VREDNIC ESTE !
Chemare la slujire sfântă
În Biserica Ortodoxă Română, după
plecarea la Domnul a Prea Fericitului
de vie memorie Teoctist, s‑a împlinit
după rânduiala îndătinată actul alegerii
noului patriarh.
Nu înţelegem toţi nici sensul aces‑
tui act sacru şi nici nu‑i acordăm toţi
semnificaţia ce‑o are nu de la oameni,
ci de la Dumnezeu. Este firească însă
şi abordarea seculară a acestui eveni‑
ment, căci Biserica şi slujitorii ei
lucrează în lumea văzută cu toate ale
sale, bune sau mai puţin bune.
Aceste realităţi s‑au manifestat atât
în limitele sacrului, condescendenţei şi
respectului faţa de cea mai iubită lu‑
crare dumnezeiască, în Biserica Dom‑
nului, dar şi în cele mai neaşteptate şi
mai nefireşti manifestări mondene, fără
nicio legătură cu sensul spiritual al vieţii,
apăsându‑se uneori cu maliţiozitate şi
dispreţ doar pe scăderile omeneşti şi pe
lipsurile nedorite ale slujitorilor. Fără a
ne disculpa, căci ne este mult mai utilă
în faţa Domnului ocara decât lauda de
la oameni, dăm slavă Mântuitorului
pentru răbdarea şi decenţa prin care
au răspuns provocărilor slujitorii Bi‑
sericii noastre vizaţi direct şi indirect
în afirmaţiile vehiculate, cu ,,genero‑
zitate“, în mass‑media.
În urma acestei campanii, nedorită
de nimeni din interiorul Bisericii,
Iulie 2006 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei în Eparhia Dunării de Jos
Călăuză ortodoxă
întrucât ei i‑a încredinţat Dumnezeu
alte criterii de alegere şi de aşezare
la slujire, cei ce au fost îndreptăţiţi
să‑şi exprime opiniile au făcut‑o, cu
decenţă, cu responsabilitate şi cu iubire
faţă de lucrarea sacră a Bisericii, în lu‑
mea care se desacralizează văzând cu
ochii. Sfântul nostru Sinod a arătat nu
doar unitate şi maturitate în faţa acestei
sfinte chemări, ci putere de pătrundere
mai adâncă, duhovnicească, a eveni‑
mentului, dincolo de aranjamente şi
preferinţe, orientându‑se spre voia lui
Dumnezeu, exprimată prin prezenţa
Duhului Sfânt Care în chip nevăzut ne
arată calea pe care se cuvine să mergem
în Biserică. A fost ales Patriarhul !
L‑am primit ca pe un dar de la
Dumnezeu pentru slujire în Biserică,
aşa cum au hotărât cei mai mulţi din‑
tre cei chemaţi la această lucrare. Până
la acest moment era firească orient‑
rea spre unul, doi sau trei candidaţi.
Toţi buni. Toţi eligibili. Toţi demni
de cinstirea noastră, înainte, în timpul
şi după exprimarea opţiunilor elec‑
torilor.
Această atitudine arată că alege‑
rea unui patriarh nu‑i doar o biruinţă
a unei părţi asupra celeilalte, nici a
unui candidat propus de Sfântul Sinod
împotriva altuia. Este, mai curând, o
împovărare a celui ales şi o uşurare a
celui ce nu a primit crucea atât de grea
a responsabilităţii patriarhale.
În realitate, nu există tabere ad‑
verse într‑un Sfânt Sinod, ci doar
po­sibilitatea exprimării opiniilor ca­
re, din momentul prezentării lor şi
analizei mature, devin firesc conver‑
gente, convertindu‑se de la aspectele
particulare la cele comunitare. După
alegerea patriarhului, Sfântul Sinod
s‑a întrunit imediat, spre a confirma
nu atât numărul voturilor exprimate în
Colegiul Electoral Bisericesc, ci, mai
ales, pentru înduhovnicirea momen‑
tului potrivit sfintelor rânduieli stator‑
nicite de Sfinţii Părinţi şi Biserica, una,
sfântă, sobornicească şi aposlolească,
unica autoritate lăsată de Hristos Dom‑
nul pentru a se rândui slujitorii la apos‑
tolat.
Astfel, Prea Fericitul nostru Daniel, fost
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a
răspuns chemării după rânduială, accep‑
tând şi exprimările agresive ale lumii
contemporane, pe care le cunoaşte din
experienţa sa slujitoare mult prea bine.
Tot atât de bine înţelege şi exigenţele
din interiorul Bisericii, căci şi aici este
nevoie de multă răbdare şi de lucrare
sfântă, pentru a ne converti, ritmic, toţi
la comandamentele evanghelice şi la
(Continuare în p. 4)

 VREDNIC ESTE !
O clipă de istorie în veşnicia ortodoxiei româneşti
Alegerea celui de-al 6-lea Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române la 12 septembrie 2007
Într-o atmosferă greu de închipuit pentru începutul celui
de al treilea mileniu creştin într-o ţară europeană, membră a
UE, la 12 septembrie a.c. a avut loc alegerea celui de al şaselea
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Nu cred că se pot găsi cuvinte pentru a exprima sentimen‑
tele de obidă şi de umilinţă trăite ca român şi creştin în timpul
zilelor de doliu pricinuite de trecerea la cele veşnice a Prea
Fericitului Patriarh Teoctist. Nicio clipă din timpul celor 40
de zile ce s-au derulat până la alegerile din 12 septembrie n-a
fost scăpată de vânduţi ai condeiului, de haiduci ai servici‑
ilor străine, de patrioţii şi virtuoşii slujitori ai televiziunilor,
ce au dat cel mai degradant spectacol mediatic ce s-a produs
din 1989 încoace. Sub masca aspiraţiilor spre puritate, a fost
murdărit şi călcat în picioare totul, cu un cinism şi o grosolănie
cum rar se pot vedea la un neam ce se pretinde civilizat. Aceiaşi
ziarişti şi moderatori pricepuţi la gripa aviară, reforma în
sănătate, politică, schimbările climaterice, sport etc., au abor‑
dat cu nonşalanţă, cu ton imperativ, „intransingent”, probleme
esenţiale ale Bisericii Ortodoxe Române de astăzi…
Şi totuşi, în toată această vreme, cei mai mulţi dintre cei
care formează ceata rugătorilor din acest neam au continuat să
dea slavă lui Dumnezeu şi să roage pe Maica Sa pentru mân‑
tuirea poporului român.
La 12 septembrie, după ce Sfântul Sinod al Bisericii Orto‑
doxe Române a hotărât, prin vot, desemnarea a trei candidaţi la
înalta demnitate de Patriarh al României, în aceeaşi zi, în fapt
de seară, Colegiul Naţional Bisericesc - Adunarea Naţională
Bisericească - a purces la alegerea Patriarhului României.
Doresc să relev întâi de toate firescul şi calmul în care tot
acest procedeu s-a derulat, fără cel mai mic incident, aşa cum
stă bine celor ce se adună în numele Mântuitorului nostru Iisus
Hristos.
În ciuda presiunii uriaşe exercitate din afară, acolo, în privinţă.
Palatul Patriarhal, în sala care a fost martora multor eveni‑ Al doilea tur de scrutin a consacrat, prin lucrarea Sfântu‑
mente istorice, inclusiv ale istoriei Bisericii Ortodoxe Române, lui Duh, în demnitatea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe
dar şi ale Bisericii universale - cum au fost, de pildă, vizitele Române pe Î.P.S. Daniel al Moldovei şi Bucovinei, devenit ast‑
Sanctităţilor Lor, Bartolomeu I, Patriarh Ecumenic al Constan‑ fel Prea Fericitul Patriarh Daniel.
tinopolului şi a Papei Ioan Paul al II-lea - alegerea noului patri‑ Cu echilibru, cu sobrietate, dar întâi de toate, cu adâncă
arh şi-a urmat mersul firesc. înţelegere a misiunii asumate şi încredinţate prin cele două
Sub conducerea echilibrată a locţiitorului patriarhului, foruri - Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească - Prea
Înalt Prea Sfinţia Sa Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovi‑ Fericitul Patriarh Daniel a rezumat în câteva cuvinte ceea ce
nei, întâiul candidat desemnat de Sinod, Adunarea Naţională trebuie să facă de aici înainte în comuniune cu poporul român
Bisericească a ascultat procedurile alegerii (bine cunoscute drept-credincios. Am fost mişcat de simplitatea gesturilor şi
nouă, tuturor) - după care, conform canoanelor şi legiuirilor cuvintelor, de faptul că primul gând a mers către Prea Fericitul
Bisericii Ortodoxe Române, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mitro‑ Teoctist adormit în nădejdea Învierii.
politul Banatului, cel mai vechi dintre ierarhii în rang de mit‑ Apoi, tot ceea ce a spus Prea Fericitul Patriarh Daniel a
ropolit, a preluat conducerea lucrărilor şi a alegerilor propriu- avut drept fundament convingerea că dreapta credinţă, păstrarea
zise. nealterată a acesteia, o Biserică naţională mai puternică se
Din 169 de membri cu drept de vot, erau prezenţi în sală pot realiza împreună, în comuniune, cu Sfântul Sinod şi cu
161. Primul tur de scrutin a adus un rezultat menit să sporească credincioşii.
şi mai mult emoţiile. Î.P.S. Daniel - 80 de voturi, Î.P.S. Bar‑ Pentru o astfel de misiune pe care noul patriarh a numit-o
tolomeu Anania - 62 de voturi, 18 voturi pentru P.S. Ioan al - şi cum ar fi putut altfel? decât purtarea unei cruci - urăm, din
Covasnei şi Harghitei, iar un vot a fost anulat. toată inima, Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române multă
Aşadar, un singur vot a lipsit Î.P.S. Daniel pentru a primi, sănătate, pace sufletească, zile senine, iar Bunul Dumnezeu să-
din primul tur de scrutin, demnitatea de patriarh al României l păzească întru mulţi ani.
la care era îndreptăţit prin har, pregătire teologică adâncă şi, Prof. univ. dr. Ionel Cândea,
nu în ultimul rând, prin Tradiţia Bisericii Noastre în această deputat eparhial,
 Călăuză ortodoxă

17 octombrie 2006 : Î.P.S. Mitropolit Daniel la
sărbătoarea Centenarului Catedralei Dunării de Jos
(Urmare din p. 2)
purtarea nu doar a crucii personale, ci
mai ales a celor ce nu doresc a‑şi mai
purta identitatea creştinească în mod
comunitar, frăţesc şi ziditor, opinând
pentru acţiuni şi atitudini centrifuge,
care fac rău, chiar şi atunci când par
bine intenţionate. În Biserică rezistă
doar lucrarea comunitară temeluită pe
jertfă, pe dreapta credinţă şi pe iubire
sinceră, restul fiind doar demonstraţii
de moment agreate de curentele
pasagere ale lumescului extravagant,
orgolios şi păgubos.
Patriarhul nostru nu are nevoie
acum decât de dragostea noastră
sinceră pentru slujire în Biserica Mân‑
tuitorului din România.
În dragostea noastră pentru slu‑
jirea cu responsabilitate, cu jertfeln‑
icie şi cu bună-credinţă a celor mulţi
şi, mai ales, a celor ce nu ne iubesc şi
nu ne doresc, se descoperă o nouă
pers­pectivă a apostolatului, care se
exprimă în unitatea păstorilor de suf‑
lete şi a credincioşilor în jurul Capu‑
lui lor, Mântuitorul Hristos. După
icoana hristică a slujirii în Biserică ne
îndreptăm şi noi spiritual în jurul celui
dintâi dintre noi, Prea Fericitul Părinte
Daniel, aşa cum am făcut‑o faţă de iu‑
bitul nostru patriarh Teoctist.
Aşa s‑a şi exprimat de la început
în faţa celor ce l‑au ales patriarhul
nostru, să continue moştenirea slujirii
luminoase a patriarhului Teoctist, să
o înmulţească şi să o ofere celor care
au atâta trebuinţă de lucrarea binelui,
în adevăr şi în sfinţenie, în mijlocul
atâtor încercări, necazuri şi neputinţe
omeneşti.
Toţi aşteptăm multe şi mult de la
noul patriarh. Nu toţi realizăm, însă,
că trebuie să oferim mai întâi pentru a
primi ceea ce dorim de la alţii. Poate
şi exagerăm când aşteptăm prea mult
de la o persoană de excepţie aleasă de
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
Dumnezeu în fruntea noastră, a ce‑
lor din „Corabie“! Poate tot aşa s‑au
petrecut lucrurile la fiecare moment de
început de slujire patriarhală, în Bi‑
serica noastră. Dumnezeu ne arată o
altă faţetă a realităţii binecuvântate de
El şi împlinite prin smerenia şi jertfel‑
nicia celor ce L‑au urmat cu credinţă
într‑o astfel de chemare.
Moştenirea luminoasă a credinţei
arătate în tot atâtea fapte demne
de toată bucuria duhovnicească a
înaintaşilor este o cale deschisă şi o în‑
curajare reală pentru noi toţi, în frunte
cu patriarhul nostru.
Mult mai nimerită ar fi pentru în‑
ceputul slujirii patriarhale evaluarea
slujirii sale în Mitropolia Moldovei
şi Bucuvinei, în Sfântul Sinod, în
ţară şi în afara graniţelor ei, pentru
a‑i mulţumi lui Dumnezeu pentru
mărturiile bune arătate abundent de pa‑
triarhul nostru. Biografia sa, lucrarea
sa şi programul său liturgic, pastoral,
misonar, cultural şi social‑filantropic
l‑au arătat demn şi vrednic de cea
mai responsabilă slujire în Biserică.
În toate dimensiunile impresionantei
sale activităţi bisericeşti se identifică
aidoma unui fir de aur fidelitatea faţă
de dreapta credinţă, exprimată în evla‑
via faţă de sfintele slujbe, în cultul pen‑
tru latura duhovnicească a operelor
Sfinţilor Pă­­rinţi, în zelul misionar prin
toate mijloacele la îndemână astăzi,
în ctitorirea atâtor aşezăminte sa‑
cre şi sociale şi mânuirea condeiului
cărturăresc şi teologic de la catedră
şi de la amvon, spre sufletele şi spre
inimile credincioşilor. Mai presus de
toate a iubit şi iubeşte lucrarea sfinţilor,
pe care i‑a apropiat atât de mult de co‑
tidianul nostru secular, prilejuind astfel
adevărate pelerinaje locale, naţionale
27 iulie 2005 : Î.P.S. Mitropolit Daniel şi P.S. Episcop Casian liturghisind la hramul Mănăstirii Lacu - Sărat
şi internaţionale sub bolta de har a
sfinţeniei, care ne atrage şi ne învită
la însuşirea ei, după puterile şi după
râvna fiecăruia dintre noi. Asemenea
mărturii abundă în Mitropolia pe care
a păstorit‑o şi nu numai.
Făcând parte oarecum geografic din
Moldova, ca eparhie la Dunăre, nu de
puţine ori ne‑am bucurat de exemplele
bune ale slujirii sale şi de semnele
frăţeşti care au încurajat comuniunea
şi lucrarea binefăcătoare Bisericii.
De aceea, considerăm fireşti
mărturiile prezente aşezate, cu iubire
şi cu preţuire, de confraţii slujitori în
revista eparhială, în semn de iubire, de
apreciere, de cinstire şi de respect faţă
de Prea Fericitul Părinte Daniel. Este
mărturia bucuriei pentru această mare
împlinire din viaţa ortodoxiei noastre
sfinte şi strămoşeşti şi ruga sfântă, ca
lucrarea sa de până acum să continue
în toată Biserica noastră cu ajutorul
Bunului Dumnezeu
Toată lumea doreşte şi aşteaptă mult
şi multe programe şi proiecte de la
Întâistătătorul nostru acum, la început
de drum nou. Noi dorim să‑l ajutăm
din locul nostru, cu toată modestia şi
cu toată sinceritatea, dimpreună cu
slujitorii şi credincioşii Dunării de Jos,
împlinindu‑ne slujirea după rânduială.
Doamne, ocroteşte şi ajută patri‑
arhul nostru în sluijrea la care l‑ai
chemat, precum i‑ai ocrotit şi ajutat pe
fericiţii săi înaintaşi, în frunte cu Prea
Fericitul Teoctist.
Întru mulţi ani, Prea Fericite
Daniel, cu preţuirea şi cinstirea de
totdeauna!
+ CASIAN,
Episcopul Dunării de Jos

 VREDNIC ESTE !

