Determinantele transformării

instituţionale în România

În ce rezidă caracterul necesar istoric

al instituţionalizării în România a
economiei de piaţă moderne, după
model occidental?
 Comentaţi citatul de mai jos:
“Îndărătul Unirii Principatelor trebuie
[…] să vedem nevoia capitalismului
franco-englez de a se răzima, în
expansiunea lui, pe un stat unitar şi
independent.”

Eugen Lovinescu, Istoria civilizaţiei române moderne,

Editura Minerva, Bucureşti, 1992, vol. I, pag. 21.
PREMISELE TRANSFORMĂRILOR
INSTITUŢIONALE
• declanşarea „revoluţiei industriale” în
Occident (Anglia, după 1780);
• conturarea diviziunii internaţionale a
muncii de tipul „stat agrar/stat industrial”
pe parcursul secolului al XIX-lea;
• creşterea dependenţei ţărilor industriale de
oferta de produse primare de pe pieţele
externe;
 PREMISELE TRANSFORMĂRILOR
INSTITUŢIONALE
• supraoferta producţiei industriale occidentale
a determinat expansiunea economiilor ţărilor
dezvoltate în căutarea de pieţe de desfacere
(debuşee);
• expansiunea economiilor occidentale nu putea
fi eficientă decât prin „omogenizarea
instituţională” a spaţiilor geo-economice
vizate.
PREMISELE TRANSFORMĂRILOR
INSTITUŢIONALE

Ce se înţelege prin:

„omogenizare instituţională”?