Sunteți pe pagina 1din 1

Eugen Lovovinescu – elemente ale modernismului

Eugen Lovinescu a continuat, în perioada dintre cele două războie principiul estetic
inaugurat de Maiorescu, la Junimea, aşezându-l la baza stabilirii valorii operelor literare.
Aşadar, realizarea artistică (estetică) dă valoarea operei.
Criticul Lovinescu conduce cenaclul literar şi revista Sburătorul atrăgând scriitori de
valoare: Rebrean, Camil Petrescu, Hortensia Papadad Pengescu.
Lucrările sale fundamentale sunt: istoria literare a româniei contemporane, istoria
civilizaţiei române moderne.
Idealogia literară promovată la Sburătorul impune modernismul în literatura română,
pornind de la cele două teorii susţinute de Lovinescu: sincronismul şi mutaţia valorilor
estetice.
Prin sincronism se înţelege racordarea literaturi române la literatura apuseană, mai ales
cea franceză, pe baza teoriei imitaţiei. Punerea în acord a literaturi române cu literatura
franceză se poate face imitând tehnicile moderne de exprimare artistică.
Aşa se explică faptul că Rebreanu va creea o proză obiectivă, asemenea lui Balzac sau
Stendhal: Camil Petrescu va folosi memoria involuntarăm scriind la persoana I, un roman de
confesiune (Ultima noapte de dragoste întâia de război) asemenea lui Marcel Proust (În
căutarea timpului pierdut); Hortensia Papadad va crea un roman de analiză psihologică
(Concert din muzică de Bach) influenţată fiind de naturalismul lui Zolat. Chiar poezia
modernistă se află sub influenţă franceză: lumea citadină şi simbolismul lui Bacovia,
ermetismul lui Barbu.