Mrturii despre avort www.avort.

ro

Daca ai facut avort sau daca te-ai gandit sa faci avort si ai de impartasit o marturie, trimite-ne email pe adresa info@avort.ro Confesiuni ale femeilor care au facut avort

Oare ce as fi simtit pentru el? - Ioana Crima fara voie - Oana Marturie dupa un avort ... (Loredana) Alaltaieri am trecut si eu printr-un avort (Ilona) chipul meu ... chipul unei criminale ... am facut un avort saptamana asta ... (Nicoleta) Stiam ca e o crima (Magda) "Lumina e importanta!" - Cristina A. Sint bucuroasa ca nu am facut avort - Oana Neliniste - marturia lui Catty avort sau "te iubesc mamicuta mea scumpa" ... (Cristina) Marturia unei preotese din Sibiu Un copil nu e o povara (Elena) Vis cu multumesc ... (anonima) iubire virtuala? (Gabriela)

Confesiuni ale femeilor care NU au facut avort

Confesiuni ale femeilor care au facut avort

Oare ce as fi simtit pentru copilul meu?
nu am mai vorbit cu nimeni niciodata despre asta.......acum as fi avut un copil de 4 ani, atunci aveam 18 ani nici nu stiu ce sa scriu despre ce simt...e groaznic , nu pot sa imi inchipui cum ar fi aratat. am un nepotel pe care il iubesc enorm, il ador ..oare ce as fi simtit pt al meu? sufar si nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta Ioana

Crima fara voie

stiam ca nu e bine....plangeam in fiecare seara dp ce am aflat ca snt insarcinata.il simteam in suflet siintrup dp 2luni.as fi vrut sa ramana cu mine,dar imi ziceam'si ce o sa i ofer'am doar 18 ani!pt mine un copil insemna totul...au trecut 3 luni dar ink mai ma doare park prea tare.nu m ainteresat nicio clipa de mine de trupul meu...ma gandeam la sufletul pe care trebuia sa l rup de sufletul meu si nu o sa maiert niciodata!!!!!!!acm il vreau inapoi si iubesc o fiinta care a existat doar pt mine si pt Dumnezeu!!!!!!!!!!!!!!!!

Marturie dupa un avort ...

Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata...eram inca la liceu ultimul an... i`am dat vestea prietenului mei speram ca-mi va spune sa il pastram .. dar din pacate nu a spus asa...ma obliga intr-un fel..sa fac avort ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa ii oferim si alte chestii...intr-un final am acceptat...in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta si m-a lasat singura ...timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori ma rugam de ei ...dar nimeni nu vroia ... intr-un final am hotarat sa merg la ecograf ... era asa mic si dulce ... un ghemotoc de copilas ...iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos ... ca doamne ajuta...o sa am un copil minunat...nestiind ce vreau eu sa fac...prietenul in care am avut incredere si cu care am fost impreuna un an si ceva...m-a lasat singura...deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine ... nu avea stare ... l-am iubit mai mult ca orice...iar a venit ziua in care a aflat mama mea ...m-a dus la spital si m-au internat.. dupa 2 zile miau dat ceva pastile(acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate .. mi-a dat prima tura de pastile ... nu simtisem nimic..dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu(se chinuia...era in ghearele mortzii) iar dintr-o data nu am mai simtit nimic...a murit copilasul meu ... a treia serie de pastile ...mi-au provocat contractii...erau tot mai puternice...dupa cateva ore mi s-a rupt apa...si am nascut...am nascut copilul omorat de mine...iar in loc sa fie ca la o nastere...sa-mi dea copilasul in brate sa fiu bucuroasa...ei mi l-au luat...era mic inca...era mic de felul lui c-am cat palma...dar era bine...era fetita mea,alexandra...ingerul meu pe care nu il pot uita si nu il voi uita niciodata...dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o? de ce nu am tinut-o? mi se sfasie sufletul.Tot ce imi doresc acum mi-as da si viata sa o vad cum ar arata...sau sa o am iar in pantece...dak o pastram acum aveam 7 spre 8 luni. NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda! Loredana

Alaltaieri am trecut si eu printr-un avort

Alaltaieri am trecut si eu printr-un avort... Sunt inca la liceu si printr-o coincidenta am ramas insarcinata.Prietenul meu a fost langa mine si m-a sustinut. Am hotarat ca e mai bine sa fac avort, mama nu putea sa afle, mai am scoala de terminat, nu as avea cu ce sa cresc un copil... Am gasit un dr renumit care sa imi faca avortul. Saptamana trecuta m-am programat si alaltaieri a avut loc crima... Inainte de avort dr-ul mi-a facut ecografie. Eram in 7 saptamani, totusi la ecograf s-a cazut un corp de bebelus ghemuit. dr a spus: ce copil frumos! apoi ne-au dus undeva in subsol... mai era o femeie care a facut avort. Ne-am imbracat in camasi de noapte si stateam pe pat. E a a intrat prima si a iesit dupa nici 20 minute. Mi-a spus zambind, sub efectul sedativului: nu-ti fie frica, nu simti nimic, nu doare! Asistenta m-a condus in camera de macelarit. Era un miros puternic de dezinfectant. M-am intins pe masa... am primit anestezie generala si pe cand a intrat doctorul, am adormit. In timpul avortului l-am visat pe copilasul meu. Avea gene lungi cum are tatal lui.Eram intr-un camp. M-a intrebat: De ce faci asta? I-am spus: Eu nu vreau sa fac asta, iar el m-a intrebat: Atunci totusi, de ce faci asta? Nu stiu cum am ajuns in cealalta camera in pat... nu tin minte nimic... stiu doar ca m-am trezit si miam dat seama ca am dormit vreo 20 minute. Am iesit afara cu ultimele puteri... totul se invartea in jurul meu.. afara era prietenul meu cu inca un amic. Am realizat ce am facut... primul meu gand a fost ca sunt o criminala... Ia-m cerut batiste si am inceput sa plang. A aparut imediat asistenta si a spus ca atata timp cat sunt

acolo sa nu plang ca fac imagine proasta clinicii.. M-am dus iar la ecograf, iar monitorul a aratat ca uterul meu este gol... pacat ca nu exista si un monitor, care ar fi aratat ca si sufletul meu e gol... M-am dus acasa si am dormit vreo ore, iar cand m-am trezit eram uda, am transpirat... Azi-noapte l-am visat din nou in acelasi cadru.S-a uitat la mine si a spus: Vezi, acum sunt mort. M-au omorat. I-am spus sa ma ia cu el, dar a spus ca nu poate sa faca asta, nu i se da voie... si ca nu pot pleca, voi avea parte de o intamplare in curand... mai multe nu a putut sa imi spuna... Fetelor, doamnelor, va spun, nu faceti avort! Poate credeti ca in viitor un alt copil va umple golul lasat de acesta, dar va spun... fiecare copil e unic in felul lui si nici unul nu poate fi inlocuit de nimeni si nimic... Ilona

chipul meu ... chipul unei criminale ...

