Agim Isaku, poet, eseist, publicist, este o personalitate marcantă a culturii contemporane

albaneze. S-a născut în 1955 la Korca (cel mai important oraş din sudul Albanici). A absolvit
Facultatea de Litere a Universităţii din Tirana. A lucrat ca profesur pînă în anul 1990, cînd a fost
numit director adjunct al Radio-Televiziunii alba-neze. Ulterior a devenit director al Fundaţiei
„Soros", iar în 1996, ambasador al Albaniei la Madrid. In 1999 este numit consilier al
preşedintelui Albaniei, iar în prezent este consilier al prim-ministrului Albaniei. Este autor a 15
cărţi de poezie şi proză, precum şi a nume-roase articole de analiză politică publicate în presa
albaneză şi străină. o parte a operei sale este tradusă în limbile engleză, franceză, spaniolă,
maghiară, romănă ete. Dintre volumele puhlicate amintim : Cincizeci de poezii, 1986; Vărsta,
1997; Să nu credeţi cd sunt un vizitator întărziat, 1991 (poezii); Cetîtile it'rnii, 1983 ;
Două cronici despre aceeaşi mnart.v, 1990; Umbra, 1987 (proză scurtă); Băta (roman).
„... în care Măhil Ucă Gropa a descris luptele purtate de către vărul său, Errnan Bue Gropa,
domnitor albanez, cu barbarii de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte. Sarătat
amănunţit cum s-au desfăşurat aceste lupte ca nu cumva colbul uitării să le acopere rămănînd
astfel pierdute pe veci în negura timpurilor. Această strădanie va fi folositoare şi pentru vre-murile
de azi, dar şi pentru viitor, dacă albanezii vor fi vreodată la aman..."
Introducere la cronica scrisă de Măhil Ucă Gropa la începutul secolului al XIII-lea. Multă vreme
am crezut în sinea mea că el nu este un simplu băţ de lemn si atît. învelit în metale, cu o cruce
mare tot de metal în vărf, înconjurat uneori de scănteieri fugare care nu erau altceva decît reflexe
prelucrate şi strămbate ale altor lumini, încrustat cu diamante, îl luasem drept sceptru împărătesc,
lucrat din cine ştie ce metale rare, pentru că împărat era cel care îl purta. Cu toate acestea, în
însemnările mele l-am numit băta, fiindcă, în starea de extaz în care mă aflam cînd pentru prima
oară s-a zămislit prin.cipatul nostru albanez şi cocoţatpe culmea acelei rare încăntări pe care ţi-o
dă libertatea, orice le aparţinea lor, bizantinilor, mi se părea mic şt neimportant, ceua de luat în răs
şi de dispreţuit.
Era un toiag nu mai lung de patru palme, pentru că şi împăratul Teodor care se sprijinea în elpînd
ieri, deci pînd la 6 iulie 1296 dupd cron.ologia Occidentului sau 6905 dupd cronologia Imperiului
Bizantin, nu era înalt, ci pitic cum nu se mai văzuse alt împărat. El mi se pdruse înalt fiinded
oamenii care-l înconjurau şedeau tot timpul în genunchi, iar noi, de departe, aveam doar impresia
că ei stau drept după cum ar fi trebuit să stea nişte persoane cu chinuri şi ranguri înalte. M-
amgîndit mai tărziu că, dacă ei n-ar maifi stat îngenunchi şi s-ar fi ridicat în picioare, împăratul
Teodor cu greu ar mai fi fost iiăzut de mulţime, iar toiagul nici atît.
Acum cînd îmbătrînesc cu mare repeziciune şi anii-mi trec ca nisipul uscat printre degete, acum
cînd îmi adun însemnările începute cu 35 de ani în urmă şi terminate la data amintită mai sus (6
iulie 1296), am din nou ciudata semaţie pe care am încercat-o privind de departe acel băţ. După
cum ueţiputea observa şi voi pe parcursul cărţii, cu toate că multă vreme am funcţionat prin can-
celarii pe lîngă oameni învăţaţi, fapt care mi-a educat
8 Agim Isaku

modul de a-mi exprima şi cele mai subtile sentimenle, nu amfost niciodată în stare sd dau un nume
simţămintelor mele trezite de acest bdţ care, după cum gîndeam atunci, nu sprijinea numai pe
împărat, carnea şi ciolanele lui, darprin mijlocirea impăratului susţinea întregul imperiu,
maiprecis; toată acea aiureală care se numeste imperiu, cu bărfele, cu scan.dalurile, invidiile şi
intrigile din sănul lui. Toate acestea rodeau palatul fără răgaz, precum viermii, da.r în acelaşi timp
menţineau şi incercuirea noastră, suferinţele noastrv... sipe mine mă ţineau într-o stare absurdă
înlăunirul acelei încercuiri. Numai acum cînd băţul nu mai exista m-am eliberat de ceaţa înecă-
cioasă a sentimenielor mele. în timp ce ele, sentimentele, plecau şi se topeau în neant, am reuşit să
le dau un nume: ele aii fost temeri apăsăloare, anxietate, nesi-guranţă.
însemnările mele sunt mai degrabă drscdrcări sufleteşti iscate de neuoia de a-i împărtăşi cuiva
ceea ce simţeam după bătălii sau după recepţiile pompoasc un.de omul aproape că nu se mai uede
şi sepierde ca ienupărul într-o pădure de fagi îna.lţi.
lar acum, la bătrîneţe, cînd în coliba mea aştept să uină moartea să mă ia şi să mă unească cu
tovară^li mei, îmi spun că nu e nimic niai rău decît atunci cînd ienupărul sau orice alt arbore din
pădure, oricît de în.nlt ar fi, crede că el este însăşi pădurea. Acesta este unul din motivele care
face adeseori ca insemnările mele să pară nelegate între ele. Ba chiar, pe vreundeua, pot să pară
neadevărate, aşa cum mi se par şi mie acum.
Puteţi să măjudecaţi cum ureţi pentru toate, numai un lucru vă cer : să mă credeţi că am fosl sincer
chiar şi în minciună. Să mă credeţi că acum sunt prea bătrîn si nu mai am timp să mă întorc si să
iau totul de la capăt.
Cartea întăi

- Acum încercuirea e deplină - zise Erman. Caii scurmau pietrişul alb de pe marginea pră-
pastiei unde poposiserăm şi cu nările fremătînde adulmecau în aer pericole necunoscute. De-a
lungul văii Giugei, atît cît puteai cuprinde cu ochii prin ceaţa rară de toarnnă, se deosebea colbul
galben stărnit de coloana armatei ocupatoare. Nu sufla văn-tul, iar praful stărnit de miile de
picioare ale oameni-lor, ale cailor, cămilelor, elefanţilor, măgarilor şi bivolilor se ridica încet şi,
după ce se îngreuia amestecîndu-se cu ceaţa umedă, cobora din nou pe capetele ostaşilor formînd
un fel de acoperiş mur-dar sau un fel de capelă care-şi schimba des forma.
- Ei nu vor putea să suie pînă aici - zisei eu privind stăncile abrupte şi colţuroase care se
ridicau chiar de pe prund de-a lungul întregii văi a Giugei. - Nu înţeleg ce fel de strateg este cel
care-i conduce pe acest drum.
- Cu atît mai rău pentru ei - zise Erman şi surăse fără să mă privească, în timp ce freca gătul
asudat al calului său. — Cu toate acestea — adăugă el peste puţin timp, şi eu observai pe faţa lui o
satisfacţie ascunsă, aceeaşi pe care o descoperisem cu două zile înainte, cînd nepotul nostru, Nica,
adu-sese vestea că în fruntea uriaşei armate se află însuşi împăratul Teodor. - Cu toate acestea,
acum încercuirea e deplină.
10 Agim Isaku.

Erman se îmbrăcase cu tunica vişinie ornată cu motive ciudate, brodată cu flr de argint,
aceeaşi tunică pe care i-o dăruise tatăl său cu aproapejumă-tate de veac înainte, celălalt Erman,
adică prinţul german Herman de Vilehard, cînd acesta se întorcea din Răsărit cu ce mai rămăsese
din ultima cruciadă. Pe atunci eu nu mă născusem încă, dar toţi cei din neamul nostru cunoşteau
bine istoria acelui prinţ singuratic care, după ce-şi pierduse toţi ostaşii în marea aventură din
Răsărit, înainte de a ajunge la Hanul Trimalei, îşi pierduse şi propriul cal. Se povestea că nu se
mai văzuse pînă atunci la hanul nostru (Hanul Trimalei era proprietatea tatălui meu) vreun alt
călător care să aibă atîta colb pe mustăţi şi pe barbă. El zăbovise mult timp în baia pe care i-o
pregătiseră femeile. Dar, îşi aminteau martorii ocu-lari, cînd ieşise din scăldătoare, mustăţile,
barba şi părul îi erau tot atît de spălăcite. Apa îi subţiase doar firele de păr, iar din acestea
continuau să pice fire de msip fin. Uneori taica îmi povestea că prinţul era atît de palid, încît toţi
cei ce-l întălneau îşi coborau privirile stănjeniţi. Mai ales la lumina lumă-nărilor, semăna cu o
stafie.
Tînărul despot Erman Bue Gropa trase uşor frăul calului şi animalul zvelt, cu picioare subţiri,
se dădu înapoi, depărtîndu-se pe lîngă buza prăpastiei. Păsă-rile brodate cu argint pe tunica vişinie
bătură din aripi, iar eu întorsei capul în altă parte de teamă că ele vor zbura pentru totdeauna în
ceaţa prăfuită, nevoind să fiu martor la această evadare. Calul meu, şi el, se mişca neliniştit.
După ce stătu o săptămănă la Hanul Trimalei, prinţul got îi dărui unchiului meu, Bue Gropa,
care va să zică fratelui tatălui meu (tatălui lui Erman), tunica lui vişinie, singurul obiect preţios
care-i mai rămăsese. Mai tărziu mama îm.i explicase că, de
Băta ll

fapt, nu fusese vorba de un dar. înainte de a porni la drum, prinţul străin îşi schimbase tunica,
acum nefo-lositoare, pe un cal de care avea mare nevoie. Şi mama adăugase, cu o siguranţă care
mă uluise, că acel cal nu-l dusese pe călăreţ prea departe. Mie mi se părea mai convingătoare
istoria cu schimbul decît istoria cu darul.
Acum doi ani, cînd m-am întors de la Constantinopol, am găsit în fundul unui cufăr cu haine
vechi un teanc de documente scrise pe papi-rusuri şi învelite cu grijă. Dacă nu ar fi fost învelite cu
atîta grrjă şi dacă papirusurile nu ar fi fost atît de costisitoare, aş fi crezut că acolo sunt trecute
socotelile şi veniturile modeste ale hanului tatălui meu. Le desfăcui şi le întinsei cu greutate. Trei
dintre ele erau scrise într-o limbă pe care o înţelegeam, celelalte două într-o limbă necunoscută
mie, dar care nu putea fi alta decît limba gotă căreia îi cunoşteam cîteva litere. După cum aflai din
aceste documente, tatăl meu, împreună cu fratele său care murise acum trei ani nu erau numai
proprietarii Hanului Trimalei, ci şi regi ai părţii occidentale a Galiţiei, domnitori în două ţinuturi
cu nume indescifrabile din Normandia şi lorzi ai Angliei (adică fiecare era o jumătate de lord). Nu
mai pun la socoteală cele două documente scrise în alfabetul greoi gotic. îmi amintesc şi astăzi
clipa în care am văzut pentru prima oară acele acte. Un foc necunoscut poraea din adăncul
pieptului şi-mi ardea pielea subţire a obrajilor şi a ochilor, fară să reuşească totuşi s-o străbată şi
să iasă afară. Măinile îmi tremurau de parcă aş fi ţinut în ele bucăţi de pămănt vulcanic. Lucrînd
eu un timp înde-lungat pe lîngă fel de fel de funcţionari superiori ai imperiului, îmi dădeam seama
de valoarea reală a unor asemenea înscrisuri. Văzusem cum fi.ul îşi omorăse tatăl, fratele pe frate,
soţia soţul, soţul
12 Agim Isaku
cumnata, după ce cumnatul îşi omorăse mai înainte singurul său văr primar; socrul îl omorăse pe
ginere în patul nupţial, iar un alt ginere îi făcuse de petre-canie socrului bătrîn şi neputincios;
văzusem cum se otrăviseră prieteni care străbătuseră îinpreună multe mări zbuciumate de turbarea
zeilor; văzusem cum îşi smulgeau părul şi cum erau gata să-şi scoată ochii una alteia surorile
cărora numai cu o zi înainte li se înălţaseră imnuri, fiind socotite simboluri ale armoniei... Şi toate
acestea se săvărşeau pentru un petic de papirus vechi, titlu de proprietate care miro-sea a ceară şi
a mucegai pentru o prăvălie şi un colţ de casă, pentru un cuptor pe jumătate dărămat sau pentru
cinci-şase capre... lar acum descopeream că aceste papirusuri de mare valoare şi demne de intrigi
împărăteşti sau de otrăviri de prinţi şi regi zăceau nu departe, ci chiar în casa mea părintească, pe
fundul unei lăzi cu haine jerpelite care nu aveau să mai fie îmbrăcate niciodată. După conţinutul
aces-tor acte, poate şi după lege, eu puteam să devin stăpăn pe cîteva ţinuturi, principate,
mănăstiri, livezi, castele, hanuri şi cîte şi mai cîte altele... Inţelesei dintr-o dată că nu mai eram un
călugăr evadat, un proprietar al unei jumătăţi de han aproape ruinat şi părăsit, un rătăcitor care
merge unde îl duc picioarele. Din acel moment, după cum brotăcelul se preface în prinţ în lunile
sfinte, aveam şi eu dreptul să mă transform în prinţ, conte, lord, suveran ete... ete... Incăperea
strămtă şi plină de fum în care mă aflam scănteia brusc ca şi cum în aer ar fi ars un duh diafan,
arginitiu şi omniprezent. Pardoseala devenise instabilă şi eu, legănîndu-mă deasupra ei, mă
apropiai de tata care-şi plecase capul în pieptul scheletic şi şuierător, Vatra înnegrită de fum lîngă
care se aşezase se preschimbă pe dată într-un tron df marrrmră. Ce siint, ast.ea ?, îl întrebai
Băta 13

eu arătîndu-i papirusurile preţioase. După cum îmi amintesc, glasul meu fusese înspăimăntîtor şi-l
obli-gase pe tata să ridice capul. Incetă şi şuierătura pieptului descărnat. Deschise ochii si-şi
aruncă privirea pe papirusurile pe care i le vărăsem aproape în nas, apoi închise iarăşi ochii fără
să-mi dea vreun răspuns, fără să facă vreun semn. Am bănuit că privirea lui n-a ajuns pînă la
nepreţuitele docu-mente, de aceea l-am apucat de braţ, l-am zgălţăit cu toată puterea şi l-am
întrebat din nou: ce sunt astea? De data aceasta îmi răspunse: proprietăţi. Sunt vrednice? Sunt
nefalsificate iscăliturile şi ştampilele?, îi strigai eu, întăi m urechea stîngă, apoi în cea dreaptă.
Fără îndoială, îmi zise. Atunci?! Ce atunci?!, murmură el şi glasul îi era fără culoare, de parcă n-
ar fi trecut prin găt de om, ci printr-un tub de fier. Atunci... acestea sunt ale noastre, ALE
NOASTRE, ale mele, ale tale, ale mele... la-le, zise el cu acelaşi glas incolor. Ale mele, repetai.
Departe, foarte departe, mai zise el. Eu nu le-am văzut niciodată. Vorbea încet, numai că vocea
lui începea să se coloreze cu o umbră de batjocură. Ţi le dau pe toate ţie, în schimbul ogorului de
la Bucamira. Ce vorbeşti bătrîne ?!, toate aceste prin-cipate şi titluri pentru un petic de pămănt ?!
urlai eu. Da, zise el. Pentru Bucamira. Acum era clar că tonul vocii lui devenise zeflemitor.
înlemnii. Toţi cei din neamul nostru, aşa cum cunoşteau povestea tunicii şi a proprietarului ei,
cunoşteau şi dorinţa statornică, transmisă din generaţie în generaţie, de a cumpăra sau de a-şi
însuşi ogorul de la Bucamira, care se afla la două sute de paşi deasupra părăului Giuzeilor. Cu
mult timp înainte, această bucată de pămănt fusese a familiei Gropa, dar cînd nişte călători
necunoscuţi dăduseră foc hanului nostru, bunicul tatălui meu, Ghin Pal Gropa, mare amator
14 Agim Jsaku

de băuturi şi de căntece, avînd nevcne de bani pentru reconstruirea clădirii, i-o dăduse famihei
Kamina, adică străbunicului lolantiei. Străbunicul meu sperase că va răscumpăra repede pămăntul
din căştigurile hanului.
Nu ne depărtaserăm nici două sute de paşi de marginea prăpastiei, cînd ne ajunse din urmă
una din străjile din vale. Oşteanul apucă frăul calului lui Erman şi animalul se opri din mers.
— Ei ? Ce este ? - întrebă Erman. Straja nu putea vorbi încă şi de-abia îşi trăgea sufletul de
oboseală. Urcuşul era greu şi el îl suise în grabă.
— Au sosit — zise el.
Cum şedeam eu deoparte, observai că straja şi calul lui Erman respirau în acelaşi ritm.
— Că au sosit am văzut şi eu - zise Erman nemulţumit. Mai ai ceva de adăugat?
Omul se dovedi nesimţitor la observatia lui Erman şi, fără să lase frăul din mănă, îşi dezveli
pieptul păros, trase aer în plămăni şi zise în surdină:
— Sunt peste cinci mii de oameni numai în partea asta. Văzurăm steaguri bulgăreşti, scite, gale,
aro-măne, în afară de numeroasele flamuri trofee ale suitei împărăteşti. lar escadronul al treilea...
— Acela care este cel mai regulat ?
— Da. Escadronul acela are un steag pe care nu-l cunoaştem, pentru că nu l-am văzut niciodată.
— Anjuin, trebuie să fie anjuin - zise grăbit Erman fără să-şi dea osteneala să se mai uite în vale.
— Nu — zisei eu — nu este anjuin. Aceia sunt selgiuci.
—Cum?
— Selgiuci? - şi în timp ce repetam cuvîntul, de data asta mai încet, numele acelui trib sălbatic se
închega în mine zgornotos ca un geamăt pricinuit de groază. 0, Doamne, nu!
 Băta 15

- Cine sunt selgiucii ăştia? - mă întrebă Erman pronunţînd cu greutate şi silabisind numele tri-
bului necunoscut.
- Deocamdată să plecăm - zisei eu şi pornii pri-mul pe poteca îngustă care dădea în tinda
castelului Nderlumi.
De la tropăitul cailor ramurile rodiilor se clă-tinau şi din ele picau pe pietre nişte stropi verzi,
obosiţi. Şirul de munti din faţă părea ca o perdea ondulată, gri închis, atărnată printre nori.
Clădirea mănăstirii Malplac era albă ca un ochi chior. Pămăntul răsuna surd sub copitele cailor
noştri.
- Vorbeşte — îmi zise la un moment dat Erman, care mergea în urma mea, iar eu, fără să
întorc capul, îi spusei acele putine lucruri pe care le ştiam de la selgiuri. Ei veneau din stepele
Răsăritului, erau supuşi şi cuminţi ca oile, erau lipsiţi de orice agresivitate, dar, plătiţi, primeau să
intre în slujba oricui. li mai spusei că ei deveniseră cunoscuţi dato-rită vitejiei nemaipomenite de
care dăduseră dovadă la asedierea cetăţilor şi în luptele prin munţi.
După ce terminai de vorbit, Erman îşi opri calul, se întoarse şi dădu ordin ca plutonul de
recunoaş-tere să meargă şi să vadă cam căţi ostaşi se aflau în escadronul al treilea. Acest ordin
dovedea că de data aceasta el apreciase în mod real informaţiile mele şi asta îmi făcu plăcere. II
priveam în timp ce dădea ordine. Buclele părului blond străluceau ca aurul sub soarele care ardea
din ce în ce mai tare. Işi scosese tunica şi o aruncase pe crupa calului.
Ţin minte că tocmai cu această tunică am învelit preţioasele papirusuri acum doi ani.
Atunci, ca să nu dau pricină de scandal, îi promisesem tatălui meu că-i voi cumpăra ogorul
Bucamirei cît mai curînd posibil. Apoi băgasem documentele într-o traistă de lănă, le
împachetasem în tunică şi alergasem la
16 Agim Isaku

hanul unde lucra Erman. El era cu cel puţin zece ani mai mare ca mine, şi după retragerea tatălui
meu conducea singur treburile hanului. îi eram recu-noscător că mi-o primise în serviciu pe
lolantia, fată din familia Kamina, care, deşi poseda ogorul Bucamirei, tot săracă era.
Cînd am intrat m han, sala cea mare era goală, dacă nu puneai la socoteală un individ roscat,
beat mort, care-şi sprijinea capul de o ulcică de vin golită pejumătate. Pe Erman l-am găsit în
bucătărie. împăr-ţise în două un miel pe care tocmai îl tăiase. Mielul îl atărnase de picioare în
cărligul din grinda tava-nului. Din mielul tăiat cădeau încă picături inari de sînge. Ai venit pentru
lolantia, nu-i aşa ? — îmi spuse cu ton glumeţ vărul meu. N-a sosit încă. Nu, îi spusei eu. N-am
venit pentru lolantia. Pusci traista pe un scaun înalt fără spetează şi scosei din ea vraful de
documente. El aşeză pe masă satărul, îşi şterse măinile cu mişcări încete de şortul însîngerat şi
apucă cu degetele-i groase cîteva acte- Le întoarse şi pe-o parte şi pe alta, apoi mi le înapoie cu o
expre-sie de vădită plictiseală. Desigur, nu citise nici un cuvînt, ca să nu mai vorbim de faptul că,
în afară de limba albaneză, ştia doar puţină latină, pe care o învăţase la biserică. Ba chiar se
întoarse la treaba lui. Ce nevoie ai de astea?, îmi zise, lovind puternic cu satărul, cu o precizie
uimitoare, chiar în mijlocul coloanei vertebrale a mielului şi împărţind astfel definitiv animalul în
douăjumătăţi. L-am rugat să-şi lase putin treaba şi i-am explicat pe îndelete conţinu-tul şi valoarea
fiecărui papirus. încetul cu încetul neîncrederii de mai înainte îi luă locul o bucurie nestăpănită.
La început această bucurie se mani-festă prin ivirea unor puncte roşii pe faţă, după aceea punctele
se măriră, se făcură pete şi la urmă de tot întregul lui cap se roşi ca o bucată de fier
 Băta 17

scoasă chiar atunci din cuptor. Părul galben, neatins de roşul arzător, părea că-i va cădea din clipă
în clipă. Zău, bre?, strigă el. Mă cuprinse cu braţele-i vănjoase, mă ridică în aer şi începu să se
învăr-tească nebuneşte prin bucătărie. Să vindem hanul, zise apoi cu suflarea întretăiată, şi să
pornim. Dar unde? Dincolo de mare. Ce nevoie avem de ţara asta nenorocită, în care nici găina n-
are ce mănca şi mănăncă pietricele. Mi s-a făcut lehamite de mirosul cărnurilor, de bătăile cu
beţivanii, de ciocăniturile în poartă, noaptea... Da, pornim imediat! N-ai zis chiar tu că Galia,
Normandia şi Anglia sunt ale noastre? Aşteaptă, aşteaptă un pic! îi spusei eu. îmi trebul o bună
bucată de timp ca să-l liniştesc şi să-l lămuresc că, după atăţia ani, aceste pămănturi au acum alţi
proprietari. Atunci ce sunt documen-telc astea?... I-am explicat că întăi actele trebuiesc adeverite
de Papa şi de monarhii fiecărei ţări şi, dacă nici aceste atestări nu-i vor convinge pe noii
proprietari, după cum era de prevăzut, noi va trebui să adunăm oşti si să le luăm pămănturile cu
sila. în timp ce vorbeam, observam cum vorbele mele răceau fierul înroşit al feţei lui Erman ca
apa zăpezii topite. Şi de unde o să găsim noi aceste oştiri despre care vorbeşti?, mă întrebă el. îi
răspunsei că vom putea făptui ceva împreună cu gloata de băieţi pe care-i ţinea înjurul său.
Datorită forţei fizice pe care pro-videnţa i-o dăruise, Erman adunase în jurul său vreo douăzeci de
tineri vănjoşi, şi asta fără un scop clar, ci mai degrabă pentru a pune pe roată fel de fel de orgii şi
pentru a face faţă unor călători dacă aceştia ar fi voit să atace şi să prădeze hanul, cum se
întămplase deseori. Erman devenea din ce în ce mai neîncrezător, iar culoarea feţei îi revenea la
normal. Ce le putem face noi regilor? Ce, tăliari sunt ei ?! Adăugai că grupul tinerilor ar putea
spori
18 Agim Isaku

şi numărul s-ar împlini cu toţi bărbaţii ţinutului. Erman nu se lăsa convins. Euforia de mai înainte
se preschimbase cu totul în neîncredere. Tu te-ai scrăntit la cap de la prea nnilt citit, îmi zise, cine
crezi tu că va primi să lupte ca să ne îinbogăţim noi ? Logica lui era exactă şi n-am mai ştiut ce să-
i răspund. El înveli papirusurile, acum fără valoare, în tunica vişinie, le băgă în traista de lănă şi
mi le atărnă de găt. Du-te, du-te vărule, mă îmboldi el zeflemitor, du-te că mi-ai răpit mult timp şi
trebuie să muncesc. Apucă din nou satărul şi-şi continuă treaba. Cu toate astea, nu-mi scăpă faptul
că, de data asta, loviturile nu mai erau atît de precise, ceea ce îmi dovedea faptul că în adăncul
fiinţei lui focul aprins de acele proprietăţi nu se stinsese de tot.
La ultima cotitură calul necheză. Trăsei frăul şi mă dădui la o parte ca să-i deschid drumul lui
Erman.
— Treci! — îrni zise el.
- Treci tu înainte. Acum ne apropiem de cetate -îi explicai eu.
- Ce importanţă are asta ?
— Are. Tu trebuie să mergi înainte.
Calul lui alb cu pete negre o luă înainte. Dincolo de pădurea roşietică de fagi se auzeau fel
de fel de zgomote, strigăte de oameni, zornăit de fiare, neche-zat de cai, de parcă ai fi intrat într-
un iarmaroc. In tinda de piatră a cetăţii Nderlumi făceau instrucţie vreo trei sute de pedestraşi şi
vreo cinci sute de călăreţi. Cu toate că soarele începuse să ardă, ei nu-şi scoseseră pieile de oaie
care le serveau ca îmbră-căminte, dar şi ca aşternut cînd dormeau.
Erman îşi aranjă tunica şi, după ce îşi fixă agrafa d6 argint pe umărul stîng, salută oştenii
strigînd cu voce tare. Ei, ca şi cum de-abia sateptau sem-nalul, întrerupseră instrucţia. Ultimele
zîngănituri
Băta 19

de fiare şi ultimele strigăte se stinseră, iar ei se apropiară şi formară un crug în jurul nostru.
- Spune-le ceva — îi şoptii eu lui Erman, avînd grijă să nu fiu auzit de nimeni.
El mă privi uimit, Eu dădui din cap într-un mod în care lui Erman trebuia să-i spună: Spune-
le ce-ţi trece prin cap. La urma urmei sunt consătenii tăi. Important este să le spui ceva. Important
este să nu taci.
- Acum - începu Erman cu un ton nu prea sigur -încercuirea este deplină. După ce cu o săptămănă
înainte cealaltă coloană a oştirii imperiale a ocupat partea de nord-vest a văii Zlahumei, s-a întins şi
înspre sud, deci de-a lungul văii Giugei. Asta înseamnă că libertatea ţinutului nostru, care, după
cum ştiţi cu toţii, este inima Vechiului Imperiu Bizantin, e şi libertatea tuturor vecinilor noştri.
Erman repeta astfel cuvintele pe care i le spusesem eu numai cu cîteva minute înainte, cînd ne
aflam pe marginea prăpastiei şi priveam mersul lent al armiei imperiale.
După acea, schimbînd tonul, adăugă:
- Şi ştiţi voi cine se află în fruntea oştii ? In piaţă se simti cum creştea curiozitatea. Vorbito-rul lăsă
un timp suficient ca interesul şi curiozitatea să ajungă pînă la ultimul oştean, apoi continuă:
- Ca să ne răpească libertatea, ca să pună din nou Albania în jug, a venit în fruntea celei mai
frumoase oştiri însuşi stăpănul Egiptului şi al Sciţiei, înrobitorul sălbaticilor pecenegi, al bulgarilor,
romă-nilor, anjuinilor, grecilor şi al altor popoare, chiar bătrînul împărat Teodor. Oricine îşi poate
pune între-barea: Ce vrea el de la noi? întrebă Erman, dar fiindcă în piaţă rumoarea uimirii era prea
mare, el aşteptă un timp apoi repetă: Ce vrea el de la noi? Doreşte pur şi simplu să ne plecăm capul

20

Agim Isaku
şi să ni-l

băgăm din nou în vechiul jug. Doreşte să rămănem fără limba noastră, fără obiceiurile noastre şi
fără ea, fără scumpa noastră libertate. Intrebarea mea este aceasta ; I-o vom da noi, libertatea? Voin
primi noi să devenim barbari ca pecenegn sau bulgarii ?
— Niciodată ! — strigă un bărbat cu faţa ascuţită şi nervoasă care se afla în primul rînd.
- Niciodată ! - repetară alţii.
— Trăiască libertatea! - strigă un altul din spa-tele nostru.
— Trăiască libertatea! - răspunse corul pădurii de bărbaţi.
-Trăiască...!
Numai după ce încetară strigătele şi se dădura la o parte şi ne deschiseră drumul, noi, salutînd
în dreapta şi în stînga, intrarăm în cetate. Erman cunoştea pe mulţi din cei prezenţi şi-i chema pe
nume.
în interiorul încăperilor înalte şi semiobscure ale cetăţii era răcoare şi umezeala îţi intra în
oase. In afară de gărzile de la poartă, prin numeroasele odăi şi coridnare care dădeau în alte
coridoare, ca şi prin saloane, nu se aflau mulţi oameni. Poate această pustietate care contrasta cu tot
ce lăsasem în urmă, în curte, îl făcu pe Erman să-mi spună că ar fi fost mai bine dacă am fi rămas
afară.
- Avem treburi - mă împotrivii eu.
- Ce treburi putem avea aici?!
Era clar. Lui Erman îi era greu să se obişnuiască cu noua lui poziţie, la care se ridicase atît de
repede. Mai bine s-ar fi simţit la Hanul Trimalei, tăind carnea, umplînd ulcelele cu vin, tărguindu-
se în piaţă sau azvărlind în şura de paie vreun client beat şi scanda-lagiu.
— Trebuie să convocăm Consiliul de Război şi să îritocmim un plan amănunţit pentru a
înfrunta ata-cul barbarilor.
 Băta 21

Erman mă privi nemulţumit.

— Ei ştiu singuri ce trebuie să facă — îmi zise.
— în orice caz acţiunile trebuie armonizate, sta-tul trebuie să se mişte ca un singur trup, iar tu
trebuie să arăţi cine eşti. Trebuie luate măsuri pentru iernatul oamenilor şi animalelor.
— Bine, mă întrerupse el agasat. Cheamă-i tu pe toţi şi să prănzim împreună. E mai bine aşa. Acolo,
la masă, putem vorbi şi despre chestiunile astea dragi ţie.
După aceste cuvinte intră în odaia lui. Peste puţin timp, se auzi de acolo zgomot de apă. Făcea baie.
Imediat am chemat un oştean din gardă şi i-am poruncit să-mi adune toţi membrii Consiliului de
Război. Nu am uitat să-i amintesc să-l cheme şi pe părintele Frano, mai marele mănăstirii Malplac,
unde fuseserăm găzduiţi două săptămăni şi ceva iarna trecută. După ce dădui aceste porunci, intrai şi
eu în odaia mea. în timp ce mă spălam simţeam cum creşte în mine o bucurie ciudată, dar care nu
avea un motiv concret.
îmi pusei pe umeri o pelerină groasă şi pufoasă pe care, după cum se vedea, mi-o pregătise cineva în
mod aparte, tot aşa după cum îmi pregătise şi baia. La lumina palidă care intra pe mica fereastră
începui să citesc singura carte care-mi mai rămă-sese în urma numeroaselor peripeţii din ultimul
timp. Spre norocul meu era vechea carte a lui Procop din Cez,areea,An.ecdotele, pe care de altfel o
citisem de zeci de ori. li mulţumesc lui Dumnezeu că-mi salvase tocmai această carte din mulţimea
de cărţi pe care le luasem odinioară cu mine. Totdeauna mă atrăsese istoria acestui mare gînditor
care-şi con-struise două vieţi: una legală sau publică şi alta ilegală, privată, fără să le amestece

22
vreodată. El trăise pe timpul faimosului Justinian, cînd
Agim Isaku

împăratul Roman din Răsărit dăduse ultima lovitura păgănismului şi păgănilor (aceştia încă rezistau,
dar prin tăcere), cînd se închisese vestita Universitate a Athenei, cînd a fost oprită muzica şi cînd
bărbaţii cei înţelepţi au emigrat în Babilonia. Deci trăise într-o perioadă deosebit de grea, şi tocmai
din cauza aceasta a trebuit să scrie două opere : una legală, care-i asigura păinea de toate zilele,
păinea trupului, şi alta ilegală, care-i împrospăta sufletul şi nu-l lăsa să moară. Această a doua operă
o crease pentru că îi era imposibil să vorbească despre tira-nia împăratului în prezenţa împăratului.
De aceea adevărata istorie a împăratului Justinian şi a dom-niei lui o scria noaptea, pe furiş, la lumina
unei lumănări subţiri. Anecdotele, cartea sărmanului istoric, tipărită numai după moartea lui, continua
să fie citită în lume aşa cum a fost scrisă, adică pe ascuns. Eu însumi, care trăisem timp de peste şase
ani în labirintul încurcat al simţămintelor şi gîndu-rilor trezite în sufletele şi minţile oamenilor din
toate categoriile sociale de către guvernarea auto-ritară imperială, încercam totdeauna o satisfacţie
aproape trupească atunci cînd citeam acele aspre adevăruri: „Faptele pe care vi le voi expune acum
nu vor fi prezentate la modul fals în care am prezentat Istoria războaielor lui Justinian, deoarece aici
vorfi scrise toate cele întămplate înlăuntrul Imperiului Roman de Răsărit. Asta din cauză că a fost
impo-sibil să fie scrise toate adevărurile, aşa cum aş fi dorit, deci aşa cum au fost în realitate, atîta
timp cît au trăit cei care au săvărşit acele fapte groaznice. N-aş fi putut să mă ascund de turma
spionilor şi n-aş fi putut ocoli condamnarea mea la o moarte foarte grea dacă m-ar fi prins. N-am
putut să am încredere nici în rudele mele cele mai apropiate...".
 23
Băta

Ţin minte că atunci cînd am citit pentru prima dată această carte, într-o chiliuţă pe care
negustorul Johan în slujba căruia mă aflam ca specialist finan-ciar o numea odaie, am avut un
sentiment neobişnuit de singurătate şi amărăciune, fiindcă după cum se pare descoperisem pentru
întăia oară raportul meu cn viaţa. Acest adevăr mi-l dezvăluise dureros un mort, ale cărui oase subţiri
putreziseră de cel puţin şase veacuri în cine ştie ce colţ al întunecimii lui Hades. Atunci am scris oda
intitulată „Oda morţi-lor", pe care mai tărziu am pierdut-o şi din care acum îmi amintesc primele
două versuri:
Să-ţi vină m-ortul şi cu degetele subţiri de fosfor lucitor
să-ţi Rcoată groasa şi neagra pelerind a orbiei
care acoperă viaţa ta sărmană...
Deşi celelalte versuri nu mi le amintesc, sunt sigur că prin ele voiam să-mi exprim uimirea
prici-nuită de faptul că, deseori, morţii sunt mai deştepţi
decît viii.
Cînd bătură la uşa grea a odăii mele şi mă anun-ţară că prănzul era gata, eu aţipisem şi cartea
lui Procop căzuse deschisă pe genunchii mei înveliţi cu pelerina cea moale. M-am ridicat încet, m-
am îmbră-
cat şi am ieşit buimac.
In sala de mese, în afară de Erman care şedea în capul mesei pe un scaun ca un tron, erau
adunaţi toţi membru Consiliului de Război, adică toţi vechii noştri tovarăşi care supravieţuiseră după
doi ani de vănzoleli. In dreapta lui Erman se aşezase Frano Ghiobarza. Din cauza gătului său prea
lung şi prea subţire, înfăţişarea lui exprima totdeauna milă. li sărutai măna şi mă asezai lîngă el. în

24
timp ce schim-bam frazele de rigoare cu Frano, scrutam feţele

Agim Isaku

bărbăteşti ale membrilor consiliului. Erau doisprezece membri în total. Zece dintre ei fuseseră şi mai
înainte în ceata noastră şi eu avusesem ocazia să-i cunosc personal. Impreună cu ei îl pîndiserăm şi
apoi îl omorăserăm într-o noapte fără lună, iarna trecută, pe despotul ţinutului Nderlumi, pe proto-
vestiarul lan VI, împreună cu toată suita lui. îi văzusem cu ochii mei pe aceşti băieţi cum se arunca-
seră din pomii în frunzişul cărora şezuseră ascunşi şi cum facuseră acel măcel, aş spune glorios, care
din zi în zi devenise mai necesar, mai inevitabil. lar acum toţi aceşti viteji şedeau foarte liniştiţi,
nefiresc de liniştiţi, înjurul mesei de stejar la care înainte şezu-seră victimele lor, oamenii
protovestiarului lan VI. Şedeau unul lîngă altul: Mur Spata cu barba neagră răsfrăntă pe piept, Uran
Komneni, un om tăcut din fire, Uicaş Trimala cu un ochi legat cu faşă, care parcă nu se sătura privind
lumea cu un singur ochi, Mati Kamina, fratele vitreg al loalantiei care, din pricina legăturilor mele cu
sora lui, mă privea chiorăş, Tihomir Vretai, sărbul, care vorbea stricat albaneza, şi aşa, pe rînd, toţi
ceilalţi. Cu coada ochiului mă uitai şi la vărul meu Errnan. Spălat şi primenit, părea impozant ca un
adevărat înţelept, iar funda-lul de piatră din spatele lui accentua această impre-sie. Cineva se îngrijise
ca tacămurile din dreptul lui să se osebească de cele ale celorlalţi meseni, iar Erman se prefăcea că nu
bagă de seamă această
osebire. Poate de aceste tacămuri se folosise chiar lanVI.
Primele pahare se băură în tăcere, aproape solemn, închinînd pentru libertate şi victorie.
Bărbaţilor le era sete. în faţa mea erau Mur Spata şi Uicaş Trimala care, din cauza lipsei unui ochi, se
descurca cu greu printre cuţitele, furculiţele şi paharele de pe masă. Măncam în tăcere fără a îndrăzni
să întorc capul,
 25
Băta

cunvins fnnd că aş fi văzut ceva neplăcut: bucăţi mari de carne alunecînd pe gătul străveziu al
preotului Frano. (Văzusem asta la prănzurile de la
Malplac.)
- Cum merg treburile la mănăstire ? - îl întrebai eu privind nu la el, ci în farfuria lui mare.
- Slavă Domnului, bine - răspunse el. Glasul îl avea gros şi mie, nu ştiu de ce, mi se păru că
acest glas gros contrasta cu gătul lui prea subţire- Observa-sem sub tunica neagră că şi la trup era
împlinit, aşa încît îti venea să crezi că gătul l-a luat cu împrumut de la vreun slăbănog. — Recent am
primit noi îndru-mări - continuă el - şi vom transforma mănăstirea în seminar franciscan. Cred că este
o hotărăre justă. De vreme ce ţăranii noştri nu mai trăiesc în belşug ca odinioară, nici noi nu mai
putem trăi în lux. De aceea, de aici încolo vom urrna şi noi pilda sfăntului nostru, Francisc din Assisi.
- Dă-o dracului de treabă! Ce, aşa se mănăncă? -se auzi din partea cealaltă a mesei glasul plin
de necaz al lui Uicaş Trimala. Şi, fară să-şi termine fraza, împinse cît colo cuţitele subţiri, furculiţa şi
celelalte ustensile ale tacămului. Apucă bucata de carne friptă cu ambele măini şi începu s-o sfăşie cu
dinţii lui albi. Acesta parcă a fost un semnal mult aşteptat, fiindcă toţi cei prezenţi, inclusiv Erman,
urmară exemplul lui Uicaş. Sala se însufleţi. Glu-mele însoţite de răsete zgomotoase şi de ciocniri de
pahare zburau de la un capăt la altul al mesei.
- Dumnezeu să-i binecuvînteze! - zise Frano Ghiobarza de lîngă mine. El îi privea pe toţi cu
plăcere şi cu un fel de respect neutral, şi cred că avea dreptate să-i privească aşa. Bisericii lui,
mănăsti-rii, abaţilor, seminarului şi tuturor celorlalte lăcaşuri de rugăciune nu le mai fusese uşor să

26
funcţioneze sub călcăiul ocupatorilor şi a bisericii din Răsărit.
Agim Isaku

Mai ales atunci cînd, între cele două biserici se înteţeau marile neînţelegeri (divergenţe fară vreo
logică anume, dar care, în ultimul timp, se înmulţi-seră pe neaşteptate), el trecuse prin momente
deose-bit de grele. Proclamarea independenţei principatului era, fără doar şi poate, o uşurare pentru
el.
- L-ai anunţat pe Sfinţia-Sa, Papa? - îl întrebai eu pe abatele Frano.
- Despre ce ?
— Despre principat.
-Nu, răspunse el - dar am pregătit scrisorile. Poate vrei să le citeşti şi tu.
- N-ar fi rău.
— Bine, ţi le trimit măine — cuţitul lui se mişca uşor printre bucăţile de carne din farfurie şi, ajutat şi
de furculiţa do argint, desprinse o nouă bucăţică de friptură. Observînd armonia încăntîtoare dintre
măinile lui şi piesele tacămului, mă gîndeam că acum, cînd se învăţase cu aceste mese copioase şi cu
petrecerile repetate, îi va fi greu să urmeze pilda Sfăntului Francisc din Assisi. Şi chiar dacă mănăsti-
rea lui se va transforma în lăcaş franciscan, vreunul dintre călugării fideli îi va aduce în chilie,
noaptea, pe ascuns, un supliment de măncare.
— Să ţi le trimit măine ? - mă întrebă din nou cînd văzu că eu nu-i răspund.
— Nu, nu mi le trimite. Am să vin singur, poate iau şi vreo carte din bibliotecă. N-am ce citi
seara.
Treptat, întreaga mea fiinţă f'u cuprinsă de dorinţa de a face tot posibilul ca principatul nostru
albanez să fie cunoscut în lume, altfel ne ameninţa pericolul să dispărem ca roua dimincţii. Poate
trebuiau trimişi ambasadori pe lîngă monarhii Europei, la anjuani, la Napoli, la Veneţia, în
Lombardia şi mai ales la Vafeican, la Papa. Dacă împăratul Teodor ar ajunge la Papă înaintea noastră
şi l-ar convinge pe acesta
 27
Băta

să ne anatemizeze ca eretici şi să clarifice opera noastră ca ispravă a diavolului, atunci noi vom avea împotrivă foarte repede întreaga lume creştină din ambele părţi. După aceasta nu ar fi imposibil să se
organizeze şi o cruciadă împotriva noastră. Dacă s-ar întămpla aşa, situaţia ar deveni extrem de gravă şi am putea fi pierduţi,
— Am să vin chiar măine — repetai eu —, cred că vei fi la mănăstire. El dădu din cap în semn de aprobare şi mie mi se năzări că această mişcare l-a obosit, gătul fiindu-i prea subţire. Ciocnirăm paha-
rele. Vinul mi se păru slab ca apa, aşa că dădui pe
găt tot paharul.
între timp mesenii începură să cănte. Mur Spata îşi luase lăuta şi cănta cu pasiune. Ascultai cu atenţie cuvintele. Nu le mai auzisem niciodată. Mi se părură deosebit de interesante. Precis, acesta era un
căntec nou.
Galichi s-a repezit Şi l a apucat pe Halyl de găt, Apoi s-a aruncat asupra lui Cu toată greutatea trupului Şi şi-a dat sufletul. Halyl se află la mare strămtoare. Nu poate face nici o
mişcare Greutatea mortului fiind prea mare. Cînd din munţi îi strigă zăna:
- Bagă măna în buzunar, Halyl, Şi scoate de acolo cuţitul, Lărgeste rănile mortului Şi ieşi afară prin ele.
Desigur, era unul dintre căntecele despre luptele neîntrerupte ale celor doi viteji, Mui şi Halyl, care uneori apăreau în balade ca fraţi, alteori ca tată şi fiu, iar alteori ca doi oameni pe care i-au unit lupta

28

29
Agim Isaku Băta
şi soarta. Acest gcn de căntece era la modă şi se

spunea că Mur Spata compunea dintr-astea cîte vrei. Mai des crea căntece despre luptele celor doi
fraţi cu slavii din sud. Continua să cănte cu ochii pironiţi asupra zidului din faţă, de-ai fi crezut că
acolo erau scrise versurile melodiei lui. Probabil că şi sub influenţa băuturii, în culori vii, parcă îl
vedeam pe Halyl care rămăsese jos, sub trupul uriaş, fară viaţă, al sărbului Galichi, pe care-l
omorăse cu măciuca. Gemea şi nu se putea elibera de cadavru. Zăna lui cea bună din munte îl
sfătuieate să scoată cuţitul pe care îl are în buzunar. El o ascultă. Cu cuţitul, începe să lărgească
rănile pe care i le făcuse adversarului cu măciuca în timpul înspăimăntîtoa-rei încăierări şi, prin
acele găuri, ca prin nişte tunele de grote, mlădios fiind, iese afară din trupul lui. Aceasta era o
imagine demnă de o luptă între zei.
- Foarte frumos - îi spusei preotului Frano în pauza scurtă, cînd Mur Spata nu cănta, ci numai
ciupea uşor coardele lăutei - foarte!
— Da — zise el fără prea mare entuziasm — frumos într-adevăr. Cu toate acestea, căntecul
parcă are ceva păgăn în el, ceva nepurificat şi barbar.
Gîndindu-mă la întălnirea de a doua zi ca şi la nevoia pe care o aveam de el şi de cuvîntul lui,
cu greu m-am ţinut să nu-i spun: cu atît mai bine că are ceva păgan în el! Apucai fraza cu dinţii, o
facui bucăţele, o lăsai sa moară şi, dintre buzele mele, ieşi numai ultimul geamăt al ei, care nu era
altceva decît un murmur de neînţeles.
Imi aruncai ochii de jur împrejur. Acum feţele celor prezenţi erau toate vesele, sărhătoreşti,
aşa cum avusesem prilejul să le văd de zeci de ori noaptea, la Hanul Trimalei. Printre ele văzui şi
faţa lui Tihomir Vretai. Era întunecată. El urmărea cu ochii printre pietrele zidului ceva nevăzut
pentru noi. Era poate umbra necazului său, care, după cum bănuiam, se
mişca foarte încet. Dar necazul lui puţin îi interesa pe cei prezenţi şi mai ales pe Mur Spata, care
con-tinua să cănte nestănjenit de nimeni şi de nimic. Ştiam din experienţă că peste puţin timp
Tihomir va cere lăuta şi va cănta şi el acelaşi căntec, dar cu deosebirea că, în varianta lui, cel omorăt
va fi Halyl,
nu Galichi.
II căutai din ochi pe Erman. El părăsise de mult capul mesei şi se aşezase în mijlocul celorlalti.
Scaunul lui înalt cu speteaza cioplită cam grosolan te întrista aşa gol cum era şi îţi amintea un ascet
umil care parcă întreba: Ce caut eu aici ?

Prănzul se terminase pe înserate, dar eu ieşisem din sală de mult. După ce l-am condus o
bucată de drum pe preotul Frano, m-am întors în camera mea. M-am străduit să dorm puţin, dar
zgomotul care venea din sala de mese mă împiedica să aţipesc. Nu m-am putut concentra nici asupra
lecturii. Un fel de păsărime invizibilă ieşea din pieptul meu, se lovea aiurită de pietrele pereţilor
camerei, pricinuindu-mi o durere adăncă în carne. M-am ridicat şi am ieşit
afară ca s-o uit.
Se făcuse noapte. o lună mare se ridicase pe cer şi desena, poate nu cu contururile lor reale,
pietrele, dealurile, munţii, stăncile şi tufişurile. Un grup de chiparoşi într-o latură a curţii castelului
îmi dădea impresia unui cor de femei care, cu măinile în poală, îi căntau clarului de lună după
ritual. Străjile de la poartă mă cunoscură şi eu ieşii pe plaiul întins. o adiere uşoară de vînt care
venea dinspre mare legăna umbrele, iar acestea păreau nişte creaţii ale spiritului. în timp ce
mergeam aşa, aiurea, încotro mă purtau picioarele, încercam un uimitor simţă-mănt de libertate,
mai puternic decît cel simţit cînd proclamaseră independenţa despotatului nostru
3o Agim Isakii
albanez. Atunci mi-a trecut prin minte că libertatea cerea imperios şi o expresie geografică. Mi-am
adus aminte legănarea de aripi a umbrelor nevăzute şi am înţeles că şi ele cereau de asemenea
libertate şi Spaţiu. La urma urmei ce este starea de robie? Nu este nimic mai mult decît obligaţia de
a sta închis, deci o limitarc geografică a spaţiului. Inăuntrul odăii în care l-au închis, şi întemniţatul
se poate numi liber... Dar pe plai era altfel, cu totul altfel... Mergeam şi depănam fel de fel de
gînduri. Dar legăturile dintre oameni, cînd acestea devin de nedezlegat şi cînd omul nu este în stare
să le schimbe, oare nu sunt şi ele un fel de robie? Cu sutele de gînditori bătrîni şi tineri s-au străduit
să explice sensul libertă-ţii. Multe dintre operele lor le citisem, aşa cum citisem şi pe Procop din
Cezareea Palestinei. Analizînd exemplul lui, adică dezvăluirea în scrisori secrete, oare nu ajungem
la concluzia că avem de-a face cu o strădanie de a-şi realiza libertatea de care era pri-vat?
Continuam să mă preumblu pe plaiul pierdut, pe plaiul peste care luna îşi revărsa generos razele.
Gîndul libertîtii mă unnărea. La urma urmei, Procop cu opera lui secretă, numită de altfel „liberă",
nu a făcut altceva decît să-şi accepte propria-i robie. Poate a acceptat-o mai dureros decît dacă ar fi
tăcut. Dacă nu ar fi procedat aşa cum a procedat, nici nu ne-ar fi trecut prin minte vreodată că el a
fost supus robiei. îmi spuneam în sinea mea lucruri pe care niciodată nu le mai gîndisem şi pe care -
poate - nu le voi mai gîndi niciodată în viitor. Omul şi chiar libertatea au două cămpuri de
manifestare: cel al timpului şi cel al spiritului. Norocul cel mai mare este să le poţi păstra pe
amîndouă. Este ilogic să spui că unul este mai important decît altul. Lipsa unuia l-ar nimici pe
celălalt. Fără să fiu prea sigur că ne-am înţelege, simţii ciudata dorinţă de a-l avea din nou aproape
 31
Băta

pe preotul Frano pentru a-i spune tot ce gîndesc. Plaiul era plin de pietre albe şi, din cauză că ele răsfrîngeau razele lunii, aveai impresia că lumina
ieşea şi din pămănt.
Dinspre castel se auzi un tropot de cai care se apropiau. Erau patru călăreţi tăcuţi care trecură pe lîngă mine, în goană, fără să mă salute.
- Hei! - le strigai eu din urmă.
- Eee! - îmi răspunse unul dintre ei, de parcă ar
fi fbst în delir.
- Aşteptaţi puţin!
Glasul meu vădea o stare de alarmă. o alarmă nemotivată. Ei traseră frăiele, încetiniră goana şi, fără vorbă, se întoarseră. Pe unul dintre ei îl cunoş-team. Era un consătean de-al meu, Prec Martin din
familia Scura.
- A, Măhil, tu eati ? - zise el cam stingherit -, nu
te-am recunoscut. Minţea.
- Unde vă duceţi ? - îi întrebai eu, prefăcîndu-mă că fusesem mulţumit de justificarea lui.
Prec Scura făcu semn cu măna spre sud. Mă cuprinse o frică neînţeleasă că nu va voi să vorbească şi că se va mărgini la acest gest, dar el adăugă:
- In recunoaştere.
- Să vin şi eu cu voi? - întrebai şi mă mirai eu însumi de propunerea mea, la care nici nu mă gîndisem mai înainte. De ce oare mă cuprinsese pe neaşteptate teama inexplicabilă a unui pericol dacă aş fi
rămas singur în cămpie ? Mă uitam la gura lui şi, cu inima tremurîndă, speram să nu-mi răspundă
„nu".
- Hm, cum poftiţi - răspunse tînărul cu o voce

32
groasă şi nu prea sigură. El nu părea mai mare de optsprezece ani şi se putea vedea chiar la luimna lunii că briciul nu-i atinsese încă faţa. Sora lui,
Agim Isaku Băta 33

Ghielina, era prietenă cu lolantia şi s-ar fi putut ca de la ea să fi aflat ceva despre legăturile
noastre.
— Bine, atunci vin - zisei uşurat. — Aşteptaţi-mă cît să-mi iau calul.
— Nu — zise Prec, de data aceasta respectuos, dfi parcă în cele din urmă şi-ar fi revenit în
Rre —, tu aşteaptă aici că mă duc eu să-ţi aduc calul.
— Cunoşti calul men ?
El dădu din cap şi porni spre castel. Intre timp eu facui cunoştinţă cu ceilalţi trei călăreţi. Erau tineri
toţi trei şi-mi spuseră cu mîndrie că nu era prima oară cînd mergeau în recunoaştere. Ei fuseseră
priimi care anunţasră apropierea oştirii irnperiale acum două săptămăni. Erman are mare încredere în
noi, spuneau din cînd în cînd, de parcă ar fi repetat un refren. Această treabă dificilă o faceau mereu,
iar ziua dormeau. Probabil că era şi motivul pentru care nu avusesem ocazia să ne întălnim mai
înainte prin odăile, saloanele şi coridoarele numeroase ale castelului prin care eu mă plimbam
deseori.
Peste cîtva timp se întoarse şi Prec Scura călare pe calul său şi trăgînd de frău după el calul meu.
— la calul - zise el. Ceva în tonul vocii lui era oarecum schimbat, dar nu dădui prea mare
impor-tanţă acestui fapt. - Acum să pornim, că s-a făcut tărziu.
încălecai şi pornirăm. Drumul îl făcurăm în tăcere. In zdruncinătura ritmică a calului nu eram în stare
să mă gîndesc la nimic. Incet, încet luna se afunda în mare şi cînd noi ne aflam în valea Giugei, ceva
mai sus de locul de unde în dimineaţa acelei zile descoperiserăm oastea ocupatoare, bezna domina
întinsul. Lăsarăm caii în paza străjilor de la mar-ginea prăpastiei şi, ţinîndu-ne unul de altul, cobo-
•rărăm pe o potecă foarte îngustă. Pietrişul de pe malul răului era umed şi mie mi se făcu frig.
 - Ţie frică ? - mă întrebă Prec Scura, care şedea tot aproape de mine.
Nu prea-mi plăcu întrebarea.
- Mi-e frig - i-am răspuns iritat.
- Bine. Nu-i ruşine să-ţi fie frică, Nouă tuturor ne-a fost frică la început. Şi nu mai vorbi aşa de tare!
— Dacă nu i-aş fi văzut faţa cu puţin înainte, pe plai, acum, după voce şi după felul cum vorbea, aş
fi putut crede că aveam de-a face cu un bărbat de patruzeci de ani.
Nu trecu mult timp şi auzirăm larmă înde-părtată în tabăra duşmană. La un semnal pe care eu nu l-
am înţeles, cei patru se răspîndiră. Rămă-sesem numai cu Prec Scura, care arăta o deosebită grijă faţă
de mine.
- Dar noi unde o să mergem? — îl întrebai.
- Sssst! — făcu el şi păşi înainte, silindu-se să aleagă drumul cel mai potrivit şi să nu calce pe
frunzele uscate de plop.
Ne învărtirăm un timp pe pietriş de-a lungul răului sub umbra de piatră a prăpastiei. Cu cît ne
apropiam mai mult de tabăra duşmană, cu atît mai tare se auzea zarva. Intr-o parte băteau tobele; în
altă parte oamenii parcă se certau, cel puţin aşa părea după zgomotul pe care-l făceau.
- Pe aici! — spusei eu cu glas scăzut, arătînd cu măna în direcţia în care bănuiam că se află
iniina taberei.
Prec mă privi întrebător. li şoptii la ureche că în acea direcţie bănuiesc că se află cortul
împăratului. Tocmai atunci, în sprijinul presupunerii mele, din partea aceea se auzi un sunet de liră,
întovărăşit de vocea tărăgănată, dar deosebit de dulce a unei femei. Inaintarăm. După ce
înconjurarăm o zonă unde se desfăşurau jocurile teribile cu focurile sulfurice ale fachirilor,

34
ajunserăm într-un lumimş în care o
Agim Isaku

mulţime de oameni dormeau. Bărbaţi, femei şi copii pe jumătate goi erau aşezaţi în jurul unui foc
care se stingea. Lîngă ei nu erau nici paveze, nici săbii, nimic. Pe foc tingirea mare se uscase şi
sfărăia ca în poveşti. Auzisem că împreună cu trupele imperiale călătoreau de obicei şi triburi
nomade, venite din depărtate ţinuturi asiatice. Locul de tranzit era Egiptul. Ca si cărdurile de ciori
care adunau ce mai rămănea în urma bătăliilor, ei se aşezau temporar undeva. îi spusei lui Prec ce
ştiam, dar el nu păru mirat. In apropiere se auziră paşi grei şi noi ne ascunserăm în tufişuri. Un soldat
uriaş luase în braţe o femeie firavă pejumătate beată şi, şoptindu-i vorbe obişnuite în pragul
dragostei, o duse în adăncul pădurii. Oşteanul vorbea bulgăreşte, aşa că Prec nu înţelesese nimic din
vorbele lui.
- Să ne întoarcem, zise Prec cu glas slab. Scena pe care o văzusem avusese efect erotic asupra
lui. Asta se înţelegea de la sine: era foarte tînăr.
Am vrut să mă opun, fiindcă aveam de gînd să mergem mai departe şi să vedem ce face
împăratul Teodor, dar între timp Prec se depărtase pe pietrişul care era acuma alb din cauza ceţei
subţiri şi nemişcate.
- Unde te duci ? - l-am întrebat cînd l-am ajuns din urmă.
- Ne întoarcem - răspunse el fără să-şi înceti-nească pasul.
Ceilalţi trei băieţi aşteptau în picioare, tăcuţi, la poalele prăpastiei.
- Ce mult aţi întărziat! - zisc unul dintre ei neliniştit.
Prec Scura făcu semn cu capul în direcţia mea.
- Ştiu - răspunsei plictisit -, ştiu că am întărziat. Ei vorbeau despre întărziere, iar mie mi se părea
că timpul cheltuit fusese prea scurt, de aceea inter-
venii nemulţumit:
 Băta 35

— Dar noi n-am reuşit să vedem mai nimic.

- Am văzut - ripostă tocmai cel la care mă aştep-tam cel mai puţin, Prec Scura —, atît cît trebuia să vedem, am văzut. Ei nu vor ataca măine, Pentru asta am fost trimişi: să cercetăm dacă se
pregătesc de ofensivă sau nu. Şi asta am aflat-o.
Aşa vorbi şi începu primul să suie potecuţa urcu-şului, după ce mai întăi fluieră un semnal pentru gărzile de sus.
Eu îl luai de braţ pe unul din flăcăi.
— De ce zice Prec Scura că măine nu vor ataca?
- E simplu de înţeles: fiindcă tabăra încă nu dormea - îmi răspunse tînărul cu voce înceată, de parcă se temea să nu-l audă ceilalţi. — Măine nu vor fi în stare să facă nirme.

