Boala Parkinson

Este o fizioafectiune a sistemului extrapiramidal care se manifesta prin dischinezii si tulburari de

tonusului caracteristice .Apare intre 40 si 60 de ani si este mai frecventa la barbati. Nu se cunoaste cauza.
Pentru ca apare la oamenii in varsta, este considerata boala degenerativa a sistemului nervos.
Factorii care pot declansa boala sunt traumatismele, surmenajul, traumele psihice. Dar in afara etiologiei
degenerative, boala parkinson poate aparea in urma unei encefalite, a unei intoxicatii cu gaze toxice, din
cauza etiolismului cronic etc. De asemnea, traumatismul craniocerebral si ateroscleroza pot sa produca
parkinson.
Boala incepe lent si progresiv, cu tremuraturi usoare ale unui deget sau cu lentoare in miscari,
intepeneala. Treptat, boala cuprinde un hemicorp, realizandu-se sindromul hemiparkinsonian. Mai tarziu
cuprinde si membrele de partea opusa, devenind un dublu Parkinson.
Tremuratura este statica, de repaus, dispare uneori cu miscarea voluntara. Este ritmica, de amplitudini
variabile si cuprinde mai intai partea distala a extremitatilor. La fata exista tremuraturi ale barbiei si ale
limbii. Tremuraturile capului sunt mai rare. Tremuraturile se exagereaza cu emotiile, cu oboseala si dispar
in somn.
Rigiditatea musculara este data de hipertonia extrapiramidala. La fata da amimia. Daca imprimam
antebratelor miscari pasive de extensiune si flexiune, ele se misca in sacade (semnul rotii dintate).
Semnul Noica se obtine daca bolnavului in decubit ii imprimam miscari ale articulatiei pumnului si
comandandu-i sa se ridice membrul inferior incet in sus la nivelul planului patului constatam ca miscarea
pasiva la pumn se blocheaza.
Mersul acestor bolnavi este anevoios, mai ales pornirea. De multe ori isi pierd echilibrul. Apar pulsiuni
inainte. Mersul se face cu pasi mici. Vorba este alterata, monotona, lenta, disfona pana la afonie. Scrisul
este de asemenea alterat.
Hipertonia extrapiramidala este urmarea eliberarii activitatilor tonice de postura, eliberare produsa de
leziunea corpilor striati si mai ales a sistemului palido nigric. Globus palidus ar inhiba in mod normal
nucleul rosu, arcul reflex tonigen proprioceptiv, format din fasciculul cerebelos direct, nucleul dintat,
nucleul rosu si fasciculul rubrospinal. Mecanismul tremurarii nu este inca bine elucidat. Se admite ca in
mod normal, globus pallidus si substanta neagra ar exercita un control inhibitor asupra unei tendinte
normale de descarcare ritmica a neuronilor.
Leziunea se gaseste in globus pallidus si locus niger. Celulele prezinta modificari de tip degenerativ.
Evolutia este lunga si progresiva. Boala dureaza 10-20 de ani. Rigiditatea accentuandu-se, bolnavul nu se
mai poate misca, se casectizeaza. Moartea survine prin afectiuni intercurente.
Boala fiind evolutiva, se ajunge la achinezie cu consecinte grave pentru bolnav
Diagnosticul este usor si se pune baza celor 3 semne fundamentale ale bolii: tremuratura, rigiditatea si
incetinirea miscarilor. De notat ca uneori boala incepe cu rigiditate si apoi se adauga tremuraturile sau
incepe cu acestea din urma si apoi se adauga rigiditatea.
Bolnavii trebuie sa duca o viata activa, sa fie permanent ocupati, pentru ca miscarile impiedica instalarea
rigiditatii. Gimnastica activa sau pasiva este foarte utila. Medicamentele, ca scopolamina si atropina, au
actiune asupra miscarilor si rigiditatii. Preparatul Romparkin in doze de 2-3 tablete de 0,002g/zi este
foarte eficient. Toleranta la acest medicament este variabila si trebuie sa fie administrat la inceput in doze
mici.
Boala parkinson se trateaza in prezent si chirurgical, in centre dotate cu aparatura speciala de stereotaxie.
Se distrug prin electrocoagulare sau implantare de izotopi unele zone din talamus care sunt in conexiune
cu circuitul extrapiramidal raspunzator de dischinezii si de hipertonie.
Rezultatele sunt foarte bune, dar cazurile trebuie sa fie selectionate. Tratamentul chirurgical nu se aplica
celor care au tulburari psihice, celor care au trecut de 65 de ani si celor care au o stare generala alterata