Sunteți pe pagina 1din 53

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM „ION MINCU” - BUCUREŞTI FACULTATEA DE ARHITECTURĂ – ANUL UNIVERSITAR 2012-2013 SESIUNEA: LICENŢĂ PREDIPLOMĂ – SEPTEMBRIE 2012

EUROPENI CARE SE STING

-AROMÂNII-

Stud. arh. DANIELA COSTEA Îndrumător prof. dr. arh. ANA MARIA ZAHARIADE

Bucuresti _2012

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

CUPRINS

CUPRINS …………………………………………………………………………………………………. 2

PLAN DE IDEI……………………………………………………………………………………………. 3

1. CAPITOLUL I : ARGUMENT………………………………………………………………. 8 1 .Prezentarea motivului alegerii subiectului

2. CAPITOLUL II : AROMÂNII…………………………………………………………………8

1. Scurt istoric asupra apariţiei poporului aromân

2. Etnogeneza şi limba poporului aromân

3. Îndeletniciri ale aromânilor

3.1. Comerţ, industrie

3.2. Arte şi meşteşuguri frumoase

4. Aromânii în Peninsula Balcanică

4.1 Consideraţii de ordin istoric şi lingvistic

4.2 Consideratii de ordin etnografic Aromânii din Albania

5. Aromânii din Albania 5.1 Moscopole-metropolă culturală şi comercială în Balcani, izvor nesecat de viaţă aromână

5.2 Aromânii din Korcea

3. CAPITOLUL III : ARHITECTURA ŞI URBANISMUL……………………………

1. Urbanismul oraşelor şi satelor aromâne

2. Arhitectura specifică

1.1. Locuire

1.1.1. Locuinţă în tendă

1.1.2. Locuinţă în colibă

1.1.3. Locuinţă tradiţională

1.1.4. Locuinţe specifice locului

1.2. Arhitectura religioasă

……….23

2
2

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

4. CAPITOLUL IV : ARHITECTURA VERNACULARĂ ŞI REGIONALISMUL ………

1. Arhitectura vernaculară

42

2. Regionalismul critic

3. Baza teoretică

4. Sinteza punctelor esenţiale pentru o arhitectură vernaculară modernă

5. CAPITOLUL V : CONCLUZII :NECESITATEA UNUI CENTRU CULTURAL PENTRU

CUNOAŞTEREA, PASTRAREA ŞI CONTINUAREA IDENTITAŢII

AROMÂNE………………………………………………………………………………….……46

1.

Necesitatea unui centru cultural al tradiţiei aromâne în legătură cu asimilarea şi dispariţia

poporului aromân

2.

Propunerea proiectului în Korcea-cel mai apropiat oraş de marea metropolă culturală a aromânilor, Moscopole

3.

Legătura între lucrarea de dizertaţie şi lucrarea de diplomă

6.

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………

50

3
3

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

PLAN DE IDEI

1. CAPITOLUL I : ARGUMENT

În introducere vor fi prezentate minorităţile etnice, o problemă foarte importantă şi mult prea puţin tratată, în lista politicilor europene. Cultura europeană este in plin proces de transformare, iar studiul şi alegerea de a acţiona împotriva asimilării minoritaţilor etnice care au îmbogăţit cu mult istoria europeană, este esenţial. Printre cei ce au contribuit la bogaţiile culturale, arhitecturale, artistice, istorice, ştiinţifice şi economice ale Europei, se numără şi aromânii, subiect ce va crea baza atât a lucrării de faţă cât şi a studiului de fundamentare şi al lucrării de diplomă . Orice cultură lăsată să dispară e considerată o pierdere pentru cultura mondială , iar salvarea obiceiurilor, limbii şi a trăsăturilor definitorii caracteristice sunt vitale pentru evidenţierea specificului unei naţiuni şi reprezintă o abordare colectivă, echivalând cu un act de împăcare al unui popor cu propria lui istorie.

2. CAPITOLUL II : AROMÂNII

În acest capitol am încercat să-i prezint pe aromâni,astfel încât, înţelegînd istoria şi cultura lor, să poată fi extrase diverse idei şi concepte cu ajutorul cărora să poată fi stabililite ideile fundamentale care vor sta la baza studiului de fundamentare şi al proiectului de diplomă. Această prezentare este structurată astfel:

Primul subcapitol, descrie sintetic originea, istoria aromânilor în general, al celor din Peninsula Balcanică şi în Albania în special.E de precizat faptul că vlahii, macedo-românii sau aromânii sunt reprezentanţii fracţiunii meridionale a romanităţii din Orient. Sunt urmaşii coloniştilor italici care încă din timpul Republicii Romane , au început să asimileze populaţiile traco-ilire.

4
4

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

O viziune funcţională asupra limbii aromâne, care să integreze toate nivelele limbii şi care să dea o idee asupra evoluţiei istorice a limbii, lipseşte până astăzi. Din păcate nu există studii aprofundate asupra stilisticii aromâne, iar comunicarea orală este destul de puţin studiată. Partea importantă a acestui capitol va face referire la aromânii din Peninsula Balcanica, in special cei din Albania, şi mai ales la cei din zona Moscopole - Korcea . Dintre numeroasele popoare care locuiesc în Peninsula Balcanică, poporul aromân este printre cele mai puţin cunoscute. Deşi la un moment dat au jucat un rol important în istoria fiecărei regiuni în care se aflau, în ultimele secole existenţa lor ca un popor a fost aproape uitată. În trecut numărul oraşelor locuite exlusiv numai de aromâni era destul de mare, dar acest număr s-a redus drastic cu trecerea timpului.Şi în Korce au rămas puţini, vlahii din Albania nefiind cosideraţi o minoritate naţională ci una lingvistică şi culturală.

3. CAPITOLUL III : ARHITECTURA VERNACULARĂ ŞI REGIONALISMUL

Acest capitol va prezenta o scurtă istorie a arhitecturii vernaculare şi a influenţelor regionalismului asupra arhitecturii şi va încerca extragerea elementelor caracteristice ale acestui t ip de arhitectură în vederea creării unui punct de pornire pentru proiectul de diplomă.

4. CAPITOLUL IV : ARHITECTURA SI URBANISMUL

Peste tot în Peninsula Balcanică se remarcă aptitudinea extraordinară a aromânilor pentru arhitectură. Acest capitol va încerca extragerea diverselor trăsături caracteristice ale arhitecturii aromâne, tipurile de aşezări, de locuinte, elementele de morfologie stilistice identitare de arhitectură şi artă, care vor servi drept punct de plecare la realizarea proiectului de diplomă. Înţelegerea tipologiei aşezărilor a avut un rol determinant pentru alegerea sitului. Acest capitol ocupă o mare parte din cuprinsul disertaţiei, deoarece prezintă aspecte despre cultura aromână foarte puţin dezbătute dar care au un rol important în fundamentarea ideilor unui concept arhitectural de centru cultural.

5. CONCLUZIE:NECESITATEA UNUI CENTRU CULTURAL PENTRU CUNOAŞTEREA, PASTRAREA ŞI CONTINUAREA IDENTITAŢII AROMÂNE

5
5

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Centrul cultural îi este necesar poporului aromân pentru păstrarea şi cultivarea specificului identităţii culturale şi spirituale. Poate stimula şi valorifica tradiţiile şi obiceiurile. Încurajează schimbul cultural pe plan naţional şi internaţional. Iniţiază proiecte de sprijinire şi afirmare a creaţiei populare autentice şi ajută la apropierea persoanelor prin organziarea unor evenimente de natură culturală. În cazul de faţă, crearea unui centru cultural, are efect benefic asupra poporului aromân. Trăind în tări diferite, şi izolaţi unul de celălalt, s-a ajuns la o lipsă aproape totală de comunicare şi de schimb de informaţie ce ajută la păstarea obiceiurilor, identităţii poporului aromân. Capitolul se referă la concluzii - desigur de moment - ale acestei cercetări, care reprezintă premise ale proiectului de diplomă, îl fundamentează şi îi configurează direcţii de lucru. Studiul a ajutat la stabilirea atât a sitului cât şi a volumetriei şi rezolvarii obiectului de arhitectură.

6
6

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

DEZVOLTARE

7
7

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

1. CAPITOLUL I : ARGUMENT

1. Prezentarea motivului alegerii subiectului

Adesea indiferenţi, fermecaţi de dialectica progresului nu observăm cum aceşti oameni, atît de importanţi în istorie se sting chiar sub ochii noştri. Cultura europeană este în plin proces de transformare, iar studiul şi alegerea de a acţiona împotriva asimilării minorităţilor etnice care au îmbogăţit cu mult istoria europeană, este esenţial. Îi amintim astfel pe: sefarzii din Sarajevo, germanii din Gottsche, arbaresii, sorbi, degesi, asirienii din Suedia, tătarii din Lituania, germanii din regiunea Memel, zipsii germani, aromânii. Societatea sec.XXI este caracterizată de un ritm de viaţă trepidant, dublat de o anumită frenezie a ceea ce înseamnă dezvoltarea de tip imobiliar, precum şi ideea câştigului rapid indiferent de consecinţe. Ne confruntăm cu o abordare superficială care ajunge până la uitarea totală a valorilor culturale a unui popor, a unui grup etnic. Uitând aceste valori, riscăm să pierdem părţi esenţiale ale trecutului unui popor, ale tradiţiilor şi evoluţiei lui. Salvarea obiceiurilor, limbii, etc. vitale pentru evidenţierea specificului unei naţiuni reprezintă o abordare colectivă, echivalând cu un act de împăcare al unui popor cu propria lui istorie, pe care o înţelege, o acceptă şi vrea să o transmită mai departe generaţiilor viitoare. Această lucrare doreşte să demonstreze că prin intermediul regionalismului şi al arhitecturii vernaculare poate duce la salvarea unor elemente de cultură al unei comunităţi etnice. Astăzi acest tip de abordare este destul de rar văzut în primul rând din cauza unui trend arhitectural universal care se răspândeşte foarte repede datorită globalizării. În esenţă lucrarea de faţă este o căutare dar şi o traducere a arhitecturii de tip regional şi are la bază analiza şi sinteza vernacularului şi regionalismului critic cu scopul de a crea baza pe care se va fundamenta proiectul de diplomă.

2. CAPITOLUL II : AROMÂNII

1. Scurt istoric asupra apariţiei poporului aromân

8
8

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Aromânii sunt:”un roiu de albine harnice, cari fac miere în crăpături de stânci, în jurul cărora muguresc torente furtunoase, formate din Albanezi şi Turci” 1 . Aceştia „constituie unul dintre cele mai importante elemente la originile culturii Balcanului de astăzi” 2 . Păstori veniţi din toată Europa, negustori şi cărăuşi pricepuţi, reputaţi arhitecţi, zidari, tâmplari şi dulgheri, lăcătuşi, bijutieri şi cizelatori, remarcabili industriaşi, cu calităţi intelectuale recunoscute, ctitori de aşezăminte filantropice şi mecenaţi (evergheti), aromânii au reprezentat un factor de civilizaţie şi cultură în Balcani. Aceştia s-au stabilit în decursul timpului în marile centre din Epir, Tesalia, Macedonia şi Albania. S-a generalizat opinia că singura viaţă ce a dus-o de-a lungul veacurilor, acest popor aromân, ar fi fost viaţa nomadă şi unica regiune caracteristic aromână ar fi fost masivul Pindului şi munţii Albaniei. În însemnările de la mănăstirea Konstamonitou, una dintre cele 20 de mănăstiri de pe Sfîntul Munte Athos, se fac referiri la o populaţie -Vlahorinhini- din secolul al VIII-lea. Mai tîrziu, în secolul XI, apare în cronică (Sfaturi şi povestiri) istoricului bizantin Georgios Kedrenos, denumirea de „vlahi”, despre care afirmă că erau sub conducerea lui Niculita, domn la 980, peste vlahii din Elada, numele vechi al Greciei.Tot acolo, Kekaumenos aminteşte despre începuturile răscoalei vlahilor în Thesalia, în anul 1066, în alianţă cu grecii din Larissa şi cu bulgarii şi despre practica transhumantei la vlahi. Generalii romani, pentru a pune capăt frecventelor revolte ale populaţiilor din aceasta regiune, animate de un puternic sentiment de independenţă, au constituit cu ajutorul coloniilor un fel de cordon pe vârful Pindului şi între golfurile din Arta si Zeitun. Elementele destinate să îndeplinească această importantă misiune, care tindea

a izola definitiv pe greci de iliri şi de macedonieni, au fost riguros alese dintre populaţiile italice obişnuite cu

viaţa pastorală din munţi. Pe de altă parte, în golurile create prin aceste teribile războaie, chiar după distrugerea

a 70 de oraşe epiriote, cu deportarea in Italia, din ordinul Senatului, a peste 150.000 de persoane, Roma a trimis

noi colonişti. Pe această bază, procesul de colonizare s-a întins spre nordul Peninsulei. Înainte de coborârea slavilor(sec VI), aproape toată Peninsula Balcanică, cu excepţia Greciei şi a colonilor greceşti de pe litoral şi a câtorva triburi albaneze din Alpii Dinarici a fost romanizată. Academicianul român Th.Capidan consideră existenţa unei romanităţi balcanice în prima parte a Evului Mediu şi vorbeşte de multitudinea numelor de forma romană a localitaţilor atestate de Procopius nu numai în provinciile romane din sudul Dunării considerate de istorici ca făcând parte din zona de cultura romană, dar şi în Macedonia şi în Epir. Această romanizare n-a fost împedicată de cultura greacă în măsura în care s-a crezut până acum. Din cauza caracterului civilizaţiei lor , una comercială , fără iniţiativă politică şi militară, grecii n-

1 Anastase Hâlciu Aromânii-citat Pouqueville, „Voyage de la Grece”

2 Gerhard Gesemann

9
9

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

au reuşit să se răspândească în teritoriul Macedoniei şi Albaniei şi să se impună anumitor “clanuri” cu organizaţie patriarhială de tradiţii războinice, cum erau cele de pe coastele ilirice. Pe când romanii, datorită geniului lor politic şi caracterului specific al civilizaţiei lor, au reuşit în câteva secole să romanizeze aproape în întregime teritoriul Peninsulei Balcanice. După cum s-a vazut cei care formează originile acestei romanităti sunt coloniştii italici transferaţi de Republică imediat după cucerirea Iliriei şi a Macedoniei.

