Europa occidentala a uitat sufletul, in care ascundea Dumnezeu, incepand cu Socrate, care a facut notiuni artificiale, prin care,

ca niste ochelari, sa uitat in suflet. Pe urma notiunilor, sufletul, nu s-a vazut, numai notiunile, si s-a uitat pe urma, omul occidental, si de suflet si de Dumenzeu! Asa s-a inceput dezradacinarea spirituala a occidentului, prin rationalismul lui Socrate, prin rationalism, uitarea lui Dumnezeu si uitarea sufletului. Prin uitarea lui Dumenzeu, s-a ajuns la rationalism, care, ca un efect retroactiv, s-a indepartat si mai tare de Dumenzeu pe om. Asa am ajuns, la secularism, la ateism, la ideologiile, utopiile fara Dumenzeu! Psihologul Jungian, Masrie-Louise von Franz, a facut o analiza psihologica a presupusului vis, sau doua vise a lui Socrate, si prin analiza, s-a ajuns la concluzia, ca Socrate adevarat a fost un rationalist in exces, prin care a intrat in conflict, cu adancurile sale, s-a impotrivit cu adancurile sale, care a avut consecinta deasupra gandiri filozofice europene, indreptand spre rationalism in exces, prin care s-a ajuns la uitarea Domnului, la ateism, la secularism. Sau, invers, rationalismul lui Socrate, manifesta o cotitura, numai, o consecinta, a indepartari constintei omului grec, de adancurile sale, prin care omul occidental, pe urma s-a ajuns si la uitarea Domnului, la secularism, la ateism? Sau, prin uitarea Domnului, s-a indepartat constinta, mintea, de adancurile sale?! Rationalismul lui Socrate s-a impotrivit, de imaginarul transcendent al inimi, asa indepartand pe om de la experienta Domnului in inima, in suflet. Rationalismul lui Socrate, Platon, Aristotel, a trait maideparte in crestinismul occidental, care, prin rationalismul lui in exces, sa facut din Dumnezeu, un Dumnezeu al constiintei, si nu al inimi in fond. Caracterul transcendent al imaginarului inimi a ramas netrait, sau partial putin, care a afectat comunicarea cu Dumnezeu, adica trairea prezentei Domnului in inima. A lipsit fondul teologiei, din cauza rationalismului, teologiei occidentale, catolice, mistica adevarata, trairea mistica a prezentei Domnului. In consecinta a rationalismului crestinismului occidental, mult inainte de schizma, incepand chiar cu Augustin, a pregatit secularismul, ateismul, ca rationalismul occidental crestin, a fost o forma a uitari Domnului, ca imaginarul viu al inimi, cu caracterul sau transcendent, ca prezenta Domnului in ele, incet, incet, a fost inlocuite, cu rationamente teologice, pur rationale. Safantu Maxim Marturisitorul avertizase al pericolul constructiilor pur rationale despre Dumnezeu, fiind ca idol, care inlocuiesc pe Dumnezeu, si sant venerate pur mental, facand uitat Dumnezeul viu al inimi. Uitarea lui Dumnezeu s-a inceput, in crestinismul occidental, incepand inainte de schizma, dar intarit prin scholastica, prin idolul rational al divinului, prin care a fost inlocuit trairea directa in inima, prezentei Domnului, ca prezenta lucratoare, prin energiilor necreate. Si toate relele ale occidentului, sant inradacinate in uitarea lui Dumnezeu, in uitarea sufletului, ca mintea omului s-a indepartat de ele, s-a facut o prapastie enorma, intre constiinta, mintea omului occidental si intre sufletul sau, si prin sufletul sau, intre Dumnezeu, incepand cu Socrate, prin care s-a uitat de Dumnezeu, din care sau nascut toate relele in trecutul Europei, cu consecinta in prezent, si in viitor, daca omul nu se intoarce cu constiinta spre sufletul, spre inima sa, si prin ele, spre Dumnezeu.