marcu 16, 15 ş.a.).
4. Prin grai viu Mântuitorul a dat învăţăturile
Sale apostolilor Săi şi tot prin grai viu le-a dat
poruncă să înveţe pe alţii, zicând: Şi mergând,
174 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

propovăduiţi, zicând: S-a apropiat Împărăţia

cerurilor (Matei 10, 7; Luca 9, 2; 10, 9 ş.a.).
5. Credinţa vine prin predică auzită, iar predica
este cuvântul lui Hristos (Rom. 10, 17).
6. Sfânta Scriptură nu cuprinde decât o mică
parte din învăţăturile sfinte şi nu toate câte a
învăţat Domnul (Ioan 20, 30).
7. Dacă s-ar fi scris toate lucrurile care a făcut
Mântuitorul, nici în lumea aceasta toată n-ar fi
încăput cărţile ce s-ar fi scris (Ioan 21, 25).
8. Nici Evanghelistul Ioan nu a voit să scrie cu
cerneală şi cu condei multe lucruri, ci a voit să
vorbească cu ucenicii săi gură către gură (II Ioan 1,
12; III Ioan 1, 13–14). Marele Apostol Petru doar
puţin şi pe scurt şi-a scris învăţătura sa (I Petru 5,
12). De asemenea, unele din învăţăturile adresate
păstoriţilor săi, Marele Apostol Pavel le-a scris
numai pe scurt (Efes. 3, 3).
9. Trei ani a predicat Marele Apostol Pavel în
părţile Efesului fără a scrie ceva (Fapte 20, 31).
Altădată acelaşi Mare Apostol Pavel scrie asemenea
Sfântului Ioan Evanghelistul: Celelalte (pricini) însă
le voi rândui când voi veni (I Cor. 11, 34).
10. Învăţăturile Sfintei Tradiţii au aceeaşi
valoare ca şi cele scrise în Sfânta Scriptură, ca
unele ce provin din acelaşi izvor şi de la acelaşi
învăţător: Iisus Hristos (II Tes. 2, 15).
11. Marele Apostol Pavel învaţă pe ucenicul
său Timotei să păzească ceea ce i s-a încredinţat
prin viu grai şi cele ce s-a învăţat de la el (I Tim. 6,
20; II Tim. 3, 14).
12. Iarăşi, Marele Apostol Pavel sfătuieşte pe
ucenicul său Timotei astfel: Şi cele ce ai auzit de la
mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le
încredinţează (prin viu grai) la oameni credincioşi,
care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii (vezi II Tim.
2, 2). Auzi: să înveţe şi pe alţii, nu să le scrie şi la
alţii.
DESPRE BISERICĂ 175

13. Însăşi Sfânta Scriptură este scrisă pe

temeiul Sfintei Tradiţii, deoarece după cum mai
înainte de a se scrie primele cărţi ale Vechiului
Testament de către Moise, lumea s-a povăţuit la
cunoaşterea lui Dumnezeu şi la calea mântuirii
numai prin Sfânta Tradiţie, tot astfel, mai înainte de
a se scrie cărţile Noului Testament, Sfânta Tradiţie
a fost dreptarul după care s-au călăuzit pe calea
mântuirii. Au trecut între 10 şi 70 de ani de la
Învierea şi Înălţarea Domnului şi până la scrierea
cărţilor biblice ale Noului Testament şi în tot acest
timp apostolii predicau, lumea se încreştina, iar
credinţa era tare, inima şi sufletele celor ce
crezuseră fiind una (Fapte 4, 32).
14. De multe ori, autorii sfinţi ai Sfintei
Scripturi citează mărturii care vin direct din Sfânta
Tradiţie (vezi Fapte 20, 35; II Tim. 3, 8; Iuda 5, 9,
14–15 ş.a.).
15. Pe lângă aceste mărturii biblice pentru
valoarea Sfintei Tradiţii mai avem multe mărturii
importante cuprinse în:
a. – literatura patristică;
b. – practica veche a Bisericii;
c. –chiar vechii eretici, iviţi încă de la
începuturile Bisericii, pentru a-şi susţine părerile,
argumentau din Tradiţia Apostolică, socotind-o şi ei
la fel de autoritară ca Sfânta Scriptură.
16. Importanţa şi folosul Sfintei Tradiţii provin
din raportul strâns ce există între aceasta şi Sfânta
Scriptură.
17. Amândouă cuprind în ele Sfânta
descoperire şi sunt pentru noi izvoare ale acesteia.
18. Este cu neputinţă de a se contrazice
întreolaltă Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
19. Este cu neputinţă să nu existe între ele
raporturi de reciprocitate.
20. Sfânta Scriptură numai în Sfânta Tradiţie
are mărturie sigură pentru canonul cărţilor ei.
176 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Sectarul: Dar ce nevoie avem noi de Sfânta