n sptmna avortului eram deja prbuit, am mers la o clinic particular care nu efectueaz chiuretaje n zilele de srbtoare , m-au programat pentru data de 2 Februarie era ntr-o mari ar fi trebuit luni dar era srbtoare. M-am trezit amorit i sfrit n dimineaa aceea, nu mai simeam nimic.nici durere nici tristee .eram deja goal . Deja moart ningea.am mers o parte din drum pe jos prin zpadmi simeam copilaul viu aveam greuri mi-era foame pofteam.el tria i simeam asta i m gndeam cum n cteva ore nu o s mai simt nimic din asta. Cu ct m apropiam de clinic, cu att mi era mai ru. Simeam sfreal i c m prbuesc.. i ca un condamnat la moarte prietenul m ducea de bra i m privea din cnd n cnd i nu spunea nimic.dar era trist i ngrijorat. Am ajuns la clinica unde mai ateptau cteva femei toate mai tinere. M-am pregtit pentru crim, m-am schimbat i am intrat n ateptare. Una din tinerele de acolo era la primul copil.i se spusese de medici ca nu ar fi avut copii niciodat dar era gravid acum. Nu i dorea copilul pentru c nu era pregtit fiind la facultate, am ascultat-o i m gndeam c nu tie ce o ateapt.eu tiam Spunea nc sunt la facultate i nu l vreau, vreau s m realizez profesional.nu o s-mi distrug viaa pentru un copil. Avea s vad dup scurt timp c alta era realitatea.. A fost s fie prima care a intrat la chiuretaj..Se fcea anestezie general.Cnd au adus o eu ateptam cu celelalte femei la rnd.Striga i plngea Copilaul meeeeeeu! Primul meu copila..Ce-am fcut Doamne???? Mi-am omort copilaul meu Doamne n-am s mai fac asta niciodat. i plngea de ne-am zguduit toate. Se fcuse tcere.Medicul era i el trist i ncerca s o consoleze.A plecat de acolo prbuit, la braul prietenului eiNu mai era persoana trufa care venise.Era ceea ce aveam s fiu i eu curndo moart vie.Un momentul acela tot ce mai era n momentul acela s-a prbuit.. Nu mai doream dect s mor..Nu mai simeam nimic, eram deja moart. Mi-a venit rndul. Am intrat n camera morii i am simit miros de moarte Am evitat s m uit la instrumentele cu care se ucidea.A intrat medicul i m-a consultat.tii ce mi-a mai spus? Ar trebuie s nu mai facei avorturi pentru c avei ceva probleme n urma lor. Am izbucnit n plns i am spusNu spunei asta doctore pentru c eu mi doresc acest copil. i mi-a spusAtunci las i copilul , doamna!. i am spus c nu am o situaie stabil care s mi permit s-l in.E o prostieAm spus s m disculp. Medicul a lsat capul n jos, dar nainte de asta mi-a aruncat o privire plin de repro(nu voi uita niciodat privirea ceea care m condamna). i nu am mai spus nimic. M simeam ca un animal dus la tiere, mai aveam timp s iau o decizie, cea corect, dar nu mai puteam s iau nici una..tiu c atunci mi-am dorit s mor n timpul chiuretajului. A vzut acul care urma s m duc la necunotin i serul din el. am vzut pereii albi ai

cabinetului.albi i triti.am simit prezena morii n cabinet.mirosea a moarte.am nchis ochii i nu am mai simit dect neptura aculuiApoi ceva s-a ntmplat ceva ciudat.visam c m dau pe un topogan portocaliu care avea din loc n loc pernuepe una era un ursulem-am dat n topoganul acela care m ducea undeva n josApoi brusc m-am trezit c pluteam n cabinet i m loveam de pereim simeam uoar ca un fulgAm vzut ca ntr-un negativ pe medicul care i fcea treabape anestezist i asistent lng mineApoi am ieit pe u i l-am vzut pe P. n salon ateptndam auzit voci care-mi spuneau gata, s-a terminatncet, te ducem noi la patCnd am ajuns n pat am simit o durere fizic copleitoare n tot corpul. Nu era durerea dup avort ci altceva, ceva ce m striveami tia respiraiaAm strigat medicul i mi-a spus c nu am de ce s simt astadar eu simeam cum ceva m preseaz i m sufoc Nu l-am recunoscut nici pe Peram incontienttransformato oroare a crimeiasta eram nc nu credeam c am avortatdar am vzut sngei atunci am tiut c s-a terminatNu am putut pleca de la clinic dect dup patru orenu puteam sta n picioaremi-era rucumplit de ruCelelalte au plecat pe picioarele lor eu nu am pututn locul grijii de a nu ti ce o s fac cu copilul meu, dac l voi nate, au aprut durerea, disperarea i dorina de a murimult mai cumplite dect prima Am ajuns acas unde sora mea m-a ntmpinat cu ochii tritii acolo totul era sub amprenta moriitotul era cenuiu i nimeni nu vorbea, ca i cum crima nu se nfptuise sau ca i cum tot ce se ntmplase era ceva normalA urmat o or de somn agitat cu stri de ru i confuzieapoi o cafea ca s ne revenim la realitate.Toi ncercam s trecem sub aspectul realitii crima nfptuitToi negam c s-ar fi ntmplat cevadar moartea era acolopndeaTocmai luase o fiinfiina pe care am iubit-o i apoi am ucis-oM pndea la col i pe mine ca s m ucid apoi n fiecare zi, puin cte puinDe multe ori m-am ntrebat cum arat moarteaatunci, n ziua aceea, moartea avea chipul meuchipul unei criminale D.

am facut un avort saptamana asta ...