2. Etnogeneza şi limba poporului aromân

Etnogeneza poporului aromân-macedonean din spaţiul balcanic constituie un subiect care suscită încă multe discuţii. Oameni de ştiinţă, istorici, lingvişti s-au ocupat de această problemă care a fost rezolvată într-o formulare larg acceptată, având la bază romanizarea tracilor din nordul şi sudul Dunării. În ultimul timp această problemă a fost şi este în atenţia unor cercetători, mai mult sau mai puţin consacraţi, care au descoperit elemente, vestigii ce pun în discuţie veridicitatea teoriilor cunoscute până în prezent. Teoriile privind etnogeneza aromânilor pot fi grupate, potrivit conţinutului lor. Unele teorii susţin că aromânii îşi au originea în Moesia, unde în urma năvălirilor barbare, geto –dacii romanizaţi au fost strămutaţi din Dacia prin retragerea împăratului Aurelian, în anii 271-175, în dreapta Dunării. O altă teorie adoptată de greci, susţine ideea că aromânii ar fi greci romanizaţi. Iar în ultimul timp, îsi face tot mai mult prezenţa o teorie care susţine că aromânii macedoneni sunt autohntoni, fiind urmaşii triburilor pelasgo-tracice migrate din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic.Este o teorie care trebuie să o împărtăşim şi să o susţinem cu argumente noi, apărute datorită unor recente cercetări lingvistice, descoperiri epigrafice şi arheologice.

10
10

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig. 1 Blasa 1938-Aromânii de Sf.

Fig. 1 Blasa 1938-Aromânii de Sf. Pantelimon

Părerile istoricilor. Primul care a atins această chestiune a fost profesorul Johann Thunmann 3 . În lucrarea sa, el a încercat să explice originea locală a Aromânilor, recunoscând că, spre deosebire de Românii din Dacia, care se trag din Geto-Dacii lui Burebista şi Decebal, aromânii vin din romanizarea elementului din Tesalia, Macedonia şi Tracia. Aceeaşi rere o împărtăşeşte şi P.S.Schafarik 4 care admitea că nă la formarea poporului român diferitele populaţii românesti din sud-estul european au trăit în Dacia, Macedonia, Tesalia şi Albania. Deasemena W.Tomaschek 5 , susţinător al idei continuitaţii romanilor in Dacia, consideră pe dacoromâni, daci romanizaţi, iar pe aromâni, besii romanizaţi. Aceştia din urmă împinşi de năvălirea bulgarilor, au coborât în sudul Peninsulei Balcanice, asezându-se în munţii Pindului. O părere total opusă lui Thunmann a formulat Fr.Ioseph Sulzer 6 , care discută între altele şi originea locală a aromânilor. Ţinând seamă de identitatea limbii acestora cu aceea a dacoromânilor, el care era

3 J.Thunmann, Untersuchungen uber die Geschichte der otlichen europaischen Volker, Leipzing ,1774. Apud apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, p 58

4 P.S Schfarik, Slavische Alterthumer, 1843, apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, p 58

5 W.Tomaschek,Uber Brumalia und Rosalia, 1864. apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala pentru Literatura si Arta , București, 1942, apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, p 58

6 Fr.I.Sulzer, Geschite des transalinichen Daciens,vol II, 1771. apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, p 58

11
11

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

împotriva continuităţii elementului roman în Dacia, vedea în aromâni tulpini românesti care s-au format în unitatea teritorială cu românii din Dacia. După Sulzer, nu aromânii au plecat din Dacia în locurile în care se găsesc, ci dacoromânii au venit din ţinuturile pe care le ocupau aromânii. Acelaşi punct de vedere îl susţine şi Fr.Miklosich 7 , plecând de la aceeaşi identitate a limbii la cele doua ramuri ale romanismului carpato-balcanic, Miklosich nu admitea că românii din Macedonia s-ar fi născut altundeva decât cei din Dacia. Într-o altă lucrare 8 , acelaşi autor vedea patria comună a tuturor românilor, în sudul Dunării. Această patrie este după cum el precizează într-o altă lucrare 9 în ţinuturile răsăritene ale Mării Adriatice, acolo unde locuiau Ilirii.

3. Îndeletniciri ale aromânilor

3.1. Comerţ, industrie

“Aromânii stau în frunte ca spirit de întreprindere comercială, ca muncă şi inteligenţă” 10 . Ocupaţiile aromânilor sunt foarte diferite, în general cunoscute din lucrările anterioare .Înzestraţi de la natură, harnici şi cinstiţi, ca urmare a unei bune educaţii primite în familie, aromânii au dat ţărilor în care trăiesc oameni de bază: academicieni, profesori universitari, generali, ministri, scriitori, un număr impresionant de intelectuali din toate domeniile de activitate, întreprinzători particulari, comercianţi etc. Se poate spune că nu există meserie care să nu fie practicată şi de aromâni. “…excelenţi negustori, industriaşi şi mijlocitori, ei ai făcut legătura între Orient şi Occident, şi au contribuit oriunde s-au aşezat la ridicarea vieţii economice. Se poate spune că pretutindeni ei au fost creatori de burghezie. Prin spiritual lor, prin cultural or,prin sobrietatea lor caracteristică, prin viaţa lor morală de familie, aromânii au reprezentat o adevărată elită a Peninsulei Balcanice”. 11 Pentru a întelege mai bine evoluţia comerţului şi industriei la aromâni vom analiza câteva perioade reprezentative :

7 Fr.Miklosich, Die slavichen Elemnte im Rumanischen, 1862. apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, idem p .59

8 Fr.Miklosich, Die Wanderunge der Rumunen, 1879. apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, p .59

9 Fr.Miklosich, Beitrage zur Lautlehre der rumaischen Dilekte, Consonatismus, vol II, 1882. apud Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, p .59

10 Mary Adelaide Walker-citat despre aromâni

11 Constantin C. Giurescu-citat despre aromâni

12
12

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

a. Perioada primului mileniu, când cronicarii deabia încep să vorbească de aromâni, ca popor aparte.

b. Perioada dinainte cuceriri Peninsulei Balcanice de turci

c. Perioada de la aşezarea turcilor în Peninsula Balcanică până la distrugerea oraşului Moscopole.

Prima perioadă:

După distrugerea marilor cetăţi comerciale rivale Romei, în 146 î.Hr, Cartagina şi Corintul, romanii au caştigat suprematia în Mediterană 12 şi au devenit modelul vieţii economice universale. În capitala imperiului, se aduceau mărfuri din Spania, din oraşele de pe frontiera Dunării, din Galia, din Orient- Egipt si Asia 13 . Industria naţională, ca şi comerţul, erau organizate pe corporaţii şi chiar pe specialităţi ale aceloraşi profesiuni, exercitată în familii de femei şi sclavi sau în oraşe, în ateliere mici şi mari, cum erau construcţiile, metalurgia, ceramica etc. Iar comerţul interior, organizat şi acesta pe corporaţii, se exercita în prăvălii particulare sau în pieţe publice. Este sigur că în tot intervalul pănă la căderea Imperiului Roman, să se fi format şi în Balcani, o clasă de comercianţi şi de industriaşi, din populaţia autohtonă şi elementul roman, întărit mereu cu aluviuni directe sau prin revărsări din alte provincii profund romanizate. Odată cu victoria popoarelor barbare şi căderea Romei, Occidentul decade din punct de vedere economic şi ajunge în stadiul de industrie în familie şi în ateliere primitive, cu un comerţ sugrumat, de taxe vamale la toate granitele feudelor seniorale 14 . În această perioadă de romanizare definitivă a Peninsulei Balcanice şi când valurile popoarelor migratoare, împingeau pe Bizantini spre sudul peninsulei Balcanice, îi obliga pe vlahi, cetăţeni „ imperiali15 , care se bucurau de drepturi şi privilegii în Imperiul Bizantin, să se refugieze pe zonele cele mai înalte ale solului peninsular sau să se retragă spre sud. Vlahii, ca latini sau bizantini, luau şi ei parte activă la toată mişcarea economică. Încă din secolul al şaselea,valahii apar ca şi stăpanii caravanelor care serveau şi armatele şi transporturile comerciale, meserie din care s-a născut încet marele comerţ aromânesc, după cum este în afară de orice îndoială că marile fapte militare şi expansiunea elementului aromânesc îşi are originea în migraţiile păstoreşti. A doua perioadă:

12 A.N.Haciu, Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizatie. Editia a II, Ed. Cartea Armână, 2003, pg. 22.

13 idem pg. 23

14 idem pg. 23

15 A.N.Haciu, Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizatie. Editia a II, Ed. Cartea Armână, 2003.

pg.25

13
13

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

În această perioada se constată un început de clasă orăşenească valahă, nu burgheză, în întelesul modern, ci în acela de elemente ocupându-se cu negoţul, poate un început timid de organizare de cetăti. Apare o legătură din ce în ce mai strânsă cu Apusul, fie prin italienii care activau în Bizanţ şi în imperiu, fie prin cruciaţi. Aromânii sunt siliţi la migraţii în Asia Mică, Creta şi în provinciile veneţiene. Deasemeni în această perioadă apar aluviuni mari de romanitate care se revarsă mereu dinspre Panonia, Moesia şi ţărmurile adriatice, înghesuindu-se în Pind şi Macedonia, pe lângă vechile colonii şi dislocări continue de populaţii de la munte la şes şi viceversa. Comerţul cu ţările apusene merge din ce în ce mai bine şi se întemeiază cantoane comerciale în Adriatica şi Mediterană. Figura celnicului şi a cărăvănarului apare din ce în ce mai distinctă şi joacă un rol important în viaţa economică a Penisulei. Caravanele valahilor au stat mereu sub presiune timp de patru secole şi evenimentele neliniştitoare i-au îndemanat să se agaţe de catargele cele mai înalte ale S-V penisular, numai şi numai ca să-şi asigure independenţa, avutul şi onoarea familială. Şi totuşi într-o perioadă de nelinişte şi de revoluţii la care luau parte activă, valahii au avut un început de clasă oraşănească cu un rol important în viaţa socială, ţinând seamă de averile lor. G.Murnu spune că: Aromânii au putut să se dezvolte, valorificăndu-şi produsele lor manuale, industria lor casnică, una din cele mai infloritoare şi spornice, încă din epoca bizantină 16 . Perioada a treia:

Această perioadă se caracterizează prin noi infăţişări ale vieţii economice şi anume prin acumularea de mari bogăţii şi printr-o intensă expansiune, atât în Penisulă, cât şi dincolo de ea, peste tot cuprinsul Europei şi mai târziu, în cele două continente vecine, când prin comerţul şi instituţiile lor industriale, creează şi stăpâneasc mari centre de trafic în lungul drumului Vardar-Morava, care duce în statele dunărene şi prin Viena, în Europa. Factorii care au promovat Aromânii în acest domeniu, în intervalul secolelor XV-XVIII sunt de două feluri: pozitivi şi negativi. Factorii negativi:

Sărăcia solului care nu putea să hrănească, prin forţe proprii în puţinele lor aşezări de la munte şi din câmpie, nevoile mereu crescânde. Strâmtarea orizontului Peninsulei pentru capacităţile lor economice. Sentimentul de nesiguranţă, ce cuprinsese populaţile creştine la debarcarea Turcilor.

16 G.Murnu, apud A.N.Haciu, Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizatie. Editia a II, Ed. Cartea Armână, 2003. pg.22

14
14

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Factori pozitivi:

Unul din factorii pozitivi constă în însăşi structura sufletească a poporului aromânesc, care-i caracterizează cu un temperament voluntarist. Un alt factor constă în însăşi natura ocupaţiei de păstori în transhumanţă sau nomadism şi în acea de cărăvănari, graţie căreia valahii au cunoscut, din cele mai vechi timpuri, toate drumurile comerciale. Factorul cel mai de seamă, însă, a fost instalarea politică a unui nou imperiu puternic peste tot cuprinsul Peninsulei, din Principatele Române şi Ungaria până la porţile Vienei , în Anatolia, în Egipt şi partea orientală a Mediteranei, când Valahii, sub egida protectoare a Sultanului, s-au bucurat de cea mai neţărmuită libertate de mişcare, consfinţită prin punctul 1 din capitula Ştiunild încheiată cu Înteleptul Murat II ( 1422-1451) şi confirmată de Sultanii următori, punct care spunea: „ Înalta dreptate va fi distribuită în ţară în fiinţa unui cadiu, conform legilor valahe. Valahi vor putea călători în toată libertatea, prin tot imperiu, exercitând orice profesiune li s-ar părea bună” 17 .