Adăugire la cartea întăi

Acum, cînd am terminat de citit cartea întăi, observ că multe fapte din cele scrise nu sunt relatate şi explicate prea clar, aşa că s-ar putea să nu fie înţelese de toţi oamenii, cu atît mai mult cu cît nici
ade-vărul nu este spus în întregime. Pe atunci de-abia împlinisem treizeci de ani şi nu că am vrut să mint sau să înfrumuseţez realitatea, dar, în majoritatea cazurilor, aşa mi s-au părut mie lucrurile şi
le'am
crezut adevărate.
Despotatul nostru, primul cu adevărat albanez (dacă nu-lpunem la socotealăpe cel creat de Charles 1 d'Anjou, principat care numai numele îl avea alba-nez) a fost întemeiat ca urmare a unui şir
lung de imprejurări şi evenimente întămplătoare. Străvechiul şi colosalul imperiu şi-a făcut rău lui însuşi tocmai prin marea-i putere, căci el era tot indiferent faţă de majoritatea popoarelor care trăiau

36
în sănul lui: era
Agim Isaku g^„ 37

ros de f'el de fel de cruciade, de intrările şi ieşirile tu.rmelor de oameni care veneau din răfidrit, de
la nord şi din apus. Era ros încet, fărd multe bătălii şi fără zgomot prea mare, aşa cum este roasă de
carii, noaptea, scîndura groasă de stejar. în momentul în care noi ne ridicaserăm ca să luăm puterea
în des-potat, treburile imperiului erau încurcate rău. Vechiul lui centru, Constantinopolul, căzuse
pe măinile feuda-lilor latini din apus, iar înfiuşi împăratul Teodor se afla la Niceea, unde se dusese
ca să descurce ghemul neînţelegerilor familiale. Unul dintre numeroşii săi gineri (aşa sunt
împăraţii, şiginerii îi au din belşug), după cum se pare, Nichlfor, declarase că împăratul Teodor nu
mai e în stare sa guverneze, fiind ramolit, şi că se va proclama el împărat în locul socrului. Pentru
a-şi asigura o domnie cît mai lungă, se exprimase că-l va omorî şi pe celălalt pretendent, pe
frageda odraslă a lui Teodor. Tot atunci, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns preslunea feudalilor
apuseni, asupra puterii centrale imperiale tăhărără şi vechii patriarhi, ai bisericii, care cereau mai
multe drepturi pentru ei. Acum înţelegeam de ce bătrînul luase drumul spre Niceea. Motivul cel
mai puternic era revolta palriarhilor, yi nu ameninţarea ginerdui. Ca să vorbim drept, dacă
împăratul n-ar fi plecat la Niceea, despre nesupunerea ginerelui nici nu s-ar f'i aflat, fiind vorba
numai de o discordie surdă în familie, ca toate discordiile de acest gen. în acelaşi timp, în afară de
ambiţiile permanente pentru o mai mare autoritate, în sănul biscricii răsăritene începuse să se
manifeste o disensiune de dimensiuni neobiş-nuite: bogomilismul. Această doctrină se răspîndise
ca o epidemie dincolo de graniţele slauilor şi ale bulgarilor, unde îşi avusese leagănul. Această
dimen-siune se adăugă confruntării permanente cu biserica apuseană.
 Toate acestea făcuseră ca despotul lan VI din Nderlum să se simtă mai degajat şi mai
independent de puterea centrală. Incepu să se poarte cu o totală lipsă de maturitate. Dezorganiză
armata, fondurile ei le folosi la cumpărarea de pămănturi pentru sine, se dezmăţă şi nu mai avu
cumpăt la măncare şi bău-tură, dovedind astfel un caracter excesiv de slab. în domeniul militar şi
organizatoric, despotatul putea fi considerat distrus. Prinli, conţi, baroni, regi adevă-raţi şi falşi,
cavaleri necunoscuţi, voievozi, arhomi, paniiypersevasteri, scutieri cu faţa acoperită sau
descoperită, jupani, dregători mari şi mici, proto-vestiari ete... ete... apăreau cu alaiurile lor,
adeseori formate din mercenari, jefuiau şi plecau fără ca nimeni să le poată ţine piept. Populaţia
localnică, rărită, sleită, ajunsă într-un hal fără de hal, aştepta doar iin semn ca să se activeze.
Pericolul morţii pîndea noaptea pe la porţi. Intre timp soseau veşti că alte popoare dinjurul
Albaniei întemeiau princi-pate, despotate, bn chiar şi regate cînd aveau mai multă minte şi noroc.
Dar noi ce facem ?, întrebau ţăranii noştri. Deci, cînd eu mă întorceam din centrul imperiului, în
întreaga ţară atmosfera era încordată şi totul era învelit într-o lumină tulbure.
La Constantinopol plecasem cînd eram mic, mai precis cînd împlinisem paisprezece ani.
Fascinat de povestirile despre capitală ale oaspeţilor veniţi pe la han, m-am aciuat pe ascuns pe
lîngă o carauană şi am. fugit cu ea. Ştiam să scriu şi să citesc fiindcă luasem lecţii de la călugării
rătdeitori care urmăreau cu pasiune cruciadele şi contracruciadele neîntre-rupte. La
Constantinopol, ca să-mi căştig păinea, m-am ocupat cu tot soiul de treburi, pînă ce într-o bună zi,
datorită ştiinţei mele de carte, am reuşit să mă angajez ajutor la un negustor de săbii şi lănci, la
unul Johan. Deseori patronul meu mă trimitea ca 38 ' Agim Isaku
însoţitor al mărfii în difp.ri.te locuri şi,
fiindcă acea marfă, cum era şi normal,
avea trecere acolo unde erau războaie,
munca mea era destul depericuloasă. De
cîteva ori mi se întămplase să fiu lual rob
de către tot soiul de indivizi, dar stăpănul
meu, Johan, mă răscumpărase de fiecare
dată. Intr-o zi, în insula Leucades, care
astăzi se numeşte Sfănta Maura, în drum
spre Marele Exarii al oştirilor imperiale
din Apus, căzui rob în măinile piraţilor
calabeli sau espanioli cum am auzit că-i
mai chema. Aceştia nu primiră să
negocieze cu patronul meu şi să mă eli-
bereze. Numai după doi ani de grea robie
am reuşit să mă furişez pe o corabie cu
miros insuportabil de brănză stricată,
corabie care pornea de pe malul stăncos
al Pugliei şi nauiga spre ţara mea. Asa am
ajuns acasă, unde am găsit ar.el.e sfinte şi
preţioase papirusuri care au trezit în
sufletul uărului meu simţămăntul revoltei
viitoare, revoltă legată străns de setea
îmbogăţirii, şi unde se întămplară toate
cele povestite de mine în cartea întăi. Tot
în această perioadă am cunoscut-o şi pe
lolantia, de care m-a legat o dragoste
aprinsă. Acum cînd am ternzinat de recitit
cartea întăi, regret că nu am vorbit în ea şi
despre această dragoste. Acum nu mai
pot vorbi despre ea pentru că, aşa cum se
întămplă cu mai toate iubirile, cu trecerea
timpului multe episoade s-au şters din
memorie sau şi-au pierdut culoarea, iar
mie mi-a
rămas din ele doar un sentiment călduţ de
duioşie aproape eterică.
în afară de scurta observaţie de mai
sus, dacă aş avea posibilitatea şi timpul
necesar ca să rescriu această carte, aş mai
face cîteva adăugiri necesare.
a) Dacă vă amintiţi, mama îmi
vorbise despre calulpe care i-l dăduseră
acelui got numit Herman -în cinstea
căruia şi pe vărul meu îl botezaseră cu
acelaşi nume — în schimbul tunicii
vişinii. Mama
Băta 39
Băta

adăugase că acel cal nu-l dusese prea

departe pe musaftr şi, în continuare, îmi
mărturisise că, a doua zi, trupul obosit şi
slăbii al cruciatului fusese găsit cu o rană
propriu,
adăncă, la ei poalele să se umfle
începurăpădurii în pene.
de castani de
Dar
lîngăcum se realizează
mănăstirea Vretona.chestia In asta ?, mă
dimineaţa
întrebară.
aceea, cîndDar ne despo-tatul
scularăm - povesteatrebuie sămama aibă
un despot, nucalul
- văzurăm păs-cîndeuliniştit
? Constatînd că interesul
iarba
şi promptitudinea
călcată înpicioare lor faţa casei.conside-
din crescuseră Porniră
rabil,
bărbaţiile şirecomandai
găsiră cadavrul să se pregătească
sărmanului
bine,
călător. cîtCînd
despre eu,despot
bănuitor,li-l insistasem
uoi aduce eu să
aflu maila multe
însumi han, caîn pe un şoarece
jurul omorului, în mama
cursă.
Se
îmiînţelege că n-am
destăinuise căpomenit
rana din nimicspinarea
despre
papirusuri.
gotului fuseseLa isprauaurmaunchiului
urmei meu, ele Buene
aparţineau
Gropa. Eranumai clar cănou.ă, mie şi luiscrise
pergamentele Erman. în
După cîteuadar săptă-măni,
limba gotică, exagerînd
şi celelalte, aparţinuseră
aptitudinile mele şi făcînd
victimei. După cum se pare, pricina mult caz de
cunoştinţele
crimei fusese deci meleacestcăştigate
papirus. Totprin în
peregrinări
acest fel - afirmase (cunoştinţe mama de - fuseserăfapt
incomplete),
obţinute şi celelalte izbulit să intru în
am papirusuri.
serviciul lui lan VI.
b) Fiindcă în curînd dintr-o
nu reuşisem am devenit dată
unul dintre pecolaboratorii
să-l conving Erman să formeze săi cei mai
o ceată
apropiaţi şi persoană de
de luptîtori, m-am dus la el în repetatemare încredere.
Creditul
rînduri. îimi-a vorbeam, crescut nu era uşoristorii
dar povestind să-l
ciudate şi atrăgătoare pe la lungile
conving.
petreceri
într-ocare - după
seară i-amcum găsitam mai pe
la han spustoţi-
se lui. In peste
înmulţiseră
prietenii măsură.şiBa
local nefiind alţichiar
clienţi,l-
am convins pe
ei începuseră bea -şipromiţăn-du-i
să lan să se ospătezeunul mai
din
devremepapirusurile
ca de obicei. c.u Lua-seră
proprietăţi cu ei- desă-i
la
acorde familiei
tauerna cea maremele din un titlu nobiliar,
Bretona şase femei, iar
el, afară
în cu actdeîncele regulă
două şi fete
cu Rigiliu, ne-a dat
care serveau la
titlulşide
han care lespătari,
penobili cunoşteam cum dinainte.
i se spunea în
Luai
Occident,
loc şi începui caresă corespundea
beau cu ei. Tărziu, scării îna
optzeci şi douacînd
toiul petrecerii, din toţi
lungaerauşicuIncurcata
chef, le
ierarhie
vorbii despre bizantină. Sub pretexiul
despotatul nostru unui care
mare organizat
rămăsese la mila Domnului. Noi ocazia
ospăţ de noi. cu putem
primirii titlulul
deueni stă-pănii boieresc,
lui, într-oam noapteîncheiatde
toamnă,
cuvîntarea l-am meainuitat şi pe despotul
umplută cu toate lan VI
ideile
la hanul
care îmi nostru
treceaudin prinTrimala.
cap, dacă La împlinirea
vom şti şi
acestui
dacă vom scopvoi m-asăajutat şi cumnata
profităm, ca să lui, nu
Mnria, o văduvă pe care lan
rămănem toată viaţa săraci şi zdrenţăroşi. ar fi dorit s-o
cucerească împreună cu
In continuare le-am enu-merat marile pro-prietăţile ei.
La rugăminţile
calităţi pe care -mele şi supravegheată
chipurile - le avea fiecare de
mine, Mana
dintre îi scrise
ei, calităţi o scrisoare
pe care în care-i
nu le cunoşteam
pro-mitea
nici eu. Ameţiţică va ve.ni şi ea la şi
de băutură ospăţ şi va în
gădilaţi fi
amorul la orice. Zvînturaticul despot lan
dispusă
40 primi invitaţia şi, acolo, în sala bine
VT
luminată
A.gim Isaku a hanului, nu în pădure după
cum am spiif; undeva, se petrecu măcelul.
propriu,
Băta ei începură să se umfle în pene.
Dar cum se realizează chestia asta ?, mă
întrebară. Dar despo-tatul trebuie să aibă
un despot, nu ? Constatînd eu că interesul
şi promptitudinea lor crescuseră conside-
rabil, le recomandai să se pregătească
bine, cît despre despot li-l uoi aduce eu
însumi la han, ca pe un şoarece în cursă.
Se înţelege că n-am pomenit nimic despre
papirusuri. La urma urmei ele ne
aparţineau numai nou.ă, mie şi lui Erman.
După cîteua săptă-măni, exagerînd
aptitudinile mele şi făcînd mult caz de
cunoştinţele mele căştigate prin
peregrinări (cunoştinţe de fapt
incomplete), am izbulit să intru în
serviciul lui lan VI. în curînd am devenit
unul dintre colaboratorii săi cei mai
apropiaţi şi persoană de mare încredere.
Creditul mi-a crescut povestind istorii
ciudate şi atrăgătoare pe la lungile
petreceri care - după cum am mai spus -
se înmulţiseră peste măsură. Ba chiar l-
am convins pe lan - promiţăn-du-i unul
din papirusurile c.u proprietăţi - să-i
acorde familiei mele un titlu nobiliar, iar
el, cu act în regulă şi cu Rigiliu, ne-a dat
titlul de nobili spătari, cum i se spunea în
Occident, care corespundea scării a
optzeci şi doua din lunga şi Incurcata
ierarhie bizantină. Sub pretexiul unui
mare ospăţ organizat de noi. cu ocazia
primirii titlulul boieresc, într-o noapte de
toamnă, l-am inuitat şi pe despotul lan VI
la hanul nostru din Trimala. La împlinirea
acestui scop m-a ajutat şi cumnata lui,
Mnria, o văduvă pe care lan ar fi dorit s-o
cucerească împreună cu pro-prietăţile ei.
La rugăminţile mele şi supravegheată de
mine, Mana îi scrise o scrisoare în care-i
pro-mitea că va ve.ni şi ea la ospăţ şi va fi
dispusă la orice. Zvînturaticul despot lan
VT primi invitaţia şi, acolo, în sala bine
luminată a hanului, nu în pădure după
cum am spiif; undeva, se petrecu măcelul.
 Băta
41

E de mirare, dar din noaptea aceeapuţine

lucruri mi s-au întipărit în memorie. Şi
acestea au fost amănunte cu tuiul
secundare. Ţin minte că unul din membrii
suitei, pe nume Velo, blînd ca un miel,
fără să înţeleagă ce se întămpla în jurul
lui, continua să cănte. Imi amintesc şi
acum faţa lui cu ochii roşii de prea multă
băutură, iar cuvintele căntecului îmi
răsună incă în urechi. Cred că mi le voi
aminti şi în ziua morţii şi atunci cînd mă
voi afla la Judecata de Apoi. Ele mă vor
tortura în vecii vecilor.
 E de mirare, dar din noaptea
aceeapuţine lucruri mi s-au întipărit în
memorie. Şi acestea au fost amănunte cu
tuiul secundare. Ţin minte că unul din
membrii suitei, pe nume Velo, blînd ca
un miel, fără să înţeleagă ce se întămpla
în jurul lui, continua să cănte. Imi
amintesc şi acum faţa lui cu ochii roşii de
prea multă băutură, iar cuvintele
căntecului îmi răsună incă în urechi. Cred
că mi le voi aminti şi în ziua morţii şi
atunci cînd mă voi afla la Judecata de
Apoi. Ele mă vor tortura în vecii vecilor.
Mp,um est proportium in
taberna mori, Ut sint vina
proxime morientis ori...
Tune cantabunt lecius
angelorum chori:
Sit Deus propicius huic
potetori!
Cuvinte care, aproximativ, se traduc
aşa: »Am hotărăt să mor în tavernă I Ca
vinul să fie aproape de buzele mortului. /
Atunci va cănta corul înge-nlor : I
Dumnezeu să miluiască pe acest mort!".
Şi ţin bine minte toate acestea pentru că
eu am fost acela care l-a omorăt pe bietul
Velo şi, în timp ce ridicasem cuţiiul
penlru a-l împlănta in carnea lui, nu ştiu
de ce, am murmurat: „Sit Deus propicius
huric potatori!", adică: „A murit liniştit,
neînţele-gînd ce se întămplă!".
După masacrul pe care l-am făcut la
Hanul Trimalei, îmestraţi cu sigilii, cu
haine militare şi cu scuturi, nu ne-a fosi
greu să cucerim şi castelele care, după
cum am spus, rămăseseră aproape fără
paznici. Ecoul omorului, ca şi titlul
nostru boieresc determi-nară pe mulţi
ţărani să se unească cu noi, iar cu banii
lui lan VI noi îi plătirăm bine.
c) Conducător a fost ales Erman.
Acest post puteam să-l ocup şi eu, dacă
n-aş ft avut un adversar redu-tabil, pe
Mati Kamina, fratele lolantiei, tip
temerar care avea în jurul lui mulţi
oameni de încredere şi
42

care declară că, dacă eu voi fi căpetenia

lor, el se va separa de noi împreună cu
ceata lui şi va forma un alt despotat.
Sepurta cu mine aşa din cauza lolantiei:
de patru ani el insista ca eu să mă însor cu
sora lui. Lucrării mele ar fi trebuit să-i
aduc şi aceste corecţii :
a) Cînd preotul Frano Ghiobarza mi-a dat
vestea că bisericile, mănăstirile şi
celelalte insiitu.tii reli-gioase de aici
încolo vor urma pilda lăudabilă a
Sfăntului Francisc din Assisi, ţin minte că
a adăugat:
— Cred că asta trebuie făcut neapărat,
mai ales acum cînd sărăcia se va accentua
din cauza încer-cuirii şi a luptelor ce se
vor ţine lanţ. Altfel toţi părinţii, avînd sau
neavînd dreptul, avînd sau neavînd copii
merituoşi, îşi vor trimite progeniturile pe
la uşile seminarelor noastre şi noi va
trebui să-i hrănim. în plus, dacă biserica
ar continua viaţa ei luxoasă de pînă acum,
nimeni nu ne-ar mai plăti.
b) Cuvîntarea lui Erman în faţa grupului
de ostaşi, în tinda castelului Giugei, nu
este ceape care am redat-o în carte, ci aşa
cum veţi citi mai jos :
^Prieteni! Ştiţi voi cine s-a ostenit ca să
ne ono-reze cu vizita lui ? Impăratul
Teodor în carne şi oase, împăratul cu
buzunarele şi punga goale, desculţul acela
care ia la rînd hanurile curve.lor, hoitul
bătrîn carepute de departe, ligheanul
împuţit al temniţelor adănci. Vine să ia
femeile noastre, dar noi îi vom da căcatul
dracului. Pe ăla să-l ia şi să-l mănănce
într-o căcăştoare. Voi ce ziceţi, vitejilor
?". Atîta a spus, şi nici un cuvînt mai
mult.
c) Adevărul este ca Prec Scura s-a purtat
foarte aspru cu mine în noaptea aceea
cînd ne-am dus în recunoaştere, ba chiar,
la un moment dat, profitînd de zăpăceala
mea, puse măna pe mine ca să mă
împingă în prăpastie. Eu ştiam prea bine
încă de atunci de ce voia el să-mi facă de
petrecanie. Motivul
 Băta
43
nu este cel pe care l-am expus în carte.
Adică nu pe
nu este cel lolantia,
care l-am ci expus
chiarîn sora
carte. lui,
Ghielina,
Adică nuculolantia,
care de ci asemenea am avut
chiar sora lui,
legaturi, Familia
Ghielina, cu care de Scura aflaseamdespre
asemenea avut
aceste legături
legaturi, Familiaşi, Scura
de nume.roa.se
aflase despre ori,
bărbaţii legături
aceste din neamul şi, deei nume.roa.se
îmi trimiseseră ori,
bărbaţiică din
uorbă dacăneamul
nu o iaueide îmineuastă mă vor
trimiseseră
omorî.
uorbă căDardacăeunu ştiam
o iaucădeînneuastă
neamulmăei vornu
omorî.bărbaţi
sunt Dar eudintr-o
ştiam că bucată. Toţi eierau
în neamul nu
vicleni,
sunt dar niciodată
bărbaţi dintr-o n-arfi
bucată. Toţi să-mi
cutezat erau
iasă înainte
vicleni, şi să mă omoare.
dar niciodată Ca o vulpe
n-arfi cutezat să-mi
iasă înainteşi şiPrec
s-a purtat să măcu omoare.
mine cînd Caa ovrut
vulpe să
mă dea în şi
s-a purtat răpă,
Precîncu noaptea aceea.a Şi
mine cînd vrutar să
fi
reuşit
mă deadacă nu se
în răpă, întămplaaceea.
în noaptea să fieŞi lîngă
ar fi
mine
reuşit un arbust,
dacă nu se un rodiu
întămplasălbatic,
să fiedelîngă
care
m-am
mine un agăţat în ultimul
arbust, un rodiu moment.
sălbatic, de care
m-amŞtiind
agăţateu toate acestea,
în ultimul moment. nu. m-aş fi
încumetat nicio-dată să merg cu ei în
recunoaştere prin beznă, dacă nu aş fi fost
beat. Acum îmi dau seama că şi filo-
zofiile acelea rafinate despre libertate mi-
au fost inspirate tot de băutură. De nimic
altceva.
Cartea a doua

Unică şi ireparabilă era lucrarea Săvărşită

în vara acea. Nemilosul soare, In drumul
lui pe cercul zodiacului, Trecuse de zodia
Racului sau

Cancerului Cum i se mai

spune
Şi domol se îndrepta către zodia Leului
Pe-acolo pe unde sunt şi Stelele Căinelui.
Un abur de iad ieşea din părnănturile
moarte lar crestele munţilor parcă stăteau
să crape, Să se facă bucăţele şi să cadă

e plai Făcînd un zgomot îngrozitor.

împreună cu Şopărlele cu sînge rece, Cu
şerpii şi cu încă puţine vietăţi Care
putuseră să scape din lungile gheare

le morţii, La umbra zidurilor de piatră, a

arborilor

i tufişurilor Cu frunze mototolite, şedeau

oamenii, Intinşi în timpul arşiţei, încă
neobosiţi de Cei doi ani şi ceva de
încercuire... în acest al treilea an de
încercuire... (Cum s-a răspîndit boala în
tabăra

asediatorilor)
De pe buza subţire a prăpăstiilor din

Băta
Băta

45

Că zăduful nu era uşor de suportat mei

pentru
 Că zăduful nu era uşor de suportat mei
pentru
49 47
12o Care la plecare sunase pentru a
Pe care,şi Sfăntă
cînd ledevăzui,
/îndepărta Apoi simţii dorinţa de a
le Nu voia să oamenii ia în primire
de lepros,
trupul lui Acum
Păcătos, travestitaltfel,
suna de a-i fi zis că
în călugăr...
a crescut Şi s-a făcut
gogemitea clopot.
(Cum s a căsătorit Asta era de înţeles:
Despotul Erman)
Eltimp
în aducea vestea că aşezaţi
ce luptîtorii bătrînullarege umbră, li dădea
îşi lecuiau rănile cu răşină
pe frumoasa Mariusa, fata lui de brad deşi cu
douăzeci de ani,
tot 155 lui Erman al
soiul
nostru./ de 125 In ziua
ierburi,
De-a Cînd
valma aceea
eram cuam alieşit
în cămilele, în
treilea
an de război şilui,
întămpinarea
Veşminte
elefanţii
întreagascumpeşilume
caiipentru
lor 2o cavaler
Şedeau şi pentru
pe nisipul
dupăNe cum trimetea
cerea salutări, iar
lui,al răului.
se şiRangul
îndoia meude durata
şi ostilităţilor,
calulfm
vreunul
mătăsuri
tănămlPentrudespot mireasă,
Ostaşii, ofiţerii care şi fără fără
şi boierii,
legătura de sînge
Ermanputea
podoabe Făcu o pe
să Trezi nuntă
întrebe Dede
invidia
care scaraseAfroditei;
duse vestea
ierarhică, de
buţi pretutindeni
cu vin vechi Din viile
posturi şi de grade, Se Palestinei,
Din cea
mierezdruncinînd preferată
Precuin
împingeau de zeităţile
cutremurul
cu umerii, se certau, de
Olimpului.
pămăntŞi, împreună
Tronurile
se cu toate
a trei acestea,
principate vecine.
trimitea
Nicişieuo nu ştiu Cum a reuşit, folosindu-se
scrisoare Stropită
de Mur Spata, el cu parfumuri arabe Pe
care, desigur, le avea la îndemănă, In care
era trecută lista întreagă A
u glasul dulce, Să pună la cale această darurilor şi
valoarea
căsătorielor :exactă.
eu eramDar după prima
la Vetona, dar, Cînd
surpriză Venea
m-am întors, a doua : un dar
îmi povestiră
nemaipomenit se aflacum
în Mur, travestit în
lepros, Sunînd din clopoţel, se spastrecurase
printre tele
străjile Care, de cînd cu epidemia, tri erau
îngrozite Pentru un pumnmişde apă.
Scăzute,
şi ajunsese 25 Păraiele
La Carlo se tărau
Anjou, fărărege
ilor putere,al
palmă Cu
Sicihei, Fiupalmă,de rege, pînălatin ce îm îşi dădeau
glorios, în
sufletul Laoraş
frumosul păr
ieşirea din tabără. Şi albiile lor
albe
Dyrrah Pe care ilirii îl ăte
numiseră străluceauEpidamn.cînd şti: de
le vedeai
Acolo
Cincizeci
poate...de oameni
Despotul, zdrobiţi,
cu Caginerele
sus un peşte mort legaţicare
Erman; de deci
măini, Cu capetele
16o Dincolo putrezeşte plecate
de Văile în şi, după
plasacum
Verzi, la locul
aveaunumit
să Schina Frumoasă, aşa cum era de
spună chiarcînd
datoria
Astfel, ei se
mea, Mai
13o tărziu,
Cînd
întoarse, apărură
cu la cotitură,
clopoţelul lui
scată.
la
sufletul 3o Veştile
încătuşat.
colţul Ei se care veneau de jos
48
în pînă la noi Agim IsakiP^ nume
Trecînd,şinuErau
au zavalini încălţaţi
se ştie cum, prin cu toate
pantofi cele 4-
care 12ose numeau
Care la servila. plecare După sunase cumpentru se 5a
explica şi în
trepte alescrisoare,
abisului Erman, Vărul meu,
îndepărta
puteadesă-i folosească După cum dorea,
piatră Şi trecînd peste secolele care ne
să-i pună să care
puteadespărţeau
pe noi de barbari,pietre, Dacă le analizai să cu
atenţie ai fidiguri,
construiască descoperit Drumuri...
în ele NoiEiorori.
trebuiau să se
Fiindcă acolo jos, 35supună fără Crăcneală.
în afară de
Deciepidemia
soarta lorgradelor
era să fieşi afolosiţi
titlurilor, Precum
o altă oEpidemie
o unealtă, piatră sau un băţ. să
începuse Aceasta
băntuiefuşi cu
a doua surpriză nemaiauzită, Şi
deci coasa
Erman ei olungă,
primi şiînpedreapta
aceasta şi în stînga, cu
ca dreptatea
şi pe morţii, prima, Dobora Răzînd
la pămănt greci,
sciţi, triburi macedone, Atini rătăcitori,
impertinent.
bastarzi ai nepalezilor care
călătoreau 4o Trecînd prin Egipt,
progenitură bastardă
a celor pierduţi în cruciade; nepoţi
strămbi
50 ai(Cum,
normanzilor
spre Robert,
mirareaBoemund iuturor,
şi Erman Guiscardi;
trimise daruri de nuntă
teucri, împăratul
Chiar traci, Teodor.) 165
46
...Şi, ca şi cum această nuntă ar fi fost
145
Dar Cheia
mai teribil de aur dinprimele
decît poveste, douămulte uşi
se 1 egeeni,
Şi pînă la nespălaţii selgiuci, oameni
deschiseră de la sine, Uşi pe
care nici sălbatici,
o sabie n-ar fi putut
Care n-au să lecunoscut pe Domnul nostru
mişte. Se Isus,deschiseră fără
zgomot, fără scărţăituri, De
e Tatăl Săuparcă şi 45 Duhul le împingea
Sfănt. Deci 17o aceştia
însăşi şi răsuflarea lui
încă alţii Dumnezeu. împăratul Teodor,
La pămănt Cu erauocaziadoborăţi
acestei de ciumă.
nunţi, Şi ne
locul
făcu trei surprize
uimitoare Una mai ciudată
emea de cadavre
decît alta. Prima surprizăŞi aerul era
plin de din
consta nori, de muşte
daruri 175murdare
49
i zumzăitoare / zumzăitoare.
85 Corbii negri şi grei, după ce
măncau acea

arne,cădeau La orizont ca
pietrele aruncate de Satana.

i locul / puţea. 5o De aceea

împăratul Teodor cel
îmbrăcat

n purpură a oprit luptele Şi a

ridicat cuptoare în care zi şi
noapte arzînd 9o /cadavre
împreună cu lemnele
nevinovate, ardeau şi

ietre de calcar Din care scoteau

var ca să amestece cu fumul lui
/ curat
Greul fum al morţii
înfiorătoare. 55 Cu toate acestea, se
spunea că graniţa trasată

e acest fum Era atît de subţire

încît moartea rănjind o Irecea
oricînd voia. 95 Ba
chiar,
Se zvonise că însuşi bătrînul Teodor
6o Greu de boală era lovit şi că în
aşternuturi de

tlas se / perpelea, Scotea spumă

şi bale din gură, cu greu îşi
trăgea sufletul şi gemea
Căci multe crime facuse şi
Judecata cea Mare
47
 Dar era
(Preotul mai
Un^2).sigur
teribil
athanatoi
43^55 că decît
răspunsul nu se
care,primele va ştie
veni, Poate
Asemenea
cum, două
225 că
Reuşise ^Papa
unui cerşetor
să seîl strecoare
şi trimisese
umil, printre
cu
capulînalpleca
Călite treilea, cel mai
Sprijinindu-se
Sărmanii mare de şi mai
într-un
Era darul
străjile
mai de de IhgoDar
furtuni.
mult, o fi fost Aşa
emisarulprăpastiei,
marginea voi!" 8ă
băţ din lemn
52 vorbi. Prevestiuluitoi de con Orbul Teodor
ajungă pînă lanoi
415 Şidezastre
noi aceştia
şisesă-l pentru
orrăneascăpus pe
nuSă pună
prins
Fili de
ceru barbari ficapăt
Toţi
Un cei prezenţi
athanatoi care, acolo seînştie cum,
clipa 225
aceea şi
luptei,
măna
Erma:
lbanezi, şi săpe
Apoinu mai
sfănta moai
bulă.) băţul,
coborî 625 Totuşi întoarse
Reuşise să se strecoare can printre străjile
şilui sabie.
435 de
pacea
oameni Aşa Să
Ihgospatele au şiCu
întărzierea plecă
nu-lascuţita Ridicînd
împiedica colbul cu
marginea prăpastiei,
domnească 8ă ajungă
de-a pînă Era
pururi.
sandalele
zir lui Să ia măsuri ca treburile
deci, vechi Priveam acel sernn
la noi şi să-l
ă rănească
roşu ce pe
bisericii Erma:
semăna în cu
despota®®
de ajuns
o
Să
c
i rupte.
Ră El eraErmanorb Şi Să
şimiprimească păreasă
nusevedea că va
colbul.
lipitoare meargă
umflată bine.
(Dar fie vsaal al împăratului şi
Ba îl
plesni simţea.)
mdintr-un
chiar momen în vălceaua
la Cotrona,
în altul
as 23o Stropind cu fi sînge masa şi
îngustă
pereţii şi deverde
cei reci. Dar
suflet din
tu,alsări cu Schina
suveranului gura pe el
er pregătit Erman deva război)
(Cum s-a
Frumoasă
de obicei
ă tăcutul Uran Şi
63o va Şifi numi
Cărarea Komneni, avea După
Caprelor, tu ai
acest
acum episod,
o soţie sfătuit
de
dreptul sadenumească
mine, Erman
împărătesc, ai
la poalele munţilor neam numiţ
în toate cetăţile şi fortăreţele,
Inspectă Malplac,
cinuri m şi titluri nenumărate.singur pAscultă bine:
mănăstire,
Numără
construiau oile şi bovinele,
o nouă pentru
acele
Căntăriăr fănul, iar grăul îl măsură cu
pergamente aurite ggg Se pun
că —
între noi
emnitarii
m în un cum
cadespotatului
după gard. afirma
Erman 42oridică Şi din
preotul să- nou
împartă,
baniţa.
ermiţii
paharul dacă
plin şidorea,
fierării,
/ strigă unde
titluri
cu glascălduratunător
nobiliare se decă
uriSE
nesuportat, Se documente
băteau săbh, lănci,Nici scuturi
şi ţi
el, peste
poteoave
acele înmulţiseră
Pentru noul foarte
aurite,
val mult.
de moarte
mai
nici maidespre
mult, văzînd puţin
inuri.
Din Dar
ce
cauza Erman,
era vorba,
barbarilor, obligat de
care avea săsîngele vină vărsat Şi de privirile
Aşa cuin părăseau
înmănnurite schiturile
oale celor dată
par dir cu
cercetîtoare
domolireapietrele căldurii. 445Fierarii,
descoperitf ca să le
călească, peste urşimetalulTăcuţi, veneau să se
o clipă de fulger /aici.
adăpostească în bezna635înroşit
Erau
nopţii.
nu vărsau nespălaţi,
apă, 18o
CăciScurt:pe cu bărbile sudoarea
el împăratul
curgea netunse,
îl
lor şi asta
proclama îmbrăcaţi
am pe Erman
Despotumai şi în zdrenţe. 210 Veneau ca
ăzut-odomestic
Cu ochii mei, Şi, turme prin urmare,
de aceea v-ooile spun. unei răzleţite de
membru al Curopalatului.
lup. „_„ Poate cu ei, Cînd Eu se
mă aflam va ivi în nevoia,
dreapta lui se vor Şi înputea
timpnu-l ce emisarul
Niciodată văzusem
organiza pe Ermancitea atît de
preţioasele
Se purtă
papirusuriaspru cu bătrînulcum se
Observam
nergic. Parcă
orb slăbănog
o Papirusele
Şi cu grade şi cu
multe
îmbujora
titluriŞil lui totfaţa
nici
cu fină una
aceeaşiadinMariusei
ardoare
185 Lîngă
propunerile e nufaţaprimi. lată a lui
adăugă că
orbulse hotărăsi
Teodor 24o îţi Să
425 îşi împartă
Atunci Erman.
obiliare, Darc Aceasta
şi obosită
patul
îndreptă
cinuri tuturor
facea spinareaamicilor.
timpresia CăŞi, vade izbucni
conjugal
lungaîn hohote de gîndească
răs neruşinate.
Pe care-lFără să se
eîmpărţea
plecăciune, cu frumoasa prea mult,
Ridică şi
Am înţeles că eaLese împărţi
mlădioasamărinimos, după
temea^gg ca
Mariusa braţul I-ar ficom adus în vine un
cum
nu cumva P Ermaide
urmează: 215 către cer şi,
sînge nou.
săPe Mur iar Spata,
cuvîntul Inainte Mati
Pal Vetona, de
vreme,i adicăKamina înainte de a-i face
(Cum ea
Uran Komneni se construi noua
n Şi pe cei trei fraţi Scura,
mănăstire
adică semn.
pe Zaharia,Pe
19o locul
Un405 căine numitciobănesc,
Ghiorghi şi Prec
Cotrona)
junior,mare,
împreunăîntălnindu-mă
ţ
murdar, cu Tanuş
cu limbe cu
Frano
Besaziu aflai
îi numi că
i Se Boieri răspunsul nobili,printre
spătari şi
scoasă,
Sfăntului strecurase
sevaşti şi Pontif
le nacordă Imunitate, care va să
zică, listrăji
scutea şiu acum
de toate şedea îs 220
dările către stat Şi
praf şit Urmărea
către judecătorii, mirat solemna
ridicîndu-i astfel Mult
deasupra celorlalţi
ceremonie. u Miemuritori,
mi se aşa părucum că fac
AIQ acest cerber
r trimis fusese
izeu, 195 Fiindcă pîndea
de un atingerea
zeii Prin
ceva şil parcă se străduia
lor dumnezeiască.
Toate săacestea
nu uite...
e Erman le spunea cu
amănunte Fără
Dintr-un cerşetor într-un prezicător
să se gîndească prea mult
cobitor,
asupra In mijlocul ce
Intr-o
lor înî timp
erinie despletită,
tot umplea
tăcerii văzuiZise: şi golea
„Cu
îngămfarea
paharele cu
un fulger care ieşi 205 ta
n
vin; de om mărginit,
Din ochiiCa şi cu
56
Dar şieualtă
orice
miresei iute
ştiamruşinoasă
vînCă ochii purtare,
vechile 43o Nuerau
lui papirusuri
Erman vei
intră,ajunge departe. e AgimAcum Isak^ta
vei avea de 490
închise în sipete
Spărgînd cele c două oglinjoare
adănci, Laolaltă
(Preotul era i sigurcucă/ cele noi. Lipitoarea
răspunsul va veni,
zeflemitoare. uportat Erman ridică braţul
umflatăcăde
Poate toatăpe
Papa
n îl şi trimisese mai de
mişcîndu-l greoi şi
mult, Darmănia
faţă Parcă gemea
a
emisarul şio respira
fi fost prins de
împăratulu
t
Şii Care
cu greutate...
barbari aceştia
e pînă or fi pus măna şi
pe sfănta azi. nu bulă.)
s-a 625 Totuşi
(împăratul
întărzierea arătat
Teodor
. împiedica
nu-l Cutrimite pe Teodor Fili,
orbul) ... toată furia împărat, în locul
şi. bătrînul
escadroanelor, şi te-a
trimise
„Primesc toate cruţat.
o altă
aceste solie. dar războiul
în fruntea
daruri, ei puse Un
Muncitorii,
nu-l orb numit Teodor,
întrerup Sărmane darageamiu!
cu prenumele Nenorocire Fili.
q,,,.un69o
însuşi După
împăratul, ce el terminară repararea
cu nici chip". citesc ochii
Astfel 62o ambele
lovea minţii mele
ale pieţei în care Oamenii ascultau
aripivalurilor cu un
încordaţi, cu urechile 55
fier
ciulite. Dar el etăţilor lovise şi Şio altă a aripă zidurilor
înroşit
nevăzută de alţii,dărămate Şi pe care ale eu o vedeamfortăreţelor
în clipa aceea: Lovite cu bolovaniîn foc, de
li scosese
pe Mariusa, Tînăra
aceluia fiică a
ochii
bombarde, Lucrau lui CarloziAnjou şi noapte
CareŞi-iacumdădusepărea nu desă-i
căinilor
la Cotrona douăzeci,
pietrelecileFili
şimănănce. de
douăFusese pedepsit astfel pentru că în
sute tinereţe
de ani. (Cum duceau s-a Cu purtat carele Erman
de la cu cariera
darurile şi titlurile cea mare
fusese —dinchipurile
Guemira.—939cam
primite) într-o seară,
înfumurat. Orbul,după După ce-şicetrimise
rătăcisela prin
culcare
noaptea neagră (Cum l-am Ani de-a văzutrîndul,
din nouînpegerul
mlădioasa soţie, Răzător
împărat) Ca în fiecare dar cam palid
veni iemii
Erman şi alîndispreţului
sala In care Consiliul de
dimineaţă,întorsese, ca şi în ziua în
Război şi noi toţi Se
împărătesc, beam Vinul cu căzuse aroma
Palestinei.
genunchi aceea,
In liniştea şi-i Care se aştemu,
sărutase luă
Sandalele
pahar, îl ciocni
el un suveranului şi de cuatunci
toţi acesta
pe rînd şi, Nurnai după
îl ţinea mereu67 Pe lîngă el ca pe un muzeu
ce îl bău
viu pealtot, puterii
zise: lui Şi al pocăirii
„Eu condamnatului.
sunt Erman, Fiul Aşa nobilului
că, trimiţîndu-l Bue la
Gropa, Erman
sunt totpe acela
orb, El care nu făcea altceva decît
să-i trimeată cu
am fost
eful soliei Şi istoria lui, fără să fie nevoie
s-o scrie. Solia aduse noi daruri, după
cum cerea Cinul înalt al lui Erman, şi
după predarea lor,
54
Agim Isa Băta

Asemenea unui cerşetor umil, cu capul

pleca Sprijinindu-se într-un băţ din
lemn de con Orbul Teodor Fili
Hangiul, 415 Să se pună
ceru prietenul vostru,capătcelluptei,
al
să nu mai moai
distracţiilor
irepetabile, Ghiduşul, mucalitul, aiuritul".
Şi în timp ce
vorbea Eu îi priveam faţa cu proeminenta
cicatrice a
rănii Căpătată cu un an
înainte de la
^2). 43^
 67

Cît mă sculai din pat, ştergîndu-mi

sudoarea

are mă acoperea Şi noaptea, încălecai pe

cal şi, după ce

trăbătui plaiul

e piatră, Cu pas obosit, ajunsei la

marginea prăpastiei, Prin aburul şi fumul
cuptoarelor care ardeau Fără încetare,
precum ard cuptoarele
purgat
oriului. Străjile Erau culcate pe pietre.
Zăceau. Dar acum Eram obişnuit cu
asemenea privelişti, după
cum şi ei erau
obişnuiţi cu mine. Cu lenevie îmi aruncai
ochii înjos Şi ceea ce văzui mă făcu. să
nu îmi cred ochilor. Dădui vina pe
căldură. Dar tabloul nu se
schimba. Atunci chemai pe străjeri şi
aceştia, Sculîndu-se cu mişcări încete,
Veniră lîngă mine. Ei îmi confirmară Că
tot ceea ce vedeam era realitate, adică
Lungul convoi de oşteni care se mişca în
tabăra
duşmană Era într-adevăr garda imperială,
iar la mijloc, Slăbit şi moleşit de căldură
era chiar împăratul Teodor. Observai că,
Spre deosebire de alte dăţi, preoţii la
stînga Şi strategii militari la dreapta,
Aproape lipiţi unul de altul, îi şedeau mai
aproape. Parcă se temeau că El se va
prăbuşi După boala grea care-i
împuţinase Trupul bătrîn şi vlăguit.
Inaintau Incet, cu genunchii puţin îndoiţi,
plini de respect. Şi, în mijlocul valurilor
de pelerine, In mijlocul tălăzuirii
scănteietoare De săbii şi de scuturi, inele
şi cruci, de şaluri
58
Agim îsak Băta
Colorate în fel de fel de ape,
Ochiul meu văzu clar ceva osebit:
BAŢUL
985
- cum îi spuneam eu -, acel toiag în
care
se sprijinea uşor trupul lui.
Băţul strălucitor era împodobit
cu
o cruce mare şi grea cu pietre preţioas

ncrustate. Acel băţ pe care-l văzusem de

atîtea ori / ridicîndu-se deasupra
capetelor, Formînd cercuri în aer şi
împresurînd cu ele ca în lanţuri de groază
munţii
990
podişurile, văile, căntecele,
cetăţile, Somnul, vieţile şi
moartea noastră, fuga
mănăstirile, iubirile
noastre..., acurn
Şedea cuminte, liniştit în măna lui
dreaptă, Vărăt între picioare şi sprijinit de
piciorul lu;
995
stîng. După ce făcuse crima de a desena
acele lanţuri şedea curmnte şi se prefăcea
că este Paşnic Ca şi derbedeul care, cu
gura căscată, se preface
că e nevinovat, După toate nelegiuirile
făcute cu sînge rece. I-am întrebat pe
străjeri:
1000
„Vedeti voi acel băţ?", şi ei,
frecîndu-se la ochi Ca să
înlăture urdorile, închizîndu-i
pe
jumătate, 1005 Şi scuturînd ultimele
rămăşiţe ale somnului, Parcă trimiţînd
globii ochilor acolojos şi apoi
Retrăgîndu-i ei înşişi cu nişte fire elastice
invizibile, 101o îmi spuseră, nu fără
părere de rău, că nu-l
vedeau. Dar adăugară imediat că dacă eu
îl vedeam,

Fără îndoială, el
exista. Exista. Sigur
că exista.
Numai că ochii lor,
Obosiţi de atîta pîndă şi scrutare,
ca şi de căldură,
Nu-l puteau observa. Şi, după
cum se înţelege de la sine,
Eu nu eram vinovat de acest lucru.
Ei îmi
spuneau acel potop de
cuvinte Ca să nu mă
ofenseze...

Unică şi ireparabilă era isprava

1205 Pe care vara o făcuse în acel an.
Soarele, obosit

cum După atîtea preumblări

prin spaţiile nordice,

şi aminti De cele sudice şi, cu

un dor nestăvilit, ieşi

rusc
Din zodia Fecioarei şi,
respect adevărul, trebuie să spun că ele
erau sincere. Trăiam ca într-un delir
neîncercat pînd atunci. Vor-beam numai
în limiia noastră, semănam cu grău
ogoarele noastre, ne creşteam copiii fără
să fim înda-torati nimănui. In multele
cărţi pe care le citeam (preotul Frano îmi
pusese la dispoziţie biblioteca lui bogată
de la Malplac), găseam şi alte cazuri de
revolte care izbucniseră în cursul lung al
istoriei, în acel curs pe care eu îl
asemuiam cu un zbucium necon-tenit al
omenirii pentru a scăpa de întuneric şi a
ieşi la lumina necunoscută.
Trebuie să precizez că la început
nici unul dintre noi nu bănuise că
lucrurile vor merge atît de departe. Ne
gîndiserăm că după un an de încercuire,
con-străns fiind de nevoia de a se afla în
centrul agital al imperiului său şi, pur şi
simplu, de faptul că era bătrîn, împăratul
Teodor îşi va lua oştile şi vapleca.
Atunci, chiardacă arfi lăsat în locul lui
vreun strateg oarecare, nouă nu ne-ar fi
fost prea greu să spargem încercuirea
printr-un atac rapid. Aşa credeam noi,
pentru că eram în culmea unităţii,
acţion.am ca un singur trup şi nu
începuserăm să simţim prea puternic
privaţiunile inerente unui asediu. Dar,
punîndu-se el însuşi în fruntea acţiunii de
împresurare, bătrîne-lul sfida prevederile
noastre şi, mai ales, propria-i bătrîneţe.
Dacă aş fi descris toate bătăliile
cărora a trebuit să le facem faţă, cartea
noastră s-ar fi lungit prea mult şi arft
devenit plictisitoare, pentru că o bătălie
seamănă cu alta precum oul găinii albe cu
oul găinii pestriţe.
Atacurile lor, mai ales cînd erau
supravegheate direct de împărat, erau
furioase, turbate şi, dacă nu am fi fost
ajutaţi de terenul accidentat, probabil că
nu le-am fi putut rezista. Cea mai
pregătită unitate a trupelor imperiale, cea
a militarilor autodenumiţi ,nemuritori" şi
care se mai cheamă pînă in ziua de
azi athanatoi (unul dintre ei îl rănise pe
Erman cu sabia lăsîndu-i semn pe obrazul
stîng), era impuţlnată, noi omorînd mulţi
dintre membrii ei. Totuşi ei atacau în mod
regulat, aproape zilnic, chiar si iarna, cînd
din cauza ploilor se forma polei.
Intraserăm în alpatrulea an de război sau,
după cum aveam noi plăcerea sd spunem,
în al patrulea an de libertate.
După cum probabil aţi observat, în multe
locuri am scurtat în mod simţitor cartea şi
m-am mirat eu însurni cînd am văzut-o
scrisă în stilul cronicilor timpului. Nimic
adeuărat şi necesar nu am suprimat din
text, ci numai descrierile prea lungi şi
nefolosi-toare care îngreuiau desfăşurarea
întămplărilor în carte şi pe care atunci le
cream cu o uşurinţă uimi-toare. Am lăsat
descrierile numai în cîteva cazuri cînd ele
mi-au plăcut într-adevăr şi m-ar fi durut
dacă le-aş fi tăiat.
Tot în virtutea adevărului i-aş fi făcut
cărţii a doua cîteva adăugiri şi cîteva
îndreptări.
a) Nu iscusinţa lui Mur Spata, ci dorinţa
lui Carlo Anjou realizase încuscrirea
dintre d'Anjou şi Gropa, aceştia din urmă
fiind de fapt nobili de dată prea recentă
pentru o asemenea legătură. Carlo, ame-
ninţat să fie alungat de pe tronul
înjumătăţit care-i rămăsese la Dyrrah,
fără posibilitatea de a găsi vreun loc unde
să se poată adăposti în caz de neno-rocirc
(şi această nenorocire nu părea să fie prea
departe), se gîndise că munţii Albaniei
puteau să-l ocrotească oricînd. Şi asta cu
atît mai mult cu cît şi subţirelului
principat de pe malul Adriaticei îi pusese
cu curaj numele de „Arbaria". De aceea îl
poftise la palat pe Mur Spata, sub
pretextul că urea să asculte noile lui
căntece despre Mui şi Halyl, cărora li se
dusese uestea în lume. După cum am mai
spus, căntecele erau într-adevăr frumoase.
62

b) In, lunga caravană care o aducea

pe mireasă la noi, în afară de caii
împouăraţi cu veşminte şi daruri, în afară
de numeroasele servitoare care de care
mai frumoase, se afla şi un bărbat de vreo
patruzeci de ani, despre care scrisoarea
Băta
soţuliti ei, condiţionată şi de noua treaptă
socială pe care se suise el. Dar, căutai eu
s-o conving, în primul rînd el se gîndeşte
la tine. „Eşti singură de atîta ureme, fără
bărbat, şi nu eşti bătrană pentru a auea
încă legături... la pat." Ea şedea cu
braţele-i groase şi musculoase încrucişate
pe pieptul lat şi mă asculta cu atenţie, de
parcă aş fi vorbit despre stele. La urmă de
tot, după ce răscoli tăciunii din vatră, se
ridică în picioare, mă privi stăruitor drept
în ochi, apoi, alunecîndu-şi privirile şipe
trup, îmi spuse că nu-i era uşor să se
remărite. I-am spus că ne vom strădui să
găsim banii necesari pentru căsătorie.
Mara surăse strămb. Nu e uorba de bani,
zise ea, trupul, după cum vezi şi tu (la
aceste cuvinte îşi netezi cu măinile
veşmintele. ca să iasă mai bine în
relieftrupul ei mare şi butucănos), mi s-a
deformat de la muncă şi de la naşteri. Nu
cred că se vor găsi bărbaţi care să mă
dorească, mai ales acum cînd sunt
văduuioare cîte vrei în fiecare culă şi în
fiecare cătun. Nici eu nu mai vreau să mă
mărit, ci ureau să trăiesc. De aceea, zic,
nu ar fi mai bine să mă lăsaţi să mă ocup
de Hanul Trimalei în linişte ? Să primesc
şi să conduc muşteriii, ba chiar să mă şi
culc cu vreunul din ei, aşa ca să mai uit
de singurătate... In timp ce ea vorbea, mi
se păru că zăresc în ochii ei o buruiană
întunecată care creştea şi tot creştea.
Cunoşteam această buruiană. Era
sălbatica dorinţă de răzbunare a femeilor.
Voia să petreacă şi ea la han aşa cum
petrecuse bărbatul său, în orgii...
Oricît de cinică, această pretenţie
era ieftină, mult mai ieftină decît
prevăzuserăm noi, eu şi Erman, de aceea
am iscălit într-o clipă documentele care
dove.de.au că de aici încolo ea era
proprietara Hanului Trimalei. Ca să fiu
sincer, nu credeam că va fi în stare să
reconstruiască haniSi. La urma urmei,
asta era treaba ei.
64

A doua zi de dimineaţă ne-am

despărţit ca doi prieteni care au
făcut un targ cinstit, ne-am urat
să ne vedem sănătoşi, l-am luat
pe Mnrcu cu mine şi am plecat.
d) în noaptea 'tn care Erman,
pentru a răspu.nde vorbelor
grele ale lui Uran Komneni, a
împărţit tovarăşilor de luptă
titluri şi cinuri, am simţit o
amărăciune ciudată,
neînc.ercată vreodată, neauzin-
du-mi numele printre c.ei
răsplătiţi atăt de copios cu
înalte ranguri nobiliare. Arn
mnfiiderat că era normal să
profit şi eu de această favoare.
Di.n. acel moment n-am mai
putut duce paharul la gură şi
toată noaptea m-amperpelit
înpat, fără săpot închide ochii.
Dimi-neaţa măgăsi treaz,
darplin de energie, de parcă un
elixir necunoscut, dătător de
put.e.rc', îmi preschim-base
trupul într-o vatră de foc.
Cănd auzii primele zgomote în
odaia alăturată, ieşii pe coridor,
apoi aşteptai la uşa odăii lui
Erman pănă ce ieşi şi el. In
timp ce ne îndreptam braţ la
braţ spre sala df rnese şi după
aceea, cănd ne luam micul
dejun, mi-am arătat
nemultumirea. El mănca singur
la celălalt capăt al mesei, servit
de trei servitori care-i
schimbau farfuriile cu grăbire,
după ce el gusta căte puţin din
fiecare fel de măncare. Acest
obicei nu-l avusese pănă acum.
Probabil că era o manieră
d'Anjou de a mănca, pe care el
şi-o însuşise de la tănăra şi
nobila lui soţie, după cum
învăţase şi. alte multe lucruri
de la p.a. El mă ascultă
ridicănd capricios un colţ al
buzelor şi o sprănceană,
schiţănd astfel un fel de
zămbet, şi nu mă întrebă dacă
mi-e foame sau dacă vreau să
mă aşez. In cele din urmă,
pronunţănd rău cuvintele din
cauza măhcării pe care o avea
în gură, imi zise :
- Vorbeşti prostii, Măhil, mari
prostii! Ce-ţi trebuiesc ţie
cinurile şi titlurile ? Ce, parcă
tu eşti sărăcan ca şi ceilalţi ?
Noi toate le auem impreună,
Băta
Băta
65
nimic nu ascund de
tine. Vrei să te fac
conte ? Duce ? Sau
poate vrei să
împart ti.tlul de
despot cu tine ? Ce
importanţă au
aceste titluri în
comparaţie cu cele-
lalte - el 'accentuă
acest ultim cuvănt -
, sau ai uitat
papirufurile pe
care tu insuţi mi le-
ai adus la han ?
 nimic nu ascund de
tine. Vrei să te fac
conte ? Duce ? Sau
poate vrei să
leşii în curtea interioară ti.tlul
Băta împart a mănăstiriide şi
poruncii primului călugăr care-mi ieşi în
despot
cale să-mi cu
pregă-tească tine
roibul. ? MăCe
uită
întorsei pe
din noufereastră
în chilie şi mă înăuntru,
străduii să
văzutcăau
fac puţină ordine prin ea, dur, la urmă,
cînd întorseiimportanţă
plecăndu-şi trupul.
capul De văzui
din prag, nu
nu
cred
facusemcă mă văzu. decît dezordine.
altceva
Mă bucur
-Cuvertura aceste titluri
să vă pecunosc,
patului o pusesem în
masă, iar
faţa de masă pe raftul unui dulăpior pe
domnule
care-l comparaţie
şi uitasemMăhil!
cap ideea deDomnule
sincer!...
deschis. Mă
a mă întoarce
cu
Imi trecu
Măhil...
bucur
şi de a Vă
cele-
prin
face
cheamă
ordine cum Despotul
lalte trebuie, dar înlaultima
- elLa 'accentuă clipă
palatul
îmi schimbai gîndul. urma urmei tot
Giugei
aici mă voi - zise în că
întoarce, cele doardinnu urmă
plecam
cănd dădu cu ultim
pentruacest
totdeauna. ochii de cuvănt mine în -
cavalerul
cadrul tulbure al ferestrei. cu Uv,
Afară discuta în picioare
despre care crezusem
, saucă ai se poate
uitatînţelege
-numai
Erman?cu plantele. M-am apropiat de ei şi
strănsDomnule!
-i-amDa, măna emisarului. - evita să
pronunţe
papirufurile
numele
— Crest Palabarzi — luise recomandă
Erman şi
peel,
plecîndu-se uşor, plin de demnitate.
răspunsul
In drum care lui mi
tu
spre Giugea, se timp ce pemi
păru
insuţi
în mine le-
ciuntit.
mă tortura
- Darîntrebarea
el trebuie de cesămăştie că
cheamă
Erman,bolnav
sunt ai adus
Crest îmi povesti
- zisei laeucuhan
căldură istoria familiei şi a cătunului său,
multă?
într-o
doară,
care şi el serespectănd
chema Palabarzi.astfel îi era dorun de
vechi obicei
sat. El era Vnrbea
singurul al dintre
bolnavilor mult,
Palabarzi —,
care
se unise
spune-i că minte
cu voi tot
Erman. veni Vorbea clar
cănd mai măşi
voi
foarte
curgător. Ţin
facecîndbine.
mult,
ce mi-a povestit,
Voimomen-tul,
veni singur. tot aşa
e mult decăt
de aceea, va veni
Nu şi eu povestea
nevoie
voi scrie să trimită
lui. emisar.
ar fi fost
Fără să stea pe gănduri,
călăreţul
Nu mi-a fost normal
greu să observ
necunoscut,săcă, în
chiar
lipsa mea, la cetatea Giugei avuseseră loc
aranjăndu-şi vorbească
anumite schimbări.
părul ciufulit,
Dacă mie iarna
în
îmi
mijlocul căruia
subţiase trupul, cetăţiidesco-perisem
i se înmultiseră
ovaluriledacă
şuviţă şi de părar fiAstfel,
cărunt,
dependinţele. fost
zise: beat.
în curtea
-pardosită
Stăpănul cu dale, lîngă peretele dinspre
meu
apus, fusese
să văunde
joase
Se
aduc temea
construit un şir să
mi-a
cu ser-vitorii;
trăiau un car sau
poruncit
facă
de locuinţe
pe o
pe culmea

de metal cuca
targă
cea mai aînaltă
mănăstirii
a unui meterez dacăde va pămănt
puseserăvreo
o cruce mare pauză, finu
nevoie, dacă dumneavoastră
albăstrii precum cerul, iar în partea
reflexe

