Cap.

53
DESPRE TAINA BOTEZULUI

Sectarul: Pentru care pricină voi, ortodocşii,

aţi înfiinţat şi practicaţi şapte Taine în Biserica
voastră, de vreme ce în Sfânta Scriptură nu există
decât două: Botezul şi Cina Domnului? Care vă sunt
vouă mărturiile scripturistice în susţinerea celor
şapte Taine?
Preotul: Toate cele şapte Taine ale Bisericii
Dreptmăritoare îşi au temeiuri puternice în Sfânta
Scriptură. Iată care sunt aceste temeiuri:
1. Botezul este cu adevărat o Taină, iar nu un
simbol, aşa cum credeţi voi, sectarilor
neoprotestanţi. El este Taină – şi încă cea dintâi şi
cea mai mare din cele şapte Taine – deoarece el
este naştere duhovnicească prin care cel nou
botezat primeşte înfierea cea după dar şi se face fiu
al lui Dumnezeu după dar. Nimeni nu se poate
mântui fără această Sfântă Taină, adică fără a se
naşte din apă şi din Duh (vezi Ioan 3, 3–7). Acest
Botez prin apă şi Duh, Marele Apostol Pavel îl
numeşte „înnoire a vieţii” (Rom. 6, 3–5), făcută prin
lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5).
2. Botezul este Taină căci el se face „spre
iertarea păcatelor” (Fapte 2, 38).
3. Botezul este Taină deoarece aduce
mântuire sufletului (I Petru 3, 21).
4. Botezul prin apă şi Duh Sfânt este „naştere
din nou” şi „naştere de sus” (Ioan 3, 3–7). Prin
Botez noi primim Darul înfierii, spălare şi curăţire
desăvârşită de păcatele noastre (I Cor. 6, 11;
Fapte 22, 46) şi dobândim Darul Sfântului Duh
(Fapte 2, 38).
199 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

5. Prin Taina Botezului, adică prin Botezul din

apă şi Duhul Sfânt, noi putem să intrăm întru
Împărăţia cerurilor, căci cine nu are acest botez, nu
poate intra întru Împărăţia cerurilor (Împărăţia lui
Dumnezeu) (Ioan 3, 5–7).
6. Botezul este Taină căci el este baia naşterii
celei de-a doua şi înnoirea Duhului Sfânt (Tit 3, 5;
Gal. 3, 27).
7. Botezul este Taină, deoarece prin el
dobândim calitatea de fii ai lui Dumnezeu şi de
membri ai Trupului lui Hristos, adică ai Bisericii (I
Cor. 12, 13; Gal. 3, 26–28 ş.a.).
8. Botezul a fost stabilit şi poruncit de Domnul
nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19; Marcu 16, 15–16;
Luca 24, 47).
9. Botezul trebuie a se face în numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19).
10. Botezul este semnul lăsării şi al curăţirii
păcatelor (Fapte 2, 38; 22, 16).
11. Botezul este semnul văzut al renaşterii
(Ioan 3, 3–5; Rom. 6, 3; Efes. 5, 26; Col. 2, 12, 13;
Tit 3, 5; I Cor. 6, 11 ş.a.).

Despre Botezul copiilor

12. Botezul trebuie aplicat şi copiilor, căci el a
înlocuit tăierea împrejur din Legea Veche, care se
făcea copiilor de parte bărbătească chiar la opt zile
după naştere; cel ce rămânea netăiat împrejur era
stârpit din popor (Fac. 17, 9–14; Lev. 12, 3; vezi şi
la Col. 2, 11–13 unde se arată că Botezul a înlocuit
tăierea împrejur).
13. Potopul de pe vremea lui Noe a închipuit
Botezul (Fac. 7, 1; I Petru 3, 20–21).
14. Botezul creştin a fost închipuit şi de
trecerea prin Marea Roşie a întregului popor israelit
de la bătrâni până la cel mai mic prunc (I Cor. 10,
1–2; Ieş. cap. 14).
DESPRE BISERICĂ 200