3.2. Arte şi meşteşuguri frumoase

Prin comerţ păstorii aromâni au avut prilejul să cunoască artele şi meseriile. Vorbind despre meserii la aromâni, trebuie să recunoaştem că ei s-au ocupat întotdeauna cu lucrări care reclamau nu numai o muncă fizică, ci şi un efort intelectual, şi mai ales, un gust pronunţat pentru opera de artă. Dintre ţările străine, statul Austriac, cunoscând marile însuşiri ale aromânilor a încercat pe toate căile să-i atragă, fiindcă pentru acest stat, aromânii erau de toate :” capital, mesteşug, comerţ, industrie 18 ”. În Penisula Balcanica printre industriaşii aromâni, argintarii ocupau un loc de frunte. Se poate spune că argintăria constituie meşteşugul lor naţional 19 . Nu exista oraş din Macedonia, Epir sau Albania unde să nu se găsească meseriaşi aromâni care să se ocupe cu prelucrarea aurului sau argintului. În afară de argintari, aromânii erau şi buni fierari şi arămari. Cei mai mulţi fierari şi armurieri din Penisulă sunt ei. Din mâinile lor ieşeau tot felul de cuţite, pumnale, iatagane, toate încrustate cu ornamente exectutate în fir de aur şi de argint. Aromânii se ocupau şi cu fabricarea obiectelor de aramă. Multe dintre obiectele casnice făcute din alamă erau opera lor. O altă meserie pe care aromânii, o practicau foarte mult, era sculptura în lemn. Aromânii erau

17 P.Aravantinos, Chronoghrafia tis Epierou, Atena 1856-57, vol. I, pg 18

18 Th. , Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, pg 55

19 idem pag 56.

15
15

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

cunoscuţi pentru obiecte decorative realizate din lemn , cum ar fi catapetesme, uşi la biserici sau diverse obiecte de uz casnic. O altă meserie practicată de aromâni este croitoria. Ea s-a dezvoltat din viaţa lor pastorială. Păstorul aromân îsi confecţiona îmbrăcămintea acasă, în timp ajungând meşteri recunoscuţi ce erau căutati şi de turci, de albanezi sau de greci.

4. Aromânii în Peninsula Balcanică

Cercetarea ştiinţifică a identităţii popoarelor a început abia însecolul al XIX-lea, sub influenţa curentului romantic, care aducea în lumina tiparului imensa bogăţie şi frumuseţe a folclorului literar, făcând din cultura tradiţională stindardul luptei de eliberare a etniilor oprimate înfruntariile imperiilor. Formă perfectă de limbaj pictural, fotografia, alăturându-se tiparului,a devenit o nepreţuită unealtă de cercetare ştiinţifică, dezvăluind lumii secolului al XIX-lea frumuseţea arhitecturii tradiţionale şi a obiectelor create de meşterii satelor, pitorescul costumelor populare, scene din viaţa unor colectivităţi rurale şi trăsăturile specifice diverselor etnii, imortalizate în expresivele portrete fotografice ale vremii.La numai zece ani după apariţia cinematografiei, fraţii Miltiade şi Ienache Manachia au pus filmul în slujba cauzei aromânilor din Pind, înregistrând între anii 1906-1911, scene din viaţa locuitorilor din Avdela,Veria şi alte zone ale Macedoniei greceşti, preţioase documente aflate azi în arhivele din Grecia, Republica Macedonia şi România. Preocupările sistematice pentru cunoaşterea şi analiza fizionomiei morale şi culturale a popoarelor au dat naştere unor ştiinţe precum sociologia, etnografia, etnolingvistica, psihologia, care s-au dezvoltat în perioada apariţiei statelor naţionale, pe cenuşa fostelor imperii dezintegrate de prima conflagraţie mondială a secolului XX, izbucnită în Balcani, „butoiul de pulbere al Europei”.Spre deosebire de alte arii geografice ale continentului, Peninsula Balcanică prezintă o compoziţie etnică extrem de variată, întâlnindu-se în anumite zone, aşezate unele lângă altele, sate greceşti, aromâne, slave, albaneze, turceşti sau mixte, pe teritoriul fostului Imperiu Roman de Răsăritşi apoi al Imperiului Otoman dându-şi întâlnire, de-a lungul istoriei, diverse neamuri şi civilizaţii din Orient şi din Occident, din nord şi din sud. Structura geografică predominant muntoasă, condiţiile economice şi politice au contribuit din plin la deplasări masive şi repetate de populaţii, nepermiţând popoarelor să-şi menţină individualitatea etnografică în limite teritoriale foarte precise.Asupra aspectelor legate de originea aromânilor, (macedoromânilor), asupra limbii vorbite de ei, cât şi a legăturilor ce le au cu românii nord-dunăreni, s-au exprimat condeie avizate, aparţinând mai multor discipline umaniste. Dacă lucrările cu caracter istoric şi

16
16

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

lingvistic sunt numeroase, asupra aromânilor aplecându-se, cu dăruire şi pasiune, mulţi cercetători erudiţi, unii dintre ei fiind chiar de origine aromână, în schimb cele consecrate aspectelor etnografice se reduc, în timpuri îndepărtate, la cronicarii şi istoricii bizantini, mai târziu, la relatările unor călători străini care au vizitat în cursul secolelor XVII, XVIII şi XIX, â ţinuturile locuite de aromâni, iar în prima parte a secolului al XX-lea, la operele fundamentale ale învăţaţilor Th. Capidan şi Tache Papahagi. Comunitatea aromânească fărşerotă se prezintă ca o unitate organică de viaţă, ce îmbracă unele aspecte particulare, specifice, determinate de un complex de factori, dar şi unele trăsături generale, comune aromânilor de pretutindeni, aspecte ce vor fi subliniate de prezenta lucrare. S-a urmărit interdependenţa formelor de cultură în măsura în care acestea reflectă desfăşurarea modului tradiţional de viaţă al comunităţii fărşerote, constituind o bază pentru noi deschideri ştiinţifice.

4.1 Consideraţii de ordin istoric şi lingvistic

Generaţia instruită după cel de-Al Doilea Război Mondial, când numai existau şcoli şi biserici româneşti în Peninsula Balcanică, a ajuns să aibă despre aromână doar cunoştinţe reduse, devenind bilingvă: aromâna vorbită şi limba oficială (greaca, de exemplu) ca limbă scrisă şi vorbită. 20 „Macedoromânii” cum i-a denumit Th, Capidan în 1937 , sau „macedovlahi” cum a propus acad. Matilda Caragiu-Marioţeanu 21 , sunt cunoscuţi azi în statele balcanice sub denumiri şi epitete precum: „vlahi”şi „cuţo-vlahi” în Grecia; în Republica Macedonia cu numele oficial de „vlasi”, iar în presă şi cărţi „macedono-vlasi” sau „vlaho-macedoni”. Cu excepţia Republicii Macedonia, nici o altă ţară balcanică nu recunoaşte existenţa acestei etnii, iar numărul aromânilor poate fi doar aproximativ. Dacă în perioada

antebelică ei reprezentau 21% din populaţia Greciei, astăzi statistica oficială ne dă cifra de 98% greci şi 2% alte etnii,conform reputatei publicaţii americane „The World Almanac”, 1997. 22 Nicăieri nu apare menţionată, în aceste statistici vehiculate pe tot globul, etnia aromână sau

macedoromână.Cercetătoarea Matilda Caragiu-Marioteanu atrăgea atenţia, în al său

„Dodecalog” al

20 Mihaela Bacu, Între aculturare si asimilare. Aromânii în secolul al XX-lea , în vol. Aromânii. Istorie. Limbă. Destin , coordonator Neagu Djuvara, Bucureşti, 1996, p. 162

21 Matilda Caragiu-Marioţeanu, Un dodecalog al aromanilor, în vol. Aromânii. Istorie. Limbă. Destin , p. 177

22 Apud The World Almanac and book of facts , Mahwah, New Jersey, 1997, p. 769

17
17

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

aromânilor, asupra confuziei ce o produce utilizarea termenului Macedonia/ Makedonia, ca şi a adjectivului macedonean/ makedonski: „A da numele Makedonia unei republici slave create după război şi care are

frontieră cu o provincie grecească

Aceaşi confuzie o produce şi folosirea termenului „limbă macedoneană” în „The World Almanac” (1997).

care se numeşte tot Makedhonia, înseamnă a crea confuzie

”.

4.2 Consideratii de ordin etnografic

Sub Comneni, vlahii, care deţineau mii de turme, s-au bucurat de o serie de libertăţi, coborând pentru iernatic în câmpiile Macedoniei şi, mai cu seamă, în Turcia, denumită de Homer „mama oilor”, şi ajungând cu turmele până în Asia Mică în căutare de păşuni grase. Autorii bizantini au furnizat, uneori, date succinte asupra unor piese ce făceau parte din costumul aromânesc. Astfel, în secolul al XII-lea, poetul boem Ptochprodomos, de la curtea Comnenilor, se arăta uimit de polifuncţionalitatea unui element de port, numit, capă, ce servea când decojoc, când de plapumă, când de cămaşă. Cronicarul bizantin, de o mare erudiţie, Nichita Choniates, ce-aîndeplinit numeroase funcţii în ierarhia oficială a Constantinopolului, una dintre ele fiind şi aceea de reprezentant al curţii imperiale şi însoţitor al împăratului Isac Anghel la expediţiile armatei bizantine împotriva vlahilor balcanici, a fost de nenumărate ori martor ocular, descriind evenimentele petrecute în timpul vieţii sale, confirmate şi de alte izvoare contemporane,franceze, italiene şi germane.

5. Aromânii din Albania

Albania reprezintă cel de-al doilea leagăn al aromânilor după cel dinPind şi Tesalia (Grecia). În prezent aromânii se găsesc răspândiţiîn oraşe şi în sate în mai multe regiuni ale Albaniei. Cea mai mare parte a aromânilor din Albania o constituie fărşeroţii. Fiind în trecut în majoritate păstori transhumanţi şi chiar semi-nomazi, fărşeroţii nu au avut întotdeauna aşezări stabile. Mulţi dintre ei s-au fixat definitivîn locurile de iernat din câmpia Muzachiei în apropierea Mării Adriatice, purtând aici şi numele de Muzachiari . Fărşeroţii se întâlnesc în regiunea Malacastra situată în sudul Muzachiei şi a muntelui Tomor (Tomorit), cel mai înalt din Albania (2417 m). Spre sud-est aromânii sunt mai numer0şi la sud de lacurile Prespa şi Ohrid, în apropierea oraşului Korcea, precum şi la vest de Gramos în regiunea oraşului Permet. Părăsindu-şi ţinuturile deobârşie, grupuri importante de fărşeroţi s-au stabilit în Macedonia egeeanădin

18
18

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Grecia sau în Republica Macedonia. Unii au rămas definitiv în locurile de iernat din Epir, Acarnania, Etolia şi Tesalia. După distrugerea oraşului Moscopole, la sfârşitul secolului XVIII, moscopolenii s-au risipit în Grecia şi în Republica Macedonia, puţini dintre ei rămânând în locurile de baştină din Albania, în câteva aşezări situate între oraşele Pogradeţ şi Korcea. Cei mai mulţi s-au fixat în oraşele Albaniei (Tirana, Durres etc.), aşezându-se şi în multe oraşe din fostul Imperiu Austro-Ungar, întemeind comunităţi la Viena şi Budapesta.Aprecierile asupra numărului aromânilor din Albania au fost diverse. Deoarece Albania mult timp nu a avut o entitate statală proprie, precum şi din cauza schimbărilor teritoriale care au avut loc, prima apreciere asupra numărului acestora datează din secolul al XIX-lea. În 1865, Neniţescu vorbeşte despre 149.000-200.000 aromâni în Albania. Statistica oficială albaneză recunoaşte în 1930 un număr de 40.000 aromâni. Aceasta este cea mai corectă statistică oficială privind numărul de aromâni care s-a efectuat vreodată; însă la fel subestimează numărul real al acestora. Th. Capidan pentru anul 1932 indica 65.000 aromâni în Albania, iar A. Wirt semnala existenţa a până la 100.000 aromâni în Albania anului 1935. Următoarea apreciere în ordine cronologică o face în 1940 Gh. Brătianu. El indica72.000 aromâni în Albania. Recensământul oficial din Albania efectuatîn anul 1955 indica 4.200 aromâni, iar „Grande dizzionario enciclopedica U.T.E.T.”, Torino, notează existenţa a 10.000 aromâni în 1959. N. Dima estede părere că numărul aromânilor din Albania putea fi între 10.000 şi 20.000 pentru anul 1975. Matilda Caragiu- Marioţeanu indica un număr cuprinsîntre 70.000 şi 100.000 în 1984. O cifră apropiată de aceasta ne-o dă şi N. Saramandu pentru 1988: 60.000-100.000, deşi statistica oficială albanezăcare se bazează pe recensământul populaţiei efectuat în 1989 indica doar 20 aromâni. Alte aprecieri, cum ar fi aceea a lui Cristea Sandu Timoc, care pentru 1995 dă un număr de 500.000 aromâni în Albania sunt exagerate.Autori albanezi chiar (Arqile Bërxolli, 2005) consideră numărul aromânilor în Albania la 139.000 sau 3,6% din populaţia Albaniei.Estimările făcute de asociaţiile aromâne deseori indică un număr de pânăla 250.000. Unele datele publicate de autori greci recunosc circa 50.000de aromâni în Albania, considerându-i însă parte a etniei elene, aşa numiţi greci vlahofoni. Oricum numărul actual al aromânilor din Albania cel mai posibil este în jur de 150.000. O altă problemă este legată de identitatea etnică flexibilă şi multiplă a aromânilor, aceştia neputând fi cuprinşi în totalitate chiar dacă s-ar efectua un recensământ foarte corect. Aromânii formează populaţia băştinaşă în districtele (rrethi) din sudulAlbaniei, unde există o serie de localităţi cu populaţie aromână: Kolonja,Korcea, Pogradeţ, Vlora, Fier, Durres, Elbasan, dar în urma migraţiilor recente există comunităţi importante şi în Tirana sau Shkoder.Majoritatea absolută a românilor din Albania fac parte din ramura fărşeroţilor, care se autoidentifică cu etnonimul de rrămân/rrămăn

19
19

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

, fiind astfel acelaşi cu român. Lipsa lui a – protetic, specific celorlalte grupuri dearomâni, de unde şi termenul savant, derivat de la armân, face includerea românilor fărşeroţi sub apelativul de aromâni doar din perspective generalizării dialectale şi identitare a acestei ramuri componente aromanităţii balcanice. Deoarece o mare parte din aromânii Albaniei locuiesc în regiunea cunoscută ca Epir, o denumire regională de identificare mai este şi cea de epiroţi, epiraţi sau ipiriţi. Numele de moscopoleni nu a fost iniţial folosit de purtătorii lui, dar în prezent s-a răspândit atât în literatură, cât şi printre aromâni. Acest nume provine de la localitatea Moscopole, în albaneză Voskopojë , cunoscuţi şi ca Voscopojari. Muzăchiarii îşi zic aşa de la denumirea ţinutului şi câmpiei Muzachia (Myzeqeja) din Albania.

