Eu nu stivesc corola de minuni a lumii Eu nu stivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor

poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, fiind publicata in Poemele luminii , si are rol de manifest literar. Este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii. ( sunt redate propriile idei despre poezie: tema ,modalitati de creatie ) Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica ( relatia poet-lume, poet-creatie) Relatia dinte viziunea asupra autorului si expresionism se contureaza in jurul unor aspecte relevate in textul poetic. Eu nu stivesc corola de minuni a lumii nu contine un sir de rationamente, ci este un text poetic cu limbaj metaforic. Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul elementelor filozofice. El face distinctie intre cunoasterea paradisiaca si cunoasterea luciferica. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin tairea interioara. Rolul poeziei este acela ca elemente specifice imaginatiei, creatorul sa patrunda in tainele universului. Tema poeziei reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului. Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se reaizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct ( pronume pers I, adj posesiv pers I, verbe la prezent). Titlul este o metafora relevatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Titlul este reluat in incipitul poeziei iar sensul sau , imbogatit prin antiteze si metafore, se intregeste cu versurile finale. Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala majuscula a versurilor. Prima secventa exprima cincentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa ( nu stivesc, nu ucid ), atitudinea poetica fata de tainele lumii. A doua secventa se construieste pe baza unor relatie de compozitie: eu-altii, lumea mea-lumea altora. Metafora luminii, emblematica pentru Blaga, sugereaza cunoasterea. Verbele la timpul prezent plaseaza eul poetic intro relatie definita cu lumea. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic: luna, noapte, zare, zori, mister.

Finalul poeziei constituie a treia secventa, cu rol concluziv. Cunoasterea poetica este un act de meditatie. Elementele de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente. Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel morfosintactic, plasarea pronumelui personal eu in pozitie initiala si reperarea de 6 ori in poezie, sustine caracterul confesiv si definirea relatiei eu-lume. La nivel lexico-semantic se observa elementele abstracte, lexicul imprumutat din sfera comicului si a naturii. Campul semantic al misterului este realizat prin structuri lexicale cu valoare de metafore ( tainele, nepatrunsul ascuns, intunecata zare, sfant mister). In poezia lui Lucian Blaga, limbajul artistic si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan filozofic. Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere ( metrica variabila, masura inegala), cu ritm ce reda fluxul ideilor si fantezia sentimentelor. Eu nu strivesc corola de minuni a umii este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice la relatia poet-lume, poet-creatie.