Prea Fericitul dr. DANIEL CIOBOTEA

- profil biobibliografic* -
BIOGRAFIE:
Înalt Prea Sfinţia Sa dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul
Moldovei şi Bucovinei, s‑a născut la data de 22 iulie 1951,
în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea
copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea.
Şcoala primară a urmat‑o în satul natal (1958‑1962),
Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962‑1966),
judeţul Timiş. În anul 1966 începe cursurile liceale în oraşul
Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul
„Coriolan Brediceanu” (1967‑1970).
După absolvirea examenului de bacalaureat, se înscrie
ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din
Sibiu (1970‑1974), unde susţine şi teza de licenţă în teologie
(Noul Testament).
În perioada 1974‑1976 frecventează cursurile de doctorat
la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti,
Secţia sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru
Stăniloae. Îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la
Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe
Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea
„Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de
Teologie Catolică (Germania).
În 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la
Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie
chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la
théologie et la spiritualité (VII 424 p.). Teza a fost pregătită
sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard
Ziegwald şi André Benoît şi a primit calificativul maxim.
Devine astfel doctor al Universităţii din Strasbourg.
O versiune extinsă a acestei teze a fost pregătită sub
îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae,
şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic
Universitar Ortodox din Bucureşti, sub titlul: Teologie
şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia
actuală.
În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul
Dan‑Ilie Ciobotea a fost declarat doctor în teologie
ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. prof.
dr. D. Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a
dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat · 1988 – consilier patriarhal, director al Sectorului
bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi „teologie contemporană şi dialog ecumenic“;
râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. · 1988 – conferenţiar la Catedra de misiune creştină a
Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti;
în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a · 1990 (martie) – ales şi hirotonit episcop‑vicar al
preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel, încât să poată Arhiepiscopiei Timişoarei;
răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi · 1990 (iunie) – ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al
preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără Moldovei şi Bucovinei;
trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge · Din 1992 – Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie
la îndepărtarea poporului credincios de Biserică“. Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din cadrul Universităţii „Al.
În 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, I. Cuza“ – Iaşi;
jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându‑l ca naş de călugărie · Preşedinte al Comisiei sinodale naţionale pentru educaţia
pe preacuviosul părinte arhimandrit Cleopa Ilie. religioasă (Bucureşti);
· Preşedinte al Comisiei teologice şi liturgice a Sfântului
Sinod al B.O.R.;
· membru de onoare al Comisiei Naţionale a Monumentelor
FUNCŢII ŞI ONORURI: Istorice (Bucureşti);
· membru al Comitetului Executiv şi Central al Consiliului
· 1980‑1988 – lector la Institutul Ecumenic din Bossey, Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991‑1998);
Geneva (Elveţia) şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg · membru al Prezidiului şi Comitetului Central al
în Elveţia; Conferinţei Bisericilor Europene (din 1997);
* Preluare de pe site-ul Patriarhiei Române, www.patriarhia.ro
 Călăuză ortodoxă

· vicepreşedinte al celei de‑a
II‑a Adunări Generale a Conferinţei
Bisericilor Europene (Graz, 1997);
· membru titular al Academiei
Internaţionale de Ştiinţe Religioase de
la Bruxelles (din 2000).
DISTINCŢII ŞI TITLURI:
· Ordinul Serviciul Credincios
în rang de Mare Cruce acordat de
către preşedintele României, Emil
Constantinescu, Bucureşti, 2000;
· premiul „Pro Humanitate“
acordat de Fundaţia Europeană pentru
Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im
Breisgau), Berlin, Germania, 2002;
· doctor honoris causa al Univer­
sităţii Catolice „Sacred Heart“, Fair­
field, Connecticut – S.U.A., 2003;
· senator de onoare al Universităţii
„Dunărea de Jos“, Galaţi, 2003;
· doctor honoris causa al Universităţii
de Arte „George Enescu“ din Iaşi – 14
ianuarie 2006.
ACTIVITĂŢI
EDUCAŢIONALE
ŞI CULTURALE:
I) Fondator de instituţii:
· Facultatea de Teologie Ortodoxă
„Dumitru Stăniloae” (reactivată), Iaşi
– 1990;
· Seminarul Teologic Ortodox „Sf.
Cuvioasă Parascheva”, Agapia – 1991;
· Seminarul Teologic Ortodox „Sf.
Gheorghe”, Botoşani – 1992;
· Seminarul Teologic Ortodox „Sf.
Ioan Iacob”, Dorohoi – 1993;
· Şcoala Teologico‑Sanitară Postli­
ceală, Piatra Neamţ – 1993;
· Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de
la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ – 1993;
· Şcoala Teologico‑Sanitară Post­li­
ceală „Sf. Cuv. Parascheva“, Iaşi – 1994;
· Centrul Mitropolitan de Cercetări
TABOR – 1994;
· Centrul Cultural‑Pastoral „Sf.
Daniil Sihastru”, Durău – 1995;
· Biblioteca Ecumenică „Dumitru
Stăniloae“, Iaşi – 1995;
· Seminarul Teologic Ortodox „Sf.
Vasile cel Mare“, Iaşi – 1995;
· Seminarul Teologic Ortodox „Sf.
Împăraţi Constantin şi Elena“, Piatra
Neamţ – 1996;
· Institutul Ecumenic şi So­cial‑Pas­
toral „Sf. Nicolae“, Iaşi – 1997;
· Institutul Cultural‑Misionar
TRINITAS (Editura Trinitas, tipografie
şi Radio Trinitas), Iaşi – 1997;
· Centrul de Conservare şi Restaurare
a Patrimoniului Religios „Resurrectio“
– 1998;
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
· Centrul de Presă „Lumina“ –
2007;
· TRINITAS TV (post de televi­
ziune), Iaşi ‑ 2007.
II) Fondator de publicaţii:
· „Vestitorul ortodoxiei“, periodic
de informaţie bisericească, teologie
şi spiritualitate al Patriarhiei Române
(1990);
· „Candela Moldovei“, Buletinul
oficial al Mitropoliei Moldovei şi
Bucovinei;
· „Teologie şi viaţă“, revistă de
gândire şi spiritualitate (Iaşi, 1992);
· „Lumina“, primul cotidian creştin
din România.
Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ,
şi P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
la Sărbătorile Sfintei Parascheva de la Iaşi
III) Organizator a 27 de sim­
po­zioane, colocvii, congrese şi
expoziţii.
IV) Iniţiator, sprijinitor şi coor­
donator a 14 programe sociale, cultu­
rale şi educative.
ACTIVITĂŢI
SOCIAL‑CARITATIVE
Fondator de instituţii şi susţinător
activ al lor:
· Cabinetul Stomatologic „Sf. Pan­
telimon“, Iaşi – 1993;
·Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor
Ortodocşi din România, Iaşi – 1993;
· Departamentul socio‑caritativ
„Diaconia“, Iaşi – 1994;
· cantine pentru săraci la Iaşi,
Paşcani, Dorohoi, Hârlău ‑ 1993‑1995;
· Dispensarul policlinic „Sf. Ap.
Petru şi Pavel“, Iaşi – 1998;
· Centrul de diagnostic şi tratament
„Providenţa”, Iaşi – 2000;
· Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă“,
Iaşi – 2002;
· Centrul de educaţie şi informare
medicală „Providenţa II“, Iaşi – 2002;
· Institutul Social‑Caritativ „Diaco­
nia“, Iaşi – 2003;
· Centrul Social‑Cultural „Sfântul
Paisie de la Neamţ“, Mănăstirea Neamţ
– 2004;
· Centrul Social‑Cultural „Sf. Ilie”,
Mănăstirea Miclăuşeni, 2005.
ACTIVITĂŢI LITURGICE
ŞI MISIONARE
I) Aducerea moaştelor unor sfinţi
şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în
eparhiile sufragane ale Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei:
· 1992 – fragment din lemnul Sfintei
Cruci ce se păstrează la Mănăstirea
Xiropotam din Muntele Athos – Grecia;
· 1996 – moaştele Sfântului Apostol
Andrei din Patras – Grecia;
· 2000 – moaştele Sf. M. Mc.
Gheorghe din Livadia – Grecia –
moaştele Sf. Ierarh Vasile cel Mare şi
Sf. Grigorie Teologul din Bucureşti;
· 2001 – brâul Maicii Domnului din
Volos – Grecia;
· 2002 – moaştele Sf. Ioan Casian
din Marsilia – Franţa;
· 2003 – moaştele Sf. Dimitrie,
Izvorâtorul de Mir, din Tesalonic –
Grecia;
· 2004 – fragment din lemnul Sfintei
Cruci ce se păstrează la Mănăstirea
Panaghia Soumela, Veria – Grecia;
· 2005 – moaştele Sf. Apostol Pavel
din Veria – Grecia;
· 2006 – moaştele Sf. Nectarie din
Eghina – Grecia.
II) A înfiinţat peste 300 de pa­
rohii, 40 de mănăstiri şi schituri,
5 protopopiate (Iaşi I, Darabani,
Săveni, Roznov şi Ceahlău) şi a
iniţiat şi susţinut construirea a peste
250 de biserici noi.
III) A organizat 15 aniversări,
comemorări şi proclamări de cano­

 VREDNIC ESTE !
nizare în Mitropolia Moldovei şi Bu­
covinei.
Vocaţie duhovnicească
IV) Aparticipat la 116 simpozioane,
congrese, conferinţe, colocvii sau în­
tru­niri naţionale şi internaţionale.
şi spiritualitate monastică
Viaţa duhovnicească şi mănăs­ cuvioşi, dar şi nenumăraţi nevoitori
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ tirească a reprezentat dintotdeauna, necunoscuţi, care sunt aşezaţi astăzi
în istorie, una dintre dimensiunile în cununa de sfinţenie a acestui spaţiu
ŞI PUBLICISTICĂ esenţiale ale lucrării misionare şi binecuvântat de Dumnezeu.
I) Lucrări în volum: spirituale a Bisericii Ortodoxe Române Iată de ce, eforturile depuse de
A. Publicate: în lume. După 1990, spaţiul geografic Prea Fericitul Patriarh Daniel pentru
· „Atât de mult a iubit Dumnezeu cu cele mai profunde transformări, generalizarea cultului unor sfinţi români
lumea...“; 12 scrisori pastorale de dar şi cu cele mai importante împliniri sau trăitori pe pământ românesc,
Crăciun şi Paşti, Iaşi, Trinitas, 1996, în acest plan a fost reprezentat de cea precum şi pentru canonizarea altora
97 p. mai fertilă vatră duhovnicească a au împlinit nevoia de modele sfinte
· Confessing the Trouth in Love: ţării, Moldova sfinţilor cuvioşi şi a a creştinilor de astăzi. Sfinţii Cuvioşi
Orthodox Perceptions on Life, Mission neştiuţilor sihaştri, care sub păstorirea Onufrie de la Vorona, Ioan Iacob
and Unity, Iaşi, Trinitas, 2001, 258 p. Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Da­ Hozevitul de la Neamţ şi Teodora de
· Făclii de Înviere – Înţelesuri ale niel, astăzi Patriarh al României, a la Sihla, Sfinţii Mitropoliţi Varlaam
Sfintelor Paşti, Iaşi, Trinitas, 2005, 183 p. cunoscut o adevărată renaştere. şi Dosoftei, alături de Sfinţii Daniil
· Dăruire şi dăinuire. Raze şi chipuri Sihastrul şi Ştefan cel Mare al Mol­
de lumină din istoria şi spiritualitatea Sfinţenie dovei, cu toţii aşezaţi în rândul sfin­
românilor, Iaşi, Trinitas, 2005, 439 p. şi nevoinţă călugărească ţilor după 1990, se bucură de acum
· Daruri de Crăciun – înţelesuri ale în ceruri, lângă Sfântul Paisie de la
Sărbătorii Naşterii Domnului, Iaşi, Tri­ Neamţ şi Sfânta Parascheva de la
nitas, 2005, 138 p. Moldova a respirat mereu aerul tare Iaşi, ocrotitoarea Moldovei. Ei sunt
· Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox, al ascetismului călugăresc. Din cele cu toţii expresia dorului de sfinţenie
Iaşi, Trinitas, 2007, 88 p. mai vechi timpuri, codrii Moldovei şi a râvnei pentru mântuire, specifice
foşneau, după spusa cronicarului, de ieri, azi şi întotdeauna monahilor, dar
B. În curs de apariţie la Editura mulţimea sihaştrilor şi nevoitorilor, şi locuitorilor Moldovei, care văd
Trinitas: care au impregnat viaţa locuitorilor
· Ştiinţa mântuirii (studii de teologie în sfinţi atât pe primii mijlocitori la
socială şi misionară, 350 de pagini); acestei zone cu o spiritualitate duhov­ Dumnezeu, cât şi pe cei de seamă
· Comori ale ortodoxiei (Studii de nicească nemaiîntâlnită în alte părţi. învăţători pentru viaţa lor de aici.
spiritualitate ortodoxă, 420 de pagini); De la Sfântul Leontie de la Rădăuţi Mulţimile de pelerini la zilele de po­
· Teologie şi spiritualitate (teză de până la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul menire a sfinţilor sau marile hramuri
doctorat, 372 de pagini); de la Neamţ, pământul Moldovei a mănăstireşti sunt exemple elocvente
· Păstorul cel Bun (cateheze şi odrăslit sau a adăpostit mulţi sfinţi în acest sens.
omilii, 450 de pagini);
· Foame şi sete după Dumnezeu
(înţelesul şi folosul postului, cateheze,
220 de pagini);
· Fais l’oeuvre de l’Evangeliste
(studii de spiritualitate ortodoxă şi mi­
siune creştină în limba franceză, 215 de
pagini).
II) Traduceri:
· Stăniloae Dumitru – Le génie
de l’orthodoxie. Introduction, Edit.
Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col.
Théophanie.
III) Alte lucrări:
· 49 de broşuri;
· 876 de articole, studii, cuvântări,
prefeţe în limba română;
· 45 de studii şi articole scrise în
limba franceză;
· 35 de studii şi articole scrise în
limba engleză;
· 19 de studii şi articole scrise în
limba germană;
· 14 de studii şi articole apărute în
alte limbi.
29 august 2007, Mănăstirea Secu : canonizarea mitropolitului Varlaam al Moldovei