5.1 Moscopole-metropolă culturală şi comercială în Balcani, izvor nesecat de viaţă aromână

Oraşul cel mai prosper se afla în interiorul Balcanilor, şi anume Moscopole, actualul târguşor albanez Voskopoje, nu departe de Corcea oraş pe care un foarte bun cunoscător şi cercetător al istoriei şi culturii aromânilor, Valeriu Papahagi, îl considera „metropola comercială şi culturală a românimii balcanice. Despre acest centru, extrem de important pentru întreaga viaţă economică şi culturală a aromânilor (avea o şcoală superioară, o Academie,o tipografie, 72 de biserici, bresle, palate de marmură, corporaţii, bănci, locuinţe – palate, fântâni), Pouqueville menţiona că ar fi avut, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, o populaţie cuprinsă între 40.000-60.000de locuitori, cifră corectată, ulterior, de cercetători, ca de exemplu MaxDemeter Peyfuss, care consideră numărul de 20.000 de locuitori mai aproape de realitate. Faptul că, la începutul secolului al XIX-lea, se mai puteau vedea, totuşi ruinele a 22 de biserici şi marea mănăstire Prodomos situată în afara zidurilor, susţine, în mare parte, afirmaţiile consulului francez. În prezent mai există 7 biserici (unele în ruină, câteva în starede funcţionare). Iar fostul mare centru este astăzi un sat cu cateva mii de locuitori. Dezorganizarea administrativă a Imperiului otoman, distrugerea oraşului Moscopole, îngreunarea vieţii acestor munteni, obişnuiţi să trăiască în deplină libertate şi mişcare, a accelerat procesul de emigrare a aromânilor, care începuse, în fapt, înainte cu un secol.Despre soarta oraşului Moscopole au rămas şi informaţiile furnizatede ex-consulul Franţei la Salonic, E.M. Cousinerz, în perioada 1786-1793, şi apoi, din

20
20

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

nou, în 1814, mărturii contemporane aproape cu evenimentele tragice petrecute acolo: „În zilele noastre oraşul Voskopolisse se îmbogăţise prin comerţul său cu Germania. Locuitorii clădiseră în el case foarte frumoase, dar un paşă din Albania despre care mi s-a spus că era tatăl lui Ali, paşa din Ianina, atacând şi jefuind acest oraş, negustorii s-au împrăştiat: ei sunt acum răspândiţi în Banat, în Ungaria, în diferite oraşe din Macedonia, şi mai ales la Serres, unde Ismail bei i-a primit bine. Nu mai există astăzi la Voskopolis decât ruine şi cabane în care locuiesc urmaşii, toţi săraci, ai acestui neam După ruinarea oraşului Moscopole, familii bogate de negustori aromâni, grupate în mari „companii”, se stabilesc la Viena, Pesta sau la Bratislava, la Leipzig iar cele sărace în Macedonia şi Serbia, acestea din urmă ocupându-se în continuare, cu comerţul ambulant, efectuat cu căruţe, catâri sau măgari.

5.2 Aromânii din Korcea

În trecut numărul oraşelor locuite exclusiv numai de aromâni era mai mare dar acest număr s-a redus drastic cu trecerea timpului. Cauzele care au dus la scăderea numărului oraşelor sunt: invazia barbară, distrugerea Moscopolelui, al doilea război Balcanic şi instaurarea unui regim totalitar în Albania. Nu există nici un recensământ în care aromânii să fie indetificaţi ca grup separat. În timp ce asociaţiile aromâne estimază numărul aromânilor din Albania ca fiind în jurul cifrei de 250.000. Vlahii din Albania nu sunt cosideraţi o minoritate naţională ci una lingvistică şi culturală. Korcea a fost de foarte mult timp , un loc de întâlnire pentru aromânii din toate ţinuturile. Foarte multe oraşe importante aromâne şi-au trimis colonii de pastori în jurul ei, care cu timpul s-au aşezat şi în oraş, cu secole în urmă. Viaţa economică a oraşului Korcea, a fost pe vremuri, in mâinle albanezilor creştini şi în ale aromânilor. Printre aceştia, Moscopolenii au fost cei mai numeroşi şi au format elita oraşului. Întreaga industrie a acestui centru a fost exclusiv monopolizată de aceşti Moscopoleni. În afară de albanezii creştini, care au avut în mâinile lor, marele de coloniale engros, comerţul de stofe, mătase şi manifactură a fost exclusiv în mâinile aromânilor. Câteva nume caracteristice din acestea au fost : vechea firmă Balauri, firma Mosco, Doco, Tarpu, Coci ( existentă şi în zilele noastre) etc.

21
21

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 2 Imagine din elicopter a

Fig 2 Imagine din elicopter a oraşului Korcea

Profesiunile libere au fost în mare parte în mâinile aromânilor. Medicii vechi erau mai ales Moscopoleni, dintre care cei mai renumiţi din 1820 încoace, pe Balauri şi Anastas Economu . Korcea a fost un oraş cu veche cultură grecească, o veche şcoală a oraşului s-a întemeiat, în 1738, cu contribuţia breslelor. Aromânii au întemeiat prin Halambrie Nasta Balamaci, prima şcoală aromănească în 1885, mai târziu, au avut două scoli primare de baieţi şi de fete, iar în 1926, alte două clase de gimnaziu, închise în 1936 iar cele primare au fost naţionalizate. În Korcea, aromânii au avut si biserica lor „Schimbarea la faţă„ , construită în 1925 si distrusă în anul 1956. În momentul de faţă, numărul aromânilor din Korcea este necunoscut, ultimele date disponibile sunt date de Thedor Capidan în 1942 „ astfel Coriţa care număra 25.000 de suflete are cel puţin un sfert de locuitori români”. 23 Toate şcolile aromâne au fost închise, singurele obiecte care aduc un impuls pentru pastrarea obiceiurilor aromânilor, este biserica aromână , de altfel şi singura din Albania „ Sfântul Ilia”, construită în 2003, în care slujba este ţinută în limba aromână şi Asociaţia Aromânilor din Korcea prin multiplele carţi publicate şi evenimente susţinute.

23 Th.Capidan, Macedoromânii, ed Fundatia Regala Pentru Literatura si Arta , București, 1942, pg.16

22
22

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

3. CAPITOLUL III : ARHITECTURA ŞI URBANISMUL

1. Urbanismul oraşelor şi satelor aromâne

Aşezările aromânilor erau foarte modeste. Această stare primitivă a aşezărilor aromâneşti este datorată faptului că, la începutul îndeletnicindu-se cu păstoritul, au dus o viaţă de transhumanţă sezonieră sau chiar semi-nomadă, cu obişnuitele pendulări intre munte şi campie. Ca păstori, ei aveau nevoie de ţinuturi cât mai întinse si bogate în păşuni. În astfel de împrejurari, ei nu s-au stabilit nici pe vîrfuri de munte si nici de-a lungul văilor, ci pe povârnişul munţilor, departe de marile artere de comunicaţie. L-a aceasta s-a mai adăugat desigur şi nesiguranţa care ameninţa pe cei mai înstariţi dintre ei,în felul acesta prin stabilirea pe înalţimi puţin accesibile, se reducea posibilitatea atacurilor din exterior. Zona montană atrăgea realizarea caselor şi prin configuraţia naturală a terenurilor. La început, zonele se alcătuiau din simple „călive” (colibe), de sub conducerea unui celnic, grupate de cele mai multe ori în mai multe cătune, aşezate aproape unele de altele. Aceste cătune prin munţi se făceau numai pentru siguranţa femeilor si a copiilor. În felul acesta, aşezările lor, iniţial alcătuite numai din câteva colibe, cu timpul se transformau in sate mai mari, unele dintre ele, devenind chiar centre comerciale importante ce se transformau in oraşe. O serie de evenimente politice a dus la migrarea populaţiei de aromâni către zonele mai sigure, acest aspect avand o influenţă directa asupra dezvoltării aşezărilor aromâneşti. Năvalirile popoarelor barbare din sec III si XIII au împiedicat agregarea comunitătilor in aşezări complexe, de tipul oraşelor, aceasta fiind perioada apariţiei primelor aşezări aromânesti. Cucerirea Peninsulei Balcanice de către Imperiul Otoman a adus dupa sine mai mulţi factori ce au influenţat organizarea oraşelor şi satelor aromâneşti, prin zonificarea în unităţi teritoriale, politice şi social economice. Fiecare provincie avea terenuri cu resurse imperiale, în care oraşele erau centre de coordonare. Oraşele nu aveau o administraţie autonomă, ci erau subordonate administraţiei centrale imperiale. De asemenea, datorită faptului că imperiul a permis doar existenţa asociaţilor de meseriaşi cu activitate reglementată şi supravegheată centralizat, sistemul de bresle puternice şi independente ca în Occident nu a functionat. Deoarece până in secolul al XVIII-lea, când imperiul începe să slăbească, locuitorii nu au evoluat, atât datorită sărăciei cât şi a măsurilor restrictive imperiale, construcţiile reprezentative se construiau doar în oraşele aflate pe rutele principale spre Constantinopol. E de amintit faptul că în secolele XV şi XVI nu

23
23

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

era permisă construirea bisericilor.Numai in secolul XVIII s-a permis construirea unor biserici joase care nu ar fi putut concura cu silueta moscheelor. Oraşele aromâneşti nu aveau mijloace de apărare sub forma de fortificaţii, aşa cum erau prevăzute alte oraşe din Occident. Ele se aflau pe terenuri de mari înălţimi şi greu accesibile, ceea ce le oferea un grad de siguranţă prin folosirea terenului. De aceea, fiind într-o situaţie de semi-dependenţă faţă de Imperiul Otoman, ele nu îndeplineau cerinţele unui oraş, aşa cum era perceput în Occident. Majoritatea oraşelor balcanice nu aveau un adevărat centru de localitate care să cuprindă instituţii publice şi spaţii de tip „agora” (In Romania,de exemplu,unde palatul domnesc sau boieresc cu biserica, târgul şi maidanul adiacent, reprezentau de fapt, inima aşezării). În cazul oraşelor aromâneşti exista un spaţiu public gen „plateea” de obicei rotundă, ce reprezintă centrul, vatra oraşului sau satului amenjată pentru întâlnirea localnicilor, în apropierea căreia se afla biserica.Inima era in relaţie cu cartierele rezidenţiale, dezvoltate spontan, cu un ţesut organic. Cartierele se răspândeau în cercuri concentrice în jurul inimii, cu un ţesut din ce în ce mai rarefiat către periferie.Coordonarea social-administrativă a cartierelor cât şi recunoaşterea se facea numai prin biserica din cartier. Centrele aromânesti cele mai importante, izvoare nesecate de cultură şi tradiţie aromânească precum Moscopole, Metzovo, Crushova, Gramostea, Samarina, Kavalla, aveau cartiere dezvoltate, cu multe străzi şi clădiri pe diferite niveluri, destul de îngrijite, cu pieţe şi bazaruri. Sub împaraţii bizantini, aromânii îşi câştigă autonomia locală şi importante privilegii, ceea ce determina deplasarea acestora în mai multe regiuni Balcanice, determinând dezvoltarea comerţului.Aceste libertaţi sunt menţinute şi în primele secole de existenţă a Imperiului Otoman preocupat de puterea militară, în timp ce aromânii dezvoltă drumuri comerciale şi întemeianoi localităţi sau contribuie la mărirea celor existente cu o mare influenţă asupra zonelor respective. Adevărate centre economico-culturale aromâneşti se înfiinţează şi se dezvoltă în perioada Evului Mediu. Printre ele sunt localităţile: Gramostea, Călareţi, Metzovo, Clisura, Moscopole, etc. Un rol important îl are coasta Epirului care în secolul XVI devine o nouă poarta a Veneţiei dupa ce pierduse coasta Dalmată 24 . Dezvoltarea legăturilor economice cu vechile centre determină revigorarea acestora datorită comerţului veneţian şi francez, iar către sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, au actiune economica proprie.

24 N Iorga „Istoria Aromânilor op.citat pag 45

24
24

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Trăsaturi caracteristice esenţiale ale oraşelor aromaneşti:

Modelul de inimă specifică locului, alcătuită dintr-o reţea de străduţe de târg,”plateea” (vatra satului) şi biserica.

Cartierele erau constituite încă de la început în jurul unor biserici ortodoxe. Construite şi

reconstruite în sec.XIV-XVI,când în restul oraşelor imperiului era interzis să sa se construiească biserici

urbane, continuate în sec XVII, când peste tot puteau să se constuiească biserici fără turle înalte. De exemplu într sec.XVI-XVII s-au construit in Moscopole peste 40 de biserici.

Elementele decorative şi arhitecturale diferă în funcţie de poziţia geografică. De exemplu

arhitectura casei cu etajul scos pe console de lemn, este des întâlnită până la începutul sec. XX în Bulgaria, Grecia, Macedonia, dar lipseşte în totalitate în Albania. În cazul României, stilul brâncovenesc ce îmbină

elemente orientale ( arcaturi în acoladă sau trilobate) cu elementele occidentale ( spaţii interioare simplificate, logii şi pridvoare lucrate în piatră).