nu vreau decat o chestie sa spun..am facut un avort saptamana asta-eram in 19 saptamani ..deja aveam lapte in sani si fatul misca..da nu mi-a pasat.eu vroiam avort si intr-un fel sau altul l-am facut.si nu imi parea rau pana am vazut ceea ce a iesit din mine..era un bebelus,,era mic,dar perfect..stiam de dinainte ca era si baietel..da nu ma asteptam sa fie un copilas in adevaratul sens al cuvantului..si era asa frumos..cel mai frumos copil pe care l-am vazut in viata mea..avea si par pe cap..si cel mai tare mi s-a rupt sufletul cand am observat ca statea inghemuit si isi tinea cordonul in brate ca si cum ar fi trecut prin mari chinuri.am indraznit sa ma uit mai atent la el..avea degetele..si la maini,si la picioare..un nasuc perfect..si i se vedea un zambet pe fata..si mai dureros era ca semana cu mine la gura..Astea le povestesc pentru toate femeile care fac avort ,in special dupa 3 luni. multe care fac..il fac,se ridica si pleaca..dar niciodata nu se uita la ce lasa in urma..eu acum sunt distrusa, din punct de vedere psihic si stiu ca niciodata nu voi mai fi la fel si ca niciodata nu voi putea saruta si alinta copilasul meu frumos, dupa care plang in fiecare seara.Poate voi mai avea copii dar nu pe el. Nicoleta

Stiam ca e o crima
Imi este inca teama sa vorbesc despre asta. Am 22 de ani si in urma cu 2 ani am ramas insarcinata in urma unui viol. Nu-mi venea sa cred - aveam deja 6 saptamani de sarcina. La inceput eram incapabila

sa gandesc limpede. Totusi stiam ca nu e de competenta mea sa decid intre viata si moarte. La inceput o prietena mi-a aratat compasiune si parea interesata de starea mea, dar dupa un timp mi-a zis ca nu mai are chef sa-mi asculte problemele. Eram dezorientata, deznadajduita si dezamagita. Am jurat atunci ca nu ma voi mai destainui nimanui, de teama sa nu fiu respinsa din nou. Dupa multe ezitari si ganduri de sinucidere m-am decis sa fac avort, desi nu eram pe deplin convinsa. Stiam ca e o crima. Se apropia ziua programata pentru interventie. Am avut atacuri de panica; noaptea visam ca micutul pe care trebuia sa-l avortez ma intreba plangand de ce vreau sa o fac. Apoi ma trezeam uda de transpiratie. Scena aceasta imi apare deseori si astazi in minte. Nu pot scapa de ea. Imi amintesc fiecare detaliu. Primul gand dupa ce m-am trezit din narcoza a fost: "Ce prostie am facut!" Apoi am inceput sa plang si nu m-am oprit toata ziua. Eram incapabila sa fac ceva. Simteam o nevoie imperioasa sa vorbesc cu cineva, insa am fost mereu respinsa. Asta m-a determinat sa ma gandesc la sinucidere. Dar o voce interioara imi spunea: "Nu te da batuta. Viata este prea pretioasa pentru a o distruge." M-am decis sa uit, sa alung din minte tot ce s-a intamplat si pot spune ca aproape am reusit. Doar cand vedeam copii mici sau femei insarcinate, imi intorceam capul. Nu puteam sa-i vad, ma simteam murdara. Ma gandeam cat de mare ar fi burta mea, daca ... Ma gandeam sa accept ideea ca sunt o criminala. Dupa un an am ajuns la concluzia ca nu mai pot continu in felul acesta. Trebuia sa "iau taurul de coarne", si sa inteleg tot ce s-a intamplat. Mi-am procurat diferite materiale informative despre avort si am discutat cu alte femei afectate. Cu cat ma gandeam mai mult la cele intamplate, cu atat mai mult ieseau la iveala sentimentele pe care incercam sa le suprim. Mai intai m-a coplesit vinovatia, apoi am devenit mai irascibila si plangeam foarte des, inchipuindu-mi ca nu voi mai avea niciodata copii. Relatiile mele cu ceilalti s-au schimbat foarte mult. Am devenit precauta si critica. Asa am pierdut multi prieteni care nu mai puteau sa suporte accesele mele de depresie si tristete. Dar astfel am aflat si cine sunt adevaratii mei prieteni, cei are imi suporta toanele si momentele de tristete. Le sunt recunoscatoare. Stiu ca daca nu continui sa ma ocup de mine, ma voi distruge. Dupa atat timp inca ma simt vinovata. Magda

Confesiuni ale femeilor care NU au facut avort

"Lumina e importanta!"

Ma numesc A. Cristina si am 21 de ani, sunt casatorita de 1 an si acum 2 luni am ramas insarcinata. Nu imi venea sa cred, pentru ca imi doream din suflet un copil cu toate ca sunt foarte tanara. Intr-o seara a venit sotul meu acasa cu doua teste de sarcina si era foarte sigur ca nu sunt insarcinata. Am facut primul test si dupa 2 minute a iesit pozitiv, nu ne venea sa credem ca sunt insarcinata si am facut si al doilea test si a iesit tot pozitiv. Eu am inceput sa plang de fericire si ii multumeam lui Dumnezeu ca sunt insarcinata. Sotul meu imi zicea sa fac avort ca suntem prea tineri pentru a avea un copil si ca nu avem situatie sa il crestem, am inceput sa plang si vroiam sa mor in momentul ala. Soacra-mea a zis ca trebuie sa fac avort ca avortul nu e o crima. Plangem si ma rugam in fiecare zi la Dumnezeu sa imi dea putere sa trec peste tot si sa il lumineze pe sotul meu. Intr-o noapte am visat ca mi-a aparut un copil in fata si mi-a zis: "Mami,Lumina e importanta!", si de atunci am stiut ca e un semn de la Dumnezeu si m-am hotarat ca nu voi face avort orice s-ar intampla. Eu sunt in strainatate si mi-am sunat parinti si le-am zis ca sunt insarcinata, ei m-au sustinut si s-au bucurat cand au aflat ca voi fi mama. Acum sotul meu si-a cerut iertare si am hotarat sa pastram copilu si sa il crestem. In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat bebele si ca nu m-a lasat sa fac o prostie. Avortul este o crima pentru ca s-a dovedit ca la 18 zile de la conceptie ii bate inima la copil. Orice fiinta merita sa traiasca.

