Udã arãdãtinili.

DIN CARTEA DE ONOARE

Director fondator:
Vasile TODI
CHICUTA DI HARAU A NEAMULUI AROMÂN
„Remarcabilã a fost
contribuþia medicalã
)
REVISTA A UNIUNII
ANUL ISCRIITORILOR
NR. 1 AUGUST 2005 MACEDO-ROMÂNI pentru ridicarea sanitarã a
poporului român…
Director executiv: Victor ENACHE Aromânii au fost cei dintâi
care au contribuit la

INHIE HRISTOLU!
fundarea primelor spitale
în Principate, pe care le-
au condus ºi au publicat
lucrãri care constituie
Eara unoarâ… Shi eara aistâ hilutsirii dit tser sh-dit oamini nâ hini di primele începuturi ale
casii an. Sh totânâ era la Dumidzã, cai s-aflâ tu Pind, dinclo di niori, literaturii medicale
dumãnica… Sãrbãtoari mari! sh-cã tuts aushlij vinirâ de-aco, di la câlivili ºtiinþifice române”. (Dr. V.
Aushlij shi pârintsâlij cãnda acâtsati di poala Lui, te-as nâ da Vluvia Lui Bologa).
dipunau dit cadurilii dit analtu ca un sem di banâ nauâ. Tu dzu-atsea „Peste tot în
aduchiam cu suflitu cã tuti gaileiili sh-tuti Peninsula Balcanicã se
di cândilâ, dit icoanii sh-dit remarcã aptitudinea
soari. Albeatsa dit straniji nu- chiderili s-tuchesc ca vãrâ roauâ tu hir di extraordinarã a
sh avea spunearii. Boia-li sirin anchiushurat pisti lumi. aromânilor pentru
mumi, al papu, a tutâror cu cai n-adunam Hoara armâneascâ di pi padea analtâ, arhitecturã” (Kanitz).
calea aveau nâ mushuteatsâ di anghilij. Tuts pit chirolu di-nhisi, ni ti aduc aminti, banâ „Aromânii au fost
cu lilicii tu mãnij trâdzeam câtâ bisearica dit armâneascâ, arau vincindal di nibânari, oameni de o capacitate
hoarâ. Cilimeanlij tuts, aveau stranijli sh arâmani nâ sâpani tsi pitrets nicurmat tru fisi rarã, aproape genialã nu
pâputsãlij nalii sh-nâ bâgam oarâ te-as lunina scumpâ sh-trandafila. numai în comerþ dar ºi în
Pi hiote-a chirolui s-avd nihadzli a alte direcþii. Dupã
videm cai iasti ma undzit. De-ahãtâ aptitudinile lor, ei pot sã
mutreari, de-ahãtâ luninâ alâsatâ pisti pareilor di-aushi: fie puºi în rangul acelor
dunijeaua, agârseam di multi ori oauâli INHIE HRISTOLU! INHIE HRISTOLU! vechi popoare istorice
roshii dit dgeapi, sh di multi ori agârsheam s- pline de talent care sunt
lâ dãm ghineatsâ a tsâlor cu cai n-adunam Victor ENACHE Evreii, Grecii ºi Armenii”
calea. Cu mintea noastrâ nâ minduiam cã Dr. Duºan Popovici).

George Vranã este un poet atât de armân încât este

universal. Fãrã îndoialã, cel mai profund poet în viaþã al LUMEA PÎPÎNILOR
neamului sãu. Omul acesta este atât de talentat încât Portu tu mini' nã lumi aleaptã,
nu va încãpea niciodatã, într-un clasament. ªi asta PARADHISI Chirutã tu hauã di suflit,
pentru cã geniile, nu suportã statistica seacã a Psefti paradhisi Murmint surupat.
ierarhiilor. si surparã tu suflit.
Vasile TODI Portu tu mini visi 'ngrupati
Adunati vãndãchi Nãdiili zgrumati
MÃRTIRISIRI Visi arudzinati Zghicuri di jali
Oamini arburi, angreacã… Curmati di apalã duºmanã!
Agudiþ di xeri,
'nviseadzã veardi. Portu tu mini' nã lumi ca moartã
Maºi lãcrinili a noastri George VRANà U port cum îºi poartã 'nã mumã
Vleatlu-l' i la groapã…