• Comunităţile urbane dispuneau încă de la formarea lor de terenul oraşului.

Oraşele şi satele erau în general constituite pe cursuri de râuri. În cazul oraşelor, acestea erau

prevăzute cu aducţiuni de apă, reţele de făntâni şi canalizări aferente, ce foloseau direct apa râurilor din apropierea lor.

• Pe lăngă amestecul de elemente autohtone, orientale şi occidentale din stilistica oraşului de până la

mijlocul secolului XIX, o altă notă distinctă este adusă de materialele folosite şi tehnologia lor de lucru.

Astfel dacă în multe din oraşele şi satele balcanice din Bulgaria, Macedonia s-au folosit până în sec.XX şi se văd şi astăzi sisteme constructive majore din lemn, străzi cu locuinte individuale p+1 construite în întregime din lemn, în zona Greciei, Albaniei şi României acestea sunt rarităţi. De obicei lemnul în aceste zone era folosit doar pentru structurile din lemn ce alcătuiau şarpanta acoperişului sau balcoanelor în consolă folosite în Grecia. Împrăştierea aromânilor şi reducerea numărului localităţilor locuite în majoritate de aromâni,au fost generate de evenimentele politice ce au avut loc,adica distrugerea Moscopolelui în 1788 şi independenţa Greciei.Ca urmare majoritatea oraşelor specifice aromâneşti, îşi pierd din importanţă, sunt abandonate şi ajung să dispară sau se transformă în sate cum ar fii cazul Moscopolei sau Gramo ştea. Populaţia aromână se retrage în zone muntoase sau sate abandonate de către populaţia autohtonă.Este foarte clar motivul pentru care nu putem vorbi despre oraşe specifice aromaneşti.Oraşele,aşezările aromânilor,urmează modele

25
25

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

urbanistice oocidentale,adaptându-se la condiţiile specifice locului.În continuare sunt prezentate o serie de criterii după care se dezvoltă oraşele:

• Forma suprafeţei oraşelor este asemănatoare cu cea a unui trapez.

Dezvoltarea oraşului, în totalitatea sa s-a făcut mai întăi prin îndesirea şi creşterea în înăltime a

oraşului vechi.

În funcţie de configuraţia naturală a terenului, cartierele au forme de triunghi, pătrat, dreptunghi, cu

suprafeţe mai mari şi mai mici.

Fiecare cartier avea străzi principale şi străzi secundare.Străzile principale dădeau importanţa

economică-culturală a cartierelor.

Estetica oraşului a dezvoltat în continuare stilul eclectic propriu, în funcţie de zona geografică în

care se află, în care s-au diminuat încetul cu încetul elementele specifice tradiţionale, în favoarea celor

occidentale.

• Se face trecerea de la locuinţele unifamiliale la cele colective

Funcţionalizarea oraşelor vechi s-a făcut prin străpungerea unui sistem de axe stradale geometrice şi monumentale.

Atât schimbarea mentalitaţilor, cât şi a nevoii de instituţii care să servească oraşului,dezvoltarea

viza în primul rând inima sa.

• Pentru a preveni inundaţia curţilor, locuinţelor şi a celorlalte clădiri, străzile cartierelor se realizează în pantă, apa eliminându-se în albia râurilor.

dezvoltarea oraşului s-a făcut şi prin creşterea în suprafaţă, prin apariţia a noi zone periferice.

2. Arhitectura specifică

2.1.

Locuire

Arhitectura la aromâni si tipurile de locuinţe au fost adaptate modului de viaţa de-a lungul timpului.De asemeni, un rol important au avut şi influenţele externe legate de zona geografică in care aceştia se aflau. Colibele care alcătuiesc o „hoară”, un sat sau o „turăşte de râmân”, cum işi numesc ei aşezările, corespund ca număr cu numărul familiilor din care este alcătuita aşezarea,având una sau două in plus pentru învăţători şi una pentru şcoală.Toate erau construite de femei.

26
26

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Este dureros pentru aromâni ca de doua ori pe an sunt obligaţi sa-şi construiască sau să-şi reconstruiască satul, căci adesea se întorc ani de-a rândul în aceleaşi locuri cu turmele, nemaigăsind decât scrum şi cenuşă. Aproape de fiecare data , dupa plecarea lor se află oameni răi care distrug şi ard totul. Se mai intâmplă ca aromânii sa se aşeze in călive construite de alţii cu un an înainte. Acestea nu sunt distruse când se află in apropierea satelor de aromâni stabiliţi in zona căci, chiar dacă sunt păstori sau agricultori „muzăchiari” sau „căstrănioţi”, ei ţin unii la alţii şi se ajută intre ei. Aceasta reprezintă o trăsătura specifică aromânilor de pretutindeni. „ Harnicele aromânce, cu mâinile lor, ridică satul de doua ori pe an. Ele sosesc la locul stabilit cu putin timp înaintea bărbaţilor care vin in urmă cu turmele păscând. Când bărbaţii sosesc cu turmele, colibele sunt deja ridicate, deasemenea si scoala. În timpul mutării turmelor spre văratic sau iernatic, pastorii şi membri familiilor lor, vin cu turmele păscând. Când se apropie seara, femeile pleacă puţin

înainte la locurile stabilite pentru înoptat, ridică „tendele” si îşi aşteaptă bărbaţii cu cina pregătită şi, în caz de ploaie, cu haine uscate pentru schimb. Când colectivitatea se apropie de locul viitorului sat, femeile iau un avans de o zi sau de două, ca să poată construi călivele până la venirea bărbaţilor şi a turmelor. Şi în cazul nomadismului de stat, când turmele şi oamenii se deplasează cu camioane, rolul de constructori ai aşezărilor revine tot femeilor, bărbaţii fiind ocupaţi cu ridicarea stânei, cu păşunatul şi mulsul oilor, cu prelucrarea laptelui.” 25

2.1.1. Locuinţă în tendă

Această locuinţă in „tendă” (cort) este făcută intr-o ţesătura de lână, amestecată cu păr de capră si are o lungime de 4 pană la 5 m şi o lăţime de 2 până la 3 m. Ţesătura tendei are o lucrătură anumită aproape pentru fiecare sat, ce nu lasă străbata ploaia prin el. Ea se fixează pe pământ cu nişte ţăruşi de cele 4 colţuri, lăsând între cele două laturi o distanţă de 2 m. Mijlocul este ridicat şi susţinut la margine de 2 lemne, in aşa fel încât intrarea dintr-o parte si cealaltă a cortului să aibe forma unui triunghi cu baza pe sol. Din cele 2 intrări, se lasă descoperită de obicei una, cea din fată, iar intrarea din spate se astupa cu saci mari şi tot felul de lucruri.

2.1.2. Locuinţă în colibă

25 Mic atlas al dialectului aromân din Albania şi din fosta republică Iugoslavă Macedonia”-Petru Neiescu

27
27

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Colibele aveau o forma circulară, cu un diametru de 4 sau 6 m şi cu înălţime ce trece la centru de 4 m.Ele erau construie din crengi şi beţe. Beţele erau folosite ca pari, din care se face scheletul colibei, iar crengile se împleteau in jurul lui, printre beţe, formând pereţii, mai precis peretele circular. Pe verticala, el are o inălţime de 150-160 cm, dupa care începe acoperişul, care se înalţă spre vârf. Pereţii colibelor erau lipiţi cu pământ pe interior, si adesea văruiţi de un alb imaculat. Pe dinafară nu erau tencuiţi, căci pământul folosit ca şi tencuială ar fi putut fi spălat de ploi. Scurgerea apei, se făcea prin crenguţele din care era făcut acoperişul colibei, ce erau dispuse în straturi suprapuse, la fel ca ţiglele de pe acoperişul caselor. La căptuşirea exterioară a colibelor se foloseau, în afară de crengi şi frunze, şi paie si coceni de porumb, in special pentru colibele de iarna, care erau aşezate la şes, în apropierea satelor, astfel procurându-şi mai uşor materialele. Grosimea pereţilor nu trece de 10,15 cm.O caracteristică aparte a acestor colibe este amplasarea unei cruci in vârful lor. Uşa, care servea şi de fereastră, era singurul gol făcut in peretele colibei. Ea era aproape în permanenţă deschisa. În interior, în partea opusa uşii, se afla o ridicătură de pământ, înaltă si lată de circa 1 m si adâncă de 40-50 cm. În faţa acesteia se afla o ridicătură, tot din pământ, înaltă cam de 30 de cm, numita „tucunar”, pe care stătea „auşlu” (bătrânul). În interiorul colibei, nu exista nici un fel de mobilier, numai sacii cu lână şi cu alimente, burdufurile numite „fol”, în care se ţinea laptele, iaurtul „mărcat”, şi caşul, precum şi numeroase „vilinda”, „t’ ilimure”, „flucate”, împăturite şi aşezate unele peste altele pe lângă perete.Adesea pământul bătătorit care constituia duşumeaua colibei era acoperit cu astfel de straie, pe care aromânii se aşezau turceşte ziua şi dormeau noaptea, atunci cand nu o făceau afară. În aceste călive, toţi intrau desculţi, de aceea curăţenia era impecabilă. În călive nu se facea focul. Zona de gătit era afară, între călive,unde mai multe familii îsi amenajau o bucătărie, constituită dintr-o îngrăditură de crengi, neacoperită, numita „fur”.

28
28

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 3 Plan învelitoare Fig 4

Fig 3 Plan învelitoare

CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 3 Plan învelitoare Fig 4 Plan Fig 5 Secţiune

Fig 4 Plan

SE STING - AROMÂNII ] Fig 3 Plan învelitoare Fig 4 Plan Fig 5 Secţiune Din

Fig 5 Secţiune Din cauza terenului calcaros,apa era la mare căutare. Ea era adusă de la „şopat”, de către femei, in spate, în butoiaşe de lemn, legate pe straiţă. Tot femeile lucreaza lâna, o scarmăna, o torc. Ele ţes, pe lângă pături şi velinţe, şi materiale pentru îmbrăcăminte. Războiul se aşează lângă colibă, deasupra unei gropi, în

29
29

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

care se aşezau iepele cu care se schimbau iţele, şi pe marginea căreia şedea aromânca atunci când ţesea. Patru crăcane, tăiate pe loc, înfipte în pământ în jurul gropii, folosesc ca suporţi pentru suluri, şi împreună cu „brîgrelele”, spata şi iţele, sunt singurele piese ale războilui care se păstrau şi se transporta, restul se improviza. Pentru a ţine umbră ţesatoarei, razboilui i se făcea un acoperiş din crengi şi frunze suspendat pe câţiva pari.

acoperiş din crengi şi frunze suspendat pe câţiva pari. Fig 6 Locuinţă în colibă 2.1.3. Locuinţă

Fig 6 Locuinţă în colibă

2.1.3. Locuinţă tradiţională

Elemente de arhitectură autentică la aromânii stabiliţi in oraşe sau sate le gasim in localităţile pur aromâneşti din Mecedonia, nordul Greciei,Bulgaria, Albania. Temeliile clădirilor erau solide, formate din ziduri groase din piatră, bucăţi mari şi mici, rectangulare, finisate şi aşezate in aşa fel încat să contribuie la rezistenţa spatiilor construite. Aceste constructii prezinta elemente arhitecturale specifice, coloane zvelte care susţin balcoane, cu multe ferestre, protejate cu ornamente din fier forjat. Fundaţiile durabile, sunt menţinute foarte bine având în componenţa lor piatră, chiar daca locuinţele sufereau diferite modificări de-a lungul timpului. Printre primele materiale folosite la ridicarea construcţiilor era piatra de stuf colorata natural cu argila aflată din abundenţă. Casele aromânilor erau împarţite pe unu sau mai multe niveluri, fiecare dintre ele fiind compartimentat la rândul lui. Astfel avem „Patul Mare”, sala nelipsita din casele tuturor aromânilor şi mai ales ale celor ce se indeletniceau cu creşterea vitelor. Prin uşa a din curte din figura de la mai jos „culug’os” (Macedonia), „mpade” sau „dig’os”(Epir). Aici se afla războiul, nelipsit din casele

30
30

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

aromâneşti.Prin uşa b ajungeai în „culug’osul” numit „njic” sau „ahure”. Aici se afla depozitul de lemne şi toata producţia de unt, brânza şi lână, aşezate pe nişte paturi groase de scânduri. Alături de culg’osul mic prin uşa c intri in „ţilar”(pivniţă), unde pe nişte paturi de scânduri mai ridicate sunt înşirate lăzile, „hărăile”(saci mari) de rufărie, lână şi altele.

„hărăile”(saci mari) de rufărie, lână şi altele. Fig 7 Vedere Scara d conduce în catul E,

Fig 7 Vedere

Scara d conduce în catul E, numit „analtu” sau „pat”. Aici se culca seara o parte din membri familiei, aici se aşează masa, se aşteaptă musafirii, aici se află icoana pe perete si deasemeni stau bărbaţii să işi facă treburile. Tot aici, deasupra scării, se află construit un „pătic”, (pat mic) pe care in fiecare dimineaţa „nveasta noauă” (cea mai tânără dintre neveste) sau „mârtâtoarea” (fata mare), dupa ce impatureşte frumos coverturile, le aşează una peste alta şi apoi le înveleşte cu un cearceaf. Prin uşa e intrăm in casă , camera in care se găteşte, în care se află vatra (căminul). Aici se păstrează în ordinea cuvenită: „căpisterea”, în care se frământă pâinea şi se fac plăcintele, „sfindu’a” (lada) în care se ţine pâinea. Tot aici găsim şi „puliţe” (poliţe), „scândurice” (scândurele) se ţin orânduite ustensilele de bucătărie. Prin uşa f intrăm în Patul mare (Sala mare), atelier manufactural al aromâncelor. De multe ori, Patul mare se transformă în şezătoare zilnică la aromâni şi mai bine de 20 de femei,neveste si fete, lucrează zilnic.