cealaltă,cumva
sunteţi atăt de bolnav
adă-postite euvînt,să
de încăt profit
nu
înălţaseră
puteţi
grajdurilecălători
pentru cahcu calul. După
de ea şi să-i
suitei. Se înmulţise nurnărul de paznici şi
cum se vede, slavă Domnului, spvn
toţi erau îmbrăcaţi în uniformă. Feţele
aproapec.eva
dumneavoastră care
că le dispă-ruseră sunteţi bine fi
nucoifurile
sub i-ar
sănătos
metalice. şiAstfel puteţiîmbrăcaţi,
călători eifără se
asemănau
astea. convemt.
atît de mult unul Carteacu altul încît a
aveai impresia că un singur om se plimbă
Vorbea corect
de la o gheretă şitreia
la alta, răspicat,
într-un sistemcu de
totul
oglinzi.altfel de cum
In special curtea se vorbea
pavată şi curată
la
părea că se lărgise mult. Atîta timp cît
mănăstire, unde
ţinusem frăul calului în mănă mă
oamenii
rosteau
simţisem mai cuvin-tele
sigur pe mine, ca darprin cînd
Crest Palabarzi
somn. II ascultam îmi luăcuroibul un dor sub
pretextul că îl duce în grajd, m-am trezit
inexplicabil, cum ai asculta
ca un naufragiat în mijlocul unei mări
voci
turbate,dintr-o altă lumeŞi,pe precum
nemăr-ginite. care,
ca un prost,
naufragiatul cautăaipecrezut-o
Pierdut mare
în lectură, moartă
o scăn-dură îndechilia
care să se agaţe şi în care îşi pune toată
şi prefăcută
speranţa,mea înluminată
tot aşa eu
cenuşă. Vorbele
întorsei brusc capul de o
spre parcă
lui dreapta, mă
undeîntremaseră,
ferestruicăjoasă ştiam căde eraucareaşa îmi
cinci
că, fără
chiparoşi să mă
înalţi
apropiasem mai masa,
şi delicaţi. găndesc,
Totdeauna nu îi îl
ain
avut impresia că aceşti arbori se înţe-
spusei că are dreptate,
legeauobservai
cu orice felpe de cavalerul
că dinîntr-curte.
cer. Dar chiparoşii
ade-văr
nu mai Eleraumă şi,simt
descălecase mai îmi
neliniştit, bine şi că frăul
şi îndreptai
lega
puteam
privirea caluluicălări.
către cer,de Cel
căutînd
părul puţin
vreun nor.aşa
strămb îmi care
pierdusem cumpătul, iar măruntaiele
speram.
parcă mi încă nu înflorise.
se mişcară larna aceea
în burtă. Mergeam ca o
-prinNumaipetrecusem
întuneric săşi călcam
mă pregătesc
la
ca în gol.mănăstirea
Mă -
adăugai
oprii pe loc
Vetonaînaintefiind
şi scosei de a mă
batista de la
bolnav.retrageZilele
brău.
- Poftiţi pe aici, domnule Măhil -
din pervazul monotone,
auzii fuBeseră
un glas şi văzui
luminos
lîngă minepeisajul
al
un
bărbatprivit
ferestruicii
zvelt, care—de şiîmi lavin.fereastră,
arătă cu uşurinţă mereu
Vă acelaşi.
-exageratărogcalea
să nu spreîntărziaţi
Dacăpoarta cea n-ar—mare fidin fost
zise
zidul lateral al cetăţii, unde se aflau
el cubiblio-teca
încăperile
acelaşi glas clar —,
de locuit. bogată în cărţi şi
pentru că altfel
documente,
- Poftiţi! Domnulvom credfivă
despot cănevoiţi
nu numai
aşteaptă!
să călătorim
Avuitrupul, impresiaîn goană
dar şicăsufletulmare.miLa
undeva mai s-ar fi
văzusem această
Giugea
faţă îmbolnăvit.
trebuie Cavalerul,
care, din cauza
să prea ajungem după ce
multor
înainte îşide
temenele, prănz.
scutură mi sepelerina gri şi părul
arătă negru
numai un moment.
ca pana corbului de
-Tu... nu cumva
praful drumului, eşti...? se adresă
68 Agim Isaku Băta
călugă-rului
- Nimeni, domnul meu, nimeni. o
Uv, care în fiecare
umbră - zise repede 69 şi se retrase de-a
dimineaţă sc îngrijea de flori şi
îndărătelea, aşa cum spu-sese el însuşi, ca
leşii înde viţa-de-vie
curtea interioară a mănăstirii şidinjurul
o umbră. Dar totcălugărel măcare-mi
conduse ieşimaiîn
poruncii
cale
departe.
mănăstirii,
primului
să-mi pregă-tească roibul. Mă
- II
întorsei din nou în chilie caut pe domnul
70 şi mă străduii să
Măhil
fac
Agim puţină
Ucăordine
Isaku Gropa
Băta prin ea, zisela călă-reţul
- dur, urmă,
cînd
71 întorsei
pronunţăndcapul din prag, văzui că nu
apăsat fiecare
facusem altceva decît dezordine.
Cuvertura cuvănt.
patului o pusesem pe masă, iar
In timp ce
faţa de masăAm mergem
înmărmurit
în
pe raftul unui dulăpiorşipe mi-a
urma lui, îmi
amintiişi că acest om
uitasem era unul
care-l
cap
trebuit
ideea de
odeschis.
bucată Imidetrecu
dintreprin
timp cei
ca să
cincizeci de a robi
mă întoarce
pe careşi de a face
împăratul
ordine înţeleg
cum că era
trebuie, dar învorba
ultima de
clipă mine,
Teodor îi dăruise lui Erman cu ocazia
căci
îmi schimbai
lui.
eu
gîndul.aproape
Atunci crezusem
La urma îmi urmeiuitasem
tot
aici mănumele.
nunţii voi întoarce, Nimeni că doarnunucă mă
după
plecam
strigase
aceastătotdeauna.
pentru cere-monie Erman îi va elibera,
dar nu pe fusese
nume aşa. în iarna
Robul aceea.care măCu o
conducea bucurie copilăroasă,
îmi povestise atunci că fără familia să mă
pot prin
lui, undeva reţine, mă seapropiai
Peloponez, ridicase de
împotriva împăratului,şiluptase
ferestruică strigai mai cu multvoce
de cinci tare,ani,alarmat
dar fusese de teamă
învinsă. ca El Uv,
pretindeazăpăcit
că o cum femeieera, să nuîmimă fi
îi trădase.
amintiiuitat.clar cuvintele pe care mi le
spusese atunci: -Eu sunt! Eu sunt Măhil!
Cavalerul, nu fără uimire,
cercetă din ochi zidul cu multe
ferestruici al clădirii, apoi se
apropie nesigur de chilia mea
şi se
 In timp ce mergem în urma lui, îmi
amintii că acest om era unul dintre cei
cincizeci de robi pe care împăratul
delegaţie
întrebări
Teodor Eu
Sfăntului
îiatît
Băta, printr-un
dădui
dăruise de directe.din
Pontif.
lui
ordin
cap -Numai
Erman în
special
Noi mod cu după
credem ocazia
care
evaziv, aceea
că
nu va
sedîndu-mi
Dumnezei ştie veni pe ce seama
are
numeroşii
Frano răspunsul
cale
numai îică
Ghiobarza parvenise.
unorice
servitori definitiv.
sediu răspuns
şi adevărat
trase Ne rugă
strigai puteacăpesă nunu-i în
am
nunţii
Am lui.
pretextatdăm Atunci
şicontinuarea
alt căvorbi însoţi-tor,crezusem
era timp căaer
destul după
pînă
adănc
pămăntpericlita piept
nevoie numaşi d(mainimic.un aproape
dis-cuţiei.
reprezentant:
fiindcă
Dar ciocăniturile
gemînd monseniorul
: pe se
această
Sfinţia-Sa,
la recepţie Ca
— Frano şişi
cere-monie
—LegatulDepe cum
îicăasemenea
ajunge. arErman
aşcinează
Suveranuldori fi dorit
să
- cu îimă săodihnesc.
Pierre
va
Pontil
continuă contrazică
el în Nom.
Sans
elibera,
Papa pe
repetară cucu stăruinţă.
Ei acelaşi
Grigorie
dar nucineva
fură de
Nu-mial ritm
fuseseacord
Ne-a
IX-lea. care
veni -vreauaşa.
să-mistătea
mulţumitmine,
să
Robul
cred văascuns,
pentru
darîntreb: cînd
care
urechilor. monseniorul
primirea
mă
mă
care pe
îndreptai
De data
este ridică
opinia
care spre i-am
aceasta -din
voastră
uşaIntră umeri,
care
rezer-vat-o
înaltul -? strigai
!despre ducea apoi,
şi,
prelat eu înmănios.
spre
egalitatea timpnetezindu-şi
ascultă
odaia ce Frano
de
conducea — Cu
îmi cine
povestise spui
rasa atunci că familia
foarte
mea, pe lumea
în— inconştient
îlcare
con urma
Cu cealaltă
centratUşa
dormisem
Pierre în grea tăcere,
?traducerea
Sans de
înainte
Nom,
peselemn se
genunchi,
depărtă
deexactă mişcă
a pleca
anjuanul... a şopti
politicos.şi în
lui,
la Vetona,undeva
monseniorului aproape
Totuşi,
Frenetic,
prag îmi prinsenu iviPeloponez,
conspirativ:
dinţii
spuseră
Frano mă ascuţiţi
că
monseniorulIşimi-au
grăbii se
ai
clătină ridicase
cursei
săpregătit
înşir
Frano. încet ope care
Apariţia
—Asta Mi se poate întămpla! Pierre este
altăserie
împotriva
capul odaie, un lui
ne-o
rotund, de făcu
împăratului,
mai-întinsese
simplu de
formuk săse
bună,
parcă
servitor!
pare
dispară
mai luptase
s-ar
mi-i că
filăsa
spaţioasă
împrumutateCum
zilele
definitiv
temut maiînfipţi acestea
e săposibil
şi
multnu-
cu
din în ceafă
creaturile s-a
să-i
imai cadă multă
cărţile întămplat
fără
tichiuţa
mele milă.lumină,
roşie,
vaporoase. ceva important
multiar prea
vechiul între
mică, meucele
din două
de cinci spună sfinte.
ani, tocmai dar lui fusese adevărul învinsă. bu1ei Elpapale ?
creşte
dormitor tul biserici...
— Toată
capului,
Cred
servea Se că aşe7.ă
după-amiaza,
sulul v-aţi
acum de pe
hărtii,
însuşit patpe
desigur
servi-torilor bine cînd
fără să
mă
pretindea ?!! căImi o amintii
femeie îila trădase. îmi
sfinte
contesei.
teologia şivorbească,
plimbam
— —
Nu,de zise marf
îi dintr-un
va dînd
pre-latul
spune
cuvintele
colţ
valoare, o îno altul
cînd peparte
minciună.
nunţiului:
eu înîmi
care-l spaţioasa
cu
Adică
Ce
grijă îi
învărtea părere
cu
alspune omeu aveţi
mişcarede
aam voi
lănă. Un despre micele cape
le şi două
cum
căavut ellargă
dar grijă
are desena
faţa ca
gatatoate şireată
amintii clar
cuvertura cuvintele pe care frimp,
—Pierre
terminai mea
va odaie,
expunerea, analizat dis-cuţia nu-i pregătită
obiectele
pereţii
spusese exprima pebiserici?
împodobiţi
am tale
atunci:carefi să
nici
binecuvîntarea fost
o fie
un amîndoi
cu
avusesem
fel demulte
transportate muţi,
mulţumire.
Sfinţiei-Sale, cuflamuritrimisul
în Fără
nepontiful,
noua şi Papei,
urmărirăm dar
-
să schimbe Care va să zică dumneata crezi că
odaie
steme
Nouă, privirile
grecilor,
silindu-mă
-partea
(undt
zise Mariusa adirectia
le-o doua fiîngăsit
prin
nenorocirea zadar
odaia
timpErman?)
aînconversaţiei...
„lunetei", să
pe ninudescopăr
ce-şi care răsucea
care
s-a cercuri
întunericul
Aşa eracred
tras unde eu
o acum
de buclă
umbră.refuzul
că-ise va
deasupra
îndreptată
greşisem. străduia bine-cuvîntării
spre s-o
Confruntam
urechiuşei. mărească,
mine, deeste
Şicontinuă: iar
cărţi a-lumina
legat
cuvintele, de
totdeauna de la o
spune...
doua femeie.
a discuţiei?! Toţi o păţesc
—lumănărilor micşoreze, readucînd-o
partea
Ce grijă,
părere
răspunsurile a
aşaaveţi că poţi
această -întrebai eu. El
-avut Dar eu
dădu
întreb:
Prima din — cap îlvoi
şi
s-o gesturile
despre
egalitatelegăturile
continua
întrerupsei
în semn
săpe
căeului
măsurate
citeşti
-,
nu.
care
raporturile cu
din
acolo
dintrevoicauza
undecele
doriţi astfel
dintre
întrebările două
lor, s-o
cele
le-ai lanulăsatbiserici?
şi astă
realizaţi
numai
dimensiumle
două toamnă.
atitudinile
în
noi,—viaţa
biserici...
dar
rea1e.
continuă zilnică,
noi şi-elCe
am mereu s-a
Am
să
fost mă clătinat
banală,
mai întămplat
întrebe. oare—
deştepţi
ajungeam dinnuNu
—Treaba între
cap
constituie
la —
fiindcă şicele
nuam am
concluzia douăieşit
înţeles
a pericolul
mers biaerici,
fără
că
bine, ale
asta.
de săa mele
nu-i aşa?
padre
zise padre Frano cu
primesc
Innimici
grabă Frano?
— căutai
fuseseră
măhnire, zisei cum
ajutorul
scopul în
eulor.
dar
nostru minte trebuie.
rupînd
fără să
Luminate
final:celetăcerea
ezitePuneam
citite- aşiceva
strămb judecînd
înde
despre de căntarul că
Alţii cred că războaiele sunt aţăţate doua. clar şi
flacăra
raportu-rile
egalitatea nemilos îi -dintre
luitorţelor
pe este
Cu
Nimeni
lumeaal din
greu cele
sfinţilor
oserepeziciune să nu înceapă
perete,
cealaltă, două spune
cano-nici
care
de primul.
biserici
mişcările
este
fulgerai şi şi cu o
bisericii
bogătii,
descoperii, de
exact, semănături,
dar
cu părere
continuau simte
să-mi de
Frano metale,
dedemine, unnu
rău, dădu
fel de de vreun
ulei,
căimaginai apropiere.
deşi
căntărindu-le semn
cea veşnică?
străjerilor cele Monseniorul
clarviziune pronunţate ustu-rătoare comu-nice îmi fără cina ca
Siguranţa
că bizantinilor în toate acţiunile
dezgomot
citisemmăsline,lor
sistem şimăde
vechea
mult
Descoperii
lor militare
auzise.
cuvintele
de peştii
cunoştinţele
şi
idei,cusecreta
şidin
de care,
uşurinţă
pe
apoi
religioase,
mare
leporuncă:
capeana
mele
disecam sauerau
poate de
Tu,în
în
mişcărichiarbucăţi în
ale
care
comerţulcareacum
insuficiente, voia
acea
mai te
cumici şi
să —
vite.
clipă, mişti
asta
mă Mie
şi, prin
Greşesc. îmi
prindă,
legatul
în cauză
timp pare
aceste
i Nici
de
le rău
noile
cecăspunea
adăncuri,
niciodată
aceste de
religiile
aceea, cutine
bucăţi
lui —
Pierrese
vreun ereticilor
spuse
papă
eştiperpeleau,
un om nu nu
şi urmase
imediat
oarecare, au cum
căutîndu-le înghiţi
drumul să pe înun
nu apropie cele
nu promptitudine,
Sans Nom: îirăzboaie.
explicai
Eu, dragă că,eşti
nuTotdeauna dacă
prietene,
trasat sec, om
s-ar
celelalte,
de sperînd
aveam le
nu sunt
obişnuit.
predecesorul
motiv
zadarnic
două
puneam Nu biserici,
uita
său,
de
iar că-şi
niciodată
cape va
săfiindcă
talerul
nu: mai putea amîndouălua
căntarului
punem
la
şisunt
lavorbele le
realiza gata o egalitate binecuvîntarea, în distribuirea dar liber- ereziile
socoteală
cînd lezate... Nu ştiu.... era
Nunţiul prea nu
tărziu,face parte
mijloc tăţii,tuexprimate
este
aşa te cum
înapoi.
analizam otulburările
plimbi femeie.
Dar cuprin
spune
de acum sînge
domnul răcoarea
Femeia...
Măhil
pri-cinuite
Sfinţia-Sa, Ea
rece. aceasta acestor
înNu
este
legătură pentru
deputeam cu
dincă ele
ordinul ce
intraseră nostru
prilejşideja
şi şinumeroase
totodată nucarnea
contradictorie
i-am
în aredat încredere
neagra ca
mea. să să
motivul ar rămăne,
politica
coridoare, egalitatea
înce-putului
înţelege
independentă
unei fară pe acest
turmeîndoială, o
pămănt... egalitate Apoicami-l
de a fie
muritori
cheie parţială.
numeroşilor discute
nemulţumit,
aimaginai îi este
înfrîngerii,
deschis
-antipapi.
N-are
pe cum
oprit
aPierre de
De cuaşa
sfîrşitului. ce
in-am mine.
aceea, să-ţi
ceva.
comunicîndu-i fără
prins
Cine pară
Sper
Sunt
are să rău
în aceste
cursape-
sigur parcursul
în aceacîtuşi deturmă inspecţiei
el de şi nu puţin
care găseam sădepun
îşi potrezultate,
în aHa înceva poziţia
mai
oameni
fiu
ochi vede — ripostai
întinsă
cuvinte asta, Parţială, cine
eu, Mariusei,
nu
punîndu-mă
da,
o vede dar estepeviaţa
răs-punsurile
foarte
orb...
în
Mariusa
spusei
pericol,
importantă,
mult...
ceva
mele săvărşescdespre
consolatorului,
nici
comunicîndu-i-le deoarece
o eroare. caredeşi
fapte bănuiam
esteErman
mari
lui eudelibertatea
eram
că-iaşava
eroism, obiectul
cum le
face elplăcere
spionează măhnirii Tăcurăm
Peloponez, din şinou.şi aMăinile
înainte pornit de dataastrămb
fimi de
preotului
Da, era
spirituală auzise
din -şi
: din
Cînd sunt
lui
intervenigura -, discuţia
trupul spionaţi,
lui prelatul,
Pierre sufletulei.fără
alnimicesc
de Va adăuga se
continuau
la Noi
început considerăm să-i
şi,
mă după netezească
culcai
lor căcucum în
o
există se
pat pare,
sălbăticie
numaişi să
eu am
adormii fie
luat aceasta
mereu rob—poate fără
extenuară,
ceva fusese să-şi
din
din ascundă
partea
fiinţa
secretar ei, puralmulţumirea.
şi simplu pentru
unui sevast a
de nedescris, greşit.
nevoie
Cred
imediat,se arăta
rasa
cămănaţi cu deasupra
speranţa
trebuie
rea numai sămă
genunchilor.
că
fidesomnul
că eu
spe-ranţaeram îmi foarte
va da
un
foarte nu
sediu capa-bil.
După al Acum
Dumnezeului
toate la suflet, lămurisem
fost
nostru foarte pe
că greuîntr-o -iarăşi
să-şi
bolnav, bună
Deloc iaenergiedarzi
- aveavor
înfaţişarea şiacestea
interveni gînduri
intra
să de în
continue,
-mai
aici. grabă
continuă
nemulţumit, Tupuţin eştiFrano
chipurile
el -,
chinui- cu
pămănt şi numai o biserică
greu
făcul să ce poate
rămăi opat,la s-o
castel.
ungreşeală. îl
definitiv. pentru
toare.
deloc. tine
Fără
Tu va
să mă
n-ai fi soartei.
scol nicidin
Apreciază îi spusei
atunci
aici, alesul, cînd preferatul
regret: era Dar cazul,
nouă dar
ne-a satisfacţia
facut era
mare rău,
trebuit
dar
înAdăncimile
cetate să-mi
imediat spună îmi dădui
seunde schimbările
N-ar
omului fineîncrezător.
care vorbele şi astea
stareaIntrai
reprezinte
acest privii
normală
fapt!
poate — ireparabil,caremă servea
potrivea
cu şi chipului
întunecate
ideile care
lui venise
încălcite să
şi
răcoroase dacă
mă ar
poftească
ale fi dorit
înălţimilor laştiu cinăîntr-adevăr
acum înce,numele
se să
deschid se arate
său. de
seama,
erau - Atunci
eretice.printr-un
ase-menea Eu,?! nu simţ
mari. depe
Fiecare care pasnu-l
totdeauna lui
pe Erman m-ani
larg pentru
Cu El nu
ceva
că înghiţi
toate
mai
voiete...
tine. venidin
milostiv
Preţuieşte
căacum,simţeam şinou, cunu dar
mine.
căîntovă-răşit
acest
cum voiam acum,
alunecam
noroc, să-mi după
o, aducă ce
avusesem
care-l îndoit... pînă
făceam era ete... că răspunsul meu de
-cercetasem
Am reflectat
fost puţin mai
eu mai
însumi
bine de înainte
să
la asta,
măncare. ofi serie padre, de
şirăspuns
din cenici
alesule! —înAr în
cefiodaie maijos nimic sub ochiul rece, Omul
nu-l mulţumise
mişcările dar
N-ar eu
înghiţituri,
facu energice
sunt
fiotrebuit
plecăciune peeram
încă să convins
înaltul
ale
citescşi sebraţelor
con-vins că nu
prelat.
pregăti
atîtea că
nunţiul
drame Am
săgătul ne lui
iasă va
pe
nemilos delocscrutîtor unora al sulului
dintre cu
întrebări scrisorile- zisei. El
simţit da subţire
asta binecuvăn-tarea
poate seaceea.
pentru va că papală...
rupe, aşa că nu-mi
suliţelor
de Seneca
papale, uşa
neavîndcustrajerilor
în perdeanualtă
iarna purpurie,
cale caredesulul şedeau
urmat, darimportan-
eu
zisei:îlcu rugailuai să-
-oftă.
miVor
privirea convinşi
fiîntrebătoare
lumă-nările, şimai
deastă la seară,
el.ai aldarelnu
telor hărtii
picioarele
- Sosise
-Da. —Ar
măine rămase
depărtate
aprindă
momentul
fi — fost ca
la pe
zise apostolic,o
fel. jumătate,
cellunetă
Oricum
el şi nu împinse îndreptată
lucru
delicat după
pe
fi care
vorbit,
discuţia tuîl
tratativelor. făcu
- El înTrimisul
nu tăcere.
ne locul tău, un bărbat
elseneînţeles.
ar fimăsusţinut
cumDar
spre văzusem
cer
două
sau
mai acelaşi
oricare
elîncontinuă:
departe.
vărste, şi va mîn da
Mi punct.
alte binecuvîntarea
sepărţi.
părea DeEide aceea —
aflauluminii
zise.
şi
între
-aceleaşi Şi Urmării văzut
voinumeroasele mult clar, timp dar eu
jocul nu pot să
săcredeţi căcolţuri are vreo
-Asta s-a deloc
peste—
gîndii
durduliu, că
tot,Eu trebuia
cuîn nu barba tepe adaug
înţeleg
ascuţită,
pereţii cu oobicei
goi, — ale cu o
zisei
privire
reala,care-mi
al umbrei ceva. Trebuia
importanţă Băta
înţeleg
vădită de ce!
egalitatea
nemul-ţumire- cealaltă:
sădistrată
adaug
coridoa-relor,
banala, şiceva
rămăsese
Băta, chinuitoare
vulgara, fiedin
la copilărie.
şi carnala,
uşile sălilor
81pentru
numai noi
siErau
pentru toţi,
odăilor,
cotidiana, nu-icu
a tablouri şi
braţele
lăsa luisceneîncrucişate
sub porticuri...
economica mult întimp:
?Isaku care
Mişcărilepe
se- pieptul
Din erau
82
contopeau aceste acoperitrealul
executate
motive şi
de
veladon, Agim întrebă:
irealul, visul şi realitatea, posibilul şi
după- regulile
credem că,vrem aşaunui după cod cum secret nu auşinimeni
şi existat
Inleinnii. Noi Simţii săsub
imposibilul, ştim:
faptele pielea latrăiteurmatălpilor cele că
urmei, netrăite.
nu măeste
care
niciodată
prăbuşirea, Frano
Acestealegături
întreba scopul unde
din mă
Ghiobarza
condusă duceam,
răzvrătirii
urmă
magistraltrase s-araer de dar,
adănc
voastre?
putea prin
nunţiul săîn nu piept le
Scopul
între cele
gesturile şi vorbi
despotatului
trăiesc două
lor aproape
papal, se săvărşise şi eu mă aflam deja în îmi
biserici,
niciodată.
tăcute, ei
vostru? Şi îmi
niciîn
gemînd timp
înconduceau
: ce
viitor mintea
nu
vor paşiiexista,
fundul exactera
Monseniorul
adănc preocupată
şi
spre chiar
al locul dacă
gropii. cuFranoaceste
vor
indicat.
Singurul exista, tablouri
Probabil traduse
vorcă
ochi şi scene
al
fi
întrebarea
bulei pe care
papale le desăvărşisem
înse alba-neză,
stinse ca un deşi ochi privinţanu
de maimorteraales în
legăturile
primiseră (cei porunci
a două prezenţi părţi
ale clarebeligerante.
acolo în
şederii mele
înţele-geau
la mănăstirea
şi
nevoieprelatul lungile băgă luni documentele sub rasa lui
neagră; nu mai avea nimic de constatat. şi meu,
limba
In
aceasta.
bine timp
Tu,
Vetona, latină),
care o ce altă
intridar făcuse
parte
monseniorul
în acest aasta,
loc, sufletului
pur
Frano
traducea
simplu,
spuneau partea ultimele
mişcările
pentru cea
Mă scuzai că poate m-am lăcomit, poate a mai
lor mele
ne dovedi
clară
ritmice,cuvinte, şinu căcea şi
mi
eşti maica
unse sănă-
păru
membru cătoasă, deosebesc
al cea delegaţiei pe
nesupusă în faţatimpPapei prea
şi elrotundă
răzvrătită,
ce-am era de a
continua
om ain fost
oarecare. prea grăbit
Nu uita
perceptibilă că există grimasăo vorbit;
turină de
adăugai că dis-cuţia fusese prea mele
clericului
partea să
noastră,retră-iască
o abia era albanez.fragmente ale vieţii
mare Eucărora capeio Erman. se permite să
reale. întălnirile îimişcare cuFaţa de lui, plină
nemulţumire, nu nisip pună în
încordată, ba chiar
îl privii amintii că f'usesem
lolantia în sura
deşert,
de
bolnav
piciorul parcă darbucile
aici.
Hanului
şi căcînd Dar i-ar
tuîncepu
Trimalei
mintea eştifimea şi într-una
altfel,
fost vorbească,
ALTFEL.
sănuumplute din odăile
funcţiona cu de
observai
măna, nu-mi
la că
catul
şi vocea
că
Măna domnitorului nostru, supunîndu-se
nor-mal spunea
de voi era
sus; tot
nimic;
fi cea
plimbarea
dat darde
prilej dinainte,
Mariusa,
prinsă coridorul
se
acea
printr-olung
înţeleagă voce privire care
şi îngust
lucruri scurtăparcă
pe care nu
şicamîngăietoare,
o nici avea
galerie nu nici
a îmi
le-am o
castelului
voinţei
legătură
dădu cuînţeles
posesorul
nestrămutate că aacum divinităţii,
ei. te-a ales
gîndit.de Giugei, cînd Mariusa a sosit mărîndul conducea
pe meu.
El Aveţi
tine.
îmi ţinîndu-mă voi un
Deci,
adresă cunoştinţă
dezămbet
mergi! braţ, Ale despre
întrebarea
larg,taleplin ultima
sunt
ei:deCe spui
adăncurile
cerere -
înţelegere, tu,
Spuneţi-i dragă Măhil,
dar, cuadresată
necunoscute
a Patriarhiei Sfinţiei-Sale ne
toate va
şi parfumate da mă
acestea, ale
Sfinţiei-Sale,
- adresai
binecuvăn-tarea nu
nunţiul
eu mon-seniorului apostolic?, Frano Ghiobarza
întrebarea
scriso-rile, pe care în ea o
scoase
puterii.
Papei de sub
Ale
Gregor, tale! şi tunică
dacă sunteţi informaţi, iar ce
pe
albaneză
mine- nu punea — slăbiră
mă săcurepete o deloc întrebarea,
pasiune din deosebită,
strănsoarecît se cu
părere
poate mai 0,
aveţi Doamne,
neliniştea despre
clar. De ce mult
aceasta?
unei fapt stări
aveam ai slăbit! atingerea
febrile;
nevoie de -
dinţii de fier ai cursei în care căzusem.
-puţin
acesta timp
Pentru
Monseniorulera gla-sulcamine
întărnplătoare să-mi
Frano, lui pot
aceasta aErman,
sănului
ziseformula
erael bubuitor
o ei maipietros
păstrînd
întrebare bine şi care
pe
răspunsul.
buze acel
simplă,
totuşi făcea
nehniştit. zămbet
şi-i sărăspunsei
mideseînvingător răscoale
că dinşidin de
cauzaadăncurile
om
iertîtor păntecelui
Triimsulşi milos, valurivorbit
vorbi
mi-a tulburi
din mult de mistere
nou, dar uitate;
încercuirii - gătulDarsuna aşa la
îndelungate cum este
noi nu acumştiamumbra despre
enimicmai
întrebarea
dumneata, şi ei din subţire fel. Se
discuţia vedea
şipe careclar
lung, am avut- că el căruia
acestizolaţi glascomplet eratavanele
subţire
onuconstat
dorea să facă
frumos
despre ca înainte!
cerere,
împodobea fiind - nici de înalte
căne meriţi cu candela-bre
înalta o lui consideraţie.
ca Cînd
lume. un vei
concesie. ale
pumnal coridoarelor,
găsi de de argintcuviinţă, şi, poti
candelabre desigur, pe era
intra care
în nu le
rîndul--mai
glasul preoţilor
Bine Scopulvăzusem
- spuse
prinţesei. elniciodată
şirăzvrătirii
biserica
Sărutîndu-i
— foarte noastră sau
noastre bine!poate
îţi —
măna va numai
asigura înseo vis; poziţie din şi nou predă
deosebită.
nu-i lolantia, Sper...,
lui aşa cucum o
Erman
dar hotărăsem
catifelată nu ca şicaultima
care,
ridică euşi să-iglasul, răspundîi tremura în mod pe
ajutorulvăzusem
hărthle lui care
la Dumnezeu. noi toţioară, ne aproapepironiserăm goală, pe
dinăuntru, estebăgai să
ladeurma
vag - fondul
După acest ne seamă
vechiului
moment asigurămhan căîntrupul
discuţia amurgul
liber-tatea eidis-
deveni seîncărcat
ochii, fundcă, urmei, toată
uşoară,
cuţia avea
religioasă
împlinise de cuîn şiun libertatea
ploaieaceastă
schimburi singur iarnă.
; un sufletului.
scop:
de cal -săSă
cuvintecare luăm vă
alerga
amabilespun
acele fără şa
de ambele
hărtii
sincer, şiprintre
chiarpărţi,
Răspunsul
domnule arborii
să lemeu,
Măhil,
dar desfrunziţi;
iTierităm. pemie
eu, care,
extenuatîmi dupăMur Spata care
cum
plăceţi
peste
măsură,
se părea,
Un cănta el îlextaziat
încet-încet
timp găsise
păru din
acceptabil,
căîncepuidiscuţia lăută... s-adar
s-o Simţind
evit,
prins nu că
mult mai mult
această aşa
a ladouacum sunteţi
parte acum.
a sufletului meu era
prea clar,
gîndindu-mă
într-o plasă îl obligă nevăzută penepotrivirea
pe care
ambasadorul dintre
o creasePapei
zămbetul Mă ceasulului
să-şi clarifice
mişcarea aşezai
care
uniform depe
în continuare începuse scaunul
aldocu-mente
trimisului să cel
întrebarea. mămaişi
papal
preţioase domine,
şi
apropiat, care
rezultatele împingînd
-Vreau fiindcă
nu să era
tratative-lor văîn aveam cotloane
întreb,
altceva careameţeli şi
interesele
nu firide
decît şi eram
fuseseră fantasmele
cărei
plasa la
înălţimea
anxietăţii şijocurile
speranţelor
noastre. de umbre, noastre.
Obosit măşi sculai,
tensionat, iar de pe
înecat
bisericide le
sudoare. apăraţi voiîntrebarea:
prin acţiunile
gîndii
Ca pentru buze
că îmi
poate
a adeveri alunecă
şi bănuialaîşimea,
legatul isprăvise
el nu
voastre, - Dacă ale dar aş 0,fiDoamne,
Bisericii ştiut căceeşti atît de
mai scoase
întrebările, — de el,subcaRăsăritului un pescar
veladon facsulul sau
dibaci,
eu ale
aici?cu
pricina.
strănse
bolnav,
celei Apusene?nuLate-aş
repede prănz
Darfi obosit
plasele
din măncă nouşi, să
căzui
uşor vii
cu pînă opradă
şi, aici
înainte
energie jocului
- cu
spusede a -setablourile
nebănuită, retrage
Erman, reîncepu
Bineînţeles, înclarobscure
dar odăile
pe glasul
discuţia.
în cele pregătitealeluiBisericii
tulburătoare. pentru
nu se
el, zise
simţea compasiunea.
Apusene - Voi-că îi va intenţionaţi
răspunsei face o
Şi cînd la uşă bătu cineva pentru a
eu inspecţie
să
prompt, asiguraţi prin
puţin
mănăstirile şioară, bisericile eu totdespotatului. La eram.
mirat
libertatea de
urmă,- Crezui
doua
Eu tonul
oameni-
rezultatele sunt acestei bine
inspecţiei - ca zisei în transă
le va cuataşa o
lor? că este vreunul din
nervozitate
celor ale neaştep-tată trata-tivelor, -, pentru numai că a sunt
i le
-
prezenta, Cel puţin 74 aşa 80pretindem —
cam obositcade referent la drumul ce era,
Agim lung. Amîndoi,
răspunsei eu,Agim nefiind Isah
78 sigurg^„Isakii pe deplin de
întrerupîndu-se unul75 pe altul, mă anunţară
scopul întrebării. Agim [saku Bata
că la amiază numeroşii vom servitori primi împreună şi strigai nuntiul că nu am
- Şi pretindeţi să oferiţi
79
- şiNoi să împărţiţi că
apostolic
întrebări al dePapei,
atît
nevoie directe.
d( nimic. care, Dar după ciocăniturile
credem toate se
această liberate în mod egaladevăratla toţi, ca
Dumnezei
Sfăntuluirepetară
aparenţele, are
Pontif.
numai
ape ocu adus
Numai
tortă?
un
stăruinţă. sediu
sfănta
76 după aceea bulă pe vaa
pămănt şi numa un reprezentant: pe
răspunsul definitiv.
veni Isaki
binecuvîntării despotatului Ne rugă nostru. să nu-i
Sfinţia-Sa,
Agim pe Suveranul Pontil Papa
dăm alt însoţi-tor, fiindcăcumonseniorul
Trimisul
Grigorie alspecial IX-lea. Băta sosise o noapte
Frano îi ajunge.
înainte, dar de atunci 77nu-şi scosese nasul
din odăile odihnitoare din apropierea
Eu dădui din cap în mod evaziv, dîndu-mi
capelei.seama Mă că orice chemaseră răspunsşiputea pe mine, periclita ei
simţindu-se
continuarea nesiguri
dis-cuţiei. pe cunoştinţele lor în
domeniul teologiei şi nefiind în stare să
se înţeleagă cu înaltul reprezen-tant al
Papei. Le-am spus că pentru treaba
aceasta îl puteau folosi pe monseniorul
Frano, dar îmi explicară că Frano fusese
obligat să facă parte din
72
Agim Isaku Băta
73

delegaţie printr-un ordin special care nu

se ştie pe ce cale îi parvenise.
Băta
83

absurdităţi, aşa cum le-a susţinut. Numai

că ar fi fost mai bine ca responsabilitatea
nepredării scri-sorilor să-i fi revenit
alteuiva, adică să fi fost descărcată pe
altcineva. Acum răspunderea cade pe
tine, după cum putea să cadă pe mine. Şi
îmi vine greu să-ţi spun, dar de acum
prevăd că mănia împo-triva ta va fi cruntă
şi imposibil de înfruntat.
 absurdităţi, aşa cum le-a susţinut. Numai
că ar fi fost mai bine ca responsabilitatea
nepredării scri-sorilor să-i fi revenit
alteuiva, adică să fi fost descărcată pe
altcineva. Acum răspunderea cade pe
tine, după cum putea să cadă pe mine. Şi
îmi vine greu să-ţi spun, dar de acum
prevăd că mănia împo-triva ta va fi cruntă
şi imposibil de înfruntat.
Băta
Nu-mi
Rata Băta fu greu să-mi închipui cum valul 91
bărfelor, Saa, săledupă mă ascund ce sub aveaalt să cuprindă
să mă
la pîndă,
—
castelul cu oieşi în întămpinare
sălbăticie groaznicăcuşi puţin
nume,
cu u
cu armata
suferinţele
îmbrac
înainte
furie cu
mereu ţoalele
deîmbogăţită
sosirea
sutleteşti
mai crăncenă,altuia
ladin
pepoartaşi
jafuri,
caresă arunc
vamănăstirii.
le
mărşăluia
coborî înduri.
pn.nîn
Sper.
mărăcinişuri
Cînd
spre Dar cînd
se apropiară
Constantinopol,
toate straturile se
numele va
sociale, întămpla
bine, pînăvăzui
ameninţînd
meu asta?,
adevărat
la celcăcumtronul.
mai
l-am în
Toţi
întrebat
face
simplu hoţulcrezură
oştean.
nerăb-dător,
cu că bătrînul
Dacă dornic
n-ar fi cafost
Teodor
acest lucru
roşcatul va
fruntea escortei călăreau trei oamem carelucrurile furate cînd este
să
renunţa
acela se făptuiască.
cusaulamutraîncercuirea Atunci
lui noastră,
uscăţivă,
cînd acea vorvafiară ridica
spune pe
urmărit
se sileau sesăvapăstreze alinierea. se Mă el, străduh
băţul aişipomenit-o cum
duce face
să-i curva cu bastardul
oştenii
care între ei, înva timp muri,
taiece ziseavîntulvor pregăti
de
ginere-
data
ei.
să
pentru
lui,
asta Ştii
le
dar, tu
observ
cu ofensivă, căse eu
onusiguranţă ştie mă
feţele,
acest de numesc
tulburătoare.
ce,
dar nuamurgul
război făcu
arUan, fiEaasta.
amse
fostîi
hainele peste
lui, odăiţa
acoperise cu vălul lui misterios, făcînd
Unii
îngraşă
termi-nat ziceau: cu ajutorulmăsură,
lui, fac
Papei îislujba
şi spusei
acum lui? Şi
cu
noi
Teodor
încredere.
ne-am nuaflat
fi Padre
se pare mişcă
lîngăŞtiefan din
nevestele zămbi
loc este pentru
şi subţire.
copiii că
parcă
ceea
atîtmai
ce mi
mai concretă
se distanţa
mai teribil peîncredere,
care soarta
faptul
noştri.
patriarhul
Cu Ah, cerăune-a
Dimitrie, pentru om ea,
facut el...zise
de sigur
roşcatul cua
pe
că
hotărăt el aTu existat,
săştii căS-a
nucănoi. a Cînd,
murit
îngrăşarea nucele ştiu din
pentru deoce, iar
barbă
osine. pusese de ţap!
între dea în
bine-cuvîntarea
vîndut lui urmă,
Anticrist,fiară
nici
trăsni-l-ar
eu
unui
ajunseră acum
este calea trăiesc
cea
alt înîrnpărat
dreptul mai atîta
trăsnetul viaţa sigurăunui
ferestreialbtimp spre al cît
mele
mort. Mă
pieirea
Sfăntului pre-
şivavăzui trăi
ei.
Teodor,
umblu Mănăncă
Gheorghe!
albeaţa şitulburătoare
aşa şipoate
prinmănăncă e împiedicat
neagra fără
aîmpărăţie întrerupere,
şi dea toiagul
Mariusei, morţii,
avuise
pe
-avînd îngraşă
Decare-l
ce? şiDe păzeşte
moare. cenimeniaşa?! cu -săspusei îndărjire.
îndurerat Alţii şi
senzaţia grijă că caun pietroi nu
îmi se
apăsa apropie fundul de
că
cu glasul mai tare decît aş fi dorit.
spuneau Trăiam într-o
Teodor, chiar
stare dedacă ar
permanentă şti că
burţii
mine tulburare,
episcopul Padre şi
într-atît
făcînd
Frano
nu încăt,
poate atîtca
fidădu această
cumpărat
din nemaiputînd
din cauza întunecime
umeri şicalomniilor
îiobosit.
poate
suporta, să
da
mă
devină(acesta
binecuvîntareadădui
- Ai mai
eraface neagră
unul
înapoi, mai
luidintre şi
în mai
bine
Vasil cealaltă adăncă
săBulgaroctonul,
pleci
motive), cîtdecît
parte
undeva, dina
tot pricina
n-ar soartei
ridica mă unrăzboiului
asediul,
întreb: atît de pe port
mare care-l
necaz el
chiliei.
departe,
este. Uneori Mă
pentru aşezai înDegenunchi,
timp ce mă
- pronunţă aşa
îmi
simţeam
are pe cuvintele
taman apăsîndu-mi
despotul pe careviaţa
nerecunoscător, spinarea
mă temeam cu
adică toată
să pe
le
îngropai
cu
greutatea
Erman numele înfaţa
lui,meu
primul înaşa şirînd,
palme cu
cum şidarmarinarul
nu şi pepecare
mai făcui
noi mi-a
nici
bătrîn,
toţi.
aud.
odeşi
hărăzit-o
Acesta liare
mişcare. Dumnezeu?
răspunsei
era degetele
Incer-cam
motivul mănios Nu
pentru
un rănite săvărşesc
căcare
teribil euşi de ceafa
fixase
sentiment oare
abiao
însîngerată,
sumă
măsingurătate.
de
un mare depoartă
întorsesem
sacrilegiu? bani
Şila dacă înîntaleri
Giugea, într-adevăr
spinare că
de aur nu fac
aveam
odgo-nul
pentru un
cel
nici
greu. care
un ar
chef reuşi să să-l
părăsesc omoare sau,
cetatea, şi
că, maila
sacrilegiu, Nu pot de spune
ce îl fac,
viu.cîtSuma
padre?
timpde ambani statvaria aşa,
urma să-l
bine, urmei, prindă
Tăcerea fusesem
care eu şi
potopului numai eu
de
causapoate pînă
la călătormovens la la miezul
a călător,
tot nopţii.
urmă
ceea fiecare
ce Miezul
se pomenind nopţii
realizase,
meu
că
un trebuiealtLa
defără să număr
mine
cuvinte mănăstire
fost,
fi Padre Erman decăcitaleri.
necontrolate era Sume
aratuncifi tăiat
o eraagitaţie
şi să acummă
prea
mari
neobişnuită. Ştiefan măveni chemă şi
(desigur
carne
mă apăsătoare
întălnească
înştiinţăşi nu ar aşa fişi
că
de mari
lichidul
Frano
servit
se aşteaptă eicaîncepu
Ghiobarza.
clienţi suma pusă
necunoscuţi,
vizita sănoului
picepe
Ne
prăfuiţi,
capul luicareErman) puţeau eraua sudoare
puse şi pe şi capetele
a ceapă,
strănserăm
ca un acidmăinile,
arhiepiscop,
celorlalţi
concentrat
Frano
membri retinîndu-ne
Ghiobarza.
ai
chiar pe cuvintele
Consiliului cu greu de
acolo — la Această
Trimala, în -hanul pejumătate
sămele,
Război,
ruinat. nu ne adică îmbrăţişăm. Murvizită Spata, zise
fraţiielScura,ţinîndu-şi Pal
măinile cu degetele împreunate pe piept
— Poţi
-Vetona,muşcîndu-le
—
sunt scorniTihomir
Ne-a
sigur şi fost
cu pretextul
că te mare scris
Vretai,
bucură, să
boliiMati
repeziciune. ne-
fiindcă, întălnim
Kamina,
zise el
după pe
pînă
acelaşi la cel
ton mai tînăr, Prec,
peCînd toate acum şeful
cîte —ştiu,
numai denoaptea.
soarta
Le-ai dinainte,
spus astfel
si împreju-rările îmişiputeai
încît ţi-ai
v-au
auzii
serviciului
să
măntuit crezi că devor-bele
spionaj, care, după
mele trecuseră cum se
pe
povestea, dar împreună
unit; cuvintele, sufletul
pătrunsese mi secu
- părurăSfmţia-Sa
travestit conti- vine si
lîngă
altcineva...
zise urechile
elaceleiaşi
încet,Soţialuidar fără nusă
despotului, intre să-mi
reuşi
deele.
în minune
Mariusa... - Te
aline
înnuarea
sfătuiesc ghicitor să te
ambulant duci pînă
conversaţii
la în pe
mănăstirea care
apropierea ceao
Asta
cortului cred împăratului.
durerea. că nu te bucură. Dar pentru ăla,
nouă începuserăm
a Cotronei. Noul abate, Ştiefan îl
pentru
cheamă,
a -Căzurăm
Euvărul
estemăomul voi desalva
lui meu
acord
Errnan, cînd
de
ca Măhil
voieu
încredere...
să Ucă
reuşi măsă
ascund,
Gropa, iar Frano
care a servit Ghiobarza aveapesă lîngă vină
ies 84 din c laacest infem ani - îiderăspunsei zile şi-i
singur
tînărul mine cînd
despot, ăl despre va găsi care cale,
Agim
ştiepefără
Isaku
toatăsă
bată
povestii
lumea lau ochi.
apoi toate
că a fostimediat
acele calomnii
consilierul
care
Se înţelegea că toate numărul cele spuse unu,
trebuia
puse M-am oare săînchis
le
Teodorîndur deci vreo chilia
peînnedrept.sumuliţă mea şi
El oricît
îmi am zise
de ei erau gîndite bine încă înainte ca el
m de
că
mică aşa
început să scrutez
este
?, întrebam viaţa şi drumul
pămănteană;
eu. Aşasădupă pevină crecum aveau
însuntem mă
odaia
să vinăsă
temusem, ei. Numai
mulţi dintre spre seară, cînd
drumeţi îmi
obligaţi pmea. Ucă purtăm
Poate în
că spinarevenise şiîlchiar calificau
în suflet cu
pe Măhil
pierdusem speranţa, Gropa, văzuiadică la pe cotitura mine,
suferinţe ascopul pentru de păcatele a-mi face altora. această Eu îi
trădător,
Podului vîndut,
Schineiluda, de praf stărnit
norulnerecunos-cător...
t că nu ştiu ce lor.
Ba propunere.
de chiar
spusei picioarele unul dintre
cailor drumeţi Padre merseŞtiefan, pînă
li răspunsei
acolo că am să mă mai gîndesc.
rîncît— caresă-ini
Tu stătuse
păcate spună
ştii maiispăşesc. şi
bine
că-l
el90 văzuse cu
ce trebuie să
ochii lui pe cu subiecte
Conversaţia
faci
u — zise, dar de din dataceaceasta în ce mai pe
un ton foarte rece. Ultimeleperi- lui
88 ferice cuvinte se dezlănase
loviră cu şi mare Franoprecizie
Agim Isaku
începu
acest lsufletul Măhil (Bătu-l-ar Sfăntu să-l bată!,
să-mi comunice meu lipsit ultimele de veşti,
linişte. darMă şi
ţin minte usimţiicum
Agim Inaku
dărămat. m-a blestemat) m tabăra
duşmană, pe acestea îmbrăcat le aflasem
IIn urmării cu ochii cînd se ridică şi se în mai dinainte.
straie scumpe,
mergînd
la pîndă,
Eroismul
înclină braţ
uşor,le ieşi la braţ
facîndu-şi cucruce.
în întămpinare împă-ratul,
luptîtorilor Se cu puţin
îndreptăcare,
era
drept irăsplată, îl primise şialbanezi
lamănăstirii.
masa lui.
înainte de sosirea
nemaipomenit. Mulţi
la poarta spre uşă,care dar
Padre . Ştiefan, care întămplător era
Cînd
înainte
prezent dinse delaaapropiară
pricina
o trage spre
discuţie, bine,
luptelor el sevăzui
impresionat mai decăfaţa
anterioare
întoarse în
ofruntea
mea dată către
rătăciserăescortei
descompusă, mine. prin
călăreau
nu se munţi,maitreiputu oamem
acum reţine cînd
care şi
F
zise
se sileau că infbrmaţia
aveausă despotatul
- este
păstreze alinierea.
Poftim ? - greşită.
lor, se Mă
zisei. El, Ştiefan,
stabiliseră
străduh
Dar r el înghiţi decît în sigur
sec, că aşa ceva nu
dar amurgul şi
clătină din cap
era mai mult
să le definitiv observ într-un feţele, loc, construiseră îi
poate afi adevărat. ieşi fără Darsădemai unde ştia nimic.
el atît
de 92
bine
acoperise că cu vesteavălulnuluieramisterios, - spunăAgim
adevărată şi de
făcînd
n
ce eramaiatît
parcă concretăde sigur? distanţa
I.in.ku Celălalt
pe careaştepta soarta
cule
răspunsul. şio se înrolaseră PentruCînd, încă...oastea pentru
lui Erman. că...
oDupă pusese cumîntre era noi. aşteptat, în traiul
cele din urmă,
murmură padre deŞtiefan II încurcat şidevenise
fără să
ajunseră
mă pri-vească,
anevoios, în dreptul ferestrei
pentru că eu însumi l-am
produsele mele
agricole şi văzui se
z
împuţinaseră,
văzut Imbrăcai tulburătoareşiiarveşmăntul
comerţul a făcut cu
Mariusei, străinăta-
ă mort şi
albeaţa i-am slujba
monahal avuide
tea era
înmormăntare
înmormăntai
senzaţia aproape
că un subca mort.
el oricărui
pietroi numele Ca şi
îmi apăsa ciim
creştin.
meu, n-ar
fundul
luîndu- Cufi
toate
fost
mi de
numele mcăajuns acest
unui colosala
argument
călugăr armată
adevărat, nu-l imperială,
Uan,
puteam un
burţii într-atît încăt, nemaiputînd suporta,
turme
bulgarb care
contesta neidentificate
nicimurise eu, după de
în împrejurări cum aveam
indivizi atacau
neclare să
mă dădui în cealaltă parte cu şioa
i mai tărziu, dru-meţul încăpăţănat
din (avusese
constat cînd înapoi,
oîndurere cînd bruscă satele dede burtă)graniţă
chiliei.
năruiau cedat,
săp-tămănă
n-a tot ce aşezai
MăRidică
înainte le ieşea
din
de în în genunchi,
umeri
sosirea cale neîncrezător
mea ca la unnoua nor
îmi
orb şi-i şi. turbat
spuse:
mănăstire
îngropai faţaAsta depalme
nulăcuste.
Cotrona.
în dovedeşte
şi nu Şi',
Jumătate
mainimic.
înfăcui timp Dacă ce
din
nici
Papa fi —
mănăstire
ar continua
N-am
supravieţuit, era putut cuveni
neterminată, să mainu-şi
siguranţă dincătimp
iarjumătatea s-ardea— fi
oaflat
mişcare. Incer-cam fapt un care
teribil
împăratului. proba
sentiment că
zise cu
binecuvîntarea,
cealaltă acolo, un
miroseaton liniştit,
în serviciul a var de şi aparcă
brad ar fiPoate
proaspăt voit
apropierea
de singurătate. dintre cele două biserici
văzut într-un
avea
să răscolească tăciunii aprinşi ai
toate
rindeluit. cîte le-am
Cea mai spus mare le-am parte a zilei mi-o
să
vis sepeproducă
petreceam care într-o miînl-a curînd,
sală
trimis celelalte
mare, Dumnezeu. goală, ţări, aşa fie
A,
adevărurilor
dintr-un nupe
motiv, care leunascundea
fie fidintr-altul, fieadănc numai în
nu,
cumacesta o cerea poate
ordinul vis, se împo-trivi
franciscan căruia îi
padre
în necazul
aparţinea
sinea-i, şi mănăstirea.
Ştiefan,măaltora,lămuri
de data căDe fusese
aceasta
recunoşteau obicei obligat
fără
noul
salasă să-i
mă
stat
era
mai
albanez.
ţină poată
com-panie
folosită Dar
caconsola. cum
dormitor se
Mariusei. explică
pentru în afarăfaptul
călătorii că
de asta, pe
pe
tine te-au hirotonosit arhiepiscop?, frică nuîl
care-i
numai prindea
întrebai aşaeuputea
De ce să mă
noaptea
cu un
îmi pe apere
fusese drumpeprin mine, acele în
scăpasem.
locuri. Cînd Eram
vedeam datfel
intrînd de un
uitării. neîncredere.
asemenea
Din viaţa
Padre
ascunzişul
călător, şi Frano meu. oftă înainte de a mă lămuri.
politică îmidinacope-ream amintirea faţa mea cu se hrăneaumbra
Tocmai
glugiicea
fiara —largi această
Nu înţeleg
a rasei,
capricioasă, hirotonisire,
cum calomnia
puneam mi-am după părerea
opolitică.
permis
carte să
pe
lui,
genunchi
ajung întăreaîi această
în spusei bănuiala
şi trăgeam situaţie,
tot ce că
cugîndeam debinecuvîntarea
urechea ce am ca săpadre
luiprimit- aflu
Papei
veştile
Ştiefan vaşiproaspete
întărzia
e] mă sau nu va veni
aduse
contrazise şi deloc.
povestite
politicos, dar
că-mi va
tuSfăntului
o ? — —Ceea întrebai,
Funcţionarii nefiind sigur Scaun au
celorlalţi
formal. cu ce luxspui exagerat de amănunte
este adevărat, zise
răspunde,
căntărit
inutile
el încet, şibine totul
cufiindcă
plictisitoare.
părere - zise mai
în elrău,
de îndegrabădar tu mă
concluzie nu-,
acum
Băta nimeni
trebuie
adresam să-ţi
mie însumi. nu poate
pierzi speranţa. să Nu spună va că fi
papalitatea nu e binevoitoare
cînd ?85vei putea ieşi din cu noi,
departe — Ce
albanezii,
ziua
sausituaţie că urmăreşte vreun scop
negura
acesteBăta uitării,
zile mi-am cînd vei abandona
fbrmat convingerea numele că
rău
acesta în legă-tură
falseste carealtcevacu
nunoi. spune Şi eu mă gîndisem
omul nu
la asta. 91 decîtnimic, un vas Uan. agitat,Tu
îţi vei relua numele
plin cu un ferment necunoscut, datorită şi postul pe care ţi l-
— înînnoaptea aceeaabsurde. - îi spusei eu
căruia
au refuzat veştileîmprejurări care ajungeau săAtunci intre
fără
vei să
străluci lămuresc că era vorba
lumină şi vei despre fi
înăuntru se umflau,
cu o nouă se burduşeau trans-
noaptea
răsplătit de la toate
pentru castelul Giugei de acum
formîndu-se în nişte bureţi mari care nu
patru Băta luni, şi-mi dădui seama că el
puteau trăi fără89să verse în afară zeama
înţelegea despre ce era vorba —, înainte
acelor veşti neştiute de către interlocutor.
să ieşi din odaie, am
Această soartă, absorbirea în burete şi
avut expulzia,
apoi impresia că o aveauvoiai toate să-mi veştile spui ceva. fără
Poţi să-mi
osebire, şi spui
cele acum importante ? şi cobitoare la
auzul Ca căroraşi cum ţi se ne-am făcea părulînmăciucă
fi aflat aceeaşi
(prăbuşiri
odaie de acum de imperii luni, imediat
patrumilenare, scufundări după
convorbirea
de continente cu sau trimisul
pierderea papei, lor m negura padre
uitării, reîncepu
Frano inundaţii, să înghită
valuri în de sec şi, din
cruciade,
cauza
epidemii gătului prea subţire,
nimicitoare, invazii iar nu ale putuibarbari- să-
llor, bătălii), şi cele mai neimportante şi
privesc.
plictisitoare— Eu ştiam (bolileceva cailor maişimult ale decîtgăinilor, voi
toţi - zise, după
producţia de unstruguri număr considerabil şi buchetul de
înghiţituri
vinurilor; trucurile -, căci, şiîndibăcia timp de ce necrezut
nunţiul
cu careDumnezeu
dormea, trişa un săcartofor mă ierte, ambulant;
numele Bătaciudat al unui nou-născut;
coarnele vecinului înşelat de nevastă cu
negustorul ambulant de mătăsuri ete...
ete... Noaptea tărziu, cînd ultimul călător
aducător de veşti adormea şi eu mă
ridicam ca să mă duc în chilia mea, se
întămpla să mi se împleticească picioa-
rele de parcă aş fi băut prea mult din acea
băutură sălbatică.
Băta 95
După ce terminară
Băta
desfăcusem sulul 93 munca, muncitorii
scrisorilor pe care-l se
duseră şi se
adusese spălară pe
văzusem că măini
ele erau la părăul
albe,
desfăcusem
întemeiată
adănc şi înspumat
nescrise. desulul
către scrisorilor
piraţii veneţieni
care cobora şi de
peizbindu-
care-l
adusese
aceea - şi şi evăzusem
primise că elee posibil
erau albe,
se de Cum pietre. Senumele
posibil?! protectorului
Cum
şterseră cu bas-malele lor,
una
Sfăntul
nescrise.
cacuasta?! Marcu,
Dar Căindu-se
bula cu binecuvîntarea? de multele
păcate caresăvărşite
îşi înfăşuraseră pe ape, gătulîmbă-trăniţi,
pînă acum,
apoiElveniră
piraţii oftă din
ajunseseră la noinou. Observasem
şi ne
aici, cîtsărutară
mai departe că, de
măinile în
afară de obiceiul înghiţirii în sec, îşi luase
mare
pe rînd, (apa murmurînd
probabil căo îiformulă zdruncina de
acum
sufleteşte,şi obiceiul de a oftacrimele
arnin-tindu-le adănc făcuteşi din
cauza aceasta îlVeniră
devotament. simţeam toţi,îndepărtat.
cu uşurinţă în tinereţe) şi ridicaseră
cu toate
zidurile - Nu decă, eradupă
piatră alecum
nici o aflai
bulă Dacă
abaţiei. şi nici
mai tărziu,
citeaio
binecuvîntare.
cronicile
unii dintre lăsate
ei erau de catolici.
ei, spunea abatele,
rămăneai - Care
întunericul va să zică...
năuc dese mirare. atunci...
îndesi Cum şi noapteae cu
aruncă- asupra
putinţă să
Da,le ai treacă
văii, oamenilor
dreptate.
codrilor, Totul prinfusese
muntelui cap,şi
darmite
pregătit sădinainte.
le facă, toate Totul acelefusese
mărşăviio
pădurilor pelerina sa ruptă pe alocuri de
nemaipomenite
înscenare. pe care le comiseră ei?
stele.
li Atunciabatelui
promisei observarăm mai încolo
că, atunci cînd voi şi
focul Cînd
mare înfierbăntată, cînd
atărnadomoală,
avea timp, deasupra
cînd directă, cîndveni
voi căruia
să citesc
ocolită, ca şi părăul
tingirea
cronicile pe
cu
carecina noastră
înspăimăntîtoare
ploile comună.
îl găsesc cu Injurul
şi porni- focului se
albia neadăncită,
formă iar un
convorbirea
răm cerc
la drum. de bărbaţi,
noastră continuăfeţele pînă încărora
zori,
cînd
semănau lumănările se stinseră.
La unele
carieracudealtele.piatră Ne duserăm
ajunserăm cîndşi
- S-a făcut tărziu
noi la un foc şi eu mă aşezai între - zise atunci padre
padre
soarele,
mare, roşu,
Frano
Frano ridi-cîndu-se
şi unapunea muncitor — şi
în parteamăine,
pe nume adică
unde trebuia azi,
Pieter.
să
avem marea.
fle drum
Avîndu-l lung
atît E de
de făcut.probabil
foarte
aproape, observai că, subsub
acest -A,roşuplecaţi!
răscoli-tor,
Unde vă veneţieni nu
duceţi?
piraţii
pielea arsărezista de soaretentaţiei
şi ridată odesumedenie
a scrie
putuseră - Mariusa împreună cu Pierre Sans
cronicile
de
Nom vor lor
puncte care-i
con-tinua dădeau
însîngerate drumul feţei lui oTrimala,
nuanţă
şi înfricoşătoare.
spre
Pe povărnişul
roşietică,
iar eu trebuieaproape sămuntelui
mă duc la erau
de răspîndiţi
culoarea
Gruemira, la
vreo Acolo treburile
zece--cincisprezece merg bărbaţi,
prea prăjiţi
încet şi
pămăntului.
carieră.
de soare ca
e pericol şi şideînreflec-tarca
iarna aceasta luisăpe găsească
pietre.
biserica
— Cum rîngilor merge noua Albanie şi? - al
îl
întrebă neterminată. M-am unul gîndit dintre
să te
Cu ajutorul de fier
pedesprindeau
padre Frano pietre din stăncă,
iau şi pe tine.
baroaselor,
bărbaţii din Vrei să vii?parte
cealaltă a focului,
pe care
căruia
le
- Sigur că vreau
rostogoleau
deosebeam — răspunsei
apoi împingîndu-le
faţa. lîngă şi-mi
cu
dăduipalmele
nu-i prea
seama că, pînă jos,la unde,
pînă propunerea luio
grămadă După cumaşteptau mă aşteptam, după ce
Frano de mare, a mă lua cu el, avusesem
carele. Caii nu o
înghiţiacolo. şi Văzîndu-i
oftă de cîteva
teamă de copil... Teama că mă vor aban-
erau cum ori,
se padre
trudeau, Franom-
am
dădu
dona simţit
şiun rău
vorşilăsa
mărăspuns i-am singur.
murmurat
opti-mist. Cului Frano
toate că
la ureche că, dacă aş fi ştiut ce muncă
pentru mine
trudnică se depunesituaţiapentru
nu eraa atît de roză,o
desprinde
simţeam
piatră din că,munte,la urma fiurmei,
aşIII locuit oricît
bucuros m-arîntr-fi
oiritat,
clădire joasă lui
spusele de tot,
erauînadevărate.
care să măTînărul tărăsc
pe burtă.
despot, Catării Frano
Dumnezeu schiţă
noştri unsporească
mergeau
să-i zămbet,unuldar nu
lîngă
gloria,
spuse
altul penimic.
poteca Selatăvedea că nu era de
din mijlocul
nu numai
părerea că nu
mea.treceau avea de gînd pădurii să se
prin care carele încărcate cu
predea,
pietre - Astă
de dovedind seară încă
la cariera vom o dată aici
dormi
Gruemira. că era— îmi
Clinchetul un
clopoţeilor
albanez
zise, în timp adevărat,
zbura ce un darşidese
uşorom lua agăţa
serviciumăsuride
de
energice
ramuri pentrudeaani,
înfrumuseţîndu-le,
vreo patruzeci întări
cu faţa rotundă
acum,
independenţa cînd şi
toamna
albaneză. pusese Un mari,specia-list
cu urechile lega Anjou
catării fusese
noştri
94
chemat
lîngă caii ca carelor
să batăcemonede transportaucu chipul
pietrele. lui
Erman. Un
stăpănire pe ele. altul96 pentru a de
Intovărăşiţi organiza
acest
clinchet,
annata. nouăAgim ne Isakuera mai uaor să
diacutăm
— Dar Fapa în i-ajuruldat unor tome precum:
binecuvîntarea ? —
După
raporturilece terminară dintre munca,oameni,muncitoriinatură se şi
întrebă meşterul. Dacă s-ar
duseră şi se spălară pe măini vreun
dumne-zeire. fi aflat la părăul om
Băta
pe aproape care să ne vadă şi să ne audă,
adănccăşine-ar
precis înspumatfi luatcaredrept cobora izbindu-
doi inisionari
se de pietre.
hotărăţi Se şterserăşi cusăbas-malele
să pornească sădească
cu carelui
cuvîntul îşi Dumnezeu
înfăşuraserăcine ştiepînă
gătul printre
acum, ce
triburi necunoscute.
apoi veniră la noi şi ne sărutară măinile
Cu cît ne suiam mai mult pe munte, cu
pese rînd,
atît făcea mai murmurînd
simţită toamna.o formulă Frunzele de
rodiilor
devotament. şi ale Venirăprunilor toţi,
erau roşii. Plopii
cu frunze galbene, de vis, tremurau ca
într-un delir, nesiguri dacă vor avea timp
să-i spună cerului ce aveau de spus
înainte de venirea iemii, cînd ei urmau să
rămănă ca nişte lemne mute. Mai sus,
acelaşi delir i-l transmiteau cerului fagii
neliniştiţi. Pietrele de o parte şi de alta a
potecii prinseseră muşchi şi se asemănau
cu nişte ursuleţi care-şi începuseră
somnul de iarnă înainte de vreme.
Ca aerul se răreau şi cuvintele noastre.
Simţeam o eliberare care încet-încet îmi
făcea trupul eteric. Gîndurile îmi erau
curate şi uşoare. Cuvintele, cîte îmi
scăpau pe buze, le auzeam murmurate de
frunzi-şul pădurii mîngăiat de adierea
vîntului mării. Apoi cuvintele picau pe
pămăntul moale şi se aşterneau acolo
laolaltă cu frunzele, dar nu credeam că şi
ele vor putrezi la fel. Cuvintele vor intra
adănc în pămănt împreună cu apele şi, la
primăvară, poate după mai multe ierni,
vor ieşi din nou la suprafaţă amestecate
cu aburii pămăntului. Vor ieşi cuteză-
toare, cu puritatea lor ireversibilă. Atunci,
dacă vor avea noroc, vor fi absorbite pe
nesimţite de cine ştie ce suflet însetat de
călător necunoscut.
Prănzirăm la o abaţie aproape părăsită de
la marginea drumului, la Malplac.
Abatele, un bătrîn cu o bogată experienţă
de viaţă, în timp ce ne dădu de măncare,
ne povesti istoria abaţiei, care fusese
95
 Băta însemnări - Da, de cealaltă
incomplete 99 parte care aarmuntelui. putea
Băta -cu
într-o
Incă
noapteşiau
sifiliticii
nu -forma răspunse
venit
nici
cartea 97Franocuaşipatra
ne-au
cei
sec,bolnavi
furat trei
fără a-i de da
ciumă
cai, pesau ceide maiholeră. buni. După informaţiile
ocazia săle prelungească discuţia
încadirecţia înaceste
arătată acea
suntem-pe
Incă care nuRidicai răspunse
- avea
necredincioşi capul
biserica, Frano barbarii!
una sec, dintre
fără a-i de
Sfăntul da
direcţie.
el, acolo
turme eraDar unde
împinsă nicis-ar fi putut
muncitorii,
spre graniţa sădupăfie sărbii.
sud-estică cum
Scaun ocazia săcapetele
prelungească discuţia
muntele, în aceafără
a Peste
observasem
despotatului încă nostru,noastre,
mai poate
dina-inte,cu scopul nu de
se
apreciază
direcţie.
a lumina Din Dar
o alunga vechea
pietrelor,
turnul
penici biserică
de
acolo. observaţie,
muncitorii,
parcă
Dacă albaneză.
neşi-ar unfi vechi
după
apăsa cum
atins cu
arătaseră prea interesaţi de acel subiect.
observasem Pieter
greutatea
avanpost
scopul, roman
nu-l
unei
atunci pemaijumătate
încăcontrazise,
ameninţări.
însuşi Papa dar
dina-inte, Imi spuse
(care nu că,
dărămat,
aminth de
se
-unde
spre Nici
asemenea
arătaseră
n-avem
mă
de povesti-rile
deo-sebire
preaseaflam
exprimasede de
nevoie
lui
interesaţi piatră,
Crest deîn crucea
binecuvîntarea
Palabarzi.
decîtevater-meni
acel zileaspri
subiect. n-o
cu
aceea
puteau împotriva -purta
-zise Dar totuşi
la brău.
renaşterii
satul
arhiepiscopul, puteam vedea orice se unul acestei
dintre
Palabarzilor vechi
pietrari
pe erezii)
—,
aici
cum aveaamsă-şi trăit scoată aşa definitiv
vom trăi şi de
masca
este?
întămpla o bucată de timp mestecarăm
înainte
în şijurul în
-aici indiferenţei
A încolo,
fost maifără avea mănăstirii
înainte să privească
— zise Pieter,
Sfăntului
cuacumochi
tăcere
Naum, răimai lintea
despotatul
deoarece gătităacea
nostru; binecuvăn-tare.
prost
loculavea şi
pesă-lpăinea
care uscată
blesteme,
fusese
nu este al familiei Palabarzi. Acum îl
de Nu
să-l
-construit
stăpănesc vorbi
secară.
ostracizeze.aşa,
Pe
sărbii. omul
era neaşteptate lui putea
Vechii
S-ar
înclinat. Dumnezeu
un In tînăr
locuitorisăinteriorul
ajungă
aşezat
- s-au
zise
pe pînă
strămutat
faţă în
ton lafaţă
excomunicare.
rece, în cu altFrano
aproape loc. Şi chiar şisănostru
murmurat
Domnitorul nutrimită
prea
turnului
o cruciadă de piatră
împo-triva se amenajase
întrebă:
Din odaiea
şi o aceste
pus
-sigur,
Am străji
padre
auzit de-a
că Frano,
înlungul
rîndurile
noastră.
întregii
frecîndu-şi
oastei palmele
graniţe
noastre cu
s-
de
sărbii, dormit;
motive dar,amadică
cu toate
venit aduseseră
noiastea,aici.nimeniChiarpaie
nişte dacă şinu le
aunarăs-pîndit
de alta. o boală, ducă-se pe pustii! nu poate
fivom
acoperiseră
Cine liniştit.
vede
puteaAia săcîteva
cusunt
sceptrul-toiag caîntoarcem zdrenţe.
dracii, răsar
magnific
dinInunde
în
drum
jurul
carenu
te aştepţi.
tunnele - Poatede că, dacă
eretici, nu
cel s-arpuţin fi să
încurcat ne
se cu sprijină împreună
turnului,
trădătorul împăratul
acela colibă de Teodor
cu trupele
Măhil, este vrăjit,
acum aindin
de
Intrarăm
dovedim bunăvoinţa faţăîmpletită
de Biserica fl
grăniceri,
înnebuneşte
avut sfănta erauşibinecuvăn-tare
într-o începe
şiînpeste săo facă
sută prostii
-deşicontinuă
nişte călugări
Răsăriteană fag.şi,
demintea Frigul acelaşi
de la timp,
munte faţă de
făcea să
gînditor
ramuri
de-ţi
înarmaţi, stă meşterul.
fără în
să mai loc. punemAsta se întămplă
foşnească
cea Apuseană.
îndeosebi frunzele
dimineaţa, uscate.
cînd razele Ne laîntinserăm
socoteală
soarelui
asceţii Simţii cumcare sîngele îmi năvăli în
şi Pieter pe nurneroşi şi eani(băta), sevorbise
alăturaseră pe
Padre mă
acea bătăînveli
Frano îmi cujumă-tate despre
cad după cedin le
obraji dănsul,
vrăjeşte,şi răsfrînge cred
erezie, calui. maicăînainte. mă şi carefăcusemDupă roşu
cuvertura
parcursul drumului aceste razeacum prin trăiauochii ca
erezia -eraInveleşte-tetot atît de !veche ca şiebiserica.
prinmodpeşteri
focul,
oamenilor dar lumma
drept hrănindu-se
înnu era
creier.Noaptea
atît de
Vreau să
frig
puternică ştiu
—
In confidenţial, îmi de spunea cu că
piatră. însăşi
ciuperci
zise dacă
şi ceichestia
el. —
prezenti
Astaastanu e enoapte
adevărată şi,sădacă este,
observe
uscate
-biserica Mulţumesc. şinu cu poate
coji de fiaveau
înţeleasă
pomi. cumEi nu fărăprimeau
erezie,
cum explică Sfinţia-Ta acest lucru? Padre
cu nici
după
asta. cum
un chip nu poate
măncare
spate îndinspate
fi înţeles omul
şi, peste bun
Ne Frano zămbi
întoarserăm discret. cazanul
puţin fără La cel rău,
ar fisăîngerul
timp, zise diavol,
- fară
simţii noaptea
iarliniştindu-i-se
bărbatul
-- N-are felcum
fară zi şi Adormise.
comun.
fost
fie adevărată.
aşa mai departe. Numai pe
de
respiraţia.
-cealaltă
Dar Drumul
nouă parte ne-au a făcurăm
focului
ajuns la-,fără ei
ureche nici n-aveau
fel de fel
fondul negru îl
al isprăvilor
să nu care mă se popasuri
Necuratului
mişc, ba şi, se
şi
de
Avînd
de ciudăţenii
ridicau
grija din
gîndşiFrano să neastea întămplă în
mergînd,
respiraţia
oastea noastră.să străluceau
mi-o îmidea
Sunt fac spuse
unii
înbinecuvîntarea.
cît că după
lumina
mai
care, Biserica
uşoară, lor
ce
Degeaba adevărată faptele
dau vina sfinţi-lor
pe sărmanul din Măhil.
calendarul Nu
văd Răsăriteană
ascultamacea bătă întreprin-sese
bleste-mată,
zgomotele cred o că
mis-terioase nu
campanie maiale
cel
nopţii mareşi alca
proşti măbisericii.
oile! străduiam
Cum Arbaria, ca
săanuleze
osesăaruncă le un ţinut
explic.
fiţi
sunt extraordinară
creştinatoameni, cicontra
de timpuriu păsări şi
(să
ereziei. ne m-am amintim
In în hău;
bula
ultimul cu
Sfăntului
femei Atunci,care pentru
Papă
plîng prima
din ca cauza oară,
hienele vorbelor
prinmarea gîndit
unui
noapte;
acest
timp prilej
erezia
că expli-caţiile că, înainte
numită
de tot felul de a trece
nu sunt
„novacione" ca
se
copii să care se prefac în şerpi, în broaşte
altceva
om? decîtducăinteresele
răspăn-dise
ţes-toase,
şi foarte
şoareci
dincolonoastre
şi mult.
cuvîntul
în cîte
şi opera
înşimomentane
mai
afară cîte;de
-masacrarea Vorbeşti
luminatului greşit,
nazaritean, Marcule Sfăntul Pavel
îiîn atrase
jurul a
legăturitraduse
ţinut slujbele
îndepublică
tot dragoste
ce ase
sale capilor întrepe
întămplă
aici, ei,-bărbaţi
biserica
pămăntul şi
îi
atenţia
omoruri nostru.
strănsese unul la
din dintre
un
cauza tovarăşi.
loc acestor
pe legături;
eretici şi, aşa
cai
nostru), a fost în acelaşi timp şi locul
-Totdeauna
care Maituşesc amca crezut
oamenii că noaptea
şi dorm pe
este spate
mult
decît oară
unde bine
s-au mi-ai înînmai
cultivat spune, pentru prietene, prima oare nu
de
cu mai adăncă
îngrămădiţi
picioarele şi turme generoasă
mari, însoţiţi ziua
predicămuştarul
care teîicare
oştire, şi erezia.
însuşi
poate
împingea Isussus...
înşela Cristos
pînă
Ne-asupunerea
Tot-deauna
în
povestit
pe acest
deschizîndu-ţi
afara graniţelor ?un-
drumeţ pămănt a trecu
crescut astăzi uşor, pe aici că, într-un
ogor
zise înnesupunerii
Marcu
cu perfidie
imperiului, carede şi, după ar
semă-naseră
graniţele
parcă
fructul cum putuitoarnna,
amar
ori-zontului.
grău
al constata,
revoltei
Oricît în
şi
de al depărtate ar uşor fi faţă
fost,
fide fost orice
purtîtori
eleargu-menteze putere
erau şedeautotuşi
ai
lui
primăvară
unor îi epidemii
era fie mai
răsăriseră să-şi
şerpi care
Niciodată nu
centrală,
graniţe. în timpeagroaznice.
încoadă, ce putere
priveaunoaptea, administrativă,
oamenii numaiînea, îţi
ideile
drept militară
procedaseră în faţa
sauca celorlalţi,
religioasă.
aşa, cupentru
nicilibertate Şi îmi
leproşii, că nici
în vocea
enumera
nemărginită,
ochi
şi-şi putea băteaujoc
oferi de
de tot
om
la ce făceau ei...
lui primeleacum
forme se
erezii simţeau
precise, tonuri noi,
începutul existen-ţei
uneori
-fără Chiar
bisericii dacă pînă a fost în 104vreun
anii caz
zbuciumaţide nebunie ai
agresive,
cum 102sunt ca şi oAgim
acestea siguranţă
despre Isaku maispui
care mare. tu, cred
iconoclastiei
că - Cea Băta fost să
vrei pri-cinuit
spui cu de asta? căldură
- întrebă
Agim sauIsaku cel
de
fără
extenuare,
cu
care-i munţi,
spusese
sifiliticii fără
căci şică cămpii,
lupta
nici cu fără
este
vorbeşte cei garduri,
greşit,bolnavi căcifără nu
de
grăniceri,
ciumă sau fără
într-adevăr extenuantă
de holeră. duşmani După— informaţiile
dincolo vorbi cu de
înţelegea Aşa,
graniţe... unde întins cum
tinteau erai, puteai
cuvintele să te
lui
pe careblîndeţe, după o serie de oftaturi,
le avea biserica, una dintre aceste
Marcu.
legi
turme de erapildă de căntecul
împinsă spre graniţa bulkthit sud-estică
sau de
freamătul Frano- - Nuşi se
padre frunzişului să poate
pleci ca
fără băta să
a despotatului nostru, poate cu scopul de
98
prindă
a ounui de necredincios
alunga veste oameniiDacă
pe acolo. cumlîngăeste carebătrînul
şi-ar fiaiatins
stat
Teodor MaiPapa (carePapa de
Păisăputeai aibă puteri Aşa
ca într-o
scopul, închi-soare. mult decît atît,
pe — atunci
nesimţite, de însuşi
ceieşi săchiar fimagice.
dat
din trupul
asemenea se exprimase
şi în cărţile în ter-meni aspri
tău scrie
şi puteai
binecuvîntarea?
împotriva pleca
renaşterii Ca sfinte...
acolo
recompensă
acestei unde
vechi doreai. pentru
erezii)
Se văzu
Puteai
revoltă?
avea trece
Oare
să-şi clar
peste că lanţuri
scoată
nu răspunsul
este revolta de clericului
definitiv munţi, peste
contrariul
masca nu
mlaştini
convin-sese
indiferenţei
supunerii acoperite
? dar şi aveape denici săcăntecul
unul broscoilor,
privească dintrecu ochi cei
prezenţi,
răi despotatul
peste plaiuri nimeni
aco-perite
nostru; nu
de
avea se
zăpezi opuse.
să-l de-a veşnice.
blesteme, Din
partea
se— Nu
cealaltă
spusese uita căcăse înaici
auzi
munţi, avem
un acolo început face
unde de
să-l
(Mi
cu ostracizeze.
apărarea religiei S-ar putea să ajungă
zăpada
pînă la este
contrsargument, veşnică,
excomunicare. maiceleiea
Şiprecis
chiar
adevărate,
făcuse auzirăa
să viermi.
se trimită
religiei
Viermi
cuvintele: creştine.
albiîmpo-triva
care
Dar se Duşmanul
celmişcau cu coarne...,nostru şi este
toţi
o cruciadă noastră. încet,
greşesc, Din viermi
aceste
Sfinţia-
deci comun.
înţeleseră
orbi.)
motive Puteai
amadresă că
Nu acela
ignora
venit noise
cumva
aici.
somnul referea
Chiar ladacă
înşelător Satana, al
nu
Ta?
şerpilor, se
dar—meşterul puteaisătrece celălalt,
tuşi tare
peste de această
şi ape omul dată
tăcu.
pe drumcare
vom putea întoarcem dinpusă cu
lui
plutea
tunnele
padre
Con-tinuarăm
amintirea
de
Frano. să măncăm
întrebarea
nemuritoare
eretici, cel în fu
puţin tăcere,
a coră-biilor să dar
ne
toţi ne
oarece
înecate.
dovedim
respect,
Puteai
gîndeam dar launcele
intra faţă
respect
şi povestite formal,
în Biserica
de imensa de
care
împărăţie acel seabunăvoinţa
nutînăr. potrivea
morţii nicineatins
şi, cu discuţia, ea nici
Răsăriteană şi, în acelaşi şi timp,
cred
deşi faţă
că nici de
(de
cu
cu
moarte), — Şi
focul,
cea Apuseană. acumnici —cu zise
peisajul meşterul
puteai să întălneşti acolo pe cine înainte de a
voiai,padre
ne ridicaFrano.
pe muritori de laşi pe masă — să-i acum
nemu-ritori, dăm
— S-a făcut
amestecaţi de-a valma. Ziua nu-ţi permi-
cuvîntul de onoare tărziu. Fi binecuvîntat,
Excelenţei Sale,
tea fiule! nici—săevită
arhiepiscopul Frano
nostru răspunsul.
ţi-i închipui cei de că-i
venerat,
pe pe—lumea Este
vom
tărziu
duce şitoate
cealaltă. voi
Puteai sunteţi întălni
pietrele obosiţi.
cum
pe Procop Aţi
trebuie muncit dinla
toată
Cezareea, ziua...pe Seneca
construirea mănăstiriii şi pedeNeron, la Cotrona, pe cei
fermecaţi —
înainte de Aduceţi-ne
de bătatermenul bătrînului de
prevăzut măncare
Teodor în con- care—
se porunci
tract. meşterul
Aceasta
aruncaseră învacareabis. era foartesatisfăcut,
Apoi,
fi contribuţia noastră
atent cu
puteaipadre
pentru Frano.
ieşi de Măncarea
război şi pentru
acolo, neatins, Arbaria
ne-o împărţiră
cu noastră.în
sufletul şi
farfurii
— Ne adănci
vom
gîndurile reînnoite. de
îndeplini lemn. Pieter
datoria îşi
înainte slăbi de
puţin brăultoate
Cu
începerea şiploilor
scoase dede toamnă
că gîndurile sub elle o -aveam piatră
zise
rotundă,
Marcuşişimare
tulburi se ridică cît doi
încăl-cite, primu]. pumnibine
dormii de bărbat,
şi fără
din—cele
vise. Tu,
Cînd peUan, care astă
m-am lesculat
poţi seară găsi
m-am dinsimţit
vei belşugmai
dormi cu
în
pietrişul
muncitorii
puternic, răurilor.
de-îmi parcă La mă
zise fel
pe făcură
şoptite
vindecasem şi ceilalţi
meşterul. de
bărbaţi
Aşa mi dinjurul
se cuvenea,
focului.
toate bolile şi de apatia din ultimele luni. căci astfel de rang
aveam. — pe
De Aceastacoasta este muntelui piatrasecare auzeau se
numeşte
Frano dori
loviturile Piatra
desă se Credinţei?
rangă împotrivească, - întrebă
şi schimburile darpadreeude îi
făcui uncu
Frano.
cuvinte semn voceşi tare el nualemai zise nimic. Un
muncitorilor. Se
— Estestrăduit
duse împreună
timp m-am cu şeful
piatra să-lmuncitorilor
credinţei zăresc şi ape foamei într--
Pieter
zisecort,
un
printre a cărui
ceilalţi
Pieter. ca să-l pănză salutseridicînd învechise măna, şi
parcă
— Ami-a
dar erafost
foamei roasă - mă
de
imposibil
?! mirai
rugină. să-leu. deosebesc.
Vorbind Nu domol
-însemnări şi
uitaţi să incomplete
stabiliţifără cine să ecare întrerupă
de pază! ar
cinatul,
- strigăputea Pieter forma îmi cartea spuse acăpatra munca la
meşteruldupă
carieră, înainte cum să poate
intre în să-şi închipuie
deschizătura
oricine, este obositoare, iar hrana, mai
neagră a cortului.
ales î-n ulfrinnul timp, s-a împuţinat, aşa
că ei toţi- Cepurtaupază? sub brău o astfel
- îl întrebai pe Pieter.de piatră
pentru- Facem a le apăsa de gardăstomacul. înjurul şantierului,
Strîngeau tare
pentru cu
piatra că ni brăul toată ziua,să iar
s-a Jntămplat atacaţi
fim foamea
noapteaDatorită
murea. de acelei către pietre sărbi,ei reuşeau bătu-i-ar să
muncească şi să-şi păstreze mintea
Dumnezeu!
limpede. - Sunt aproape ?
-—Da, Să de vă cealaltă
binecuvînteze parte aDumnezeu muntelui.
—într-o
zise padre noapte Franoau venit -, a sositşi ne-au timpul furatsătrei ne
facemcai, pe crucecei mai cîndbuni. măncăm ca adevăraţii
creştini. Slavă Domnulin ! Nu
99
 Băta
105
loitre,
din Imperiul semănau Bizantin. cu dricurile Avem şi erau şi trasealte
depăşunat.
cazuri,cîte spunea
unVreo elînînele
cal.cinci sutesede
mod suiseră
nedefinit,
metri mai oştenii,
dar jos eu
care
ştiam parcă
din mănăstire
de că seerau
Imperiul referea
satul
Bizantin. la
înţe-peniţi. Avem
parcă-şi
ultima Mai şi tărziu
noastră
continua alte
băgai
Ziua
somnul a de
răzvrătirede sub
cazuri, douaseamă
spunea elcă
acumErman, în în cele
mod
trei zile. patru
nedefinit,
numai colţuri
Uliţele că erau
dar ale
eu
nu-i
ştiam
plăcea şi
pustii
fiecărui că car
s-o erau
sepună
noroiul refereamontate
şi pelaaceasta
necălcat. Văzui
nişte
ultima bărne
în noastră
rîndul
un de
alt
răzvrătire
ereziilor, care
călugăr,
lemn. sub
la urma Erman,
ieşiurmei din el chilia
numai că
însuşiluifiind nu-iîn
plăcea—
După
picioarele
albanez. s-o
ce, Ce goale.
care
pună
Discutaserăm şi Işi
dis-de-dimineaţă,
ciudate pe aceasta —m-am
!îndelung
aruncă se miră şeful
înprivirea
rîndul
despre
suit în
ereziilor,
pierdută
graniţei.
turnul
raportul de Ade-vărul
carela
spre urma
observaţie
trebuie cerul este
urmei că
săşiexiste şi eu,
el
mi-am
plum-buriu,însuşi laaruncat
rîndul
în societate fiindîşi
privirea
meu,albanez.
între
destinse eram spre
supunerea tot mănăs-tire,
corpul
Discutaserăm deschizînd
atît de mirat.
logică şiîndelung
nu-mi
utilă Padreşi veni
braţele despre
ca să
răzvră-
Frano şi
cred
nu. tire.
raportul
cum arochilor
Amîndoi că
vruttrebuie
ficare săeramzboare să
de existe
priveliştea intrăcare
şipărere îndin
că mi
la noi
societate
nou se
în
-oferea
odăiţă,
exista odupă
Nu
între sunt era
supunerea care cereală.
-
dis-proporţie zise
vărsă Curtea
logică el şirece
înîntre utilă şi şi
ne
apa lămuri
răzvră-
mănăstirii,
curterăzvrătire dintr-o şi
cu tire.răbdare
bătîturile
supunere
cană Amîndoi
mare şicu căcă
deşarte acelea
eram
eram
toartă. ale sunt
de
Cana părere
uncaselor
cu apădecădin
instrumente
soi la sat,
îioameni
servea de
noi
probabil
tortură.
exista cu
marginile
care oOmulca săera se pot
dis-proporţie
drumurilor
greu întins
spele(acum fiîntre
deasupra răzvrătire
pe guvernaţi.
ochi, dar,
noroiul Ne
cine
dricului, şi
era
ştie
cu membrele
de ce,şi
supunere
înmuiat
prefacem de
că că legate
auntem
renunţase eramde
picioarele supuşi,cele
launtreaba patru
dar
soicare-l deaceasta bărne
oameni
nu fră-
esteşi
măntaseră),
aşa.
vărsase
de Ne
carelemn. răzvrătim
cuapa. pînă pot
Invărtind
greu unfi mic
şiatunci
un fel
cînd de
guvernaţi. scri-pete
nimeni
luminiş Ne
din
nu
pădurea
lise
montat aşteaptă.
prefacem
spusei alăturată
pe că
lui auntem
Nu erau
marginea
padre va
Frano supuşi,
carului,
fip1ine de dedar
mirare
că tăcereaîncepeau
cruci dacă
nuaceea să
este
mari
se
de aşa.deschidă
lumea
care Ne
lemn
dura deva şitrei
nerăzvrătim
care să seatunci
semănau
lăsazile îndepărteze
aşa
nu-mi cucînd
cum nişte
apunea loitrele
nimeni
suntem, oameni
nimic. şi,
nu
în
se aşteaptă.
slăbănogi
Probabil
împreună cu
cu Nuele,
ne măinile
mizeria şicăsingurătatea va în
minţiserănoastrăfimod de mirare
şi veniserăm
ridi-cate de în
repetat, oamenidacă
aici
erau
mod
trase
lumeaşi ne
încă-păţănaţi.
degeaba,
întrebător: membrele
darva ellăsa
Dar îmiomului,
noi aşa
ce cum
căutăm
repetă aşa că pînă
că suntem,
aici?
mfbrmaţia Cum la
în
mizeria
urmă
am
lar
era trupul
nimerit
noua
foarte şi singurătatea
înluiaceastă
erezie
sigură. eracît rupt în bucăţi.
pustietate
despre
noastră
„novacione", de?oameni
sat, Era
adăugă
elDe este
ceo
tortură
încă-păţănaţi.
ţin de lungă
părăsit de mult. Acel sat şi această
ne
Frano, aici
care ?în în durată,
altecurte locuri cea
erau se mai
înălţate
cheamălungă şi
cu
trei
mănăstire
cea
alte mai
ruguri fuseseră
de groaznică
nume lemn. Rugul
(bogomilism dintre
unul din dintre torturi.
mijloc la centrele
eraAcest
mai
slavi,
ereziei
instrument
înalt.
pavlicanism şi chiar delaaicisfărtecare
se născuse
greci, aLeca,
masaliniane trupului
unul şi
omenesc,
-armene
Dar ce
dintre lafacdupă
alte
conducătorii cum
ei popoare
aici -ne îlmai
?mişcărh. spuse
depărtate),
întrebai Frano,
Acestea pe padre are
erause
numeşte
Frano
dimensiuni
motivele garotă,
atunci pentru cînd,care,
nume
nemaiîntălnite pus
suind de
cuînainte.calaberi,
două scara
încet S-ar
lunişi
tot
puteaei,compara
îngustă
înainte, calaberii,
cu trepte
printr-o îl aduseseră
de
operaţie
oare-cum piatră, ajunse
cu inopinată,
marea aicierezie
şidinel
îi
cealaltă
sus. parte
a iconoclaştilor.
adunaseră pe alocuitori
mării.
Partizanii ei îi demască
şi, legaţi ca iezii
pe bogătaşi, îi urăsc
unul după altul, îi deporta-seră nu se ştie
Dintr-un
— Au pus car coborără
cruci — vorbişi
pe trei
şeful
regi cuşti
şi pe mari
graniţeiguver- în
de
fier
locul
nanţi,
unde. şiluile
îi
Acum lăsară
Franoînîntr-un
ridiculizează - iaacel uită-te
pecolţsuperiorii
lăcaş cealaduseseră
curţii. lor;
multe Poate
cruci! de
le
leToate
departe luaseră
interzic cu Una,
de osclavilor
lemn!nouă eiechipă,
şidin două
şerbilor — începu
cu
porunca să vreunui
monahi să de
execute le
numere
ordinele şistăpănilor
încredere
arhiepiscop elsaucu
care bogătaş, lor, ca
degetul
depuseseră nu
— săadoră
bagepatru...
jurămăntul
trei, în din
sfăntaele
urşi
cruce,sauîndrăznesc
treizeci
nou. şilupi
două.care s-o hălăduiesc
numească pe armăaici îna
Pănă
număr
— Sunt
Satanei lamare.treizeci
care
prănz şiaşteptat
teamorbeşte trei — şicu îlinstrument
ochii padre
corijăaţintiţi de
peFrano. — Vocea
îmbogăţire
mănăstire Nua ecelor lui căuta
fără
semn pecăobservăm
să sesă-şi
care-i va urăsc;
întămpla
păstreze
nimic nu
ceva
liniştea la
cred în minunile
deosebit. pe graniţă
care
Cerul cobora i-o
-zisei impunea
sfinte;din cînd
nu ce mirarea
rangul,
facînliturghii;
ce mai darşi
fără
groaza
nu
jos, prea
se
cu mare
pricinuite
închină
un fel de succes.
lade icoane - Sunt
instrumen-tul
ezitare. petreizeci
Departe, care acela
spre şi
le
de
trei,tortură
atîtea căţi
consideră
miazănoapte, îmi mai
idoliani trecuseră
peşi, a trăit în Isus
vărfurile -, dimpotrivă.
Cristos,
general, munţilor fie
sunt
Se pare Lui
învăluiţi
numele
împotriva că au
lăudat!
înoricărei
nori,venit să-şi termine
sclipeau
idolatrii. Contratreaba
fulgere roşii,
lor,
aici
Da,şi ai
-acum
surde, că se vor
pedreptate,
cîteva care întoarce
luni sunt
pămăntul înapoi.
ţinutle Dacă
s-a treizeci şiînghiţea
un trei ar—
sinod fi
repetă
fost şeful
altfel,
antieretic
înainte să se graniţei
ar nască
la fi luatbine.
Nice, mai—,multă
unde n-o
clericii oaste
văzusem ceicumai ei.
pe
-cea de-aiAşa
Sunt
înalţi lîngă
ambelor
fulgere sepuţ.pare
deDar - murmură
biserici,
zăpadă undesusţinuţi
-auzicea,aprobator
găsit atîta
şi
după de
timp
regi şisăîmpăraţi,
printre
fiecare le pună?
of-tatiiri
fulger, Frano,
au Nici
şeful hotărăt dar
trupelor un casezgomot
vedea
erezia
de că
să
grăniceri,
n-am nu
fie
arsă,prea
care
era
auzit smulsă,
seazi ţinea
sigur
noapte, desăafirmaţia
după nicifie sape,
noi; era lui.
urmărită
unnici lungan pînăosus
cio-cane, la
nici Băta
dispariţia
căruia ferăstraie...
ei totală,
îi plăcea Parcă
să fie au
să pălă-vrăgească. ieşit
dezrădăcinată
Spunea din
pămănt!
prin foccunoscute
lucruri şi sabie dedelanoi, Dunăre carelanuMarea mai
Roşie, de
Inainte
prezentau delainteres,
a-şi termina
Mediterană sau lucruri cuvîntul,
la Marea care în
Neagră.
curtea
puteau
mănăs-tirii
văzute deintrară
fi 106 oricine.încă două care, AgimdiferiteIsaku
de108 primele. Acestea aveau o Agim constructieIsaku
ciudată.
II ascultam
Tocmai Nu
ne aveau pe padre Frano
ridicaserăm de laşi încercam
masa de
prănz, cînd din cealaltă parte a văii se
110 un inexplicabil sentiment de teamă
Agim careIsaku
auzi prindea rădă-cini
scărţăitul carelor. îno fiinţa dată mea. cu
Intr-un sens
zgomotul, dintr-o mai larg, peşteră oarcdenudeasupra eram şi
mănăstirii,
eu unsemănau
loitre, eretic?
pe care Nu
cu gîndisem
dricurile
n-o observaserăm şi
şi eu,
erauîntr-un mai
trase
de mod
cîte sau
înainte, unieşiră altul,
cal. cinci eleoşteni
întoate secele îmbrăcaţi
suiserăpredicate oştenii, în
de
care
tunici parcă
eretici lungi ? erauMer-geam
de in,înţe-peniţi.
de culoare mai departe Mai gri. tărziu
Erau cu
roşii
băgai ladefaţă,
judecata seamă :ceea căceîndovedea
exista cele muritor
oare patru că colţuri
în de peşteră
rînd
ale
eracare
fiecăruicald.să carProbabil
fierau intrat că
montate în acolobiserică şi să de
nişteaprinseseră
bărne fi
focul,
lemn.ascultat faptslujba,pe care să fişeful graniţei ni-l
îngenuncheat, să
se fi spovedit,
comentă pe larg. să se fi rugatportiţă
Printr-o şi care de în
acelaşi timp
dinapoia mănăstiriimunceaoştenii la bogătaşi intrară să nu în
se fipavată
curtea gîndit cu la dale
aceste delucruri
piatră. ?Fiind Şi chiarger,
dacă
se zgribuliră şi începură să bată pămăntul
nu se gîndise la toate acestea
cu dintr-o
picioa-rele dată,ca şi săchiar se dacăîncălzească.nu reuşise După să
puţin timp văzurăm
construiască o şi teorie,
furgoanele negreşit care se le
ivirăgîndise
după şi le încercase a rînd
o proeminenţă povărnişului,
pe rînd,
acolo negreşit undeseserevoltase afla drumul pentrulatfiecare spre
mănăstire.
dintre ele, Erau fie treişi numai furgoane pentru o clipă.
învelite în
Toate aceste
muşama neagră,chestiuni trase dele boi gîndisemnegri în şi
mănate de călugări tunşi scurt, cu feţe
pauzele dintre convorbirile mele cu
rotunde
Frano,şiuneori foarte în timp ce călă-toream,
a.semănătoare între ele.
dar şi în acest
Furgoanele mergeau avanpost încet.deAjunseră piatră unde la
poarta
ne aflam cea de mare trei azile. mănăstirii şi intrară
înăuntru în sunetul clopotelor. De ele se
apropiară oştenii care ieşiseră din peşteră.
Acum aceştia aveau feţele albe. Poalele
Prima zi fălfăiau, căci pe povărniş sufla
tunicilor
vîntul. Dezveliră carele în grabă, dînd la
o parte muşamalele, şi dinăuntru, sub
lovituri
Cu toate de că vedeam bici, înjuraţi, mănăstirea scuipaţi
Sfăntului şi
îmbrănciţi,
Naum ca în palmă, coborără ştiamnişte că-rnibărbaţi trebuie pe cu
măinile
puţin treilegate ore deladrum spate.caImbrăcămintea
să ajung pînă le la
era sfă-şiată
ea, iar cu calul în şimulte
mai mult, locuri. li puseră
fiindcă poteca în
rînd, le atărnară
era foarte povărnită. la spate întrecîte noi oera cruceo vale de
lemn,
adăncăiarceîmpotriviriisemăna mai lor îidegrabă răspunseră cu cuo
noi lovituripînă
prăpas-tie. de sus bici.la Pornirăavanpostapoi se auzeaspre
peşteră, fbrmînd o
zgomotul răului care curgea acolo jos, dar caravană jalnică.
Inainte de a intra în
pe care nu-l vedeam din pricina malurilor gura grotei, fiecare
dintre
prea abrupte,bărbaţi se întorcea o clipă şi-şi
ridica
Mănăstirea privirea către cer,
înconjurată de un căutîndzid nuparcă prea
printre
înalt era nori tăcută. o Călugării
spărtură făceau aducătoare treburile de
speranţă.
obişnuite miş-cîndu-se agale. Clopotele
Furgoanele
băteau obosite sunetul lorşi seîncepură
se şiîntoarseră transmitea să
coboare
clar prin versantul.
aerul îngheţat, Acum, dar nouă uşurate nu ne de
povara ereziei, ele
corpunicau nimic, Unul dintre monahi, cu scăr-ţăiau bucuros şi
unmergeau
mers mai repede. ducea o turmă de
răscrăcănat,
Băta
capre la 109
Băta 107
 Băta
111