Sint bucuroasa ca nu am facut avort

Dragii mei Vreau sa va spun povestea mea pentru a fi un sprijin pentru tinerele dezorientate si disperate,asa cum am fost si eu. Aveam 26 ani,terminasem facultatea si nu aveam un serviciu ,prietenul meu mai avea o luna si termina stagiul militar. Nu aveam nici unul bani,eram impreuna de 3 ani si ne faceam planuri de viitor.Evident, nu era momentul sa avem un copil.Intr-o zi,am aflat ca eram insarcinata.I-am spus de acest lucru si in glasul lui se simtea deznadejdea. Parintii lui au spus mai intai sa pastram copilul, apoi s-au razgandit,pe motiv ca nu avem cu ce sa il crestem.In acelasi timp el nu vorbea despre o casatorie. Parintii mei au facut presiuni sa avortez copilul.Eu eram in cumpana,eram credincioasa,dar ma aflam intr-o situatie in care nu stiam ce sa fac. Ma rugam la Dumnezu sa ma invete ce sa fac.Tot amanam dusul la doctor.Am avut un vis in care un calugar(sau preot) care imi daruia carti religioase,tamaie si eu vroiam sa il refuz.El mi-a spus atat:"Iale,o sa ai nevoie!".Intr-un alt vis,am visat o fetita cu o privire atat de blanda si de buna..era copilul meu. Inca plina de indoiala,am fost la doctor sa avortez. Printr-o minune,doctorul mi-a spus ca nu imi face avort deoarece copilul este prea mare (aveam 2 luni si ceva,aproape 3 de sarcina).Teoretic inca eram in termenul obisnuit de avort. Din acel moment, am vazut in asta un semn si m-am hotarat sa nu ucid acest copil, orice ar fi. Eram intr-o situatie disperata,fara bani,prietenul ma parasise(am stat despartiti vreo 3 luni), tatal meu ma ameninta ca ma da afara din casa..Cu credinta in Dumnezeu le-am rabdat pe toate.mergeam la biserica si ma rugam la Maica Domnului.

Cand eram insarcinata in 5 luni, eu si prietenul meu ne-am impacat si apoi ne-am casatorit. Avem o fetita superba,pe care o iubeste foarte mult, de mine ce sa mai spun, e cea mai mare bucurie a mea Dumnezeu ne incearca si ne pune la incercare, dar noi nu stim ce are pregatit pentru noi. Ma intreb adesea,cat de goala ar fi fost viata mea daca mi-as fi ucis copilul. Nimeni nu se astepta sa ne impacam si sa imi fie bine pe viitor si totusi Dumnezeu a avut grija, si astazi II dam slava ca ne-a ocrotit si pe noi ,si pe fetita noastra. Fetelor,oricat de disperata ar fi situatia voastra, nu deznadajduiti,pentru aceste suflete nevinovate Dumnezeu ne poarta de grija si ne scoate din cele mai complicate situatii, care par de nerezolvat pe moment. Dumnezeu sa va ajute!

Neliniste
Am trecut prin momente groaznice...crezand ca sunt insarcinata...Plangeam aproape in fiecare seara nu stiam ce sa fac la cine sa ii povestesc prin ce momente trec...Imi era teama sa vorbesc cu mama mea aveam doar 16 ani, imi era rusine...I-am povestit prietenului meu "necazul" sau "fericirea"...Mi-a spus Catty nu plange daca esti insarcinata il vom creste...Ma uitam in ochii lui si nu imi venea sa cred ce spune imi trecea prin minte "Omul asta este idiot eu la 16 ani cu un copil pe brate?"...Am plecat acasa plangand...A 2a zi la scoala aveam educatiie sexuala...Au fost 2 profesoare si ne-au explicat si despre avort etc...Eu traiesc in Spania de 2 ani si aici avortul este "ilegal" ...Se face avort doar in condiitile: 1 Sarcina este rezultata din urma unui viol 2.Daca mama sau fatul saunt in pericol.Eu va spun ce au spus profesoarele (nu stiu daca este adevarat ca nu m-am interesat).Dupa toate auzite am ajuns acasa si l-am sunat pe Ramon si i-am spus sa imi i-a un test de sarcina...A venit in 30 de min si mi-a spus : "UITE TE-AM ADUS ASTA DACA IESE POZITIV NICI PRIN MINTEA TA DE COPILA SA NU ITI TREACA CA AM SA TE LAS SA OMOTI O FIINTA MAI BINE ZIS COPIILUL NOSTRU"...A 2 zii dimineata cand eram sg in casa l-am sunat si i-am spus: "Vino la mine nu ma lasa singura "....A venit, iar eu am intrat la baie am facut testul si dupa l-am lasat pe el sa se uite era NEGATIV.Am fost cea mai fericita dupa Terra...Vazand acest film am sa fiu foarte precauta sa nu ajung sa imi ucid propiul copil Catty

avort sau "te iubesc mamicuta mea scumpa" ...

Aveam 24 de ani ... abia ma maritasem de 3 luni si il cunosteam de numai 4 luni ... eram inca studenta ... cum sa fac copil cand inca nu imi cunosteam bine sotul, nu ma realizasem profesional ... Am plecat plangand de la doctor ... teama mea devenise realitate ... eram insarcinata ... mergeam pe strada si plangeam ... nu imi doream inca copil, nu mai fusesem niciodata insarcinata ... era mult prea devreme, nu imi traisem inca tineretea, luna de miere ...si mai presus de toate rasunau din memorie plansetele mamei mele cand ma ruga sa nu fac niciodata avort caci voi ramane marcata pe viata ... orice s-ar intampla, daca Bunul Dumnezeu a ingaduit sa mai vina pe lume un sufletel, nu il va lasa niciodata de izbeliste ... "sa nu faci niciodata greseala mea" ... imi rasunau in minte rugamintile mamei mele ... Am ajuns acasa si i-am dat sotului vestea ... concluzia, avortul. Suntem inca prea tineri, nici nu ne cunoastem prea bine, poate nu ne vom intelege si copilul va