31
31

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 8 Plan parter si etaj

Fig 8 Plan parter si etaj

32
32

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 9 Vedere Fig 10 Plan

Fig 9 Vedere

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 9 Vedere Fig 10 Plan

Fig 10

Plan parter si etaj

33
33

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Aromânii şi-au pus amprenta foarte bine din punct de vedere arhitectural in zonele in care au locuit din Peninsula Balcanică şi s-au adaptat folosind tehnologii simple şi instrumentar de muncă ieftin, căci istoria nu a asigurat prea multa linişte şi deseori nici deplină libertate de creaţie. Aromânii au facut „parte din civilizaţia lemnului şi a pietrei” , avându-le ca materiale de bază. Străzile erau din piatră naturală construite direct pe munte.”Locuinţele aromânilor par vile, deşi ele sunt de fapt locuinţe obişnuite. Conacul are forma neoclasică şi este găsit peste tot in centrele urbane. Casele construite în model dublu şi cvadruplu, case de arhitectură traditională, sunt martor al continuităţii din antichitate până în prezent. Cele triplu şi cvatriplu sunt case cu forme mai noi din secolul XVIII-XIX.Interioarele sunt înalte, spaţioase.

secolul XVIII-XIX.Interi oarele sunt înalte, spaţioase. Fig 11 Vedere Principalele materiale de constructie sunt

Fig 11

Vedere

Principalele materiale de constructie sunt cele naturale, pe care le procurau din apropiere, de culoare gri-brun sau verde-gri de piatra, dale naturale de piatră pentru acoperiş şi podelele de pin sau stejar pentru structura de lemn. Utilizarea metalului nu există. Pereţii exteriori au o grosime de 50-60 cm, iar golurile au dimensiuni reduse. La interior sunt tencuite cu alb. Acoperişul are o pantă de aproximativ 45 grade. În funcţie de zona geografică în care sunt amplasate, poate aparea câte un balcon.

34
34

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 12 Casă specific armânească din

Fig 12

Casă specific armânească din Macedonia

AROMÂNII ] Fig 12 Casă specific armânească din Macedonia Fig 13 Case specifice armâneşti din Cruşova
AROMÂNII ] Fig 12 Casă specific armânească din Macedonia Fig 13 Case specifice armâneşti din Cruşova

Fig 13

Case specifice armâneşti din Cruşova

Fig 14

2.1.4. Locuinţe specifice după aria geografică

Unul din principalele criterii dupa care s-au format locuinţele la aromâni este aria geografică. Darorita influenţelor pe care fiecare zonă in parte a avut-o asupra locuinţelor, au început să apară planuri diferite în

35
35

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

funcţie de zona geografică unde erau construite, dar păstrând unele caracteristici ale locuinţelor tradiţionale, cum ar fi materialele de construcţii.

Locuinţă în Moscopole-Albania

Moscopole a reprezentat din cele mai vechi timpuri metropola aromânilor şi centrul lor cultural. Acest oraş fascinant se află în conştiinţa aromânilor prin nivelul civilizator ca metropolă culturală şi comercială în Balcani. Este un subiect ce fascineaza atât în rândul cărturarilor, cât şi în mintea aromânilor de pretutindeni. Fascinează pentru că ascensiunea ei a fost glorioasă, iar decăderea destul de tragică, distrusă într-o foarte

scurta perioadă. A fost una dintre cele mai spectaculoase evoluţii economice ale secolului al XVIII-lea. În timp ce Atena avea 10 000 de locuitori, în Moscopole trăiau aproximativ 70 000 de aromâni.A fost în primul rând un centru cultural reprezentativ al aromânilor, având academie,peste 40 de biserici si prima tipografie din peninsula Balcanică. Imperiul Otoman nu vedea cu ochi buni credinţa aromânilor şi faptul că în Moscopole se ridicaseră biserici şi se tipareau carti creştine, de aceea au atras numeroase atacuri şi presiuni, în 1779 având loc primul jaf turco-albanez.

şi presiuni, în 1779 având loc primul jaf turco-albanez. Fig 15 „sucachi” (strada) in Moscopole Fig

Fig 15 „sucachi” (strada) in Moscopole

turco-albanez. Fig 15 „sucachi” (strada) in Moscopole Fig 16 locuitori ce refac constructia dupa modelul vechi

Fig 16 locuitori ce refac constructia dupa modelul vechi

Casele erau facute din cele mai bune materiale pe care le aveau la îndemână.Meşterii moscopoleni pietrari prelucrau blocuri mari de piatră cu dalta şi ciocanul, obţinând bucăţi care se îmbinau perfect. Ceramica se prelucra în cuptoare unde se intreţinea focul cu ajutorul lemnului pădurilor din apropiere. În afară de materialele principale, la locuinţe se mai utiliza pământ negru, lemn, fier, nisip, var, et c. În prima perioadă, casele erau simple şi rectangulare, spaţiile de locuit se desfăşurau sub forma literei „L” sau „U”, în funcţie de mărimea familiei. Casele se realizau cu doua, trei niveluri şi în faţă aveau verande. Dar şi la parter camerele erau cu ieşire sub verandă sau grupate între ele. Casele aveau firide, iar etajele superioare

36
36

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

erau realizate din lemn, cu ornamente în firide mai mari şi chiar cu balcoane realizate din lemn. Forma casei

asemănătoare literei „U” determină realizarea unui perimetru ce aparţinea strict casei. La parter, părţile

extreme ale clădirii erau utilizate pentru animale şi ca spaţii de depozitare a hranei.

Casele dreptunghiulare aveau la etaj balcoane sprijinite pe coloane şi firide la partea

superioară. La parter exista uşa principală de acces dar şi uşi secundare. Casele aveau curţi înconjurate cu

garduri înalte, iar intrarea se făcea printr-o poartă din lemn având la partea superioară arce caracteristice.

Aceste case erau adevărate cule, asemănătoare culelor (case boiereşt i) din Oltenia. Erau adevărate fortăreţe

prin construcţia şi durabilitatea lor. Unele case aveau chiar şi teren cultivabil cu pomi fructiferi, legume şi

flori. Verandele caselor erau pline de ghivece cu flori, de asemenea curţile interioare, micile grădini emanau

mireasma specifică zonei datorită florilor autohtone şi chiar aduse din alte locuri. Mărturiile materiale chiar

atestă existenţa ghivecelor din porţelan aduse din Olanda, Franţa etc. Majoritatea curţilor aveau şi fântâni

realizate cu mult simţ artistic îmbinând diverse materiale de construcţii. Moscopole avea case construite din

marmură roşie.(

palatelor, vestigii ale fostelor splendori din acest oraş aromânesc.

note).

Marmura era adusă de la carierele lacului Malik. Se mai văd şi astăzi ruinele

Locuinţă în sporlita-Macedonia

şi astăzi ruinele  Locuinţă în sporlita-Macedonia Fig 17 Plan parter Legendă: Fig 18 Plan etaj
şi astăzi ruinele  Locuinţă în sporlita-Macedonia Fig 17 Plan parter Legendă: Fig 18 Plan etaj

Fig 17 Plan parter

Legendă:

Fig 18

Plan etaj

I. Cameră Parter ( 1. Perete din piatră, 2. Troacă, 3 Stălpi. 4,Postament al scării din pietre plate neregulate,5 Scară de lemn, 6. Intrare, 7 Cameră despărțita de o impletitură.) II. Terasă (15.Banchetă perimetrală din lemn, 16. Golul scării).

37
37

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

III. Hol (11. Balcon)

IV. Cameră de locuit(8.Fereastră, 9. Semineu.

10. Fereastră).

V. Cămară.

VI. Cameră de locuit ( 16. Şemineu).

Planurile sunt asemănătoare cu ale celelaltor case. Funcţiunile principale sunt cam aceleaşi, doar

repartizarea lor la interior diferă de la caz la caz. Parterul este prevăzut doar pentru adăpostirea animalelor şi

lipsesc goluri pentru ferestre. În colţul din dreapta se află o cameră despărţită de o împletitură, iar în partea

de nord se află locul pentru animale. Locul de tit este mutat la etaj de data aceasta, într-o terasă deschisă

pe o singură latură, lângă scară. Dispare principiul dispunerii dormitoarelor în jurul unui spaţiu central.

Dispunerea lor se face de-a lungul unui hol ce face legătura între casa scării şi balconul. Camera de zi, ce

este şi dormitor, este prevăzută cu un spatiu de depozitare. Balconul se află pe partea opusă uşii. Sistemul

constructiv este din piatră de râu necioplită, în cazul caselor tradiţionale piatra era prelucrată, cu mortar de

argilă şi grinzi orizontale zidite în perete, îmbinate prin chertare.

Locuinţă lângă Seres-Grecia

prin chertare.  Locuinţă lângă Ser es-Grecia Fig 19 Plan parter Legendă: I. Hol intrare în

Fig 19

Plan parter

Legendă:

I. Hol intrare în camerele de la

parter.( 1. Stâlpi structural din lemn,

3.Stâlpi retraşi, 6. Grindă deasupra

stălpilor inferior, 10. Scara care duce la

etaj).

lemn, 3.Stâlpi retra ş i, 6. G rindă deasupra stălpilor inferior, 10. Scara care duce la

Fig 20

Plan etaj

38
38

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

II. Loc pentru adăpostirea

animalelor. III. Şopran, hangar.

IV. Verandă, logie ( 18.Grinzi care

susţin acoperisul, 19.Talpa şarpantei pentru susţinerea acoperisului, 20. Stâlpi

de verandă superiori).

V. Magazie (16a. fereastră mică de

lemn)

VI. Cameră de zi principală

(12.Dulap de perete, 13.Fereastră,

14.Şemineu, 15. Pat. VII. Cameră mică (17. Şemineu).

Specific acestor locuinţe este apariţia unei verande tip logie, în partea de sud, construită din lemn cu rol de distribuţie. La nivelul parterului se poate accesa doar adăpostul pentru animale şi hangarul printr-un hol creat de structură de lemn ce susţine veranda. Accesul la etaj se face printr-o scară aflată la exterior, ce ajunge la verandă şi prin ea poate ajunge la camerele de la etaj. Camerele la etaj sunt amplasate în partea nordică, dar observăm ca peretele din nord nu este prevăzut cu goluri pentru ferestre.Acestea se gasesc doar la sud şi sud-est. Sistemul constructiv este cel tradiţional, pereţi din piatră prelucrată şi şarpantă de lemn.

2.2. Arhitectura religioasă

În analiza şi interpretarea datelor care au ca element principal arhitectura religioasă, sau ales spre studiu câteva biserici din Moscopole. Aromânii sunt devotaţi credinţei ortodoxe şi cred în valorile acesteia. O dovedesc organizarea religioasă şi mărturiile scrise rămase de-a lungul timpului. Moscopole este atat un centru cultural cât şi religios. Puţine inscripţii scrise în aromână ne-au rămas scrise din acea vreme.

39
39

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] Fig 21 Biserica Sfântul Athanasie-1724 Bisericile

Fig 21 Biserica Sfântul Athanasie-1724 Bisericile din Moscopole constituie în general, ansambluri arhitecturale, în jurul unei curţi, amintind de bisericile întărite. Incinta este creată dintr-un zid perimetral din zidărie de piatră, cu o înălţime aproximativă de doi metri. Accesul în incintă, de obicei, se află pe latura din sud, fiind marcat de un turn (clopotniţă), cu o înălţime care o depăşeşte pe cea a bisericii, în cazul bisericii Sfânta Maria, sau doar de clopot, în cazul bisericii Sfântul Athanasie. Turnul are mai multe caturi, prevăzute cu goluri de formă dreptunghiulară, la primul nivel,şi în arc în semicerc la celelalte. Etajele sunt despărţite de planşee de lemn, iar partea superioară a turnului este acoperită de o calotă semisferică.

a turnului este acoperită de o calotă semisferică. Fig 22 Plan biserică Fig 23 Plan ansamblu
a turnului este acoperită de o calotă semisferică. Fig 22 Plan biserică Fig 23 Plan ansamblu

Fig 22

Plan biserică

Fig 23

Plan ansamblu

Biserica este de tip bazilical alcătuită din pridvor, o navă centrala, două colaterale şi altar. Pridvorul este alipit pe partea sudica. Acesta este un spaţiu semideschis delimitat la nord de peretele uneia dintre navele colaterale şi sud de arce în acoladă susţinute de coloane de mici dimensiuni. Pridvorul are spaţiul boltit, constituit din mai multe cupole semisferice. Nava principală este un spaţiu boltit, cu boltă

40
40

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

semicilindrică. Spre răsărit se inchieie cu o absidă, ce crează altarul, şi prevăzută cu un singur gol de formă dreptungiulară sau semicilindrică de dimensiuni mici. Navele colaterale sunt de dimensiuni mai scunde dispuse în sens longitudinal, ce flanchează simetric nava principală, despărţite prin coloane. Capetele navelor sunt dreptunghiulare prevăzute cu goluri de formă semicilindrică sau dreptungiulară. Latura de nord a navei nordice fiind alipită zidului de incintă. Acoperirea se face ca şi în cazul pridvorului prin cupole semisferice. În afară de cazul când navele sunt acoperirete cu boltă semicilindirca, mai apare şi cazul când ele sunt acoperite doar de şarpantă de exemplu biserica Sfântul Ilia.

doar de şarpantă de exemplu bise rica Sfântul Ilia. Fig 24 Sec ţ iune Sfântul Ilia

Fig 24 Secţiune Sfântul Ilia sau Maria.

