Cap.

48
VENERAREA SFINTEI CRUCI

Sectarul: Care vă sunt vouă ortodocşilor

temeiurile scripturistice de a vă închina la cruce, de
vreme ce crucea este un lucru blestemat, după
cum este scris: Blestemat este tot cel spânzurat pe
lemn (Deut. 21, 23; Gal. 3, 13, ş.a.).
Preotul: Mai înainte se cuvine nouă a zice:
Crucea pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru
noi cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu (I
Cor. 1, 18).
Voi sectarilor care nu vă închinaţi sfintei cruci
şi nu o cinstiţi pe ea, sunteţi duşmani ai crucii lui
Hristos (Filip. 3, 18–19). Iar fiindcă întrebi despre
mărturiile scripturistice relativ la închinarea şi
cinstirea Sfintei Cruci, ascultă după cum urmează:
1. Crucea a fost prefigurată încă înainte de
Legea Veche, când patriarhul Iacov a binecuvântat
pe fiii lui Iosif cu mâinile sale aşezate în chipul
Crucii (Fac. 48, 13–15).
2. Iarăşi Crucea a fost prefigurată prin şarpele
de aramă spânzurat pe lemn, care izbăvea de
primejdia morţii pe cei ce priveau la el (Num. 21, 8–
9), după cum adevereşte acest lucru Sfânta
Evanghelie (Ioan 3, 14–15).
3. Crucea ca mijloc de mântuire a fost
prefigurată şi de mâinile întinse ale lui Moise, ce au
alcătuit împreună cu trupul său semnul crucii în
lupta cu Amalec, prin care israeliţii au biruit (Ieş.
17, 11–13).
4. Crucea este altarul cel preasfânt pe care S-a
jertfit Hristos (Evrei 9, 28).
5. Crucea este steagul lui Hristos – cel prezis
de Sfântul Prooroc Isaia –, care s-a ridicat peste
188 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

neamuri (Isaia 62, 10).

6. Crucea s-a sfinţit ca jertfelnic pe care S-a
jertfit Hristos cu preascump sângele Său; acest
altar al Sfintei Cruci este preasfânt şi tot ce se va
atinge de el se sfinţeşte (Ieş. 29, 37).
7. Crucea este mijlocitoarea măririi lui Hristos,
căci numai în urma morţii Sale pe Cruce a fost
preaînălţat (Filip. 2, 8–9). Prin moartea de Cruce
Hristos a intrat întru slava Sa (Luca 24, 26), căci
numai prin Cruce Hristos S-a preaslăvit (Ioan 17, 1).
8. Crucea este armă prin care noi am câştigat
mântuirea (Ioan 12, 32–33; I Petru 2, 24 ş.a.).
9. Prin Cruce s-a înlăturat vrăjmăşia dintre
oameni (Efes. 2, 16; Col. 1, 19–20 ş.a.).
10. Crucea este pecetea lui Dumnezeu
prefigurată în însemnarea literei „T” pe frunţile
celor aleşi ale lui Dumnezeu spre a scăpa de
pierzare (Iez. 9, 4–6; Apoc. 7, 2–3).
11. Crucea este emblema biruinţei şi steagul
lui Hristos. Acest semn se va arăta pe norii cerului
înaintea venirii a doua a Domnului care va fi cu
putere şi cu slavă multă (Matei 24, 30).
12. Apostolul Pavel zice: Iar mie, să nu-mi fie a
mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru
Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru
mine, şi eu pentru lume (Gal. 6, 14).
Să se ştie că cuvântul Cruce are înţeles îndoit:
a. – crucea spirituală (suferinţa)
b. – crucea materială, pe care S-a jertfit
Mântuitorul nostru şi a sfinţit-o cu Preascump
Sângele Său.
Pe amândouă aceste Cruci le-a purtat
Mântuitorul nostru Iisus Hristos: crucea suferinţelor
în suflet, răbdând până la moarte, iar Crucea cea
materială, pe umerii Săi până la Golgota.
Tot aşa se cuvine fiecărui credincios a urma lui
Hristos şi a duce crucea suferinţelor în suflet până
la moarte, iar Crucea lui Hristos cea materială a o
DESPRE BISERICĂ 189

cinsti şi a i se închina ca unui semn al Fiului Omului

şi ca unui altar sfinţit cu sângele lui Hristos.
Îndoit este omul, îndoită cruce i se cade a
purta, asemenea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Cine însă cinsteşte numai crucea spirituală, iar pe
cea materială o defaimă, nu este un următor al
Crucii lui Hristos, ci un vrăjmaş al Crucii lui Hristos
(Filip. 3, 18) şi un eretic.
(Despre închinarea la Sfânta Cruce şi despre
semnul Sfintei Cruci vezi pe larg la capitolul 9 şi 10
din această carte.)