15. Botezul poate fi dat şi pruncilor pe temeiul

credinţei altora (a naşilor şi a părinţilor).
Mântuitorul vindecă pe sluga din Capernaum pentru
credinţa stăpânului său (Matei 8, 5–13). Pe fiica
femeii cananeence, prin credinţa mamei sale (Matei
15, 21–28); pe fiul lunatic pentru credinţa tatălui
său (Matei 17, 14–18). A înviat pe fiul văduvei din
Nain pentru credinţa mamei sale (Luca 7, 11–15); a
înviat pe fiica lui Iair, pentru credinţa tatălui său
(Luca 8, 41–55). De asemenea, Mântuitorul a zis:
Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti
copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte,
nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe
Mine (Marcu 9, 37). Exemplele de mai sus dovedesc
clar că este cu putinţă să-i fie cuiva de folos
credinţa altora, pe care în cazul Botezului naşii şi
părinţii copilului o dau ca garanţie şi chezăşie în
faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale pentru prunc.
16. Biblia ne dă chiar câteva cazuri concrete
de Botez aplicate copiilor (I Cor. 1, 16; Fapte 16,
14–15, 32–33; 18, 8). Cine să fie înţeleşi prin
cuvintele „casa ei”, „toţi ai lui”, „casa lui”, „casa lui
Ştefana”, dacă nu toţi membrii familiei, până la cel
mai mic copil din ea? Sfânta Scriptură ne spune că
după prima predică a Apostolului Petru s-au botezat
îndată trei mii de suflete (Fapte 2, 41). În aceste
trei mii de suflete trebuie să înţelegem şi pe copii.
17. Botezul trebuie dat şi copiilor, căci marele
Apostol Petru, vorbind despre Botez, zice: Căci
vouă este dată făgăduinţa (Botezului) şi copiilor
voştri şi tuturor celor de departe pe oricâţi îi va
chema Domnul Dumnezeul nostru (Fapte 2, 38–39;
Deut. 29, 15; Ier. 31, 34; Fapte 3, 25).
Sectarul: Hristos n-a primit Botezul decât la
30 de ani, iar Ioan Botezătorul n-a botezat decât
adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm Botezul
decât adulţilor.
201 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Preotul: Mântuitorul a primit botezul la 30 de

ani pentru că de abia atunci a început activitatea
Sa publică, la vârsta când cineva era socotit capabil
să păşească în public şi să înveţe pe alţii o nouă
învăţătură. Dar Botezul pe care l-a primit El nu a
fost totuna (identic) cu al nostru, şi nici nu a avut
aceleaşi efecte:
1. Botezul lui Ioan a fost numai cu apă (Ioan 1,
25–26), nu şi cu Duh Sfânt.
2. Botezul lui Ioan era un botez al pocăinţei
întru iertarea păcatelor (Marcu 1, 4; Luca 3, 3).
3. Însuşi Ioan Botezătorul arată că botezul său
cu apă are mare deosebire de botezul creştin – cu
apă şi cu Duh –, atunci când zice: Eu unul vă botez
cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine...
vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Matei 3, 11).
4. Iarăşi marele Prooroc Ioan Botezătorul
arătând marea deosebire care există între botezul
său şi botezul cu apă şi Duh Sfânt, zice: Şi eu nu-L
ştiam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă,
Acela mi-a vorbit: Peste Care vei vedea Duhul
(Sfânt) pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela
este Cel ce botează cu Duh Sfânt (Ioan 1, 33; Marcu
1, 8; Luca 3, 16).
5. Însuşi Mântuitorul a arătat că între Botezul
ce îl va aşeza El şi botezul lui Ioan există o mare
deosebire, căci după ce a înviat, S-a arătat
apostolilor şi le-a zis: Ioan a botezat cu apă, iar voi
veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste
zile (Fapte 1, 5). Acest Botez „cu Duhul Sfânt” pe
care Mântuitorul l-a făgăduit că îl va aşeza este
Botezul creştin, Botezul nostru de azi, care a
început la Pogorârea Sfântului Duh; pe acesta l-am
primit noi şi îl avem şi azi, iar nu pe cel al lui Ioan.
6. Sfinţii Apostoli, de asemenea au arătat că
între botezul lui Ioan şi cel aşezat de Mântuitorul
este mare deosebire (Gal. 3, 27; Rom. 6, 3; Fapte 2,
38; 8, 12–16; 10, 48; 19, 1–6).
DESPRE BISERICĂ 202