 Călăuză ortodoxă

Duhovnicul
‑ un om al lui Dumnezeu
şi un om pentru oameni
După sfinţi, creştinul caută în
lume un om al lui Dumnezeu. Un om
oarecare, un prieten, un preot, dar mai
ales un sihastru sau un duhovnic de
mănăstire. Un părinte căruia poate
să‑i spună toate ale sufletului său şi de
la care vrea să primească răspuns la
întrebările sale despre toate ale lumii
acesteia.
Moldova a reprezentat întot­dea­
una, dar mai ales după 1990, un
spa­ţiu al călătoriilor de suflet către
marii duhovnici şi către marile la­
vre. Grija Patriarhului de astăzi al
Ro­mâniei pentru astfel de forme de
manifestare a spiritualităţii ortodoxe
este una pilduitoare. Să amintim
doar profunzimea duhovnicească şi
motivaţia misionară cultivate prin
cuvioşii părinţi Paisie de la Sihla
şi Cleopa de la Sihăstria, ultimul şi
părinte duhovnicesc al P. F. Sale, dar
să nu uităm că astfel de păstori de
suflet nu au fost şi nu sunt puţini în
Moldova. Prin cooptarea, îndrumarea
şi împreună-lucrarea mitropolitului
Daniel cu stareţii şi duhovnicii de
mă­­năstiri, toate reliefate, printre
altele, prin organizarea unor sinaxe
periodice, viaţa călugărească de astăzi
aşază la temelia sa o spiritualitate
monastică plină de entuziasm, dar şi
de echilibru, fidelă Tradiţiei, dar şi
înnoită prin oameni noi, crescută în
duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii,
dar şi atentă la problemele morale şi
sociale ale lumii de astăzi.
27 iulie 2005 : Î.P.S. Daniel la sărbătoarea Sf. Mc. Pantelimon de la Lacu - Sărat
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
Mănăstirile ‑ grădinile Maicii
lui Dumnezeu
Efortului depus pentru formarea
duhovnicească a monahilor i s‑a
adău­gat, în anii de după înlăturarea
regimului comunist, râvna pentru re­
facerea vechilor vetre sihăstreşti şi
pentru întemeierea altora. Dacă în
1991 în Arhiepiscopia Iaşilor erau 28
de mănăstiri şi 15 schituri, cu 1.545
de vieţuitori, astăzi, peste 2.000 de
monahi şi monahii, mulţi tineri, reînvie
tradiţiile călugăreşti, zidesc biserici şi
chilii şi arată noul chip al celor peste
110 mănăstiri şi schituri existente
la această dată. Construite cu jertfe
sufleteşti şi materiale de multe ori
neştiute, ele sunt dăruite lui Dumnezeu
ca ofrandă a unor inimi profund
credincioase, dar şi lumii, ca locuri de
reculegere şi linişte pentru mulţimile
de pelerini doritori de mân­tuire.
Catedrala Mitropolitană, mă­năsti­rile şi
schiturile Sf. Trei Ierarhi ‑ Iaşi, Golia,
Bucium, Neamţ, Secu, Si­hăstria, Sihla,
Agapia, Văratec, Sihăstria Voronei,
dar şi multe mănăstiri nou-înfiinţate
sunt câteva dintre reperele de astăzi
ale vieţii sihăstreşti din Arhiepiscopia
Iaşilor, dar şi din întreaga ţară.
Spiritualitate
prin misiune creştină
Atenţia acordată de Î.P.S. Mitropolit
Daniel al Moldovei şi Bucovinei vieţii
duhovniceşti s‑a făcut simţită prin încă
un domeniu deosebit de important: cel al
promovării spiritualităţii ortodoxe prin
publicaţii, presă, radio şi televiziune.
Volumele de zidire sufletească publicate
de Editura „Trinitas“, studiile şi artico­
lele găzduite de revistele „Teologie
şi viaţă“ şi „Candela Moldovei“, pre­
cum şi de cotidianul „Lumina“, emi­
siunile difuzate de Postul de Radio
„Trinitas“, toate şi‑au adus contribuţii
importante la revalorificarea moştenirii
duhovniceşti a neamului nostru. Dintre
ele, o singură menţiune: „Lumina
din inimi“, volum închinat memoriei
marelui profesor şi dascăl pr. Dumitru
Stăniloae, un florilegiu tematic filocalic
de incontestabilă actualitate şi utilitate,
alcătuit la iniţiativa şi sub coordonarea
ucenicului de altădată al regretatului
călăuzitor de suflete.
O spiritualitate integrală
Aceste câteva aspecte desprinse
din viaţa duhovnicească de astăzi a
Moldovei au încercat să reliefeze grija
şi râvna de mai bine de un deceniu şi
ju­mătate ale unui ierarh permanent
pre­ocupat de zidirea sufletească a păs­
toriţilor săi, dintre care monahii sunt
primii beneficiari, dar şi cei dintâi spri­
jinitori ai acestei lucrări sfinte. Înalt
Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel s‑a în­
grijit ca nimeni altul să consolideze în
rân­dul vieţuitorilor din mănăstiri un
ascetism ecleziologic autentic, pe care
l‑a îmbinat cu o ecleziologie ascetică
pro­fundă, promovată în toate straturile
societăţii de astăzi. Biserica şi lumea au
nevoie tot mai mult de rugăciunea şi jertfa
monahilor, aşa cum râvna şi rigurozitatea
monastică trebuie să fie mai mult ancorate
în realităţile şi urgenţele misionare ale
unei lumi desacralizate, spre împlinirea
desăvârşită a ţelului lor comun.
Pe de altă parte, aşa cum deja a
fost amintit, Patriarhul de astăzi al
României are meritul incontestabil de
a fi promovat în viaţa mănăstirească o
spiritualitate integrală, crescută în duhul
tradiţiei călugăreşti şi deschisă noului,
în care elemente aparent distincte sunt
adunate în aceeaşi matcă duhovnicească.
Unitatea dintre vocaţia pentru în­
singurare şi dragostea faţă de lume,
dintre viaţa activă şi cea contemplativă,
dintre studiu teologic şi despătimire prin
rugăciune, dintre tradiţie şi modernitate
este chemarea necesară, aşteptată şi plină
de speranţe pentru viitorul Bisericii, pe
care trebuie să şi‑o asume cu smerenie,
de astăzi, nu numai monahii şi monahiile
din Arhiepiscopia Iaşilor, ci şi cei din
întreaga Patriarhie Română.
Arhim. Daniil Oltean,
vicar administrativ


Prea Fericitul Patriarh Daniel,
ocrotitor al învăţământului teologic şi religios
din România
Deodată cu alegerea şi întronizarea
Prea Fericitului Părinte Patriarh Da­
niel, Biserica Ortodoxă Română ara­
tă întregii lumi creştine pe noul ei în­
tâistătător, ca pe un mare iubitor de
Li­turghie, un teolog de profunzime,
un misionar şi un filantrop, dar şi un
restaurator şi ctitor de instituţii de
învăţământ teologic şi un susţinător
cald al învăţământului religios în
şcolile de stat din România.
Statura de Mecena didactic şi‑a
construit‑o P.F. Patriarh Daniel cu mi­
gală şi multă trudă, de la ipostaza de
ucenic ascultător şi silitor, până la cea
de dascăl pasionat, dedicat ca­tedrei şi
tinerilor.
Spunem aceasta amintind mai
în­tâi că obârşiile sale în familia în­
văţătorilor Alexe şi Stela Ciobotea,
das­căli–icoană în satul natal timişean
Dobreşti, sunt o adevărată prefigurare
a vocaţiei profesorale pe care avea să
şi‑o descopere mai târziu. La acestea
se adaugă un alt argument, acela al
unei adolescenţe dedicate în întregime
studiului, în perioada cursurilor urmate
la Liceul „Coriolan Brediceanu“ din
Lugoj. Şi în studenţie, la Facultatea din
Sibiu, străluceşte prin pasiunea cu care
se dedică studiului tainelor teologiei;
teza de licenţă încununează acest efort
şi pregăteşte o nouă perioadă, aceea
a cursurilor de doctorat, pe care le
urmează sub îndrumarea duhovnicească
şi academică a părintelui Stăniloae.
Spe­­cializările din străinătate, de la
Stra­sbourg şi Freibourg, îi şlefuiesc
şi desăvârşesc cultura teologică şi des­
chiderea europeană. În toate aceste
etape de studiu de atunci, patriarhul
Ro­mâniei de acum s‑a dovedit a fi cel
mai bun, convingându‑şi profesorii
nu doar prin dorinţa de a‑şi impropria
informaţia teologică, ci şi prin râvna
de a acomoda şi a aplica în propria
sa viaţă duhovnicească tot ceea ce
a învăţat. Lecţia aceasta şi‑o predă
sieşi, zilnic, deodată cu intrarea în mo­­
nahism, lângă dascălul său în cele spre
dobândirea mântuirii, părintele Cleopa.
Efortul de autoperfecţionare continuă
l‑a propulsat însă pe tânărul ce avea
deja două doctorate în teologie spre
catedră; predă timp de 8 ani la Bossey
şi Freibourg, mărturisind neostoit fru­
mu­seţea ortodoxiei şi făcând ucenici
 Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
30 noiembrie 2003 :
Î.P.S. Mitropolit Daniel primind diploma de ,, senator de onoare “ din partea Universităţii ,, Dunărea de Jos “ din Galaţi
devotaţi din studenţii săi.
Acestea sunt bazele solide ale
preo­cupării şi concepţiei sale actuale
privind învăţământul teologic şi
religios, fructuos aplicate în Mitropolia
Moldovei şi Bucovinei, pe care a
păstorit‑o timp de peste 17 ani.
Între primele sale ctitorii la
Iaşi, poate fi numărată reînfiinţarea
Facultăţii de Teologie din capitala
Moldovei, act de refondare mo­tivat
de urgenţele duhovniceşti, misio­
nar‑pastorale, culturale şi sociale pe
care le presupunea, în primii ani de
libertate, dificilul proces de reafirmare
a Bisericii noastre în societatea ro­
mânească şi pe plan internaţional. În
toamna anului 1990 a fost reînfiinţată
această facultate, la deschiderea ofi­
cială participând şi patriarhul Teoctist,
alături de autorităţi centrale şi locale.
În anii următori, Facultatea de Teologie
din Iaşi şi‑a diversificat specializările
şi, ca un semn al iubirii ucenicului
pentru magistrul său, Mitropolitul
Mol­dovei „a botezat‑o“ cu numele
pă­rintelui Dumitru Stăniloae. Şi, pen­
tru a fi cât mai aproape, încă de la
început şi până astăzi, P.F. Sa a predat
studenţilor oficiind (nu doar susţinând
simple lecţii!) cursuri de o înaltă
ţinută academică, mult căutate şi
iubite de studenţi. Problemele legate
de patrimoniu, personalul didactic,
strategiile de atragere a candidaţilor şi
de ofertă pentru absolvenţi, cele legate
de interrelaţionarea cu alte fa­cultăţi de
teologie din Europa şi de organizare
a unui program riguros, duhovnicesc,
ştiinţific şi extradidactic au fost, rând
pe rând, depăşite astfel că, astăzi, Fa­
cultatea de Teologie „Dumitru Stă­ni­
loae“ din Iaşi este cotată ca una dintre
cele mai misionare şi exigente instituţii
de învăţământ teologic superior din
România, dar şi din întreaga lume
creştină.
Al doilea pas important făcut de
mitropolitul de atunci al Moldovei
şi Bucovinei a fost dezvoltarea învă­
ţământului teologic mediu. Mai întâi,
a fost regândit întregul program du­
hovnicesc şi procesul didactic de la
Seminarul ,,Veniamin Costachi“ de la
Mănăstirea Neamţ, singura şcoală de
gen din Moldova care răzbătuse prin
perioada anterioară, atee. În scurtă
vreme a reînfiinţat în Arhiepiscopia
Iaşilor Seminarul Teologic ,,Cuvioasa
Parascheva“ de la Mănăstirea Agapia
şi Seminarul Teologic „Sf. Ioan
Iacob“ din Dorohoi şi a înfiinţat Se­
minarul Teologic „Sf. Gheorghe“ din
Botoşani, Seminarul Teologic „Sf.
Va­sile cel Mare“ din Iaşi şi Seminarul
Teologic „Sf. Împăraţi Constantin
şi Elena“ din Piatra Neamţ. Aceste
şase şcoli teologice seminariale oferă
Mitropoliei Moldovei o pepinieră

bogată de vocaţii şi disponibilităţi
pentru slujirea Bisericii, în toate mo­
durile. Rezultatele de excepţie pe
care elevii le‑au aşezat în panoplia
şcolilor au fost confirmările valorii
lor în concursuri şcolare, zonale şi
naţionale, la olimpiade, concerte şi
competiţii; acestea arată seriozitatea
cu care se pregătesc în aceste şcoli
viitorii slujitori ai Bisericii.
Din anul 1993 au fost înfiinţate două
şcoli postliceale teologico‑sanitare,
la Iaşi şi Piatra Neamţ, aşezate sub
patronajul duhovnicesc al Cuvioasei
Parascheva şi al Sfintei Teodora de
la Sihla. Sute de absolvenţi ai acestor
şcoli au preluat şi dus spre bolnavi
mesajul tămăduitor al cuvântului
Evan­gheliei, împlinind una dintre ce­
Octombrie 2006 : la Universitatea ,, Al. I. Cuza “ din Iaşi
le mai frumoase slujiri pe care ni le
oferă Domnul Hristos, ajutorarea
aproapelui încercat de boală şi ne­
putinţă. Pe lângă acestea, Î.P.S. Mi­
tropolit Daniel a înfiinţat şi două
şcoli de cântăreţi bisericeşti în cadrul
celor două seminare teologice de la
Mănăstirea Neamţ şi Botoşani. Ab­
solvenţii acestor şcoli sunt astăzi
buni slujitori ai stranei, susţinători ai
cântărilor liturgice şi dascăli pentru
viaţa duhovnicească din parohii.
Una dintre cele mai inspirate im­
plicări ale patriarhului nostru, încă de
la începuturile slujirii sale ca ierarh
în Biserica Ortodoxă Română, a fost
susţinerea reintroducerii orei de religie
în şcolile de stat. Dacă astăzi, în tot
cuprinsul Patriarhiei Române, în şcoli
şi licee, elevii studiază disciplina re­
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
ligie, obiect care se află în trunchiul
comun şi are caracter obligatoriu,
similar celorlalte obiecte de studiu,
această operă misionară uriaşă se
da­torează implicării şi susţinerii de­
cisive cu care patriarhul nostru, atunci
mitropolit al Moldovei, a pledat
pentru ora de religie. Pe lângă faptul
că Facultatea de Teologie din Iaşi
a oferit anual zeci de absolvenţi la
specializarea teologie – litere, pentru
catedrele vacante de la şcolile din
te­ritoriu, realitatea misionară de pe
teren a cerut o suplimentare de per­
sonal; astfel s‑a înfiinţat Colegiul de
Institutori – Religie, cu durata de 3
ani, în cadrul Facultăţii de Psihologie
şi Ştiinţele Educaţiei din Iaşi în care,
de asemenea, se pregătesc viitorii
profesori de religie.
Pe lângă preocupările instituţionale,
subliniem o altă trăsătură caracterială
a patriarhului nostru: entuziasmul şi
sinceritatea cu care a investit mereu
în tineri. Susţinerea organizaţiilor
stu­denţeşti ale tineretului ortodox
(A.S.C.O.R. şi Liga Tineretului), org­
anizarea de diverse întâlniri culturale
şi ştiinţifice între tineri, de promovare
a dialogului între teologie şi cultură
sau credinţă şi ştiinţă, organizarea de
simpozioane, congrese şi conferinţe
tematice – multe susţinute la Academia
„Sf. Ioan“ de la Neamţ sau la Centrul
„Sf. Daniil Sihastrul“ de la Durău,
au arătat pe mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, Patriarhul Daniel de astăzi,
ca pe un iubitor al tineretului creştin
şi promotor al valorilor autentice
din rândurile acestuia. Amintim de
zecile de burse de studiu oferite de
P.F. Sa, personal sau prin implicarea
sa decisivă, unor tineri doctoranzi în
diverse domenii ştiinţifice, în special
cel teologic. Aceste trimiteri au
revelat, pe de o parte, personalităţi
ştiin­ţifice, care au făcut cunoscută
ortodoxia românească în Occident şi
s‑au întors în ţară cu merituoase titluri
academice, iar pe de altă parte, au
arătat că Biserica noastră şi ierarhia
ei încurajează, susţin şi promovează
adevăratele valori.
Subliniem armonia de conlucrare
ştiinţifică pe care Mitropolia Moldovei
şi Bucovinei a creat‑o şi o întreţine cu
Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iaşi.
Prezenţa firească a preoţilor‑profesori
între ceilalţi profesori universitari,
slujirea de prorector pe care o îm­
plineşte, cu binecuvântarea P.F. Pa­­
triarh, pr. prof. dr. Gheorghe Popa,
evenimentele culturale de ex­cepţie or­
ganizate împreună ara­tă Iaşiul cultural
de altădată şi Iaşiul duhovnicesc şi
cu deschidere eu­ropeană de acum, de­
spre care vorbesc istoria mai veche
şi cea nouă a Moldovei. Amintim, de
asemenea, că patriarhul Teoctist, Sanc­
titatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul
Ecumenic, cât şi alte personalităţi
ale lumii creştine europene au primit
diverse onoruri universitare – doc­to­rate
„ho­noris causa“, profesorate de onoare
sau titluri de „senator de onoare“ ale
prestigioasei Alma Mater de la Iaşi.
Aceste proiecte realizate zonal,
la Iaşi, prin inspiraţia şi ajutorul lui
Dumnezeu şi prin slujirea Prea Fericirii
Sale, se vor redimensiona şi vor căpăta
deschidere şi amplitudine naţională,
fiind luate ca model şi adaptate cuvenit
în alte eparhii din cuprinsul Patriarhiei
Române. Proiectele educaţionale a­min­
tite şi altele care vor fi create vor
deschide Biserica noastră către social
şi vor convinge despre actualitatea
cuvântului Sfintei Evanghelii şi, mai
ales, despre evidenţa modului în care
acesta este trăit în viaţa noastră şi aplicat
în viaţa semenilor noştri.
Acest mecanism funcţionează da­că
creştinii, din pruncie şi până la maturitate,
învaţă temeinic şi trăiesc la maximum
realitatea evanghelică. Acesta este rolul
şcolii, al şcolii teologice în special, care
dă Bisericii slujitori, şi al orei de religie,
care dă Bisericii credincioşi. Înţelegând
de mult acest lucru, P.F. Patriarh Daniel
rămâne acelaşi susţinător şi ocrotitor al
învăţământului teologic şi religios din
întreaga Patriarhie.
Pr. Lucian Petroaia
10
 VREDNIC ESTE !