In acest moment ieşi din chilia lui

călugărul desculţ; se destinse de parcă s-
ar fi pregătit să zboare, privi cerul, vărsă
apa din cană şi numai la urmă văzu
crucile. Cu ochii holbaţi de mirare se uită
de la o cruce la alta. Privi apoi rugurile,
carela--garotă, cuştile enorme... Ridică
măna, poate pentru a se freca la ochi, îşi
lovi nasul din greşeală cu cana goală -
uitase că o avea în mănă — şi apoi,
privind-o cu uimire — cu mai multă
uimire decît ar fi fost normal chiar dacă
ar fi văzut cea mai ciudată dintre minuni
— o zvărli cît colo; se luă cu măinile de
cap şi porni spre chilie, clătinîndu-se ca o
pănză zdren-ţuită de corabie. Cana se
rostogoli un timp prin curte, pînă îşi găsi
locul lîngă unul dintre ruguri.
Zdrîngăneala ei sfăşiase văzduhul şi
ajunse pînă la urmă la noi. Eu îmi
astupasem urechile.
In acest moment ieşi din chilia lui
călugărul desculţ; se destinse de parcă s-
ar fi pregătit să zboare, privi cerul, vărsă
apa din cană şi numai la urmă văzu
crucile. Cu ochii holbaţi de mirare se uită
de la o cruce la alta. Privi apoi rugurile,
carela--garotă, cuştile enorme... Ridică
măna, poate pentru a se freca la ochi, îşi
lovi nasul din greşeală cu cana goală -
uitase că o avea în mănă — şi apoi,
privind-o cu uimire — cu mai multă
uimire decît ar fi fost normal chiar dacă
ar fi văzut cea mai ciudată dintre minuni
— o zvărli cît colo; se luă cu măinile de
cap şi porni spre chilie, clătinîndu-se ca o
pănză zdren-ţuită de corabie. Cana se
rostogoli un timp prin curte, pînă îşi găsi
locul lîngă unul dintre ruguri.
Zdrîngăneala ei sfăşiase văzduhul şi
ajunse pînă la urmă la noi. Eu îmi
astupasem urechile.
- Viaţa pe care o duci acum ţi-a
obosit sufletul -îmi zise padre Frano,
căruia nimic nu-i scăpa neobservat -,
poate că n-am făcut bine luîndu-te cu
mine.
— Acum nu mă mai întorc înapoi
— zise.
— N-am vrut să spun asta.
— După cum se vcde, ei pregătesc
un masacru, vorbi şeful graniţei, spunînd
ca totdeauna ceva deja
constatat.
- Puteai să nu o fi spus - zisei eu cu
un ton rece.
- Poftim? - întrebă el cu o mirare
insuportabilă pentru mine, insuportabilă
ca şi siguranţa cu care
vorbea de obicei.
Nu mai adăugai nimic, iar Frano spuse
cîteva
vorbe împăciuitoare.
Din pricina gerului care se înteţea,
cerul se ridicase iar în sus. Arborii goi ai
pădurii, pe care depărtarea cerului îi
scuturase dintr-o dată, păreau mai
sărmani şi parcă erau de curînd scoşi din
cartea
112 • Agim Isaku

apocalipsei. Eram foarte mtat, aşa

că luai hotărărea ca, orice s-ar
întămpla, să nu mai vorbesc.
Furgoanele cu acoperiş de muşama sosiră
mai devreme ca în prima ?.i. Pesemne că
la locul lor de pornire acţiunea fusese
organizată mai bine, îmi spusei în gînd.
Din cînd în cînd coborără femei. Inţelesei
că nu organizarea, ci încărcătura grăbise
treaba, rezistenţa femeilor fiind desigur
mai mică. Nu-mi fu greu să număr printre
ele şi nouă călugăriţe, care semănau cu
nişte coţofene jumulite. Ele mă îndurerară
cel mai mult. Ele poate nu încercaseră
plăcerea cea mai mare a vieţii, dedicîndu-
şi fiinţa lui Cristos, iar acum, în mod
absurd, trebuiau să fie condamnate tot în
numele lui Cristos.
Şi pe femei, după ce le dădură să
ţină în mănă cîte o cruce, le duseră în
grotă. Furgoanele se întor-seaeră şi
coborără coasta cu o uşurinţă de
necrezut. Monahul răscrăcărat care
plecase cu caprele )a păşune încă nu se
întorsese. Poate nici nu avea de gînd să
se mai întoarcă. Cerul era nemişcat. Pe
hornuri ieşea fum. Totul în jur amorţise.
Chiar şi natura.

Ziua a treia

Primul lucru care-mi sări în ochi fu

cana. Ea nu fusese mişcată din locul
în care se rostogolise cînd o aruncase
călugărul, cu o zi mai înainte. Uşa
chiliei lui rămăsese închisă. Probabil
că acel om însingurat continua să se
roage, îngenunchiat în faţa lumă-
nării. Poate că şi nasul i se va fi
infectat. Dar poate că nu facea ceea
ce socoteam eu. Poate că dormea,
Caprele nu le scoseseră din adăpostul
lor. Sau poate că, într-adevăr,
călugărul nu se mai întorsese deloc
cu ele. Cerul era tot atît de înalt şi
indiferent, de

Băta
Băta
parcă ar fi fost dat cu cositor. Nu sufla
113
vîntul, Gura peşterii din spatele
parcă ar fi fost
mănăstirii se căsca
dat plină de mistere.
cu cositor. Nu sufla
Sosi
vîntul,şi şeful peşterii Toată
Gura graniţei. din noaptea
spatele
mănăstiriipatrulele,
controlase se căsca plină
zise, de mistere.
şi acum ochii h
erau înroşiţi şi mic-şoraţi, cu urdori la
colţuri.
— Nimic — spuse el ~, nimic nu
s-a mişcat. Parcă ar fi fumat cu toţii
haşiş.
- Dar eu am auzit azi noapte ţipete
- intervenii eu.
Strigătele fuseseră ca nişte fragmente de
căntece pe care vîntul le lua şi le ducea
departe. Melodiile parcă erau purfeate în
nişte plase invizibile şi, prin ochiurile
acestora, curgeau.
— Nu e ceva care să ne
neliniştească — zise lun-ganul. — Erau
doi pustnici beţi. Cînd discuţia viza
serviciul lui, băgasem de seamă că şeful
devenea zgărcit la vorbă.
- Cum să nu! Numai pustnici nu
erau! Şeful graniţei ridică din umeri şi
spuse că pleacă în cortul lui să doarmă
puţin. Padre Frano plecă şi el ca să
pregătească slujba de a doua zi. Eu
rămăsei singur.
Pe la ora prănzului, la capătul drumului
unde două zile la rînd apăruseră
furgoanele şi carele se ivi, o, Doamne
Dumnezeule! - un şir lung de copii.
Primul ţinea în mănă o cruce mare pe
care o clătina vîntul. Ceilalţi îşi vărăseră
măinile în mănecile cămăşilor subţiri şi
păreau participanţi la o procesiune
religioasă. Oare unde îi duceau? Cum de
îndrăzni-seră să se gîndească la o
asemenea grozăvie ? Mi-am amintit că în
cărţile bisericeşti scria despre un papă
care emisese o bulă nemaipomenită: el
cerea să se organizeze o nouă cruciadă,
formată numai din copii, Numai copiii,
neavînd păcate, erau demni să
114 Agim Isaku

ajungă la Sfăntul Mormănt şi să

reprezinte, prin puritatea lor,
puritatea scopului. Dar, cum şi
trebuia, cruciada a eşuat. Mă
aplecai peste zidul avanpos-tului,
îmi făcui palmele pălnie la gură si-l
strigai pe
padre Frano. Voiam să vină sus şi să
privească şi el noua privelişte.
- După cum se pare - zise el
găfăind de oboseala pricinuită de suitul
pe scări - masacrul pe care îl pregătesc va
fi fără precedent.
-Atunci, ce aşteptăm? De ce nu
plecăm?
— Nu — zise el, cu sinceră părere
de rău, de data aceasta neoftînd şi
neînghiţind - noi nu putem pleca. Poate
toată această istorie a msaacrului nu este
decît o cursă, ca să arunce prafin ochi.
— Despre ce cursă vorbeşti, Frano
?! — la, aşa, ca noi să ne înşelăm, să
neglijăm fron-tiera şi ei să-i bage pe
eretici în teritoriul nostru. Noi am primit
un ordin precis: să nu-i lăsăm cu nici
un chip să treacă graniţa. Mi se pare că
ţi-am mai explicat o dată.
Nu mă mai împotrivii. Era inutil.
Cînd mi-am întors capul către mănăstire,
ea era
tăcută, de parcă moartea abia îşi
terminase inven-tarul.
Noaptea a treia

Tocmai aţipisem cînd auzii pe cineva

strigînd cît îl ţinea gura nişte vorbe
printre care putui să des-luşesc
numele lui Frano şi al meu. Strigătul
era mai degrabă un geamăt care,
înainte de a ajunge la mine, străbătea
peşteri cu ţurţuri ascuţiţi de gheaţă. o
fi iar ermitul acela beat, îmi zisei şi
mă întorsei pe partea cealaltă, dar nu
mai putui să adorm. Injurul culei de
piatră în care dormeam, se

Bătti
 Bătti
115auziră paşi repezi care răsunau pe
pămăntul îngheţat de parcă ar fi fost de
bronz. paşi
auziră După repezi
aceea secare
auzi răsunau
un arnestecpe
de murmure,
pămăntul tropăitul
îngheţat neregulat
de parcă ar fi al unui
fost de
cal careDupă
bronz. se apropia
aceea şovăielnic... Deci nu
se auzi un arnestec
eraumurmure,
de ermiţii beţi.
tropăitul neregulat al unui
cal care se apropia
Perdeaua care şovăielnic... Deciuşă
ne servea drept nu
fuerau
dată la o parte
ermiţii beţi. şi, împreună cu frigul
nopţii, intră înăuntru şeful graniţei. Torţa
pe care o ţinea în mănă era rece de parcă
ar fi uns-o cu fosfor.
- Ce s-a întămplat? — l-am
întrebat. Fără a catadicsi să-mi
răspundă, ba chiar cu un
fel de nemulţumire că m-a găsit treaz,
începu să-l
zgălţăie de umeri pe padre Frano.
- Ce s-a întămplat? - repetă arhiepiscopul
între-barea pe care i-o pusesem şi eu.
- Sfinţia-Voastră, să mă iertaţi că vă
deranjez la această oră nepotrivită din
noapte — se uită la mine cu o vădită
neplăcere, pe care nu i-aş fi bănuit-o
niciodată; după cum se părea, voia să
spună că nu poate face comunicarea în
prezenţa mea (... duceti-vă şi ascultaţi-l
pe Sfinţia-Sa, daţi-l afară pe ăla, pe Uan...
acum înţclegeam de ce-mi pomeniseră
numele în mijlocul acelei zarve generale)
şi adăugă: - Puteţi veni pînă afară ? -
Nefiind prea sigur de caracterul
legăturilor mele cu arhiepiscopul, nu
îndrăzni să-mi spună mie să ies.
- Vorbeşte, omule! - îi dădu curaj Frano.
Lunganul mă privi din nou, apoi ridică
din umeri de parcă ar fi vrut să spună: fă
cum vrei, tu ştii ce trebuie şi ce nu trebuie
făcut şi vorbi repede:
- Străjerii au prins pe unul din ei.
- Un eretic ?
- Da. o femeie. N-a opus rezistenţă,
ba chiar bănuiesc că a venit de bună voie
la noi.
- Este eretică?
Şeful dădu din cap în semn că „da".
116 ' Agim Isaku

— Cu toate acestea la fel este, la fel -

zise Frano, de parcă s-ar fi
împotrivit unui gînd neexprimat.
Se ridică, îşi puse pelerina groasă de
lănă neagră pe umeri şi se îndreptă
spre uşă.
- Să ieşim - îmi spuse -, ce mai
aştepţi ? Şeful străjilor şedea ca o statuie,
de parcă împreună cu vestea scosese din
trupul lui şi ultima picătură de vlagă care-
i mai rămăsese.
leşiră. Padre Frano înainte, şeful
graniţei după el.
Mă debarasai de velinţele
învălmăşite, mă sculai şi pornii şi eu
după ei. De fapt, sufletul meu plecase
din odaie încă dinainte.
Afară aerul era încărcat de o lumină
ciudată. Undeva sus, parcă se spărsese un
candelabru minunat şi pe cer se
răspîndiseră cristalele lui. Ele cădeau fără
să-şi piardă strălucirea. Le văzui cum
coborau ameţite, se apropiau de pămăntul
întunecat şi, în
ultimul moment, se smuceau şi se ridicau
din nou în sus speriate.
în cortul şefului grănicerilor era
zarvă şi lumină. Intrai înăuntru ignorînd
protestele străjii de la intrare.
Femeia şedea pe un scăunel de
lemn, iar măinile şi le îndreptase către
focul din vatră. Avea măinile albe, nespus
de albe, de parcă nu ar fi avut sînge în
ele, iar degetele erau prea drepte. Părul
negru des-pletit îi cădea pe umerii
rotunzi. (Cum de mai avea umerii atît de
rotunzi cînd avusese de îndurat atîtea
chinuri?!, aveam să mă întreb mai tărziu.)
Ochii afundaţi în orbite şi încercuiţi cu
întunericul necunoscutului erau ca două
puţuri în care te puteai îneca uşor. Buzele
erau puţin umflate de plăns. Pe scurt: era
întocmai asa cum o văzuse sufletul meu,
care, după cum am mai spus, ajunsese
aici înaintea mea.
Băta
Băta
început ea îi înştiinţase pe cei care o
interogau
Frano
117 îi vorbi că, pentru multe lucruri,
în albaneză, nu era
pe latineşte,
sigură. în drum către Sfăntul Naum, unde,
greceşte
după cumşi bulgăreşte,
spuseseră dar ea nu dădu
însoţitorii nici
înşişi,
Frano îi vorbi în albaneză, pe latineşte,
aveau
un semn că omorăţi,
să fie înţe-lesese. Ochii ceea
ea făcuse pustiiţi
ce nu
greceşte şi bulgăreşte,
gîndit vreodată dar ea
pînă nu dădu
atunci să nici
facă;
şi-i desprindea de la fumul învălurat de
s-ar fi
semn că înţe-lesese.
un con-vinsese
îl pe călugărul Ochii carepustiiţi
mănanu
deasupra focului. Arhiepiscopul dădu
carul lor să coboare
şi-i desprindea de la amîndoi şi, într-un
fumul învălurat de
poruncă
loc ascuns să sub
fie chemaţi
drum, călugări
într-o claie care
de ştiau
paie,
deasupra focului. Arhiepiscopul dădu
să facă
alte ce fac
limbi, darde înobicei bărbatulcînd
momentul şeful
şi femeia
să fie chemaţi
poruncăasemenea călugări care
loc.săCălugărul ştiau
într-un
porni spre uşă ca execute primise.
ordinul,
alte urma
La limbi,urmei,dar înînmomentul cînd şeful
numele episcopului
femeia vorbi într-o albaneză a ţinu-turilor
tu eşti moartă
porni spre uşă ca să execute ordinul,
Simeon, şi nu cred să fie
mărginaşe
păcat să faci în caretreabase puteau
aceea cu distinge
o moartăuşor
femeia vorbi
care nicigreceşti: într-o albaneză a
numele nu-l mai are în registrele ţinu-turilor
accente
mărginaşezisese
bisericii, în care se timp
el în puteau ce distinge
se dezbrăca.uşor
- Nu e nevoie, monsenior.
CîndVorbi,
accente călugărul
greceşti:
dar ochiiera în şi-i luă excitării
nuculmea de la fum.şi
se abandonase definitiv plăcerii trupului,
— Dumnezeu să te aibă în pază! — zise
uitînd orice altceva, ea se smulsese din
braţeleFrano
padre lui făcîndu-şi
şi o apucase semnullacrucii goană.
—,
Călugărul
deci suntemsedeluase acelaşidupă sînge.ea, dar, după
căţiva
Ea paşi, dîndu-şi
înclină capul şi seamapărul,că era aproape
alunecînd,
gol, renunţase la fugărire şi se întorsese.
redescoperi
Şi umerii rotunzi
aşa, zgăriindu-seşi luminoşi. prin
Ţin minte binezdre-lindu-se
mărăcimşuri, cît m-am miratprin de albeaţa
pietre,
şi rotunjimea lor şicăzînd
împiedicîndu-se, m-am şi ridicîndu-se,
întrebat cum au
ea reuşise
putut să evadeze.
să rămănă aşa din mulţimea de
gheare care se întinseseră spre ea în
timpul—Astătorturilorseară,şi aldeci, am venit la voi,
marşului.
lăudat fie numele Domnului, fiindcă
Vorbind
avem acelaşi cu glas sîngedomol,
-încheieea ne eapovesti
şi pentru în
cuvinte
prima oară uscate ridică cum, ochii,cu căutînd,
o săptămănă după
înainte, oastea biseri-cească
cum se părea, faşa lui padre Frano. împresurase
satul —lor Mă numit
ierţi că te Grebene.
întreb, eşti Ceieretică?
care
- întrebă elrezistenţă
opuseseră fuseseră în
fară s-o privească omorăţi
ochi. M- pe
loc. Cu ochii ei văzuse
am cutremurat cînd am auzit glasul lui, cum îi fuseseră
atît de prin
trecuţi sabie ceiera.
impresionat doiParcă
fraţi pentru
era produsvina
de a fimecanisme
în nişte fost presbiterieni.
de lemn. Cum La era fel
procedaseră
posibil să-l aibă şi cu aşabătrînii,
? cu bolnavii şi
cu copiii din leagăn.
—Aşa ne numesc din cauza Multe femei au fost
violate
bărbaţilor. de oşteni,
Eu suntînainte
femeie.de a fi omorăte.
Pe cei care au rămas în viaţă i-au mănat
prin — ger,Aşa, iar bine zici, i-au
satului fii binecuvîntată,
dat foc şi
tu eşti femeie.
continua să ardă. Cum te cheamă
(Atunci am înţeles
? de ce
nu-şi Băta
lua ochii de la fumul de deasupra
focului.) Apoi îi împinseseră prin nişte
noroaie groase, printr-o cămpie cu un
nume neguros, pînă ce ajunseseră la
mănăs-tirea cea mare despre care nu era
sigură dacă se chema Sfăntul Andrei sau
Sfăntul Ghion. De la
118
Agim Isaku

început ea îi înştiinţase pe cei care o

interogau că, pentru multe lucruri, nu era
sigură. în drum către Sfăntul Naum, unde,
după cum spuseseră însoţitorii înşişi,
aveau să fie omorăţi, ea făcuse ceea ce nu
s-ar fi gîndit vreodată pînă atunci să facă;
îl con-vinsese pe călugărul care măna
carul lor să coboare amîndoi şi, într-un
loc ascuns sub drum, într-o claie de paie,
să facă ce fac de obicei bărbatul şi femeia
într-un asemenea loc. Călugărul primise.
La urma urmei, în numele episcopului
Simeon, tu eşti moartă şi nu cred să fie
păcat să faci treaba aceea cu o moartă
care nici numele nu-l mai are în registrele
bisericii, zisese el în timp ce se dezbrăca.
Cînd călugărul era în culmea excitării şi
se abandonase definitiv plăcerii trupului,
uitînd orice altceva, ea se smulsese din
braţele lui şi o apucase la goană.
Călugărul se luase după ea, dar, după
căţiva paşi, dîndu-şi seama că era aproape
gol, renunţase la fugărire şi se întorsese.
Băta
119
- Evdoxia.
- Măritată ?
- Evdoxia.
Ea nu răspunse. Toţi văzurăm cum
degetele ei lungi se crispară deasupra
focului, de parcă avea un
cărcel.
- Ceilalţi tot albanezi sunt ?
- Nu! Sunt şi greci. Sunt şi alţi
străini, dar nu ştiu ce sunt. Străini sunt
vreo cinci şi nouă copii. Pe ăştia i-au
adunat pe drum, nu sunt din satul nostru.
Se vedea clar că era cu mintea în
altă parte şi că, pentru ea, astea nu aveau
nici o importanţă.
- Bine - zise Frano Ghiobarza după o
scurtă pauză —, bine. Pe tine te-au
urmărit cînd ai evadat? Femeia îl privi
inirată.
- Cine să mă urmărească?
- Aceia.
Evdoxia îşi înveli umerii rotunzi cu eşarfa
neagră
a părului.
- Se poate să mă fi urmărit. Nu ştiu.
Nu i-am
văzut. Nu m-am uitat înapoi.
- Ei ştiu în ce direcţie ai apucat-o ?
Surprinsă de acest lung şir de întrebări,
pentru prima oară buzele începuseră să-i
tremure în căuta-
rea răspunsului.
- Sigur că ştiu. Unde puteam eu să
mă duc în
altă parte ?
- Fii binecuvîntată! - zise padre
Frano. Se ridică şi ieşi afară, urmat de
şeful grănicerilor. Imediat mă dusei şi
eu după ei, pentru că presimţeam ceva
rău.
La colţul de piatră al avanpostului
roman, în bătaia vîntului străluminat de
fulgi de nea, ei hotă-
rără s-o omoare.
Irripotrivirea mea, deşi eretică, nu
avea valoare, ca să nu spunem că era
stănjenitoare şi periculoasă.
- La urma urmei - se justifica
padre Frano, după cum se părea, pentru
a-şi linişti conştiinţa — ea
12o Agim Isaku.