ramane fara familie ...etc ... Au urmat nopti de plansete si framantari, vedeam mereu inimioara de pe ecranul ecografului care batea in mine ... cu ce drept sa o opresc eu sa mai bata ??? e copilul meu, e adevarata mea jumatate ... cum sa fac asa ceva ??? fie ce-o fi ... nu il omor !!! I-am spus sotului decizia mea ... au urmat o serie de stari tensionate dar Dumnezeu m-a intarit si am mers mai departe ... L-am adus pe lume pe baietelul meu minunat, Alexandru. Are acum 4 ani si jumatate si inca un fratior de 1 an si jumatate, David - si el un alt "neasteptat". Dupa ce s-a nascut si David sotul meu ne-a parasit ... nu ne mai intelegeam, eu am facut intentionat acesti copii, imi reprosa ... Fetelor, acum am 29 de ani si am 2 baietei MINUNATI, oglinda ochilor mei si toata fericirea mea. Suntem foarte fericiti toti 3 ... Dumnezeu ne ajuta in fiecare clipa ... suntem cu totii fapturile Lui si trebuie numai sa ii acordam toata increderea ca sa vedem imediat si rezultatele. Sunt sigura ca sotul meu se va intoarce la copiii lui. Dumnezeu il iubeste si pe el si il va lumina la un moment dat ... eu ma rog mereu pentru asta. Vreau sa va impartasesc gandurile mele si sa va rog sa meditati si sa va informati foarte bine inainte sa faceti un avort. Sa intrebati pe toate femeile din jur care au facut avort de ceea ce simt si pe toate mamicile fericite care au scapat de ispita ucigasa. Eram si inca sunt tanara ... doream sa imi traiesc viatza, sa umblu prin discoteci, etc ... au venit copiii si ma gandeam ca s-a sfarsit viatza mea, ca voi fi prizoniera in casa cu 2 pui mici, ca mi s-a terminat viata si libertatea ... NIMIC MAI FALS !!! Acesti pui mici crescuti din noi sunt izvorul adevaratei noastre fericiri !!! Nu ma credeti ... lasati-i sa traiasca si o sa va convingeti singure !!! Raspundeti acestei provocari si veti ajunge la aceeasi concluzie. Care "te iubesc" credeti ca va va incalzi cu adevarat inima ... cel spus in momente fierbinti, de cel care doreste constient sau inconstient ca obtina "ceva" de la noi sau ... cel spus de un sufletel mic, sincer si curat ... "Te iubesc mamicuta mea scumpa. Esti cea mai frumoasa mamica din lume" ... mi se spune de cateva ori zilnic de puiul meu pe care acum 5 ani ma gandeam sa il avortez ... Am vazut de curand pe internet un film de 20 de minute cu un avort ... filmat "live" ... intrati pe pagina aceasta http://www.avort.ro/strigatul-mut.php si uitati-va la film ... eu am plans si m-am rugat sa lumineze Dumnezeu mintile tuturor femeilor sa nu facem sau sa mai facem vreodata asa ceva ... Acum am un pui mic, de 1 an si jumatate in brate care nu ma lasa sa scriu ... ma trage de par, ma pupa, bate cu palmutele in tastatura ... miroase tot a laptic si spune mereu "mama" cu atata dragoste si cu cea mai fericita "mocusoara" ... Alegeti, dragile mele ... ne vrem copiii strangandu-ne in brate sau macelariti in bucati in aspiratoarele din cabinetele ginecologice ... Eu sunt fericita ... fiti si voi alaturi de mine si puii vostri minunati. Cristina

Marturia unei preotese din Sibiu

Sunt o fiin fericit! Fericit n primul rnd pentru c Preabunul Dumnezeu m-a nvrednicit s-L cunosc din fraged pruncie, c a ngduit s port numele Preasfintei Maicii Sale, apoi c mi-a druit bucuria maternitii, prin cele trei fetie minunate: Anastasia (5 ani), Daria (3 ani) i Nectaria (1 an) i c n cele mai grele momente ale vieii m-a purtat El nsui pe brae prin sfinii Si, pe care i-a rnduit fctori de minuni i doctori fr de argini tuturor celor care i cheam cu credin n ajutor. Am vzut cu ochii mei fapte minunate svrite de unii dintre aceti <<dumnezei prin har>> care, dei mutai cu sufletul la cer, n-au uitat de noi cei de pe pmnt, ci fie i-au lsat trupul ndumnezeit drept altar de nchinare izvortor de tmduiri trupeti i sufleteti, fie au lsat ca prin prznuirea lor sau prin simpla pomenire a numelui lor, binecredincioii aflai n nevoi, s-i gseasc de ndat izbvirea. A aminti aici pe cei fa de care nutresc o evlavie mai deosebit datorit grijii lor speciale fa de noi: Sfntul Mare Mucenic Mina izbvitorul de pagube i aductorul lucrurilor furate sau pierdute, Sfnta Mare Mucenia Varvara patroana copilriei mele, Sfinii Mucenici Gurie, Samona i Aviv (+ 15 nov, Edesa), Sfinii Rafail, Nicolae i Irina din Lesbos (+1463; martirizai de turci) i, nu n ultimul rnd, SFNTUL NECTARIE al Eghinei, grabnic ajuttorul i aductorul de blndee, pace i bucurie n case i n suflete. Demn de remarcat este faptul c deseori sfinii ne caut ei pe noi, nainte ca noi s dm de ei. Aa s-a ntmplat cu Sfntul Nectarie: m-a cutat n anul I de Facultate prin cineva care dorea o traducere succint a vieii Sfntului din francez n romn. Atunci auzisem pentru prima dat de acest mare taumaturg druit de Dumnezeu grecilor i ntregii lumi. Dar, din pcate, nu l-am pus la inim. Am luat doar cunotin de existena lui i l-am uitat. Au trebuit s treac nc 10 ani ca s m ntlnesc efectiv cu dnsul. i aceasta s-a petrecut pe 19 octombrie 2003, ziua n care am adus-o pe lume pe Daria. nainte cu cteva ore de a nate (dei mai aveam nc o sptmn pn la termen), printr-un telefon providenial, bunele i grijuliile mele surori m ntiineaz c Sfntul Nectarie ajut pe toate femeile nsrcinate care se roag lui s nasc n mai puin de o or. Pn n acel moment tiam despre Sfnt c este vindector de cancer. Nimic mai mult. Aveam s constat, la scurt timp, c dac nu-l strigam pe Sfnt n chinurile cumplite ale naterii, aceasta n-ar fi durat numai 50 minute spre marea surprindere a mea i a personalului medical, iar eu nu a mai fi fost acum n via. Pn la orele 22.00 nu am avut nimic, nici o durere. La 22.50 m aflam deja n faa miracolului: o feti superb, cu ten curat rozaliu, blond, cu ochii albatri... Nu-mi venea s-mi cred ochilor! I-am pus numele Daria pentru c 9 luni de zile mi-a struit n minte numele acestei Sfinte (+19 martie), dar nc pe masa de natere fiind, nu am rezistat s nu-i fgduiesc Sfntului Nectarie c dac Dumnezeu mi va mai drui o feti i voi pune numele lui. Timpul a trecut ...i n primvara anului 2005 eram din nou nsrcinat. Ce-i drept, aceasta m luase pe nepregtite. Planurile mele de viitor se ndeprtau unul cte unul, semn c voia lui Dumnezeu era alta. Starea de ru general, greurile teribile, durerile abdominale m-au ndreptat, vrnd-nevrnd, spre medicul ginecolog care, n urma unei ecografii, a declarat soului meu: Soia dumneavoastr are o sarcin extrauterin. Trebuie neaprat operat, altfel exist riscul ca una din trompe s explodeze, iar doamna s ajung n stare de oc la spital. Mine diminea o voi opera chiar eu. V atept cu o confirmare. Am rmas cu gura cscat. Nu am putut lua nici o decizie imediat. i cum oare a fi acceptat operaia cnd tiam c a svri un pcat la fel de mare precum avortul? Am ajuns acas bntuit de gnduri i de mustrri de contiin : S fie o atenionare a lui Dumnezeu c nu am primit de la bun nceput <<darul minusculei viei>> cu bucurie, cu linite, cu recunotin, c m-am ntristat, c m-am descurajat? De ce a ngduit pentru mine aceast ncercare? Sigur, am greit! Acum ce voi face? Voi avea atta credin nct s merg nainte ateptnd clipa fatal i lasndu-m cu totul n minile tiutorului a toate? Te-am mniat, Doamne, iart-m! strigam n strfundurile fiinei mele. i mi-am amintit din nou de Sfntul Nectarie. l voi lua ca mijlocitor. El e cel mai potrivit pentru situaia n care m aflu. De va voi, va putea preschimba rul n bine... mi-am spus cu o oarecare vioiciune de spirit. M-am aezat n genunchi i i-am citit acatistul cu lacrimi, rugndu-l struitor s-l