7. Botezul aşezat de Mântuitorul „din apă şi

din Duh” (Ioan 3, 5) trebuie a se face în numele
Sfintei Treimi, aşa cum a poruncit Mântuitorul
nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19).
8. Fără Botez din apă şi din Duh nimeni nu
poate a se mântui (Ioan 3, 5), deci nici copiii.
9. Apostolul ne învaţă că: Dumnezeu... voieşte
ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină (I Tim. 2, 4); „toţi”, deci şi copiii.
10. Dacă Hristos ar fi exclus copiii de la Botez,
nu ar fi zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la
Mine, că a unora ca acestora este Împărăţia
cerurilor (Matei 19, 14). A-i opri să vină la Hristos
înseamnă a-i lăsa nebotezaţi, ceea ce ar însemna a
cădea sub osânda pe care a rostit-o Mântuitorul:
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că
închideţi Împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că
voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi
(Matei 23, 13). Căci dacă nu vom lăsa copiii la
Botezul din apă şi din Duh, noi le închidem
Împărăţia cerurilor, deoarece fără acest botez,
nimeni nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu
(Ioan 3, 5).
11. Dacă Hristos ar fi aprobat ca numai adulţii
să se boteze – aşa cum susţineţi voi, sectarii –
atunci El ar fi zis: „De nu se va naşte un om adult
din apă şi din Duh, nu poate moşteni Împărăţia
cerurilor”. Dar El n-a zis aşa, ci a zis: De nu se va
naşte cineva din apă şi din Duh...; acest „cineva”
înseamnă că pe oricine, fie el adult sau copil.
12. Ştim din dumnezeiasca Scriptură că
tăierea împrejur a fost chip al Botezului (Col. 2, 11–
12; Rom. 2, 29; Filip. 3, 3). Şi dacă Dumnezeu ar fi
oprit pe copii de la această tăiere împrejur, am
avea şi noi o îndreptare de a opri copiii de la Botez.
Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: Se va tăia împrejur
toată partea bărbătească... Şi pruncul de opt zile
203 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

(Fac. 17, 10–12). Deci şi bărbaţii adulţi, dar şi

pruncii.
Sectarul: Dar de ce botezaţi voi pruncii, care
n-au nici credinţă şi nici nu sunt conştienţi de
primirea acestei Taine, de vreme ce pruncul pe
care îl botează preotul nu ştie că el primeşte atunci
Botezul?
Preotul: Cât priveşte cele despre credinţa
pruncului, s-a arătat în cele de mai sus destul de
clar. Iar referitor la cunoştinţa pruncului despre
Botez, desigur, el nu ştie şi nici nu-şi dă seama de
Taina care se săvârşeşte asupra lui, dar ştiu şi
înţeleg acest lucru atât părinţii lui, cât şi naşii. Noi
ştim că Botezul este „naştere de sus” (Ioan 3, 3) şi
„naştere din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5) ş.a.
Iar dacă voi, sectarilor, ziceţi că copiii n-au
ştiut când au fost botezaţi şi de aceea Taina
săvârşită asupra lor nu este valabilă, apoi vă
întrebăm şi noi: Ştiţi voi când v-a născut mama
voastră? Veţi zice că nu. Dacă nu ştiţi, de ce îi ziceţi
mamă, de vreme ce nu ştiţi când v-a născut? Care
vă este temeiul pentru care o numiţi mamă? Veţi
zice că ni s-a spus că ne este mama noastră şi noi
credem, ceea ce desigur, nu este o greşeală. Dar
astfel este cazul şi cu Botezul pruncilor, pe care
Biserica lui Hristos îl practică de la începuturile ei.
Deci şi cel născut „din apă şi din Duh” la Botez, deşi
nu ştie când s-a botezat în pruncia sa, dar
înţelegând la vremea cuvenită de la episcop, preot
sau de la părinţii lui, că el a primit în pruncie o
naştere duhovnicească, crede şi el prin mărturia
preoţilor, a naşilor şi a părinţilor lui şi astfel, prin
baza a două sau a trei mărturii se sprijină tot
adevărul (Matei 18, 16; Ioan 8, 17; II Cor. 13, 1;
Evrei 10, 28).
Şi dacă Botezul Legii Darului a înlocuit pe
Botezul Legii Vechi (tăierea împrejur, pe care o
primeau pruncii la opt zile după naştere, Fac. 17,
DESPRE BISERICĂ 204