Sfântul Ilia. Fig 24 Sec ţ iune Sfântul Ilia sau Maria. Fig 25 Sec ţ iune

Fig 25

Secţiune Sfântul Athanasie

Privind în secţiune, observăm că toate navele sunt coborâte cu aproximativ un metru faţă de pridvor şi spatiile anexe, şi accesul se face din zona pridvorului cu ajutorul a unei scări din piatră de maximum 5 trepte, un specific al bisericilor din ţările ce erau sub Imperiul Otoman. 26 Spaţiile anexe sunt alipite bisericii pe partea de vest. Laturile de nord şi vest fiind alipite peretelui de incintă. Aceste spaţii erau folosite unul ca dormitor sau spaţiu de depozitare şi celălalt ca sală de clasă. Decoraţia bisericii la interior, este constituită din pictura ce acoperă în totalitate spaţiul. La exterior elementele decorative le întălnim în zona pridvorului, acesta fiind pictat în totalitate. Altarului este decorat cu firide terminate în arc de cerc, iar cornişa este alcătuită din şiruri de cărămizi dispuse la 45 de grade după modele bizantine. Din punct de vedere cromatic, imaginea generală a bisericii este gri, carcateristică zidăriei de piatră, singurele accente de culoare sunt date de zidăria de cărămidă care apare în zona cornişei şi a golurilor. Materialele de construcţie sunt şi în acest caz materiale naturale ce se găsesc în regiune. Piatră de ardezie pentru acoperiş, piatră naturală prelucrată pentru pereţi, blocuri de marmură pentru construcţia coloanelor şi stejar şi pin pentru structura de lemn.

26 Pentru a nu avea o silueta, mai mare decât moscheele, bisericile trebuiau sa fie coborâte în pâmănt.

41
41

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

4.CAPITOLUL IV : ARHITECTURA VERNACULARĂ ŞI REGIONALISMUL 4.1 Arhitectura vernaculara

În cartea sa “ House Form and Culture “ , Amos Rapoport defineşte arhitectura vernaculară din punctul de vedere al procesului prin care apare, adică cum se face proiectarea şi cum este executată construcţia. Descrierile sale tind să emfatizeze arhitectura vernaculară ca fiind cea majoritară în contrast cu proiectarea academică care se regăseşte de-a lungul întregii istorii a arhitecturii şi care este de cele mai multe ori asociată cu diverse convenţii. Deseori confundată cu arhitectura populară , arhitectura vernaculară se diferenţiază de aceasta din urmă prin modul în care este produsă. Având rădăcinile în arhitectura populară , arhitectura vernaculară apare în momentul în care diverşi meşteri sunt angajaţi pentru

o construcţie în locul membrilor familiei.În esenţă arhitectura vernaculară fiind un stil de construcţie

indigen care foloseşte materiale locale şi metode de construcţie şi ornamentare tot locale, în principiu arhitectura fără arhitecţi. În plus Suha Ozkan defineşte vernacularul ca o tradiţie de construcţie care a existat şi a excelat de-

a lungul secolelor, o tradiţie care a fost recunoscută de curand de către comunitatea arhitecturală ca făcând

parte din domeniul architectural. Arhitectura vernaculară cere o relaţionare şi o adaptare a formelor de construcţie la mediul social , economic , ecologic şi climacteric. O abordare mai puţin adventuroasă a arhitecturii vernaculare, este cea conservativă când se încearcă renaşterea diverselor stiluri de construcţie care au la baza o anumită societate şi cultura. Acest tip de vernacular este însă limitat în special la construcţii rezidentiale şi este un rezultat al apatiei pe care o au diversele comunităţi asupra acestor forme. Vernacularul interpretativ sau neo-vernacularul foloseşte diferite niveluri tehnologice şi de infrastructură , căzând de nenumărate ori într-un design de tip scenografic sau al unui design de tip pastişă decât în producerea unei experienţe arhitecturale propriu-zise. Cele doua abordari ale vernacularului aduc în discuţie câteva puncte importante cum ar fi creearea unui spaţiu de locuit rezonabil care are la bază şi este strâns legat de societate , şi la creearea unor obiecte arhitecturale care pot fi “ oneste “ cu mediul social în care exista şi mai ales care le-a creat. 4.2 Regionalismul critic

Conceptele arhitecturii vernaculare permit analizarea şi discutarea conceptului de “ regionalism critic “ introdus de către Kenneth Frampton , care are ca bază două moduri de abordare : “ the strategy of

42
42

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

resistance “ ( strategia rezistenţei ) şi “ speculative manifesto “ ( manifestul speculaţiei ). Primul dintre cele doua concepte a fost dezbătut în lucrarea “ Cristical Regionalism : Modern Architecture and Cultural Identity “ din 1980 , iar cel de-al doilea se regăseşte în două articole ale sale “ Six Points for an Architecture of Resistance “ din 1983 şi “ Ten Points for an Architecture of Resistance” din 1987.

4.2.1 Strategia de rezistenţă

Kenneth Frampton consideră regionalismul critic ca fiind cea mai fezabilă paradigmă în modul de dezvoltare al arhitecturii ,el extinzând discuţia asupra acestei probleme în toate aspectele care descriu arhitectura. În cartea sa “ Modern Architecture : A Critical History “ considera regionalismul critic ca fiind atât

o “ strategie de rezistenţă “ împotriva globalizării cât şi un trend istoric , datorită în special relaţiei

profunde pe care o are arhitectura cu natura în contrast cu ideeile progresiste ale societăţii.” Rezistenţa

împotriva omogenizării mediului construit “ a lui Frampton pare să fie împotriva culturii consumatoriste caracterizată prin omogenitate culturală, productivitate pentru masa consumatoare, arhitectură ambiguă şi

independentă de context, caracteristici de altfel regăsite şi în cadrul Mişcării Moderne. În acelaşi timp Tzonis şi Lefaivre îşi bazează discursul pe menţinerea calităţii mediului ( atât construit cât şi natural ) dar şi a comunităţii prin neacceptarea ideii de globalizare. Regionalismul critic a apărut din partea lui Frampton , Tzonis şi Lefaivre ca o reacţie la globalizare pentru a susţine salvarea şi revirimentul unor culturi regionale prin intermediul arhitecturii. În mod similar Chris Abel , un scriitor de arhitectură , propune ideea unei civilizaţii a eco-culturii explicând acest lucru prin faptul că regionalismul nu reprezintă o reacţie ci mai degrabă o respingere a mişcărilor internaţionaliste anterioare. Propunerea sa teoretică emfatizează formele de construcţie regionale

şi condiţiile mediului înconjurător. Parafrazându-l pe Frampton, el caracterizează regionalismul critic ca

fiind posibilitatea dezvoltării unei culturi a arhitecturii critice ca opozitie la formele dominante universale dar care să accepte impulsurile emancipatoare moderne.

4.2.2 Manifestul speculativ

În 1987 Frampton a propus o abordare polemică asupra regionalismului critic creând un manifest speculativ în articolul “ Ten Points on an Architecture of Regionalism : A Provisional Polemic”. Acest

43
43

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

articol la fel ca şi unul din capitolele cărţii sale mai sus menţionate are la bază gândurile lui Paul Ricouer “ cum să devii modern întorcându-te la origini”. Articolul pe lângă stabilirea arhitecturii de rezistenţă ca strategie de dezvoltare a regionalismului critic începe şi o analiză în profunzime a “ identităţii culturale “ , care duce la o mai mare aplicabilitate a manifesto-ului la nivel mondial mai ales în ţările mai puţin dezvoltate ale căror aspecte culturale au fost absorbite de modernitate. Punctele despre care vorbea Frampton sunt aranjate în perechi opuse care trebuie studiate nu ca elemente pozitive sau negative ci mai ales ca elemente ireductibile ale tensiuni pe care o creează alăturarea diverşilor termeni. Perechile de termeni erau spaţiu/loc , tipologie/topografie , arhitectonic/scenografic , artificial/natural şi vizual/tactil. Frampton descrie îngrijorarea sa faţă de faptul că în timpul procesului de modernizare cu dominanţa lui tehnologică de neoprit se pierde “ romantismul desoperirii şi al invenţiei”, cu toate acestea Frampton clarifică lucrurile susţinând că regionalismul critic nu este o reinviere a aspectelor tradiţionale ale arhitecturii sau o regresie istorică , ci susţine că regionalismul critic va juca rol de mediator asupra impactului pe care îl va avea civilizaţia universală prin derivarea diverselor elemente locale în cadrul acestui impact. Regionalismul critic descris de Frampton , Tzonis , Lefaivre şi Speck este dincolo de ideea de loc şi de aceea poate fi aplicat oriunde. Acest lucru evită hermetismul regionalismului critic prin crearea unei conştiinţe a arhitecturilor regionale “ care se examinează singure, care îşi pun întrebări singure , care se autoevaluează şi care nu au termeni de comparaţie cu lumea exterioară ci doar cu ele însele”.

4.3 Baza teoretică

Regionalismul critic ia în considerare toate aspectele prin intermediul cărora conştiinţa unei societăţi regionale poate fi exprimată şi poate fi ajutată să se dezvolte . Diferenţele arhitecturale şi culturale între universalism şi localism sunt dezbatute pentru a da naştere la o posibilă dezvoltare a arhitect urii. Din acest punct de vedere cele zece puncte ale lui Frampton sunt mai mult decât o dihotomie între civilizaţia universală şi cultura locală ele tind să îndrepte arhitecţii spre preocupările lor originale. Categorisirea pe perechi este foarte bine fundamentată şi are puternice implicaţii privind întoarcerea arhitecturii spre origini , un tip de arhitectură care îi ţine pe oameni aproape de mediul lor înconjurător şi de cultura lor , o arhitectură care răspunde efectiv nevoilor societăţii , o arhitectură non-reprezentativă care augmentează simbolismul regional prin intermediul percepţiei în loc să folosească doar mijloace vizuale.

44
44

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

În plus , având la bază abordarea fenomenologică care acompaniază regionalismul critic tensiunile între “spiritul locului” şi “spiritul timpului” sunt exprimate în mod esenţial. Preocupări asupra micşorării tensiunii între aceşti termeni au avut arhitecţi celebri precum Alvar Alto ,Tadao Ando , Glenn Murcutt şi Ricardo Legorreta. Obiectivul acestor arhitecţi a fost să creeze arhitectură care să fie compatibilă atât cu “spiritul timpului” cât şi cu “ spiritul locului “ . Regionalismul critic al lui Frampton este un discurs general. Scopul său este de a putea fi aplicat oriunde în lume. Cu toate acestea regiuni diferite prezintă caracteristici contextuale diferite şi nu toate sunt incluse în cele zece puncte ale lui Frampton sau mai corect spus nu toate sunt determinate de situl propriu- zis. Cu toate acestea scopul primordial al regionalismului critic trebuie să fie restrâns şi aplicat pe o anumită zonă pentru a-i mări gradul de validitate şi de punere în practică.

4.4 Sinteza punctelor esenţiale pentru o arhitectură vernaculară modernă

Dupa o scurtă prezentare a conceptelor de arhitectură vernaculară şi de regionalism critic, am încercat determinarea unor similitudini între caracteristicile şi proprietăţile celor doua discursuri

arhitecturale. În continuare, vor fi enunţate caracteristicile fundamentale extrase din fiecare discurs în parte care vor sta la baza proiectului de diplomă . Aceste caracteristici vor servi drept o linie de urmat pentru a reevalua, recupera, descoperi şi dezvolta identitatea arhitecturală a oricarei regiuni locuite de diverse comunităţi etnice atât pentru aromânii din Albania cât şi pentru orice altă regiune şi comunitate din lume. Astfel este esenţial să concepem o arhitectură care :

a) recunoaşte că clădirile stau în mediul natural şi este necesar a se găsi o armonie între clădire şi natură ;

b) urmăreşte onestitatea arhitecturii scăzând astfel influenţa modei şi creşte influenţele dictate de nevoi sociale;

c) dezvoltă arhitectura de calitate care integreaza obiceiuri şi tradiţii socio-culturale locale prin folosirea unui număr cât mai mic de resurse;

d) participă la o evaluare continuă tinând cont de faptul că mediul construit este dinamic şi nu static;

e) combină cele mai avansate soluţii formale , spaţiale şi constructive cu cele mai tradiţionale soluţii ale culturii locale;

45
45

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

f) instigă arhetipuri locale prin repetiţie ducând astfel la apariţia unor tipare şi în cele din urmă la extragerea unei identităţi arhitecturale;

g) caută arhitectura de tip “global” care sugerează aplicarea principiilor regionale la

nivel global, adică recuperarea exemplelor locale şi adaptarea lor pentru tot globul Aceste şapte principii vor fi folosite în continuare pentru creearea unei arhitecturi care să se încadreze deplin în zona pentru care este propusă.