treac pe copila prleazul, aducndu-l n mediul lui propice de dezvoltare. Ce nu e cu putin la Dumnezeu? Dup acest botez al contiinei m-a mpins sufletul s-i fgduiesc nc o dat c, dac va decurge totul firesc, copilaul i va purta numele, iar minunea o voi propovdui verbal i n scris ca s cunoasc toi ct de minunat este Dumnezeu ntru sfinii Si. Dup 48 de ore m-am prezentat cu un bilet de urgen la un alt doctor pentru o nou ecografie. Nu mai aveam cum s stau linitit acas. Am intrat cu prioritate, i, dup efectuarea examenului clinic de rigoare, doctorul mi se adreseaz zmbind: Despre ce urgen e vorba? Sarcina este absolut normal, la locul ei...Totul e OK. Am tresrit de uimire... Btile inimii mele se armonizau ntr-un dans nltor cu btile grbite i vesele ale micuei inimioare. Am rsuflat uurat i profund mulumit. Parc m ntorsesem dintr-o btlie. Purtam steagul biruinei obinute de marele meu binefctor, Sfntul Nectarie, al crui nume mi revenea necontenit pe buze. A sosit cu pai repezi i praznicul Sfntului (9 nov), zi n care am purces spre racla cu prticica din sfintele sale moate, adpostit de Biserica Spitalului TBC din Sibiu. Pn n acea zi nu am tiut c Sibiul are o asemenea avuie. A avut grij Sfntul i de data aceasta s ne cheme la el ca s-l putem mbria prin rugciune. Naterea era programat la sfritul lunii, dar m bucur s cred c Sfinii Gurie, Samona i Aviv s-au neles cu Sfntul Nectarie s aib i ei o contribuie la fericitul eveniment. Am nscut chiar de praznicul lor (15 nov), n prima zi a Postului Naterii Domnului nostru Iisus Hristos. La ora 10.00 dimineaa, cnd s-au nteit durerile, m-a sunat sora mea cea mic ncredinndu-m c imediat va ncepe s citeasc Acatistul Sfntului Nectarie. La 10.30 punct, cnd ea a terminat Acatistul, i-a fcut apariia zna zorilor, minunata Nectaria, care, printr-un ipt unic i de neuitat, ne ddea de veste c a prsit ntunericul pntecelui matern, dornic de lumina nenseratului soare. nc nu coborsem de pe masa de jertf cnd a trebuit s depun mrturie despre adevratul nostru Salvamar. Nectaria sau Nectarina? m ntreab doctorul mirat. NEC-TA-RIA! i rspund silabisit i complet epuizat. Dar ce nume e sta? N-am mai auzit.... Pe moment m-a ispitit gndul s-i dau un rspuns simplu, real i strin de tainic realitate a comuniunii noastre cu lumea cereasc (ex: n compensarea amrelilor groaznice pe care le-am avut n timpul sarcinii...), dar contiina nu m-a lsat: De la Sfntul Nectarie, care a vindecat-o pe fetia mea cea mare de o boal grea i care m-a ajutat la natere... Cine e? E mort sau viu? continu s m interogheze uimit doctorul. i una i alta. E un sfnt al secolului trecut, ale crui sfinte moate se afl n insula Eghina din Grecia i o parte chiar la noi n ar. A fost profesor, mitropolit, sfnt!.... i cum comunicai: n greac sau n romn? tie i limba romn?. tie toate limbile pmntului, domnule doctor!. Ei, las-m! Cum aa?. L-am lsat..., dar n grija Sfntului Nectarie, s-l cluzeasc cum tie el spre adevr. Dar s revin la dulcea mea Nectarie, cu cteva remarci: o privesc i nu m mai satur. Nu pentru c i sunt mam, ci asta o spun toi cei cu care ne ntlnim. Sper s nu fiu prea ndrznea dac afirm c chipul ei are multe n comun cu chipul Sfntului Nectarie: ochii mari, albatri, extrem de blnzi, sprnceana stng mai cobort dect cea dreapt, zmbetul gale i suav. Copiii <<surpriz>> sunt cei mai reuii mi-a optit odat un preot sibian, tat a 5 copii excepionali, iar Nectaria a certificat acest lucru. Dumnezeu nu greete niciodat cu noi, dar noi adesea... Dar noi adesea i iremediabil. Dac a fi ascultat de primul glas, a fi pierdut o comoar mai scump dect tot pamntul cu toate bogiile lui. Dac a fi acceptat condamnabila operaie i nu mi-a fi pus ndejdea n Atotputernicul Dumnezeu, Nectaria acum nu ar mai fi fost. n prezent nu mi-a mai fi ndulcit vzul, auzul, mintea i sufletul cu mierea ngereasc a acestei albinue, ci m-ar fi ateptat, fr s tiu, cupa plin de fiere a Judecii de pe urm. Slav Preabunului Dumnezeu, sfinilor Si i ndeosebi Sfntului Nectarie c nu m-au lasat s cad n ispit! Am amintit mai sus de o alt minune a Sfntului Nectarie i nu numai a Sfntului Nectarie, ci i a Sfinilor Rafail, Nicolae i Irina: tmduirea primei noastre fetie, Anastasia, diagnosticat de la vrsta de 2 ani cu megadori colon i constipaie cronic. Clismele regulate pe care am fost nevoii s i le facem tot la 2-3 zile timp de 1 an o nspimntau i o aduceau ntr-o stare critic, cu transpiraii abundente, tremurturi, urlete, lacrimi etc. Supozitoarele cu glicerin nu-i mai fceau de mult efectul. Pe 27 aprilie 2004 am consultat un medic naturist din Bucureti, dup care am fost i la racla cu