GIGI GIONILI ARMÂN

Fãrã a avea socrii lui pãrinþii, îl dojenesc astãzi cu
Adrian Nãstase, originea lui nedisimulatã perfidie, cã nu ar
Petre Roman, ori dosarul avea culturã ºi ºcoalã. Apropo de
muncitoresc a lui Copos, Gigi culturã: dacã din Parlamentul
Becali este ceea ce este prin el României s-ar retrage trei-patru
însuºi. Cu un fizic fragil de oameni, Parlamentul românesc
adolescent, cu o gurã în care ar aduce tot mai mult, cu o ºcoalã
rãsãrituri ºi nopþi atârnã ajutãtoare. Gigi nu are ºcoalã?
deopotrivã în cuvinte, impetuos Dar ce ºcoalã a avut omul care
în porniri ºi neînduplecat în ne-a lãsat în 1989 fãrã datorii?
promisiuni, Gigi Becali urcã în ªi ce ºcoalã au nevolnicii sãi
acest început de mileniu pe înlocuitori, care, în numai 14 ani,
scena politicii româneºti, au fãcut datoriile la loc!
purtând în spate peste o sutã de ani neamul Becalilor, pentru cauza Vasile TODI
de puºcãrie grea, executatã de sfântã a Poporului Român. Urmaºii (urmare în pagina a 2-a)
celor care i-au închis bunicii, unchii ºi
ADRESA INTERNET:
2006

ANUL II/Nr. 4(4) APRILIE http://www.magazinmr.uv.ro/supliment.html

e-mail: fimirida@yahoo.com
 CHICUTA DI HARAU
4

CHICUTA DI HARAU
REVISTÃ A
UNIUNII SCRIITORILOR
MACEDO-ROMÂNI 2006

DZEAN-AGÂRSHETÂ TÃRÂMUL UITAT

Hinu cu mini pi dzean-agârshetâ, Vino cu mine pe tãrâmul uitat,
Di noi shi di tuts di aua, De noi ºi de alþii mereu,
Hinu cu mini s-cântãm, Vino, sã fim tu ºi eu,
Un cãntic di vreari-haraua. În lumea sentimentului curat.

Tu apa limbiti s-nâ lãm, Sã ne scãldãm în apa limpede, pe care,

Tsi nu u tulburarâ nicâorâ, N-au tulburat-o niciodat',
Atselij tsi hin shi fug deaua, Nici cei ce trec, nici cei ce au plecat,
Tsi dzãc ca agârsharea nu va-lij doarâ. Crezând cã liniºtea le e uitare.

Hinu s-nâ vrem tu apireari, Vino sã ne iubim în faptul serii,

Tu niedz di vearâ s-nâ vrem, Sau dacã vrei, în zori de zi!
Tu primâvearâ, tu nigurari, Spune-mi, în miez de varã vrei sã vii,
Hinu, ma vrei, când te-aclijem. Sau la-nceputul primãverii?

Cãnd vrei, atuntsea sâ hinij, Vino când vrei pe þãrmul uitat,

Aua mini tot'na va hiu, Voi fi acolo, mereu,
Victor ENACHE Vino, sã fim, tu ºi eu,
Mini sh-cu tini s-avem, Victor ENACHE
Vrearea di vreari, câpitinij. În lumea sentimentului curat.