5.CAPITOLUL V : CONCLUZII:NECESITATEA UNUI CENTRU CULTURAL PENTRU CUNOAŞTEREA, PASTRAREA ŞI CONTINUAREA IDENTITAŢII AROMÂNE

5.1 Necesitatea unui centru cultural al tradiţiei aromâne în legătură cu asimilarea şi dispariţia poporului aromân

Cu ocazia cercetărilor de teren efectuate in august, 2010, la aromânii din Albania am constatat că aceştia au moştenit de la bunici şi părinţi atât sărbătorile şi obiceiurile din ciclul familial cât şi pe cele din ciclul calendaristic. Din păcate, datorită restricţiilor impuse de regimul comunist albanez caracterizat printr-un ateism greu de imaginat, în care biserica şi slujitorii ei nu au mai jucat niciun rol, practicile şi ritualurile religioase au dispărut efectiv din anul 1966, când au fost emise o serie de documente cu caracter legislativ menite a le interzice. Comparativ cu aromânii din restul statelor sud-est europene, cei din Albania au avut cel mai mult de suferit, tocmai datorită interzicerii oricărui serviciu religios oficial. Au existat, însă, şi unele excepţii, care au reuşit să treacă peste aceste bariere. Spre exemplu, botezul s-a săvârşit, în multe cazuri, în casă, fără preot, de regulă de către cel mai în vârstă membru alfamiliei. Au existat şi familii în care tradiţiile şi obiceiurile moştenite de la înaintaşi au fost perpetuate, în unele situaţii, într-o formă puţin evoluată, firesc, tocmai datorită modernizării. Treptat, după 1990, tinerele familii au început să se cunune religios în biserici, un rol important în acest sens jucându-l, iniţial,Paraclisul „Sf. Sotir” amenajat în fosta şcoală aromânească din Corcea, iar în ultimii ani Biserica aromânească „Schimbarea la faţă”. Aceasta a fost reconstruită din temelii după 1990, cu fonduri primite de la Statul român(peste 2 miliarde de lei). Legat de obiceiurile cu dată fixă (Crăciunul, Anul Nou ş.a.) şi cele cu dată mobilă (Paştele) în ciuda restricţiilor, acestea s-au practicat într-o oarecare măsură, în special în mediul rural, dar şi în familiile tradiţionaliste din mediul urban, chiar şi înroşitul ouălelor, care însă, se realiza în taină, pentru a nu avea probleme cu autorităţile. Astăzi situaţia este mult

46
46

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

schimbată în bine, comparativ cu perioada comunistă, acestea fiind practicate atât de către persoanele în vârstă (60-80 de ani), de cele mature (30-59 de ani) dar şi de cei tineri (16-29 de ani) şi copii. Sigur, în mare măsură, acestea s-au adaptat unor condiţii impuse de societate şi de urbanizare. Urmaşii aromânilor constructori de altă dată conduc astăzi importante trusturi de construcţii în numeroase centre urbane din Albania. Alături de practicarea acestor meşteşuguri, am constatat că aromânii din Albania desfăşoară o serie de activităţi lucrative tradiţionale precum: oieritul (mult sub nivelul de altă dată, asemenea celor din judeţul Constanţa),agricultura, legumicultura. dar şi unele noi. Prelucrarea

laptelui, spre exemplu, se realizează astăzi prin intermediul tehnologiei de ultimă generaţie

este faptul că o parte din aceştia au fost bursieri ai statului român şi s-au întors în ţară, unde îşi fac datoria cu succes. În urma discuţiilor purtate cu cei intervievaţi s-au desprins o serie de propuneri privind măsurile ce ar trebui întreprinse pentru perpetuarea sărbătorilor şi obiceiurilor moştenite de la înaintaşi, a cântecelor, jocurilor şi a meşteşugurilor tradiţionale. Accentul a fost pus pe creşterea numărului de şcoli de genul celei de la Divjaka, refacerea bisericilor construite la finele secolului XIX şi primele decenii ale secolului XX, cu sprijinul statului român sau, după caz, construirea de biserici noi. Nu în ultimul rând, ne-a reţinut atenţia dorinţa/necesitatea amenajării unor muzee de artă populară cu specific aromânesc în Tirana sau în oraşele cu potenţial turistic, precum:Pogradeţ, Corcea, Saranda, Elbasan, Divjaka, Moscopole. Principalul rol revine, în opinia noastră, în continuare, educaţiei din familie dar nici şcoala şi biserica nu trebuiesc neglijate. În ceea ce priveşte refacerea vechilor biserici sau construirea unor biserici noi, rolul cel mai important ar trebui să revină, în primul rând enoriaşilor, sigur, neexcluzându-se şi ajutorul din partea confraţilor care trăiesc astăzi în afara Albaniei. Cercetările de teren ne-au oferit posibilitatea să cunoaştem şi care sunt posibilităţile de amenajare a unui muzeu de artă populară, mai exact dacă există inventarul necesar. În această privinţă am constatat că numeroase familii de aromâni păstrează piese care, adunate în colecţii, ar putea constitui baza inventarului unor muzee etnografice. Mai mult, pentru un scop atât de nobil, acestea sunt dispuse să le doneze. Măsurilor propuse de cei intervievaţi, li se pot adăuga altele. Una ar fi aceea a creării unor Centre culturale multifuncţionale, care să găzduiască întrunirile ocazionale ale aromânilor din localitatea respectivă. Ele ar trebui să cuprindă săli de clasă pentru cursurile opţionale, sau cursuri practice pentru deprinderea unor meşteşuguri tradiţionale, cursuri de dans şi muzică tradiţională , spaţii de studio lingvistic, workshop-uri pe teme aromâne, spaţii expoziţionale pentru amenajarea unor expoziţii de artă populară cu caracter permanent şi, nu în ultimul rând, câte o bibliotecă. Pentru susţinerea activităţilor cultural-ştiinţifice ale aromânilor, ar fi oportun să se pună bazele unui Institut Cultural Român la Tirana dar şi redeschiderea Institutului Român de la Saranda. Sigur, toate acestea se pot realiza numai la

Îmbucurător

47
47

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

solicitarea comunităţilor de aromâni din Albania, cu sprijinul autorităţilor de la Tirana şi cu sprijinul de la Bucureşti, cu sprijinul confraţilor cu posibilităţi financiare din regiunile în care trăiesc şi cu cel al fărşeroţilor din diasporă. Este vorba de conceptul de patrimoniu, de conservare, de scopul legislaţiei Uniunii Europene, referitoare la necesitatea prezervării acestui tip de patrimoniu, element de bază în păstrarea şi conservarea identitară a oricărei comunităţi minoritare.

5.2 Propunerea proiectului în Korcea-cel mai apropiat oraş de marea metropolă culturală a aromânilor, Moscopole

Amplasamentul sitului studiat are o legatură directă cu istoria poporului aromân. Acesta este localizat într-un oraş care a fost de pe vremuri un loc de întălnire pentru aromâni şi datorează acestora dezvoltarea lui economică. Oraşul în sine a fost un nod important de mari drumuri comerciale folosite de aromâni de-a lungul timpului şi situl ales se află în imediata apropiere a unuia dintre ei. Un alt atu pentru alegera situl este existenţa în momentul de faţă în acest oraş, Korcea, a celei mai mari comunităţi de aromâni de pe teritoriul Albaniei. În afară de importanţa pe care aromânii au avut-o pentru acest oraş, acesta se află în apropierea uneia dintre cele mai importante oraşe aromâne care a existat, de a lungul timpului, Moscopole. Moscopole rămâne în inima aromânilor de preutindeni şi a tuturor popoarelor de fapt, ca fiind cel mai mare centru cultural al Peninsulei Balcanice în sec XVI-XVII. Moscopole însăşi este un Centru Cultural. Alegerea sitului în Korcea în loc de Moscopole, este motivul migrării populatiei de aromâni din Moscopole în Korcea, din cauze de destructurare a oraşului Moscopole (astăzi aparţinând UNESCO ). Atât transportul foarte greu pe străzile înca rămase cu piatră cubică, cât şi lipsa amenajării întregului oraş şi aprovizionării acestuia cu utilităţile publice, a împiedicat alegerea mult doritului Moscopole. Situl aminteşte de amplasamentele folosite de aromâni pentru crearea aşezarilor, acesta se află într-o zonă montană şi în cadrul oraşului, pe punctul ce mai înalt al acestuia, ce face parte din teritoriul intravilan, dar în acelaşi timp, izolat de acesta. Acest lucru aminteşte de primul factor, cel de siguranţă, ce a obligat aromânii să se retragă în zone montane. 5.3 Legătura între lucrarea de dizertaţie şi lucrarea de diplomă

Construcţia propriu-zisă reprezintă un traseu, ea putând fi accesată prin propunerea rampelor dinamice în zig-zag. Mişcarea sitului este redată şi prin mişcarea rampelor.Formele de relief reprezintă

48
48

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

traseul aromânilor de-a lungul istoriei. Existenţa lor a fost ea însăşi o deplasare continuă, o mişcare continuă, ei neavând un loc al lor decat foarte târziu. De aceea şi cladirea centrului cultural este un traseu. Traseul în zig zag urcând, are puternice semnificatii spirituale. Pornirea prin parc pe promenada în formă de zig zag are un rol iniţiatic cu două etape , prima parte a ascensiunii reprezintă contactul cu lumea reală în timp ce continuarea ascensiunii pe clădire tot în zig zag reprezinlegătura puternică cu divinitatea, aromânii fiind ei înşişi foarte spirituali si credincioşi. Deasemenea , traseul în zig zag este caracteristic din cele mai vechi timpuri, cu scopul de a analiza psihologic şi fizic omul care ajunge la punctul principal cu mult inainte de a ajunge.Dacă traseul ar fi fost drept, proprietarul nici nu ar fi putut să îşi dea seama foarte clar cine urmează să îi calce pragul. Construcţia se pierde în relieful natural , deoarece aromânii nu au avut o arhitectură propriu-zisă, ei cautând mai degrabă peisajul , sălbăticia. Traseul în zig zag mai însemnă , pentru vizitatori , ieşirea din urban şi căutarea drumului spre identitatea personală ,cu amintiri şi trăiri, drumul spre sine , spre EU-ul aromân. Fără să realizeze neapărat vizitatorul urcă pe traseul de tip zig zag, şi în drumul său întâlneşte tradiţii, obiceiuri, spiritualitate, şi ajungând sus- în locul potrivit se regăşte pe sine – locul potrivit nu are o volumetrie anume şi nici elemente arhitecturale specifice.

49
49

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] 6. BIBLIOGRAFIE  Tănase Bujduveanu ,
DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ] 6. BIBLIOGRAFIE  Tănase Bujduveanu ,

6.

BIBLIOGRAFIE

Tănase Bujduveanu, Moscopole,oraş aromânesc din Balcani, Editura Cartea Aromână-

Constanţa,2006

Ioan M. Cardula, Istoria Aromânilor Macedoneni, Editura Condor

Haciu N. Anastase, Aromanii: Comert , industrie ,arte, expasiune, civilizaţie,Constanţa, Ed.Cartea Armână 2003.

Corneliu Beda, Aromânii, Bucureşti 2004

Capidan Theodor , “Macedoromanii” Bucuresti , Fundatia Regala pentru Literatura si Artă,

1942.

50
50

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Petru Neiescu, Mic atlas al dialectului aromân din Albania şi din fosta republică Iugoslavă Macedonia, Editura Academiei Române,Bucureşti1997

Aravantinos Panos, Chronoghrafia tis Epierou, Atena, 1856, vol. I.

Nicolae Iorga, Istoria românilor din peninsula balcanica, Ed. Cultura neamului românesc, Bucureşti, 1919.

Nicolae Iorga, Istoria românilor din peninsula balcanica, Ed. Cultura neamului românesc, Bucureşti, 1919.

Tache Papahagi, Images d’ethographie Roumanine (Daco-Roumanine et Aroumaine),Ed. Societatea cultural-naţională, Bucuresti, 1928

Thede Kahl, Istoria aromânilor, Bucuresti, Ed .Tritonic, 2006

Winnifrith Tom, The Vlachs: The Hisory of a Balkan People, London, Ed. Duckworth, 1987.

Papahagi, Per[icle]. Basme aromâne şi glosar. Bucureşti: Inst. de Arte Grafice "Carol Göbl" Ssor I. St. Rasidescu, 1905.

Nicolae Messailă, Ascendenţă, Editura Biblioteca Bucureştilor 2010

Mariana Bara, Limba Armânească-Vocabular şi stil, Editura Cartea Universitară

Maria Magiru, Dobrogea, studiu etnografic vol II, Românii balcanici(Aromânii),Muzeul de arta populară, Constanţa, 2001

Chris Abel , Architecture and Identity: Responses to Cultural and Technological Changes , Englewood Cliff , NJ ; Architectural Press , 2000

Kenneth Frampton , Modern Architecture: A Critical History , Londra , 1992

Ozkan S , Regionalism in Architecture , ed. Robert Powell , Singapore , 1985 ( câştigător al premiului Aga Khan pentru Arhitectură)

Amos Rapoport , House Form and Culture , Londra , 1969

Paul Ricoeur , History and Truth , Universitatea Northwesern , 1965

Tzonis A. Şi Lefaivre L. , Theorizing a New Agenda for Architecture, New York , 1996

51
51

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

Studii şi articole:

Matilda Caragiu Marioteanu Aromanii in Mileniul III. O abordare Prospectiva” în România

Literara , XXXIV, pg.32. 2001.

Matilda Caragiu Marioteanu, Identitatea şi identificare în problema aromânească, în “România

literara” , XXX. pp.51-52, 1998

Stelian Brezeanu/ Gheorghe Zbuchea, Romanii la sud de Dunâre. Documente,Ed. Arhivele

Naţionale ale României, Bucuresti 1997.

Armânamea, revista Comunităţii Armâne din România, Nr, 4 Decembrie, 2006

Thede Kahl, Consideraţii privind dispariţia limbilor cu trimitere la romanitatea balcanică

Sursa ilustraţiilor

Fig 1 - Armânamea, revista comunităţii armâne din România, Nr, 4 Decembrie, 2006

Fig 2, 3, 4, 5, 6, -Imagini arhivă proprie

Fig 7, 8, 9, 10, - Papahagi, Per[icle]. Basme aromâne și glosar. București: Inst. de Arte Grafice "Carol Göbl" Ssor I. St. Rasidescu, 1905.

Fig 11, 12, 13, 14, 15, 16 Imagini arhivă proprie

Fig 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25 – Imagini arhivă proprie

52
52

DANIELA COSTEA

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]

[EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII]

DANIELA COSTEA [ EUROPENI CARE SE STING - AROMÂNII ]
53
53