Misiune şi cultură,
imperative ale unui patriarh dinamic
Dumnezeu a rânduit ca în fruntea 30 noiembrie 2003 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în mijlocul credincioşilor din Galaţi
Bisericii Ortodoxe Române să fie ales,
prin voinţa reprezentanţilor ecleziei
naţionale, Înalt Prea Sfinţitul Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, o
certă personalitate bisericească, cu rară
capacitate de cuprindere a spec­trului
vieţii creştine interne şi cu o predilectă
preocupare de înţelegere şi convertire
la realităţile şi necesităţile spirituale
locale a direcţiilor ma­jore din spaţiul
lumii creştine mon­diale, demne de
un veritabil şi mar­cant conducător de
Biserică.
Prea Fericitul Daniel a dovedit, în
responsabilităţile arhiereşti pe care
le‑a onorat până acum, că niciunul
din segmentele vieţii creştine nu‑i este
străin, găsind soluţii de avangardă
ce au devenit adesea modele, fără să
încurajeze sau să favorizeze derapaje de
la linia de continuitate lucrativă firească
a Bisericii noastre, axată pe tradiţia
sănătoasă a experienţei pa­tristice în „Misiunea Bisericii – remarca în urmă cu până la asanarea unor spaţii pastorale
contextul parcursului istoric naţional. doi ani Î.P.S. Daniel – este, mai întâi de care încurajau contramisiunea şi la
Administrând cea mai mare eparhie toate, de a împăca pe om cu Dumnezeu înlăturarea unor nechemaţi ai altarelor,
ortodoxă din lume, printr‑o exemplară şi de a împăca, apoi sau în acelaşi cantonaţi în ineluctabilă poziţie nelu­
mobilizare a reuşit, după cum remarca timp, oamenii întreolaltă. Lucrarea crativă şi incapabili de branşare la che­
un tânăr teolog şi politician român, Bisericii în societate nu este doar o mările actuale ale Bisericii.
să ridice Mitropolia Moldovei şi lucrare de ameliorare a condiţiilor Misiunea prin programe admi­nis­
Bucovinei „de la plictisul slav al unei unei societăţi, ci, în primul rând, este trative a fost dublată de marile eve­
periferii la demnitatea unui centru o lucrare mântuitoare de neînlocuit“. nimente spirituale care au polarizat nu
iradiant” (Teodor Baconsky). Această (Dăruire şi dăinuire, Trinitas, Iaşi, doar atenţia clerului şi credincioşilor
performanţă a fost posibilă datorită 2005, p. 331.) Măsurile administrative din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei,
unui program riguros, iniţiat, promovat în favoarea misiunii au mers curajos ci de cele mai multe ori a întregii suflări
şi urmărit cu obstinaţie pastorală, la
realizarea căruia a chemat clerul şi
credincioşii şi a implicat instituţiile
administrative bisericeşti. Ansamblul
lucrării Î.P.S. Sale s‑a situat sub semnul
modelelor biblice ale Martei şi Mariei,
simboluri ale necesarei armonii dintre
acţiune şi contemplaţie.
Două direcţii majore ale activităţii ca
ierarh eparhiot sunt fără nicio îndoială
garanţii experiate pentru viitoarele
programe pastorale, la care cu siguranţă
va antrena întreaga suflare ortodoxă
românească: misiunea şi actul cultural.
Prima şi‑a găsit expresia practică
în numeroasele programe misionare
promovate pe diferite paliere bise­
riceşti, cu finalităţi concrete, vizând
angajarea plenară a factorilor activi din
Biserică la conturarea vieţii ecle­ziale
şi la integrarea ontologică a tuturor
mădularelor acesteia în trupul celei
una, sfântă, sobornicească şi apostolică. 23 iulie 2006 : Î.P.S. Mitropolit Daniel la Catedrala Episcopală din Galaţi

11 Călăuză ortodoxă

Cuvânt de zidire sufletească adresat de Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei credincioşilor gălăţeni
ortodoxe române. Avem în vedere aici,
mai întâi, impactul mi­sio­nar major al
aducerii la Iaşi a moaştelor unor mari
sfinţi ai Bisericii creştine, începând
cu Sfântul Apostol Andrei (octombrie
1996) şi încheind cu Sfântul ierarh
Nectarie de la Eghina (octombrie
2006). Eparhia Dunării de Jos a fost, în
aceste împrejurări, pri­vilegiată, datorită
bunăvoinţei Î.P.S. Sale, care a îngăduit
pelerinaje cu aceste relicve şi în oraşul
de pe Dunăre, păstorit de P.S. Casian.
O altă latură a misiunii de factură
hagiologică a reprezentat‑o preocuparea
pentru canonizarea unor sfinţi autohtoni,
le­gaţi, prin viaţa şi activitatea lor, de
Moldova. Marile evenimente produse
cu ocazia proclamării canonizărilor de
sfinţi, precum: Sf. Ierarh Petru Movilă,
Sf. Ierarh Dosoftei, Sf. Ierarh Varlaam
sau Sf. Voievod Ştefan cel Mare au
17 octombrie 2006 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei prezent la resfinţirea Catedralei din Galaţi
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
constituit tot atâtea momente misionare
de substanţă, ale căror ecouri şi efecte
s‑au prelungit în timp şi în spaţiu.
Alte laturi ale misiunii au fost
sprijinite de mănăstirile din nordul
Mol­dovei, către care se îndreaptă
a­nual zeci de mii de pelerini din ţară
şi de peste hotare, mănăstiri pe care
actualul întâistătător al Bisericii noastre
Ortodoxe le‑a restaurat şi în care a
aşezat duhovnici şi sfătuitori cu certe
vocaţii misionare. De asemenea, prin
dascălii şcolilor teologice, între care s‑a
numărat şi Î.P.S. Sa, a fost înregistrată
o dinamică a pastoraţiei şi misiunii. Se
cunoaşte faptul că ierarhul de la Iaşi a
încurajat şi susţinut tineri teologi care,
în ultimii 10‑15 ani, au colonizat spaţii
disciplinare vacante şi s‑au impus ca
voci autoritare în perimetrul didactic
naţional.
Cea de a doua direcţie, asupra că­
reia ne‑am propus să însemnăm doar
câteva rânduri, s‑a manifestat mai întâi
în realizările editoriale fără precedent
pentru o eparhie românească de pro­
vin­cie, îndrăznesc să afirm, din toată
istoria Bisericii. Paleta temelor care
au fost abordate prin intermediul ti­
pa­rului este extrem de vastă, de la
mo­nografii asupra unor proeminente
personalităţi ale Bisericii şi ale culturii
româneşti, la subiectele arzânde aflate
în dezbaterea publică curentă, până la
texte hagiografice şi liturgice. Câteva
sute de volume, pentru toate categoriile
de membri ai Bisericii, au fost editate
prin intermediul prestigioasei Edituri
Trinitas.
Concomitent, conturarea unei pre­
se bisericeşti demarcate de clişeele
tra­diţionale (distingându‑se aici îndeo­
sebi revistele Candela Moldovei şi
Teologie şi viaţă) a culminat cu naşte­
rea singurului cotidian ortodox din
lume, Lumina, care este din ce în ce
mai căutat de cititori din întreaga ţară.
Pe calea undelor hertziene, pro­gra­
mele Postului creştin ortodox de Radio
Trinitas, o reuşită de excepţie în planul
mediatic bisericesc autohton, acoperă
în prezent 75% din spaţiul românesc,
fiind ascultate zilnic de milioane de
credincioşi şi apreciate pentru cali­
tatea emisiunilor difuzate. În fine, preo­
cupările culturale ale Î.P.S. Daniel s‑au
făcut cunoscute şi prin organizarea a
nenumărate, dar remarcabile întruniri
teologice de certă şi recunoscută ţinută
ştiinţifică, la nivel regional, naţional şi
internaţional.
În aceeaşi zonă a ideilor expuse
mai sus, Î.P.S. Sa, de la începutul
mandatului său arhieresc, a înţeles că
autismul naşte ateism. De aceea, s‑a
dovedit una din puţinele voci autorizate
din interiorul Bisericii care au oferit
în mod prompt şi avizat răspunsuri
neechivoce la semnele de întrebare sau
la atacurile mefiente îndreptate, de cele
mai multe ori din afara Bisericii, către
cea mai stabilă instituţie românească.
Mărginindu‑mă la doar aspectele
subliniate, sunt convins că alături de
celelalte neîndoielnice realizări, la nivelul
Arhiepiscopiei Iaşilor, şi acestea vor
dobândi, sub păstorirea Prea Fericitului
Daniel, dimensiuni naţionale, care vor
ajuta Biserica Ortodoxă Română să fie
ascultată şi apreciată pentru rolul său
determinant în corul pluriconfesional
din bătrânul nostru continent şi, de ce
nu, pe plan panortodox şi pancreştin.
Pr. Eugen Drăgoi
12

Prietenie duhovnicească pe calea sfinţilor
„Aceasta este porunca Mea:
să vă iubiţi unul pe altul,
precum v‑am iubit Eu.
Voi sunteţi prietenii Mei,
dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.”
(Ioan 15, 12; 14)
Următori cuvântului Domnului că
toţi cei care împlinesc voia Sa sunt
prieteni ai lui Dumnezeu, sfinţii creează
în permanenţă noi punţi de sfinţenie şi
frăţietate în Biserica lui Hristos.
Prin aducerea în ţară, în anul 1641, a
moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva,
între cetatea Dunării de Jos – Galaţi
– şi cetatea de scaun a Moldovei – Iaşi
– s‑a deschis o cale a sfinţilor, pe care
credincioşii urcă în pelerinaj către
Dumnezeu, iar El le revarsă harul Său
prin sfinţii bineplăcuţi Lui.
După cum spunea şi Prea Fericitul
Daniel, în vara anului 2006, pe când era
mitropolit al Moldovei şi Bucovinei:
„Ierarhii şi domnitorii Moldovei au
avut întotdeauna în cetatea Galaţilor
un sprijin deosebit în apărarea cre­
dinţei ortodoxe şi în dezvoltarea vie­ţii
locuitorilor Moldovei. În plus, ora­
şul Galaţi a contribuit foarte mult la
întărirea credinţei, la promovarea cul­
turii şi la păstrarea identităţii noastre
naţionale. Legăturile acestea spirituale
din istorie se continuă şi astăzi, sub
forma prieteniei şi a legăturilor cul­
turale ale municipiului Galaţi cu Centrul
Universitar Iaşi. O legătură deosebită
însă o constituie Sfânta Cu­vioasa Mai­
că Parascheva, care, de multe ori, pri­
Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi P.S. Casian, Episcopul Dunării de Jos,
însoţind moaştele Sf. Ier. Nectarie Taumaturgul în drum spre Galaţi
13
VREDNIC ESTE !
Cuvânt de felicitare al Î.P.S. Mitropolit Daniel adresat P.S. Episcop Casian,
cu prilejul sărbătoririi a 12 ani de la întronizare - 23 iulie 2006
meşte lângă racla cu moaştele sale mul­
ţimi de închinători venind la Iaşi din
Episcopia Dunării de Jos, nu numai de
hramul Catedralei Mitropolitane, ci şi
în zilele de peste an, ca semn de evlavie
şi de cinstire a ei de către pelerinii gă­
lăţeni“.
Pe acest drum dintre Iaşi şi Galaţi
au coborât darurile sfinţilor pentru cre­
dincioşi, căci sfinţii au venit la noi pen­
tru a ne binecuvânta şi a ne întări în
credinţă.
Aşa se face că în anul 1996, ora­
şul Galaţi, aflat din 1992 sub ocrotirea
Sfântului Apostol Andrei cel întâi
chemat, a trăit o mare bucurie duhov­
nicească, prin venirea sfintelor sale
moaşte. Acest lucru a fost posibil prin
demersurile insistente ale chiriarhului
nostru – P.S. Episcop Casian, dar şi prin
acceptul Î.P.S. Daniel, care a îngăduit
ca sfintele moaşte să poposească măcar
pentru o noapte (16‑17 octombrie) în
mijlocul credincioşilor gălăţeni care îl
aşteptau cu atâta ardoare.
Tot cu mijlocirea Î.P.S. Mitropolit
Daniel, în anul 2001, a trecut pe la
Galaţi şi Brăila cinstitul brâu al Mai­cii
Domnului (19‑21 octombrie). Mulţu­
mind pentru bucuria dăruită creştinilor
din cele două mari oraşe ale eparhiei,
P.S. Casian a adresat Î.P.S. Mitropolit
Daniel, următorul mesaj: „Vă aduc şi pe
această cale calde mulţumiri din inimă,
în nume personal, dar şi al Eparhiei
Dunării de Jos, pentru binecuvântarea
dumnezeiască revărsată asupra noastră
prin aducerea la Galaţi şi Brăila a
brâu­lui Maicii Domnului în cadrul
pele­rinajului ce l‑aţi iniţiat preţioasei
şi sfintei relicve, ca să încingă spiritual
după 600 de ani toate eparhiile din
Moldova, ierarhii, preoţimea, cinul mo­
na­hal şi, evident, poporul.
Fără îndoială, iubite Înalt Prea
Sfinţite, aţi fost slujitorul ales de Maica
Domnului să‑i aduceţi, prin tot ceea ce
s‑a petrecut în jurul sfântului ei brâu,
cinstire cu tot popasul dreptmăritorilor
în «grădina ei din Moldova», devenită
un adevărat altar românesc nu numai în
mănăstiri, ci şi pe străzi şi în sufletele
oamenilor. Să vă răsplătească Maica
Călăuză ortodoxă