Colþul celor mici

TOPONIME
Alfabetlu Toponimia iaste unâ multu interesantâ
di Tudor Arghezi
parte di shtintsa lingvisticã di aspect di atsea tsi
pi numili a muntsâlor, arâurlor, câsâbadzlor,
Þi pirifan vini încãlcar, mari? localitâtslor… poate ta-s sâ-s veadâ tsi lao
A ma fãrã cal macar? (O) bâna pit atselj locur nicâ di zâmane, shi nicâ
(M) I subþâri ºi pelticã, camâ ma-s atseale nume nu sântu alâcsite pân
Urecl'ili acriscurã, L'i-arãmasi º-limba nicã. di dzuâ di azâ spun tsi lao nicâ totânã bâneadzã
pit atselj locur.
Pri-un vumar þi nu-l (F)
Ti analizâ ljau mash ndao toponime shi
vidzurã. Îni vini di la pãrinþ atsea atseale ti cai minduescu câ sântu di ma
(V) Un cheaptini cu treo dinþ. mare simasie, shi dau unâ analizâ di tru cae va-
Ari pândica mult mari, (E) s poatâ tâ s-lâ si veadâ arâdâtsinjle.
ª-nu s-saturã di mãcari. Easti la budzã tãl'iat, „PINDOS”, bair di muntsâ tsi s-tinde di
(B) Heam încusurat adrat. muntile Gramosta pân la golful di Corint.
Va s-þã fac unã-ntribari: (G) Di yu yine numa „Pindos”, „pin” iaste
Cari-i gol, 'nvãrgos ºi (va urma) sinonim ti „skin” pi dialectul a meglenitslor. S-lu
mutrim zborlu „penurâ”, ti njicâ „penurâ” s-
dzâtse „pinurice”, cu atse tsi „pin skinsântu
product a naturiljei a „penura” shi „pinuricea”
(continuare din pagina 1) product a omlui (li adarâ omlu cu mânjle alui).
Tu „limba di tehne” tu terminologhia
internatsionalâ sum numâ di „pin” s-
GIGI GIONILI ARMÂN achicâseasche atsea tsi tu limba slavâ iaste
cunuscutâ sum numa di „clin”.
Vã amintiþi cuvintele cu care Kazantzakis caracteriza acum vreo 50 Atsel cai are arcatâ mutrit pi „PINDOS” fârâ
ºi mai bine de ani, personalitatea unui strãmoº a lui Gigi, pe numele sãu di altâ are duchimisitâ câ aistâ compozitsie di
Alexis Zorba? Nu? Atunci citiþi-le: dzeane cu aproape unâ anâltsâme
„Le vorbeam adeseori prietenilor mei despre acest suflet mare; undzeashce pi unâ „amare di muntsâ” yu tu loc
admiram cu toþii acþiunile pline de mândrie ºi siguranþã, ce fãceau di valur avem numiroase chipite di dzeane cai
abstracþie de judecatã, ale acestui om. Culmi spirituale pentru care ne undzescu pi „pinur (clinovi. Sl.) di pi chiaptinle”.
trebuiau ani ºi ani de luptã acerbã spre a le cuceri, el le atingea dintr-un Adecvatâ di pi zboarâle: apâ, apos:
salt. Spuneam atunci: „Zorba e un suflet mare”. chiatrâ, chiatros: lemnu, lemnos… lu avem
Nu vi se pare cã vorbele cretanului, se potrivesc ca o mãnuºã acestui shi zborlu „pin, pindos” tsi s-dzâtse muntile
armân, ursit sã fie mereu ºi mereu învingãtor? iaste „Pindos” are multe „ pinur”.
Branislav STEFANOSKI
Vasile TODI Skopje - Macedonia

2
PICÃTURA DE BUCURIE
4

(
REVISTÃ A
UNIUNII SCRIITORILOR
MACEDO-ROMÂNI

PICATURA DE BUCURIE 2006

ne îndreptam spre biserica din sat. aceea simþeam cu sufletul cã toate

HRISTOS
A ÎNVIAT!
A fost odatã… ªi a fost în
fiecare an. ªi întotdeauna
duminica… sãrbãtoare mare!
bãtrâni ºi pãrinþi, parcã coborau din
tablourile de deasupra candelei, din
icoane ºi din soare. Albeaþa
hainelor nu se poate descrie în
cuvinte. Fata bunicii, a bunicului,
fetele tuturor aveau o frumuseþe de
heruvim. Cu toþii, cu flori în mânã,
Toþi copiii aveau hãinuþe ºi pantofi
noi ºi ne uitam unii la alþii sã vedem
cine e cel mai dichisit. De atâta
curiozitate, de atâta strãlucire
aºternutã peste lume, uitãm de
multe ori de ouãle roºii din buzunar,
ºi, uitãm sã dãm bineþe celor cu
care ne întâlneam. Cu m intea
noastrã de copiii, ne gândeam cã
aceastã strãlucire vine de la
Dumnezeu, care se afla în Pind,
dincolo de nori, ºi cã toþi bãtrânii ne
veneau de acolo, de la colibele
pãstoreºti, agãþate de poala Lui, ca
sã ne dea Binecuvântarea Lui, ca
un semn de viaþã nouã. În ziua
supãrãrile ºi necazurile se topesc
ca roua în seninul alunecat peste
lume.
Sat armânesc de pe câmpia
înaltã, pe tãrâmul viselor eºti mereu
în amintire, viaþa armãneascã, izvor
nesecat, rãmâi mereu o comoarã ce
trimite lumina scumpã care ne
curãþã de rele.
Pe coama de timp se aud
co ru ri le câ nt at e de bã tr ân i:
HRISTOS A ÎNVIAT! HRISTOS A
ÎNVIAT!
Victor ENACHE