poate fi considerată moartă dacă a căzut

în păcat şi s-a depărtat de calea cea
dreaptă arătată de Dumnezeu. Aşa că noi
nu facem altceva decît să îndeplinim voia
Lui.
Lunganul, şeful, cu o
promptitudine şi o sărguinţă
netulburate, chemă doi oşteni şi le
transmise ordinul :
- Omorăţi-o şi aruncaţi-i trupul
în prăpastie, cît niai jos şi cît mai
departe posibil.
Trăsei cîteva înjurături cu voce
tare şi fugii unde văzui cu ochii. Mă
trezii coborînd povărnişul munte-lui gol
şi rece. în curînd măinile şi genunchii mi
se însîngeraseră de la căzături. într-un
loc mă lovii de un corp omenesc întins
pe jos. Pentru moment am crezut că e
vreun mort, dar cînd m-am aplecat şi mi-
am pus urechea pe pieptul lui, constatai
că respira. Era unul dinfere pustnici,
care, pentru a se apăra de vînt, dormea
între doi bolovani. Ce cauţi aici, omule?,
mă întrebă el cu privirea-i îmbătrînită. îi
spusei că printre ei erau doi ermiţi care
beau, nu cumva ştia el unde-i pot găsi ?
Tot fără să vorbească, îmi arătă direcţia
în care puteam să-i găsesc, se
înveli iarăşi cu velinţa ruptă şi se ghemui
între cele două pietre.
După un timp de căutare, pe unul
dintre ermiţi îl găsii în scorbura mare a
unui castan. Aprinsese focul la intrare, iar
dejur împrejur mirosea a carne friptă.
Trecui peste jăratic ca într-un delir şi mă
aşezai lîngă el. îmi dădu să beau din vinul
pe care-l păstra într-un burduf vechi de
piele. După ce băui două-trei înghiţituri,
refuzînd nişte rămăşiţe de carne şi nişte
oase de ros pe care mi le oferi, îi povestii
ce se întămplase numai cu puţin timp
înainte în cort. Simţeam nevoia să-i
povestesc, fiindcă nu mai puteam ţine în
mine toată groaza aceea.
- Soi de oameni mizerabili! Soi
monstruos, demn de dispreţuit! - zise el
cînd terminai de vorbit, - Soi
Băta
Băta
121
murdar care este în stare să-şi facă orice
sieşi! -Speţa Incă omenească
nu s-a sculat nu Excelenţa-Sa?
mă merită pe
murdar
mine.
— măMaicare bine
întrebă înelstare
este trăiesc cucusă-şi
glasfacăscăzut,
animalele orice
! -
sieşi!
Mă privi Speţa
apropiindu-se omenească
stăruitor un timp,
de mine. nu mă
In de merită
parcă
vocea m-ar
lui pe
se
mine.
simţea
fi Mai
căntărit, bine
şi
nerăbdarea. zise:trăiesc
Gura
— Nici cu animalele
îi mirosea
pe tineurăt. nu! te-
Mă privi
merită,- frate stăruitor
După! Vino un timp, de
cum !vezi şi tu, încă nu - parcă m-ar
fi căntărit,
răspunsei Băurăm euşiiritat.
zise:
vinul—din Nici pe tine
burduf pînănu te la
merită,- Am
ultima pică-tură,
frate ! Vinope
căutat ! blestemînd
toată lungimea văii
neamul
omenesc.
— zise el, Umblînd
neputînd prin pastra munte,secretul nu şi
contenirăm săneplăcerea
neobservînd înjurăm cumea cele-,mai dar grele
nici
înjurături
urmă de pe care le
trupul ei. ştiam,
Ăsta apoi, e unobositi,
lucru
ne culca-răm printre pietre.
ciudat...
- Ce tot spui, mă... - zisei
înfrănîndu-mă cu greu să nu izbucnesc şi
străduindu-mă să evit duhoarea gurii lui.
Ziua a- patra Zic... trupul acelei femei... nu se
mai află nică-ieri. Ori s-a întămplat vreo
minune, ori au sfăşiat-o noaptea fiarele.
Zăpada
- Sau a luat-o măruntă Dumnezeuşi pufoasă la sănulacoperise
Lui, aşa
totul,face
cum ca şicucum ar fi—vrut
sfinţii să ascundă
îi răspunsei eu,subşi
ea ruşineao mul-ţumire
încercam şi murdăriasălbatică pămăntului văzîndu-şi a
cumomeneşti.
lvieţii se schimba la faţă, încet, dar
Mă silii Faţa-i
ireparabil. să-mi lată aducşi platăamintese ce străm-se
întămplase
base ca o noaptea frunză trecută căzutăşi întotul mi se
flăcările
părea ca—unCăci
focului. vis—urăt. Poate eu
continuai într-adevăr
— aceea
era
fusese numai un
o femeie vis. Mă
sfăntă. Credridicai
că tuînştii capulce
oaselor şi-mi
pedeapsă scuturai hainele
a rezervat Dumnezeu şi părulacelorde
zăpadă. care
oameni Lîngă fac mine
ce ai făcutnu era tu. nici
Pe eiun îi
pustnic. flăcările
aşteaptă Nici măcar iadului.urme pe stratul
subţire de cuzăpadă.
Lunganul, faţa completNici scor-bura
descompusă, de
castan.
speriat Nici burduful vechi,
de ameninţarea mea,deîşipiele, făcugol. de
Nimic. ori cruce murmurînd încurcat
cîteva
Desigur, voi
blesteme, fi băut prea
jurăminte, multdeşirugăciuni
frănturi am visat
şi coborî
urăt, îmi scările
spuseizgomotos,
în sinea aşa meacum făcea
aproape
toate treburile. Dincolo, crucile din curtea
bucuros.
mănăstirii păreau negre. Printre gratiile
cuştilor
Privirea îrni suflaalunecăvîntul.peCana întindereanu se albămai şi
vedea.seZăpada
apoi opri oasupraaco-perise.culei rornane de
piatră. Mă sculai în picioare, îrni destinsei
124
oasele şi pornii spre turnul de observaţie.
Aveam junghiuri în tot trupul. Eram din
ce în ce mai convins că tot ce ştiam nu
era
Ziuadecîta cinceao halucinaţie a creierului meu
iritat.
-(dimineaţa,
Unde ai fost amiaza,
? - mă seara,
întrebă noaptea
cam aspru şi
zorile)
lunga-nul - Sfinţia-Sa, domnul
arhiepiscop, te-a căutat prin toate părţile,
toată noaptea. S-a neliniştit foarte
In122
timpul nopţii ninsese neîncetat, Agimaşa Isakucă
totul acum se afla sub nea. De cîte ori
călcam
mult şi numai pe părtia des-chisă,
spre dimineaţă zăpada
s-a băgat în
scărţăia
aşternut de să parcă ar fi transmis
se odihnească şi să un doarmă
geamăt
din adăncul pămăntului. De aceea mă
puţin.
sileam să fac paşi
- Unde cste cît mai lungi
Evdoxia şi mai
? - întrebai
uşori posibil. ascunsă că el se va mira de
cu speranţa
Cîtîntrebarea
ne suirăm în cula de observaţie,
mea, va ridica din umeri, va în
curtea mănăstirii
holba ochii, mă va face începu scrăntit mişcarea.
la cap,
Călugări
fantezist mulţi (se înmulţiseră
incorigibil, beţivan, de visător...
parcă ar
căzut noaptea
fi Speram să-mi spună din cer împreună n-a
că niciodată cu
zăpada)
cunoscut se ocupau
vreo femeie alene cu de acest
cruci nume.
şi de
ruguri. Cuştile nu le atinse
Speranţa, clipă de clipă, devenea mai nimeni. II
văzui
slabă,şi pe maicălugărul
palidă. care Aş acumfi primit douătoate
zile
se insultele,
lovise cu numai bărdaca. şi îşi
numai învelise
să nunasul în
fi fost
ceva galben,
adevărat nimic probabil într-o frunză
din ce gîndeam eu. de
plantă lecuitoare.
- Tot acoloŞedea îţi stăînmintea!
pragul Tu chiliei
eşti
lui,mai
în picioarele
slab decîtgoale, femeile,şi privea
bre, niişcările
omule! -
celorlalţi
mai spuse cu gurael, cucăscată,
un ton ca un nătîng.
rău-tăcios pe
Avea labele picioa-relor
care nu-l folosise mai înainte. mari, cu degetele
răşchirate. Deci nu fusese vis.
După Cu ce terminară
genunchii treaba înmuiaţicudecrucile, parcă
monahii
mi-ar se fi retraseră
smuls cu cineva toţii în bisericuţă
muşchii
însoţiţi
picioarelor,de dangătul
mă suiiclopotelor.
încet în turnul Probabil de
că stareţul al
observaţie vreun cleric Mănăstirea
sauavanpostului. de seamă
venit din altă parte avea
Sfăntul Naum şi împrejurimile ei erau şi să le vorbească
după regulile ştiute.
ele acoperite cu cearşaful subţire de nea,
Cu încăcîteva ore înainte
necălcat. de prănz, clopotele
Frano Ghiobarza mă simţi
bătură din nou,
şi se mişcă dar numai
prin somn, dar eudenutrei aveamori.
Parcă ar
nici un chefsă discut semnal.
fi fost un cu el, aşa Din că gura
nu-i
vorbii. a peşterii începură să iasă unul
neagră
după Prinaltul ereticii
deschizăturamănaţi din de soldaţiperetele cu
platoşe
turnului, şiîl pelerine
văzui pe gri. şef La pornindînceput în
scoaseră
inspecţie copiii,
urmat de dupădoi aceea
călugări. femeile şi la
Mişcările
urmă
tuturordeerau tot foarte
bărbaţii. I-am numărat.
normale, obişnuite:Erau
32 de copii,
scoaterea apei 45din de puţ,
femeiaprinderea
şi 38 de bărbaţi.
focului
într-o tăcere deplină,
în tinda--bucătărie... doi îi rînduiră
călugări băteau în
mijlocul curţii.
rufele puse pe pietrele dinjurul făntănii cu
Preotul ortodox,
un mai mare de lemn; îmbrăcat în veşminte de
cere-monie,
un grup de călugări se apropie de bărbaţi
îşi mişcau braţele şi înle
întinse
aer şi pe rînd
tro-păiau din picioare ca să se
Băta
încălzească. Apoi unul dintre ei luă
iniţiativa şi toţi începură să joace „băzzz".
Şeful gărzii de graniţă se întoarse după
vreo două ore. Faţa-i lată exprima
fericirea omului de carieră care a
îndeplinit ordinul cu devotament. Le
spuse ceva călugărilor însoţitori, n bătu
pe umeri
ca pentru a-i felicita şi începu să suie
energic scările de piatră.
Băta 123
Băta
crucea să o sărute, 125 dar ei, toţi, întoarseră
capul cu scărbă. Căţiva o scuipară. După
crucea
ce ajunsesă lao capătul
sărute, darrîndului, cu întoarseră
ei, toţi, o răbdare
de fier,cupreotul
capul scărbă.luă cadelniţa
Căţiva (fumul După
o scuipară. ei nu
se vedea de
ce ajunse la noi), rîndului,
la capătul şi o scutură
cu oînrăbdare
grabă
în
de faţa preotul luă
fier,fiecăruia. Tămăierea
cadelniţaa(fumul
fost ultimul
ei nu
gest al preotului,
se vedea de la noi), căci după aceea
şi o scutură în grabăse
apropiară sol-daţii,
în faţa fiecăruia. îi luară pe
Tămăierea bărbaţi
a fost şi-i
ultimul
legară
gest alpepreotului,
fiecare de căci după
o cruce. ostaşi se
Alţiaceea şi
alţi călugări,
apropiară sol-daţii, îi luară
cu ciocane şi cuie, începură
pe bărbaţi şi-i
răstignirea.
legară pe fiecareEu nu de omai Alţi ostaşi
vedeam
cruce. şi
nimic,
fiindcă îmi acoperisem
alţi călugări, cu ciocaneochii cu măna,
şi cuie, începură
dar
auzeam loviturile scurte
răstignirea. Eu nu mai vedeam nimic, şi aspre de
fiindcă îmi
ciocan, gemetele
acoperisem băr-baţilor, urletele
ochii cu măna, dar
femeilor şi ale copiilor.
auzeam loviturile scurte şiŢipetele
aspre de
groază
ciocan, ajungeau
gemetelepînă la noi prinurletele
băr-baţilor, aerul
rece
femeilor şi şise aleduceau
copiilor.n-iai
Ţipetele de
departe,
groază ajungeau
pretutindeni, cu iuţeala
pînă lavîntu-lui
noi prinşi aerul
cu o
rece şinemiloasă.
claritate se duceau n-iai departe,
La oracu prănzului
pretutindeni, iuţeala vîntu-lui
luase şi sfîrşit
cu o
răstignirea
claritate a 33 de bărbaţi şi, cînd
nemiloasă.
deschisei ochii pentru o clipă, văzui
femeile care căzuseră în genunchi si
plîngeau sfăşietor lîngă cruci, ţinîndu-şi
copiii îngroziţi în braţe. Lîngă crucea cea
mare de lîngă făntănă se găsea numai un
copil. Irnbrăcat cu o haină lungă pînă la
călcăie şi ruptă, stătea în picioare, cu
ochii pironiţi asupra răstignitului, care nu
mai mişca. Cu iuţeala fulgerului îmi trecu
prin cap ideea că aceea ar putea fi mica
familie a Evdoxiei. Deşi nu-mi aminteam
ca Evdoxia să fi spus că a venit împreună
cu familia, îmi veni să urlu. Mă stăpănii
fară să fie nevoie, căci urletul meu s-ar fi
pierdut fără urmă în vacarmul general,
care continua să sape şi să adăn-cească
prăpastia de la picioarele noastre.
După-amiază soldaţii îi luară pe
bărbaţii care rămăseseră nerăstigniţi. Pe
trei dintre ei îi legară cu frînghii de stălpii
rugurilor, iar pe ceilalţi doi îi întinseră cu
faţa către cer deasupra acelor instru-
mente care semănau cu dricurile carelor
şi le legară membrele de bărnele
colţurilor. Doi monahi voinici
126
îşi suflecară mănecile largi şi, postaţi la
marginea carelor, începură să învărtă
scripeţii într-un ritm lent. Vedeam
îngrozit cum, după fiecare învărtitură,
colţurile se depărtau şi, împreună cu ele,
se întindeau membrele ereticilor legaţi
deasupra. La primele învărtituri ei
rezistară, dar, nu după mult timp, cînd
măinile şi picioarele li se lungiră peste
măsură, scoaseră primele urlete. După
acsaa călugării învăr-tiră scripeţii încă de
două ori şi se opriră. Urletele bărbaţilor,
iavaş-iavaş, se prefăceau în gemete.
Aceeaşi doi călugări aduseră cuştile mari
de care am pomenit mai înainte.
Deschiseră canaturile şi, sub lovituri de
gărbaci, îi băgară înăuntru pe cei trei
bărbaţi care erau şi cei mai bătrîni din
turmă. li închiseră cu nişte chei uriaşe pe
care apoi le arun-cară în prăpastie, una
mai încolo decît alta, de parcă s-ar fi luat
la întrecere cine aruncă mai departe.
Parcă auzii şi zdrîngănitul lor cînd se
loveau de pietre. Ştiam ce vor face cu
cuştile. Le vor duce prin pieţele celor mai
mari centre eretice. LR vor lăsa acolo şi,
după un timp, cînd moartea avea să sfăr-
şească treaba cu carnea acelor sărmani,
scheletele lor aveau să servească cîteva
zeci de ani ca mijloc de a băga spaima şi
teroarea în oasele oamenilor, spaima şi
teroarea necesare pentru a-i obliga să se
supună.
Spre seară dădură foc rugurilor,
care luminară peisajul macabru pe care-l
creaseră pe fondul alb al zăpezii. Şi, în
lumina aceea, continuară să învărtă
scripeţii, lungind şi mai mult membrele
deja frănte ale celor doi bărbaţi.
Cînd flăcăn.le rugurilor se ridicară
şi începură să lingă trupurile celor legati
de ele, unul dintre bărbaţi, cel de pe rugul
mai mic, începu să înjure cu glas tare. îi
înjura pe clerici, de la cei mai mărunţi la
şefi, pe apostoli şi pe sfinţi, iar la urmă de
tot, pe însuşi Dumnezeu, pentru care
folosi cele mai grele injurii.
Băta
 nu se făcuse Băta preot şi cînd beam
127 — El huleşte
împreună la Hanul celeTrimalei,
sfinte, Dumnezeu
discutînd
să-l
despre femei şi despre
ierte -zise padre cărţi.în timp ce-şi
Frano,
— El huleşte
încălzea măinile celedea-suprajarului
sfinte, Dumnezeu să-l
- Dar ce sunt eu, animal ?! pe aşa
—care
zise aduseseră
ierte
ni-l şi, lovind
-zise padre calulFrano,
sus. în burtăîn cu timp ce-şi
pintenii
încălzea
ascunşiN-am sub
măinileveşmăntul
zis bine de
dea-suprajarului
nimic şi lung amlănă,
pefăcut,
careo
luă înainte.
ni-l vorbelesus.
aduseseră
fiindcă din mintea mea erau atît
Eu, dimpotrivă,
de grele, încăt, dacă le-aş încetinii pasul şi
fi pronunţat,
aşteptai
mi l-aş să se apropie
fi făcut duşmanceilalţi
pe padre călugări.
Frano
Deşi
pentru nu toată
mai ţineam minte cumastfel
viaţa, pierzîndu-l arăta pela
faţă, îl căutai din ochi prin mulţimea de
singurul
anahoreţi pe cel cu care băusem în munte
prieten
înjurîndcare-mi mai rămăsese.
speţa omenească. Imi păru rău că
Trebuie
nu-l zării. Poate săcăfirămăsese
trecut miezul nopţii
acolo printre
cînd
stănci şi nu voisede să
trupurile celor ni se morţi
pe ruguri, de
alăture.
multe ore, luară foc. Se aprinseră
Simţeam din nou nevoia de a înjura, dar dintr-o
dată
de data şi aceasta
arseră cu flacără vie,
cu înjurături noi,lumi-nînd
neauzite
fără
pînă milă
atunci, ochii
toate lipsiţi de speranţă
adresate speţei umane,ai celor
care rămăseseră
Restul drumului în viaţă, crucile
l-am cufăcut cei
răstigniţi, pe cei închişi în
împreună cu grupul inform al călugărilor cuşti şi întreg
dezastrul.
şi sihaştrilor. Se auzeau
Sub paşiiîncă gemetele
noştri zăpada unor
răstigniţi,
scărţăia de vaierul
parcă femeilor şi al copiilor.
transmitea gemetele
— Sădincolo,
ome-neşti mergemînlaîmpărăţia
culcare - lui ziseHades.
padre
Frano.După cele întămplate, de aici încolo
avea să-mi
Eu tăcui. fie greu sau imposibil să mai
merg— zăpadă.să mai stai aici ? Dacă
prinDoreşti
vrei ţine şi pele- Cartea a cincea
rina mea — adăugă el, cînd văzu că eu
nu aveam de gînd să mă mişc din loc —,
la noapte se va lăsa ger.
Am stat pînă în zori, ghemuit lîngă
Nu ne întălneam pentru prima oară
încărbunii
şura aceea.stinşi. Continuam
Pîndeam gemetele să ţin ochii care
din cealaltă
veneau simţind
închişi, maiparte a văii, rugîndu-
pătrunzător mirosul
fănului şi al sudorii
l pe Dumnezeu de calacea
să scurteze şi, mai
noapte.ales,
amurgul străvechi învăluitor şi ocrotitor.
Retrăiam scene de dragoste pe care, cu
uşurinţă, le crezusem moarte de mult, dar
care
Ziuasălăşluiseră
a şasea şi ultima adănc în mine. Da! Ele
fuseseră acolo, ducînd o viaţă inde-
pendentă sub pelerina groasă şi prăfuită a
In curteaşiinănăstirii
treburi-lor impresiilor trupurile
cotidiene. fărăFusese
viaţă
deale această nouă
răstig-niţilor
ajuns întălnire ca ele
se înnegriseră. Mulţisă
iasă
dintrela suprafaţă din ascunzi-şul
cei vii leşinaseră sau poate lor.
muriseră, aşa, întinşi la picioarele celor
Reînviau fragmente de conversaţii purtate
înbătuţi în cuie.
surdină, contururi
Se simţeaude buze şi de
pretutindeni
pomeţi,
ultimele promi-siuni,
pregă-tiri de sărutări
plecare. lungi care-ţi
Datoria se
tăiau
considerarăsuflarea,
făcută. degete
Zăpada tremurătoare
înroşită şi
străbătînd
înnegrită dedrumuri cărbunii necunoscute
rugurilor păreaaleo
pănză murdară
trupului ei atît deîntinsă
catifelatpeşijos.
de femeiesc.
In timp ce
Aşa, pîndiş,
se depăr-tau, cu ochii
uniitotînfigeau cruci închişi,
de-a
urmăream
lungul drumului,pulsa-tiileiar acelui trup care
şedea isafiîi
^igim întins lîngă mine. încet se
domoleau alţiişi răstigneau
se stingeaufemeile. fremătarea Poateşi
ultimele suspine ale plăcerii.
maijos, în vale, unde erau mai
- Ţi-a fost dor de mine ? - mă
întrebă mulţiea fără oameni,
să-şi acelaşi
întoarcălucru faţa aveau
către
mine. să-l facă şi cu copiii. în mers, nu
Nu-iuitaurăspunsei,
să maifiindcă nu doream
învărtească şi
să discut pre-supunerile ei care nu-mi
scripeţii, deşi membrelc celor
plăceau deloc si, în afară de aceasta,
întrebarea supuşi
fusese acestei
pusă torturi
prea direct.
se lungiseră
Săraca
- peste de mine!
măsură. Cuştile -se zise legănau ea
alintîndu-selegate într-un
de care.felEle pe aveau
care să nu fieîl
cunoşteam - te-am aşteptat atăţia ani!
Cum degroaza nu ai dat ambulantă,
nici un semnprobade viaţă?
Bătacrimei care tocmai se săvărşise în
acest ţinut pier-dut al imperiului.
Pe la amiază, într-o tăcere adăncă,
mortuară, ne pregătirăm şi noi de plecare.
Lunganul, îmbrobodit cu un şal de lănă,
ne conduse o bucată de drum, apoi,
cerîndu-ne iertare cu multe cuvinte de
prisos şi rugîndu-ne să-l convingem pe
despotul Erman de fidehtatea lui pe care
noi am avut ocazia s-o consta-tăm, se
întoarse trecînd chiar prin mijlocu]
grupului nostru de însoţitori format din
călugări şi ermiţi taciturni. Caii noştri, al
meu şi al lui padre Frano, mergeau în
fruntea grupului unul lîngă altul.
— A fost un măcel teribil,
nemaipomenit. Nu mi-am închipuit
că voi vedea vreodată aşa ceva -
zise la un moment dat Frano, cu
vocea lui adevă-
rată şi omenească. Mi se păru că-l aud
pentru prima oară în viaţă. II privii
mirat.
— Numai să nu uiţi, stimate
episcop, masacrul l-am început noi
- zisei eu plin de ciudă şi pro-
nunţîndu-i titlul bisericesc cu un
ton apăsat.
— Nu te înţeleg, dragă Măhil -
îmi zise el mustrător, folosind pentru
prima oară în această săptămănă
numele meu adevărat.
— Nimic, nimic — îi
răspunsei eu pe acelaşi ton
apăsat, dar, făcîndu-mi curaj de
la faptul că mi se
adresase pe nume, continuai -, însă
nu cred că ai putut-o uita pe Evdoxia.
- Cine ţi-a spus că am uitat-
o ?! - ripostă el cu acel glas pe
care-l cunoşteam din trecut, cînd
încă
nu se făcuse preot şi cînd
beam împreună la Hanul Trimalei,
discutînd despre femei şi despre cărţi.
BătaEa mişcă puţin umerii şi fănul foşni sub
131 Dădui pinteni pelerina
calului, scuipai furios
mic răspuns
animal pe am fostsimţeam
căpierdui
care-l tare prins. trăind
cu lături
în neşişiînveliserăm.
mă
I-am
care respiraţiei careîn noaptea umedă,
fostei amprins.înţeles din căcare
în
După mine ritmul despre citisem prin nu
Băta
pe sub
I-am răspuns ramurile
Ce să căspună?
aminstinct
som-noroase tare
cărţi
era
picau
— că
deîncă se
acord numea
stropicu mine.de ploaie. Cam acelaşi ritmde
Pare îmi mulţumit
spunea îl
că
avea arnoulşitrebui
Ghielina
post. să mă cînd simteu vinovat,
îi spuneam darcă nu
Pe drum
- Putoare! mă cuprinye - o apostrofai o furie -, oarbă,
asta care
eşti:
mă leagă
eu
Cinuri...
creştea şi nimic
titluri
punea înalte...
de lolantia. Recepţii,
pe Şiîntreaga
fiindcă femei... îmi
o putoare. Ea răse sălbatic, fapt la care nu
stăpănire mea
nu
Cu mă
amintii
mă
fiinţă. mine simţeain
aşteptam.Nu
deniciea, eram firesc
nuoastfel.
seloviiîn se
prea stare născu
întălneşte.
din nous-o şişidomin. între-
auzii
barea:
Cuvintele
trosnindu-i—-dar Tu
Mai areştii
lolantiei
Ghielina
zgărciul
nu necazcepespui!pe
nasului.mătine?
unde —otorturau
mai fi? cu
ripostai eu
adevărul
- fără
în orice rost, caz,
lor.
în Nu puteai
că n-aşsă vii cel puţin şi euo
-—Da.EuNu-ţi am crezutputeai că lăsa ai să-mi
fi simţit
treburile spuinici ceva
acest
noapte.
timp —Din
inteligent; adevăr,
ce animalul dar nu acela,reuşisem crescînd, nicindatăîi dădea săo
singură
pun un noapte?
nume
cauza la,
visurilor unde
mea? este
tulburi Giugea,
pe care, la îno
dreptate
fugă
tu de
ai citit
— ei.
Da,multe şi
Mi cărţi,
dinse făcuse
cauza biblioteci
ta. întregi, te-
ultimul- Ştiu timp,
cal! le vedeam tare şi cu ochii
dor de tine!
ai întălnit
Căţi
deschişi. — aniDar Nişte ce,
au foarte arebine
trecut?
codri şi -verzi
untotcealtspun.
motiv?
vorbea
cu o vegetaţieea, cu
ochii pironiţi
Deschise uşa,
înintrau se pregăti să facă
cu oameni
fantastică de ştiinţă...
parcă încetişor de
întunericul uniisub în
primul pas, de paie care peste avea care ploaia
s-o topească
cădeao
alţii, o olovii
acoperişul prună mare,
dinîntunericul
nou, dar fără galbenă,patimă. cu
—şiTufără
definitiv mai
în locuieşti
întreru-pere la deumed,
han? parcă dar se
adăncitură
liniştit - De ce întunecată
îmi spui toatela mijloc...
astea, putoare?După
uitase
să răzgîndi,
mai —Aşa... se -întoarse
înceteze. răspunse
Ploaia cuea paşi
era în doisiguri
tot atîtşi —
peri se
de
aceste -peDegeaba.
viziuni urmaAşa, odegeaba. apatie, De necaz.o
o uitare,
vecheapropie
scu-fundare caacasă şi ca întunericul
nu într-un de sub
abis... acoperişul
Acestea erau
fănăriei.
de mine. - Ai rmntit? - o întrebai, sperînd într-
măstări
oAm mai
minune. care duc. mă nelinişteau mult în ultimul
timp.deschis -Citeam
Stai jos
Un timp ochii - îişi,spusei.
cărţi
tăcurăm urmărindu-i
unaamîndoi după ascultîndalta,
privirea, dar
- -Nu,
îmi îndreptai slavă
Aişi eu Domnului,
ochii sădirecţia
în teacumîmbraci. Nu
înaceea.
Nu.ele nu mai
nimic din nufacemai bine
înregistram ploaia, minte.
care
am
îmi potde
aduc ce
să să
te văd
aminte aşa.
de Ai
un Rlăbit
fapt: ziua,prea demult. cîte
înacumschimb,
oriAr fiaveam
mint. avea
trebuit să
îmiun reveneau
ritm
te hrăneşti mai învioi,
sătrăite
memorie
deschid făcea un
cu
uşa
mare
zgomot precizie episoade
prilejul
mai ascuţit ca de
înainte. Imi multă
magaziei
mai Am bine. sau cuchiar
înjurat-o făn,nou,
din obser-vam
dar acum ci nu-mi doar că
înghiţii
vreme limba ca să nu netrăite,
mai de
întunericul,
închipuite. - Şi tuîmpins aiAcum
slăbit. de şidungile repetarea mailumină,venea lor
ses-oapropia
continuu
devenise bat. - Ştiu, de pereţi,
cu
ceva
întrebările.
ştiu. se lipea
Am
mecanic, de
fostimaginile
şi maiei, seslabă tăra
se
răciseră
în susacum.
ca
- într-o
- îmi şi pare
şi-şi sepierduseră
noapte refugia
rău
a poposit
de tine farmecul,
sub - repetă
la han
culmea cu
ea
tînăra soţie aCînd
acoperişului. lui Erman uşa se - zise închidea
lolantia.în-
toatedupă că
o nu
tăcere conteneau să-şi refacă
Mara -s-a Ce spui? purtat caîntunericul o doamnă, s-a
spatele
insistentmeu, cerculuşurat, lor, de parcă ar fi căzut cobora pe
prefăcut
care mişiInsese căloc
părunu să ştie răspundă şi i-aizbucnipregătit
odomol aşeza iar depeunvechiul lui loc.
lungă. nimic în
suprafaţă îngheţată ger neaşteptat.
Ce
Se plăns.
-
se întămpla
schimbau
odaia Destul!
cea maimal-dărele cu mine?de
bună. - strigai Aceastăeu, dar
făn, îndeviere timpulfără
mănie.
o simţeam
iernii - Ştiuşi—cînd
-
plecau Ce naiba ai
ziseidiscutam
unele, iar
eu. tu astă
vara seară?
şi toamna
cu cineva.o -
veneau
Nervii întrebai Imi
-altele;
-mi pareseturău,
seînzdruncina-seră
Totuşi, timp schimbau
nu sincerle ştii şipărul
îţiaproape
pespun. cailor,
toate că-
Mi
lece
replică
cozile
te-am simţeam
de
mă-mbrăcam ea cu o bucurie
lemn
ima-ginat cozile
ale unor
altfel.
în grabă. zgîndărindu-mi
sălbatică unelte,
Castele, -, nuîmi darai
coastele,
întunericul
spuse,
de unde pielea,
să
titluri derădăcinile
eraletotdeaunaştii. Mara
nobleţe, acelaşi,
femei
părului
l-a neatins
băgat tinere,
şi ale
în
- N-amsau nina.ic. Lasă-mă!
de aceeaşi
anotimpuri
vin, prănzuri
odaie şişipe
cutremurdecine
bărbatul
schimbulîn mine
copioase, acela făcea
care
zi-noapte.
distrac- ca
o
unghiilor.
DeşiPlîngea
ţii...în Inacel
Unauspine
cu moment şieramtremura.
n-ai făcut preocupat Şi din
altceva ce
de
după-amiezile
însoţea.
în ce să
timp
suspinele să-mi
ce tu tremure
deveneau mai adănci
genunchii. şi
decît
Parcă-mi
tenebre, îifugeaîmbă-trăneşti.
spusei că m-am
părnăntul Fruntea
demai gîndit
sub ţi s-a
des
picioare. la
ea, că -oPierrevăzusem Sans ţi-a în căzut
Nom?! părul, dureroase.
- întrebai eu
Ce-am făcut
înălţat
-
fiindcă
Tu înai ultimii
avut opt femei
alte
vis ani ? Am
(un vis
?
ti
-
l-am
s-au
stat
mă
născocit
strămbat
mirat.
retras şi pe amea loc şi constatai
picioarele
pîndit noi numiri de călaera uşor să
în călăritul
posturi,
creezi întrebă - pe Numele la un
întuneric),
şi... şi nu
nu i-l maiştim.
că eşti E atît
noaptea vorba de nu de
în
îndelungat
destituiri zgomo-toase, omoruri, otrăviri
puteam
cu moment
străinul
otravă
stare săacela
nici adorm
dat.
pusă în amintindu-mi-o
frumuşel
cupa decareargint, o însoţeşte
trădări,
pe ea,
dar mi-a
obiective, Mă fostluase prin
impo-sibil
schimburi surprindere
să vin.
de vizite, des-tinderi în şi eram
afară de
pentru treaba
pretutindeni. aceea...
şi ea trebuiadesănepregătit.
asta,încordări înţeleagălupte...
relaţii, că nu eToate uşor
Ce,acela
-- Păi parcăeste tu mai eunuc!!! eşti cea care ai
să faci un
acestea le
- Nu simţeam
guvem - răspunsei.
din cu nimic, durere să faci în legi,
carnea
să fost?
stabileşti
- Pe ranguri,
dracu,
intens eunuc! Am
titluri, văzut
să prin
asiguri
mea. Trăind Imi
-Ştiu pare bine rău de tine.
tavan ce I-am
mine?! pe scurtînţelegeam
şi despre
graniţele. - fel de prea cum sunt, dar eu
Băta - De povestit - nu
îmi trăiesc
masacrul
eunuc de laviaţa. SfăntulPe cînd Naum, tu, sărmanul despre
tratativeleundeeste! voia
încurcatesă ajungă. cu Am apucat-o
trimişii regi-lor, de
Era clar. Aceste inanevre făceau parte
de tine, cuc prin mănăstiri. din
prinţilor, măini şiluaiam pelerina
suveranilor, scuturat-o în ca
despre grabă,să-şi
eroismul vină
trăntii
oştenilor
Imi
cărora le păsa nici răz-de
uşa
bunarea după- Marei,
în fire. De
mine ce şi,
nu îţi pare
în
pe timp rău
care de puneam
ce mine?
eu o
împăratul
şaua pe Teodor.
- Dacă într-adevăr n-aicăavut
—prevăzusem m-aş
cal,mai o de auzeammult. stri-gîndu-mi
Nu altefi
Ştiu
din că eşti
şurălegăturile obosit
că, dacă mai — măvin pe acolo, ea
întrerupse
—,îndoit tudeerai
s-
dar femei... cel mai Mariusei nimerit săcutePierre, ocupi
toate -ştiu de ce, simţeam rudao gelozie
o nu
de dar, astea,
N-am fiind
avut. cea mai de
134
apropiată
caut în tavernă. -a ŞiluitimpErman. de opt Fărăanitine te-ai luiocupat
i-ar fi
fost—numai Şi oricît
greu saude
cu mănios veisă
imposibil
şedinţe, fi, ţine
facăminte faţă
acestor
neînţeles treburi. nu Ce,
cărţi, încercuiri, mănăstire, despotatceva
şi aş parcă
fi dorit nu ştim
să aud noi
vorbele cîte
şi
parale
mele : face
precis mai eltreci
despre şiele-
cîtpe îiMai
lupte? poate
aici capul?
uneori.
ales sub Amforma să-ţi
găsesc oîmi
lolantia
aceasta. fată tînără.
repeta Oricît
cuvintele
- Da. M-am ocupat şi de religie pe
te-ai care
preface, i le
şi tu eşti omcînd
Aţipisem,
spu-aesem şi
euai acum oauzii foşnctul opt ani.fănului. După
- adăugai. VI,capul chiaroaselor
asasinarea
lolantia lui lanviaţă...
se ridicase în în noaptea şi îşi
136
măcelului,firele
îndepărtă o dusesem de 138 iarbă pe lolantia
uscată de sus, peîntr- săn
şi
una
Agimdindin păr.
Isaku odăileMă de întorsei
la Hanul spre Trimalei.
ea şi începui Vei
pleca
s-o şi
privesc. tu cu Pieptul
ei
— De aia îmi pare rău. ?, măîi întrebase
era uscat, ea atunci.
micşo-rat.
Desigur,
Oare
Dădui— îi adevărat
fiNu
o pinteni răspunsesem.
te înţeleg!
calului, că n-a Ce Euvrei
scuipai suntsăfurios
făcut omul
spui cel
dragoste cu
în
cu
astaalţi
mai
lături şi bărbaţi
?apropiat
Nu mă văd înlui
al
pierdui
de aceşti
ce Erman.
m-ai
în ani?,
noaptea Eseumedă,
compătimi?! de datoria
întregi Nuîn
pe
mea
mine
cumva
sub să-l
ramurile ajut. Fără
vrei săsom-noroase
întrebarea care
mine pînă
i-ar
spui că tu... din care picau fiacumgreu sau
era
imposibil
fărămiţată
— Eustropi
încă mi ţi-am săde
înizbîndească.
carnea
ploaie. mea.
rămas credincioasă. E fapt Se ridică cunoscut în
că
NuErman
picioaretrebuia fără
nusă acel
e preafi simţămănt
inteligent.
insistat atîtdeNu de ştie
ruşine mult. să
pe
scrie
care-l
Trebuia şiavusese
să
să citească
fi înţelesîn trecutbine.
singur. Acum,
şi caredupă o făcea opt
mai
Fără atră-gătoare.
ani, lolantia
să se mai avea Eragrijă
aşezejos, înaltă,să
ea nu-mipicioarele
îmi repete
destăinui le
avea
chiar
relaţiile subţiri,
toate ei cele cuiarspuse şoldurile
bărbaţii, de mine îsi atunci.
relaţii pierduseră
începute Sau
poate
rotunjimea.
acum le uitase...
cinci-şase Işi ani, sau
scutură poate
cîndrochia nu voia
Mara, arătîndu-i să
de in şi, mă
pună
mai
uşa înainte într-o s-o
bucătăriei, situaţie
îmbrace,
îi spusesedificilă.,.
mă să întrebă
Innu-şinoaptea
: mai
aceea
scoată— Poate
îinasul demai
promisesem acolo. vreică De mă
încă ce?, ovoi dată întoarce
?
o întrebase
foarte curînd ca să
lolantia. Fiindcă ţi s-au fleşcăit cărnurile
Nu mai aveam o niciiau o cu plăcere
mine. şiNici
mă
această
şi ne înde-părtezi
prefacui promisiune
că n-am clienţii, nu
auzit mi-o îiaimnti
răspunsese
întrebarea. şi Ce nu
pomeni
aspru
mult se nimic
Mara. schimbase! despre
Dacă te Cu un fapt
vei patru-cinci ştiut
ţ.ine bine, ore de toţi,
vei
şi anume că relaţnle
putea să te culci cu vreun bărbat. Acum
înainte, cînd am mele
întălnit-o, mi
cu se
Erman păruse nu
erau
parcă aşa
neschimbată, eşticum un ba chiar
pretindeam
pui de găscă. frumoasă.eu, Deci,cîtva mai timp ales
în- Ceultimul
Mara mult pusese timp,
plouă! se
pe -roatezisei. răciseră
la hanmult. slujirea Eram cu
mai
— Suntem
femei mult decît
pentru sigur
plăcerile
în sezonul căploilor.
fratele
bărbaţilorEei,iarnă.
Mati, Se
care o
îmbrăcalapecurent
pusese
treceau în acolo. cu Mai
tăcere, aceastăcuales problemă.
mişcăricînd veneau încete.
Părea un venit
păianjen
cruciaţii cu droaia, femeile aveau mult deo
—A vreodată alb, Mati?
care -
treptat
întrebai
deveneaCreşteau
lucru. eu.negru. Asta şi veniturile.
din cauzaDin straielor
acest
pe care
motiv leAtotvenit
—reconstruiseră adăuga. de Apoi,şi
cîteva hanul,fară săŞise el
ori.înmulţind maie
uite
ocupat.
numărul la mine, Nu ca porni
odăilor tine, şi darspretotuşi...
serviciile. uşă cuRăzînd un fel din de
profesionalism.
cînd —înEl ce cînd, maiSimţii spune
îmi ?povesti o —strîngere
nu-midespre putui de
inimă.
ascundeEra
petrecerile măhnirea
degenerate
curio-zitatea. masculului.
de la mănăstirile
— lolantia
din Ea mişcă
împrejurimi, — opuţin undeumerii
strigai aşteaptă
-erau şi fănul
invitate ! chiar foşni
- E tărziu
de abate.tonul (Nusub mă
vocii eiîntreba
pelerina era rece. ce faceam
acolo.)
-Ce înseamnă Multe asta? fete Ce, din nesatdespărţim? intra-seră în
serviciu
-Cum? la han. lolantia se culca cu
bărbaţi
Ea se oprise mai bătrîni, la uşă. fiindcă Mai degrabă crescuse o
simţeam decît
concurenţa. Căştigurile
o vedeam. erauAfară mai mici, continua aşa
încît
să plouă. era nevoită Era săaceeaşi muncească ploaieşi laa
bucătărie.
anilortrecuţi. Din pămănt se auzeau
aceleaşi — pînă zgo-mote aici aisurde ajunsşitumisterioase.
?! - îi spusei
— Ar ficînd
atunci fostobservai
mai binecăsănunumai avea deloc
fi venit poftă
— zise. Acum
de povestit. Ea şiridică glasul, încet ca capulşi trupul, şi mă îl
privi insistent.
avea schimbat. Un
Băta — Dar ce, parcă mai are vreo
importanţă asta! ? Cine se va însura cu
mine ? Cel puţin nu mi-am pierdut timpul
degeaba.
Fără să mă mai stăpănesc, îi dădui
un dos de palmă peste faţă.
137
Băta
oglinzile noastre sunt oamenii, nu plăcile
de
toatebronz lustruite,139
cele întămplate, imediat
nici luciul după apei. nume In
şi după post
perioada aceasta am slăbit mult
îmi pierdusem şi-micaera
şi viaţa, şi
scărbă
cum
toate ar de
cele măncăruri
fost cel maiimediat
fi întămplate, cînd uşor dedupă
le sacrificat.
nume
Adevărul
şi după post
vedeam. descoperitîn
îmi pierdusem noaptea şi viaţa,
aceeacaera şi
că
cumIn viaţa
artoiul pierdută
fi fost celîntr-o
iernii, mai pînă uşor
zi cu acum
devînt umplea
sacrificat.
uscat,
Adevărul
partea ceadescoperitîn
mai cînd dureroasă noaptea
peisa- a fiinţei
aceea mele.
era
Cea
că ireversibilă.
jul viaţapărea pierdută
deosebit pînă de urăt, acum veni umplea la
parteaCalul
mănăstire ceaFrano se oprise
mai dureroasă
Ghiobarza.pe margineaaDefiinţei cărării
mele.
la primele
şi
Cea smulgea
ireversibilă. liniştit firele
cuvinte am înţeles că Ştiefan, care de ude de iarbă. II
lovii avea
altfel uşor şişi sarcinapornii de înaintea se înîngriji pas de de
înmormăntare, dar
mine, îl informase în amănunt de starea mortul se afla în
mine.
mea gravă. Saasinul
După cumfusesem mă aşteptam, eu. elMă se
omorăsem
purtă cu mare cu sînge
atenţierece. faţă de mine şi nu-
Fără să mă gîndesc
mi redeschise vechile răni. Irni spuse că prea mult. Mai
înputeam
ultimulrepara timp ceva vorbise pentru desprevieţii?
des restul mine
cuPoate,
Ermandar fără să devinăstrădanie
şi, monstruoasa săcăitor, fapt din
aceşti
care maianidegrabăpentru mi-ar a reabilita
fi dăunat cîtuşi în locde
puţin numele meu
să-mi facă bine, îi propusese aceluia săblocase toate călle,
măconturîndu-mi
ierte şi să măastfel primească viitorul, la curteacum lui. se
îlîntămplă
convinsese totdeauna
pe despot cu trecutul
şi obţinuse carepro- ne
deschide calea viitoare
misiunea că mă va primi şi chiar îmi va fără să ne întrebe
pe noi.unNu,
acorda rang.Doamne,Pentrunu! astaCe euimportanţă
trebuia să
aveauo părerile
scriu scrisoare şefilor
în care despre ceream un oarecare
în mod
Măhil Ucă
public iertare. Gropa? Ce importanţă
In realitate, zise aveau padre
vorbeleErman
Frano, spuseştia despre
că sunt el nevinovat,
prin taverne, dar
saloane sau şedinţele
nu ştia cum să justifice iertarea şi Consiliului de
Război?
reîntoarcerea mea în ochii membrilor
Consiliului De cedesă Război. mă gîndesc prea mult
Aceştia, ca toţi la
ceilalţi,
ce vorbesc credeau despre în calomnia
mine Mariusa politică şi
Pierre Sans care
înfioră-toare Nomapăsa cînd asuprase odihnesc mea. după E de
lacesine facînţeles
dragoste că însau scrisoare
la ce zic Erman să
nu trebuia şi
roabelevreun
pretind lui petitlu care, dupădeoarece,
înalt, cum spunea zise
acum le
Frano, la urma urmei titlul şi cinurile nu
padre Frano, ţine fără sfială în
arodăile
fi avut sale? nici o valoare reală dacă te
gîndeaiMi-am că eu eram scuturat singura capul rudădede parcă sînge
a voiam
despotuluisă înde-părtez
şi că, ola pănză toate nevăzută
curţile,
de păianjen.
legătura de sînge Atunci căntăreaîmi dădui mai mult seama că
decît
s-a făcut
orice titlu dimineaţă.
sau cin deEra o dimi-neaţă
boierie. Să fiu
deosebită,
sincer, tulbure lui
propunerea ca un m-aoubucuratstricat. şi-i Nu
pot spune
spusei lui Frano că nucămai voivăzuscm dimineţi
scrie scrisoarea
tulburi, îndar,
imediat, albaneză şi în latină,
ca niciodată, tulburarea
dacă e
nevoie în lirnbaîmi
aceleişidimineţi intra şi
greacă, că i-o
direct în voi
sînge.da
s-oBruscducă,luaiastfel o hotărăre:
ca treaba cu să orice nu preţ,mai
trebuia să-mi reiau numele meu
întărzie.
adevărat,
Oricît desă-mi atent reîncep
s-a purtat viaţa,
Frano, să eu arunc
am
înţeles
cît colo că el îmi ascundea
pelerina decolorată de măinile
ceva; soare a
lui Uan, să reintru înpe cetate.
care de Trebuia
obiceisă- le
142mi reîncep viaţa indiferent de rang sau
de titlu. Cu orice preţ. Trebuia.
Insemnări
ţinea împreunate pe piept, de data aceasta
le freca una de alta şi ele (măinile) parcă
ar fi vrut să se liniştească reciproc sau să
se iaconstatat
Am cu bineleîncă una opedată lîngă pealta.
pielea mea
Totuşi,
argăsită
eram bucuros că omul este că rob mi al sehazardului. dăduse
posibilitatea visată şi nu am luat în serioso
Acesta înfăşoară viaţa fiecăruia ca pe
vărtelniţă
acea frecare de amărăcini,
măinilor.de care, oricît te-ai
strădui,
Mai tărziu, nu poţi cîndsăm-am scapi. aflat Fără din îndoialănou că la
de ceva trebuie
castel, aveam să să temăagăţi. Te vei asupra
lămuresc zdreli,
te vei frecări
acelei însîngera, dar mai adevărul
a măini-lor: tărziu rănile este că se
vor vindeca. vreun
nu avuseseră După rol părfirea mea, lucrul
nici intervenţia lui
cel
Frano maişi important
nici scrisoarea este mea, acea ci vărtelniţă
Erman era de
mărăcini a hazardului,
cel care avea nevoie de mintea care, nemi-los,
şi de
fără să-i pese de dorinţele
sprijinul meu; Tihomir Vretai era tale, îţi arată un
drum
convins, îngust
poatecît pe pentru
bună dreptate, picioarele că lui talei
însîngerate,
se cuvenea pe primul care loc tu eşti obligat să
în despotat şi
mergi
formase sauunsăgrup te faci că mergi.în conducere.
fracţionist
PentruM-am a-şi ajunge reîntorsacest la scop, mănăstireaîntr-o
Vretona
noapte fără ca lună,bătrîna barzăunnecoaptă
folosind preparat la al
minte care venind
unei vrăjitoare, iar lasăvechiul
reuşise adoarmă ei gărzile
cuib îl
găseşte prea mic sau
lui Erman şi să le taie capetele. Bine, stricat de furtuni.dar
Mă simţeam
în ultimul inutil unul
moment, şi cudin sufletul
gardă pustiit.
asupra
Cărtile pe care lenu citeam
căruia prepa-ratul avusesenu efect,mă acela mai
mulţumeau,
fiind mare consumator iar peisajele din jur
de alcool, dăduse mă
plictiseau cînd le priveam.
alarrna şi cornplotul eşuase. Urmărit, Atunci, pentru
prima oară, am observat
Tihomir Vretai ademenise şi luase cu sine ce monotoni sunt
munţii
o parte care înconjurau
din armată, cu care mănăstirea.
se stabilise Erauîn
niştejumătăţi
nordul ţării. Acolo, de munţi, familia cu plante
şi întregul atît luide
pitice
neam îlîncît puteai aşa
susţineau, crede că, că din ocînd mănă în
nevăzută
cînd, unit de şi cusub alţipămănt
adversari le aiscurta
lui Erman, rădă-
cinile.
întreprindea Dar, dupăincursiuni cum veţi vedea, nu despre prea
asta voi scrie îndar
distrugătoare, cărţilecareviitoare.
angajau Dacă mai
serios
înainte mă com-param
fbrţe militare în nord. cu oIntre bute timp umplută se
cu veşti şi cucă,totîncecadrul
descoperise se întămpla complotului,în jur,
acum
fuseseră cu o bute mă şi
tot confecţionate asemuiam,
ţepile necesare dar de
astă
în care dată era aveau goală, să uscată
fie înfipte de secete şi de
capetele
vînturi, iar doagele
colaboratorilor lui eiErnian,
se depărtau din ce
iar pentru
în ce mai mult
acesta din urmă se proiectase un unele de altele. Acum
veştile
spectacol intrau
special: în bute ca apa şi ieşeau
afară
capul prinaveacrăpături
să fie trecut fărăprin a ajunge
ţeapăsă cusature
ochii
doagele.
scoşi şi fară Adeseori
urechi,padre apoi avea Ştiefan să mă găsea
fie expus
însingurat şi se întrista.
la fereastra princi-pală a castelului trei Cînd cercetam
tinereţea
luni de lui, zile,îmi era milănoaptea
luminat de minedeînsumi, două
mă
făclii. durea
Scopul viaţa. era Atunci
ca nimeni mi-asătrecutnu uiteprin că
minte pentru prima oară
acest sfîrşit infernal putea să îl aibă că
oricine oglinzile
ar îndrăzni noastresăsunt nu oamenii,
se supună. nu
plăcile
Complotul de bronz
fuseselustruite,
descoperit nicişi luciul apei.
In perioada aceasta am slăbit mult şi-mi
Băta
era scărbă de măncăruri cînd le
 Băta
Tihomir, blestemat în toate bisericile şi
143
mănăstirile, fugise, după cum am spus, în
ţinutul
Tihomir,luiblestemat
de baştină,în la nord.
toate La prima
bisericile şi
privire se fugise,
mănăstirile, părea cădupăacest
cum am eve-niinent
spus, în
ţinutul lui
întărise celor lacare
de baştină,
unitatea nord.rămăseseră,
La prima
privire
dar nu sedupă multcătimp
părea acestîncepu să se
eve-niinent
înţeleagă că acestcelor
întărise unitatea complot
care trezise şi la
rămăseseră,
altii
dar nu după revoltei,
pasiunea mult timp careîncepu
acum să nu sese
mărginea
înţeleagă cănumaiacest complot trezise Baza
la blesteme. şi la
nemulţu-mirii
altii care acum nu că
era convingerea
pasiunea revoltei, se
mărginea numai laîmpărţite
rangurile fuseseră blesteme.în Baza mod
neegal, fapt care era
nemulţu-mirii ducea convingerea
la venituri şi taxe că
diferenţiate. Şi, de parcă
rangurile fuseseră împărţite
n-ar fiînfostmod de
neegal, toate
ajuns fapt care ducea şi
acestea, legăturile
la venituri şi taxe
lui
diferenţiate.
Erman Şi, de se
cu Mariusa parcă
răci-seră
n-ar fidefinitiv,
fost de
mai ales
ajuns toatedupă naşterea
acestea, băiatului. lui
şi legăturile Se
Erman cu
spunea că Mariusa
acum ei se răci-seră
nu mai definitiv,
dormeau
mai ales şidupă
împreună Erman, dacă nubăiatului.
naşterea s-ar fi temut Se
de acum ei nu demai
că despo-tatului
anexarea
spunea cătredormeau
Anjou,
împreună
asta şi Erman,
în numele băiatului
dacă în s-ar fi căruia
nu vinele temut
curgea pejumătate de
sîngedespo-tatului
de anexarea de Anjou,
către Anjou,ar fi
alungat-o băiatului în vinele căruia
pe Mariusa.
asta în numele
curgeaDarsînge
să nepejumătate
întoarcemde la Anjou,
istoria mea:
ar fi
scrisoarea
alungat-o peam scris-o chiar în după-
Mariusa.
amiaza acelei zile, fără să bănuiesc nimic
din ceea ce aveam să aflu mai tărziu. Nu
trecuse nici o săptămănă, cînd un cavaler
cu pelerină roşie din suita despotului îmi
aduse docu-mentul în baza căruia aveam
dreptul să mă reîntorc şi să trăiesc în
cetatea Giugei şi prin care mi se înapoiau
toate atributele pe care le avusesem
înainte de a pleca. De fapt eu nu aveam
nici un rang sau titlu care să mi se
întoarcă, ci eram unul dintre simplii
colaboratori ai despotului, acum destul de
numeroşi.
In curtea vechii cetăţi, în care între timp
se con-struiseră multe odăi, am intrat cu
paşi şovăitori. Unul dintre oamenii de
serviciu mă conduse într-o încăpere
depărtată de clădirea principală şi-mi
spuse că de aici încolo voi locui într-
însa. Aceasta era o odaie mai mică decît
cele două pe care le avusesem înainte,
dar mai comodă decît chilia călugărului
144

Uan, de la mănăstirea Vretona. Feţele

oamenilor de serviciu îmi erau
necunoscute şi faptul acesta îmi întărea
impresia că aici nimic nu mai era ca odi-
nioară, cu toate că aveam dreptul să port
vechiul meu nume, Măhil, şi cu toate că
prenumele meu era acelaşi cu al
despotului, Gropa.
Am aşteptat multe zile să fiu chcmat la
Erman, după cum este obiceiul în
asemenea cazuri, dar numai după a cincea
săptămănă, cînd începusem să cred că
totul fusese minciună, mi se ivi prilejul să
dau ochii cu el. In cetate sosise o
delegaţie străină şi mie îmi dăduseră
însărcinarea să o însoţesc. Pe Erman îl
văzui cînd a intrat pe uşa mare a sălii.
Ceva se răsuci în mine şi fui cuprins de o
emoţie şi de o anxietate neîncercate pînă
atunci. Momentul întălnirii noastre mi-l
imaginasem cu totul altfel. Stăpănit de
necaz, hotărăsem să mă port arogant, aşa
cum i se cuvine unui om căruia i s-au
făcut atîtea nedreptăţi, dar m-am trezit
deodată în picioare şi, aproape fără să-mi
dau seama, împins de emoţie, m-am
plecat adănc în faţa Lui, am pus un
genunchi în pămănt şi nu m-am ridicat
decît atunci cînd El făcu un semn care-mi
permitea să mă ridic. Erman se îngrăşase
puţin şi pielea o avea netedă; mişcările
lente şi distanţa pe care o păstra faţă de
cei prezenţi îi dădeau un aer de om grav,
impozant şi copt la minte, Avea o ţinută
de împărat şi se prefăcea că se gîndeşte
adănc la mai multe lucruri deodată. Con-
vorbirea am tradus-o automat, cu
mecanismul rcce al limbilor, în timp ce
sufletul îmi tremura ca frunza bătută de
vînt. Simula că nu mă vede şi, numai la
sfîrşit, în timp ce mă plecam în faţa Lui la
rînd cu ceilalţi, îmi întinse şi mie măna.
Nici nu mi-am dat seama cînd, urmînd
exemplul membrilor delega-tiei, mi-am
apropiat buzele şi i-am sărutat-o. El nu şi-
o retrase. Era o mănă moale, cu totul
diferită de
Băta
Băta 147
îl
145 pe care i-opeştiam
ceaîntălnisem bietul om la
cu şase aniperiferia
înainte.
Vetonei
Mie nu-mi şi nescăpă
ceruse uncuuşorumilinţă
tremur favoarea
care-i
de
ceaape
trecu ne călăuzi
pecare
sub i-o pînă
piele,ştiamlacu şase ani
Trimala. I-amînainte.
spus
că eu însumi scăpă
sunt un
din uşor
acea tremur
parte
In orice caz, el nu şi-a retras măna, şicare-i
Mie nu-mi şi nu am
prin
nevoie
trecuvoia
asta pe de călăuză,
să-rm
sub piele,arate cădar el, făcîndu-şi
se gîndise la vreo
cruce, ne explică de
demnitate pentru mine. Cel puţin aşa am ce ne cerea cu
interpretataceastă
insistenţă eu gestul. favoare. Pentru el acest
serviciu era necesar, întru-cît
- Ce mai faci, Măhil ? - mă întrebă. Spre numai aşa
Dnmnezeu
deosebire de aveavănasă-i ierte păcatele
nevăzută făcute.
a măinii,
Primirăm.
glasul şi Pesemnul drum nevechii povestirăni şi scurta
nu-i
istorie
tremurau. a vieţii lui. Oameni necunoscuţi îi
răpiseră - nevasta,
Mulţumeac, iar copiii
bine, îi Măria-Ta,
muriseră
unul după altul, unii
pronunţai emoţio-nat, aproape bălbăit,de foame, alţii de
boală.
formulaToate pe acestea
care şi seceilalţi
întămplaseră
o rostiseră într-
oînaintea mea, Atunci,
primăvară. fără să-mi subcontrolez
influenţacuvin- unui
călugăr
tele, ca şipri-beag,
cum continuam se făcuse sihastru cu
să traduc.
speranţa că astfel
Instinctiv îşi va că
am înţeles putea
tocmai linişti
cu
sufletul
glasul meu rănit.tremurat
De opt şianicurătăceanimic din loc
altceva
în loc şi se străduia
căştigasem definitivsă rangul
ajute călătorii,
inferior mai pe
ales
care el, pe sauvreme rea şiîmpreună
altcineva pe întuneric.cu el, La se
început,
gîndise să mi-l dupăofere. cum mă aşteptam,
geograful Efrem, om
Cartea a sasea cu o vastă cultură,
se purtase cu multă bunăvoinţă faţă de
pribeagul nostru, dar brusc această
bunăvoinţă se prefăcu într-o dorinţă
sălbatică, agresivă, de a-l tortura. Şedeam
pe malul răuleţului cînd Efrem, după ce-
mi făcu cu ochiul şmechereşte, aşa cum
facem cînd vrem să compromitem pe
cineva ca să devină com-plicele nostru, îi
Pustnicul mergea
spuse pribeagului că o văzuse pe soţia
aplecat lui
într-o
laparte,
un han,de parcăundecineva
le serveai-ar ficlienţilor.
scos ochiul Se
drept. Din
înţelege că eatimpîi desfăta
în timp şi cu acele puţine
întorcea capul
înapoi şipecerceta
farmece pe furiş urmele
care Dumnezeu le-a dăruit
ca ai
cum ar fiHanul
femeilor. pînditseo aflavulpe. pe Intră
un plai în părăiaş
la care
sefărăajungea
să-şi scoată
după ce sandalele.
străbăteai Ţinea aceste
cu
măna poalele
cămpii. Văzui ochiirasei sihastrului
deco-lorateholbîndu-
de soare
seşi de
ploi. Zbuciumul
groază. Credeam lui părea
că joculşi mai tragic
aţăţător al
pe fondul
lui Efrem aceluiva luamunte sfîrşit, dar el,scunzi,
cu stejari cu o
izolaţi unul
plăcere de alţul deşiparcă
răutăcioasă ar fi fost
nebunească,
crescuţi sub
desfăcu clopotescoase
traista, de sticlă.dinîn timpea ce- un
l priveam şicucucompătimire
pergament iuţeală desenă pe părţi
pustnic,ale
bătrînul geograf Efrem,
trupului de femeie. La început desenă doitot plimbîndu-şi
degetul
ochi. arătîtor
la vezi, aşaprinaveafirele rare nu-i
ea ochii, de barbă,
aşa?,
îlzise cu viclenie
întrebă pe pribeagul că drumul
uluit de pustnicului,
cele auzite.
dupăsătotaştepte
Fără ce-a păţit,
răspunsul
nu vasărmanului
fi lung. Seom, va
peprăbuşi în vreo
altă foaie schiţărăpăcuşimare
nu vor rămăne din
dexteritate un
el decît cîteva
săn enorm, pe care ochii bucăţi zdrenţuite din larga
lui rasă neagră. Băgai de seamă că, în
148
timp ce vorbea aşa, o ceaţă lucioasă îi
acoperise ochii închişi drăceşte pe
sihastrului îl sorbiră voluptuos în
jumătate. După cele trei săptămăni de
adăncurile fiinţei lui. De cîteva ori se
preumblare împreună, de-abia acuni
linse pe buze şi le şterse apoi cu măneca
osebeam acea ceaţă care ascundea
Tnurdară a veamăntului. Prefăcîndu-se că
vicleşuguri şi blestemăţii.
nu vede în ce starejalnică se afla bietul
Imi era teamă să nu stărnesc vreo
om, geogra-ful desenă cu aceeaşi dibăcie
ceartă între noi, de aceea îmi ţinui gura
toate părţile trupului femeiesc şi, cînd
şi, aplecîndu-mă, începui să adun foile
ajunse înjosul păntecului, la zona sexului,
răspîndite pe jos. Pe aceste foi erau -
fară să termine încă, pribeagul întinse
desenate părti ale trupului femeiesc,
măna şi cu greu scoase din gătul uscat
unele mari, altele mici, şi dacă te
cuvîntul „nu". îşi acoperi apoi ochii cu
străduiai să le uneşti se închega un trup
braţul şi se depărtă aplecat dureros într-o
monstruos, nedimensionat. Sărmanul
parte, de parcă cineva i-ar fi scos ochiul
pust-nic era înspăimăntat de această
drept. Eu, ca să nu mai văd atîta suferinţă
viziune.
şi ca să nu-mi arăt necazul, mă aplecai să
adun foile Bătade pejos. Mă simţeam ca omul
147 adună cuţitele însîngerate cu care
care
tocmai a fost săvărşit un omor.
De peste trei săptămăni, din
porunca lui Erman, îl însoţeam pe
cunoscutul geografEfrem prin despo-tat şi
pînă atunci avusesem impresia că nu era
un om rău. Dimpotrivă: era un tip
temperat, respecta normele cele mai
înalte ale bunei cuviinţe şi, în general,
facuse o impresie excelentă celor care
avuse-seră ocazia să-l întălnească, mai
ales clericilor şi demnitarilor. Cînd Efrem
îşi facuse apariţia în despo-tat, Erman nu
voise să-i dea permis ca să-şi exercite
misiunea, bănuind pur şi simplu că este
spion; ba chiar, după cum ni se spusese,
voisc să-l execute şi capul să i-l pună în
ţeapă. Şi-ar fi pus gîndul în aplicare dacă
geograful, alarmat, n-ar fi scos în grabă
toate adeverinţele semnate de cele mai
înalte per-sonalităţi ale ţărilor dinjur,
inclusiv adeverinţa de la Carlo Anjou.
După ce Efrem îi mai spusese că, datorită
cărtii pe care el o va scrie, Ennan va
rămăne nemuritor nu numai pentru
oamenii neciopliţi din această parte a
lumii, ci pentru întreaga omenire;
Cînd îi explicase că opera lui,
Cronografia, care va reda istoria
mondială, va avea în frunte pe vitejii
albanezi, despotul îl primise. Şi fusei
însărcinat cu
Bata
oînsoţirea
Batasingurăomului viaţă i-a de ştiinţă
dat Dumnezeu şi cu spionarea şi nu
lui. Trebuia să cercetez dacă, în afara
149dreptul
are
să şi-o irosească
scopului declarat, aşa.geograful Efrem mai
avea
Aş fişivrut
însoţirea vreoomului
să-lmisiune de să-i
cert, ştiinţă
IIsecretă spun şi decu îndeplinit,
vorbespionarea
grele,
cum
lui. Trebuia fi desăpildă
arNebuniile bătrînului
cercetez
dar din culegerea geograf
dacă, deîn lainfor-
afara
han
maţii
scopului
gătlej despre
se prelungiră
îmideclarat, numărul
trei zile,
ieşi numai untimp
geografuloştenilor,
mormăit înEfrem
carelocurile
surd, elmainu
pe
ieşi
avea
unde din
şi vreo
erau odaia lui.
misiune
cantonaţi, Din
care îl puteam interpreta cum voiam.secretă armele
cînd de
în de
îndeplinit,
cînd, care
fata
dispuneau,
pe care
Şedeam
cum ar fi în de dăduseră
pildăprivindu-i
rezervele
i-opicioare ca să-i capul
culegerea
alimentare, potolească
demoralul
infor-
chel.
poftele
maţii despre
locuitorilor
Puteam să-l şiomor
cobora alteşifoarte
numărul lucruri de acest
lua oştenilor,
cîte
uşor, fie şifel.
ceva. Dar
Părea
locurile
numai
obosită,
geograful
unde erauiar
strîngîndu-i pe
nuceafase piele
uita
cantonaţi, subţire laavea
armele petedevineţii,
cantonamen-tele
cu măinile, care
dar
militare
urme
dispuneau, ale nici
cred că n-aşrezervele cu
amo-rului coada
fi putut suporta dezlănţuit.
ochiului
alimentare, Deşi,
moralul
tremurăturile susîn
general,
bătrînul
acelui trup
locuitorilor evita
striga
şi bătrîn
alte discuţiile
nemulţumit
lucruri
cînd avea de acest considerate
cusă-şi
glasfel. spart
dea Dar
ca de coţofană,
secrete.
geograful
sufletul Acest
înnumăinile iarmele.
comporta-ment
se uita fata Altfel dovedea
se reîntorcea
la cantonamen-tele ar fi fostla că
elsurăzînd.
aveam
dacă-l
militare de-a
nici face
înjunghiam cu coadacu cuţitul,
cu călător
un ochiului dacă-lexperi-
şi,
tăiam în
general,
mentat
cu sabia, în evita
asernenea
Indacă-l
zorii loveam discuţiile
celei chestiuni.
de-acu un patra Impreună
considerate
lemn zile,
gros, cu
intraserăm
privirea
dacă
secrete. foloseam princomporta-ment
stinsă
Acest vechile
şi cu
lancea sau mănăstiri,
trupul
satărul. moleşit,
dovedeaunde
Mă maică
el
citise
înfăşurat
aveam gîndiişide-a copiase
căpînăacest
face om cu
la
cu va ogătrăbdare
un crea îno operă
călător de
experi-
mantaua fier
cronici
întunecată,
mentat străvechi
remarcabilă, se ivi
în asernenea în
careînvalimbi capul scărilor
felurite.
face cunoscut
chestiuni. Impreună
Unele de
cronici
lemn
intraserăm
despotatulşi le coborî
prin cumpărase
vechile
nostru încet, mănăstiri,
în întreaga fărăunde
ţinîndu-se
lume, să
şi deel
citise
acestşimotiv
economisească
balustradă. copiase sebanii, cu ascultase
ridica odeasupra
răbdare cututuror
aceeaşi
de fier
răbdare
cronici fel
Era
simţăimn-telor, de
străvechichiar
din fel
nou de
în limbi isto-rioare
acel Efrem
şi deasupra povestite
pe
felurite.măniei care-l
Unele
de călugări,
cronici
cunoscusem,
mele în careleiarera cumpărase
noaptea,
atent,
şi unmoderat, la lumina
dram defără slabăsăa
înţelept,
invidie.
lumănărilor,
demn să
economisească completa
Aşafiecăproclamat
măbanii,
reţinui şicartea
sfănt.
ascultase Se
păstrai custrăduia
aceeaşi
lui de
să batăEu
răbdare
istorie. cîtşedeam
fel demai felpuţin
demereu lîngă celor
la ochi
isto-rioare el. Mănat
povestitepre-
de
de o
tăcerea.
zenţi, iar cîtorva
călugări,
veche pasiune,
iar noaptea, persoane
scria în
la lumina versuri,
pe care slabănua
dar
- am
avea
lumănărilor,
eu Şi acum constatat
cum tusă lecă ocolească
completa
ai datoria această mă pasiune
săcartea ducileluiîntr-o
facudeîl
plecăciuni
supunea
istorie. Eu un cumare
la şedeam mare mereu
efort respect.
lîngă
si, încasă
el.
desigur, prag,
Mănati-ar
de
fi fost
ţinîndu-şi
de toleranţă mult
o veche — mai
capul
pasiune, uşor
într-o să scrie
parte, simplu,
o plăti în
pe
zise elscria la unînmoment versuri, dat. dar
proză, aşa cumocudată au căînceput să fie
Aiam constatat ochiicu mare
că nudărnicie,
această pasiune îl
Mara scrise de în
eu săîncăvezi tăi sunt atît de
parcă
ultimul
bătrîn
supunea artimp avut
lafi un
după
cărţile
cum depar.
mare plătit
de
efort osi,veche
istorie. Mădatorie,
desigur, uimisei-ar
bogata
şifost
fi tot atît luidecultură.
mult mărinimos
mai uşor Toate
să sescrie cunoş-tinţele
arătă şi faţă de
simplu, în
Acestea fnnd şi zise, se ridică vioi,deveneau, de parcă
băiatul
proză,
mele aşacare
ciuntite cum ne au înşeua săcaii
început
nesistematizate şi care
fie scrise în
apa
pe zicurată
pesemne
ultimul cetimp a părăului
că
trecea, servea
cărţile
mai de îilalimpezise
palide hancachiar
istorie. frunzele pentru
Mădefmitiv
uimise de
viţă
sîngele
bogata
treaba deasta.
vechi.
lui
vie cultură.îşi scutură
care, Toate
desprinse pelerina
cunoş-tinţele
de vrej,pe care se
uscau
şezuse
mele ciuntite prafsub
înpînă
în drum şispre
atunci,soarele
Cotrona,
nesistematizate
încălţă arzător. Efrem De moţăi
sandalele, aceea
deveneau, îşi
mai
pe zimult
cal
răcori
tăceam,
tottrecea,
ce
faţa
timpul.mai
cu doi
măpalide
Capul
pumni
sileam micca
de
isăseînvăţ
legăna
frunzele de de la
ca
el
o pară
viţă şi să
de coaptă pun
vie care, puţină
şi desprinse
parcă sta de ordine să vrej,
cadă se
printre la
pămănt apă îndintr-un
cunoştm-ţele
uscau şi-mi
prafsub mele
porunci însuşite
soarele
moment să arzător.
pun anterior.
şeileDe
în altul. peaceea
Pe cai.
Dar
mine
mă muncea
Fără
mult să
impresia
mai stau
tăceam,
ceaun gînd
mai mă
pe şisileam
puternică
gînduri,mă obseda mi-a
să
îl învăţ
dusei făcut-o
un de
fapt:
drept la
el şi
aptitudinea
într-una sădinlui
la Hanul pun de apuţină
nopţile
Trimalei. găside In la han,
ordine
untimpgrai comun
ce cînd
Efrem,
printre cu
coborăsem
toti pe jos
cei ochii
cu
cunoştm-ţele care-isă iau
mele
închişi pe jumă-tate,
însuşite
întălneam;
nişte vin, cu
anterior. bătrînii
o văzusem
dădea
Dar
abaţi
după
impresia aigătcea
peperdeaua mănăstirilor,
unamai mur-dară
după altacu
puternică văduvele,
care
bărdacele
mi-a despărţea
cu vin,
făcut-o cu
tinerii
sala curteni
ceavorbii
eu
aptitudinea mare luide de aMara,
care,
cualtă încăpere
găsi încare
un afară
grai pe
necomun de cu
lolantia.
pregăti o
megalomanie
Imagine
toti repede
cei pe care-io indiferentă,
fugitivă,
cîte insuportabilă,
odaie la catul
întălneam; mani-festau
străină.
cu bătrînii
de sus Mi
se păruse că se
abaţi ai mănăstirilor, cu văduvele, cu
încontinuu
contra suspiciuni
unei sume la
îngrăşase adresa
grase de bătrînului,
puţin.
bani. Cînd
Fata
ba chiar
privirile
tinerii şi la înadresa
noastre
carecurteni
veni se
odaia
care, mea.în Acestea
întălniseră,
mea părea
afară desunt
hărşită
ea nici nu o
motivele
clipise.
bineNu
megalomanie în ne-am
meserie. vorbit
insuportabilă, Albaneza unul mani-festau
altuia.
o vorbea în
pentru
acel momentcare,
stricat,
încontinuu dar îneuam
nu
suspiciuni acea
n-amdatlanici după-amiază,
adresa o bătrînului, am
rămas
ba chiar uimit
Băta
întrebat-oşi la la deculme
undevăzînd
adresa mea.
venise. cinismulsunt
Acestea cu
care
motivele
152 l-a tratat pe nenoroci-tul de sihastru.
Mi seIsaku
Agim dezvăluise o ramură întu-necată a
caracterului său, chiar dacă fusese vorba
de un reflex al unei tinereţi destrăbălate.
II
Dar ceea ce mă cutremurase mai mult
fusese plăcerea pe care o descoperii în
ochii lui după semileşinul sihastrului. Era
o plăcere sălbatică, aproape identică cu
plăcerea dată de o perversiune. Şi pe cînd
îl priveam pe bietul pustnic apărînd şi
dispărînd după arborii pitici ai
povărnişului de munte ars de soare,
mereu aplecat într-o parte, nu reuşeam să
găsesc cuvinte pentru a-mi exprima
nemulţumirea.
Spre deosebire de mine, Efrem părea
foarte liniştit, ca şi cum nu s-ar fi
întămplat nimic. îşi încălţă sandalele, le
lăsă pe mal şi îşi băgă picioarele în apa
de cristal a părăului.
- E mai bine aşa - murmură el mişcîndu-
şi dege-tele picioarelor în apă —, acum
se va trezi şi va înţelege prostia pe care o
face sau va muri de-a
binelea.
Se referea la pustnic. Cu toate că vocea o
avea gravă şi se observa în ea o umbră de
milă, ochii continuau să rămănă învăluiţi
în acel praf lucios al
plăcerilor josnice.
M-am întors şi am legat caii de arbuşti,
vărînd adănc în traistă desenele cu care îl
torturase pe pustnic. Cînd m-am apropiat
iar de mal, el era spri-jinit de digul de
pămănt, iar picioarele i se albiseră de la
răceala apei. Avea picioare scheletice cu
tălpi plate, nenaturale, parcă bătute cu
maiul. Incet culoarea albastră a vinelor se
decolora, ca şi cînd înăuntrul trupului său
o fortă nevăzută îi schimba
sîngele.
— La urma urmei -- zise gînditor» nu cu
glasul pe care-l folosise cînd îşi bătuse
joc de pustnic - şi lui
o singură viaţă i-a dat Dumnezeu şi nu
are dreptul
Băta
153

importanţă întălnirii noastre

întămplătoare, dar, cu trecerea vremii,
simţeam că sensibilitatea mi se ascuţea şi
un necaz mă măcina pe dinăuntru. După
cum băgasem de seamă şi în alte dăţi,
bănuiala era mai chinuitoare decît
adevărul amar. Ar fi fost mult mai bine,
îrm spuneam pe cînd mă hurducam pe
cal, dacă aş fi dat perdeaua la o parte, ca
să fi văzut cu ochii mei ce făcea ea, cu
cine era, s-o fi întrebat cun-i îşi petrecea
timpul şi, la urmă de tot, să-i fi pus şi
întrebarea care mă tortura: era adevărat că
şi ea făcea parte dintre femeile care se
culcau cu bărbaţi străini pe bani, adică era
curvă? Cînd am făcut dragoste împreună
în şura de paie, ea însăşi îmi spusese
verde că se făcuse curvă ordinară, dar de
atunci reuşisem să mă conving pe mine
însumi că mă minţise ca să-mi facă în
necaz. Degeaba spusese Platon că
dragostea se poate confunda cu libertatea.
Ceva adevăr putea conţine partea a doua
a raţiona-mentului său, în care spune că,
o dată cu îngustarea cercului dragostei,
omul se simte bolnav. Dar raţiona-mentul
asupra dragostei nu era totul. M-am întors
la vechiul meu raţionament: omul este
hărăzit să sufere consecinţele relaţiilor lui
chiar şi atunci cînd aceste relaţii nu
există. De exemplu: oricît m-aş fi străduit
eu, n-aş fi reuşit niciodată să rup legătura
cu peisajul înconjurător, cu Erman, cu
padre Frano Ghiobar7.a, ha chiar cu
bătrînul Efrem, care continua să
picotească în şaua calului. Atît îţi trebuie
ca toate acestea să intre în viaţa ta. Cu
greu le mai poţi smulge de acolo.
importanţă întălnirii noastre
întămplătoare, dar, cu trecerea vremii,
simţeam că sensibilitatea mi se ascuţea şi
un necaz mă măcina pe dinăuntru. După
cum băgasem de seamă şi în alte dăţi,
bănuiala era mai chinuitoare decît
adevărul amar. Ar fi fost mult mai bine,
îrm spuneam pe cînd mă hurducam pe
cal, dacă aş fi dat perdeaua la o parte, ca
să fi văzut cu ochii mei ce făcea ea, cu
cine era, s-o fi întrebat cun-i îşi petrecea
timpul şi, la urmă de tot, să-i fi pus şi
întrebarea care mă tortura: era adevărat că
şi ea făcea parte dintre femeile care se
culcau cu bărbaţi străini pe bani, adică era
curvă? Cînd am făcut dragoste împreună
în şura de paie, ea însăşi îmi spusese
verde că se făcuse curvă ordinară, dar de
atunci reuşisem să mă conving pe mine
însumi că mă minţise ca să-mi facă în
necaz. Degeaba spusese Platon că
dragostea se poate confunda cu libertatea.
Ceva adevăr putea conţine partea a doua
a raţiona-mentului său, în care spune că,
o dată cu îngustarea cercului dragostei,
omul se simte bolnav. Dar raţiona-mentul
asupra dragostei nu era totul. M-am întors
la vechiul meu raţionament: omul este
hărăzit să sufere consecinţele relaţiilor lui
chiar şi atunci cînd aceste relaţii nu
există. De exemplu: oricît m-aş fi străduit
eu, n-aş fi reuşit niciodată să rup legătura
cu peisajul înconjurător, cu Erman, cu
padre Frano Ghiobar7.a, ha chiar cu
bătrînul Efrem, care continua să
picotească în şaua calului. Atît îţi trebuie
ca toate acestea să intre în viaţa ta. Cu
greu le mai poţi smulge de acolo.
Dorind să scap de aceste gînduri,
băgai măna în traistă şi scosei foile scrise
de Efrem în ultimul timp. Hurducat
monoton în mersul calului, începui să
citesc aceste rînduri:
...Aşa i s-a
întămplat lui
Efrem, După
cum a scris
mai sus
Şi după cum va scrie în continuare.
In despotat exista sfănta unitate a fraţilor
Pecetluită de ţelul comun
Al oamenilor şi al nobililor însufleţiţi de
visul
De a crea un nou principat albanez,
Deosebit de cel dinainte,
Independent, nelegat de nici un alt
imperiu.