Domnului cu sănătate deplină, cu puteri
neîmpuţinate şi cu acelaşi dar din harul
sfinţilor, pe care să le oferiţi, cu aceeiaşi
generozitate, mereu, celor mulţi.”
Şi în anii următori, Î.P.S. Sa nu ne‑a
uitat, ci a împărţit bucuriile spirituale
de la sărbătoarea Sfintei Parascheva cu
credincioşii gălăţeni, aducând în anul
2002 moaştele Sfântului Ioan Casian,
pentru „a ne putea împărtăşi împreună
din comuniunea liturgică şi din bucuria
sfinţilor“, după cum mărturisea Î.P.S. Sa
într‑un mesaj adresat ierarhului nostru.
La sărbătorile Centenarului Cate­
dralei Episcopale, Î.P.S. Mitropolit Da­
niel a dorit să fie din nou alături de
credincioşi, aducând, „prin generozitate
şi dragoste frăţească”, încă un nou dar:
moaştele Sf. Ierarh Nectarie de Eghina
(Taumaturgul).
Toate aceste binecuvântări ale sfin­
ţilor către credincioşii de la Dunăre
au fost posibile din încredinţarea şi
cu osârdia Mitropolitului Moldovei şi
Bucovinei, Î.P.S. Daniel, ca semn al
măr­turiei dragostei pentru credincioşii
români din orice loc de ţară. Astfel
mărturisea şi P.S. Episcop Casian al
Dunării de Jos, mulţumind Î.P.S. Mi­
tropolit Daniel pentru osteanela de a ne
prilejui bucurii: „Pe calea sfinţilor nu
putem fi decât prieteni şi cum să nu fim
prieteni, când slujim sfinţilor?“.
Ca semn al dragostei părinteşti a
Î.P.S. Daniel către credincioşii din Galaţi,
stă mărturie în Catedrala Episcopală un
veşmânt al Preacuvioasei Parascheva
donat de Î.P.S. Sa credincioşilor gălăţeni
cu prilejul prăznuirii ocrotitorului lor
spiritual, Sf. Ap. Andrei, din anul 2001.
Adăugând la toate acestea lucrarea
pentru trecerea în calendar a prăznuirii
unor sfinţi români din Moldova, dintre
care enumerăm pe cel mai curând
ca­nonizat ‑ Sfântul Ierarh Varlaam,
Mi­tropolitul Moldovei, cel care a
întâmpinat moaştele Sfintei Parascheva,
putem spune că Prea Fericitul Patriarh
Daniel este un prieten al sfinţilor, iar
sfinţii îl ajută pe P.F. Sa în lucrarea
arhipăstorească.
Astăzi, când în tradiţia locală şi
în inimile tuturor s‑au păstrat acele
momente unice ale binecuvântării sfin­
ţilor prin moaştele lor, nu putem
decât să aducem mulţumiri proniei lui
Dumnezeu şi să fim recunoscători P.F.
Daniel, pentru că a binecuvântat ca
sfinţii, în drumul lor de la sărbătoarea
Sf. Parascheva de la Iaşi, să se abată şi
pe la credincioşii din cetatea Sfântului
Andrei, pentru a ne cerceta şi a ne învăţa
pe toţi că numai prin sfinţenie dobândim
prietenia cu Dumnezeu.
Adrian Portase
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
Purtători de lumină şi de bună mireasmă
Mărturii
ale comuniunii slujitoare
Motto: „Dacă e adevărat că istoria este învăţătoarea celor ce au trebuinţă
de pildele şi învăţăturile oferite de ea, cu atât mai mult noi, slujitorii şi fiii
Bisericii noastre strămoşeşti, se cuvine să zăbovim asupra lucrărilor lui Dum‑
nezeu în istorie şi deci în viaţa omenirii, atât de iubită de Dumnezeu, ca rod al
mâinilor Sale“.
Patriarhul Teoctist
17 octombrie 2006 : sărbătorirea Centenarului Catedralei Dunării de Jos
Primii paşi spre împlinirea mai este nevoie să stăruiesc asupra
voii lui Dumnezeu semnificaţiei ce a avut‑o gestul tână­
rului în ochii noştri, ai celor veniţi din
Cine s‑ar fi gândit pe vremea când ţară şi ai credincioşilor ce asistau la
Prea Fericitul Patriarh Teoctist, acum slujbă“. Aşa a sunat mesajul patriar­
de veşnică pomenire, era mitropolit hal, citit la Iaşi de P.S. Episcop dr.
al Moldovei şi Sucevei şi oficia în Casian al Dunării de Jos, în ziua de 1
biserica „Sfântul Arhanghel Mihail“ iulie 2005, la aniversarea a 15 ani de
din Baden‑Baden o slujbă de pomenire la întronizarea ÎPS Mitropolit Daniel.
a ctitorului, domnitorul moldovean Cuvinte mărturisitoare ale bucuriei de
a fi împlinit voia lui Dumnezeu, pentru
Mihail Sturdza, că tânărul student pe cel care i‑a îndrumat primii paşi spre
care l‑a văzut atunci înaintea soborului
aşezarea în „istoricul jilţ al marilor şi
de preoţi cu sfeşnicul şi cădelniţa sfinţilor ierarhi ai Moldovei“.
va fi peste ani el însuşi mitropolit al
Tot atunci, dând glas sentimentelor
Moldovei şi apoi chiar Patriarhul Bi­ de înaltă preţuire şi frăţească dragoste,
sericii Ortodoxe Române?... „E greu
P.S. Episcop Casian al Dunării de Jos
de actualizat impresia ce am avut‑o în a adăugat în cuvântul său: „Ca unul
clipa în care am văzut un tânăr student
care am avut mângâierea să continui
român, aflat la desăvârşirea studiilor purtarea luminii şi cădelniţei un timp
la Universitatea din Strasbourg, cu la istorica ctitorie voievodală de la
multă îndemânare şi cucernicie, mer­ Baden‑Baden (a fost diacon la această
gând înaintea soborului, împlinind capelă ortodoxă – n.n.), după Înalt
ro­lul de înainte‑mergător al lui Iisus, Prea Sfinţia Voastră, mă bucur din
văzut prin Sfânta Evanghelie, în con­ toată inima că am dat glas mesajului
textul în care la noi se stăruia mult părintesc al Prea Fericitului Patriarh
în anii aceia de tristă amintire asupra Teoctist, căruia i‑aţi urmat cu vrednicie
atragerii tineretului spre ateism. Nu în scaunul mitropolitan de la Iaşi“...
14

Astăzi, când „tânărul purtător de
lumină şi de tămâie cu bună mi­reasmă“
a devenit, prin pronie dumnezeiască,
Întâistătătorul Bisericii noastre stră­
moşeşti, este momentul să‑I mul­ţu­
mim lui Dumnezeu pentru alegerea
Sa şi să‑l felicităm pe Prea Fericitul
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, pentru întreaga sa lucrare
ce a binemeritat, prin ani de trudă şi
dăruire neostoită în slujba lui Hristos,
această alegere.
Redacţia periodicului eparhial
„Că­­lăuză ortodoxă“ şi‑a propus să
rememoreze pentru cititorii ei cele
mai importante momente ce au
favorizat menţinerea legăturii isto­
rice a Episcopiei Dunării de Jos cu
Mitropolia Modovei, prin cei doi
ierarhi care, din 1990 şi până acum,
le‑au păstorit în bună conlucrare.
Relaţia duhovnicească ce i‑a unit din
tinereţe, bazată pe prietenie ziditoare
şi frăţietate, s‑a consolidat în cei 17
ani de arhierie, materializându‑se în
proiecte sociale, misionare şi culturale
comune, menite să lege şi mai mult
Moldova de Sus cu Moldova de Jos.
Este un exemplu de unire întru Hristos
a doi ierarhi care s‑au identificat
cu regiunile geografice păstorite
prin mi­­siunea încredinţată lor de În­
suşi Hristos, Domnul şi Mântuitorul
nostru, şi de binefacerile căreia, prin
taină dumnezeiască, au beneficiat şi
beneficiază multe mii de credincioşi.
Cronica unor întâlniri
memorabile
1995
5 august (Sf. Ioan Iacob Hozevitul
de la Neamţ). P.S. Casian slujeşte la
Mănăstirea Neamţ alături de ÎPS
Mitropolit Daniel şi de P.S. Calinic
Botoşăneanul ● 6 august (Schimbarea
la Faţă) P.S. Casian săvârşeşte Sf.
Liturghie la schitul Sihla şi rosteşte
cuvânt de învăţătură ● 7 august
(Sf. Teodora de la Sihla), cei trei
ierarhi coliturghisesc la Mănăstirea
Sihăstria.
1996
12‑19 octombrie. Aducerea moaş­
telor Sf. Ap. Andrei în România – la
Iaşi, apoi în pelerinaj prin Moldova
până la Galaţi – cu participarea a mii
de credincioşi din Moldova şi nu
numai, eveniment care l‑a determinat,
la Iaşi, pe P.S. Episcop Casian să măr­
turisească faptul că nicăieri nu a văzut o
simbioză mai puternică între ortodoxie
şi popor: „De la Dunărea de Jos, deşi
avem apă destulă şi destule vapoare,
15
VREDNIC ESTE !
privim cu mare speranţă spre catargul
marelui vapor al Moldovei celei Mari.
Daţi‑mi voie să‑mi exprim trăirea su­
fle­tească printr‑o similitudine cu un
urcuş pe Ceahlău, Muntele sfânt al ro­
mânilor. Aşa a fost şi urcuşul teologic
al evenimentelor petrecute sub ochii
noştri. Pentru secolul nostru secularizat,
nicăieri în altă parte nu a mai avut loc un
asemenea eveniment“.
Referindu‑se la mulţimile de pele­
rini care au stat atunci câte 14 ore în
picioare pentru a se închina la racla cu
moaştele Sf. Andrei, Î.P.S. Mitropolit
Da­niel a spus: „Ei au mărturisit teologia
rugătoare în care simţim prezenţa lui
Dumnezeu şi din care noi toţi, chiar şi
preoţii şi ierarhii, învăţăm. Pelerinajul
este atunci când Dumnezeu Însuşi
este pelerin. Înţelegem prin aceasta că
Dumnezeu este în căutarea noastră.
El este Marele Pelerin care face paşi
înspre noi şi, când răspundem căutării
Sale, ne transpunem în această stare“.
● 29 decembrie 1996 ‑ 2 ianuarie 1997.
Membrii ASCOR, Filiala „Sf.Ap. An­
drei“ Galaţi, au participat, alături de
reprezentanţi din filialele Cluj şi Arad, la
seminarul „Tradiţii de Crăciun la români
(Moldova şi Transilvania)“, organizat cu
binecuvântarea Î.P.S. Mitropolit Daniel
la Mănăstirea Durău, Centrul Cultural
„Sf. Daniil Sihastrul“.
1998
2‑5 septembrie. Î.P.S. Mitropolit
Daniel vizitează Galaţiul împreună cu
Î.P.S. Mitropolit Petru al Basarabiei –
ocazie cu care Î.P.S. Mitropolit Daniel
a acordat un interviu în exclusivitate
pentru revista „Călăuză ortodoxă“ (nr.
23 iulie 2006 : Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Galaţi
118‑119/1998, p.4), din care spicuim:
„Ceea ce am remarcat în răstimpul
petrecut în Episcopia Dunării de Jos
a fost, în primul rând, faptul că s‑au
construit şi se construiesc multe
biserici noi.(...) În toată eparhia se
simt înnoiri, iar dinamica misionară
corespunde nevoilor de astăzi ale Bi­
sericii. Am văzut mult tineret în biserici
şi am constatat dăruirea credincioşilor
noştri laici, încât considerăm că
aici, la Dunărea de Jos, mirenii
sunt foarte activi alături de preoţi
în viaţa Bisericii“. ● 13 octombrie.
P.S. Casian slujeşte alături de Î.P.S.
Damaskinos Papandreou, Mitropolitul
Elveţiei, Î.P.S. Daniel şi alţi ierarhi la
vechea Catedrală mitropolitană din
Iaşi, cu prilejul resfinţirii acesteia
● 14 octombrie. P.S. Episcop Ca­
sian participă la praznicul Cuv. Pa­
rascheva, coslujind în Catedrala mi­
tro­politană din Iaşi împreună cu
Î.P.S. Mitropolit Daniel şi cu ierarhii
oaspeţi ● 5 decembrie 1998. P.S.
Episcop Casian a participat, împreună
cu opt arhierei, preoţi, diaconi şi
credincioşi veniţi din toate colţurile
ţării, la înmormântarea veşnicului de
pomenire părinte arhimandrit Cleo­
pa Ilie, părintele duhovnicesc al P.S.
Sale, ca şi al Î.P.S. Daniel şi al multor
ierarhi români, unde: „Nu au fost
niciodată în Munţii Neamţului, în
puterea iernii, atâţia credincioşi, mai
mulţi ca la trei hramuri din Moldova
(...), fiecare făcând acum un pas către
părintele Cleopa cel mutat la ceruri“
‑ a remarcat P.S. Episcop Casian în
cuvântul rostit cu această ocazie.
Călăuză ortodoxă

1999
13 iulie. PS Casian participă alături
de Î.P.S. Mitropolit Daniel la slujba
Sfintei Liturghii şi a Te Deum‑ului
oficiate în Catedrala Episcopală din
Galaţi, cu prilejul deschiderii celei
de a 84‑a serii a Cursurilor pastorale
şi de îndrumare misionară pentru slu­
jitori ai sfintelor altare din eparhiile
Buzăului şi Dunării de Jos ● 4 august.
P.S. Casian slujeşte la privegherea
Sf. Ioan Iacob Hozevitul şi rosteşte
cu­vânt de învăţătură la Mănăstirea
Neamţ ● 5 august (Sf. Ioan Iacob
Hozevitul de la Neamţ). P.S. Casian
slujeşte alături de Î.P.S. Mitropolit
Da­niel şi de Î.P.S. Mitropolit Petru
al Basarabiei la biserica Seminarului
Teologic de la Neamţ ● 6 august
(Schimbarea la Faţă). P.S. Casian
slu­­jeşte la Mănăstirea cu hramul
„Schimbarea la Faţă“ de pe Muntele
Ceahlău ● 7 august (Sf. Teodora de la
Sihla). P.S. Casian săvârşeşte slujba
de sfinţire şi Sf. Liturghie la biserica
cu hramul „Învierea Domnului“ şi
„Sf. Evanghelist Ioan“ a Mănăstirii
Sihăstria, alături de Î.P.S. Mitropolit
Daniel şi de Î.P.S. Mitropolit Petru
al Basarabiei ● 8 august. PS Casian
slujeşte Sf. Liturghie şi sfinţeşte noua
casă de prăznuire din parohia Ti­mi­
şeşti, jud. Neamţ, alături de Î.P.S.
Mi­tropolit Daniel şi Î.P.S. Mitropolit
Petru.
2000
22‑24 mai. P.S. Casian participă
la întreg programul prilejuit de vizita
în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
a PF Părinte Hristodoulos al Atenei
şi întregii Elade. Slujeşte alături
de P.F. Părinte Hristodoulos, Î.P.S.
Mitropolit Daniel şi de alţi ierarhi
la biserica „Sf. Gheorghe“ din Iaşi,
17 octombrie 2006 : P.S. Episcop Casian mulţumind Î.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei
şi Î.P.S. Mitropolit Efrem de Ydra, Spetses şi Eghina pentru participarea la Sărbătoarea Catedralei din Galaţi
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
fostă catedrală mitropolitană; este
pre­zent la decernarea titlurilor de
„ce­tăţean de onoare al municipiului
Iaşi“ şi de „doctor honoris causa“ al
Universităţii ieşene, înaltului ierarh;
vizitează împreună cu oaspeţii Centrul
Elen din Iaşi, biserica „Vovidenia“ şi
mănăstirile Cetăţuia, Durău, Secu,
Sihăstria şi Neamţ ● 9 septembrie.
P.S. Casian slujeşte alături de Î.P.S.
Mitropolit Daniel şi Î.P.S. Mitropolit
Petru la Mănăstirea Bistriţa – Neamţ,
cu prilejul aniversării a 600 de ani de la
ctitorirea acesteia de către domnitorul
Alexandru cel Bun.
2001
20 iulie. Într‑o atmosferă de
bucurie şi sărbătoare, la catedrala
Mi­tropolitană din Iaşi, praznicul Sf.
Ilie Tesviteanul a avut un plus de
încărcătură spirituală prin aniversarea
a 50 de ani de viaţă ai Î.P.S. Mitropolit
Daniel ● 21 iulie. P.S. Casian
oficiază slujba de seară în Catedrala
Mănăstirii Sihăstria ● 22. iulie. Invitaţi
la ziua de naştere a Î.P.S. Daniel, P.S.
Episcop Casian şi P.S. Episcop Lau­
renţiu al Caransebeşului au coslujit
Sf. Liturghie alături de Î.P.S. Sa în
biserica Mănăstirii Sihăstria – mă­
năstirea de metanie a Î.P.S. Sale –
moment în care au omagiat cu căldură
şi autentică preţuire, în cuvinte inspi­
rate, pline de duhovnicie şi trăire
harică, personalitatea mitropolitului
Moldovei ● 5‑7 august. P.S. Casian se
află în coslujire cu Î.P.S. Daniel, la
Sf. Liturghie de la Mănăstirea Neamţ
(5 aug.), Mănăstirea „Schimbarea
la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău (6
aug.) şi la prăznuirea hramului de la
schitul Sihla (7 aug.) ● 12 – 15 octom­
brie – P.S. Casian participă, la Iaşi, la
manifestările prilejuite de hramul Cuv.
Parascheva, precum şi la aniversarea
a 60 de ani de la recunoaşterea
Mitropoliei Moldovei şi a 360 de ani de
la aducerea moaştelor Sf. Parascheva
la Iaşi ● 17 octombrie („Trecerea
moaştelor Sf. Ap. Andrei la Galaţi“)
– Î.P.S. Daniel soseşte la Galaţi cu
prilejul aducerii de la Iaşi, în pelerinaj
prin Moldova (Suceava, Botoşani,
Vaslui şi Bârlad), a brâului Maicii
Domnului (care în 19‑21 octombrie s‑a
aflat spre închinare în oraşele Galaţi şi
Brăila). În cuvântul de întâmpinare,
P.S. Casian a mulţumit atunci P.F.
Patriarh Teoctist, P.F. Arhiepiscop
Hris­todoulos al Atenei şi al întregii
Elade, Î.P.S. Mitropolit Daniel, Î.P.S.
Ignatios de Volos şi dlui Dimitrios
Four­lemadis pentru binecuvântarea
şi ajutorul dat în acest pelerinaj ● 30
noiembrie (Sf. Apostol Andrei). Î.P.S.
Mitropolit Daniel, reprezentat prin
părintele vicar Varlaam Merticaru,
oferă în dar eparhiei noastre un veş­
mânt de la sfintele moaşte ale Cuv.
Parascheva, însoţit de un „Act de
donaţie“ cu următorul text: ,,La soli­
citarea P.S. Casian, Episcopul Du­nării
de Jos, oferim în dar acest veşmânt al
moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva
pentru Catedrala Episco­pală din Galaţi,
ca semn de preţuire şi binecuvântare
a ierarhului, preo­ţilor, monahilor
şi credincioşilor care au deosebită
evla­vie pentru Sf. Cuv. Parascheva.
Dumnezeu, pen­­tru rugăciunile Sfintei
Cuvioase Pa­ra­scheva, să binecuvânteze
şi să răsplătească osteneala şi evlavia
tuturor“.
2002
20 iulie (Sf. Proroc Ilie). P.S. Casian
săvârşeşte, împreună cu P.F. Patriarh
Teoctist, Î.P.S. Mitropolit Daniel,
P.S. Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop-
Vicar patriarhal, şi P.S. Episcop Ioan
al Covasnei şi Harghitei, slujba de
sfinţire a noii biserici din localitatea
Topliţa ● 21 iulie. P.S. Casian împreună
cu ÎPS Daniel săvârşesc Sf. Liturghie
la parohia Roznov, jud. Neamţ, apoi
participă la ceremonia de inaugurare a
muzeului din aceeaşi localitate; seara
ia parte la slujba de sfinţire a bisericii
din parohia Vaduri II, Protoieria
Piatra Neamţ ● 17‑19 septembrie.
P.S. Episcop Casian participă la Co­
locviul Ecumenic Internaţional „A
fi Episcop astăzi – demnitatea şi
dificultăţile unei misiuni“, la Centrul
Cultural „Daniil Sihastrul“ din staţiu­
nea Durău, întrunire organizată de
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în
colaborare cu Secretariatul de Stat
pentru Culte Bucureşti, Episcopia
16