Prima zuã duminica
Adeþi migliniti di Paºti, si duc ãn vidzitã
la þelia cari au numili
PAªTILI Hristu ºi fac giãmbuºuri
prin casi. Dupã rucioc, ãn
prima dzuã, cupilaºii darã or ãn tulariºti, arã la satu 16,
cambanã bati ºi toþi si duc la bisericã ca s-la scultã
Vãngheluia cari si coantã di popi ãn mijlocu di bisericã, ãn
mai multi limbi: griþeste, franþuzeºte, talineºte etc.
An dzua trei di Paºti, tot insanu din cãtun si duc an
tulariºti si catã oru. Tiniri, moºi, mul'erli, feciori ºi moºii cu
ciolmi mãcicate ãn cap, toþi si nãridesc pri grindã mari, cu
ºiºãlia plinã di vin negru ãntru catã cun joacã tineretu ãn or.
Ãn taniþi joacã tineri Iani Ripca ºi Petca Trapoli, la joacã oru lu
Patruna, arã ãn taniþi la mul'erli jucau ubãvili meglenite Chira
lu Beba Crosta (nora lu Ama Viºa), Fani lu Frãþi (nora lu
Gocºi) ºi Menca Giucãlia, priminiti cu ubãvi fustani megleniti
ºi chepturli plini di liri ºi napoleoni.
Dupã þe tineretu lasã oru, ºi cãþau ãn or moºii cu monli
di broan ãn taniþi. La or joca moºu St. Cioti oru muºesc ºi cu tot oru o
dindzurau ceºma di tulariºti, Gãidigii, Giorta ºi Piti si duþeau prin la
grindã la moºi, la dãrau moabetrui, arã moºii la lipeau pari ãn frunti.
Cupilaºii la þireau s-la sfireascã gãidigii coanticu lu geambaz
voivod.
Dupã þe si sfãrºa oru, gãidigii zãcãþau su sfirseascã nburoare
cu pilivanii. Pilivanu Nica lu Coli iºa ãn mijlocu di tulariºti, si nvãrtea,
dãdea din moni ºi spunea: Cari va si nbureascã cu mini si iasã pri
migdan. Tunþea pilivanu Vani lu Vicica iºoa scosi sucarde ºi
giãmadanu, iºoa la nburare. ªi nburarã mult vãcoat, niþi unu nu
cãdea jos ama Vani mai tinir pilivan coan ãi dedi unã pedicã la Nica
si urnisi jos pe pimint. Dupã þesfãrºoarã pilivãnlocu, tiniretu cãþoa si
joacã smocolenschi adet rãmas di la strãmoºi: Zeþi tiniri megleniþi si
cãþau di moni ºi zeþi lanþi megleniþi si puneau sus pri umiri di jos ºi
contau pãnã la ceºmã 300 di metri diparte:
Aidiþi s-na cãþoam// Smocolenschi si dãroam// Coanticu lu
Vanghelca s-la contoam // La ceºmã s-na lãsoam // Si cu Vanghelca
s-na bãscoam.
ª. P.

