FORMAREA SISTEMELOR

MODERNE DE CREDIT
ÎN EUROPA
 OPERAŢIUNILE EFECTUATE DE
BĂNCILE PRIVATE PÂNĂ
LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA
• schimbul monedelor străine;
• scontarea efectelor de comerţ:
• gestionarea depozitelor de numerar sau de efecte
încredinţate de unii particulari;
• emisiunea de note (bilete) convertibile la purtător;
• plasarea titlurilor - acţiuni ale companiilor
comerciale sau rente ale împrumuturilor de stat -
nu constituia încă o piaţă extinsă a capitalurilor
datorită numărului redus al eventualilor
cumpărători.
 BĂNCILE PRIVATE PÂNĂ LA
MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA

„Băncile din această perioadă, limitate atât

în ambiţiile cât şi în capitalurile lor, se aflau în
serviciul marelui comerţ care sconta efecte
importante şi îşi plasa beneficiile. Ele deschideau
mai mult sau mai puţin robinetul creditului după
suprafaţa [importanţa] solicitatorilor şi, pe
parcursul întregului secol al XIX-lea, micile
întreprinderi s-au plâns de acest ostracism
financiar în întreaga Europă.”
 OPERAŢIUNI EFECTUATE DE MARILE
BĂNCI DE DEPOZIT DUPĂ 1850
• constituirea de depozite la vedere, cu o
dobândă scăzută, rambursabile în orice
moment;
• constituirea de depozite la termen, de şase
luni şi mai mult, cu dobândă mai ridicată;
• deschiderea de conturi curente, însoţite de
folosirea cecului;
• operaţiuni pe termen scurt;
• operaţiuni pe termen lung.
OPERAŢIUNI PE TERMEN SCURT

• avansuri pe titluri sau mărfuri după cota de

la Bursă sau valoarea lor din ziua avansului;
• avansuri monetare acordate speculatorilor
valorilor bursiere având nevoie de lichidităţi
pe termen scurt;
• scontarea efectelor de comerţ.
 OPERAŢIUNI PE TERMEN LUNG
• cu o rată a dobânzii mai ridicată aduc profituri
mai mari;
• imobilizează capitalurile pe mai mulţi ani,
determinând angajarea preponderentă a
capitalurilor şi rezervelor proprii ale băncii,
precum şi sumele atrase special în acest scop;
• sunt formate din împrumuturi destinate
guvernelor, avansuri acordate întreprinderilor
şi chiar „participaţiile” la capitalul acestora.
 FUNCŢIILE BĂNCILOR
PUBLICE ÎN EPOCA
PREMODERNĂ
• primeau depozite de monezi spre
fructificare, sau diferite valori în păstrare;
• acordau împrumuturi pe scară restrânsă,
îndeosebi statelor (suveranilor), sau
persoanelor care prezentau garanţii solide;
• transferuri şi plăţi prin virament;
• nu scontau efecte de comerţ şi nu plasau
fonduri în investiţii.
APARIŢIA PRIMELOR BĂNCI
PUBLICE ÎN EUROPA

• 1401 - Taula de cambis Barcelona

• 1407 - Casa di San Giorgio Genova
• 1587 - Banca di Rialto Veneţia
• 1609 - Banca Amsterdamului
• 1694 - Banca Angliei
 EPOCA MODERNĂ

• 1800 - Banca Franţei;

• 1844 - Peel’s Act: Banca Angliei
dobândeşte monopolul emisiunii;
• 1875 - Reichsbank - Banca
Germaniei;
• 1913 - Fed Federal Reserve - SUA.
TRILOGIA CREŞTERII ECONOMICE
ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

• sistemul modern de credit

• modernizarea căilor ferate

• sistemul modern de fabrică