12–14), apoi ne putem întreba: oare pruncii aceia

care se tăiau împrejur, ştiau ei pentru ce li se face
această tăiere împrejur a trupului lor? Oare ştia
pruncul Isaac – fiul lui Avraam – când a fost tăiat
împrejur de tatăl său la opt zile? Nu ştia desigur
nimic. Dar ştiau tatăl şi mama lui şi când Isaac s-a
făcut mare i-au spus acest lucru. Iar Isaac n-a pus
pricină cum puneţi voi azi pentru Botez, că de
vreme ce nu ştia când l-a tăiat împrejur, de aceea
trebuie să fie din nou tăiat, ca să ştie, aşa cum
ziceţi voi astăzi, că nu ştiţi când v-a botezat şi de
aceea vă botezaţi din nou; căci Isaac a crezut pe
părinţii lui şi era încredinţat că a fost tăiat împrejur.
Tot astfel este şi la Botezul oricărui prunc: el nu ştie
când s-a botezat, dar ştiu acest lucru părinţii lui,
preotul şi naşii lui, şi el prin aceste mărturii este
încredinţat că a fost botezat.
13. Voi aduceţi mărturie că Ioan Botezătorul
boteza numai adulţi şi oameni vârstnici. Dar
Botezul lui Ioan nu aducea mântuire şi nici nu făcea
pe om vrednic de a intra întru Împărăţia cerurilor,
fiind numai o închipuire a Botezului celui desăvârşit
(vezi I Petru 3, 21), în vreme ce botezul aşezat de
Mântuitorul nostru Iisus Hristos este cu adevărat
„naştere de sus”, „naştere din apă şi din Duh” şi
„naştere de a doua oară” (Ioan 3, 3, 5; Tit 3, 3–5) şi
fără această naştere duhovnicească nimeni nu se
poate mântui (Ioan 3, 5).
Sectarul: Dar de ce voi, ortodocşii, botezaţi
copiii mici, căci ei sunt sfinţi şi neavând păcate nu
au deci nevoie de a fi botezaţi? Ei pot intra întru
Împărăţia cerurilor şi fără de Botez. Acest lucru îl
adevereşte Însuşi Mântuitorul când zice: Lăsaţi
copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca
acestora este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14),
iar în alt loc zice: De nu vă veţi întoarce ca să fiţi
ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor
(Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17).
205 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Preotul: Adevărul nu este deloc acesta pe

care îl cugetaţi voi, sectarii. Noi, creştinii ortodocşi,
botezăm copiii pentru motivele arătate mai sus şi
pentru cele ce urmează:
1. Pentru spălarea păcatului strămoşesc intrat
în lume prin călcarea poruncii lui Dumnezeu de
către Adam şi Eva în Rai (Fac. 3, 6, 7, 14, 20; Rom.
5, 12). Sfânta Scriptură ne spune clar şi luminat că
printr-un om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin
păcat (a intrat) moartea, aşa şi moartea a trecut la
toţi oamenii (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos
v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3,
27).
2. Copiii au numai naşterea cea trupească (din
mama lor), nu şi pe cea duhovnicească care se face
„din apă şi din Duh” (Ioan 3, 3–5). Ei sunt trup, căci
ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6). Iar
carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia
lui Dumnezeu (I Cor. 15, 50).
3. Copiii – datorită păcatului strămoşesc – nu
sunt curaţi, după mărturia Sfintei Scripturi, care
spune în această privinţă: Cum ar putea să iasă
cineva curat din rândul celor spurcaţi? Nu poate
nici unul (Iov 14, 4). Cei spurcaţi sunt toţi urmaşii
lui Adam, care, de când se nasc în lume, se nasc cu
spurcăciunea păcatului strămoşesc în ei.
4. Copiii sunt zămisliţi întru fărădelegi şi
născuţi în păcate (Ps. 50, 6; Fac. 8, 21; Iov 15, 14;
25, 4; Ps. 57, 3; Isaia 48, 8; Ioan 3, 6; III Regi 8, 46;
Gal. 3, 22).
5. Până la venirea Domnului şi până la
răscumpărarea cea făcută de El, noi toţi eram „fii ai
mâniei” (Efes. 2, 3), din cauza călcării poruncii lui
Dumnezeu de către Adam. Iar cei ce nu se curăţesc
de acest păcat al neascultării rămân făpturi vechi
cu vechea fire de „fii ai mâniei” lui Dumnezeu,
rămân „spurcaţi” (III Regi 8, 46; II Paral. 6, 36; Ps.
DESPRE BISERICĂ 206