30 noiembrie 2003 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, la Sărbătorile Sfântului Andrei de la Galaţi
Ro­mano‑Catolică de Iaşi şi Dieceza
Romano‑Catolică de Padova.
2003
5 august. P.S. Episcop Casian
vizitează Mănăstirea şi Centrul
Pastoral‑Misionar „Daniil Sihastrul”
din localitatea Durău, jud. Piatra
Neamţ, ca invitat al Î.P.S. Mitropolit
Daniel ● 6 august (Schimbarea la
Faţă). P.S. Casian săvârşeşte, cu
binecuvântarea Î.P.S. Daniel, slujba
Sfintei Liturghii şi rosteşte cuvânt
de învăţătură la schitul „Schimbarea
la Faţă“ de pe Muntele Ceahlău, cu
ocazia hramului acestuia ● 7 august
(Sf. Teodora de la Sihla). P.S. Casian
participă la Sf. Liturghie săvârşită în
biserica nouă a Mănăstirii Sihăstria,
cu ocazia hramului acesteia ● 8‑10
septembrie. La iniţiativa şi convocarea
Î.P.S. Mitropolit Daniel, 50 de cadre
didactice de la facultăţile de teologie
din ţară, printre care şi de la Facultatea
de Teologie‑Litere din Galaţi, partici­
pă la Centrul Cultural‑Pastoral „Sf.
Daniil Sihastrul“ de la Durău, la
„Con­gresul Facultăţilor de Teologie
Ortodoxă din România“ ‑ propunerile
din cadrul acestui congres fiind
înain­tate spre dezbatere şi aprobare
Sfântului Sinod.
2004
(Anul Sf. Voievod Ştefan cel Mare)
28 aprilie. P.S. Episcop Casian
participă la festivitatea de decernare
a titlului de „doctor honoris causa“,
la propunerea Facultăţii de Teologie
Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din
Iaşi, Eminenţei Sale, Cardinalul
Karl Lehman, episcop de Mainz,
preşedinte al Conferinţei Episcopilor
Romano‑Catolici din Germania,
desfăşurate în aula „Mihai Eminescu“
a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi ●
20 mai (Înălţarea Domnului). În cadrul
17
VREDNIC ESTE !
manifestărilor dedicate Sfântului Voie­
vod Ştefan cel Mare, P.S. Casian să­
vârşeşte slujba Sf. Liturghii, alături de
ÎPS Mitropolit Daniel şi de alţi înalţi
ierarhi români, la biserica Mănăstirii
Neamţ ● 29 iunie (Sf. Ap. Petru şi
Pavel). Episcopul nostru se află la
Huşi unde, în Catedrala Episcopală,
alături de Î.P.S. Mitropolit Daniel, de
P.S. Episcop Ioachim al Huşilor şi de
alţi membri ai Sf. Sinod, săvârşeşte
slujba Sf. Liturghii ● 1 iulie. Alături
de Î.P.S. Mitropolit Daniel şi alţi
mem­bri ai Sf. Sinod, P.S. Casian
oficiază slujba Sf. Liturghii la biserica
din Borzeşti, localitatea natală a Sf.
Voievod Ştefan cel Mare ● 4 iulie.
La momentele festive prilejuite la
Galaţi de sfinţirea şi lansarea la apă
a „Pânzarului moldovenesc“, Î.P.S.
Mitropolit Daniel s‑a aflat, cum era
şi firesc, alături de PF Părinte Sava,
Primatul Bisericii Ortodoxe a Poloniei,
şi de alţi înalţi ierarhi, membri ai Sf.
Sinod al B.O.R. – moment în care P.S.
Episcop Casian a spus, printre altele:
„Î.P.S. Daniel este aici mereu acasă şi
putem spune că este, pentru eparhia
noastră, principalul ctitor al acestei
sărbători care, dacă ar fi lipsit, cred că
lipsea o parte importantă din Moldova
şi din strategia gurilor Dunării“.
Subliniind legătura dintre Mănăsti­
rea Putna şi istoricul pânzar construit
de navaliştii gălăţeni, Î.P.S. Daniel a
remarcat: „Dacă ne uităm bine, biserica
Mănăstirii Putna este ca o corabie, iar
turla principală este asemenea unui
catarg în formă de cruce. Un catarg
stavrofor. Corabia a devenit de mult
simbolul Bisericii însăşi, de aceea
majoritatea bisericilor ortodoxe sunt
construite în formă de corabie. Toate
bisericile lui Ştefan cel Mare au un
profil spiritual asemănător corabiei,
ca să ne arate nouă că Biserica ne
conduce pe apa cea vie în Împărăţia
cerurilor. Acum, pentru prima dată,
pe pânza acestei corăbii se află chipul
voievodului. Poate că nimeni niciodată
nu s‑a gândit la aceasta... De aceea
felicităm pe Prea Sfinţitul Casian al
Dunării de Jos pentru că a avut fericita
inspiraţie, împreună cu toţi cei care
l‑au ajutat să facă din această corabie
a lui Ştefan cel Mare un simbol al
unirii peste veacuri cu voievodul şi
cu toate generaţiile de ctitori care au
construit corăbii ale credinţei”... ● 13
octombrie. P.S. Casian săvârşeşte, la
chemarea Î.P.S. Mitropolit Daniel,
slujba Sf. Liturghii şi rosteşte cuvânt de
învăţătură în Catedrala Mitropolitană
din Iaşi, cu ocazia împlinirii a 8 ani
de la venirea moaştelor Sf. Ap. Andrei
● 14 octombrie. Slujeşte alături de
Î.P.S. Mitropolit Daniel, P.S. Ghe­
nadie de Sassima, reprezentantul Pa­
triarhiei Ecumenice, P.S. Ambrozie
de Samara (Patriarhia Ierusalimului),
ÎPS Pantelimon de Veria, Kampania şi
Nausa (Biserica Ortodoxă a Greciei)
şi alţi ierarhi ortodocşi români la
Sf. Liturghie săvârşită în Catedrala
mitropolitană din Iaşi, cu ocazia
praznicului Sf. Cuv. Parascheva şi a
aducerii unei părticele din Sf. Cruce
de la Mănăstirea Panaghia Soumela
(Grecia).
2005
1 iulie ‑ P.S. Casian participă,
la Iaşi, alături de înalţi ierarhi ai
Sfântului Sinod, la omagierea Î.P.S.
Daniel cu prilejul aniversării a 15
ani de la instalarea ca Mitropolit al
Moldovei şi Bucovinei, ocazie cu care
ierarhul nostru dă citire mesajului PF
Părinte Patriarh (din care am citat
mai sus) ● 24 iulie ‑ ÎPS Mitropolit
Daniel al Moldovei şi Bucovinei vine
la Galaţi şi oficiază împreună cu P.S.
Casian slujba Sfintei Liturghii, rostind
un cuvânt de învăţătură în Catedrala
Călăuză ortodoxă

Episcopală, cu prilejul împlinirii a 11
ani de la momentul întronizării chi­
riarhului nostru ca Episcop al Du­nării
de Jos. După ce a dat citire mesajului
PF Patriarh Teoctist, Î.P.S. Daniel a
spus, printre altele: „În mod concret,
predica Cuvântului se leagă şi de
construcţia, de zidirea de biserici. Este
deosebit de semnificativ să vedem
râvna Prea Sfinţiei Voastre, dinamica
aceasta a construirii de lăcaşuri sfinte
(...). Mare şi sfântă este lucrarea
aceasta! Nu oricine şi oricând poate
zidi o biserică. Au fost oameni care au
murit cu dorul acesta (...). Admirăm
legătura pe care o menţineţi, o cultivaţi
şi o faceţi rodnică între Liturghie şi
Filantropie. Prea Sfinţia Voastră sunteţi
binecuvântat de Dumnezeu cu darul
de a fi un slujitor al Sfintelor Taine ale
Bicericii, cu o cântare frumoasă, cu
gesturi liturgice, cu simţire liturgică
deosebită. Oamenii adesea se opresc
aici. Foarte puţini sunt însă oamenii
liturgici care în acelaşi timp sunt
şi filantropi, sensibili cu aceeaşi
intensitate la continuarea Liturghiei în
afara zidurilor bisericii (...). Desigur,
ne impresionează şi ne bucură sincer
modul în care Prea Sfinţia Voastră
împletiţi grija locală cu grija faţă de
naţiune, pentru unitatea naţională,
pentru valoarea naţională spirituală,
izvorâte din credinţa în poporul român.
(...) Rugăm pe Mai­ca Domnului, pe toţi
sfinţii, mai ales pe Sfântul Ioan Casian,
să vă ocro­tească, să vă dăruiască bucuria
sfinţilor de a fi iubit de credincioşi, de
a fi în conlucrare cu clerul din această
eparhie şi în conlucrare permanentă cu
toate eparhiile din Biserica Ortodoxă
Română“.
Cu emoţie şi bucurie, P.S. Casian
s‑a adresat atunci în cuvinte pline de
căldură şi dragoste ÎPS Daniel, cât
şi clerului şi credincioşilor: „... Câte
bucurii au fost în Eparhia Dunării de
Jos, niciuna n‑ar fi fost şi n‑ar fi deplină
fără participarea – nu doar fizică şi
duhovnicească, ci efectivă şi mult
încurajatoare – a Înalt Prea Sfinţiei
Voastre. De la hirotonia noastră, în
1990, apoi la instalarea de acum 11
ani, de la bucuria aducerii spre cinstire
a moaştelor Sfântului Apostol Andrei
şi ale Sf. Cuv. Ioan Casian, puntea de
sfinţi a unit doi ierarhi încredinţaţi de
Dumnezeu să mărturisim jertfelnicia
acestui popor şi solidaritatea cu el.
Pentru toate acestea şi multe altele,
vă preţuim, vă iubim şi, împreună cu
preoţii şi credincioşii Eparhiei Dunării
de Jos, vedem în Înalt Prea Sfinţia
Voastră atât pe părintele Moldovei, cât
şi al nostru, alături de Prea Fericitul
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
Părinte Patriarh Teoctist, aici, în
această frumoasă zonă dintre Iaşi şi
Bucureşti“. ● 27 iulie ‑ Î.P.S. Daniel
săvârşeşte, alături de P.S. Casian,
Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii
„Sf. Mare Mc. Pantelimon“ de la Lacu-
Sărat, Brăila ● 5 august ‑ P.S. Casian
săvârşeşte Sf. Liturghie împreună cu
Î.P.S. Daniel, P.S. Ioachim Băcăuanul
şi P.S. Corneliu Bârlădeanul la biserica
cu hramul Sf. Ioan Iacob Hozevitul de
la Seminarul Teologic de la Mănăstirea
Neamţ ● 6 august (Schimbarea la
Faţă) – P.S. Casian săvârşeşte slujba
Sfintei Liturghii şi rosteşte cuvânt de
învăţătură la schitul Sihla ● 7 august
(Sfânta Teodora de la Sihla) ‑ P.S.
Casian slujeşte alături de Î.P.S. Daniel
slujba Sfintei Liturghii la Mănăstirea
Sihăstria, rostind cuvânt de învăţătură
cu ocazia hramului acesteia.
2006
23 iulie – Î.P.S. Mitropolit Daniel
a coliturghisit împreună cu PS Casian
în Catedrala Episcopală din Galaţi,
la împlinirea a 12 ani de arhierie la
Dunărea de Jos a PS Casian. În cuvântul
rostit cu acest prilej, P.S. Casian a
spus: „Î.P.S. Mitropolit Daniel este
un participant real la viaţa spirituală
a Bisericii noastre, de la Iaşi, din Sf.
Sinod şi din multiplele frământări
ale vieţii, acasă şi pretutindeni unde
sunt români. Adesea, noi nu ştim
care este osteneala ierarhilor şi în
special a ierarhului Moldovei (...).
Înalt Prea Sfinţia Voastră, ne‑am unit
în rugăciune, am fost diaconii, adică
slujitorii Mântuitorului! Am rostit
«Hristos este în mijlocul nostru»
pentru a confirma încă o dată prietenia
noastră în Hristos, nu de ieri, de astăzi,
Iaşi, 13 octombrie 2006 : patriarhul Teoctist prezent la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva
ci de când Dumnezeu a dorit. A fost
o Liturghie atât de caldă! Liturghia
ne‑a bucurat sufleteşte şi ne‑a încălzit
duhovniceşte. Privind această coroană
pe care a aşezat‑o Domnul pe capul
nostru, ea nu este neapărat o mărturie
a faptelor noastre, ci este cununa
Mântuitorului Iisus, având icoana
Sa, a Maicii Preacurate şi a Sfinţilor
Evanghelişti (...). Ne bucurăm pentru
toate împlinirile Î.P.S. Voastre în slu­­jirea
după pilda voievozilor, a sfinţilor, a
cuvioşilor şi a mucenicilor. La această
slujire, urmaţi marilor ierarhi, precum
Dosoftei ori Varlaam. Î.P.S. Voastră
sunteţi deodată dascăl, mitropolit
şi filantrop şi arătaţi prietenie zi­
ditoare şi frăţietate, adunând la Iaşi
mărturisitorii luminii şi culturii, lucru
atât de necesar ortodoxiei. Pe noi
ne apropie însă sfinţii, precum Sf.
Atanasie al III‑lea Patelarie, Patriarhul
Constantinopolului (...). La integrarea
noastră în Europa trebuie să ducem cu
noi sfinţii, să ducem cu noi cultura.
(...) Aţi fructificat, Î.P.S. Voastră,
ta­lanţii în mod atât de responsabil
pentru obştea dreptmăritoare şi din
tezaurul duhovnicesc şi misionar
aţi oferit şi oferiţi în dar multora, de
aproape şi de departe, exemplu de
slujire spre slava lui Dumnezeu şi
în folosul oamenilor. Primiţi, Î.P.S.
Voastră, în buchet, şi aici, la Dunărea
de Jos, felicitările noastre şi «icoana»
rugătoare a credincioşilor, cler şi
popor. Toate însoţite de dragostea
noastră aşezată în această icoană a
Sfântului Pantelimon“.
În cuvântul rostit cu acest prilej,
Î.P.S. Daniel a spus: „Eparhia Dunării
de Jos a ţinut canonic, în trecut, de
Mitropolia Moldovei, iar ierarhii şi
18