Datini megleno-române. Paºtele

Duminicã, prima zi de Paºti, se
duc în vizitã la cei ce au numele Hristu,
ºi petrec zilele onomastice. Dupã
masã, în prima zi de Paºti flãcãii fac
horã în sat, iar la orele 16 bat clopotele
ºi se duc cu toþii la bisericã sã asculte
Evanghelia ce se citeºte de preoþi în
mijlocul bisericii în mai multe limbi:
greacã, francezã, italianã etc.
A treia zi de Paºti toatã lumea din
sat se duce sã priveascã hora. Tineri,
femei, flãcãi ºi bãtrâni cu cãciuli mari în
cap cu sticle de vin în faþa lor se uitã cu
plãcere cum joacã tineretul în horã. În
capul horei, joacã tinerii Iani Ripca ºi
Petca Trapoli, ei joacã hora lui
Pãtruna, iar în fruntea femeilor joacã
frumoasele meglenite Chira a lu Beba
Crosta (nora lui Ama Viºa), Fani a lu
Frãþi (nora lui Gocºi) ºi Menca
Giugãlia, îmbrãcate în frumoase
costume meglenite ºi la piept având
înºirate lire ºi napoleoni. Dupã ce
tineretul terminã hora, începeau hora
bãtrânii cu mâinile în brâu. În fruntea
horei era moº St. Cioti la hora
bãrbãteascã. Cu toþii înconjurau
ciºmeaua. Cimpoierii Giorta ºi Piti
cântau pentru bãtrânii ce stãteau pe
grindã, iar ei le puneau bani pe frunte;
Tineretul cerea ca cimpoierii sã cânte
cântecul lui Geambaz voievod.
Dupã terminarea horei cimpoierii
încep sã cânte pentru lupta cu mâinile.
Luptãtorul Nica a lui Coli iese în mijloc
ºi se roteºte dând din mâini ºi spune:
Unde e cel care vrea sã lupte cu
mine sã iasã în faþã!? Atunci luptãtorul
vani a lu Vicica îºi scoate haina ºi vesta
ºi iese la luptã. Se luptã din greu ºi nici
unul nu cade jos, dar vani mai tânãr
luptãtor pune o piedicã cu piciorul lui
Nica, care cade jos la pãmânt.
Dupã ce se terminã luptele, cântând:
tineretul începe sã joace Haideþi sã ne prindem //
smocolenschi, obicei rãmas din Smocolenschi sã jucãm // Cântecul lui
strãmoºi. Zece tineri megleniþi se prind Vãnghelica sã-l cântãm //
de mâini ºi alþi zece se aºeazã pe La ciºmea sã coborâm // ªi cu
umerii lor ºi pornesc spre ciºmeaua Vanghelica sã ne sãrutãm.
aflatã la 300 de metri depãrtare ªtefan POÞA

3
PICÃTURA DE BUCURIE
4

(
REVISTÃ A
UNIUNII SCRIITORILOR
MACEDO-ROMÂNI

PICATURA DE BUCURIE 2006

Aspecte privind rolul cultural al aromânilor în Banat (sec. XVIII-XIX)
Studierea diverselor
aspecte ale activitãþii
aromânilor din Peninsula
Balcanicã prezintã ºi astãzi
interes pentru ºtiinþã, având în
vedere faptul cã s-au afirmat în
istorie drept factor economic ºi
cultural de primã însemnãtate.
Rolul lor economic ºi cultural a
fost apreciat de o serie de
oameni de ºtiinþã atât din
trecut cât ºi din zilele noastre.
Cu toate cã au fost
rãsfiraþi pe un teritoriu foarte
vast, vieþuind în grupuri mai
mici etnice, în mijlocul altor
popoare, prezenþa lor
pretutindeni s-a simþit, lãsând
urme adânci în toate domeniile
vieþii social-economice ºi
culturale.
În pãrþile Banatului de
asemenea întâlnim familii de
aromâni, mai ales de la finele
secolului al XVII-lea, când un
val de aromâni a venit din
sudul Peninsulei Balcanice în
mai multe localitãþi din Banat.
Ei au ve ni t p e a ce st e
me le ag ur i ca me se ri aº i,
Auº(bãtrân) armân
comercianþi, hangii, întemeind
de-a lungul drumurilor
comerciale ateliere ºi prãvãlii.
Mai bucuros s-au stabilit în
localitãþi mai mari, unde aveau
con diþ ii fav ora bil e pen tru
activitatea lor.
La început au venit în
Banat ºi Voivodina de azi cu
scopul sã câºtige capital,
întorcându-se dupã câþiva ani
la familiile lor din regiunea
natalã. Însã mulþi s-au stabilit
în aceste pãrþi aducându-ºi ºi
familiile, mai ales cã aici au
gãsit condiþii mai avantajoase
de viaþã. Pe de altã parte ºi
autoritãþile austriece au cãutat
sã-i reþinã în cadrul Imperiului,
vãzând cã sunt pricepuþi
meseriaºi ºi comercianþi,
astfel cã statul putea avea
numai folos de acest element
harnic.
Desigur cã ºi prigonirile
la care au fost expuºi de cãtre
cetele de jefuitori ºi uzurpatori,
mai ales în timpul lui Ali-paºa
Ianin (1744-1822) au
contribuit sã-ºi pãrãseascã
vatra ºi sã-ºi caute existenþa în
alte regiuni.
Rareori s-au stabilit la
sate, doar pe lângã drumuri,
unde þineau hanuri ºi prãvãlii.
Marea majoritate a familiilor s-
a
sta
bilit la oraºe, unde în scurt timp
s-au afirmat în viaþa
economicã ºi culturalã. Din
rândurile lor s-au recrutat mulþi
intelectuali adevãraþi cãrturari,
care s-au dedicat creaþiei
spirituale.
Atenþia noastrã este
orientatã spre acele grupuri de
aromâni care s-au stabilit în
Voivodina de azi, respectiv în
Banat, în pãrþile fostului
imperiu austriac. Dupã cum
am mai amintit, din regiunea
natalã au venit în aceste pãrþi
la finele secolului XVII ºi la
începutul secolului XVIII. În
numãr mai mare au venit dupã
pacea de la Požarevac (1718).
Apoi un val mai mare de familii
s-au stabilit în Banat prin anii
'60 ai secolului XVIII. În anul
1764 au venit în Vârºeþ mai
multe familii din pãrþile
Albaniei.
Prof. dr. Gligor POPI
Serbia-Muntenegru
(va urma)