Erman, Uicaş, Mur Spata,

Faimosul şi frumosul căntăreţ
Care, în timp ce dormea în Munţii
Fulgerului,
A fost înjunghiat mişeleşte de un bărbat,
De un trecător necunoscut pe nume
Romero,
Numai şi numai pentru că era prea
frumos;
Şi toţi ceilalţi fraţi ai consiliului,
Adunaţi de un singur gînd şi de o singură
speranţă,
Şedeau în jurul meselor cu hărţi
Cînd eu, Efrem, am venit pe aceste
meleaguri
Ale Iliriei...

în mijlocul lor strălucea Erman,

Nobil bărbat, comandant viteaz,
Gigant, cu măinile ca ale lui Briar,
năvalnic în lupte.
Şe bătuse cu lan VI, bizantinul,
învinsese tigrii înfometaţi ai Saracenilor,
Colindase întreaga lume şi fusese căntat
de poeţi,
Şi, în plus, ginere în familia d'Anjou era,
Bărbat al frumoasei Mariusa, socru îl
avea pe Carlo,
lar între sprăncene Domnul îi făcuse
semnul
Unei morţi neobişnuite...
Se proclamase deci despot autocrat
Al ţinuturilor peste care domnea
Fusese încununat cu diadema
împărătească
De către Franţ, episcop al latinilor;
Poate în interesul lui
Albanezilor le-a lăsat libertatea
Albanezilor le-a lăsat libertatea
De a se înrola omeneşte
în oastea lui uşoară şi încă neînvinsă.
între timp providenţa l-a onorat
Cum rar poate fi onorat un luptîtor
Trimiţîndu-i ca adversar chiar
Pe împăratul care,
După ce înfrănase pe Asen, pe Ivan I,
După ce împodobise zidurile
Cotrona
Constantinopolului şi că s-a format din unirea
cuvintelor KOT şi RRON, deci „degeaba
Băta
Cu capete numele
trăieşti"; de rebeliadevărat înfipte înalţepi, cetăţii pe
care
De cîteva o numiţi ori Petralba
împresurăeste sălbatic
„Guri pei
bardhe" Eu (Piatra
îi răspunsei Albă), căschimbat
nu este adevărat.
în forma
sprintenul
Erau
Petralba preoţi cu şimulte călugări secole careinainte;
nu numai Kaqică
scriseseră
Petra nu cărti este întregi albaneză, dar şia
decît oîn schimonosire
espot.
slujbele
formei albaneze Trupele
religioase le imperiale
„Gurifăceau i în sosiră
Kaq" (Piatra în
Epir, şi
această
Rea), Invadară
limbă. şijefuiră oraşele
acesta amestecat cu cine ştie pe ce
rînd: limbă
altă — Astastrăină, nu spune în afară nimic de- zise latină, el
Bolero,
bineînţeles. Ksanti
neînduplecatTrebuie —,şi Serezi, să ştiţi că şi sărbii
Prespa,
Băta Devoli au şi Orhida,
eu vorbesc despre limbă ca element de
cînd au venit pus fel de fel de nume...
Şi totuşi,sălbatică
-Provincia voi aţi primit şi atcenoile denumiri -
a Pelagoniei
cultură.
Se înmulţiseră rangurile,
zise el.
Am revenit Şi persoaneleîncă o dată asupra
-Şi întregul Epir,
titlurile...
Nu este
argumentului vorba
aveau cinuri cînd din că
meu le-am în legătură
primit. în multe cu
Prădară
cazuri de noi
toponimele
cele laţinuturile
nuşi am
Răsărit, i-am avut
vecine spusale că,Vlahiei,
nume din modul
de locuri,
pentru
cum
încercuiră
Cînd se că noi
din scriu eram,
cu cerc
cele şi de
de suntem
cum
la foc Epidamnus, şi vom
se pronunţă, se fi aici.
Cel
înţelegecareşieste stăpănul unui lucru nu prea
seDupă
Apus, aceea
crcînd atacară
interesează să-i pună
astfel oşi încercuiră
un nume. Străinii şi noul
provenienţa
da. lor.
Şi cu harta e la fel. Ea le trebuie călă-
dedublare
despotat. — adăugai
ameţitoare...
torilor care vin de departe, după
Fiindcă - —, nu
Căteva dintrepe cetăţile
carevrei lecucerite
veţi folosi noiîn avem
denumirile în drum hartă
localnicilor. Dacă să ştii,
In şi
Le dăruiîn
timp ce citeam,mai nu
comandanţilor
istorie, tărziu băgasem
şi oricine
vitejilor deva seamă
avea
nobili,
pentru orice numele noastre, dar nu le-am
cădreptul
bătră-nul să aibă pretentii
geograf se asupra
treziseacestei de-a
dat...
binelea
larţări, şi,
pe celelalte ţinîndu-se
asupra le distruse cu ambele măini
pămănturilor, văilor,de
- Ce importanţă au toate astea ? -
capătul
Şi le făcu
munţilor, şeii,
praf mă
păşunilor
şi privea
scrum. şi stăruitor.
aşa mai li cerui
departe,
îmi tăie el, că nepăsător, vorba,
fără săfără să bage
iertare
Noi vrem ca citisem
aceste locuri permisiune
rămănă în
de seamă patima mea care creştea.
însemnările
veci L-amale noastre,lui şi-i pentru explicai că printr-un
sunt ale
privitcăuimit. Nici nu gest m-a
potop de cuvinte făcu-sem
noastre. îmi zisei eu îndurerat. Acestea acest
Aşa deci şedeau
ascultat,
din vechea şi bine lucrurile cunoscuta în despotatul
El îşi trecu lungile-i degete dorinţă
printre şi
erau chestiuni
albanez de Cînd a pe
barbă,
pedrumurile
ciracului
care eu le
se jucăde cu luifura
aele de într-un
gîndisem piatră,
cei după cum
nestăpănită
firele
le
într-o
mod vară
discutasem
sau îndelung
altul meşteşugul cumaestrului mai buni său.
avea obiceiul şi spuse,
alchimişti ai cuvîntului pe care avusesem nu
El zămbi şi-mi spuse că nu vedea nimic
fără
ecetoasă,părere să-iSede rău:
că ivi ca o acele a darlui
prilejul întălnesc. umbrănote,
rău în faptul eu citisem
- Vezi,
Constantin
regreta Elasta o ţinea
că enu-i
boala
pe-a infantilă
Porfirogenetul, lui.
lăsasem a împărat
timp ţărilorsă micipre-şi
Eu
-autor voi
de face
istorii o hartă
minunate,
lucreze materialul. Astfel eu pierdusem completă
Coîmpărat a micii
la fela
şi
voastre dinţăriîncăntarea
ca statelor
mult primul şi Toti
roman
noi. voiLecapen,scriecare
cer
pe istoria
acelaşi (Amîndoi
mi-ar lucru:
noiifi
acelaşi
Arbarii.
toponimie
procurat-o sînge în
Are materialul
vreo
în vine impor-tanţă
limba avînd lor.DeIn
stilizat, forma,
lacopilăriecum
nepoata
desigur,
am
dacă săelscriu
aceluia,
capriciile fieu
arEfigenia),
sunttoponimele?
reuşit Scribul
frecvente.
să realizeze, umil
Nu are şinici
Ascultă-mă
aşa fără
cum o
importanţă.
nicipeunmine:
dorea, orang,
operă Important
nuEfrem...
devor este ca şi
fi numele
valoare. întunericul
limba în
să care
nu acopere
se va
Ne istoria
scrie
aşezarăm la voastră.
cele care vorŞi
marginea dacăcui
stabili
drumului le
scriu
caîi să aşa,aparţinun motiv
îmbucăm aceste tot am.teritorii,
ceva. în acest lua
Bătrînul fel
ci
numele vor
armamentul,
bucatele cufidegetele-i oştirile,
inteligi-bile pentru
subţiri şialianţele,
oricine.
delicate
Cine le-ar încet,
şicomploturile
înghiţea înţelege dacă le-aş
iarpolitice,
gîndul scrie în
îi eraînrudirile,
aiurea.
albaneza Eu voastră
epidemiile aveabarbară?
voifatale, blestemele
prilejul Dacă
să fac şiaşprima
Domnului face
ce-mi spui
Dumnezeului
hartă ade-văratătu, aşnostru. îndepărta
a statului Cine cititorii
este omul
vostru, şi aş
zise,
prezenta
care o
ştieţară străină,
ce viitor
ţinînd cu buricele degetelor bucăţica de în ne-a
afara lumii.pregătit
159 Dumnezeu?
păine Nimeni
cu urdă, şi dacă veţi avea nu ştie! Nici
noroc,
156
împăratul, Agim
nici Isaku
această hartănici va arhiepiscopul,
dăinui mai mult chiar
chiar
Papa.
decît statul Poţivostru.tu să-mi spui unde sunt
zecile Imişiluai zecile inima de Şiînţări elcare
dinţi şi-i auspusei,
află avutcă
nulimbile lor şi cărţile lor? S-au stins din
fără o umbră încercuiţii
porunca Domnului, ca şi cum n-ar fi
Aproape
deexistat
ezitare; nimic nuEştiau
nicio-dată. în despre
van săce ne se
frămăntăm- Cu mintea toate cu acestea, întămpla
lucruri afară,
dinstimate
astea.
Nu
maestre,
Mai ştiau că cuţitul armatei
binecredsăcă,nepe ridicăm şi să ne bulgare
Ruginise
pe colo,în
icicontinuăm drumul,
trupulmodificat
trebuie că seallasă
zvelt noaptea.
imperiului
cîte ceva în
160
materialul Şi se rupsese în
citit de mine. mii de fărăme;
El mă privi întrebător. Nu ştiau că alţi
- Mă refer maiîmpăraţi ales la toponime. jinduiau
De exemplu, de ce să se spună
III să-l cumpere Kotora Pe
Nouă, cînd se ştie că se numeşte
arhiepiscop şi
158 Şedeam întins la soare cu faţa în
AgimînIsakv, binecuvîntarea lui
sus. dreapta mea erau vreo zece pietre
de morrnănt văruite. Pe preţioasă,
alocuri varul Ca se să
Cotrona
îngălbenise şi că de s-a vreme. format
îmbrace din unirea
Deasupra astfel
lor
umbra
cuvintelor subţire KOTa şi RRON,
platanilor veşmăntul se mişca
deci „degeaba
scurtuşor şi
trăieşti";
ca o batistă fină deadevărat mătase. al cetăţii pe
roşu AlPoate pentru
numele
Petralba călugărului
carebătea
că o vîntul,
numiţi poate pentrueste că marea„Gurierai
bardhe" (Piatra
aproape şi căldura Albă),nu şischimbat
ca
avea să prea
seînsuie forma
mare pe
Petralbanucuputeai
putere, multe să-ţi secole dai inainte;
tronul seama în
înalt; Kaqice
Petra nuteeste
anotimp aflai.decît Veşnicia, oNuschimonosire
ştiau că luptaa
îmi spuneam,
se prezintă în moduriledintre
formei albaneze „Guri cele mai
i Kaq"
celefelurite.
(Piatra
două
Rea),
De şi acesta
pildă: stai lîngă amestecat morminte cu cine fărăştie nume ce
altă limbă străină, biserici
şi simţi marea, învîntul, afară de latină,
pre-zenţa
Din nou seTrebuie
platanilor, simţi
bineînţeles. domolise
soarele, săcaştiţi marea
dar şi că umbra,
şi zori
în sărbii şi
cînd
nu-ti au mai venitdai au seama pus fel unde Şi
de tefelafli.în nume...
de Eştiziua viu
sau poate ai murit. Sau poate eşti trăznit Preacuratei Sfintei
între viaţă şi moarte, Maria între se va ţine două
anotimpuri, între două timpuri. Un sinod comun
Aveam impresia al călor şi Efrem, care
şedea întins Tocmailîngă pentrumine, a exprima trăia această
aceeaşi
stare, dar nu eram sigur pe deplin de asta.
iubire...
Dacă se gîndea la nopţile petre-cute la
Hanul Trimalei sau la alte lucruri cu totul
banale? Important era faptul că şi el
tăcea. între timp,
Slujba botezului Străbătu începu cu puţin tot
înainte de amiază. Bărbaţu despotatuldin sat sosiră
grupuri mici.
în Albanez, Cei mai mulţi
înzestrat cu merinde şi însoţit dintre ei
către respectatul
erauDeschilozi; unuia îiMăhil, lipsea şiun acestapicior,cu
altuia o mănă, altuia un ochi... Mai sîngetărziu,de
în timpul slujbei, i-am nobil, numărat. Nu erau
mai mult de paispre-zece bărbaţi. Femeile
veniră mai tărziu, şi sub Dinfustele lor aceeaşi
largi
se bănuia carnea pietroasă. familie Femeile erau cu
de vreo trei ori mai numeroase decăt. despotul.
bărbaţii, iar pe copii După nici ce nu-iintră puteai în
număra. Ei se învărteauţinutul printrenumit picioareleKaqi
bărbaţilor, printre lespezile Petra,de mormănt,
printre trunchiurile pomilor Se duseşi lapeKotora lîngă
fustele femei-lor, ignorînd Nouă, văzu cu totul de
solemnitatea momentului departe şi cetatea
jucîndu-se
nemilos cu un căine mare, Petralba, probabil albă, fără
stăpăn. albă...
Băta

Armamentul încercuiţilor era uşor,

La fel ca şi armata lor. Pe strategi
li cumpăraseră
dincolo de mare
Şi îi plăteau bine.
Cît priveşte
Ie,rarhia noului stat, ea era îngreunată,
Căci, precum bulgărele de zăpadă
Tot rostogolindu-
se creşte,
pustiului o prinseseBăta în turbanul său, chiar
în
161 dreptul ce hal amfrunţii.
- Uite înmijlocului ajuns din Cîndcauza o
văzuse în timpul primei cine, crezuse că
războiului
ea era -îi spusei
simbolul lui Efrem,
rangului său, fărăforma
deşi să fi
- Uite în ce hal am ajuns din cauza
fost necesarera
nestematei deosebit delemeilor
-, majori-tatea ciudată au:
războiului şi-îisubţire, lui Efrem,
spusei montată fără plasă
într-o să fi
rămas văduve, iar bărbaţii
lunguiaţă sunt mutilaţi,
fost argint
de necesarcu -,firemajori-tatea
încurcate. lemeilor
Numai au
în
după cum îi vezi.
timpul călătorieiiar
rămas văduve, prin
bărbaţii
pustiu suntobservase că,
mutilaţi,
- îifapt,
de văd — podoaba
zise el.semăna
- Asteacusunt o lăcustă.
rezultatele
după cum îi vezi.
răz-boaielor
Eu bănuiam oriunde.
că toate cele povestite despre
lăcuste
Veniserăm erauaici, pe malul
roade mării, casale,
ale fanteziei să
fantezie
participăm deseori
la bolnavă,
ceremonia ca abotezului
oricărui
călător profesionist, şi
copiilor, căci doream ca în istoria aşteptai ca el luisă
rădă.
EfremDar, noi însă loc să rădă,
nu fmi el secaîntunecă
descrişi barbari la şi
faţă.
ca ateiLăcustele
care ignorăauacest ceva act comun
creştin. De cu
hoardele de năvăli-tori,
aceea ale-sesem acest sătuc pierdut, unde
au ceva din forţa
lor se construise zisei
nu distrugătoare, nici eu,
o biserică
nesigur şi de unde
felul
în care avea
preotul veneasă dintr-un
reacţioneze. sat Efrem
vecin îşi să
clătină
slujească capul
numai fărăduminicile.
să dea de înţeles
Venea nimic,
călare
pe eu,
iar o mărţoagă
din nou, de m-am căreia că
catărconvins îi nu mă
puteai
număra toate cosatele şi care era
auzise.
Cînd începubisericii
proprietatea ceremonia,din acelne ridicarăm
sat. în
după cum cereau
După ce străbătuserăm
picioare, o pădure regulile, dar
năpădită
văzînd
de mărăcini,că ceilalţi nu făcuseră
a trebuit să înfruntăm acelaşio
adevărată
lucru, nefur-tună
aşezarăm la loc.
de lăcuste şi Efrem Catărul
îmi
spuse că păştea
preotului pagubeleprintrepro-dusemorimnte,
de aceste iar
clinchetul
insecte sunt clopoţelului
imense. Uite, atărnatsuntdemici,
gătul dar
lui
nu putea înlocui
nimicitoare. Tu nici nu poţiclopotului
dangătul să-ţi închipuicare
lipsea. Efremaduc!
ce dezastre Şi-micupovesti
se dovedi totul indiferent
cum, în
faţă
timpul de unei
tot ce se petrecea
lungi şi obositoareînjur,călătorii
fapt la
care nu mă călătorie
prin Egipt, aşteptasem. făcută Maiîmpreună
mult decît cu
atît. Cînd, Deşertului
împăratul puţin înainte de slujbă,
Oriental şi cupreotul
Şeful
îi spuse că acest
Caravanelor, loc nu
lăcustele fusese ales
distruseseră şi
întămplător,
usca-seră în fiindcă răstimp aici,
de opezi acest împarăţii
mal
răsăritean al Adriaticei, odinioară
întregi, mari cît zece despotate de-ale fusese
onoastre.
bisericn veche, călă-torii,
foarte acestei
în timpul una dintreregele cele
mai Orientalale
vechi biserici
Deşertului îi creştinismului
spusese un lucru din
bazinul Adriatic, în
aproape incredibil. carenumai
El nu trebuiecă nusăura fi
slujit chiarci,Sfăntul
lăcustele, Pavel,lelăcaş
din contră, adora. distrus de
într-un
rătăcitorisens,
anumit atei lăcustele
cu mult timp formează înainte,oastea
lui
Efremspusese
mea, nu i seregele,
mişcăpentru
nici un că elemuşchi
lărgescal
feţei. Atunci
teritoriile mele, euşiam înţeles
astfel, că el nu
se înţelege de va
la
scrie în
sine, îmicartea
măresc lui puterea.
nimic despreDacă pentruistoria
şeful
aceleiOazelor şi despre
bisericiCentrale ele suntceremonia
duşmanii
cei mai care
botezului se desfăşura
aprigi, pentru aub mine, ochiiregele
lui.
deşertului, sunt aliaţi de neînlocuit. Abia
163
atunri înţelesese Efrem ce simboliza acea
piatră mare preţioasă, de culoare verde,
pe care regele
162
Agim Isaku

pustiului o prinsese în turbanul său, chiar

în dreptul mijlocului frunţii. Cînd o
văzuse în timpul primei cine, crezuse că
ea era simbolul rangului său, deşi forma
nestematei era deosebit de ciudată :
lunguiaţă şi subţire, montată într-o plasă
de argint cu fire încurcate. Numai în
timpul călătoriei prin pustiu observase că,
de fapt, podoaba semăna cu o lăcustă.
Băta

Cuvîntul de deschidere al preotului

fu scurt. Parafrazînd biblia, zise că, aşa
după cum înainte de construirea
bisericilor trebuiesc pregătite pietrele, tot
aşa, înainte de întemeierea unei societăţi
La Cotronaoameni,
tre-buiesc şezusem de fixaceea se simţea
o săptămănă.
Orăşelul,
mîndru căcci va şiboteza
sateleaceşti
din jur,copii.
era Ei,
plinmaide
oşteni cu feţele nespă-late. Predomina
zise el, sunt pietrele bisericii celei mari,
mirosul
unde Domnul de slănină
Dumnezeu de porc îşi are casa lui
prăjită, iar
veşnică. Deci,
cărciumile puţeauîn anumele
usturoi.Domnului,
i.Sc.r, peslv al
şi al Sfăntului
Fiuluisex.
tot NumeroşiDuh,erau eu vă şarlatanii
botez pe
voi. între (ghicitori,
ambulanţi timp copiiiilu-zionişti,
continuau gerahi,să se
joace cu căinele
călugări ai unordesecte pripas.religioase inexis-
Vorbeşte
tente, falşi bine, îndrăgostiţi
traducători, îi murmurai de vin,lui
codoşi
Efrem,sau arlechini
cu gîndul înfometaţi)
de a-i care,
trezi interesul
după ce îşi terminau spectacolele în
pentru ritualul botezului.
micile pieţe, pîndeau prin colţuri
El îşi clătină
întunecate doardinor nou pu.teacapul furaîn ceva.
mod
nelămurit.
Nespus de Cînd
marel-amera atras
numărul aici,văduvelor
pe malul
mării, am crezut că tot ce
care tocmai înfiinfaseră pri-mele lor va vedea îl va
emoţiona. Cu
societăţi. Amtoatecrezut că că nu va rămăne
societăţile aueau
indiferent faţa renaşterii
denumiri răsunătoare („Ajutaţi-i pe fiiia
în generale
unui popor.
voştri, Dar cine
pe oşteni !", ştie?
»AjutorPoate pentru
că în
sinea lui era
orfam!", emo-ţionat
„Ţara şi bănuiclile
vulturilor", mele
„Societatea
erau neîntemeiate.
văduvioarelor", „Bărbaţii noştri au murit
La un moment
pentru Arbaria" dat, nu era greu
îşi deschise
p.te...), să
traista,
înţelegi
scoase din că,ea înhărţile
celepemai caremulte
le terminase
dintre
cazuri, sub
noaptea trecută numele lor se ascun-deau case
de toleranţă, unde, pe un anumit preţ,
şi mi să
puteai le faci
întinse.
dragoste cu cine voiai. Nici
- Numai
vizita pe care o făcusem
un lucru te rog.laNustatulvreaumajor
să facial
cetăţii nu a reuşit să ne înlăture nici un
măhnireape care ne-o pricinuia
comentariu — îmi zise el cu glas aspru. oraşul.
Preoţii
Cu măna bătrîni erau de asemenea
tremurîndă luai hărţile,întristaţi.
în timp
Dezas-tru.l se simţea chiar în şerveţelele
pececare
el privea oamenii care
ni le puseseră înainte se laprămul
depărtau
discutînd din
abundent între cetate,
ei. Nouăsingura nu ne vorbi care
maipăstra
nimeni, ca şiîncă cum am vechea etichetă.
fi fost nevă-zuţi.
Comandantul cetdţii, care era în acelaşi
Preotul căzu de două ori mai înainte de
timp şi comandant al întregii regiuni de
a reuşi să
frontieră, unîncalece pe mărţoagă.
bărbat între două vărste, N-aş plinfi
lacrezut
corp şică impulsiv,
gloaba aceea obişnuit
puteacufi rriesele
atît de
îmbelşugate
nărăvaşă. şi cu chefurile, ne-a primit
aşa cum îi porunciseră de la centru:
zămbitor şi cu mese îmbelşugate, dar, cu
toate astea, se simţea în toată fiinţa lui un
fei de nerăbdare.
Aglm Isaku Poate Bătade abia aştepta să
plecăm, ca el să se reîntoarcă la viaţa lui
obişnuită, adică la petreceri şi orgii,
poatp. si. l.a furtunile atat de mult
comentate chiar şi dincolo de graniţe.
Nerăbdarea lui putea proveni şi din
neputinţa sa de a face faţă discuţiilor
noastre savante.
Băta
 Băia
Băta Cartea a şaptea 171
unei
169
în înţelesul perechi
general, acestor
în de căsătoriţi,
timpul numeşederii era:laci om acare
Cotrona, doi
spectatori
pămănt
amlucrează
discutat şicare pămăntul.
s-o sefaci
puţ.i.n, nimeriseră
cupraf şi să
Pe scurt:
Efrem. Elstea
scrum, după- unul
lucrase s-o
lîngă
la
în altul.
schiţele aceea
general, Le-am
în timpul
pentru deycrisşederiiîn
o după-amiazăla Cotrona,
cuvinte alese
şezuse
amiaza
nimiceşti,
Lămurire
importanţa asuprataman
vizitei lui
cărtii
Cronografie,
a fost
atunci
aEfrem
şaptea oamenii
şi mai alesse
am discutat
intimă, puţ.i.n,
la liniştită,
taifas cu în cu Efrem. zonei şi se
El lucrase
oumbra pergolei.
îndelung episcopul
străduiesc
După
la schiţele
importanţa
întălnise cusăpe
plecarea se
luicare
pentru
oameni convingă
Efrem, vaviaţa
Cronografie,
din că
avea
diuerse dic-tatura
mea apucă
şezuse
pentru
straturi
iarăşi
trebuieDinpetot
viitorul
ale societăţii.
îndelung un
la amalgamul
despotatului
ajutată.drum
taifasCum Mai de
nostru
neprevăzut,
cu mult
episcopul
am pomenit(amdin
confidenţe,avut
decît
zonei
maimotiveşiatît:
grijă
sus,se
săde Efrem
spun:
întălnise
după
deseori, o fără
asemenea cuse să
săptămănă,legă fienumai
oameni din de
călare
nepre-văzute.
nevoie, sepeun
diuerse Ca
caii
identifică săde
fir;straturi
noştri fiu
cu
sincer
ale
Despotatul
raportul
odihniţi pînă
societăţii.şi la
Vostru
dintre binesfîrşit,
Cum uiaţa trebuie
ampersonală
Luminat
hrăniţi pomenit şisă
înoamenii,Glorios!)
spun
şi viaţa
mai
grajdurile sus,că
ea. Acum cărţii
te-aila lui lămurit că în
dupăpublică
publicarea
cetăţii,
vizita oam săptămănă,
mea pornit
sau aiar
Ermancălare
numite
la drum.
statului. am pe caii
Cronogrnfia.
doritnoştri
Discuţia s-o
Am
orice
exploatez
Ne explicat
timp,
opriserăm
odihniţi
canalizată şipentru
în
căun
bine
fac la şi
tocmai
a-mi
această
în consolida
hrăniţi
han raportul
ce nu
care
direcţie mi trebuie
în se meu,
cît
paremai
grajdurile
a durat
să
pe
că
lîngă
cetăţii,
inult
facă aprecierile
?poziţia
am
Acum pornit învreo iarmele
socie-tate,
la drum.
douăzeci despreneclară
şi această
cinci pînă de
se
carte
acum.mult,
numea
cara
De adică „Apa
avea
asemenea,a să
continuat
Rece",
introducă
doream şi pe
ca multe
definitiv
sădrum.recăştig alteîn
ani, în timpul unei şi călătorii lanostru.
Samarkand,
Argumentele
hanuri
istoria
încrederea dinpierdută
mondială nobila a Lorlui operă,
contrsargumentele
des-potatul Ermandorind şiNea
să-mi
am erau
întălnit
Mariusei.
odihneam exprimînuşoare,
Mănat
un. curtebătrîn
desub pe
vaporoase,
aceste
consideraţia ţeluri,
care
o pergolă pedeşi
tot cu care
cate îloo
oraşul
la numai
aveam
lua zilepentru
drept ei, adică
Fără
fiple-carea pentru
săTăceam
mă Excelenţele
sinchisvsc
trei
bărdacă
pretindeau denebun.
dupăvina înainte.filozofice. luiAu Efrem
amîndoi.
abundat carede
lor
fusese preacondus
citatele.
zeflemelele Luminate,
Amîndoi lumii, ca şi fidelitatea
cu ceremonie
aveam
m-am duszgomotoasă
grijă lasăel. nu mea,
Amne
şi primise un să-mi
îndrăznisem - Acum va începe
rang special dau cupregătit
prăbuşireapărereapentru- şi în
rupse
ofensăm
stat două
legă-tură
brusc unulpe
zile
cu bunul
tăce-rea si două altul, nopţi cu
euuitîndu-se
alîn el... nuprin
sentimentul
el, îi prezentai luimers
Efrem, Erman treburilor
în scris unla
şi elasupra
ci amănunţit
lui de Astfel, îmi despotatului
cosmo-polit pouesii oînistorie
sentimentul pevizitei
care
acele
mine,locuri
raport laalenişte găini golaşe pe care care
am
avut
o uitaiocazia
geografului. La
chiarînflăcărat
meu să sfîrşitul
atunci. leCude vizitez.
raportului,
acest
patriot. scop Ei mi-o îmi
aşa
ciuguleauca pietricele.
după
spusese,
mulţumiră.
Trecuseră cum Ca ştiam
cam să vreo
s-o nu
căuitvă
se mint,
procedează,
ime-diat.
două ore Mariusa
de Efrem
cînd amfu
cea
trecut
născocise Măşi îmi
care întămplarea
luase prin surprindere
mulţumi.
consideraţiile Cumele
numai ochii şi
galeşi
ca despre
s6-mi nu
călătoream, cînd,
să-i pecă fondul unei coaste
raţionamentul
eram
aţintiţi
această
dea pregătit
prilejulasupra
călătorie, meadespre
spun mai spuse pecăcare-
oamenii nu
lui
depînădealatuncimîngăiate senede soarelemie. apusului,
ide
înţelegea
să-i răspund.
întălniserăm de cemi şinumai adresase
mai despre Şi
alesîntălniserăm Efrem,într-
de
se ivitimp. pentru
cetatea mine
Malplac. deDupă o scurtă
- Cum care, cumeu. aveam să
că constat
adevăr,
atîta
consideratii ? - făcui
Indiferent Credrangurile în acel din
mai
noua tărziu, tăcere
aveau
administraţie Efrem
săa se spuse : împotriva
despotatului,
întoarcă adăugă
fusese. i-am părut na.tîng.
moment
ea,
mea. eu rămăneamţărilor
-Independenţa omul sau lorceea cel cemai
Acum,
apropiat, cînd
-Irnediat
Se căci
simte scriu eram această
pretutindeni ruda completare,
că hambarele
lor. Se scris îmi
ştie:
numim noi cuce acestam cuvînt
terminat se plăteşte
de
uine
sîngele
entuzias-mului
raportul, apăprin nu intermediul
se face.
s-au
o dată Erman
golit
cu
- zise
noului parcă
pierderea şefar în
gînditor al
fi
minte -,şipoporul
Efremscump.
aşteptat
cancelariei, partea
Adesea
acel doua oa Cu
aacerut
amsernnal. raţionamentului
un fel cu
întrevedere de
lui, pe independenţei
gelozie,
obosit...
Erman. darm-a
care
El şi
o voieliberat
primitexpune sepierde
de pe
imediat. şiŞedea
o obligaţie,
scurt, ca se să
la
răpesc
din
nu-i -Lucrurile
capătul
interdependenţa
ridică sălii prea
scaunul
celeinumari oamenilor.
lui de
potsculptat, primire,
fi privite După
seaşa cum
ţinînd-
apropie- m-
ode
am de
semult mine
împo-trivit
pare, braţ
nu
timp şi pe îmifrumoasa
merg eustrănse
cititorului. energic
împreună -, noţiunile
măinile.
Mariusa,
nici De gînd acumaici
de
aşa
puţin
încolo, ceva!
După
stat îmbătrînită,
ce luasemdar
îmi Atîta
independent zise timp
el, tot tot
şi persoană
cît atîtladehanul
privindu-mă
masa oamenii aleargă
adănc
ispititoare
indepen- „Apa în
încăînainte.
ochi
ca să o se
cu Deînroleze
naivitate departe pe
dentă. se
care
în oaste
vedea
i-o cunoşteam
că ca
de
Rece", să-l
fapt în
legăturile
prea timp
servească cepe
bine,
Atunci aşteptam
veiErman,
lor nu ocupa
erau ca
eram băiatul
din
atîta
moarte. timp
nou In
predispus cît
însărcinat
odaia
timp ei pe îşi
ce
să
dau
vorbeam,
care
meditez viaţa
ai
cu aveam
avut-o
îngrijirea
asupra pentruaici înaceastă
impresia
cailor
spu-selor castelul
noştri că ţară
lui,nu cumă
să-şi
Giugei, atîtaflam
facă
numită vei
mai
Albania,
fi
în
mult faţa
treaba
omul cunostru
atîta
eu, puţin
cît lafaţa
întimp bineameţitşiavem
lade
cîtnoastră rău. şisealiaţi
băutură, care
îmi
contura
s-au
174
silueta dat
M-am de partea
castelului
deschisei bucurat
inimacenoastră
faţăca
parcă înneEfrem.
de modun hotărăt,
chema îispre
copil.
cred
Cuvîntarea
Agim
petreceri că dumneata
destăinuii
Isaku mea
legăturile
în parohia şi schimbarea
mele cu
te Sfăntului
pripeşti în tonului
lolantia;
aprecieri.
Ştefan. Dar
Fără îndoială
funcţionaseră?
acumcum nu m-am că,
pot sădepărtat Se pare
deocamdată,
mă reţin că
deşiea,simt tot
cumcăam.
noi ce
trecem
e de se
printr-o
întămplase
unei
datoria perechi
petrecut mea între
perioadă denoigrea,
să
o noapte ani şiEste
căsătoriţi,
scriu
cu ea ani
în şură;
aici, explicabil.
de-a
cicu i-am
arîndul
toatădoi
s-a
durerea şters
Astamărturisit
spectatori vine ca
caresub
ascuţităcădesenumişcarea
am
din relaţii
la unei
încercuirea
nimeriseră lobii trupeşti baghete
să urechilor,
stea cu
prea
unul
magice.
îndelungată
lîngănimeni;
durere altul. Bazăn-du-se
Le-am
i-am
neperceptibilă avorbit împăratului
de
despre
deycris pe
către datele Teodor.
străini.
dorinţa
în cuvinte mea din
alese
Comerţul
raportul meu,
s-avizitei fără
a
întrerupt. niciEfrem
scrie
lui o altă
Sărăcia
cărţi şi verificare,
de
şi emaimare,
a mă ales şi
importanţa Cartea
timpurie aales
de şaptea Erman dădu de graniţă
ordin
oamenii,
de îmbogăţi;
altfel
importanţa mai
necesară,
pe despre cei din
care oserviciul zona
va avea meupentru la să
fie
unde duşi la
sepoate spănzurătoare
Constantinopol; vedea am
viitorul despotatului nostru (am avut grijă şi ajunsdoi
deosebirea responsabili
pînă dintre
acolo
ai
să gărzii
situaţia să-i dezvălui
încatnoastră
spun: şi cea tainaa uecinilor,
papirusurilor precum
Băta nu
preţioase
la Cotrona, pe prea
care le mai au răbdare,
folosisem ca să-l dar
nuaţăţ uitapecăErman oasteaşi şi careamicii
papirusurilui Erman şedeau se
aflăla temelia statului nostru arbar; am con-
170 tinuat cu numele despotatului pe care eu
îl găsisem în cărţile vechi unde noi şi
ţinuturile noastre
pretutindeni eram numiţi Albanoni,
şi controlează ţara cu
pricepere. Albanum, SpecialiştiiArbarum, străim, Arbena,
cei care iar pun
pe picioare oastea şi statul, maeştrii aleşi
172
Agim
chiar de Isaku Erman, nu par răi. Şi încă ceua:
nu uita că, atîta timp cît însuşi Teodor nu
mai îndrăzneşte
înţelesul acestor să nume întreprindă
era: omatacuri care
lucrează pămăntul.
împo-triva noastră, avem Pe scurt: o după- probă
incontestabilă că şi el este informat de
amiaza aceea a fost o după-amiază
forţa acestui nou stat. Şi, ascultă bine!,
forţa intimă,
acestui liniştită,
stat nuînconstă umbraînpergolei. numărul
oşte-nilor şi nici în cantitatea de arme, ci
în motivarea luptei lor, în ţelul oamenilor.
Ei luptă pentru pămăn-tul lor moştenit din
străbuni. Ei fac istoria.
Ţin minte că am vorbit mult în acest
fel, iar acum, cînd îl reproduc, să fiu
sincer, mi-e ruşine. Efrem m-a lăsat să-mi
termin discursul, mirat şi el depatosul cu
care peroram, după aceea, ca să nu mă
rănească, cu un ton de ai fi spus că nici
nu a fost acolo pînă în acea clipă, fără să-
şi dezlipească privirile de la găinile
golaşe, zi.se;
- Oamenii în general sunt ilogici. îl privii
întrebător.
- Vorbesc în general - zise, dar de fapt nu
vorbea în general, şi asta am înţeles-o
ceva mai tărziu. Se referea la noi. Cînd
statele sunt în faza de plă-mădire, iar
aceste state, indiferent de nume, sunt
dictaturi, ei (oamenii) nu-şi dau seama că
o dictatură este ceua de groază, ceva care
cuprinde şi distruge tot ce-i iese în cale.
Nu-şi dau seama, pentru că ea este
motivată după cum ai spus şi tu. Chiar în
acel timp oamenii strămbă din nas, dar
nu-şi dau seama că dictatura deja s-a
instalat. Se opun cum pot, se exprimă
împotriva ei, devin opozanţi şi vor s-o
corec-teze; cu alte cuvinte, fac tocmai ce
nu ar trebui să facă. Mai tărziu, cînd
dictatura, după ce s-a hrănit bine cu
carnea şi viaţa lor, după ce i-a umilit şi i-a
supus, taman atunci, deci, cînd dictatura a
decăzut şi nu e nevoie decît de un brănci
ca s-o dobori la
Băia 171
de
Bătafrontieră. Vreo şapte sau opt persoane
175 întemniţate şi zeci de oameni fură
fură
degradaţi. Proba credinţei mele fusese
facută şi primită.
de frontieră. VreoMă şaptereîntorsei
sau opt m persoane
cetate.
îmi întemniţate
fură aduseră sumedenie
şi zeci de de oameni
cărţi defură la
îmbogăţită
degradaţi. Proba credinţei mele fusese
biblio-teca mult a capelei. Am
început
facută şi să tratez Mă
primită. totul cu uşurinţă,
reîntorsei m cetate. Nu
lipseam
îmi aduseră de la sumedenie
mesele copioase de cărţicu băuturi
de la
alese pe care
biblio-teca multErman le dădea
îmbogăţită în fiecare
a capelei. Am
început Nu
noapte. să tratez
era greu totulsă-ţi
cu dai seama Nu
uşurinţă, că
lipseamlucruri
multe de la mesele
despre copioase
care se cu băuturi
vorbea în
afara
alese pe castelului
care Erman eraule dădea în fiecare
ade-vărate. Era
adevărat că legăturile conjugale
noapte. Nu era greu să-ţi dai seama că ale lui
Errnan cu Mariusa
multe lucruri despreerau caredeseochii
vorbea luinii.
în
Dormeau
afara castelului în paturi separate Era
erau ade-vărate. şi
adevărat că legăturile conjugale alecum
preocupările lor erau diferite. După lui
se auzea,
Errnan cuşiMariusa
proprietăţile
erau lorde erau
ochiidespăr-
luinii.
ţite.
Dormeau Despoteasaîn avea cercul
paturi separateei de şi
adoratori,
preocupările darlor erau favorit
primul DupăPierre
diferite.fusese cum
se auzea,
Sans Nom.şiInproprietăţile
fiecare noapte lor laerau
aceldespăr-
castel
aveau loc petreceriavea
ţite. Despoteasa desfrănate
cerculcu eifemei de
aduse nu se
adoratori, darştie de unde.
primul Erman
favorit fusesedevenise
Pierre
Sans Nom. In fiecare noaptearla fi
un beţivan ordinar şi nu acelfost de
castel
mirare
aveau loc să fie şi homosexual.
petreceri desfrănate Deosebit
cu femei de
dubioasă mi s-a părut legă-tura
aduse nu se ştie de unde. Erman devenise cu Martin
Spata,
un beţivanbărbatordinar
tot atîtşi de
nu fru.mos
ar fi fost ca deşi
fratele
mirare să săufieMurşi homosexual.
Spata, cel Deosebit
înjunghiat. de
că, o
dubioasă mi s-a părut legă-tura cu Martin
Spun asta pentru nu singură dată,
după
Spata,beţii
bărbatsautot în atît
toiuldechefurilor,
fru.mos ca i-amşi
văzut
fratele său furişîndu-se
Mur Spata,împreună cel înjunghiat. prin
coridoarele
Spun asta pentruadănci că, şi întunecate,
nu o singură dată,
aproape
îmbrăţi-şaţi.
după beţii sau Desigur,
în toiulde chefurilor,
urmărit nu i-am i-am
văzut
urmărit. furişîndu-se împreună prin
Aşa cum
coridoarele adănciiarbaşiseîntunecate,
regenerează după
aproape
primul cosit,Desigur,
îmbrăţi-şaţi. tot aşa şi de prietenia
urmărit nu noastră
i-am
intra într-o nouă fază de împrospătare şi
urmărit.
înflorire. Erman mă ţinea pe lîngă el, mă
lua cu el la toate inspecţiile, nu lipseam
de la întălnirile cu ambasadori şi cu
trimişi speciali stră-ini. Mergeam cu el la
vănătoare. Pentru nimeni nu mai eram
Hila cel care şi-a pierdut numele,
oropsitul de acum căţiva ani, ci eram
Măhil, vărul primar şi măna dreaptă a lui
Erman, omul care, prin scrierile sale,
trimisese oameni la spănzurătoare şi la
închi-soare. în această perioadă am ajuns
eu la concluzia
176

ca, în acest soi de viaţă, poţi căştiga

puterea răvnită numai dacă faci rău
altora. Nici prieteniile, nici munca
cinstită, nici devotamentul nu pot realiza
ceea ce poate realiza ticăloşia. Eu cred că
această apropiere, în afară de motivele
sus amintrte, mai avea un inotiv, dar
acesta era secret: niciodată nu-i
pomenisem lui Erman de papirusurile
care-l făcuyeră despot, de proprietăţile,
moştenirea sau raporturile lui cu Mariusa
şi cu Martin Spata.
Din această perioadă de prietenie încă
păstrez proaspătă amintirea unei vizite la
cetatea de gra-niţă, Zahlumi. Această
vizită nu era altceva decît o orgie
arnbulantă pe care Erman şi Statul lui
Major, îmbătaţi de atîta putere, o numeau
fără ruşine inspecţie. în afară de suita
despotului, luaseră cu ei bucătari, slujitori
şi femei. Se aprovizionaseră cu tot felul
de merinde şi băuturi. După ce băuseră
toată noaptea la castelul Zahlumi, a doua
zi de dimi-neaţă pe la ora zece
începuserăm inspecţia pe un povărniş
care ne despărţea de tabăra duşmană.
Trecuseră mulţi ani de cînd nu mai
fusesem pe acolo, mai precis din noaptea
în care Precl, fratele Ghielinei voise să
mă omoare. Locurile se schim-baseră.
Corturile oştirii imperiale erau tot acelea
din anii trecuţi, numai că pănza lor era
complet decolorată de soare şi de ploi; pe
cărări nu mai creştea iarba, iar inişcările
oamenilor şi ale ani-malelor, ca şi cea a
prafului, erau încetinite. Pe druin îmi
povestiseră că de trei ori pe săptămănă, la
ora două, înconjurat de gardă, împăratul
Teodor ieşea la plimbare. Plimbarea
aceasta era un fel de inspecţie, însă fără
un motiv precis, pentru că ata-curile nu
numai că se răriseră mult, dar erau si
ineficace. Ba chiar de cîteva luni, mai
precis de la ultima ploaie de primăvară,
n-au mai întreprins nici o acţiune
ofensivă.
Băta
 Băta
177 Gărzile cu
demnitarilor noastre,
titluri ca şi în Erman
pe care celelalte le
împărţea
puncte, leîn găsirăm cadrul unor tolăniteceremoniiprintre
Gărzile
speciale. Se ridicară
tufişuri. noastre,
Aceste erau
ca şi înîncelelalte
ranguri împărţite
grabă,puncte, văditîn
le găsirăm
funcţie
stingherite de detolănite
apropierea
fidelitatea şinoastră.
printre detufişuri.
abnegaţia
In jurulSe
orei două,înde
indivizilor,
ridicară darlaşicortul
grabă, dupăvăditsumele
cu pănza despălăcită
stingherite bani de pe
care le vărsau
al împăratului,
apropierea noastră. la
pornicentru.
In Aceşti
întăiorei
jurul suita.
două, înalţi
de
Nici
funcţionari
aceasta
la cortul cu pănza
nu veneau
mai era cea spălăcită
la Giugea penumai care în al
o
împăratului,
cazuri
cunoscusem sp^ciale porni şi întăi
în anii cea
trecuţi,
suita.
mai căci
mare
Nicieraparte
rărită,a
aceasta
timpului
fără
nu mai şi-ocea
strălucire,
era pefără
petreceaucareritm.
prin ţinuturile
între două
o cunoscusem lor.
în
Probabil
anii trecuţi,
rînduri decă demnitari
acolo,
căci eraînrărită,
afară de îndatoririle
şi militari
fără strălucire,
care se
mişcau ritm.greoi,
fără care
pe între mergea căîmpăratul.
două rînduri
pretindeau le de îndeplinesc,
Numai
demnitari
făceau
şi nu
el seşischimbase.
militari fel
caredese fel mişcau
Ceide prezenţi
alişverişuri,
greoi, în mergea de
jurul
lui cădeau în genunchi, şi
împăratul. Numai el nu se schimbase.
abuzuri de putere, sepoate
tărau că
cu adăncă
fiecare
Cei
crease
prezenţi oîn dar
veneraţie, copietot
jurul luiceva
lenevoşi.
cădeau maiîn genunchi,
palidă a
Bondocul
dezmăţului
se tărauşedea
Teodor cu peadăncă
nemişcat
care noi, veneraţie,
şi nu dar tot
în catadicsea
frunte cu
să-şi
Erman, întoarcă
lenevoşi. privirealanici
Bondocul
îl gustam Teodor
Giugea.
la dreapta, şedea
Oricum, nici
la
nemişcat
membrii acestei
stînga. Căţiva pături aşezaţi
soldaţi
şi nu catadicsea să-şipenu
sociale iarbă
întoarcă
erauşi
nimic
care
privirea în com-paraţie
în acel lamoment
nici cu cei
dreapta, jucaude lala
nici curte,
unjoc stînga.în
cu
rîndurile
pietre, căroraaşezaţi
Căţiva plictisiţi
soldaţi mămonotonia
de aflam şi eu.
pe iarbă şiCurtenii
care în
ceremoniei,
erau
acel înzestraţi
moment jucau
întrerupserăjocul cu cu o putere
unjoc într-adevăr
neplăcere,
cu pietre, se
reală,
ridicară,
plictisiţicu toatede cămonotonia
intrară nuîn aveau
rînd titluri şi cinuri
aranjăn-du-şi
ceremoniei,
uniformele
înalte. între
întrerupserăjocul aceste
de măntuială două puteri
cu şi,neplăcere,
dupăexista
ce alaiul se
un
ridicară,
fir nevăzut,
trecu, care jocul
îşi reluară
intrară leînlega. rîndDe fapt,
întrerupt. între ele
aranjăn-du-şi
exista
uniformele
— Să plecămo plasă nesfîrşită
de -măntuială
îmi zise Erman. de spioni
şi, după despre
—ceAtîta
alaiula
care
trecu,eu, îşi reluară
ca un jocul prost,întrerupt.
am crezutfost. că S-a
nu
aveau dreptul să penetreze în primul cerc
alterminat!
puterii pentru a-i spiona pe demnitarii
Eu eram cu mintea în altă parte. Privirea
legali.
Nu trecuseră nici doi ani de la această mi se
perioadă
pierduse deînmiere cînd, într-una
reflexele orbitoare din zile, ale
mă cheamă lapeel tînărul
sceptrului care eu şefall-amcancelariei.
numit
Acesta nu avea mai mult de patru ani de
cînd era în bătă.
totdeauna serviciul lui Erman, dar, după
Impăratul,
toate aproapeînlipitbiroul
aparenţele, de cei pe lui care se
îi avea toate
încrucişau în jur, reintră
firele văzute în şicortul
nevăzute lui
ale puterilor de ase-menea văzute şi
enorm. Nu scosese nici un cuvînt, nu
făcuse nici
nevăzute. El un organizase
gest, fie şi şi pentru
prima amea ne
blestema,
întălnire cu Erman cumdupă făcea atîta vreme. înainte.
Din
Spectacolul
momentul anunţului, am avut presimţirea
se terminase. Nu se
că apropiaseră
s-a întămplatdeceaversantul grav. Astanostru se văzu maişi
dinmult ca în celelalte
puterea tînăru-luidăţi. careNuveni erau să semnemă
că vorunataca,
cheme, şi noi de
funcţionar ne-am întors EI
serviciu. la
chefurile
intră-în odaianoastre.
mea fărăCu siguranţă că
să ciocănească la
uşă,grănicerii
aproape se brutal,reîntorseseră
în timp ceşieueiîncă la
care
dorrneam şi capul îmi era amorţit
chefurile cu erau obişnuiţide de la
căţiva
băuta dinani.
noaptea trecută. Imi puse măna
pe Prietenia
umăr şi-mi noastră
spuse că înflorea ca niciodată
şeful cancelariei
Bătaîn trecut. între timp eu reuşisem să
înţeleg că în interiorul ierarhiei
despotatului se creaseră două straturi
de putere. Una era cea vizibilă, adică
ierarhia
178
Agim Isaku

demnitarilor cu titluri pe care Erman le

împărţea în cadrul unor ceremonii
speciale. Aceste ranguri erau împărţite în
funcţie de fidelitatea şi de abnegaţia
indivizilor, dar şi după sumele de bani pe
care le vărsau la centru. Aceşti înalţi
funcţionari veneau la Giugea numai în
cazuri sp^ciale şi cea mai mare parte a
timpului şi-o petreceau prin ţinuturile lor.
Probabil că acolo, în afară de îndatoririle
pe care pretindeau că le îndeplinesc,
făceau şi fel de fel de alişverişuri, de
abuzuri de putere, şi poate că fiecare
crease o copie ceva mai palidă a
dezmăţului pe care noi, în frunte cu
Erman, îl gustam la Giugea. Oricum,
membrii acestei pături sociale nu erau
nimic în com-paraţie cu cei de la curte, în
rîndurile cărora mă aflam şi eu. Curtenii
erau înzestraţi cu o putere într-adevăr
reală, cu toate că nu aveau titluri şi cinuri
înalte. între aceste două puteri exista un
fir nevăzut, care le lega. De fapt, între ele
exista o plasă nesfîrşită de spioni despre
care eu, ca un prost, am crezut că nu
aveau dreptul să penetreze în primul cerc
al puterii pentru a-i spiona pe demnitarii
legali.
Băta
mă aşteaptă pentru179 o chestiune urgentă.
Eu i-am răspuns că vreau să dorm şi să
mă lase în pace;
aşteaptă pentru o chestiune urgentă.
l-am
Eu i-amşi mustrat
răspunscît
că am putut,
vreau dar tînărul
să dorm şi să
rămase
mă lase neclintit
în pace; la căpătăiul patului meu,
neluînd în seamă anieninţările mele. El te
aşteaptă, îmi zise scurt şi se vedea că
primise poruncă să fie categoric cu mine.
Primul secretar al cancelariei era un tînăr
de vreo treizeci de ani, subţirel şi cu
privirea ageră. Se întămplase să ne
întălnim pe coridoare, dar nu-i dădusem
iniportanţă. Unii mă informaseră că stu-
diase la Veneţia prin şcoli înalte şi venise
să lucreze pentru Erman, nu pentru
salariu, ci pentru că aparţinea unui grup
de conjuraţi recent înfiinţat, foarte
răspîndit în Occident şi care avea o
misiune specială: stabilirea regulilor
occidentale în această parte a lumii. Era
foarte devotat misiunii sale, îmi
spuseseră, şi nimeni nu putea spune nimic
rău despre el. Toată ziua şedea cu nasul
în cărţi, în dosare, studia rapoarte... Nu
lua parte la agapele noastre şi ale
despotului, nu se preocupa de familia lui,
ba chiar circula zvonul că s-ar fi
autocastrat, ca toţi ceilalţi conjuraţi ai
cercului său, numai pentru a demonstra
dedicarea lui totală cauzei.
Cînd şi-a ridicat capul, nu i-a trebuit nici
un minut ca să se desprindă de activitatea
anterioară şi să treacă la problema mea.
Cu un ton uscat, de parcă am fi conversat
de cîteva ore, îmi spuse:
- Domnule Măhil, în numele despotului,
stăpănul meu şi al vieţii arbarilor, în
numele prosperităţii acestui despotat şi
al intereselor lui eteme, declar că:
de azi încolo, pentru totdeauna, sunteţi
declarat persoană nedorită în această
cetate şi în acest mediu în care ati
penetrat prin şmecherii şi trucuri
bizantine.
- Ce spui mă, tafandache?! — mă răstii
eu la el, cu brutalitatea deprinsă în
ultimii doi ani, nepri-cepînd încă
seriozitatea momentului.
18o Agim Isaku

— Spun ceea ce trebuie să spun

— răspunse el, fără să-i tremure glasul.
lar eu observam, printre perii rari din
barba de care nu se îngrijea deloc, ce
piele fină avea. Palidă şi subţire. -
Judecînd acţiu-nile voastre în contradicţie
deplină cu interesele acestui despotat,
sunt autorizat de stăpănul meu şi de
Dumnezeul tuturor sufletelor din despotat
să vă declar persona non grata, să vă
calific drept cola-borator al întunericului
şi necredinţei, bastard al cine ştie căror
coapse murdare şi îmbălate de Satana
însuşi.
—Mă, dar tu... - nu reuşeam să-
mi vin în fire.
- Ce înseamnă toate aceste glume ?! Cui
îi spui tu astea ?!
—Aici nu este loc de glume, eu
vă lămuresc, şi asta înseamnă că de azi
încolo nu mai aveţi dreptul să călcaţi în
nici una din proprietăţile Seniorului meu ;
vi se neagă orice legătură de sînge pe care
aţi avut-o cu el, vi se neagă şi dreptul de a
pronunţa Numele Lui cu gura voastră
murdară. Pentru tot-deauna! în acelaşi
timp vă anunţ că trebuie să fiţi
recunoscător bunătăţii lui binecunoscute
că nu vă spănzurăm în mijlocul curţii, că
nu vă tragem în ţeapă şi nu vă punem în
fiare, după cum meritaţi pentru tot ce ati
făcut. Totodată sunt însărcinat să vă pun
la curent şi cu faptul că biserica a primit
cererea corespunzătoare pentru a vă
anatemiza şi pentru a vă retrage dreptul
de înmormăntare în pămănturile sale şi,
după toate probabilităţile, va respecta
această cerere mai mult decît logică a
Seniorului meu.
Mă trezisem de-a binelea şi aveam
impresia, nu greşită, că mă deşteptam
după un somn greu de doi ani. Şeful
cancelariei îmi mai aminti că pînă atunci
avusesem un cin fix ierarhic şi o muncă
legată de el. Avusesem rangul al
treisprezecelea la curtea despotu-lui şi
fiîsesem numit ghid al străinilor cu
importanţă
Băta
 Băta
de
181 acuma mă
secundară (unobişnuisem
titlu care cu acest
păreajoccreat orb
al soartei
special pentruşi eram
mine şi convins
pe care,deja desigur,
pentru îl
secundară Din
totdeauna
uitasem). că(unomul titlu
acel nu caremai
este
moment lepărea
mu1t
pierdusemcreat
decît
ospecial
bobiţă
pe toate. în
pentru măna
mine şi
ei. pe
In care,
al desigur,
doilea îl
rînd,
fiindcăDupă
uitasem). acumDincîteva
ura minute, le
aceloamenilor
moment faţămă de aflam
mine
pierdusem
mai era atît de acerbă ca
dincolo de zidurile cetăţii Giugei. Cineva
nu
pe toate. în anii trecuţi,
fapt
avu care
grijădovedea
să arunce că nicidupă mine lor
încrederea în
acele
puţine veşminte
Erman era ceaaparţineau.
nu mai care-mi dinainte. între- în al
bării mele
treilea rînd, „Dar acum eram
fiindcăcărţile?" răspunse
nu-iînaintat în
vărstă,
nimeni.trecusem
Uşa masivă de lemn
prin atîtea furtuni,se închise
pielea
mi se argăsise şi deziluziile
greoi în spatele ineu şi tăcu. nu mai aveau
greutatea
Mai tărziu,şi descifrînd
dramatismul treptat
anilor tinereţii.
bărfele care
Dar să aveam
circulau, ne aruncămsă aflu că puţinmotivulochiia tot pe
mele dina fost
ce mi s-a întămplat
însemnările perioada aceea.cărţii
publicarea
lui Efrem şi comen-tariul tînărului castrat
într-o comisie specială, făcut cu pasiunea
şi devotamentul lui caracteristice. Se
ajunsese la concluzia că: în acea carte nu
ieşea Fumulsuficienthanuluiînne înfăşura
evidenţă ca figura într-o
despotului
manta Hermanşi Bue
unsuroasă Gropa,
mirosea că nu de
a carne se
scrisese destul despre
porc friptă şi a untură răncadă; duhneadea
spiritul
sacrificiu al vitejilor arbari,
urină de cal şi a văr-săturile acrite ale că deseori
lucrurile Aveam
beţivilor. erau prezentate
ameţeli şi mi răuvoitor,
se părea că în
negru, şi că în înaintea
tot ce vedeam centrul tutu-ror
ochilor acestor
se dezvolta rele
era interiorul
în nici mai mult craniuluinici mai
meu. puţin Cu toatedecît
răutatea
acestea, mea, poate chiar
aşa aiurea, nu şi intrarea
pentru că mea îmi
în slujba cidemnitarilor
plăcea, mai multArbariei; dar, mai
din obişnuinţă,
presus de toate, era
dădeam pe găt bărdacele cu vin una dupăcunoscuta mea
gelozie faţă de succesele
alta şi totdeauna le aveam gloriosului
umplute meu ochi
văr. Nu există
înainte. Cavalerulceva mai grav decîtfără
necunoscut, gelozia un
în familie, murmurau oamenii.
ochi, care şedea în faţa mea, începuse Erman să
luase
cănte de un bune
căntectoate ale acestea şi poruncise,
cărui cuvinte, oricît
după propunerile
mă străduiam să lecare i se făcuseră,
înţeleg, nu reuşeam. să mi
se comunice
— Ce căntec punct ecuăsta punct?— toate cele de
îl întrebai,
mai
gîndind sus, iar preasupusul,
că pri-cina neînţelegeriiinstruitul
texului
autocastrat îndeplinise
era beţia lui, nu a mea. porunca.
Astfel— începu pentru pe
Nu te priveşte mine tine o! -nouă îmi
perioadă
răspunse el deaspru,
rătăcirica şi nebunii
şi cuni i-ar din cele
fi vorbit
mai felurite, după cum
unui necunoscut, nu mie pe care mă veţi vedea în cele
ce urmează.de trei zile, timp în care
cunoştea
In comparaţie
băuserăm şi ne cu prima perioadăîmpreună.
plimbaserăm a izolării
mele, cînd amnici
Nu trecură obligatminute
fost două să iau numele şi îşi
sărmanului
schimbă cu totul purtarea. Subit, rasa
Uan şi să îmbrac parcălui,se
această
transformaseperioadă eraom
în alt maişi,uşoară,
cu o voce şi astade
din cîteva motive.
asemenea schimbată, în primul rînd pentru
îmi explică ce
că
căntec era acela. Era un
182 Băta
Agim Isaku

de acuma mă obişnuisem cu acest joc orb

al soartei şi eram convins deja pentru
totdeauna că omul nu este mai mu1t decît
o bobiţă în măna ei. In al doilea rînd,
fiindcă acum ura oamenilor faţă de mine
nu mai era atît de acerbă ca în anii trecuţi,
fapt care dovedea că nici încrederea lor în
Erman nu mai era cea dinainte. în al
treilea rînd, fiindcă acum eram înaintat în
vărstă, trecusem prin atîtea furtuni, pielea
mi se argăsise şi deziluziile nu mai aveau
greutatea şi dramatismul anilor tinereţii.
Dar să ne aruncăm puţin ochii pe
însemnările mele din perioada aceea.
Băta
altcevavechi
183
căntec decîtde să-şi bată joc lui,
pe meleagurile detextul
noi,
făcîndu-ne
era în dialect,săiarcredemel îl ştia că dinsuntem
copilărie.
noi
căntecel vechi
înşine!
Nici nu ştia
în timp ce eu
decepeînseamnă
meleagurileaştep-tam
cuvintele să-şi
lui, textul
(cu
ducă
cîteva
era mai departe
în excepţii),
dialect, raţionamentul
darelîşi
iar îl facuse lui cu
ştia din copilărie.
Nici
obiceiul să-lştia
totulelsurprinzător
nu cănte depentru
cîte orimine,
ce înseamnă cuvintele
bea. fiindcă (cu
era adănc
cîteva Cîndşibeau
- excepţii), de dar
o şi
altă
îşi natură
cînd fac decît
facuse cea pe
dragoste în
care- mi-o
pat el şi răse, el
adăugăimaginasem, dădu pe găt
descoperindu-şi
ulcicaînnegriţi
dinţii de vin, îşi şterse cu
şi sparţi. Gura dosul palmei
îi duhnea,
găvanul
dar duhoarea ochiului şi
ud alrăspîndită erarepetă de astă
accep-tabilă,
dată îndeschizînd
fiindcă mod rezumativ: gura şiNimeni nu este
răzînd găvanul
un singur om. Fiecare
murdar al ochiului se acoperea dintre noi este uncu
amestec încurcat
sprănceana-i groasă de sperme.
care cobora pînă la
Nici nu ştiam
pomeţii obrajilor. cum să-mi explic de ce,
Intr-oceziascultasem
după l-am sfătuitpărerile chioruluiorbita
să-şi acopere care
la
goalăînceput mi sedepăruseră
cu o bucată pănză sau naive, îmi
de piele,
plăcea din ce în ce mai
cum făceau toţi care păţiseră această mult să mă
însoţesc
nenorocire, cu feldar de el fel
îmidespusetrecători,
că vrea în cea
s-o
mai mare parte hoţi ambulanţi,
ţină aşa, descoperită, numai şi numai ca traficanţi
de
să orice,
tortureze escroci
lumea. profesionişti
Lumea mi-a şi asasini
făcut
cu plată,
acest răudupă şi eu cumîi părea
plătesc şi omul despre
cu aceeaşi
care v-am vorbit. Incepusem
monedă. Lasă să se chinuie lumea! să cred că în
fiinţa mea se
Chinuie-te şi plămădise
tu, că şi tuacum eşti un alt omdin
o parte şi
fusese chiar el (chiorul) cel
această lume murdară. In zadar te prefaci care pusese
definitiv stăpănire
că eşti altfel, că citeştipe cărţi
mine, iar istorie,
sfinte, eu mă
dăruisem lui
documente cu toată
şi cîte altele.plăcerea.
Eu nu măFemeile prefac,
nu leripostat
am puteameusuferi,energic,nu eu le puteam
sunt aşavedea cum
în
măochi.vezi.Beam
Şi săoriundeştii căputeameu, Măhilşi cu cine
Ucă
puteam. La fiecare
Gropa, am suferit mult, foarte mult, întălnire mă
prezentam
numai ca să cu rămăn
alt nume aşaşicum născo-ceam
sunt, adicănoi
istorii despre viaţa mea
fără să mă amestec cu murdă-riile celor de pînă atunci.
de la puteresăşiiau
Acceptam cu parte
cele alela furturi, răpiri şi
vieţii scărboase
omoruri. Ţin minte Greşeşti,
care ne înconjoară. că, într-o prietene,
noapte,
împreunănucu este
nimeni alţi patru
aşa cum beţiviîldevezi,care mă mă
lega bărdaca de
contrazise el spre mirarea mea, cu ununui
vin, furarăm cufarul ton
scamator ambulant, iar pe el
liniştit de parcă ar fi. fost alt om. Toţi îl aruncarăm
în părău,
suntem gol, cum
în acelaşi timpîl maifăcuse
mulţimaică-sa.
oameni.
După
Se această
spune că ispravă
atunci cînd merserămmoarelaun un omalt
han, sparserăm
sufletul său împreunăbala-malele cu cufarului
viciile şi şi
virtuţile zboară ca o umbră şi intră de
amestecarăm băuturile clienţilor cu fel pe
fel de lichide şi prafuri pe
furiş în alte suflete. Unuia îi lasă un viciu, care le
găsiserăm în acel
altuia o virtute. Cinesunduc. Ceea trăiesc
ştie ce suflete ce se
întămplă
acum în sufletulmai nostru!
tărziu Cine fu oştieporcărie
ce hoţi
ne controlează peDupă
nemaipomenită. primeleCine
dinăuntru! înghiţituri,
ştie ce
toţi
avariîncepură
ne duc desănas, vomite,
cine ştie iar ce a curve
doua se zi
desfată că
aflarăm şapte sau opt în dintre
destrăbălîndu-se carnea ei
muriseră intoxicaţi cu
noastră! Cine ştie ce oameni avem
Băta
înăuntrul nostru, care nu fac
184
Agim Isaku

altceva decît să-şi bată joc de noi,

făcîndu-ne să credem că suntem noi
înşine! în timp ce eu aştep-tam să-şi
ducă mai departe raţionamentul lui cu
totul surprinzător pentru mine, fiindcă
era adănc şi de o altă natură decît cea pe
care mi-o imaginasem, el dădu pe găt
ulcica de vin, îşi şterse cu dosul palmei
găvanul ud al ochiului şi repetă de astă
dată în mod rezumativ: Nimeni nu este
un singur om. Fiecare dintre noi este un
amestec încurcat de sperme.
 Băta
-^,-... ^^ufeU otrăvurile pe care 186 noi le puseserăm în
-Ce spui?! Noi amîndoi?! Eşti în fire? - zisei eu surprins de propunerea lui. căni. Cu toate acestea, nu am fost foarte
- Una din persoanele din mine este în fire. După cum se vede, cea mai bună - zise chiorul otrăvurilecînd
pe luarăm
care noişi le puseserămîntre
în
şi răse cu poftă. Muşcă din firul de usturoi pe care-I avea înainte, fără să întindă în urdă încăntaţi împărţirăm
sau în sare, şi-mi şuieră cuvintele următoare: - Toţi ştiu că Erman este foarte ocupat Cu căni.înCu
noi, toate acestea,
pădurea nu amhanului,
din apropierea fost foarte
tot
curvele, în fiecare noapte la castel se ţin orgii. Sunt unii care spun că acum face şi în şezut încăntaţi
ce cînd prin
găsiserăm luarăm şi împărţirăm
traistele între
şi buzunarele
-şi iarăşi răse chiorul -, în sfîrşit, şezutul este al lui şi poate să facă ce vrea cu el. Bine, dar pădureaacum
noi, înotrăviţi, din apropierea hanului, tot
celor ţepeni.
noi cu toţii ştim că, atunci cînd începe să facă în fund, i-a sosit sfîrşitul. Nu-i aşa ? Mi-a ce găsiserăm traistele
princea şi buzunarele
spus că aşa s-a terminat şi cu cruciadele. După cîte ştiu eu, aşa a luat sfîrşit şi măreţul Pozne precum descrisă mai sus
imperiu al Romei. Aşa că treaba noastră | este simplă: să mergem şi să dăm ultimul brănci celor otrăviţi,
făceam acum trei-patru
la fiecare ţepeni. zile, ori de
j acelei ruine. - Eu mă uitam la el mirat, fără să pricep prea bine unde voia să ajungă. Dar cîte ori pe drum întăl-
o turbare arzătoare, ca un fel de gelozie, îmi străbătu pieptul. Şi nu aveam motive să fiu
turbat şi gelos, gîndea fiinţa mea raţională, fiindcă eu nu mai aveam nici o legătură cu neam diferite bande.
Erman. Trebuia să-mi fie necaz pe el după toate cele pe care le făcuse. Atîta îmi pasă mie Atît de mare fusese influenţa
dacă el o face în şezut sau în alfcă parte, dacă pe nevastă-sa o fac hoarde întregi de ostaşi; raţionamentului acelui chior asupra mea,
bine, dar fiinţa cealaltă din mine, cea iraţională, o ţinea pe a încît eram convins că aşa cum minţeam
eu vorbind despre viaţa mea, aşa mă
ei, împungîndu-mă tot mai adănc în piept cu acea suliţă arzătoare. minţeau şi alţii pe mine cînd vorbeau
— Am crezut că eşti mai deştept - continuă chiorul şi, coborînd glasul de parca ar fi despre viaţa lor. Nu credeam pe nimeni.
vrut să-mi spună un secret, adăugă: — Ştii tu istoria papirusurilor preţioase pe care el le Nu fiindcă devenisem neîncrezător, ci
păstrează sub zece lacăte ? pentru că aveam convingerea migră-rii
Eu m-am prefăcut că nu ştiu. Undeva, în stră-fundurile păntecului, mi se răsuci ceva sufletelor şi caracterelor în alte trupuri.
vechi despre care crezusem că a murit. Acest ceva se amesteca cu arsura de dinainte şi De aceea nu-mi băteam capul cu
astfel se instală acolo. problema dacă interlocutorii mei trebuie
crezuţi sau nu. Cînd discuţiile mă obo-
seau, încălecam pe cal şi colindam aiurea
unde mă ducea drumul, pentru a întălni
alte suflete necu-noscute prin teritoriul
îngust şi muntos al acelei ţări care se
numea, după propria mea propunere,
Arbaria.
Cam astfel gîndeam, cînd chiorul mă
întrebă cu
glas tărăgănat:
- Ai tu în căpăţăna aia cu părul rărit
vreun plan pentru astă seară ? — eu
ştiam că de fapt întrebarea era formală
şi că el însuşi făcuse planul.
îl privii cu mirare şi ridicai din umeri
în semn că iru-mi făcusem nici un plan
şi că eram gata pentru orice. Şi gestul
meu era inutil, pentru că chiorul îl
prevăzuse.
— Eu propun să atacăm cetatea
Giugei — şi, miş-
cîndu-şi şezutul gros pe scaun, se
apropie mai mult de mine. Bărdaca se
mişcă şi ea împreună cu trupul lui, ca şi
cum un ger năprasnic i-ar fi îngheţat-o
în mănă, unindu-i astfel pentru
totdeauna.

