Cap.

50
DESPRE POST

Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii,

ţineţi cu atâta tărie la post? Care sunt mărturiile din
Sfânta Scriptură pe care voi vă bazaţi în legătură cu
ţinerea posturilor?
Preotul: Prea multe mărturii biblice avem noi,
ortodocşii, în legătură cu ţinerea postului şi cu
folosul cel mare pe care îl aduce el neamului
omenesc. Din cele prea multe mărturii scripturistice
despre post, iată câteva:
1. Postul este cea mai veche poruncă dată de
Dumnezeu omului, căci încă în rai fiind strămoşii
noştri Adam şi Eva, li s-a poruncit să postească
(Fac. 2, 16–17; 3, 6, 11, 17);
2. Moise Proorocul a postit de două ori câte 40
de zile (Ieş. 34, 28; Deut. 9, 9, 18);
3. Ilie Proorocul a postit 40 de zile (III Regi 19,
8). Sfântul Prooroc Daniil a postit trei săptămâni
(Dan. 9, 3; 10, 3);
4. Sfântul Prooroc David a postit şi s-a rugat în
toată viaţa sa, după ce a greşit lui Dumnezeu (II
Regi 1, 11–12; 12, 16; Ps. 68, 12; 108, 23);
5. Ezdra şi Neemia au postit (I Ezd. 10, 6;
Neem. 1, 4). Estera de asemenea a postit (Est. 4,
16);
6. Sfântul Ioan Botezătorul şi ucenicii săi
pururea posteau (Matei 9, 14; Marcu 2, 18; Luca 5,
33);
7. Ana proorociţa petrecea în post şi rugăciune
(Luca 2, 37);
8. Sfântul Prooroc Ioil învaţă şi îndeamnă la
post pe toţi cei din popor (Ioil 1, 14; 2, 11–12, 15);
9. Postul l-a practicat şi Mântuitorul nostru
192 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Iisus Hristos postind 40 de zile şi 40 de nopţi (Matei

4, 2);
10. Apostolii şi ucenicii Mântuitorului, urmând
învăţăturii Mântuitorului au postit şi s-au rugat (II
Cor. 6, 5; 11, 27 ş.a.);
11. Corneliu sutaşul încă păgân fiind postea
(Fapte 10, 30);
12. Credincioşii din Biserica Antiohiei posteau
(Fapte 13, 2);
13. Apostolii Pavel şi Varnava posteau (Fapte
14, 23);
14. Postul este de mare folos în vremea
judecăţilor lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iosua
3, 4–7);
15. Postul este de mare folos în vreme de
nenorociri (II Regi 1, 12; Est. 4, 3);
16. Postul este de mare folos pentru izbăvirea
de primejdiile viitoare (Ezd. 8, 21–23; Est. 4, 3–16;
Ioil 2, 12, 15; Iona 3, 4–6);
17. Postul este de mare folos în vremea
suferinţelor Bisericii (Matei 9, 14–15; Marcu 2, 18–
20; Luca 5, 33–35);
18. Postul este bun şi folositor în vremea
suferinţelor pricinuite de alţii şi în vreme de
necazuri în familie (Psalmi 34, 12–13);
19. Postul este bun la consacrarea slujitorilor
sfinţiţi ai Bisericii (Fapte 13, 3; 14, 23);
20. Postul este de mare folos la întoarcerea
către Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2,
12);
21. Postul este de mare folos la vreme de
întristare, de rugăciune şi la mărturisirea păcatelor
(II Regi 12, 16; Ezd. 8, 28; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15–17;
Luca 2, 37; I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Dan. 9, 3–6;
Deut. 9, 9–10, 18);
22. Postul este bine să fie unit cu milostenia,
cu rugăciunea şi cu primirea de străini (Isaia 58, 6–
8, 11; Matei 6, 18);
DESPRE POST 193

23. Postul întregului popor este de mare folos

(Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; I Regi 31, 13; I Par. 10, 12;
II Par. 20, 3; Ezdra 8, 21; Neem. 9, 1; Est. 4, 3; Ier.
36, 9; Iona 3, 5–8 ş.a.);
24. Mântuitorul a poruncit ucenicilor Săi să
practice postul, ca cel mai bun mijloc de luptă
împotriva diavolului, care nu poate fi biruit decât
prin rugăciune şi post (Matei 17, 19–21; Marcu 9,
29);
25. Mântuitorul nu numai că a poruncit să
postim, dar ne-a învăţat şi cum să postim (vezi
Matei 16, 16–18);
26. Sfinţii Apostoli ne-au învăţat să postim, să
ne rugăm şi să păzim curăţia (I Cor. 7, 5);
27. Postul adevărat trebuie să fie şi trupesc şi
sufletesc, pentru că el constă în înfrânarea poftelor
trupeşti şi în întărirea sufletului pentru lupta şi
biruinţa împotriva diavolului (I Cor. 9, 25–27; Rom.
6, 12–13; I Petru 2, 11; Matei 17, 21; Ps. 34, 12
ş.a.);
28. Postul trupesc în înţelesul obişnuit poate fi
de două feluri, şi anume:
a. – înfrânarea totală de la orice fel de
mâncăruri şi băuturi, numit şi „post negru”, şi
b. – o înfrânare parţială, adică numai de la
anumite mâncăruri şi băuturi.
29. Şi în Testamentul Vechi, în cursul anului
existau mai multe rânduieli de posturi: joia şi lunea,
în amintirea suirii şi a coborârii lui Moise de pe Sinai
(Luca 18, 12); postul din ziua împăcării (în 10 a lunii
a şaptea – Tişri) (Lev. 16, 29–30; Fapte 27, 9); apoi
postul din luna a IV-a, a V-a, a VII-a şi a X-a (Zah. 8,
19).
30. În Testamentul Nou Biserica a rânduit
posturile de peste an, după cea scrisă: Toate să se
facă cu cuviinţă şi după rânduială (I Cor. 14, 40),
căci Dumnezeu nu este Dumnezeu al neorânduielii
(I Cor. 14, 33);
194 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

31. Zilele rânduite de Biserică în Testamentul

Nou sunt: zilele de miercuri de peste an (în
amintirea vânzării Mântuitorului de către Iuda) şi
zilele de vineri de peste an (în amintirea tristă a
răstignirii Mântuitorului), cu câteva excepţii1; apoi
Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul
Adormirii Maicii Domnului, Postul Sfinţilor Apostoli;
29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan
Botezătorul) şi 14 septembrie (Înălţarea Sfintei
Cruci) şi 5 ianuarie.
(Învăţătura despre post este expusă mai pe
larg la capitolul 13 al acestei cărţi.)

1
Excepţie fac miercurile şi vinerile din săptămâna
(brânzei) dinaintea Postului Paştilor, din săptămâna luminată,
din săptămâna Rusaliilor şi din perioada dintre Naşterea lui
Hristos şi Botezul Său.