13, 1; 52, 1–4; 105, 6; Prov. 20, 4; Eccl. 7, 20–21;

Isaia 64, 6).
6. Copiii trebuie a se curăţi de păcate spre a
putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu prin
naşterea cea „cea din apă şi din Duh” (Ioan 3, 3),
deoarece Sfânta Scriptură zice că nimic necurat nu
va intra întru Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 7, 19–
21; Apoc. 21, 27).
7. Fără de „baia naşterii celei de a doua” şi
fără „înnoirea Duhului Sfânt” nimeni nu se poate
mântui (Tit 3, 5; Gal. 3, 27)
8. Botezul „din apă şi din Duh” este necesar şi
copiilor, fiind semnul văzut al renaşterii lor şi
semnul lăsării şi a curăţirii păcatelor lor (Ioan 3, 5;
Efes. 5, 26; Col. 2, 12; Tit. 3, 5; I Cor. 6, 11; Fapte 2,
38–39; 22, 16; Rom. 3, 10; Iacov 3, 2; I Ioan 1, 8; 5,
19 ş.a.).
9. Apostolul Petru ne învaţă a se boteza
„fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos spre
iertarea păcatelor voastre” (Fapte 2, 38). Deci nu
se adresează numai adulţilor, ci către „fiecare”,
indiferent de vârsta sa.
10. Apostolul Petru ne învaţă că „făgăduinţa”
Botezului este dată nouă şi copiilor noştri (Fapte 2,
39).
Despre Botezul copiilor avem dovezi prea bune
şi prea sigure de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii celei din
vechime. Astfel, Sfântul Irineu († 202 d. Hr.), zice:
„Iisus a venit să mântuiască prin Sine pe toţi, adică
pe cei ce se renasc printr-Însul pentru Dumnezeu:
pe prunci, pe copii, pe juni şi pe bătrâni” (Contra
haer. II. c. 22 n. 4). Origen († 250 d. Hr.): „Biserica a
primit de la Apostoli tradiţia de a împărtăşi Botezul
pruncilor” (Cartea V, la Rom. 9). Fericitul Augustin
(† 430 d. Hr.): „Botezul pruncilor l-a avut Biserica
totdeauna, l-a păstrat totdeauna; ea l-a primit din
credinţa înaintaşilor, ea îl păzeşte constant, până la
sfârşit” (Cuv. 176 de verbis apostol. n. 2). Sfântul
207 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Sobor din Cartagina (418): „Cel ce neagă

necesitatea Botezului pruncilor celor nou născuţi,
sau zice, că deşi se botează ei spre iertarea
păcatelor, totuşi nu primesc din păcatul cel
strămoşesc al lui Adam nimic ce ar trebui să se
spele prin baia renaşterii (prin Botez), acela să fie
anatema” (Can. 124).
Iată şi un alt argument de ordin logic sau
raţional. El constă în concluzia următoarelor
raţionamente: Omul se poate mântui numai prin
Botez şi credinţă (după noi), sau prin credinţă şi
botez (după sectari). În fond se cer aceleaşi
condiţii: Botezul şi credinţa, respectiv credinţa şi
botezul*. Când un copil, fie ortodox, fie sectar,
moare, lui îi lipseşte una din cele două condiţii.
Copilul ortodox moare cu Botez, dar fără credinţă,
iar cel sectar moare cu credinţă (?), dar fără Botez –
deşi nici la un copil sectar, întocmai ca la cel
ortodox, nu poate fi vorba de credinţă. Dar se pune
întrebarea: care din cele două condiţii poate lipsi
mai uşor: Botezul sau credinţa? Din cele arătate
mai înainte rezultă evident că credinţa. Dar la
copilul ortodox, credinţa este substituită de
credinţa conştientă şi matură a altora care i-o
garantează în acelaşi timp pe a lui, pe când la
copilul sectar nebotezat, nici de credinţa propriu-
zisă nu poate fi vorba în nici un chip (pentru că
copilul nu are credinţa conştientă care să poată
avea o valoare în sine), iar în al doilea rând nici nu
i-o garantează nimeni. Astfel la noi, copilul mort are
Botezul, iar pe de altă parte are şi credinţa (dacă
nu proprie, cel puţin substituită), pe când la sectari,
copilul moare şi fără de Botez şi fără de credinţă.
Iată de ce practica noastră de la Botezul copiilor
*
Deşi în esenţă, concepţia sectarilor despre botez diferă
mult de a noastră, totuşi să luăm lucrurile în general şi fără să
intrăm în esenţa lor. Le judecăm numai logic şi nu dogmatic,
bazaţi pe faptul, ca punct de plecare, că şi la sectari botezul
este de neapărată trebuinţă.
DESPRE BISERICĂ 208