Ag^Isaka [ B^a
 187
- Cum de nu ştii ? - se miră chiorul. - Atunci degeaba mai mănănci păine! Toată lumea
vorbeşte despre ele! Cum de nu ştii că şi Carlo d'Anjou i-a dat fata de dorul acelor documente
— şi chiorul răse din [ nou grosolan. Se spune că ăl care pune măna pe acele papirusuri se
îmbogăţeşte o dată pentru totdeauna şi le spune: Căraţi-vă! sărăciei, umble-tului prin noapte,
hoţiilor primejdioase, omorurilor pentru o păine şi aşa mai departe; se face stăpăn al Egiptului şi
al Samarkandului, ia Iberia şi Anglia, mine de aur, de sulf şi de sare, ia corăbii pline de arme,
haremuri şi Dardanelele cu apusuri de soare fermecătoare... Eu nu pot să le ţin minte pe toate,
săracul de mine! Tu mi-ai spus că eşti Măhil, faimosul Hila, văr cu Erman - şi zămbi. - Cel puţin
cu acest nume ai ieşit din testiculele lui taică-tău; altceva este ce s-a întămplat pe drum cu
maică-ta. Aşa, deci, voi amîndoi aţi pus la cale şi răscoala şi aţi crescut împreună în aceeaşi
casă. Nu ? — Eu aprobai cu capul fară să vorbesc. Aveam impresia că gătul meu nu mai putea
reţine focul care, împreună cu cuvintele, avea să iasă din adăncurile păntecului. — Atunci, dacă
într-adevăr tu eşti acela care spui că eşti, trebuie să
ştii în ce bortă a ascuns Erman acele acte şi trebuie săle fi văzut pe undeva.
Voiam să-i spun că văzusem actele şi le cunoşteam prea bine conţinutul, dar că nimic din
ce spunea el nu era adevărat sau era adevărat doarparţial. Bine, dar imediat mi-am făcut
socoteala că dacă i-aş spune adevărul, chiar dacă nu m-aş pomeni cu un cuţit în spate
împlăntat de vreun spion de după uşă, în cazul cel mai fericit chiorul tot avea să mă facă de
două

Imediat ce căzurăm
de acord ca eu să
conduc acţiunea
furtului preţioaselor
papirusuri,
chiorul188
parale: fraier, tont, cărpă sau nu m-ar fi crezut deloc.
Agim Isaku

băgă două degete în gură şi scoase un fluierat scurt şi strident. într-o clipă furăm înconjuraţi de
nişte figuri nebărbierite care mă priveau de parcă sa fi venit dintr-o altă lume. Erau în total cinci
bărbaţi trupeşi şi ciolănoşi. Se vedea dintr-o dată că erau nişte mişei buni de dus la spănzurătoare
şi că se atrănseseră în banda condusă de chior. Care va să zică, ini-am spus, ei ne-an urmărit pas
cu pas tot timpul ca umbrele şi, chiar din prima zi a întălnirii noastre, chiorul se apropiase de mine
cu acest ţel:
să mă convingă să-l îndrum spre marele furt, spre vechiul lor vis.
îşi scoaseră bundele din lănă de capră ude de ploaie şi cerură alte ulcele de vin, multe ulcele. Să
sărbătorim înţelegerea, ziseră ei. S-o sărbătorim, răspunsei eu. Noroc şi reuşită!, ziseră ciocnind
bărdacele zgomotos. Să avem parte de mai bine! Să-i spunem adio acestui căcat de viaţă de pînă
acum! Dumnezeu să ne ajute! Şi dracul de ase-menea, adăugă chiorul răzînd. Sărea în ochi că el
era şeful şi sufletul bandei. Toţi îl priveau drept în singurul ochi pe care-l avea, de parcă n-ar fi
fost ochi, ci fereastra minunilor. Culoarea feţei acestor oameni era diferită, şi asta putea fi o
mărturie că nu toţi aveau aceeaşi obărşie. Tot golind paharele, am aflat că ei formaseră această
bandă aşa, pe neştiute, în timp ce vagabondau şi omorau. Mai înainte făcu-seră parte din gărzile
mai multor nobili europeni, dar acestea fiind distruse, ei rămăseseră pe drumuri. Doi-trei dintre ei
ziseră că erau normanzi, unul cala-ber, iar ceilalţi doi nu ştiau de unde vin, pentru că fuseseră
născuţi şi crescuţi pe drum. Tot aşa şi comandantul, chiorul. El îşi stnga ortacii cu un ton
mîngăietor „băieţii mei, fii de curve"! Văzuseră multe în viaţă şi suferiseră mult pînă să ajungă
aici, în Arbaria, acum cîteva luni. La început banda
Băta 189

era mai mare, număra cincisprezece oameni, dar treptat se micşorase: unul fusese omorăt, altul
plecase cu o curvă, trei formaseră altă bandă, independentă, altul, avînd mustrări de conştiinţă, se
călugărise, şi aşa, pe rînd, pînă ce rămăseseră numai aceşti şase pe care-i aveam acum în jur.
în mijlocul gălăgiei din han ei discutau tăindu-şi vorba unul altuia şi foloseau o limbă cu o
gramatică schingiuită sau din care aceasta dispăruse cu totul, dar cu toate astea se înţelegeau uşor
între ei. Inainte de a-mi retrage trupul în colţul meu, trimisesem acolo sufletul, zbuciumat de
întrebarea: Trebuia să-i ajut, de fapt să-i conduc, în acţiunea pe care o iniţiaseră cu atîta fermitate şi
prin care puteam făptui şi propriul meu vis pentru o altă Arbarie ?

II

N-am făcut-o. Nu de altceva, dar mă temeam de o nouă dezamăgire. Pentru mine n-ar fi fost greu
să-i conduc. Cunoşteam căile şi marafeturile pentru a ne introduce în cetate, locul unde se păstrau
papi-rusurile, ca şi locul unde erau atărnate cheile grele. Aş fi putut şi eu să-mi sting necazul, dar...
dacă totul s-ar fi terminat printr-o nouă decepţie ?
Cînd ei fură morţi de beţi, m-am înfăşurat în pelerină, am intrat în grajd, mi-am luat calul şi am
dispărut în noapte. Numai după ce am făcut vreo două sau trei mii de stadii, mi-am dat seama că nu
am unde să mă duc. Rămăsesem fără rude şi fără prieteni; familia mea se stinsese (dacă nu-l
puneam pe Erman la socoteală, desigur), un oin drag nu aveam. Singurul loc unde mă puteam
adăposti erau mănăstirile, care în ultimii ani se înmulţiseră peste măsură. Unele din ele se
prefăcuseră în adevărate azile. Erau preoţi care fuseseră prezenţi la
19o Agim Isaku

majoritatea isprăvilor mele, aveau încă încredere în mine şi puteau să-mi ofere de aşternut şi de
măncare. Un grup de clerici reconstruiseră mănăstirea de pe coaste, Malplac, de unde se vedea
marea. Era aceeaşi mănăstire care acum zece ani fusese întemeiată de către calaberii pocăiţi şi pe
care abatele Frano Ghiobarza începuse s-o repare, dar nu reuşise din lipsă de bani. Abatele Frano
murise de mult, dar ajutoarele lui, cu toţii albanezi, reparaseră mănăs-tirea mai degrabă ca să-i
împlinească porunca. Ba chiar, lipită de mănăstirea veche care era pentru bărbaţi, avuseseră grijă să
construiască şi o mănăs-tire pentru călugăriţe, aşa cum era noul obicei. In
cea mai mare parte călugăriţele erau văduve sau fete fără noroc.
Cu toate că biblioteca mănăstirii era bogată, pe mine nu mă mai atrăgea prea mult. îmi
dispăruse vechea dorinţă de a citi cărţi, ca să nu mai vorbim că şi vederea îmi slăbise destul de
mult. Doi ani de orgii la cetatea Giugei, dar şi ceilalţi ani de hoinăreli pe coclauri lăsaseră urme în
sufletul meu şi mi-l pustiiseră. Aşa că partea cea mai mare a timpului mi-o petreceam stînd întins,
ocupîndu-mă de gră-dinile de flori sau, din cînd în cînd, pe timp frumos, facînd plimbări călare prin
satele dinjur. Prin aceste sate mi-am făcut mulţi prieteni, care, spre osebire de prima dată cînd mă
ascunsesem sub numele călugărului Uan, acum nu mai arătau nici frică, nici chiar stinghereală faţă
de mine, deşi eu le spuneam adevărul, adică le mărturiseam că sunt vărul des-potului Erman, dar că
am stricat legăturile cu el pentru totdeauna.
De cîte ori îmi judecam viaţa, ajungeam la con-cluzia că m-am aflat, poate de cînd m-am
născut, şi continuam să mă aflu într-un smărc. Acesta mă trăgea la fund şi nu mă lăsa să-mi ridic
capul. Cred că asta şi este ceea ce se numeşte soartă.
 Băta 191

Deseori mă duceam în satul numit Palabarza, întemeiat şi numit astfel de către familia
Palabarzilor, singura care-l popula. Satul se afla în mijlocul munţi-lor, după primul lanţ numit al
Munţilor Bătrîni, de cealaltă parte a carierei de piatră, acum părăsită, căci nimeni nu mai construia
nimic. La marginea satului curgea un răuleţ firav pe care localnicii îl botezaseră Besazi, fiindcă îşi
schimba albia. Băr-baţii se ocupau de creşterea vitelor, iar femeile, se vedea cît de colo, erau
curajoase şi le plăcea să facă dragoste, dar şi să muncească.
In timpul plimbărilor mele prin acel sat, m-am împrietenit cu fratele lui Crest Palabarzi, pe
care îl strigau, nu ştiu de ce, Tami, De la el am aflat încă o dată că ei veniseră în această parte a
muntelui dintr-un alt sat, care se numea tot Palabarza, din partea cealaltă a muntelui, şi asta se
întămplase nu de mult.
Din istorisirile celor doi frati reiese istoria de maijos:
Acum cincizeci de ani s-a întămplat ca unuia dintre veri să i se nască un copil anormal, căruia i-au
pus numele de Ghin, dar fiindcă metehnele i le-au observat numai cînd băiatul s-a făcut mare,
începură să-l numească între ei Keqota. Nefiind Ghin capabil nici să are pămăntul şi nici să crească
vite, căci acestea trebuie duse la pas, trebuie castrate, oile trebuie tunse ete... ete..., angajă ca argaţi
doi slavi, numiţi şi rabana. Argaţii - Spas şi Ivan se numeau — erau cuminţi şi supuşi, munceau pe o
leafă mică şi dormeau cu animalele la parterul culei. Sătenii ceilalţi, văzîndu-l pe Keqota slobozit de
griji şi avînd timp berechet pentrujocuri şi femei, luară şi ei argaţi rabani, oameni săraci, fără pămănt,
care colindau ţinuturile în căutare de muncă şi hrană. Aşa se întămplă, iarîn Palabarza se
înmulţirăjocurile şi cursele de cai, sărbătorile începură să se ţină lanţ,
Agim Isaku
încît satului i se duse vestea în toţi munţii dinjur. Copiii creşteau în acest duh. Zănele muntilor pre-
vestiră prin naşterea a doi copii negri (după ce tot ele le băgaseră în cap femeilor să se culce cu rabani
negricioşi şi scunzi) că au apucat pe un drum greşit. Dar cînd văzură că bărbaţii, orhiţi de jocuri, nu
le-au înţeles semnele, răutăcioase cum aunt ele, se retrăseseră dincolo de Pasul Soarelui, acolo unde
zăpada nu se topeşte niciodată, şi-i lăsaseră pe sătenii noştri m voia soartei. An cu an rabanii se
înmulţiră şi, într-o noapte cînd, obosiţi dejocuri de vin şi de miei fripţi în proţap, bărbaţii dormeau, de
la parterul culelor i'eşiră rabanii ca nişte pigmei din împărătia neagră a umbrelor, se suiră şi-i
măcelăriră pe toţi bărbaţii. Şi era o noapte atît de neagră încît nici Domnul atotvăzător n-ar fi putut
băga de seamă mişcarea neaşteptată a rabanilor. După acest măcel, femeile albe fură tratate în mod
barbar de către uzurpatorii nerecunoscători şi fură vîndute în ţinu-
turile friguroase de la nord, o, Doamne, cum se vînd iepele fătate.
Noaptea aceea scăpară neucişi numai patru bărbaţi, care trecură muntele şi întemeiară
satul Palabarza cel nou, cu speranţa că într-o zi zănele
munţilor se vor îmbuna şi se vor purta blînd cu ei, ca odinioară.
Această istorie era întreaga lor viaţă din trecut. Amintirea ei explică şi marea neîncredere a
tuturor în orice şi oricine. In aparenţă se purtau frumos, dar erau foarte atenti ca niciodată să nu
rămăi singur mai ales cu femeile şi cu copiii lor. Munceau mult şi se înmulţiseră. Aveau şi ceva
avere. Nu fuseseră de acord să se înroleze în oastea lui Erman (cu excepţia lui Crest, se-nţelege)
şi, pentru a scăpa de această obligaţ-ie, fuseseră constrănşi să plătească sume mari de bani. Nu
mai voiau să-şi părăsească avutul şi să
Băta
193

se risipească tot ce agonisiseră. Continuau să creadă în zănele bune care vor veni să-i ocrotească.
Cele mai multe seri le-am petrecut în cula lui Tami Palabarzi. Acolo am auzit zeci şi zeci de
istorii precum cea de mai sus, variante noi ale căntecelor despre Halili şi Muisi. în toate
variantele erau pre-zenţi rabanii şi „Besa", legămăntul solemn care trebuie respectat. Versurile
căntecelor, cu drama lor interioară, îmi intrau în suflet, poate şi pentru că se potriveau cu drama
mea şi cu situaţia în care mă
aflam. Mă trezeam uneori recitînd acele versuri cu glas tare.
Cînd mă spălam pe ochi dimineaţa pe veranda cu dale de piatră din faţa chiliei, cînd călăream
aiurea sau cînd şedeam întins pe iarbă privind cerul gol, mă trezeam recitînd cu voce tare acele
versuri. Să nu ai nici un om în care să te poţi încrede, să nu ai nici un prieten pe care să ţi-l faci
fărtat, iar în singurătatea înnebunitoare să-i faci în necaz lumii perfide, sorbind sînge de la calul
tău, făcîndu-ţi-l pe el frate de cruce.

III

Incercuirea dura de douăzeci şi trei de ani, iar după ştirile care ajungeau pînă la mănăstirea
singuratică şi săracă de la Malplac, împăratul Teodor nu avea de gînd să se mişte din campamentul
de la Zahlumi. Incercuirea se prefăcuse într-o luptă a nervi-lor, atacurile fiind acum foarte rare şi
întrerupte numai de cîte o ceartă între oşteni. De cîteva ori, şi mai ales în cazurile cînd în tabără
băntuia ciuma, se răspîndise vorba că Teodor murise. Nu numai o dată prin garnizoane şi chiar în
cetatea Giugei se organizaseră sărbătoriri zgomotoase cu prilejul aces-tei morţi, care ar fi însemnat
o nouă viaţă pentru
194 Agim Isaku

noi, fără încercuiri, cu posibilitatea schimburilor comerciale cu alte despotate, cu libertatea de a

pleca în străinătate. Dar nu treceau nici două zile şi sosea vestea cea rea: Teodor, Bondocul, era
încă viu şi fusese văzut făcînd obişnuita inspecţie. L-a uitat moartea, murmurau oamenii
dezamăgiţi. 1 s-au încurcat registrele Sfăntului Măhil, acolo, sub pămănt, şi s-a pierdut numele lui
Teodor sau poate chiar a fost şters din zapis. Căţi ani o mai avea? Optzeci şi cinci ? Nouăzeci şi doi
? Numai Dumnezeu ştie! 0, Doamne, despre ce Dumnezeu îmi vorbeşti, mă? Nu vezi că şi
Dumnezeu ţine cu el? Acum îi avem pe toţi împotrivă. Nu vorbi aşa! Dumnezeu e cu noi, cu
arbarii, pentru că el ţine cu dreptatea.
Viaţa devenea din ce în ce mai grea. Pe lîngă sărăcie se înmulţiseră şi bandele de hoţi, de
şarlatani şi de bandiţi, şi dacă n-ar fi existat încă credinţa că oamenii făceau istoria, indiferent dacă
sufereau în numele viitorului, cu siguranţă că s-ar fi întămplat şi alte lucruri rele.

IV

Am pornit cu noaptea în cap, cu gîndul ca zorile să ne găsească la graniţă. Trei călugări

înarmaţi şi cu mine patru. Eu sigur cerusem să fac parte din grupul care pleca la Dyrrah. Un bogătaş
ne lăsase o moştenire şi cu banii lui mergeam să cumpărăm hrană de la Dyrrah ca să umplem
cămările şi hamba-rele, căci anul acela recolta fusese slabă. Nu plouase şi grăul nu se făcuae.
Luaserăm cu noi şi trei catări viguroşi pe care-i împrumutasem de la sătenii din Palabarza. Cerul
era senin şi ziua avea să fie căldu-roasă. Tovarăşh mei de drum nu erau prea limbuţi, aşa că aveam
să călătorim fără să vorbim, fapt care nu-mi displăcea, ba dimpotrivă. De mult nu mai aveam chef
să dialoghez.
Băta 195

Ca să ieşim din despotat trebuia să luăm permis de la birourile lui Erman, şi asta dura trei
săptă-măm. Mai mult tirnp a durat pînă ne-a venit şi permisul de la asediatori, adică de la oamenii
lui Teodor. Bisericile căzuseră la învoială ca, pentru servichle divine şi pentru scopurile lor înalte,
să se ajute reciproc, să-şi dftacbidă drumul una alteia inter-venind, dacă era nevoie, şi la
autorităţile militare, cărora le cereau sprijinul. Această convenţie fusese respectată şi în cazul
nostru. La punctul de graniţă, aşa cum avusesem ocazia să văd şi în anii trecuţi de pe răpa de
deasupra Zahlumului, nu erau funcţio-nari şi ostaşi nici de o parte, nici de alta. Aceştia erau obosiţi
şi se delăsaseră de tot. Deşi nu ne creară dificultăţi, avînd noi vizele în regulă, formalităţile durară
mult. De partea cealaltă a graniţei oataşii erau tot albanezi. Poate şi mercenari. Dar nedorind să
complic lucrurile, nu i-am întrebat.
Merserăm cu paşi repezi spre apus unde trebuia să fie Dyrrahul, cam la vreo trei ore depărtare.
Deşi era încă dimineaţă, soarele ardea, iar rasa mea neagră mă făcea să suport şi mai greu căldura.
lată deci că după atăţia ani mă aflam iar dincolo de graniţa pe care, la urma urmei, o pusesem chiar
eu. Ca să fiu sincer, trei nopţi nu dormisem tot găn-dindu-mă la această călătorie, dar cînd m-am
aflat dincolo de graniţă n-am simţit nici o emoţie. Acelaşi peisaj, aceleaşi mărăcinişuri, acelaşi
prafeare-ţi intră în gură şi-ţi scărţăie în dinţi de parcă ai mesteca sticlă. Tovarăşii mei de drum
blestemau nemulţu-miţi la tot pasul, ca şi cum n-ar fi fost călugări, ci atei. Dar poate într-adevăr
erau atei.
Cînd soarele apunea ajunserăm la porţile oraşului Dyrrah, după ce făcuserăm un lung popas la o
mănăs-tire foarte mare şi bogată care se numea mănăstirea Sfintei luna. în centrul oraşului se afla
biserica şi lîngă ea mănăstirea de la care noi aveam să
cumpărăm cele trebuincioase, unde aveam să măncăm şi să dormim. Şi biaerica şi mănăstirea se
numeau Sfăntul loan Botezătorul.
Cît se înseră bina, îmi scosei straiele de călugăr şi mă îmbrăcai cu haine de orăşean, pe care le
luasem cu mine la plecare. Unul dintre visurile noastre din perioada întemeierii despotatului fusese
şi cucerirea oraşului Dyrrah, pe care aveam dfi gînd să-l proclam centru al principatului, dar
fuseserăm încercuiţi repede şi visul nostru se spulberase. Acum aproape că nu mai recunoşteam
orasul visat. Ultima oară îl văzusem acum douăzeci şi cinci de ani, cînd mă întorceam din Italia, de
la Puglia. între timp se lărgise, iar clădirile numeroase aproape că îl sufocau. După părerea mea
clădirile vechi fuseseră mai fru-moase, dar o parte din ele erau acum dărămate. La fiecare pas era o
cărciumă. Era curat şi se menţinea ordinea. Gărzile veneţiene îmbrăcate ca arlechinii le puteai
vedea la fiecare colţ de stradă. După ce am intrat în vreo două-trei localuri şi am băut nişte băuturi
necunoscute, m-am dus să văd amfiteatrul antic. La intrare am plătit doi taleri. Un grup necunos-
cut dădea un concert căntînd la nişte instrumente necunoscute, care mi s-au părut cam dezacordate.
Căntau în timp ce publicul pejumătate beat striga aiurea cît îl ţinea gura. Muzicanţii nu reuşeau să
le trezească euforia. Intre două căntece, un măscărici pitic se străduia într-o limbă necunoscută să-i
facă pe oameni să rădă. Singurul ins care reuşea să atragă oarecum atenţia spectatorilor era
scamatorul. Din timp în timp unii spectatori mai aruncau cu pietri-cele şi cu fructe spre căntăreţi şi
instrumentişti, dar aceştia nici nu se gîndeau să întrerupă concertul.
Era ceva cu totul neplăcut. Am ieşit şi mi-am con-tinuat plimbarea.
Măine voi pleca, mă gîndeam, măine voi pleca şi mă voi întoarce în principatul meu. Acolo
nu sunt nici concerte, nici străzi precum acestea, nici birturi curate şi nici vănzători ambulanti de
cărţi. Fetelor care-mi făceau cu ochiul din pragul localelor şi mă pofteau înăuntru nu le-am
răspuns. Măine voi pleca. N-am de ce să-mi pierd timpul cu nebuniile de pe aici. Mai bine să mă
duc să mă culc, ca să fiu măine odihnit pe drum. Pentru că măine voi pleca. Mă voi întoarce
înapoi. Dar nu ne-a fost scris să putem dormi cît trebuia. Cred că dormisem vreo două ore, cînd se
auzi un fel de hăuială. Era un zgomot confuz care nu se înţelegea de unde vine. Era un fel de
scrăşnet de dinţi care ieşea din pereţi, din plăcile cu care era pardosită chilia, din scîndurile raftului
şi ale patului. Călu-găriţa Irena, care dormea cu mine, se trezise şi ea.
- Ce este asta? - întrebă ea ridicată pejumătate şi fără să aibă grijă să-şi acopere sănii. Eu
înălţai din umeri.
- Este marea — zisei după aceea.
- Nu — spuse ea —, nu poate fi marea. Marea nu face niciodată aşa. Nici cînd se vaită.
Două vase de bronz căzură de pe poliţa din perete şi se rostogoliră zdrîngănind. Flacăra candelei
tre-mura de parcă o mişca o mănă nevăzută. Din celelalte chilii se auzi de asemenea zgomot. Timp
de o clipă se păru că scrăşnetul de dinţi al fiarei misterioase se opri.
- A încetat - am zis eu şi m-am culcat la loc. Eram obosit. Nu de la dragoste. De la drum. Hai să
dormim acum!
Nu terrninai bine cuvîntul, cînd se simţi zgudui-tura a doua. Pereţii se mişcară. Pe poliţă nu mai
rămăsese nici un vas. Am sărit în picioare, ţinînd străns în braţe hainele pe care apucasem să le iau.
Irena la fel.
Agim Isakn
Cutremur!
Nu mi-am dat seama dacă pronunţasem eu acel cuvînt, Irena sau alţii care se aflau deja afară
şi începuseră să se agite. Alergarăm afară prin uşa care se legăna. Afară era lumină. Era o
lumină nena-turală, fără izvor, rece ca lumina zăpezii.
Zguduitura care urmă fu cea mai puternică. Zidu-rile căzură cu un fel de huruit. Clopotul scoase un
dangăt prelung şi se opri. Simţii o slăbiciune şi avui senzaţia că mi se topeau picioarele. Pămăntul
se crăpase la picioarele noastre şi Irena aluneca în hăul negru care se căscase. Pe marginea abisului
rămă-sese o parte din îmbrăcămintea ei albă. Aşa văzusem eu rămănînd în coarnele bivolilor
turbaţi hainele celor spintecaţi. N-am avut timp nici să ţip. Urletul ei egal se stinse repede. Lumina
fără izvor lumina praful care umpluse tot aerul. Atunci văzui că unul din picioarele mele era
înnegrit pînă la genunchi, acoperit de un noroi ciudat, singura probă care mai răinăsese pe pămănt
din gura neagră care îi înghi-ţise pe Irena şi pe ceilalţi oameni care se aflau deasu-pra bucăţii de
pămănt surpate. Balele bivolului negru, gîndii şi simţii măncărime la picior. leşii în grabă pe stradă
în mijlocul derutei generale, după ce apucasem să-mi arunc pe umeri rasa neagră de călugăr. Valul
nesfîrşit de oameni care alergau mă prinse la mijlocul lui şi eu mă lăsai dus de el. După vreo
jumătate de oră ajunsesem în afara oraşului, sub măslini, înconjurat de feţe necunoscute care
deveniseră dintr-o dată nemaivăzut de blînde şi de omenoase. Mulţi dintre oameni, cu feţele albe
de groază, căzură în genunchi şi, sărutîndu-mi măinile, fără să se jeneze de cei prezenţi, începură
să mi se spovedească. Fără să dau vreo atenţie spovedaniilor lor (care de data aceasta cred că erau
foarte sincere), judecai că această fugă de-a valma fusese zadarmeă,
Băta 199

fiindcă monstrul cutremurului trebuie să se fi liniştit, acolo jos, în cutele pămăntului negru.
Cînd m-am întors în oraş (şi eu eram printre puţinii oameni care se întorceau, pentru că majorita-tea
erau deja convinşi că acela era un oraş blestemat şi nici nu le mai trecea prin gînd să-l vadă din
nou), m-am îngrozit de ceea ce-am văzut: oraşul era năruit în întregime. Străzile erau acoperite de
pietrele clă-dirilor, iar pietrele aveau deasupra un strat de praf. Nori de pulbere pluteau în aer pînă
sus, în cerul înalt şi senin. Pe alocuri se mai vedeau balele negre ale mocirlei care ieşise de sub
pămănt, dar crăpături nu mai erau. De sub grămezile de pietre se auzeau gemete de oameni,
miorlăituri de pisici, dar nimeni nu se oprea să-i ajute şi să-i scoată de acolo. Căinii se învărteau cu
capul plecat adulmecînd hrana. Hoţii începuseră să răscolească printre ruine, doar or găsi ceva de
furat. Văzui doi-trei dintre ei urmărind un catăr. Prinseră sărmanul animal şi începură să-l încaree
cu lucrurile adunate. Poate era chiar unul dintre catării noştri, dar nu-mi bătui capul cu asta. Căţiva
dintre rarii trecători îmi spuseră că şi o parte a malului, împreună cu schelele şi construcţiile din jur,
se surpase şi se afla acum sub apă. Poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, într-o bună zi se va ridica
iarăşi deasupra.
M-am apropiat de groapa cu apă şi mi-am spălat piciorul murdărit atunci cînd ţăşniseră apele sub-
terane. Balele negre se spălară repede, de parcă n-ar fi fost niciodată.
Cu picioarele tremurînde m-am dus acolo unde bănuiam că trebuie să fi fost mănăstirea loan
Botezătorul. Un preot slab şedea înjunghiatpe locul unde fusese altarul şi se ruga cu privirea
pierdută spre cer. Fosta curte rotundă a mănăstirii era aco-perită de pietre, grinzi şi alte materiale.
Imi părea
 20o Agim Isaku

rău de Irena. Ea dispăruse sub pămănt, împreună cu amintirea dragostei. Fusese o femeie
bună si simţi-toare. Am căzut în genunchi acolo unde era groapa
care o înghiţise, mi-am făcut cruce şi am plecat fără să mai întorc capul.
Pe cer apărură primii nori. încărcaţi de ploaie. Veneau în grupuri dinspre mare.
Pulberea, îngreunată de umezeala adusă de siroco, se aşeza pe ruine. Gemetele oamenilor se
stingeau.
Continuau să se audă înfiorător mieunăturile pisi-cilor.
Şi mă gîndeam că numai cu cîteva ore înainte aici totul fusese altfel. Fusese un oraş răvnit.

După trei zile de călătorie istovitoare, sub o ploaie torenţială, unindu-mă cînd cu un grup de
oameni cînd cu altul (aceştia erau convinşi că blestemul lui Dumnezeu facuse oraşul nelocuibil
pentru totdea-una), iar de la graniţă, singur-singurel, m-am întors la Malplac. Şi acolo se simţise
cutremurul, dar nu fuseseră pagube. Deloc. Atît ne mai trebuia nouă oamenilor, un cutremur,
auzeam spunîndu-se pe coridoare. Astfel se consolau călugării. Numai unul dintre călugării cu
care pornisem se întoarse, darpe un alt drum. Ceilalţi doi sau muriseră, sau fugiseră din despotat
cine ştie unde. Mai marele mănăstirii spuse că va ţine slujba pentru sufletele lor.
Am intrat în bibliotecă şi am deschis cronicile oraşului Dyrrah. După ele, aceasta trebuia
să fie a treia golire a oraşului în răstimpul unei decade. Prima dată populaţia murise de ciumă, a
doua oară
fusese exterminată de invadatorii normanzi, iar acum cutremurul...
Locul oraşului este tot acolo şi alţi coloni îl vor reconstrui, poate mai frunios şi mai mare ca
înainte, m-am gîndit eu. Acum sîngele i se primenise şi
Băta 201

avea să fie un alt oraş. Aşa, deşert, ca o carapace de broască ţestoasă lăsată primăvara printre
scaieţi, avea să poarte cu sine numai numele de Dyrrah.
V
în toate mănăstirile, paralel cu scrierea slujbelor şi a cărtilor sfinte în limba albaneză, se răspîndise
o modă nouă : toţi încercau să rescrie, prelucrînd şi schimbînd după cum le trăsnea prin cap limba
noastră. Această modă luase naştere în odăile pline de fum ale numeroşilor diaci şi copişti. Se
făceau multe studii, bazate mai ales pe legendele şi cănte-cele folclorice, despre originea curată şi
autonomă a limbii albaneze care, după mintea lor sucită, ar fi o limbă cu totul deosebită de toate
celelalte limbi vorbite în lumea viilor şi de cele lăsate de către morţi. Se scria despre vechimea şi
gloria acestei părticele de lume numite Arbaria. Se rescrise călătoria Sfăntului Pavel, altfel, nu aşa
cum era descrisă în Biblie ca o trecere a lui pe meleagurile noastre. închisă ermetic în interiorul
graniţelor sale, ţara trăia într-un delir pentru mulţi de neînţeles, dar care de fapt era expli-cabil.
Fiecare mănăstire, sat sau garnizoană mili-tară organiza voluntar cîte un grup de căntăreţi populari
şi dansatori, apoi, după un plan pregătit de nu se ştie cine, se ţineau concursuri festive. Am fost
poftit la un asemenea concurs la care lua parte şi mănăstirea noastră. In luna martie, deci înpragul
sărbătorilor de Paşti, în spaţioasa curte care lega hanurile celor două mănăstiri, din dorinţa epis-
copului, avea să se organizeze primul festival al ţinutului nostru. Dacă aveţi vreo lucrare
interesantă, vreo biblie revăzută în albaneză, vreun căntec popular necunoscut, vreo cruce lucrată
de măna voastră sau altceva de acest gen, puteţi să le prezentaţi la
202 Agim Isaku

festival, îmi zise mai marele mănăstirii, aşa, întămplător, cînd ne întălniserăin pe coridorul dintre
dormitor şi biserică.
Făcînd socoteala că mai erau trei săptămăni pînă la termenul fixat, am hotărăt să termin şi să
prezint lucrarea despre limba albaneză, lucrare care se baza pe un principiu foarte simplu, dar
deosebit de tot ce văzusem şi citisem pînă atunci: cuvintele trebuiau să aibă şi grafic ceva din
înţelesul lor. Asta însemna să existe o legătură semantică între cuvînt şi grafia lui, legătură care,
după părerea mea, făcea limba noastră foarte interesantă şi apropiată de adevăr, dar şi deosebită
categoric de celelalte limbi. Avea să aibă ceva din pictogramă, despre care citisem mult cînd mă
aflam la Constantinopol, dar ceva cu totul original, deoarece, în acelaşi timp, scrisul avea să se
bazeze şi pe modernismul literei, şi pe expresia gra-fică, desigur primitivă.
Timpul care-mi rămăsese l-am exploatat la maxi-mum, lucrînd cu frenezie. La început m-am
gîndit să prezint metoda mea de scriere folosind un text bisericesc, dar m-am răzgîndit considerînd
că era mai vrednic de interes dacă aş fi prezentat această metodă prin intermediul unui text laic,
adică printr-o scriere de-a mea, vreo istorie din cele ale Palabar-zilor sau numai prin cîteva din
însemnările mele. Şi ceilalţi călugări şi celelalte călugăriţe lucrau în acelaşi ritm, şi cînd îi
întălneam în refector cu toţii erau zăpăciţi de atîta încordare. Se întămpla ca la trapeze să rămănă
măncarea pe masă, atît de pre-ocupaţi erau. Dorinţa de a ne prezenta cît mai bine la concurs ne
cuprinsese pe toţi.
lată că sosi şi ziua concursului. Montaserăm în curte zece tende şi fiecare dintre ele era
destinată unei mănăstiri, ordin sau ţinut. Invitaţii sosiră în grupuri cu două zile înainte de începerea
festivalului.
 Băta 203

Cei din ansamblurile de căntece şi dansuri erau gălăgioşi şi zvăpăiaţi (se vedea de departe că pe
drum băuseră prin hanurile care se înmulţiseră ca ciupercile); născocitorii de scrisuri, în majoritate
călugări şi doar căţiva civili, erau tăcuţi. Aranjarea materialelor prin tende se făcu de către fiecare
grup, în tăcere şi taină. Nimeni nu ştia cine vor fi cei care vor judeca, care vor aprecia valoarea
lucrărilor şi vor fixa premiile. Dimineaţa zilei de duminică se nimeri să fie mohorătă. Norii parcă
împingeau mai încolo soarele şi strălucirea lui beteagă, dînd astfel standurilor pregătite în secret o
nuanţă mai accen-tuată de mister. Un mister aproape extraterestru. După terminarea slujbei de
dirnineaţă pe care o oficia chiar şeful mănăstirii şi după ce răsunară clopotele o bucată de timp, doi
călugări începură să dea la o parte învelitoarele de pănză ale acelor standuri. Eu cu încă vreo doi-trei
călugări stăteam, după cum primiserăm poruncă, în spatele standului nostru, gata să dăm explicaţiile
necesare juriului cînd el va fi ajuns în dreptul nostru. Juriul era format din trei inşi, plus şeful
mănăstirii noastre. Cei trei, după cum se şoptea, veniseră din centrul despotatului, de la Giugea. Incă
dinainte mă gîndisem că poate din juriu va face parte şi unul dintre cunoscuţii mei. Aproape că nu-
mi veni să-mi cred ochilor cînd în fruntea grupului de experţi îl văzui chiar pe Pal Vetona, unul din
vechii inembri ai Consiliului de Război, adică pe unul dintre meinbrii bandei care-l omorăse pe lan
VI. Nu-l văzusem de peste douăzeci şi cinci de ani. Ştirile despre el fuseseră contradictorii. Uneori
se auzea că ar fi fost în serviciul cutărui sau cutărui monarii din Occident, alteori se vorbea că s-ar fi
îmbrăcat în haine de lepros şi că ar spiona prin ţinuturile şi taberele duşmane, ba chiar se zvo-nise că

204
însuşi Erman îl pusese în fiare grele şi că
Agim Isaku

zăcea în beciurile castelului fiindcă se dovedise trădător. Văzîndu-l atît de sănătos şi de prosper m-
am gîndit că prima ipoteză este cea mai plauzibilă. în orice caz, am avut grijă să-mi acopăr aproape
complet faţa cu gluga rasei, ca el să nu mă poată recunoaşte. Cînd mergea se legăna greoi, îşi dădea
importanţă, se purta cu severitate şi aproape că nu asculta explicaţiile sumare ale şefului. La standul
nostru zăbovi foarte puţin. Şeful, după ce-i dădu cîteva lămuriri asupra broderiilor călugăriţelor şi
călugărilor, broderii care aveau ca motiv lupta noastră binecuvîntată de Dumnezeu, după ce îi arătă
o serie nesfîrşită de cruci cioplite în fel de fel de lemne şi nişte biblii cu coperte alămuite sau turnate
în argint, iar cîteva din aur, se opri îndelung asupra unei bucăţi de piatră albă pe care călugării o
aduseseră în braţe de pe malul mării. Adăncitura din ea semăna bine cu urma lăsată de piciorul unui
om în noroi şi, după cum explică şeful, era sigur că aceea era urrna Sfăntului Pavel, lăsată cînd se
pregătea să treacă marea ca să ducă cuvîntul lui Cristos dincolo şi să creştineze Italia şi Malta, după
cum scria şi în Sfintele Cărţi. Piatra se netezise de le frecătura măinilor oamenilor care astfel i-au
dăruit Sfăntului Pavel şi, prin intermediul lui, chiar lui Cristoa căldura trupului lor. Timp de peste
douăsprezece secole, spunea şeful. Eu, cu capul acoperit, aşteptam cu nerăbdare să se spună ceva
despre manuscriptul meu, căruia îi dedi-casem ani întregi din viaţa mea, dar seful nu pomeni nimic
despre lucrările de acest gen. Astfel de lucrări erau numai douăsprezece, selecţionate dintre zeci şi
zeci de manuscripte. Eram convins că opera mea era cea mai valoroasă, de aceea îmi fu necaz şi
simţii o mare tristeţe în suflet cînd ei trecură la celălalt stand fară să se intereseze de ea. M-am
consolat însă gîndindu-mă că, tocmai fiindcă lucrarca mea
 205
Băta

era cea mai bună, şeful evitase întreg sectorul manuscriptelor numai şi nmnai ca să mă apere de
pericolul recunoasterii mele de către Pal Vetona.
în orice caz, privirea îmi rămase mult timp asupra acelui vraf de papirusuri. Pe prima pagină
scria:

/rr\{^—.«-
te^smKeb e
nde.-^KPn^e. feoh' i tKo.+e .
Tre delme ^sV^Q^ne P^^-E^ii
{^XMw^

fetjevet fee^iurre.ve-te. -
>AJJLC\- . po vdiste. IU(K>—.
nffa dal 6

(3Cfe ^oheeate^ ^e^e (\e t^'1®

'^13
E«MJLI1
at^ ^ l^tesi^s ^ '' ' te^oBrle
"""l
e

'•^
Mai tărziu aveam să aflu de ce şi de cine
fusesem ocolit. Şeful mănăstirii habar nu avea
că eu şi cu Pal Vetona ne cunoşteam, deci nu
se punea problema că el ar fi voit să mă apere
de pericolul recunoaşteni. Adevărul era altul.
în acel timp în Arbaria mulţi oameni de cultură
erau pasionaţi de găsirea unui
206 Agim Isaku
sistem grafic pentru scris. Dar şeful cancelariei
lui Erman, acel tînăr deosebit de capabil
despre care am mai vorbit, lansase un ordin
categoric prin care se suspendau
experimentele de acest gen şi stabilise clar şi
pentru totdeauna regulile scrisului albanez. Aveau să fie folosite literele latine. Ordinul era înso-ţit
de modelele respective şi specifica amenda pe care aveau s-o plătească cei care nu respectau aceste
reguli. Numai cîndjuriul se retrase înlăuntrul mănăs-tirii ca să discute problema premnlor, nouă ni se
dădu voie să vizităm standurile şi să admirăm şi noi lucrările tovarăşilor noştri, care fuseseră ţinute
în taină pînă atunci. Era o expoziţie extraordinară. Erau acolo sculpturi în lemn şi în piatră, cruci,
clopote şi clopoţele, figurine, miniaturi de biserici, mănăstiri, corăbii, animale adevărate şi
imaginare. Cineva facuse o hartă a Albaniei din aluat pe care îl copsese. Autorul ei, pentru că era
profan în materie de hărţi, fie pentru că era şmecher, făcuse Albania cel puţin de trei ori mai mare ca
Italia, de patru ori mai mare ca Bulgaria şi aproape pe aceeaşi măsură cu întregul imperiu. Sectorul
cel mai bogat era cel al broderiilor şi al împletiturilor din aţă, cănepă, mătase, in, sărmă, şnur, papură
şi mărgele. înnora-rea cerului dădea obiectelor o admirabilă nuanţă de vechime şi de veşnicie.
Spre seară, după ce luară sfîrşitjocurile (acestea nu fuseseră prea variate, dar ne încăntaseră
costu-mele multicolore), printr-o ceremonie simplă ţinută în refectorul cu pereţii goi şi unde fiecare
avea înaintea-i numai păine de secară şi vin, Pal Vetona anunţă numele învingătorilor. Vorbea cu un
tem-belism de nedescris, care contrasta cu atmosfera festivă din sală, şi molfăia cuvintele, dîndu-le
un accent străin, ceca ce îmi întări bănuiala că tot acel timp şi-l petrecuse în străinătate, poate ca
 207
Băta

ambasador pe undeva. S-au împărţit multe premii, cîte unul pentru fiecare ţinut şi mănăstire.
Mănăsti-rea noastră a luat premiul pentru o broderie lucrată cu fir de argint, iar lucrarea cea mai
bună a fost declarată harta Albaniei făcută din aluat copt în cuptor, cea care prezenta ţara noastră
ca avînd dimensiuni foarte mari. Această hartă, ca si alte cîteva dintre exponatele premiate, avea
să-i fie dăruită despotului ca semn al dragostei şi respec-
tului popular.
înainte ca Pal Vetona să văre darurile în partea de dinapoi a căruţei sale foarte mari, abatele
ţinu o slujbă de binecuvîntare şi le stropi cu agheasmă.
— Fie ca urarea noastră să ajungă la Domnitorul nostru Erman, neîntinată, aşa cum a ieşit
din ini-mile noastre: pură, neîntinată de ochiul murdar al
diavolului — zise el.
Faţa lată cu cărnurile lăsate a lui Pal rămase nemişcată, inexpresivă, ca şi cum ar fi fost şi ea
cioplită într-o bucată de lemn. Fără să dea măna cu nimeni, dispăru în căruţă şi plecă înainte de
termi-
narea ceremoniei.
Atunci, eliberaţi, ne îmbătarăm şi făcurăm o gră-
madă de nebunii.

însemnare pentru cartea a şaptea

Se vede clar că entuziasmul din însemnările mele, cu trecerea timpului, devine din ce în ce mai
anemic. De pildă, în această carte pe care tocmai aţi citit-o, nu nu.mai descrierile au fost mai
şterse, mai ales cele legate de soarta lui Erman şi a despotatului, dar pe nlocuri se simte
decepţia, care nu a fost pri-cinuită numai de relaţiile cu Erman. Oboseala, obo-seala este
prezentă pretutindeni.
208 Agim Isaku
Acum cînd măgîndeRc la experimentul meu ridicol cu scrisul albanez, îmi vine să plîng. Mai ales
aiu-reala grafică n-a fost altceva decît un rezultat al singurătăţii mele. Şi mai ales cuvîntul acela,
ERMAN, scris în acel modl Nu era nici o deosebire între sisternu.l meu de scriere şi căntecele de
laudă pe care le căntau cu lăuta ţăranii ignoranţi, nu era nici o deosebire, indiferent de stil şi de
formă. De aceea am adus aici numai o foaie a lucrării mele, aşa cum aduce minerul doar o mănă
de minereu pentru a proba existenţa metalelor în el. Eu am adus această pagină numai ca să
probez nebunia mea, care era defapt o parte a nebuniei obşteşti. Mă uit la ea şi mă întreb: atît de
prost am fost în acel timp şi atît de zdrobit mi-a fost sufletul, încît să mă cuprindă şi pe mine
nebunia populară, acea răvnă generală care la urma urmei nu se deusebea prea mult de broderiile
călugărilor şi călugăriţelor, pentru că în afară de un scris brodat, ce altceva era ? Justifica-sem
combinarea semantică cu grafia prin argumente cu totul banale. Tot talmeş-balmeşul acela pe
care îl creasem erapur şi simplu un mod de a mă conuinge că şi eu mă ocupam de ceva - chipurile
- important. Voiam să mă osebesc astfel de ceilalţi şi asta era pentru mine o consolare; în orice
caz, eu nu am căzut
atît de jos încît să brodez cu mărgele colorate ca femeile.
Sărmanul om! Prăpădeşte jumătate din viaţd ca să creeze ceva, iar cealaltă jumătate ca să-şi
repete §i să-şi bage în cap că a făcut bine ce a făcut. Uneori moare tot căutînd să se convingă de
asta.
Cartea a opta

Hanul la care ocupasem o odaie de dormit era liniştit şi de la fereastra mea se vedea răuleţul
deasupra căruia aproape că se uneau coroanele verzi ale arborilor. Dimineaţa frunzele străluceau ca
şi cum toată noaptea o mănă nevăzută le spălase cu o cărpă de bumbac. în fiecare zi, cînd mă
trezeam, cînd mă dădeamjos din pat, mă grăbeam să deschid canaturile din lemn ale ferestrei ca să
las lumina să intre în odaia mare pe care o plătisem numai pentru mine. împreună cu lumina intra şi
Florenţa, cu zidu-rile ei bătute de acelaşi soare. îmi trebuia o bucată de timp pînă să mă dumiresc
unde mă aflu şi pînă să mă obişnuiesc cu noua realitate. Mă spălam pe ochi, mă parfumam, mă
îmbrăcam grabnic, dar elegant şi porneam la plimbare. Hoinăream toată ziua, însă fără vreo ţintă.
Nu mă săturam privind străzile înguste, obloanele, vitrinele aranjate frumos ale numeroaselor
prăvălii, jaluzelele (nu ştiu de ce aveam impresia că dinapoiajaluzelelor mă urmăreau fete frumoase
şi plinuţe, focoase, dar pure, ţinute sub control sever de bărbaţi geloşi). In fiecare zi angajam o
trăsură şi mergeam spre codrii oraşului, de cele mai multe ori la hanul numit „Roma", unde călugări
curaţi cu gulere mari şi albe serveau carne de vănat friptă la cuptor, păine neagră de secară şi un vin
uşor cu un buchet special.
21o . Agim Isaku
In odaie mă întorceam noaptea tărziu rupt de oboseală, dormeam adănc şi fără visuri la fel
ca în chilia mea de la mănăstirea Malplac.
Trecuseră trei luni de cînd colindam principa-tele, regatele şi mănăstirile Europei cu
misiunea de a stabili alianţe — dacă reuşeam -, de a strînge aju-toare şi oşteni voluntari pentni a
apăra despotatul nostru.

Treburile decurseseră astfel:

într-una din zile, Erman descoperise că secre-tarul şef, despre care se spunea că se
autocastrase în numele devoţiunii, nu numai că nu studiase, după cum pretindea, la Veneţia, dar nu
avusese niciodată nici o legătură cu Occidentul; el era spion al selgiu-cilor, care, deşi înrolaţi în
armata lui Teodor, aveau şi scopurile lor personale, cu totul diferite de cele pretinse. Numele lui nu
era Dimitrie, după cum se recomandase, ci Avdullah. cît timp servise în des-potat, el se străduise să-
l izoleze pe Erman de oamenii credincioşi, să-l îmboldească spre orgii nesfîrşite şi, după cum se
vorbea, şi stilul făcutului în dos tot el îl sugerase domnitorului. Acest Avdullah îşi lărgise reţeaua lui
de spionaj în tot despotatul şi fiecare spion plătit din bugetul despotului avea datoria să pregătească
două rapoarte: unul de ochii lumii, pentru arhiva despotului, şi altul, cel adevărat, pentru Avdullah.
Acestuia îi revenea sarcina ca, după moartea lui Teodor sau după abandonarea încer-cuirii, să ia în
primire despotatul şi să cheme pe vitejii lui selgiuci ca să trăiască în ţinuturile noastre şi să ne
guverneze ţara. Niciodată nu am aflat cum reuşise Erman să descopere acest complot, şi, ca să fiu
sincer, nici nu mi-am bătut capul cu asta. Imediat după această constatare, Erman îşi veni în fire şi-i
pofti la el pe toţi cei pe care-i condamnase sau îi îndepărtase după sfatul vulpesc al lui Avdullah. în
Băta 211
timp ce Erman, în sala cea mare de primire, se sforţa să fie cît mai afectuos cu noi, cu toţi foştii lui
prieteni persecutaţi pe motive inexistente, şi explica că tot ce se întămplase între noi nu fusese
altceva decît consecinţa unei intrigi şi nimic mai mult, pe mine mă ducea mintea departe şi,
răutăcios, îmi făceam socoteala cam cum aş putea profita din această neaşteptată apropiere. Eram
deja bătrîn şi nu cre-deam că aş mai putea fi prigonit iarăşi din cauza unui alt Avdullah, pentru vreo
Mariusa sau pentru vreun alt motiv; de aceea nici nu mă sinchisisem de explicaţiile lui, pejumătate
nostalgice şi pejumătate idioate, ca orice gest sincer. Un lucru era evident şi clar pentru oricine, mă
gîndeam cu o bucurie ascunsă: a ajuns rău, ca peştele pe uscat. Cred că şi cu finanţele sta prost.
Socrul său, Carlo d'Anjou, care murise cu ani în urmă, nu-i lăsase nici un fel de avere sau relaţie de
care să se poată folosi acmn. Singurul lui sprijin rămăsese biserica, dar biserica albaneză era foarte
săracă şi fără legături potente suficiente. Cînd Erman veni la mine ca să-şi ceară scuze pentru
nerecunoştinţa lui, mă întrebă în hmbajul de lemn al sloganelor dacă aş fi gata să ajut la repunerea
pe picioare a ţării strămoşilor noştri. Cu ipocrizie rece, avînd grijă să nu manifest entuziasm
exagerat, i-am răspuns: Desigur! Cu cît mai rece o să mă prezint, cu atît mai mare va fi folosul pe
care-l voi trage, gîndii pe moment şi, după cum avea să se adeverească mai tărziu, nu greşisem.
Bine, zise el puţin surprins, şi asta îmi plăcu, cu
tine, Hila, o să vorbesc aparte.
In general, cei prezenţi primiră dintr-o dată sarcinile pe care Erman le pregătise dinainte. Au
fost şi căţiva naivi care au cerut voluntar să fie trimişi la punctele de graniţă ale ţării, unde erau
foarte activi contrabandiştii, hoţii şi criminalii fără
număr.
De cum îşi exprimau această dorinţă, ca şi cum le-ar fi fost teamă ca el să nu-şi schimbe gîndul,
Erman le şi dădea o pungă cu monede pregătită dinainte, monede cu figura lui şi a Mariusei
(mărimea pungii depindea de sarcina pe care şi-o asumau), le ura succes în muncă şi-i conducea
pînă la uşă. Cînd termină treaba cu toţi, foarte obosit, fapt care era în favoarea mea, se aşeză pe unul
din scaunele de lemn răspîndite prin cameră şi mă rugă să mă apropii de
el. Mă aflu la ananghie, zise, frecîndu-şi ceafa cu putere, am rămas singur de tot.
Observai că cicatricea de pe obraz i se umplu cu sînge.
Am lăsat tăcerea să se tărască greoaie, nemi-loasă, nimicitoare.
— Ştiu, adăugă cu o voce în care se simţea lipsa de speranţă. - Ştiu că ai tot dreptul să fi supărat pe
mine, adăugă cu o voce în care se simţea lipsa de speranţă. —Am aprobat că într-adevăr eram
supărat fiindcă îmi amărăse viaţa, dar avui grijă să adaug, deşi cu glas uscat, că eram gata să uit tot
ce a fost şi să fac orice pentru a-l ajuta. El mă privi insistent. Eşti gata să-mi reorganizezi reţeaua
spionilor?, mă întrebă înviorat. Iţi încredinţez sectorul cel mai important. I-am răspuns scurt că la
asta nu m-am gîndit niciodată, fiindcă la asta nu mă pricepeam deloc, dar puteam face altceva:
puteam să pornesc în lume şi, datorită faptului că ştiam multe limbi străine şi că citisem multe cărţi,
poate aveam să-i asigur sprijinul necesar, adică bani şi alianţe mili-tare şi politice cu alte ţări. Mă
privi cu neîncredere, dar eu rămăsei rece şi nu dădui semne de nerăbdare. Dacă ar fi posibil...
murmura el cu un fir de speranţă în glas şi-şi apăsa cu degetul pielea subţire a vechii răni. In tot
timpul întrevederii Erman arătă neîncre-derc, dar pînă la urmă se convinse, îrni dădu o sumă
mare de monede de aur, scrisorile necesare, haine bune, şi a doua zi, însoţit de o mică parte a
gărzii lui, am ieşit din Arbaria pe la graniţa de nord. Potri-vit scrisorilor pe care le luasem cu mine,
puteam să mă prezint după caz ambasador special al despo-tului, călugăr peregrin, lepros, vănzător
de cărţi, de obiecte de artă, de lipitori, ba chiar vrăjitor, dacă se va ivi nevoia.
De cum trecui graniţa, simţii imediat schim-barea. Dincolo iarba şi pămăntul erau altele, aerul era
mai uşor, cerul mai înalt şi mai curat. Oştenii acolo erau oşteni, nu se tolăneau printre tufişuri
mestecînd fel de fel de seminţe şi de rădăcini, ci şedeau drept în picioare şi se vedea că-şi antrenau
trupul prin exercitii fară preget. Hoţi şi asasini nu erau. Oamenii îşi lucrau liniştiţi ogoarele. Chiar
şi bordelurile, după un ordin sever, se numeau „Case închise". Legi severe conduceau viaţa.
Numeroasele clădiri începuseră să se construiască după proiecte
urbanistice.
Cînd am trecut frontiera şi am văzut dispărînd după o colină orăşelul urăt al Cotronei, am
hotărăt să pun în aplicare ceea ce, drăceşte, proiectasem în timp ce mergeam la întrevederea cu
Erman: să-mi batjoc de misia mea. Bani aveam din belşug, aşa că aveam cu ce să-mi fac chefurile.
Uneori, numai ca să fiu în regulă cu conştiinţa, puteam să mă întăl-nesc cu anumite autorităţi, cît
despre ajutoare nu aveam să insist deloc. Ducă-se la dracu toate şi toţi în frunte cu Erman şi cu
Mariusa lui îmbătrînită, căreia a început să-i cadă părul! Ducă-se la dracu şi urăta şi schiloada mea
invenţie care se numea Arbaria! Venise timpul să mă ocup de mine. Să mă odihnesc şi să mă
distrez. De un singur lucru îmi pare rău: nu roai eram tînăr ca să gust pe deplin plăcerile.
214 Agim Isaku
Cînd am ajuns 1a Rasa, m-am instalat într-un hotel din centrul oraşului, am coborăt în sala
de mese şi am comandat bucate şi vinuri scumpe. Fiindcă plăteam ca un nabab, mă serveau în mod
strălucit. Cînd am terminat cina îmbelşugată, stăpănul hanu-lui îmi şopti la ureche că putea să-mi
aducă în odaie o fată dacă doream. Fata nu cra din cele de pe stradă, adăugă hangiul. Ştiam că mă
minţea, totuşi am primit. Pe fată am găsit-o dezbrăcată în patul mare şi înalt. în lumina
tremurătoare a trei lumănări, ea părea ca o pictură. o pictură din timpurile trecute. De la început
mi-am dat seama că n-am să fiu în stare să fac ceva cu ea. Am privit-o îndelung, numai atît.
Mîngăierile i le-am respins. I-am dat cîteva monede şi, după ce am mai privit-o încă o dată, am
rugat-o să plece, deşi i-am repetat de cîteva ori că este foarte frumoasă. După ce fata ieşi am
adormit imediat şi am avut un somn fără vise.
Am călătorit de-a lungul malului răsăritean al Adriaticei, dormind cîte două-trei nopţi în
fiecare oraş-stat, cum începuseră să se numească centrele urbane, şi în fiecare orăşel care-mi ieşea
în cale, iar pînă pe la mijlocul lunii mai am ajuns la Florenţa. Nu ştiu de ce, acolo am fost primit
chiar de domnitor, de Marele Duce. Probabil că venirea mea îi fusese anunţată de gărzile lui.
Ducele se numea Lorenzo Capuleti şi era cam de vărsta mea, dar era mult mai gras şi mai bine
păstrat. Luase parte la ultima cru-ciadă şi fusese pînă la Sinai. Poate din cauza aceasta era interesat
să mă cunoască. La banchetul pe care-l dădu în onoarea mea, poftise personalităţi din aristocraţia
Florenţei, abaţi, scriitori, alchimişti, filozofi, pictori, teologi, şi eu m-am simţit bine. După cum se
specifica în scrisorile mele de acreditare era adevărat că vizitasem zeci de ţări străine, dar meio-
dată nu avusesem de-a face cu o societate atît de
Băta 215
înaltă. în orice caz, ajutat de cărţile care scriau despre călătorii şi de faptul că în timp însoţisem
prin despotat pe străini, m-am descurcat destul de bine. Purtarea mea, deşi nu tot atît de fină ca a
lor, nu lăsă o impresie proastă. Dar poate că au fost şi toleranţi cu mine, gîndindu-se că veneam
din război, sau poate mă considerau un om deosebit. La un moment dat, pe la mijlocul
banchetului, Lorenzo porunci orchestrei să înceteze, iar pe mine mă rugă să mă aşez în mijlocul
lor, la masa centrală, şi să le povestesc ceva despre ţara de unde veneam. Inainte de a începe
povestirile mele, el îmi explică programul şi scopul aristocraţiei florentine de a face din oraşul lor
capitala Italiei. Aveau să invite pictori şi poeţi, aveau să scrie totul în italiana vulgară, şi nu în
latină ca pînă atunci, pentru ca poporul să înţeleagă şi să se lumineze, aveau să construiască
drumuri, iar deasupra răului prăvălii numeroase. Aveau să renunţe la mănăstirile sărace şi aveau să
ridice o biserică mare în centrul oraşului, aşa cum erau templele antice. In acest scop aduseseră
din ţinu-turile pe unde fuseseră în cruciade fel de fel de proiecte şi statui şi aveau să înfiinţeze o
şcoală spe-cială pentru artişti. Cînd el îşi termină expunerea care mie mi se păru a fi vis născut din
huzur, începui şi eu să descriu patria mea. Nu ştiu de ce, poate pentru că mi se făcuse dor de ţară
sau pentru că sim-ţeam că ei vor să audă vorbe frumoase, le-aro descris Arbaria cu totul altfel de
cum era în realitate. Le-am vorbit despre apele de cristal care cădeau din muntii verzi, despre cerul
senin ca apa ochiului, despre eroismul oamemlor şi despre caracterul lor supus. Am enumerat
virtutile înalte şi vechi ale poporului, cum sunt morala, vitejia şi credinţa. In culori deosebit de vii,

216
le-am descris lupta noastră fără compromis pentru a stabiliza singuri despotatul şi pentru a-l
Agim Isaku

lega cu lumea occidentală, ca şi lunga încercuire şi suferinţele pricinuite oamenilor de duşmani,

Cu mare interes a fost ascultată povestea mea despre Avdullah, căruia pe loc i-am născocit şi un
prenume scurt, nu-mi amintesc prea bine, Ut sau Tut. L-am descris cu un trup bine legat,
musculos, iar faţa i-am îrmegrit-o atît de mult, încît cei prezenţi s-au convins că aveam de-a face
cu un maur. în timpul convorbirii simţeam cu toţi porii pielii şi cu carnea mea cum un bărbat între
două vărste, îmbrăcat în haine de simplu călugăr benedictin, cu barba bine pieptănată, nu numai că
mă urmărea cu interes deosebit, dar parcă ştia dinainte toate cele descrise şi povestite de mine şi
aştepta cu nerăbdare ca prin destăinuirile mele să-şi verifice exactitatea datelor lui. Un moment m-
am gîndit că ar putea fi un agent sau un amba-sador al vreunei puteri duşmane nouă şi că s-ar
putea să aibă misiunea de a mi se împotrivi şi de a anula afirmaţiile mele. Poate era un trimis al lui
Teodor sau vreun prieten credincios al lui Avdullah. îşi freca puternic degetele subţiri, de parcă ar
fi fost cărpe nespălate pe marginea părăului, privirea îi era ascuţită, insuportabilă şi observai că
prelungirea relatărilor mele îl făcea din ce în ce mai nerăbdător. Cu toate acestea, biruind ezitarea
pe care mi-o pri-cinuise înfăţişarea lui, am hotărăt să duc pînă la sfîrşit povestirea mea fară a-i
schimba cursul, ba chiar i-am dat mai multă culoare şi vivacitate. Asta ca o reacţie a mea la
atitudinea lui.
După cum se părea, vorbisem bine, căci, la sfîrşit, cîteva doamne lăcrimară cu delicateţe, iar
bărbaţii îşi luară angajamentul să-mi aducă aju-toare la hanul la care mă adăposteam. Atunci m-
am convitis că tocmai îndeplinindu-mi misiunea încre-dinţată, şi nu subapreciind-o, aveam să am
mai
Băta 217

multe monede pentru chefurile şi plimbările pe care aveam de gînd să le fac.