August 2007 : Participanţii la Simpozionul dedicat vieţii, activităţii şi personalităţii Mitropolitului Varlaam al Moldovei
de la Mănăstirea Neamţ
domnitorii Moldovei au avut întot­
deauna în cetatea Galaţiului un sprijin
deosebit în apărarea credinţei ortodoxe
şi în dezvoltarea vieţii locuitorilor
Moldovei. De aceea, cu multă bucurie
participăm la diferite evenimente ale
acestei eparhii. În plus, oraşul Galaţi
a contribuit foarte mult la păstrarea
identităţii noastre naţionale. Legăturile
acestea spirituale se continuă şi astăzi,
sub forma prieteniei şi a legăturilor
culturale ale municipiului Galaţi cu
Centrul Universitar Iaşi. O legătură
deosebită însă o constituie Sf. Cuv.
Maică Parascheva, care de multe
ori primeşte lângă racla cu moaştele
sale mulţimi de închinători venind
la Iaşi din Episcopia Dunării de
Jos, nu numai de hramul Catedralei
Mitropolitane, ci şi în zilele de peste
an, ca semn de evlavie şi cinstire a
ei de către gălăţeni. Când moaştele
Cuv. Parascheva au fost aduse, în
anul 1641, la Iaşi, ele s‑au oprit mai
întâi aici, la Galaţi (...). Ca mărturie
a harului lui Dumnezeu care a lucrat
în arhipăstorul Episcopiei Dunării de
Jos, Prea Sfinţitul Părinte Casian, în
colaboratorii săi şi în toţi credincioşii
harnici şi darnici ai acestei eparhii,
sunt cei 12 ani de arhipăstorire, de
slujire liturgică intensă, de zidire su­
fletească, de zidire a lăcaşurilor de
cult, de activitate social‑filantropică,
de nevoinţe misionar‑pastorale, pe
scurt: 12 ani de dragoste jertfelnică
pentru Hristos şi pentru Biserica Sa“.
Tot atunci, Î.P.S. Daniel i‑a oferit
în dar arhipăstorului nostru o icoană
în argint a Sf. Cuv. Parascheva şi o
plachetă‑iconiţă a Sf. Ierarh Dosoftei
care „în secolul XVII a păstorit Mol­
19
VREDNIC ESTE !
dova întreagă, deci şi acest oraş
binecuvântat de Dumnezeu, Galaţi“,
mulţumindu‑i totodată pentru „coope­
rarea arătată în efortul nostru de a
pregăti canonizarea în anul 2005 a Sf.
Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei
(+1693) – ocrotitorul tuturor, dar mai
ales al ierarhilor care, ca şi el, cântă
frumos, slujesc cu evlavie şi pun în
evidenţă puterea şi lumina harică
a Sfintei Liturghii în Biserica lui
Hristos“ ● 27 iulie (Sf. Mare Mc.
Pantelimon) Î.P.S. Daniel săvârşeşte
împreună cu P.S. Casian Sf. Liturghie
la Mănăstirea de la Lacu Sărat cu
ocazia hramului acesteia şi rosteşte un
cuvânt de învăţătură ● 12 octombrie.
Împreună cu Î.P.S. Mitropolit Daniel,
episcopul nostru a participat la cere­
monia de întâmpinare a delegaţiei
Bisericii Ortodoxe din Grecia, con­
dusă de Î.P.S. Efrem, Mitropolit
de Ydra, Spetses şi Eghina, care a
adus în România moaştele Sf. Ierarh
Nectarie Taumaturgul, precum şi la
procesiunea care a urmat la Catedrala
Mitropolitană din Iaşi ● 14 octombrie
(Sf. Cuv. Parascheva). P.S. Episcop
Casian participă la slujba Sf. Liturghii
în Catedrala Mitropolitană din Iaşi ●
15 octombrie. Participă la slujba de
sfinţire a bisericii cu hramul „Sf. Ierarh
Nectarie Tumaturgul“ din Iaşi, urmată
de Sf. Liturghie ● 17 octombrie.
Împreună cu ÎPS Mitropolit Daniel şi
cu alţi înalţi ierarhi ai Sfântului Sinod,
chiriarhul nostru a binecuvântat
Centrul Pastoral, Cultural şi Social
„Sf. Casian“ şi a săvârşit slujba de
resfinţire a Catedralei Episcopale din
Galaţi, la împlinirea a 100 de ani de la
aşezarea pietrei fundamentale.
2007
30 iulie. Zi de doliu pentru Biserica
Ortodoxă Română. Prea Fericitul
Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, a plecat la Domnul.
Până la desemnarea prin alegere a unui
nou patriarh, Sfântul Sinod îl alege ca
locţiitor de patriarh pe Î.P.S. Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
● 6 august (Schimbarea la Faţă). PS
Episcop Casian a slujit, împreună cu
Î.P.S. Daniel, Mitropolit al Moldovei
şi Bucovinei şi locţiitor de patriarh,
la schitul „Schimbarea la Faţă“ de pe
Muntele Ceahlău, cu ocazia hramului
acestuia ● 7 august (Sfânta Teodora de
la Sihla). Chiriarhul nostru participă
la slujba de sfinţire a catedralei nou-
construite la Mănăstirea Sihăstria ●
28 august. Episcopul Dunării de Jos
participă, la Mănăstirea Secu, la slujba
de priveghere închinată Sfântului
mitropolit Varlaam, precum şi la
Simpozionul dedicat vieţii şi activităţii
Mitropolitului Varlaam ● 29 august
– coslujeşte, alături de Î.P.S. Daniel
şi de alţi înalţi ierarhi ai Sf. Sinod, la
canonizarea mitropolitului Varlaam ●
30 august – participă, alături de Î.P.S.
Daniel, la slujba de sfinţire a bisericii
din localitatea Bodeşti.
Precizăm că selecţia noastră este
aleatorie, iar aceste date care fac
istorie, consemnate în agende sau
articole de presă, sunt doar vârfuri
ale unei păduri cu rădăcini mult mai
adânci în pământul acestei naţii.
Viaţa intimă a unui ierarh, strădaniile,
nevoinţele, ispitele şi biruinţele sale
le cunoaşte numai Dumnezeu şi nu
pot fi cuantificate. Să ne străduim,
aşadar, a surprinde, dincolo de partea
văzută a evenimentelor, partea harică
a unor destine de excepţie, menite să
călăuzească urmaşii lui Hristos din
partea aceasta de lume, pe calea cea
bună spre mântuire.
După cuvintele unui mare duhovnic
al zilelor noastre, părintele arhimandrit
Teofil Pârâianu – înainte de a ne întreba
care este cea mai bună cale de urmat,
bine ar fi să ne întrebăm cine este această
cale. Cine, dacă nu Cel Care a spus: Eu
sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“?...
„Diaconi ai Mântuitorului”, cei
„doi ierarhi încredinţaţi de Dumnezeu
să mărturisească jertfelnicia acestui
popor şi solidaritatea cu el”, despre
care este vorba aici, au găsit Calea pe
care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al
sfinţilor Săi, au construit între ei, şi de
la ei spre credincioşi, o punte de suflet.
Vom fi vrednici să păşim pe ea?
Violeta Ionescu
Călăuză ortodoxă
 VREDNIC ESTE !
Dumnezeu a trimis pe îngerul Său
şi a astupat gura leilor...
„ Şi a zis către mine:
«Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi,
de când ţi-ai sârguit inima ta
ca să-nţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău,
cuvintele tale au fost auzite...»“
(Daniel 10, 12).
Din păcate, nu ştiu mulţi şi înţeleg şi care Hristos, când a venit, a dăruit‑o
mai puţini că la slujirea lui Dumnezeu celor vrednici... Preoţia este atârnată
în Biserica Sa suntem chemaţi toţi de bolţile cele mai înalte ale cerului;
cei care facem parte din Biserica vie, intră fără împiedicare în înseşi cerurile
luptătoare, adică cea de pe pământ, cerurilor şi merge strălucit şi lesnicios
alcătuind trupul şi mădularele ei şi al prin mijlocul îngerilor şi al puterilor
cărei Cap este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, celor netrupeşti... Stă de vorbă cu
Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Însuşi Stăpânul îngerilor, cu Ziditorul
17 octombrie 2006 : Ierarhii prezenţi la resfinţirea Catedralei gălăţene
Dar tot puţini sunt cei care ştiu că şi dătătorul de lumină...“ Pentru că,
Mântuitorul Însuşi a instituit acele potrivit Noului Testament, Preoţia îşi
vrednicii harice – începând cu Sfinţii are izvorul în Arhiereul cel veşnic, Iisus
Apostoli – datorită cărora, după Înăl­ Hristos, după cum glăsuieşte Scriptura:
ţarea la cer a Fiului lui Dumnezeu cel „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui
Înviat, noi, turma cea cuvântătoare, Melchisedec“ (Ps.109, 4; Evrei 7, 21).
n‑am rămas singuri, ci, după cum El Aşadar, ni se cuvine să purcedem
a făgăduit, am primit un Mângâietor. cu o smerită luare-aminte atunci când
Primind har dumnezeiesc de la Hristos vorbim – sau scriem – despre cei
Domnul şi puterea de a „lega şi dezlega cărora Hristos Domnul le‑a încredinţat
păcatele oamenilor“, Sfinţii Apostoli misiunea de a ne călăuzi paşii pe calea
aveau să transmită această uriaşă Tai­ mântuirii şi a dobândirii Împărăţiei
nă, prin lucrarea Duhului Sfânt, Sale, care, cum Însuşi a spus: „Nu este
episcopilor şi preoţilor, învestindu‑i din lumea aceasta“. Slujitorii Bisericii,
cu acelaşi dar şi har, prin cea de‑a pe orice treaptă a acestei slujiri s‑ar
şaptea Taină a Bisericii creştine: Taina afla, nici ei nu sunt, n‑ar trebui să se
Preoţiei. Despre ea scrie Sfântul Efrem considere că sunt din lumea aceasta,
Sirul unele ca acestea: „O, minune mai exact spus, ai lumii acesteia, căci
prea­slăvită! O, putere negrăită! O, în­ tot Mântuitorul a spus: „Dacă vă urăşte
fricoşătoare Taină a preoţiei! Spirituală pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai
şi sfântă, cinstită şi fără de prihană, pe înainte decât pe voi M‑a urât. Dacă
Călăuză ortodoxă
aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este
al său; dar pentru că nu sunteţi din
lume, ci Eu v‑am ales pe voi din lume,
de aceea lumea vă urăşte...“ (Ioan
15, 18-19). De aceea cred că greşim
fundamental atunci când comentăm,
cântărim, apreciem şi chiar judecăm
pe cei care şi‑au închinat viaţa acestei
sublime slujiri cu măsurile cu care
o facem în cazul unor împuterniciţi
vremelnici şi conjuncturali ai societăţii
umane. Acestora din urmă le putem
contesta, comenta, oricât de subiectiv
– şi o facem adesea, chiar cu patimă
– prestaţia în funcţiile sociale ori po­
litice în care se află la un moment
dat, dar în cazurile de mai sus, nu
suntem îndreptăţiţi să procedăm astfel,
decât dacă avem o eronată concepţie
despre libertate şi democraţie, privite
superficial şi adeseori cu rea-credinţă.
Preoţia nu este, pur şi simplu, o
„meserie“, o „profesie“ ca oricare alta.
Ea este – să reţinem! – cea de‑a şaptea
Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos!
Iar treptele slujirii ei nu sunt „funcţii“,
nu sunt „demnităţi“ sau „ranguri“
sociale. Cântarul faptelor slujitorilor
ei nu‑l poate ţine în mână niciun
ministru al justiţiei omeneşti, ci doar
Fiul Omului, Cel Căruia I‑a fost dată
de Dumnezeu Tatăl Judecata finală.
Am simţit îndemnul să fac această
introducere – poate nu chiar prioritară
în acest moment – tocmai pentru a‑mi
elibera deplin sufletul de zgura unor
atitudini, comentarii, culpabilizări nea­
venite, ca să nu spun necuviincioase!,
care ne‑au tulburat multora dintre
noi, credincioşii ortodocşi, viaţa şi
trăi­rea duhovnicească în împrejurări
de maximă încărcătură spirituală şi
afectivă prin care a trecut de curând
Sfânta noastră Biserică: în ziua de
30 iulie, Domnul a chemat la Sine pe
cel adormit întru nădejdea Învierii şi
a vieţii veşnice, pe Prea Fericitul de
veşnic pioasă amintire Părintele nostru
Patriarh Teoctist. Biserica a fost în do­
liu, un doliu omenesc, desigur, căci
pen­tru creştini, moartea este doar o
trecere într‑o altă viaţă – „viaţa cea
neîmbătrânitoare“. L‑am plâns cu durere
pe păstorul care ne‑a păstorit 21 de ani,
cu înaltă înţelepciune şi adâncă iubire
de Dumnezeu şi de poporul credincios.
După împlinirea celor 40 de zile
de doliu şi respectarea rânduielilor
bisericeşti întru veşnica pomenire
a Părintelui nostru, Prea Fericitul
20