este superioară şi nu putem renunţa la dânsa (să se

vadă mai pe larg această problemă la Preot Dr. P.
Deheleanu, Manual de sectologie, Arad, 1948, p.
316).
Sectarul: Botezul nostru se face cu o singură
afundare pentru că nicăieri în Sfânta Scriptură nu
se arată că se face prin trei scufundări, ca la voi,
ortodocşii. De aceea noi pe cei botezaţi de voi îi
botezăm din nou, după rânduiala noastră.
Preotul: În Sfânta Scriptură nu ni se spune
nicăieri că Botezul trebuie a se face cu o singură
scufundare sau cu trei. Deci voi nu aveţi nici un
temei biblic de a face Botezul cu o singură
scufundare. Nouă însă ne vine în ajutor Sfânta
Tradiţie şi istoria veche a Bisericii, care ne
adevereşte că practica Botezului în Biserica lui
Hristos cea Dreptmăritoare s-a făcut dintotdeauna
cu trei scufundări şi nu cu una. Însă voi, sectarii, aţi
făcut această inovaţie şi practică falsă a Botezului,
după capul vostru cel rătăcit. Iar dacă botezaţi din
nou pe cel ce a fost botezat o dată în numele
Sfintei Treimi după rânduiala Bisericii Ortodoxe,
apoi faceţi altă erezie şi rătăcire spre pieirea
voastră, deoarece Botezul creştin nu se repetă
pentru următoarele pricini:
1. Este naştere spirituală (duhovnicească). Ori
naşterea, atât trupească, cât şi cea duhovnicească
a cuiva, nu poate avea loc şi nu poate fi decât una
singură.
2. Nu se poate boteza a doua oară cel care a
fost botezat o dată cu Botezul creştin, deoarece
Botezul este îngropare şi înviere cu Iisus Hristos
(Rom. 6, 3–5). Prin scufundarea în apa Botezului noi
murim faţă de păcat, iar prin ieşirea din apă înviem
la o viaţă nouă şi sfântă. Deci cine repetă Botezul
cel făcut în numele Preasfintei Treimi după
rânduiala Bisericii Ortodoxe, acela răstigneşte şi
îngroapă din nou pe Domnul nostru Iisus Hristos (I
209 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Petru 3, 21; I Cor. 6, 11; Gal. 3, 27 ş.a.).

3. Nu se mai poate boteza a doua oară cel
botezat cu rânduiala Botezului creştin – după cum a
învăţat Mântuitorul Hristos în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), deoarece
cel botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi
faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 14; 7, 1–6), iar prin
Cruce este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el
(Gal. 6, 14). Deci cine se botează a doua oară îşi
bate joc de Crucea, moartea şi Învierea Domnului.
4. Nu se poate repeta Botezul asupra celui ce
a fost o dată botezat în numele Preasfintei Treimi
după rânduiala Bisericii celei Dreptmăritoare. Acest
adevăr îl arată marele Apostol Pavel, când zice: Un
Domn, o credinţă, un botez (Efes. 4, 5; Cânt. 6, 9; I
Cor. 1, 13).
5. Nu se poate repeta Botezul asupra unui
creştin care a fost botezat în dreapta credinţă a lui
Hristos căci noi, creştinii ortodocşi mărturisim în
simbolul credinţei un singur Botez (art. 11).
Despre Botez1 să se vadă mai pe larg la
capitolul 17 al acestei lucrări.

1
Botezurile, după felul lor, sunt opt la număr. Vezi pe
larg la Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cap. 9, p. 247–
252, trad. de Pr. D. Fecioru şi Olimp Căciulă, Bucureşti.