moatele Sfntului Nectarie de la mnstirea Radu Vod. De aceast dat Dumnezeu ne-a pus credina la ncercare. Minunea ntrzia. Au trecut cteva zile. Eram abtui i nedumerii. Am citit de cteva ori, mpreun cu fetia, Acatistul Sfntului Nectarie i Paraclisul Sfinilor Rafail, Nicolae i Irina. Aflasem de curnd c Sfntul Rafail a vindecat o femeie care suferea de constipaie cronic i c Sfntul Nectarie se pricepea i la boli intestinale. n marea luminat, a 3-a zi de Pati, cnd sunt srbtorii Sfinii Rafail, Nicolae i Irina, Anastasia a fcut la oli fr nici o intervenie din partea noastr. Nici nu apucasem s-i administrm tratamentul prescris de doctor. Am s redau cu exactitate dialogul pe care Anastasia l-a avut n februarie 2005 cu sora mea cea mic i pe care l-am notat imediat: N: - Am auzit c ai facut la oli. Vezi c te-au ajutat sfinii dac te-ai rugat? A: - Da! Am visat c a venit la mine i m-a ajutat s fac i m-a mpins aa: hmmm! N: - Cine a venit la tine? A: - Sfntul Lafail! N: - i cum arta? A: - Avea barb lung! N: - Era mic sau nalt? A: - nalt! N: - i cum era mbrcat? A: - Ca tati! (....) N: - Ia s vedem, care din aceasta icoan? A: - El! (l-a artat exact pe Sfntul Rafail). Se pare c sfinii lucreaz i n echip. Nu pentru c nu ar fi n stare s se descurce individual, ci pentru c le place smerenia, conlucrarea prieteneasc, intercomuniunea, ca unii ce sunt prtai ai Sfintei Treimi structura supremei iubiri. i n anul acesta (2006) Sfntul Nectarie ne-a avut sub oblduirea sa. n luna iunie ne aflam n staiunea Govora. Doamna doctor R.I. ne-a primit ca i cum ne-ar fi cunoscut de cnd lumea. Asistenta dnsei era nsrcinat; mai avea cteva zile i trebuia s nasc. Amabilitatea amndurora nea ncurajat s orientm discuia spre tarmul duhovnicesc al credinei. Le-am povestit propria experien cu Sfntul Nectarie, sftuind-o n special pe doamna asistent s-l cheme n ajutor la natere. i pentru ca s se conving de cele spuse, le-am druit cte o carte cu viaa, minunile i Acatistul Sfntului. Apoi am urcat cu fetiele cele mari la ultimul etaj. n ziua aceea mai aveam de fcut nc o procedur. Dar nainte de a o finaliza, din ispita i rutatea diavolului care n-a suportat propovduirea noastr, fetiele au ieit cu un minut mai repede. Am auzit n curnd ipete i inima mia fost cuprins de nelinite. Presimeam c s-a ntmplat ceva ru. Cnd am cobort, Daria se afla n braele unei femei care mpreun cu doamna doctor R.I. ne-au spus, speriate, c fetia a alunecat pe scri i s-a rostogolit de sus pn la parter ntocmai ca un dovleac i, spre marea lor surprindere, na pit nimic. Eu nsmi am pipit-o, am scuturat-o, am ntors-o pe toate prile: nici o lovitur, nici o vntaie. Cnd am prsit incinta spitalului, a nceput s zburde ca de obicei. Am ajuns n parc ca s ne ntlnim cu mama, care o avea n grij pe Nectaria. i mama era oarecum tulburat. Ce se ntmplase? n acelai timp n care Daria czuse, n cruciorul n care dormea Nectaria era gata-gata s intre o main care virase foarte aproape de banca pe care sttea mama. Civa centimetri n plus i accidentul era inevitabil. Ne-a pzit ns Sfntul Nectarie, drept mulumire.... i nc ceva foarte important: 7 luni de zile Nectaria nu dormea noaptea, iar ziua dormea doar 15-20 de minute. I-am administrat i Romergan, dar degeaba. Cptasem o oboseal cronic, vecin cu nebunia. Nu tiam ce are. M scula din or-n ora, certndu-m parc... Cauza? Am fgduit CEVA i nu m-am inut de cuvnt, amnnd n permanen din diverse motive. n momentul n care am nceput s scriu, Nectaria a nceput s doarm. Concluzia? FGDUINELE FCUTE SFINILOR TREBUIESC NDEPLINITE IMEDIAT, altfel apar atenionrile. Binecuvntat eti Doamne, nva-ne pe noi ndreptrile Tale! Amin.

