AGRICULTURA ROMÂNIEI

EVOLUŢIA PRINCIPALILOR
INDICATORI
ÎN PERIOADA 1918-2000
 INDICATORII
• structura suprafetelor;
• populatia ocupată în agricultură;
• productia vegetală; productivitatea;
• productia animală;
• tehnologii agrare;
• locul agriculturii în economia României.
 RECENSĂMÂNTUL AGRICOL
DIN ANUL 1930
Suprafaţa agricolă: 19,8 mil. ha Suprafaţa arabilă: 12,9 mil. ha

Suprafaţa
Pondere în Ponderea în
Categoria Număr deţinută de
total număr suprafaţa
proprietăţii proprietăţi fiecare
proprietăţi agricolă totală
categorie
3
1-10 ha 9,5 mil. ha 92% 48%
milioane
10-50 ha 235 mii 3,9 mil. ha 7,2% 19,8%

peste 50
25 mii 6,4 mil. ha 0,8% 32,2%
ha
 DISTRIBUIREA EXPLOATAŢIILOR PE
CATEGORII DE MĂRIME, ÎN ANUL 1930

PONDEREA NUMĂRULUI EXPLOATAŢIILOR PONDEREA SUPRAFEŢEI EXPLOATAŢIILOR

Peste
10-50
50 ha Peste
ha Până la
0.8% 50 ha
7.2% 10 ha
32.2%
48.0%

Până la 10-50
10 ha ha
92.0% 19.8%
Media suprafeţelor deţinute de
fiecare categorie de proprietăţi
300 - hectare -
250

200 254.6
150

100

50
3.1 16.6
0
Gospodării mici Gospodării Proprietăţi mari
ţărăneşti mijlocii capitaliste
 STRUCTURA SUPRAFETEI ROMÂNIEI,
DUPA DESTINATIE, ÎN PERIOADA 1918-1989

- mii hectare -
Suprafaţa agricolă Suprafaţa neagricolă
Perioada Total Fâneţe
Vii şi Alte
Arabilă naturale Forestieră
livezi suprafeţe
şi păşuni
1919-1924 29505 11477 4972 458 6525 6073
1935-1939 29505 13706 4711 600 6367 4121
1960 23800 9820 4201 525 6403 2851
1980 23800 9834 4467 663 6337 2499
1989 23800 9458 4705 596 6372 2669
 POPULAŢIA PROBABILĂ DIN MEDIUL
RURAL, ACTIVĂ ÎN AGRICULTURĂ,
ÎN PERIOADA 1918-1989

Populaţia Populaţia
Mediu rural activă rurală
activă totală
Anul u.m Total (% din total (% din total
(% din total
populaţie) populaţie
populaţie)
activă)
mii loc. 15541 9076 12088 7102
1920
% 100.0 58.4 77.8 78.3

mii loc. 19934 11534 16312 9026

1939
% 100.0 57.9 81.8 78.3

mii loc. 23152 10945 10840 3050

1989
% 100.0 47.3 46.8 27.9
PRODUCŢIA AGRICOLĂ CEREALIERĂ,
ÎN PERIOADA 1918-1989
- milioane tone -
Cereale Grâu şi
Anii Porumb
total secară
1911-1915 6,1 3,1 2,8
1919-1924 8,5 2,5 3,8
1935-1939 11,4 4,2 5,5
1960 9,8 3,5 5,5
1989 18,4 7,9 6,7
 PRODUCŢIA MEDIE LA HECTAR
A PRINCIPALELOR CEREALE,
ÎN PERIOADA 1918-1989

Grâu şi Porumb Cereale

Anii secară kg/locuitor
kg/ha
kg/ha
1911-1915 1150 1360 823
1919-1924 890 1100 535
1935-1939 1040 1080 585
1960 1210 1550 546
1989 3350 2470 794
Este adevărată următoarea
afirmaţie?

În anul 1938 România

era grânarul Europei.
 “Grânar”
Indicatori posibili
• Ponderea producţiei de cereale a României în producţia
europeană;
• Ponderea producţiei de cereale a României în importul european
de cereale;
• Ponderea producţiei de cereale a României în consumul
european de cereale;
• Ponderea exportului României în producţia europeană de
cereale;
• Ponderea exportului României în exportul european de cereale;
• Ponderea exportului României în importul european de cereale;
• Ponderea exportului României în consumul european de cereale.
 România - Grânarul Europei!
în anul 1938
• Ponderea producţiei de grâu = 8,75% din producţia de grâu a
Europei (porumb = 29%, orz = 6,7%, ovăz = 2,3%)
• Producţia europeană de cereale = 125-130 mil. tone
• Importul european de cereale = 35-40 mil. tone
• Media exportului românesc = 2 milioane tone

• Ponderea exportului românesc reprezenta

7% din importul continentului

1,2% din consumul european de cereale
 Investiţiile şi veniturile din agricultura românească
comparativ cu agricultura altor ţări europene în perioada
1936-1937
- franci aur -
Fonduri investite/ha Venitul net/h

• România 501 77
• Polonia 613 100
• Austria 1 306 132
• Danemarca 1 458 224
Pentru ca nivelul tehnic al agriculturii româneşti să ajungă la cel al
Danemarcei ar fi fost necesare investiţii suplimentare de 13,7
miliarde franci aur sau 458 miliarde lei hârtie, respectiv
echivalentul pe 20 de ani al bugetului de stat al României pe anul
1936.
 Consecinţele crizei agrare mondiale asupra
agriculturii româneşti
• scăderi catastrofale ale preţurilor produselor agricole
(comparativ cu anul 1928, în 1931, preţul grâului scăzuse cu
70%, iar în 1933 preţul orzului scăzuse cu 75% şi al ovăzului
cu 74%);
• dispariţia veniturilor gospodăriilor ţărăneşti;
• creşterea datoriilor acestora la bănci şi cămătari, fiind
agravată criza bancară (vezi conversiunea datoriilor
agricole);
• încetarea înzestrării exploataţiilor cu inventar;
• s-a redus drastic capacitatea de cumpărare a ţărănimii cu
influenţe negative asupra desfacerii produselor industriale;
• întârzieri grave la plata impozitelor către stat având drept
consecinţă reducerea încasărilor bugetare.
 Cele patru zone ale exploataţiilor agricole
în anul 1941
I. cea mai întinsă zonă, cea a gospodăriilor ţărăneşti
întemeiate pe pământul propriu şi pe munca proprie -
cuprindea 44,7% din totalul exploataţiilor şi 45,8% din
suprafaţa lor; se întemeia preponderent pe economia
naturală, 2/3 din consum fiind asigurat din produsele
gospodăriei;
II. gospodăriile cu mijloace de producţie insuficiente sau fără
mijloace care furnizau forţa de muncă altor categorii de
exploataţii: 40% din totalul gospodăriilor ţărăneşti, 18,1%
din suprafaţă; ofereau forţă de muncă celorlalte exploataţii;
III. exploataţiile mai mari: pe lângă munca familiei foloseau şi
muncitori angajaţi - 14,2% din total, 24,4% din suprafaţă;
IV. exploataţii lucrate exclusiv cu muncă salariată: 1,1% din
numărul total, 11,7% din suprafaţă.