Colþul cãutãrii
În cãutarea identitãþii lor, aromânii, au intrat între faldurile
acestui nou mileniu, însoþiþi de eterna ºi pentru ei chinuitoarea
întrebare: "Ce suntem noi?" Ei bine, pentru a le uºura
incertitudinea ºi din dorinþa frãþeascã de a le netezi drumul spre
adevãr, vom publica în fiecare numãr al revistei noastre
observaþiile, opiniile, sugestiile, tuturor celor care cred cã au
ceva de spus în dorinþa de a-i scoate pe aromâni din dilema
eternitãþii. Pânã când vom primi materiale de la cititori, vom
publica însemnãrile unor personalitãþi aºezate definitiv ºi
majestuos, în rafturile bibliotecilor.
Vasile TODI
Macedoromânii
Macedoromânii reprezintã ramura meridionalã a poporului
român. Identitatea lor ca neam cu Românii din þarã se întemeiazã pe
mãrturii istorice ºi realitãþi lingvistice.
Limba lor este româneascã. Din anul 1774, când s-a cunoscut
primul document scris în graiul lor de acasã, s-a putut stabili în mod
definitiv de cãtre filologii ºi istoricii germani cã ea þine de limba
Românilor din Dacia. Aceastã recunoaºtere, mai târziu, a fost
confirmatã de cercetãrile tuturor filologilor români ºi strãini, câþi s-au
ocupat cu studiul limbii române.
La unitatea lingvisticã vine sã se adauge ºi identitatea de
nume.
Theodor CAPIDAN
COMERÞUL ªI INDUSTRIA
LA AROMÂNI
În perioada evului mediu timpuriu nu existã menþiuni
scrise despre aromâni. Începând din secolul al IX-lea ºi pânã
la venirea turcilor în Asia Micã existã, însã multe documente
scrise perioada cronicarilor bizantini este iniþiatã de
Kedrenus, Kehaumenos, prinþesa scriitoare Ana Commena;
acestora li se alãturã ºi cronicari ai cruciadelor.
Pentru aromâni trãsãturile caracteristice ale acestei
perioade istorice sunt urmãtoarele:
1. apare o clasã orãºeneascã valahã, ai cãrei membri
se ocupã cu negoþul nu poate fi încã vorba de o burghezie
aromâneascã;
2. înfiriparea de legãturi cu Apusul prin intermediul
italienilor, mai ales care veneau în expediþii ca ºi cruciaþi;
3. imigraþiuni silite sau spontane în Asia Micã, în
Peloponez, Creta, Insulele Ionice, Italia (provinciile
veneþiene);
4. imigraþiuni ale românilor venind din Panonia, ºi
Coasta Adriaticã, stabiliþi apoi în Pind ºi Macedonia pe lângã
vechile aºezãri româneºti, apoi imigrãri ale românilor din
Iben în aceleaºi provincii ºi în Tesalia, precum ºi dislocãri de
populaþii româneºti de la ºes la munte ºi invers;
5. relaþii comerciale cu alte þãri apusene;
6. apariþia unei industrii manufacturiere care produce
pentru nevoile proprii, dar ºi pentru comerþ;
7. Întemeierea de coridoare comerciale în Marea
Adriaticã ºi în Mditeranã;
8. se distinge tot mai bine figura celnicului ºi cea a
cãrãvãranului, douã personaje care au avut un rol important
în cadrul comunitãþii aromâne.
În aceastã perioadã, Bizanþul rãmâne locul de întâlnire
al negustorilor din toate pãrþile, ºi îºi pierde treptat puterea
economicã: arabii, de asemenea încep sã decadã.
Horia MUSTEÞI
(Va urma)