Un copil nu e o povara
La fel ca si Gabriela de cand sunt insarcinata(aproape 2 luni deacum),tot citesc articole despre avort ,despre copii ...povestiri ale unor femei care au acceptat sa faca avort. De Craciun anul trecut am plecat si eu in tara fericita ca imi voi vedea familia si pe vechiul meu prieten pe care nu incetasem sa il iubesc niciodata.Toata perioada cat am stat in tara am stat la el.Intr-o seara,venind de la parinti mei mi-a zis ca ma iubeste enorm ca nu vrea sa ma piarda si ca isi doreste mult,enorm sa avem un copil. I-am zis ca si eu il iubesc si ca imi doresc un copil daoar ca imi e frica ca nu cumva sa se schimbe si sa nu mai vrea copilul.Dar el a zis nu te iubesc niciodata nu se va intampla asta ai incredere voi face tot ce pot sa fie bine...Pe 1 ianuarie am plecat din tara iar pe 6 ianuarie am aflat ca sunt insarcinata.L-am sunat imediat in secunda urmatoare sa ii dau vestea care ne doream amandoi sa o auzim.A fost fericit la fel si eu ...Dupa cateva zile le-a zis parintilor lui iar acestia s-au suparat tare si l-au indemnat sa imi cera sa fac avort pe motiv ca nu e momentul inca sa avem copii..i-am zis mereu ca nu fac indiferent ce sar intampla...Ma sustinut la inceput dar dupa o perioada a inceput sa imi zica ca nu il mai vrea ca putem avea mai tarziu, ca nu avem una,ca nu aveam alta ...ca vrea un viitor ca vrea facultati si multe chestii de genul ...intr-un cuvant incepuse sa ma abandoneze.Am trecut printr-o perioada de cosmar cand nu stiam ce sa fac singura departe de casa printre straini,plangeam si ma rugam.Nu vroiam sa imi omor propriul copil,vroiam sa fie doar un cosmar din care sa ma trezesc si sa fie bine.Sub presiunile lui si a mamei lui de 3 ori am zis fac avort ..dar defiecare data Dumnezeu mi-a oferit posibilitati sa nu fac avort...In urma cu 2saptamani mam hotarat l-am sunat si i-am zis"m-am hotarat nu fac avort imi pastrez copilul".La care mi-a zis bine eu in cazul asta nu vreau sa stiu de copil si nu mai vreau sa stiu nici de tine,pe mine sa nu ma inplici in viatya ta niciodata cu nimic.I-am zis bine si am inchis tel.Acum inca mai sufar,inca doare durerea care el a provocat-o in mine dar pt copilul meu care se va naste in max 7 luni vreau sa merg mai departe si ma rog lui Dumnezeu sa imi dea sanatate si putere sa aduc pe lume ceea ce in curand va deveni insasi viata mea-copilul meu. Si la fel ca si Gabriele, iubitiva copii si nu faceti avort, nu va ganditi ce o sa faceti cu ce o sa-l cresteti ,ca nu puteti face scoala ca nu o sa mai fiti fericite ca lumea o sa vb ..Dumnezeu e mare si bun nu ne lasa el pe noi...iar daca Dumnezeu vrea sa fim fericite sa putem face una alta ne va da si chiar cu un copil care pana la urma nu e o povara nu e un strain e parte din noi. Si nu mergeti pe teoria ca daca are o saptamana nu e un copil e ...nu stiu alceva.E suflet care Dumnezeu a pus in tine iar trupul va loa infatisare dupa suflet ... Insfarsit in mai putin de 7 luni voi fi mamica cu ajutorul lui Dumnezeu,ma rog infiecare seara sa fie bine si stiu si cred ca Dumnezeu nu ma va lasa. Multa sanatate tuturor mamicilor din lume si Dumnezeu sa va lumineze minte si sa va dea putere sa mergeti mai departe!Domane ajuta! Elena

Vis cu multumesc ...

As raspunde si eu acestei sectiuni si mai ales Magdei ... si eu trec printr-o situatie foarte dificila. Violul la tine a fost fizic. La mine a fost moral. Adica a facut tot posibilul sa ma lase insarcinata apoi

m-a parasit. Toti prietenii lui imi spuneau sa fac avort...chiar si prietenele lui care ma sfatuiau astfel stand cu un copil in brate...am pornit in cautare...nu stiam daca fac bine...am vorbit cu toti prietenii comuni cu el, cu rudele lui, cu prietenii mei care i-am selectat in a le spune, persoane care stiam ca ma vor intelege sau speram...care m-au inteles. Parintii la inceput au fost alaturi cu timpul pareau a fi ingroziti...merg in continuare la preoti si am vorbit cu psihologi. Cand doctorul meu a zis sa fac avort si ca este ceva normal .... nu m-am putut abtine din plans... Ce m-a facut sa scriu a fost visul tau in care puiul tau te intreba de ce? ... eu l-am visat dupa ce mi-au propus toti sa avortez iar eu am spus cu incapatanare NU spunandu-mi : MULTUMESC ...e ciudat dar e adevarat... Sper sa ma ajute Dumnezeu!

L-am cunoscut pe Internet ...

Am citit pe internet cateva povestiri si cateva reportaje desprea avort si am hotarat sa va scriu si povestea mea. Am cunoscut pe cineva prin intermediu internetului acum 2 ani , el se numeste Emilian si este din Iasi iar eu sunt din Bucuresti.Dupa 2 ani de asteptare in sfarsit ne-am intalnit anul acesta in septembrie , am fost eu la Iasi. Mi-a jurat ca ma iubeste si ca o sa fie toata viata langa mine pentru ca eu sunt cea mai potrivita pentru el si ca a visat sa fie cu mine 2 ani de zile.A fost primul barbat din viata mea ,il iubesc enorm , inca il mai iubesc.Am stat la Iasi 4 zile si m-am intors la Bucuresti cu gandul ca in scurt timp sa ma mut la Iasi pentru EL . La scurt timp am aflat ca sunt insarcinata , m-am bucurat , chiar daca am 22 de ani si el 23 , eu m-am bucurat , pentru ca stiam ce Emilian isi doreste un copil cu mine pentru ca ma iubeste,insa nu a fost asa .Cand a aflat a inceput sa-mi spuna ca e prea tanar si ca el vrea sa-si traiasca viata si ca nu are bani, iubirea aia mare care o avea pentru mine a zburat pur si simplu.Asta nu m-a facut sa renunt nici un moment la copilul meu , sunt insarcinata in o luna si imi doresc acest copil din tot sufletul meu, chiar daca el mi-a propus sa fac avort. Parintii mei inca nu stiu de sarcina mea , in ianuarie voi pleca in Anglia de unde sper sa nu ma mai intorc niciodata, vreau o viata mai buna pentru copilul meu , el nu are nici o vina ca tatal lui nu-l vrea.Insa stiu ca o sa vina si vremea cand acest "tata" o sa vrea sa-si ceara iertare in fata copilului lui , nu stiu daca v-a obtine aceasta iertare insa stiu ca Dumnezeu si cu mine o sa-l invatam pe acest copil ce inseamna a ierta . Scriu aceasta scrisoare in atentia tuturor tinerelor care raman insarcinate , iubiti-va copii indiferent de situatia voastra actuala , Dumnezeu este bun cu noi si nu ne lasa la greu , da-ti nastere acelor copii care nu au nici o vina . Peste 8 luni o sa fiu mama , e cel mai minunat sentiment de pe acest Pamant , ma simt mai plina de viata , simt ca micutul din mine depinde de starea mea de spirit si de sanatate ,asa ca pentru el sunt puternica. Simte si tu ce simt eu acum !!! FI SI TU PUTERNICA Gabriela