Tradiţie, dacă în Sfânta Scriptură s-au scris toate
cu de-amănuntul de la început, fiind încredinţarea
desăvârşită despre temeinicia învăţăturilor
creştine (Luca 1, 3–4), şi dacă acelaşi evanghelist
a scris: Toate cele ce a început Iisus a face şi a
învăţa (Fapte 1, 1)?
Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce
înţelegeţi voi, sectarii, prin aceste texte ale Sfintei
Scripturi, şi iată pentru ce:
a. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca se referă
aici numai la Evanghelia pe care a scris-o el şi nu la
toată Sfânta Scriptură. El zice: cele ce a început
Iisus a face şi a învăţa, iar nu „toate ce s-au scris”
(Fapte 1, 1).
b. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut de
faţă cu ucenicii Săi şi alte multe minuni, care nu s-
au scris în cartea aceasta (Sfânta Evanghelie) (Ioan
20, 30).
c. Dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul toate
lucrurile pe care le-a făcut Mântuitorul, nici în
lumea aceasta toată n-ar fi putut să încapă cărţile
ce s-ar fi scris (Ioan 21, 25).
Sectarul: Dacă cineva citeşte şi cunoaşte
Sfânta Scriptură este de ajuns spre mântuirea lui şi
nu mai are nici o nevoie de Sfânta Tradiţie, care
este o învăţătură şi poruncă omenească (II Tim. 3,
15; Matei 15, 3, 6, 9; Marcu 7, 13).
Preotul: Rea înţelegere ai dumneata şi în
această privinţă şi iată pentru ce: Sfânta Scriptură
prin citatul adus de dumneata aici (Matei 15, 3, 6,
9) nu înlătură Sfânta Tradiţie, ci numai datinile şi
învăţăturile omeneşti, în special cele ce se referă la
„corban”-ul iudeilor. Vezi contextul Matei 15, 1–20
sau Marcu 7, 11. Iar citatul II Tim. 3, 15–16 se
referă la Testamentul Vechi, căci cel Nou nu era
încă scris la acea dată.
Dacă ar fi după sucita dumitale înţelegere ar
DESPRE BISERICĂ 177

trebui ca nici Testamentul Nou – care abia de atunci

urma să se scrie – să nu mai fie primit de acum
înainte, fiindcă este de ajuns cel Vechi.
Sectarul: Tradiţia care o susţineţi voi,
ortodocşii, a fost schimbată în decursul vremii.
Preotul: Nu-i de crezare nicidecum cuvântul
tău, omule rătăcit de la adevăr, deoarece noi ştim
din istoria sfântă că primii creştini erau aprigi în
zelul lor de a păstra cu sfinţenie curăţenia
învăţăturilor din Sfânta Tradiţie. Iată mărturia
Marelui Apostol Pavel în această privinţă: Fraţilor,
vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi
ţineţi predaniile precum vi le-am dat (I Cor. 11, 2).