Acest raţionament avea să-mi servească mai tărziu, pentru că în acel moment, din instinct, nu prea
am dat importanţă cuvintelor lor euforice. Cu nelinişte aşteptam să văd cum va reactiona călugărul
benedictin, cel cu barba bine pieptănată şi cu degete subţiri. Numai cînd mă întorsei în mod
ostentativ către el, de parcă am fi pregătit dinamte un pact între noi, făcu o plecăciune şi vorbi. Zise
că tot ce povestisem eu era întru totul adevărat. Repetînd pasaje din expunerea mea, le dădea mai
multă expresivitate, culoare şi forţă, folosea mai multe prenume lungi şi desigur folosea o limbă
mai prelu-crată decît a mea. Ceilalţi îl ascultau cu un respect profund. Călugărul era nebun.
Niciodată nu ieşise din Florenţa. îl invitaseră la această recepţie pentru că provenea dintr-o familie
aristocrată, dar poate şi pentru că prezenţa lui îi distra. N-am simţit nici o părere de rău pentru el,
după cum ar fi fost de aşteptat. Toată atenţia mi-am îndreptat-o asupra damelor, sperînd că lor le
voi trezi mai multă compă-timire şi, ca urmare, voi strînge mai multe monede.
Şi n-am greşit. Tărziu în zori, cînd m-am întors la han, proprietarul nu se culcase încă, ci mă
aştepta cu un respect care crescuse simţitor. Coridorul era plin cu fel de fel de daruri. Erau acolo
obiecte lucrate în aur şi argint, stofe scumpe şi sume mari de bani în monede de aur şi de argint,
introduse în pun-guliţe costisitoare de piele. Hangiul, foarte grijuliu, tot ploconindu-se, îmi spuse
că trecuse într-un regis-tru numele donatorilor, cantitatea, calitatea şi valoarea darurilor.

218
Am luat banii si am poruncit ca obiectele să fie vîndute a doua zi în bazar, iar sumele obţinute pe
Agim Isaku

ele să-mi fie aduse la han. Proprietarului i-am spus să ţină la el zece la sută din banii pe care-i va
scoate din vănzare. El îmi făcea temenele atît de adănci, încît am crezut că va linge şi dalele
pardoselii. Mi-l făcusem prieten pentru totdeauna.
A doua zi, de dimineaţă pînă seara, au continuat să sosească daruri. într-unul din pachete am
găsit o Cutiuţă căptuşită cu catifea vişinie şi parfumată cu mosc scump francez, iar în cutiuţă o
invitaţie. Ducesa dădea un bal în onoarea mea, chiar în noaptea aceea. Bal mascat. Din textul
invitaţiei am dedus că sur-prize din acestea aveam să am multe în acest oraş binecuvîntat de
Dumnezeu.
După ce i-am poruncit proprietarului să-mi cum-pere hainele potrivite pentru această ocazie, la ora
indicată am coborăt din cupeu, mascat în lup, şi m-am trezit în faţa locuinţei secrete a ducesei C.
Nu greşisem. Era vorba despre o orgie obişnuită, unde se amestecau bătrîni şi tineri. Cea mai mare
parte a timpului, noi, bătrînii, şedeam la taifas deoparte, bînd vin şi lichior şi privind cum se distrau
tinerii. Două dame în vărstă cu ochii aprinşi, dar incapabile să mai facă dragoste, privindu-mă tot
timpul cu ochi galeşi, mă întrebară despre problemele sexului din despotatul nostru. Dar eu eram
hotărăt să nu le spun că si la noi era la fel ca oriunde, adică se făcea dragoste, amanţii se trădau
unul pe altul, se năşteau copii, erau şi îndrăgostiţi fără noroc şi alţii care se vedea cît de colo că
erau fericiţi. Mi-am scos masca (acum nu mai avea rost s-o ţin) şi le vorbii prin fraze uscate despre
cultul familiei la noi, despre morala noastră înaltă şi curată, dar băgai de seamă că aspec-tul acesta
nu atrăgea pe nimeni şi nici nu cadra cu atmosfera de acolo. Atunci, pentru alte grupuri de invitaţi,
am scornit o istorie cu amoruri colective sub clar de lună, în mijlocul focurilor cu văpăi
Băta 219

unduitoare, în mijlocul unei naturi superbe, cu ape care coborau din crestele munţilor acoperiţi cu
zăpadă. In preajma lor se frigeau în proţapuri animale şi păsări sălbatice. Aceste amoruri le-am
numit proba sufletului nostru liber. Pentru a face mai plauzibilă scornitura mea despre persoanele
de fapt imaginare care luau parte la aceste sărbători ale amorului, ain spus că e vorba despre
membrii unei secte religioase autonumite simplu „nuzii". Cu toate că nu fusesem prea elocvent în
expunerea acestei curiozităţi, bătră-nele continuau să scoată uşoare ţipete de admiraţie. 0, Doamne,
spuneau ele, ce natural! Ce adevărat! Ce interesant! Ce porniri păgăne!
Multe alte nopţi asemănătoare cu cea pe care am descris-o, adică nopţi orgiastice, obositoare,
dar şi aducătoare de daruri, am petrecut la Florenţa. Dar, ca să nu devin plictisitor şi ca să nu fiu
demascat, am socotit că e mai bine să plec de-acolo. Aşa că, înarmat cu scrisori de recomandare de
la Lorenzo Capulet şi de la alţi aristocraţi, însoţit de doi cava-leri îmbrăcaţi uşor, am părăsit oraşul
soarelui cu mult regret în inimă şi m-am îndreptat spre alte oraşe, care nu erau mai puţin
încăntîtoare decît cel pe care îl lăsasem în urmă.

M-am plimbat aproape prin toate oraşele-state ale Peninsulei Apenine, fără să reuşesc să
obţin vreo întălnire mai de seamă la Vatican, şi să nu pomenesc de Papa Ignaţiu, dar nici măcar cu
vreun cardinal, apoi am vizitat căţiva conti şi suverani din Galia şi Saxonia estică. Tot timpul am
avut ocazia să întăl-nesc fel de fel de oameni, de la suveranii cei mai impozanţi şi pînă la
aventurieri obişnuiţi. Cu trupul întremat şi cu mintea îrnprospătată, am coborăt din nou spre sud.
M-am dus în insula sarzilor, de unde am luat o corabie cu chirie şi, după ce m-am plimbat
220 Agim Isaku

trei zile (zile de mult visate) pe malurile Egiptului de Nord, la începutul toamnei, trecînd printre
insu-lele şi pe apele albastre ale Mării Egee, am coborăt nu departe de Constantinopol, ceva mai
încolo de Sfăntul Munte Athos, pe pămăntul grecesc. De mult timp nu mai călătoream singur: cu
banii pe care-i strănsesem, cumpărasem cai şi angajasem o gardă personală formată din calaberi
viteji şi fideli.
în timp ce, îmbrăcat în veşminte de călugăr, vizi-tam numeroasele mănăstiri de la Athos şi
discutam cu călugării, mă cuprinse un dor neaşteptat şi nestă-pănit de Constantinopol. Dorul era
amestecat cu o îndoială pe care mi-o ascunsesem mie însumi multă vrerne.
Oriunde fusesem, observasem că, de cîte ori aminteam de împăratul Bizanţului, comandantul
forţelor de asediu, cei prezenţi mă priveau, dacă nu cu neîncredere, cu mare compătimire. Nu
puteam înţelege de ce, dar simţeam că vorbele mele împie-treau, se aşezau una peste alta şi formau
un zid care mă despărţea de interlocutori. Cu cît vorbeam mai mult grăbindu-mă să mă explic, cu
atît mai mult se înălţa şi se lăţea zidul. Rece. Despărţitor. Simţeam că nu pot comunica liber cu
oamenii. Dialogul, penetrînd printre pietrele reci, devenea artificial. Impăratul?! Da, chiar
împăratul. împă-ratul Romei de Răsărit? El?! Da, da, chiar el. Impăratul Constantinopolului sau al
Salonicului? Al Constantinopolului, desigur, insistam eu. Şi adăugam că îl văzusem eu însumi, cu
ochii mei, de pe stănca de deasupra campamentului, în timp ce, urmat de suita lui, facea inspecţia
obişnuită. Se sprijinea m băţul, vreau să zic în toiagul strălucitor. Prin principate şi ţări îndepărtate,
cînd îmi vorbeau cu înţelesuri bănuitoare, nu prea le dădeam impor-tanţă, gîndindu-mă că prin
acea parte de lume
 Băla 221

veştile despre lumea noastră, dacă nu ajungeau falsificate din fel de fel de motive, erau cel puţin
foarte întărziate. Bine, dar acelaşi lucru mi se întămplă şi la Muntele Athos, unde m-am prezentat
cu scrisori de recomandare nefalsificate, de călugăr.
Cel mai bătrîn dintre călugări, responsabilul bibliotecii, care cred că auzise ceva despre
mărturisirile mele, mă invită într-o după-amiază în odaia lui, o mică sală lipită de biblioteca în
care se păstrau cărţi de mare valoare. îmi oferi umil colaci din făină de grău, miere de albine
sălbatice şi ceai de levănţică şi, după ce mă întrebă cu tact despre istoriile mele, mă ascultă cu
mare atenţie. Cînd eu îi povestii aceeaşi istorie a încercuirii, el îşi scutură încet barba şi, împreună
cu ea, şi cîteva firimituri de colac de pe rasa neagră, şi-mi spuse cu mare grijă: Greşeşti, fiule,
acela nu poate fi Teodor. Eu mă încăpăţănai să o ţin pe a mea. Atunci el luă din raftul de deasupra
capului cartea cea mare de istorie, o deschise cu degetele-i străvezii, dădu foile pînă le găsi pe cele
căutate. Este scris aici, zise, că după ocuparea Constantinopolului de către cruciaţii latini, numai în
acest secol, pe tronul imperial s-au suit cel puţin trei Teodori, dintre care doi au fost împăraţi ai
Bizanţului, adică Teodor 1 Lascariotul, care muri înjunghiat în baie de călugăriţa Irena, şi Teodor
II Lascariotul, acesta mort prin deşerturi pe unde urmărea oştiri arabe, căci el ţintea să-şi lărgească
împărăţia în aceeaşi direcţie cum fusese odinioară. Aceştia doi se vînduseră latinilor. Amai fost şi
un alt Teodor, care se autonumise împărat, dar acesta nu obţinu binecuvîntarea şi nu avu măre-ţia
necesară. Nimeni nu i-a pus pe umeri mantia de purpură după obicei, ci şi-a îmbrăcat-o singur.
Acest Teodor a fost aproape de locurile voastre, de Epir, dar nu s-a deplasat spre nord, ci spre sud,
unde
222 Agim Isaku

cuceri şi trecu prin foc şi sabie Salonicul. Cu toate acestea, încercai eu să ripostez cam contrariat
de cele auzite, mă jur pe Dumnezeu că l-am văzut cu ochii mei, frate! Toţi l-au văzut în Arbaria.
Şi Efrem în cartea lui vorbeşte despre cl. Nu, mă contrazise călugărul, trosnindu-şi degetele,
Efrem nu scrie despre vreun împărat. Eu am citit cartea lui. o am aici şi colegii mei o copiază în
alte cinci exemplare. Nu este posibil, părinte!... Surăse uşor, lucru pe care-l făcea fară dificultate
fiindcă avea buzele subţiri. Poate că eşti prea obosit din cauza încercuirii prea îndelungate, zise
încetişor continuînd să zămbească şi avînd mereu grijă să nu mă ofenseze. Cînd omul este
extenuat vede fel de fel de lucruri. Şi visuri are altfel. Bea încă un pahar de ceai, fiule, mai spuse
el, şi eu am înţeles că mă trata ca pe un bolnav.
Atunci mi-am adus aminte că una dintre acuzele pe care mi le adusese Avdullah fusese aceea că în
cartea lui Efrem nu scria despre nici un împărat. lar eu puteam să măjur că citisem despre Teodor
în prima variantă a lucrării lui. Dar poate această parte a scrierii fusese suprimată din carte
ulterior. Eu nu văzusem niciodată textul final, întreg, al cărtii. Incepeam să văd totul cu o claritate
ucigătoare. Sor-beam ceaiul aromat, iar bătrînul se pregătea să-mi umple cana pentru a treia oară.
In cap parcă îmi măcinau o mie de pietre grele de moară. Ce însemnau toate acestea ? Oare se
organi-zase un complot universal pentru a nega valorile istoriei noastre ? Cine oare plătise pentru
asta ? Sau poate lumea, preocupată de zarva ultimei cruciade, nu ne mai dădea nouă nici o atenţie,
şi astfel adevă-rul se preschimbase în minciună. Cu aceste gînduri bănuielnice, am rătăcit vreo
două-trei zile prin codrii Athosului, frămăntîndu-mi mintea cu tot ce-mi spu-seseră, şi pînă la
urmă am conchis că s-a întămplat
Băta 223

ceva extraordinar, ca să nu spun nenatural. După socotelile pe care mi le făceam, reieşea că

împăratul care, în fruntea armatei sale, realizase încercuirea noastră era Teodor 1 Lascariotul.
După cum se părea, nici o călugăriţă Irena nu-l înjunghiase în baie, după cum scria în cărtile de
istorie, ci, orbit de mănia că nu putea supune despotatul nostru, îşi răspîndise legenda propriei
morţi. După aceea, poate şi cu apro-barea lui, fusese înlocuit la tron, pe rînd, de către Johan III
Vatavei; se hărţuise un timp cu ginerele său Nichifor; venise apoi un alt Teodor, al doilea;
un alt Johan, al patrulea; apoi Mihali, Andronic... Mă mai gîndeam că necazul împăratului cel
ade-vărat, Teodor 1 Lascariotul, era atît de mare, încît părăsise totul: palatele, chefurile, plecările
obişnuite de la palat — se dedicase unei singure plăceri: acelea a reabilitării onoarei sale printr-o
luptă răzbună-toare.
Aşa, cu totul năucit, am luat cu mine numai doi membri din gardă şi, cu o corabie care aducea
măr-furi pentru mănăstiri, ne-am dus la Constantinopol, pe care mi-l închipuiam tulburat, fiind
fără împărat.
Oraşul l-am găsit aproape la fel cum îl lăsasem în tinereţe. Deşi suferise două lungi asedii arabe, o
epidemie de holeră, un cutremur, trei incendii şi pe deasupra avusese de suferit şi marile
stricăciuni pricinuite de cruciaţii latini care furaseră pînă şi odoarele preţioase ale mormintelor
împăraţilor, majoritatea obiectelor fuseseră reconstruite. Zidu-rile înconjurătoare rămăseseră ca
totdeauna mîndria lui. Invincibile, măreţe.
M-am îndreptat spre casa unde-mi petrecusem o bună parte a tinereţii, închis în acea pivniţă
adăncă unde făceam socotelile negustorului de arme Johan. La poartă întălnii un băiat de vreo

224
cincisprezece ani cu un vas de pămănt în mănă. Se ducea să umple
Agim Isaku

apă la cişmelele de la Sfănta Sofia, acolo unde şi eu mersesem de atîtea ori. Băiatul avea un trup
zvelt şi era smead. Braţele îi erau subţiri şi cu muşchii încă neformaţi. Mă privi indiferent. I-am
spus că doream să-l întălnesc pe Johan, pe negustorul de arme care locuia aici. Se uită la mine
mirat. Ca şi mulţi alţi oameni pe care-i întălnisem între t.imp, nici acesta nu ştia greceşte. Am
intrat în coridor, acolo unde sărutasem o fată pentru prima dată. Fiindcă aerul era greu şi plin de
umezeală, aproape că am leşinat pe treptele scării de lemn care duceau la etaj. Şi, în timp ce
stăpănul casei, un gal roşcat şi pistruiat, ameţit de băutură, îini făcea semn cu bunăvoinţă din
capul scărilor să urc, eu m-am întors şi am ieşit afară.
Era inutil să mai caut ceva. Ştiam acum că scormo-nirea trecutului, în afară de mărturia
îmbătrînirii mele, avea să-mi ofere decepţii şi oboseală fără rezultat.
Am revenit la preocupările zilnice, la hoinăreli, la mesele îmbelşugate. Tot ce-mi mărturisise
călugă-rul de la bibliotecă era adevărat. Altfel de cum gîndi-sem în Albania, Constantinopolul nu
simţise deloc lipsa împăratului Teodor Lascariotul. El plecase de aici într-o perioadă de criză şi de
ameninţări. Multe răscoale izbucniseră în acel timp în întreg imperiul. Impăratii bulgari îşi
măriseră teritoriile şi nu accepta-seră nici o înţelegere cu Constantinopolul. Trebuiau puşi la
socoteală şi macedonenii. împărăţiile orientale, mai ales cele musulmane, de asemenea se
întăriseră şi se rupseseră de Bizanţ. Zeci şi zeci de ţinuturi se uneau cu ei, preferînd sistemul mult
mai liberal al taxelor aplicat acolo, şi nu numai pentru taxe. Oraşul era răsculat împotriva
împăratului şi încercuit de arabi. Aristocraţii, sprijiniţi de popor, se adunau la
Bata 225

etadion şi cereau capul lui Teodor, dar acesta, după un acord secret cu asediatorii, plecase aiurea
cu un mic număr de oşteni. Pe drum, prin ţinuturile unde nu se ştia că el îşi luase tălpăşiţa şi că
altcineva îl înlocuise la tron, diferiţi domnitori îi dăduseră, în baza tratatelor anterioare, oşteni şi
bani. în rătă-cirile lui trebuise să scornească un pretext de război şi îl găsise: răscoala pe care o
organizaserăm noi în despotatul nostru.
Constantinopolul continua să fie împărţit între veneţieni şi bizantini. In fruntea statului, împăratul
era o marionetă pe care o mănuiau latinii. Bisericile, cu toate că nu erau unificate, se înţelegeau
între ele şi biserica răsăriteană se întărea încetul cu încetul după stricăciunile aduse de ocupaţie. De
abia acum reuşisem să înţeleg şi acel „conflict" faimos cu trimi-sul Papei, conflict care mă
obligase să mă autoexilez pentru prima oară din castelul Giugei la începutu-rile întemeieru statului
nostru. Multe lucruri le-am înţeles acum: mărirea numărului de hoţi şi de venetici la noi, jocul
uşuratic al lui Carlo d'Anjou, venirea normanzilor, organizarea sărbilor, singurătatea noastră...

Şedeam pe malul Cornului de Aur, pe veranda hanului „Trandafirul Răsăritului", cu o sticlă de vin
dulce înainte, în crepusculul cel mai frumos pe care l-am admirat în viaţa mea, cînd pe marea
liniştită de culoarea flăcării se ridică pe neaşteptate un abur. Respiraţia mi se opri, ochii mi se
întunecară, burta o simţii ca pe o grotă ce se mărea. Imediat mi-a trecut prin cap bănuiala că am
fost otrăvit. Eram gata să le fac semn gărzilor mele să-l pedepsească pe proprietarul evreu al
hanului, cînd din adăncul fiinţei mele parcă ieşi un alt peisaj. îl cunoşteam.
226 Agim Isaku

Era ţara mea. Vopsită în roşu. Cu plantele uscate. Săracă. Groaznic de tristă. o mănă rea pusese
deasupra ei imaginea IIanului Trimalei, după aceea ogorul Bucamira, nu ştiu de ce aşezase acolo şi
răul Besazi, iar în fund de tot se clătina castelul Giugei. Aşa de rea era măna care-mijuca acest
renghi, încît totului îi dăduse forma unei femei pe care o întăl-nisem undeva demult, poate în
copilărie. Numele nu i-I mai ţineam minte. Ea îmi dăduse puterea s-o iubesc. Poate şi slăbiciunea
tot ea mi-o dăduse.
Cînd presiunea sîngelui se întoarse la normal şi cînd peisajele se răsturnară pentru a mi le lăsa
înaintea ochilor numai pe cele reale, am înţeles că totul nu fusese altceva decît dor. A dracului
treabă, începui eu să înjur, m-au păcălit! Dacă m-ar fi între-bat cineva, n-aş fi fost în stare să-i
răspund de ce, cum şi cine m-a păcălit.
Trebuia să mă întorc acasă. Trecuseră doi ani şi jumătate de cînd rătăceam încoace şi încolo,
folosin-du-mă de numele acelui pămănt necunoscut pe care eu însumi îl numisem Arbaria. Trebuia
să mă întorc neapărat. cît mai repede. Fiinţa mea risipită prin peisaje, agăţată prin rămurele de
tufişuri şi prin răpe fară culoare, prezentă în povestirile oamenilor sau pe spinarea cailor
necunoscuţi era acolo, ple-case mai de mult şi mă aştepta. Cum de plecasem eu, cum de o
părăsisem ? îmi părăsisem pămăntul! Eşti om fără credinţă, o Măhil Ucă Gropa! Ei, la urma urmei
ce am părăsit ? Da, ce ai părăsit nebu-nule? Partea cea mai rea a vieţii tale, asta ai lăsat în urmă. o
viaţă de mizerie, sărăcie, izolare stupidă, înapoiere! Mai bine mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ai
găsit puterea de a face pasul acesta! Ce interese ai acolo? Ce-ai să faci acolo bătrîn, cu un picior în
groapă? N-ai nici proprietăţi, n-ai nici familie' Nebunule !
Băta 227

Dar eu deja hotărăsem să mă întorc. Am plătit tot ce comandasem şi, lăsîndu-l pe bietul
evreu mirat la cuhue, am plecat fără să mă ating de măncăruri.
A doua zi de dimineaţă, în timp ce soarele se ridica de acolo de unde se născuse Domnul
nostru Isus Cristos, eu plecam în direcţie opusă.
M-au păcălit, şi-au bătut joc de mine, am mur-murat eu, mai degrabă ca să mă justific pe
mine. Cine m-a păcălit?
Tărziu aveam să mă lămuresc: mă păcălisem eu însumi.

II

După o săptămănă, timp în care cheltuisem o bună parte din bani pentru a plăti tot soiul de
hoţi şi de suverani locali ca să mă lase să trec, mă aflam din nou în acelaşi loc unde, cu ani în
urmă, fusesem în cercetare cu fratele Ghielinei, cu şmecherul Prec. Eram îmbrăcat ca un negustor
ambulant de stofe. Gărzile bizantine înjurul campamentului erau rare, fapt la care nu mă aşteptam,
şi contra unei plăţi nu prea mari ne-au lăsat să intrăm înăuntru. Drumurile înguste dintre corturi
erau acoperite de iarbă. După căţiva paşi şi gărzile mele încetară să mai fie prea vigilente; nu se
simţea nici o primejdie. Campa-mentul avea într-adevăr dimensiuni imperiale, dar mişcări ale
oştenilor nu se vedeau. Un moment am crezut că poate au ocupat Arbaria, dar, gîndindu-mă mai
adănc, am ajuns la o concluzie contrară. Dacă au ocupat-o, nu aveau de ce să mai menţină cam-
pamentul. La marginea cămpului, într-un părăiaş care-şi ducea puţina-i apă în rău, se vedea de
departe o grămadă de schelete albe de animale. Poate erau cămilele. Poate şi elefantii. Cămilele şi
elefanţii muriseră primii. Sărmanele animale! Le scoseseră
228 • Agim Isaku

din mediul lornatural şi le aduseseră aici, în locurile acestea reci şi străine. Aveam impresia că
după pănza decolorată a corturilor nu era nici un suflet de om. Mi-am luat inima în dinţi, am
descălecat şi, cu paşi tremurănzi, m-am apropiat de un cort. larba de pe cărarea care ducea la
intrare era necălcată de mult timp. Printre firele de stuf se vedeau melci albi şi uscaţi. Am ridicat
încet partea care servise ca uşă. Aerul care ieşi dinăuntru era ars de soare şi stătut. Cortul era gol.
Aşternuturile, nişte saci mari umpluţi cu paie de grău, fuseseră lăsate pejos, mucegăiseră şi
putrezeau, răspîndind mirosul ştiut. Pe pereţii laterali rămăseseră atărnate felurite haine care
acum deveniseră cuiburi de şopărle. Ele scoseseră capul dintre numeroasele cute şi se uitau la
mine mirate. Am trecut apoi la cortul al doilea. Gol. Melci, şopărle printre haine. Mucegai negru
pe saltele. Pe ici, pe colo, rare fire palide de iarbă crescute fară
lumină. Deasupra saltelelor crescuseră ciuperci mari, albe, comestibile.
Cu excepţia careului principal de corturi de care
gărzile nu ne lăsară să ne apropiem, toate celelalte corturi erau goale.
Eram curios să văd mai mult. Le-am oferit gărzilor recompense grase şi le-am cerut să-mi permită
să mă apropii de corturile principale, nu de altceva, dar ca să vînd stofe aduse direct de la
Constantinopol, dar ei nu au primit. Mi-au spus scurt şi răspicat:
împăratul Teodor nu are nevoie de stofele tale. Şterge-o, bătrînule rău!!
în orice caz, permisul de a trece prin încercuirea lor pentru a intra în Arbaria mi l-au dat fără greu-
tate, după ce, bineînţeles, am plătit o sumă de bani.
Băta 229

III

Cu mintea tulburată şi cu buzunarele aproape goale, am ajuns în Arbaria, la poarta de lemn a

cetăţii Giugea. Gărzile mele, nu ştiu de ce, n-au vrut să vină cu mine. Au luat banii, le-am dăruit
şi calul, iar ele, mulţumindu-mi cu plecăciuni adănci, pline de respect, au făcut cale întoarsă. La
castel i-am găsit pe paznici dormind. Eram în toiul iernii şi al nopţii. Petrecusem doi ani şi ceva
departe de ţara mea. o lună mare picta, uscat şi oblic, peisajele de piatră, goale, de parcă le-ar fi
zgăriat.
Cînd le spusei străjilor cine eram, mă lăsară să intru pe poarta mică, laterală, şi nimeni nu avu
grijă să mă însoţească. Mă îndreptai direct către sala de mese, presupunînd că cina nu luase încă
sfîrşit. Nu greşeam. Erman era acolo, cu trei bărbaţi pe care nu-i cunoşteam. Ne salutarăm şi mă
aşezai lîngă el. Imi umplură un pahar mare cu vin, dar după prima duşcă constatai că vinul era de
calitate proastă.
- Este vin albanez - îmi zise cu o mîndrie nejusti-ficată unul din cei prezenţi, un tip cu o mutră
pătrată.
Erman pirotea, totuşi avu grijă să mă întrebe cum o dusesem pe „dincolo". El spuse „dincolo" de
parcă ar fi spus: acolo, pe lumea cealaltă, cea veşnică.
Nefiind sigur pe cei trei necunoscuţi, am descris totul în culori false. I-am spus că acum faima lui
şi a despotatului albanez se răspîndise în lume. Toţi marii suverani ai lumii creştine din Occident
spuse-seră că sunt de acord să-şi unească oştenii şi să ne vină în ajutor atunci cînd noi vom crede
că este necesar, şi astfel să dăm asaltul hotărător pentru a lichida nemiloasa încercuire.
In timp ce vorbeam, vedeam cum feţele pătrate ale celor de faţă se rotunjeau de fericire, în timp
ce
23o Agim Isaku

faţa lui Erman rămănea neschimbată, adică obosită, pe jumătate gînditoare şi pe jumătate
indiferentă. Albise şi îmbătrînise de tot.
-Bani, ţi-au dat bani? - mă întrebă el între-rupînd-mi logosul, cu o nerăbdare evidentă.
- Bani, nu prea — zisei printre dinţi —, dar prompti-tudinea lor de a-şi uni oştenii lor cu
armata noastră cred că este o probă a drep...
-Aşa sunt toţi - mă întrerupse iar Erman -, numai vorbe ne trimit. Sprijin moral se cheamă acum.
Ducă-se dracului cu sprijinul lor cu tot!
Se sculă şi, fără să salute pe nimeni, ieşi. Am crezut că s-a dus la toaletă şi că se va întoarce
repede, dar feţele pătrate îmi spuseră că se dusese la culcare. Aşa pleca mereu, cufundat în
gînduri, îmi explicară ei. Mai îmi spuseră că Mariusa murise acum un an, că băiatul lui Erman
plecase în Galia în căutarea unei vieţi mai bune, că finanţele despotatului erau secătuite, că toţi
vechii membri ai Consiliului de Război de asemenea plecaseră, unii trădaseră, alţii fugiseră, iar
Mati Kamina şi Pieter Guemira muri-seră, că şi oainenii simpli începuseră să se exileze din cauza
taxelor prea inari şi a traiului anevoios. (Asta ca urmare a învrăjbirii stărnite de numeroşii agenţi
ai duşmanilor, ziseră ei.) După felul cum vor-beau şi după gesturile pe care le făceau, nu era greu
să-ţi dai seama că erau inşi de soiul noilor servili, oameni de nimic.
Le-am cerut iertare, spunîndu-le că eram foarte obosit, şi am plecat în camera mea.
M-am culcat în acelaşi aşternut, care aştepta aşa cum îl lăsasem. Erajilav şi mi s-a părut că
miroase a mucegai. Cu toate acestea, am adormit repede. în vis am văzut ciuperci şi şopărle care
vorbeau în limbi diferite. Trecuseră ani de cînd nu mai visa-sem în somn.
Bata 231

A doua zi de dimineaţă m-am dus drept la Erman şi i-am cerut să rămănem singuri. Cînd
ceilalţi ieşiră, am simţit că, acum, noi nu eram altceva decît veri. Fără cinuri, fără intrigi, fără
castraţi, ba chiar şi fără Mariusa. De Mariusa, ce e drept, îmi părea rău că murise.
- Ei - mă întrebă -, cum ţi se pare ? El nu specifica la ce se referea, la treburi, la Arbaria, la
lume, dar nici nu era nevoie să specifice.
- Rahat - îi răspunsei. El îşi puse capul în piept.
- Ştiu - îmi spuse. în glasul lui nu era durere, şi mie îmi păru rău. Eu nu zisei nimic.
- Ce-am facut noi? Un rahat mare, nu-i aşa? -continuă el, poate şi cu o vagă speranţă că eu îl
voi contrazice.
- Cam aşa ceva — zisei şi mă căh imediat de aceste vorbe.
o bucată de timp tăcurăm. Soarele desena indife-rent pătratele ferestrelor pe peretele opus,
acoperit de flamuri diferite, acum decolorate şi acoperite de praf.
- Cu toate acestea, mai este o speranţă — zisei şi mă mirai singur de vorbele mele. De ce
devenisem plîngăreţ şi de ce mă lăsam prins în reţeaua ome-niei mincinoase?
Faţa îmbătrînită a lui Erman se învioră pentru o clipă.
- M-au părăsit cu toţii - zise -, numai tu mi-ai rămas. Şi ce rău m-am purtat cu tine!
Am simţit că dialogul putea aluneca foarte uşor în adăncuri, prin ape nostalgice, duioase, de
aceea zisei energic cu glasul schimbat:
- Acum nu te mai smiorcăi. Omul cît trăieşte speră. Atîta timp cît eşti în viaţă...
232 Agim Isaku

— Chestia e că... asta nu mai e viaţă — mă întrerupse el şi zămbi amar.

—în orice caz, trebuie să ştii că, actualmente, aşa-nuffiitul împărat nu are nici o legătură cu
Bizanţul. Alţi împăraţi au venit între timp la putere. Acesta care ne ţine pe noi încercuiţi trebuie să
fie vreun bătrîn scrăntit la cap şi ranchiunos. Am văzut şi campamentul lui. Corturile erau goale.
Nu are mai mult de o sută sau două sute de soldaţi cu el. Dacă adunăm şi noi vreo patru sute de
oameni şi tăbărăm pe ei, nu ne va fi greu să-i niinicirn. Iţi jur!
Pe faţa lui Erman nu apăru nici o scănteie de înviorare şi de speranţă, fapt care mă miră.
— E degeaba — zise toropit.
— Nu poate fi degeaba - insistai eu. Din nou zămbi amar. Nu mă aşteptam ca pro-punerea mea să
nu-i trezească nici un interes. L-au lovit rău trădările, m-am gîndit, neputînd să-mi înving părerea
de rău. Poate că şi moartea Mariusei a contribuit la această stare de delăsare.
Aişteptam explicaţia lui, care nu a întărziat să vină:
— E în van. Hai să zicem că putem aduna patru sute de oameni, ba chiar mai mulţi. Să zicem că-i
atacăm, că distrugem tabăra lui Teodor şi că scăpăm Arbaria de încercuire. Dar după aceea ce mai
facem ?
— Cum „după aceea"? - m-am mirat -, după aceea vom construi o nouă viaţă, vom avea
relaţii cu străină-tatea, vom înviora viaţa... - nici eu nu prea înţelegeam cum ieşisem atît de
repede din plasa nostalgiei pentru a cădea cu aceeaşi repeziciune în capeana entuzias-mului. Sau
poate era numai o reacţie împotriva lui Erman.
El schiţă acelaşi zămbet.
— E în van. Asta nu se poate întămpla — zise încet. De atăţia ani în Arbaria s-a creat o altă viaţă,
Băta 233

deosebită, cu totul deosebită de altele, incompatibilă cu altceva: viaţa noastră. Pentru această viaţă
„a noastră" au fost create toate premisele necesare:
reţeaua taxelor, a ierarhulor, a spionilor... Chiar şi căsătoriile formează acum o reţea specifică, a
noastră. o ieşire din această situaţie înseamnă, înainte de toate, ca eu să nu mai fiu pe acest tron pe
care stau acum, fiindcă, într-un fel sau în altul, acest tron este mai degrabă creaţie a situaţiei decît
operă a cioplitorului sau a lemnarului. îţi imaginezi tu ce se poate întămpla? Mă vor sfărteca de viu
şi mă vor arunca în răpă să mă mănănce fiarele săl-
batice.
- Ca pe Evdoxia — zisei eu —, fiindcă pe moment
îmi venise în minte această comparaţie.
El ridică din umeri, ca şi cum ar fi vrut să spună că nici nu-l interesa cine era această Evdoxia.
- Deci - zise - acesta ar fi sfîrşitul meu şi nu cred că ceilalţi ar putea avea un sfîrşit mai bun.
- Vor avea — insistai eu.
El zămbi dureros. Nici prin gînd nu-mi trecuse că Erman poate gîndi atît de adănc şi că
poate fi capabil de asemenea raţionamente complicate. Mă uluia. Exista şi posibilitatea ca toate
informaţiile pe care eu i le adusesem, el să le fi ştiut dinainte,
din alte surse.
- Destul cu aceste nebunii ale noastre — zise şi trase şnurul pentru a-l chema pe camerist.
Apoi, cu vocea schimbată: - Este mai bine să lăsăm lucrurile să curgă aşa cum le-a prestabilit
Domnul Dumnezeul nostru. Şi acum să bem!

Băurăm o săptămănă întreagă. Măncam şi beam în sala cea mare. Tot acolo dormeam,
înfăşuraţi în bunde groase. Uneori erau prezente şi „rnutrele pătrate", dar de cele mai multe ori
eram singuri. Un
Agim Isaku

servitor bătrîn avea grijă să nu se stingă focul. Tot el ne îndestula cu băuturi. Poate nu
rămăseseră alţi servitori în castel.

După şapte zile ieşirăm să facem inspectia. Erman crease un fel de ritual al inspectiei:'în
aceeaşi săptămănă şi în aceeaşi zi cînd Teodor ieşea să facă inspecţia de cealaltă parte a granitei,
cam în acelaşi loc, dar de partea noastră, îşi făcea si Erman inspecţia lui.
Cartea a noua
Stau întins pe malul mării şi, in timp ce revăd cu ochii minţii, tot ce am scris de-a lungul anilor şi
prin faţa ochilor, mi se perindă figuri şi scene din trecut, mă cuprinde cînd o tristeţe copleşitoare,
cînd o mănie oarbă. Dacă aş putea să mă întorc sau dacă ar fi adevărat că omul, după ce moare, se
mai întoarce căriduu în uiaiă, mă jur că altfel aş construi acea viaţă nouă: aş cumpăra o bucată de
pămănt, poate chiar ogorul Bucamirei, aş sădi rodii, pomi fructi-feri: curmali, smochini; m-aş
însura cu lolantia, cu prima lolantia, cu cea de la început, încă necurvită, şi aş face cu ea o droaie
de copii. Nu m-ar mai interesa Bizanţul, Arbaria, cruciadele, biserica răsăriteană şi cea apuseană,
raporturile suflet-trup, peisaj-senti-ment, om-naţiune, dependenţa omului-independenţa ţării,
dragoste-libertate şi aşa mai departe. Aş duce o viaţă simplă, obişnuită, uulgară, pămănteană. Mi-
aş învăţa copiii cum se cultivă pămăntul şi cum se strînge recolta, cum se lasă o femeie grea şi
cum se înmulţesc caii. Nu i-aş învăţa nici să scrie, nici să citească. Niciodată. Dacă m-ar întreba
cineva de ce naţionalitate sunt ei, nu le-aş răspunde că nu au aşa ceva, dar aş crea un cuvînt nou,
deosebit, ames-tecat, cum arfi depildă naţion.alitatea nemaiauzită:
servoarbanitobulgarolatinovlahă, numai şi numai ca să evit posibilitatea luptei pentru vreuna din
ele.
Dar, alteori, de ce oare simt o mîndrie idioată pentru tot ce am făcut în viaţa mea ? Indiferent de
236 Agim Isaku
motivele începutului, indiferent de felul în care degeneraseră lucrurile acum spre sfîrşil, noi
reali-zaserăm ceva minunat, crcaserăm pentru prima oară statul nostru, şi acum, indiferent
că el era ruinat, topit, un lucru rămăsese : numele de Arbaria şi limba noastră albaneză.
Zic şi mă dezic, mă mustru şi mă împac, mă frămănt în sinea mea, plec acasă, aprind focul,
pun oala de pămănt cu linte la fiert, iau traista de lănă în care îmi ţin scrisorile (singura
avere pe care o am), mă tărăsc iar ca un calic pe malul mării (nu sunt mai mult de
cincisprezece paşi mici de bătrîn. de la casa mea pînă la malul mării) şi încep să citesc
ultimele însemnări.

leşiserăm să îndeplinim ritualul nostru, adică inspecţia obişnuită. Acum, pe marginea

prăpastiei nu mai erau decît cinci-şase grăniceri. Cînd ajunse-răm, nu se mai ridicară în picioare,
iar noi, din partea noastră, nici nu le-am mai cerut aşa ceva. Eram în luna mai, mai precis la
mijlocul ei, în jur totul înflorise şi se înviorase. Feţele noastre nu. Ele erau obosite şi umflate de la
beţia nopţii trecute. Singurii care continuau cu încăpăţănare de proşti să păstreze aceeaşi expresie
din trecut erau „cape-tele pătrate", acei inşi calificaţi de mine încă din prima zi a întoarcerii mele
„incapabili de vreo treabă". In timp ce aşteptam să apară împăratul Teodor în mijlocul suitei sale,
eu urmăream zborul unei berze. Zbura sus de tot, descriind elipse largi, de parcă ar fi desenat în
văzduh ochi de femei moarte. Poate nu-şi mai găsea vechiul cuib, poate se îndoia dacă e bine să
coboare aici sau în altă parte, mai la miază-noapte.
 Băta 237

Eram încă preocupat cu descifrarea imposibilă a acelui zbor, cînd în jurul meu izbucniră strigăte de
stupoare, de bucurie, de surpriză. Se aruncau în aer capele, lănci; se ciocneau scuturi şi coifuri. A
căzut! Uitaţi-vă, uitaţi-vă, a căzut! S-a dus dracului hodo-rogul! De necrezut! Uitaţi-vă, uitaţi-vă! 1
s-a rupt şi băţul! Parcă a fost ţurcă, nu sceptru sau toiag de împărat!
Cu greu mi-am desprins privirea de pe cer (şi chiar şi atunci ochii mei continuau să poarte
imaginea berzei şi a elipselor ei). Am privit în jur, apoi jos spre tabăra duşmană. Suita imperială
era cuprinsă de panică. Zăpăciţi erau numai cei foarte apropiaţi de împărat, pe cînd ceilalţi, mai
depărtaţi, şedeau indiferenţi ca totdeauna. In mijlocul mişcării, a agi-taţiei, printre spaţiile create
printre trupuri, braţe, pelerine brodate, văzui trupul împăratului întins pe pămănt, cu faţa spre cer.
Nu mai mişca. Sceptrul imperial nu se frănsese în două, ci în zeci de bucăţele, şi în talmeş-
balmeşul general am observat cum măinile celor prezenţi şterpeleau ce puteau: dia-mante, bucăţi
de aur şlefuite, pietre preţioase de diferite culori, toate risipite prin nisip. După puţin timp,
culegerea părticelelor preţioase nu se mai făcu pe ascuns. Lăcomia hoţilor deveni neînfrănată şi, în
timp ce toţi, în patru labe, scormoneau înfriguraţi nisipul călcat în picioare, eu puteam privi trupul
scurt al împăratului. Era înţepenit definitiv, cu picioa-rele legate de un fel de suport de lemn care
cred că-i servise pentru a-i înălţa în mod artificial statura ridicolă. Ochii îi rămăseseră deschişi.
După aceea cei prezenţi (acum, în afară de gărzi, se apropiaseră de mort şi oştenii, mărind astfel
îmbulzeala) începură să-i scoată lui Teodor mantia de purpură, care avea pe margini broderii
desigur de mare valoare. Din acest moment roi-a fost imposibil să mai văd ceva.
238 Agim Isaku

Din remarcile celor care mă înconjurau, aflai că împăratul căzuse pe neaşteptate, ca o bucată
mare de lut, la o cotitură a cărării dintre corturi. Uite aşa, îşi pierduse echilibrul şi căzuse ca un
copil de un an. Dar mirarea cea mai mare o stărnise faptul că întăi se frănsese băţul, şi după aceea
căzuse şi Teodor. (Multi se încăpăţănau să spună că observa-seră foarte bine acest fenomen.) Toţi
cei din jurul meu erau nespus de bucuroşi. Cu excepţia lui Erman. Eu ştiam de ce nu jubila şi el
împreună cu ceilalţi:
nu ştia ce să facă într-o astfel de situaţie. Nu numai structura despotatului, ci şi creierul lui erau
înţe-penite, străns legate de o singură situaţie. Văzîndu-l aşa de amărat, i-am propus să plecăm noi
primii. Şi aşa făcurăm. Incălecarăm pe cai şi pornirăm în galop.
Nu mi-a mai trecut prin gînd să mă uit ce facea barza.

II

Mai tărziu, punînd cap la cap datele diferitelor surse, aşa cum se procedează în asemenea împre-
jurări, am reuşit să reconstituie tot ce se petrecuse.
Adevărul este că împăratul Teodor nu era un bătrîn nebun şi furios. El murise mai demult, cînd
încă nu se împliniseră două luni de la încercuire. Atunci se adunase consiliul armatei asediatoare
şi, după lungi dezbateri, luînd în considerare şi faptul că oştenii îşi primiseră deja plata pentru
întreaga campanie, hotărăse să tăinuiască moartea împă-ratului pînă la sfîrşitul războiului, adică
pînă la cucerirea despotatului nostru. Se juraseră toţi pe trupul lui fără viaţă să respecte această
hotărăre. După cum se pare, la luarea acestei hotărări contri-buise şi faptul că, între timp, nu numai
că diferite ţinuturi se răzvrătiseră şi declaraseră că nu-şi vor
Băta 239

mai respecta obligaţiile către Bizanţ, dar chiar în oraşul lui, la Constantinopol, arhiepiscopul bine-
cuvîntase purpura imperială a unui alt Teodor. Acesta era un copil adus special din cea de-a doua
capitală a Bizanţului, din Niceea, şi nu era Lascariot, ci angelic. Toate aceste manipulaţii de
maestru le făcuse vene-ţianul Enrico Dandolo, mare doge şi comandant de cruciadă. Reîntoarcerea
la Constantinopol însemna, în cazul cel mai bun, întemniţarea pe viaţă în beciuri adănci şi
întunecate a tuturor şefilor oştirii, şi asta numai dacă ar fi scăpat de tăierea capului sau de tragerea
în ţeapă. Atunci, în mare taină, aduseseră de departe un faimos specialist în îmbălsămare şi
îmbălsămaseră trupul lui Teodor. După această ope-ratie pe care specialistul o făcuse cu o
pricepere desăvărşită, sub pretextul că îl petrec, îl duseră pînă în împrejuriTnile Dyrrahului, unde-l
înjunghia-seră şi-l aruncaseră într-un canal. în tot acest timp se răspîndise vorba că bătrînul împărat
fusese bolnav şi astfel se puteajustifica neparticiparea lui la ulti-mele atacuri.
După îmbălsămare, trupul fusese pus pe o platformă de lemn, ceva ca un cărucior de copil
(sărmanul tămplar care făcuse lucrarea fusese asa-sinat şi el) şi, de cîte ori se ivea nevoia, îl
scoteau pe împărat aşa, ca monument, sprijinit în sceptrul-băţ, cît să ne arate nouă, dar şi oştenilor
lor, că totul este în regulă.
Această mistificare continuase cîteva decade. Dar între timp zeci şi sute de oşteni obosiţi părăsiseră
tabăra, se întorseseră la casele lor, se căsătoriseră şi-şi continuau viaţa eliberaţi de datorhle către
oaste. Aşa se explică faptul că, atunci cînd eu m-am întors din călătorie, am găsit numai un nucleu
de oşteni, pe cei plătiţi mai bine şi care rămăseseră credincioşi, iar majoritatea corturilor erau

240

Agim Isaku
goale.

Această istorie s-ar fi prelungit încă un număr de ani, dacă cel care făcuse îmbălsămarea n-ar fi
facut o greşeală fatală: nu-i pusese substanţa magică de îmbălsămare şi băţului de lemn care se afla
în interiorul sceptrului. Astfel, carii şi difenţi microbi trimişi de Hades, neputînd pătrunde în camea
bătră-nului, se hrăniseră cu carnea sceptrului, care era singurul sprijin al cadavrului. Zi de zi şi
noapte de noapte, încet şi insistent, insectele îl roaseră, pînă ce într-o dimineaţă sfîrşiră lucrarea lor
distru-gîndu-l de tot. lar noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, asistarăm la acest sfîrşit.
După această cădere, se înţelege că oastea se dizolvă şi oştenii, după ce furară ce se putea fura din
campament, îl dărămară. De pe răpa din Zahlub oamenii îi văzuseră pe foştii oşteni încărcînd pe
cai, pe măgari şi chiar în spinare cazane niari de aramă, bucăţi de pănză de cort, lemne cioplite,
catran, sulf, cărţi sfinte suflate cu aur şi argint şi alte obiecte. Dupăjefuire şi dărămare, tabăra
semăna cu o întin-dere de pămănt peste care trecuse un nor de lăcuste. „Măine voi trimite lăcustele
în ţara ta", scria în Biblie. „Vor fi atît de multe încît vor acoperi complet locul. Ele vor mănca totul,
pînă la ultimul pom." Aşa se-ntămplase şi cu tabăra: oştaşii tăiau şi pomii şi făceau din trunchiurile
lor, cărora le curgea încă seva, fel de fel de tărgi şi de căruţe caraghioase.
Acelaşi lucru se întămplă şi cu oastea împuţinată şi sleită de puteri a despotatului nostru; în lipsa
inamicului, se risipi şi ea, se topi repede, după cum prevăzuse însuşi Erman. Tot aşa se întămplă şi
cu toate structurile statului. Se distruseră. Şi această distrugere se faptui nu prin conflicte, certuri
sau ciocniri, ci dimpotrivă, m timpul unei petreceri oarbe, fără frău, care dură vreo zece zile.
 Băta 241

III

Mă aflam şi eu în sala cea mare şi beam în tihnă după u săptămănă de plimbări prin
despotat în com-pania lui Erman. „Feţele pătrate" ale însoţitorilor noştri deveniseră acum mai
ovale: şedeau numai cu gura deschisă de atîta plăcere. Oriunde mersese-răin, constataserăm că
entuziasmul oamenilor era sincer. Poporul jubila. Pe Erman îl primiseră ca un adevărat erou. La
întruniri se ţinuseră discursuri înflăcărate şi se recitaseră poeme lungi închinate lui. Acompaniati
de lăute, rapsozii căntaseră căntece noi, compuse în aceeaşi zi sau chiar improvizate pe moment
în timpul întrunirii. Născociră şijocuri noi, care oglindeau realitatea victoriei noastre în mod
metaforic. Unul dintre acestejocuri era foarte simplu, dar şi foarte semnificativ: vreo zece
persoane se prindeau de măini formînd un cerc; peste acest prim cerc se suia un alt cerc alcătuit
tot din oameni, dar mai mic, se înţelege, şi ei se prindeau de măini în semn de unire. Apoi venea
al treilea cerc, şi deasu-pra acestuia se suia un singur om care, după ce flutura flamura
despotatului, striga: Trăiască Arbaria! Noul joc se numea „Cetatea albaneză".
Aşa sărbătoream noi victoria în sala cea mare. Erman era tăcut şi voioşia generală nu-l
contamina. Dădea pe găt paharele unul după altul de parcă ar fi băut apă, dar nu se îmbăta. Poate
simţea lipsa fiului său şi suferea.
In afara „capetelor pătrate", în sală se aflau şi mulţi alţi invitaţi. Poate n-ar trebui să-i
numesc invitaţi, pentru că nu-i chemase nimeni, ci veniseră din propria lor iniţiativă pentru a lua
parte la bucu-ria generală. Ba chiar aduseseră cu ei măncare şi băutură, ca la nunţile de la ţară.

242
Victoria, dacă se
Agim Isaku

putea numi aşa, îi apropiase din nou pe puţinii oameni care-i mai rămăseseră despotului.
Cercetam feţele necunoscuţilor din sală, cînd iată că sosi unul din vechii servitori şi, fără
să facă plecăciuni, ca de obicei, îmi atinse umărul.
- Ce este? - I-am întrebat.
Omul avea ochii holbaţi de groază. Se bălbăia şi cu greutate rosti cîteva cuvinte. Poate nu
dorea să afle şi ceilalţi vestea pe care mi-o aducea.
- Erman - zise -, Erman... jos... în beciuri...
- Ce spui, mă ?!
- S-a spănzurat.
Am coborăt în grabă în beciurile castelului, care serviseră totdeauna pentru păstrarea
vinurilor, iar uneori şi ca temniţă pentru arestaţii de seamă şi poate chiar pentru execuţii secrete
ale condamna-ţilor. Erman se spănzurase într-unul din cărlige. Nu puteam înţelege cum ajunsese
să facă asta. Cărligul şi-l înfipsese sub barbă, în guşă, şi din găt continua să-i iasă spumă
însîngerată. Ochii lui mă priviră stăruitori de parcă mi-ar fi cerut iertare, apoi se tulburară şi se
închiseră. N-am simţit nici o emoţie. Nici părere de rău, nici durere, nici necaz. Nimic. Poate că
aşteptam acest gest din partea lui Erman. Nu chiar spănzurarea în beci, dar ceva de acest gen, De
cîteva ori chiar el făcuse anumite aluzh la sfîrşitul lui. In orice caz, era o soluţie bună.
Cam după o lună, în timpul căreia împreună cu entuziasmul se topi definitiv şi admiraţia
care mai rămăsese, la porţile cetăţii sosi o ceată mare de oameni înarmaţi. în fruntea ei era un tînăr
de vreo douăzeci şi cinci de ani, atletic şi cu mişcări ener-gice. Am ieşit şi l-am întăinpinat în
curte, apoi l-am dus în sala cea mare. Nu m-am aşezat pe scaunul sculptat al lui Erman, deşi mi se
cuvenea, avînd eu
Băta 243
acum, de la sine, rangul cel mai înalt. Tînărul îmi prezentă scrisorile de acreditare. Era trimisul
spe-cial al sebastocratului Mihal al Epirului şi cerea să ia în primire această parte pierdută a
imperiului. El se pronunţă chiar aşa: această parte pierdută a imperiului, fară să se sinchisească de
părerea noastră. Cînd termină de spus această frază pregătită dinainte, fără să aştepte aprobarea
mea, se aşeză pe tronul lui Erman. îşi roti privirea prin sală şi le dădu ordin oştenilor lui să scoată
flamurile şi toate simbolurile create de Erman, îndepărtă cu un gest degajat pe invitaţii oştirh, care,
sărbătorind vic-toria, se îmbătaseră turtă, şi se declară printr-o frază uscată, dar impunătoare,
strateg al Epirului de Nord, vasal credincios al sebastocratului Mihal, care la rîndul lui era vasal
supus al împăratului Andronic II Paleologul. Asta însemna că numele pus de noi, Arbaria, avea să
se stingă.
După un plan întocmit dinainte, oştenii lui, care erau din ce în ce mai numeroşi, de parcă
ieşeau din pămănt, puseră sub control punctele cheie ale dru-murilor, luară puţinele castele şi
cetăţi pe care le aveam, şi numai după două săptămăni fură date primele condamnări adversarilor.
Trebuie să spunem că adversarii nu erau prea numeroşi, pentru că o bună parte fugiseră în
străinătate, peste mare, iar cei care rămăseseră se uniseră cu noii stăpănitori, jurîndu-le credinţă.
Nu-mi păru rău deloc cînd aflai că trei dintre „capetele pătrate" aveau să fie traşi în ţeapă, chiar în
piaţa din faţa cetăţii, cu toate că-şi declaraseră cu umilinţă dorinţa de a colabora cu tînărul strateg.
Probabil că şi acesta simţise că cei trei nu erau buni de nimic.
Mie îmi rezervase o întălnire specială, oficială, dar nu călduroasă. Fără să mă poftească să
mă aşez pe vreun scaun, îmi anunţă hotărărea lui; mie îmi

244
Agim Isaku

cruţa viaţa. De aici încolo, îmi destina o colibă pe malul mării, într-un loc pustiu, chiar vizavi
de mănăstirea Malplac. Dar la o zi depărtare de ea. în fiecare săptămănă, oamenii lui aveau să-mi
aducă de-ale gurii şi băutură.

I-am spus că primeam hotărărea lui. I-am cerut un singur lucru. Să-mi dea voie să iau cu
mine cîteva cărţi, precum şi scrierile mele. Şi el îmi aprobă această cerinţă.
Ultima însemnare
Din cînd in cînd un delfin singuratic cu capul negru face un salt pe deasupra apei. îl văd în fiecare
dimineaţă şi nu găsesc nici o legătură cu el. Mă întreb: cum a venit pînă aici, în aceste ape reci,
acest biet delfin ? Şi nu găsesc răspuns. Vîntul sărat al mării îmi aminteste cd în oala de pămănt în Madrid 2000.
care fierbe lintea am uitat săpun sare. Broaştele ţestoase care fac dragoste greoi în faţa mea îmi Cuprins
sporesc întris-tarea. A trecut muli de cînd n-am mai văzut o barză. Şi păsările sunt tare puţine aici.
Sunt numai nişte puncte negre care se tot învărtesc prin cerul inalt. Poate mi-am pierdut eu văzul.
Mintea îmi spune că nu e cu putinţă ca pe ţărmul mării noastre să nu fie păsări. Atunci, dacă am
orbit, înseamnă că nici del-finul nu este adevărat. Poate nimic nu este adevărat. Dar eu cum de Cartea întăi.................................................................... 9
reuşesc să-mi citesc însemnările ? Sau poate nici pe acestea nu le citesc, ci le ştiu pe de rost ? Adăugire la cartea întăi........................................... 35
Cartea a doua............................................................... 44
Leja, 1990; Tirana 1998; Adăugire la cartea a doua........................................ 59
Cartea a treia............................................................... 66
Insemnări incomplete care ar putea
 forma cartea a patra .......................................... 103
Prima zi ................................................................... 106
Ziua a doua ............................................................. 109
Ziua a treia.............................................................. 112
Noaptea a treia ....................................................... 114
Ziua a patra ............................................................ 121
Ziua a cincea ........................................................... 123
Ziua a şasea şi ultima ............................................ 127
Cartea a cincea.......................................................... 130
Insemnări................................................................ 140
Cartea a şasea........................................................... 146
Adăugire la cartea a şasea .................................... 167
Cartea a şaptea ......................................................... 173
Lămurire asupra cărţii a şaptea ........................... 173
însemnare pentru cartea a şaptea........................ 207
Cartea a opta ............................................................. 209
Cartea a noua ............................................................ 235
UItima însemnare ..................................................... 245