Teoctist, aşezat la odihna vremelnică
în Catedrala Patriarhală, voia lui
Dumnezeu şi mila Lui ne‑au mângâiat,
dăruindu‑ne un alt păstor, ale cărui
vrednicii, a cărui putere de jertfă şi
dăruire pentru credinţă şi Biserică,
ale cărui bogate daruri de cunoaştere,
înţelegere şi „cuvânt cu putere multă“
întru vestirea Evangheliei Mân­tui­
to­rului nostru Iisus Hristos sunt cu­
noscute şi preţuite atât de cei care au
avut şansa de a i se afla în preajmă,
a‑l asculta, dar şi de cei care au fost
bucuraţi doar de binecuvântarea pli­
nă de har a dreptei sale: Înalt Prea
Sfinţitul Părinte Daniel, fostul Mi­
tro­polit al Moldovei şi Bucovinei.
Cuvine‑se, aşadar, a vesti de pe
„acoperişul“ casei fiecărui suflet bine­
credincios din această ţară, că Biserica
Ortodoxă Română şi‑a încredinţat
– prin hotărârea Sfântului Sinod şi a
Colegiului Electoral Bise­ricesc, dar
în primul rând prin voia, puterea şi
lucrarea Sfântului Duh! – unui tânăr
şi vrednic cârmaci, în persoana şi mai
ales personalitatea strălucită a Prea
Fericirii Sale Părintelui dr. Da­niel Cio­
botea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române, corabia cu care neamul româ­
nesc, poporul dreptmăritor va putea
să călătorească în aceeaşi de­plină
siguranţă, spre ţinta nesmintită de
nicio înşelătoare chemare a vreunor
„păstori“ al căror fluier oile noastre
nu‑l cunosc şi nici nu vor să‑l înveţe!
* certe de profundă credinţă şi spirit
Din ceea ce se denumeşte astăzi,
în tot mai sărăcita de propria bogăţie
limbă română, doar cu două litere
– CV – însemnând traseul devenirii
ca personalitate, ca formaţie
culturală, spirituală, umană a cuiva
(în limba la­tină: curriculum vitae),
nu voi detalia multele momente şi
împliniri pe pla­nul teologic, cultural,
filozofic etc. ale Prea Fericitului
Părinte Patriarh Daniel, întrucât ele
au fost comunicate prin mijloacele
de comunicare în masă. Încerc să mă
opresc la acele popasuri duhovniceşti
cruciale din viaţa Prea Fericirii Sale.
Întrebat fiind cândva de un
reporter, ce l‑a determinat pentru
opţiunea unui drum atât de greu
– intrarea în monahism – mai ales
după strălucite studii şi doctorate în
teologie, la Strasbourg (Franţa) şi
Bucureşti, Prea Fericirea Sa a pomenit
în primul rând influenţa covârşitoare
pe care au avut‑o asupra formării sale
spirituale, duhovniceşti, doi părinţi
îmbunătăţiţi de la Mănăstirea Sihăstria
Neamţului: prea cuviosul arhimandrit
Ilie Cleopa – care i‑a fost duhovnic
21
VREDNIC ESTE !
până la trecerea acestuia la Domnul
– şi părintele ieroschimonah Paisie
Olaru. Sub mantia părintelui Cleopa,
tânărul teolog Dan Ilie Ciobotea se
va răstigni şi va muri lumii acesteia,
născându‑se şi luând chip de înger
în trup – adică monah – sub numele
Daniel. A fost primul moment când
s‑a împlinit asupra sa tâlcul adânc pe
care îl are în limba ebraică numele
prorocului veterotestamentar Daniel:
Dani‑El=Dumnezeu Judecătorul, sau
Dumnezeu a judecat. Într‑o traducere
mai liberă, am putea vorbi, poate fără
să fim prea aspru certaţi de profesorii
de ebraică, de Judecata=Voia lui
Dumnezeu. Căci El singur ştie ce cale
este cea mai bună pentru fiecare din
noi, iar pe cei „plăcuţi lui Dumnezeu”
– cum i s‑a adresat îngerul Gavriil
prorocului Daniel – îi cheamă la vred­
nicii şi lucrări dumnezeieşti.
A venit al doilea „timp“ pentru tânărul
monah Daniel când, după eve­nimentele
din acel decembrie în­sângerat al lui
1989, Biserica Ortodoxă Română,
Sfântul Sinod, sub preşedinţia Prea
Fericitului Părinte Patriarh Teoctist,
a decis să cheme la slujire şi lucrare
arhierească pe câţiva tineri monahi,
pregătiţi la înalte şcoli de teologie
din ţară şi străinătate, dar totodată
dând semne certe de profundă cre­
dinţă şi spirit de jertfelnicie în lu­
crarea pastoral‑misionară în ogorul
ortodoxiei. Printre cei aleşi - în semne
de jertfelnicie în lucrarea pastorală,
accepţia laică a termenului, dar în
realitate tot Dumnezeu i‑a voit şi i‑a
chemat! – pentru slujire arhierească,
s‑au aflat preacuviosul, pe atunci,
protosinghel Daniel Ciobotea şi prea
cuviosul arhimandrit Casian Crăciun.
11 septembrie 2007 : Pomenirea Patriarhului Teoctist la 40 de zile de la trecerea la cele veşnice
în Catedrala Patriarhală din Bucureşti
Cel dintâi hirotonit ca arhiereu şi
instalat la Galaţi ca arhiereu vicar
al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, la
dorinţa Î.P.S. Arhiepiscop de veşnic
pioasă memorie Antim Nica, a fost Prea
Sfinţitul Episcop dr. Casian Crăciun, în
ziua de 18 februarie 1990, iar la câteva
zile mai târziu – 4 martie 1990 – avea
să fie hirotonit întru arhiereu prea
cuviosul protosinghel Daniel Ciobotea,
la Timişoara, devenind arhiereu vicar,
la dorinţa Î.P.S. dr. Nicolae Corneanu,
Mitropolitul Banatului.
*
Al treilea pas pe scara slujirii
arhiereşti misionare l‑a aşezat curând,
la 1 iulie 1990, pe tânărul episcop
vicar al Mitropoliei Banatului – P.S.
dr. Daniel Ciobotea – în scaunul de
mi­tropolit al Moldovei şi Bucovinei,
care îşi aştepta de câţiva ani un nou
păstor, după învestirea Prea Fericitului
Teoctist cu vrednicia de Întâistătător al
Bisericii Ortodoxe Române.
S‑au împlinit anul acesta 17 ani!
Nimeni nu se aştepta ca luna iulie,
începută cu bucuria unei aniversări
pentru Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit
Daniel şi păstoriţii săi, să‑şi încheie
durata cu fulgerătoarea veste a trecerii
la cele veşnice a Părintelui Patriarh
Teoctist!...
Durerea s‑a atenuat însă treptat,
pentru că Milostivul Dumnezeu le‑a
rânduit pe toate cele ce au urmat şi mai
ales pe cele ce sunt de acum împlinite
şi care ne bucură nespus de mult pe
toţi cei ce credem cu tărie că Biserica
noastră Ortodoxă, credincioşii ei şi
Ro­mânia însăşi au fost dăruite de
Părintele Luminilor cu un întâistătător,
am îndrăzni să spunem, providenţial
pentru această vreme şi vremuri de
răsturnări, bulversări şi, din păcate,
Călăuză ortodoxă

mult mai puţine reaşezări în făgaşuri
normale, prin care trece omenirea
întreagă. Să nu se uimească nimeni
pentru referirea la „omenirea întreagă“,
pentru că tocmai această extensie
cuprinde în înţelesul ei ideea de fră­
ţietate, de comuniune între persoane,
indiferent de meridianele şi paralelele
geografice, culturale sau spirituale.
Cândva, un copil, la şcoală, privind
cu mult interes un glob pământesc, a
întrebat cu inocentă revoltă: „Dar de ce
sunt puse ţările şi continentele şi apele
sub gratii?!“ Nu i‑a explicat nimeni
atunci că gratiile sunt imaginare şi mai
ales că sufletele oamenilor n‑au fost
create de Dumnezeu cu niciun fel de
gratii sau graniţe care să le despartă.
Deosebirile de limbă, tradiţie, istorie,
cultură, spiritualitate, religie sunt crea­
17 octombrie 2006 : Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, prezent la Sărbătoarea Catedralei din Galaţi
ţii omeneşti, supuse temporalităţii şi
perisabilităţii, transformărilor şi chiar
dispariţiei unora în favoarea altora.
Sunt însă voci care par să exprime
o îngrijorare majoră privind ideea
ecumenismului în domeniul religios.
Ortodoxia – spun ele, vocile – se află
în pericol de pierdere a esenţelor sale
dogmatice şi liturgice, dacă se insistă
asupra unor dialoguri interconfesionale
prea „deschise“ cedărilor, oricât de
minore în aparenţă, dar riscante în
realitate etc. În această ordine de
idei, putem reveni şi argumenta con­
cret afirmaţia potrivit căreia noul
întâistătător al Bisericii noastre Or­
todoxe este providenţial pentru noi
toţi, dezvăluind modul în care concepe
Prea Fericirea Sa ecumenismul, această
aşa-numită „piatră de poticnire“ pen­­­tru
însăşi dăinuirea ortodoxiei între celelalte
Călăuză ortodoxă
VREDNIC ESTE !
religii aflate în plină expansiune: „Ecu­
menismul, ca mişcare de refacere a
unităţii creştine, are pentru ortodoxie o
triplă semnificaţie: 1) o datorie sfântă,
care derivă din ru­găciunea Mântuitorului
Hristos «ca toţi să fie una» (Ioan 17, 21);
2) o şansă de a mărturisi că Biserica
Ortodoxă poate aduce o contribuţie
unică la refacerea unităţii creştine pe
bază de adevăr, fiind Biserica‑pivot
care re­prezintă continuitatea Bisericii
Sfin­ţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi
şi a sinoadelor ecumenice; 3) un risc,
atunci când se relativizează Tradiţia
apostolică şi patristică, ci scopul de
a ajunge la un consens prea facil şi
su­perficial. De aceea, ecumenismul
adevărat, duhovnicesc şi responsabil,
este o sarcină grea, care necesită multă
pregătire şi multă atenţie. Astăzi nu
este în criză ecumenismul ca ideal sfânt
de refacere a unităţii creştine, ci avem
de a face cu o înţelegere superficială
şi secularizată a însăşi tainei credinţei
Bisericii şi a vieţii veşnice“. („Bucuria
rodirii îmbelşugate“ – interviu cu
Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei – Teologie şi viaţă, nr. 7 –
12, decembrie l997, p. 51). Cât priveşte
dialogul interconfesional, acesta are, în
concepţia – deosebit de fin nuanţată – a
actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române, o seamă de rigori de la care
nu se poate face pogorământ: „Mai
întâi de toate, în dialog trebuie să ne
păstrăm identitatea noastră proprie. Nu
se poate dialoga într‑un mod cenuşiu,
cu o identitate imprecisă sau cu una
fluctuantă. Pe de altă parte, a păstra
identitatea nu înseamnă a trăi într‑o
rigiditate în ceea ce priveşte relaţiile
cu alte persoane, cu alte Biserici sau
cu alte popoare. Deci, un dialog pune,
în primul rând, oamenii pe picior de
egalitate... (Prea Fericirea Sa se referă
la eventualele discrepanţe numerice
ale unora sau altora dintre cei angrenaţi
în dialog, n.n.)... Şi aici se pune
accentul hotărâtor, care nu îngăduie
nicio apreciere echivocă sau insinuare
tendenţioasă: „Ortodoxia, deşi are un
număr mai mic de credincioşi, datorită
împrejurărilor istorice prin care a trecut,
totuşi are conştiinţa de a fi Biserica,
adică plinătatea Bisericii (s.n.) cum a
fost ea trăită şi propovăduită de către
Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi în si­
noadele ecumenice. Deci, Biserica
Ortodoxă este mama spirituală a tuturor
Bisericilor creştine din lume.” (Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
– „Fidelitate şi înnoire“, din volumul
Dăruire şi dăinuire, Ed. Trinitas – Iaşi,
2005, p. 268‑269).
În spiritul acestui crez sfânt s‑a
născut, a crescut şi s‑a format spiritual
şi duhovniceşte cel căruia Domnul i‑a
încredinţat astăzi un popor şi o Biserică
dreptmăritoare spre arhipăstorire.
Desăvârşirea personalităţii sale,
puternic conturate structural, s‑a pro­
dus treptat, odată cu evoluţia unei
societăţi „în tranziţie“ – din păcate,
mult prelungită, părând adesea a nu
mai „tranzita“ ea, societatea, spre nimic
mai bun! – prin adâncirea coordonatei
unei responsabilităţi deplin asumate
şi prin conştientizarea profundă a ro­
lului fundamental al Bisericii pentru
men­ţinerea echilibrului moral, social
şi spiritual al acestei societăţi: „Rolul
Bisericii este de a fi o lumină, o inspi­
raţie, un suport moral şi, mai ales,
avo­catul demnităţii umane şi al vieţii
veşnice. Când suntem prea siguri de
noi, Evanghelia ne mustră; când suntem
prea deznădăjduiţi, ne dă speranţă.
Evan­ghelia nu ne confirmă niciodată
starea în care suntem, ci totdeauna ne
îndeamnă şi ne arată calea spre o nouă
stare umană, mai bună, mai sfântă...
Nicio altă instituţie nu poate înlocui
rolul spiritual‑moral al Bisericii, bazat
pe valoarea eternă, unică şi irepetabilă
a omului drept chip al lui Dumnezeu,
chemat la viaţa veşnică şi răspunzător
de faptele sale săvârşite în istorie“.
*
„Atunci, dregătorii şi satrapii s‑au
trudit să găsească lui Daniel vreo
pricină din partea cârmuirii regatului,
dar n‑au putut să‑i afle nicio pricină
sau lucru rău, căci el era credincios şi
nicio trecere cu vederea sau greşeală
nu i s‑a putut pune în seamă...“.
Transpusă în metaforă, „groapa
22

cu lei“ din care prorocul Vechiului
Legământ a ieşit nevătămat, ocrotit
de Dumnezeul cel adevărat pe Care
l‑a mărturisit „cu ferestrele deschise
înspre Ierusalim“, este însăşi lumea
noastră, mai bine spus forţele
negative şi po­trivnice frumuseţii, iu­
birii, bunătăţii şi, mai ales, credinţei.
Acestea sunt fiarele feroce, gata să
devoreze mereu tot ce mai are neal­
terat umanitatea, în alcătuirea sa mo­
rală şi spirituală.
Biserica noastră a cunoscut această
„groapă cu lei“ timp de cinci decenii
şi iată că atât slujitorii ei – de pe
toate treptele vredniciei lor – cât şi
credincioşii au ieşit nevătămaţi întru
credinţa ortodoxă pe care n‑au pregetat
să o mărturisească – fie şi în locuri
ascunse, în şoaptă sau doar în tainiţa
gândului. Iar cuvântul Evangheliei s‑a
auzit, neîntrerupt şi nedenaturat, dacă
nu de pe acoperişul caselor, permanent
din faţa sfintelor altare.
Iconomia dumnezeiască a făcut ca
noul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe
a României să fie binecuvântat tocmai
ca monah cu numele marelui proroc şi
acesta îl ocroteşte, desigur, vorbindu‑i,
poate, cum i‑a vorbit lui însuşi „Acela
care avea înfăţişarea Fiului Omului
(...): «Nu te teme, om plăcut al lui
Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi cu­
rajos!»...“
Cuvine‑se dar să ne plecăm ge­
nunchii inimii şi ai trupului, să mul­
ţumim lui Dumnezeu că nu Şi‑a întors
faţa de la noi, că nu ne‑a lăsat orfani
de păstor, chemându‑l la Sine pe cel
ce ne‑a iubit şi ne‑a păzit de risipire,
ci ne‑a dăruit pe un altul, care nu‑şi va
precupeţi, de asemenea, nimic din ce
este al său – viaţă, sănătate, putere şi
mai ales incandescenţa rugăciunii – ca
să dăinuim în istorie şi în credinţă cu
toate valorile morale creştine, spirituale
şi culturale, pe care Prea Fericitul
COMITETUL DE REDACŢIE:
Preşedinte: Secretari de redacţie:
P.S. Episcop
dr. Casian Crăciun Lidia Popiţa-Stoicescu
Vicepreşedinte:
Grigore Lazarovici
Consilier de redacţie: Pr. prof. dr. Nicolae Necula;
Pr. Lucian Petroaia arhim. Daniil Oltean;
Redactor responsabil:
Adrian Portase protodiac. Gelu Aron;
23
VREDNIC ESTE !
30 noiembrie 2003 : Sărbătorile Sfântului Apostol Andrei la Galaţi
Părinte Patriarh Daniel le‑a definit nu
o dată ca fiind armătura care susţine
edificiul identităţii unui popor.
Putem fi siguri, Prea Fericirea
Voastră, că n‑aţi uitat să luaţi în bagajul
cu care veniţi în inima României –
capitala noastră – bucuriile duhovniceşti
şi frumuseţile neegalate pe care Vi
le‑a oferit în dar Moldova cea plină
de sfinţi, de locuri sfinţite, ea însăşi
fiind, toată, o unică biserică şi o unică
icoană, multiplicate veac după veac.
Veţi adormi, poate, adesea, închizând
sub pleoape imaginile bisericilor cu
pictura lor exterioară, despre care aţi
scris cândva aceste inspirate cuvinte,
dar pe care istoricii de artă nu le‑au
explicat aşa, pentru că ei n‑au coborât
în adâncul cel mai adânc al înţelesului
lor teologic: „Pictura exterioară de
pe zidurile mănăstirilor moldave este
o încercare de a face «transparente»
zidurile bisericii. Această pictură
semnifică faptul că întreaga creaţie este
chemată să fie o Liturghie cosmică, să
Foto: Eugen Stamate
Culegere: Ludmila Plugaru
Tehnoredactare: Adrian Portase
Corectură: Olga Neprilescu
Violeta Ionescu Colaboratori:
S.C. ALMA S.A. Galaţi
Gabriel Kolbay
Membri: Adresa redacţiei:
Episcopia Dunării de Jos,
str. Domnească, nr. 104,
pr. Eugen Drăgoi; Galaţi, cod 800215
e‑mail: calauza@edj.ro
dr. Ionel Cândea. http://www.edj.ro
participe la bucuria învierii universale
şi a transfigurării lumii actuale în
«cer nou şi pământ nou» ‑ după cum
ne spune Sf. Ioan Teologul în cartea
Apocalipsei, cap. 21...“
Rugaţi‑Vă, Prea Fericite Părinte
Patriarh Daniel, cum s‑a rugat prorocul
şi învăţaţi‑ne şi pe noi să ne rugăm,
căci astăzi avem nevoie, mai mult ca
oricând, de rugăciune:
„Pleacă, Dumnezeul meu, urechea
Ta şi auzi, deschide ochii Tăi şi vezi
mâhnirea noastră adâncă şi cetatea
[ţara] asupra căreia se cheamă
numele Tău...O, Doamne, ascultă! O,
Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte
şi lucrează! Nu întârzia, pentru numele
Tău, Dumnezeul meu...!”
Întru lungime de zile, binecu­
vântează, Doamne, lucrarea Prea
Fe­ricitului nostru Părinte Patriarh
DANIEL!
Cu smerită evlavie,
Lidia Popiţa-Stoicescu
COPERTELE
I - 17 octombrie 2006:
Î.P.S. Mitropolit Daniel
slujind în Catedrala Centenară
a Dunării de Jos
IV - 23 iulie 2006:
Î.P.S. Mitropolit Daniel la
Galaţi
Tiparul executat la
S.C. EURO PRINT S.R.L.
Galaţi
ISSN 1222 ‑ 1767
Călăuză ortodoxă