Sunteți pe pagina 1din 3

Cap.

47
DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE

Sectarul: Pentru care pricină voi, creştinilor


ortodocşi, vă închinaţi la icoane? Oare nu vă daţi
seama că închinarea la icoane este o idolatrie,
deoarece ele sunt făcute de mâini omeneşti şi
Dumnezeu opreşte cu mare stricteţe a se închina
cineva la lucruri făcute de mâini omeneşti? (Ieş. 20,
4–5; Deut. 5, 6–9; 4, 15–19 ş.a.). Care vă sunt vouă
mărturiile din Sfânta Scriptură relativ la închinarea
icoanelor?
Preotul: Nicidecum nu este aşa cum cugetaţi
voi, rătăciţilor sectari, că închinarea la sfintele
icoane ar fi idolatrie, şi că este oprită de Dumnezeu
prin porunca I-a şi a II-a din Lege. Învăţătura
Bisericii Dreptmăritoare a lui Hristos a avut de la
începutul ei şi până azi cultul sfintelor icoane,
bazându-se pe următoarele temeiuri ale Sfintei
Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii:
1. Adam a fost făcut după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26–27).
2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui
Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15).
3. Iisus Hristos este „chipul Fiinţei lui
Dumnezeu” (Evrei 1, 3).
4. În Iisus Hristos, Dumnezeu S-a arătat în Trup
(I Tim. 3, 16) şi cu chip de om (Filip. 2, 7–8).
5. Sfântul Duh (Dumnezeu) S-a arătat la Iordan
în chip de porumbel (Matei 3, 16–23).
6. Sfântul Duh (Dumnezeu) la Sfânta
Cincizecime S-a arătat în chip de limbi de foc (Fapte
2, 3). Şi toate acestea sunt chipuri fără să fie
idolatrie.
7. În Testamentul Vechi icoanele au fost făcute
186 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ieş. 25, 18–22;


26, 31 ş.a.).

8. Dumnezeu Însuşi – Care a poruncit categoric


prin porunca I-a a Decalogului a nu ne închina la
idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi,
ceea ce înseamnă că aceşti heruvimi lucraţi de
mână de om sunt icoane şi nu idoli.
9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se
chemau „heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).
10. Perdelele, covoarele şi alte obiecte din
biserica veche au fost făcute cu chipuri de
heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (vezi Ieş. 36, 8
şi 37, 7–9; II Paral. 3, 10–14; III Regi 6, 23–28).
11. Icoanele Vechiului Testament erau
tămâiate cu mare cinste, li se aprindeau candele şi
iudeii le venerau şi se închinau la ele (Iosua 7, 6).
12. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament
se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
13. Înaintea acestor icoane ale heruvimilor se
cântau lui Dumnezeu cântări de laudă şi de
preamărire (Ps. 137, 1).
14. Înaintea icoanelor din Vechiul Testament
se aprindeau candele, preoţii le tămâiau cu tămâie,
după porunca lui Dumnezeu (vezi Ieş. 30, 1, 6–8;
27, 20–21).
15. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce
erau în templu – niciodată nu a fost dezaprobată de
Hristos sau de Sfinţii Apostoli.
16. Atât Mântuitorul cât şi Sfinţii Apostoli au
cinstit şi s-au închinat în templu înaintea acestor
chipuri făcute de mâini omeneşti (Marcu 11, 7;
Fapte 24, 11 ş.a.).
17. În Testamentul Nou închinarea la idoli este
oprită cu anatema, iar închinarea la sfintele icoane
nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se
socoteau a fi zei sau dumnezei, pe când icoana este
numai o închipuire a cărei cinste trece la chipul cel
DESPRE BISERICĂ 187

dintâi, adică la cel zugrăvit pe ea: fie a lui


Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui
sfânt.
18. Istoria Sfintei Tradiţii şi practica de
totdeauna a Bisericii, arată că de la începutul
Bisericii şi până azi, sfintele icoane au fost cinstite
şi venerate (Vezi pe larg despre sfintele icoane şi
închinarea la ele în capitolul 8 al acestei lucrări).