Sunteți pe pagina 1din 105

Prof. univ. dr. Bogdan Oancea Prof. univ. Dr. Constantin Baron

Baze de date relationale

Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti

2012

Introducere

Suportul de curs reprezintă o sinteză a conţinutului disciplinei Baze de date. El este destinat studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă (ID) şi constituie materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, însuşirea şi evaluarea disciplinei respective. Suportul de curs este structurat conform standardelor şi procedurilor de uz larg în învăţământul universitar naţional şi internaţional, care se adresează învăţării individuale, pe baze interactive. Parcurgerea suportului de curs, pe baza prezentelor instrucţiuni, asigură reţinerea informaţiilor de bază, înţelegerea fenomenelor fundamentale şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la rezolvarea unor probleme specializate. Suportul de curs este structurat pe trei parti care sunt structurate, la rîndul lor, pe unităţi de învăţare. Fiecare dintre cele trei parti reprezintă o categorie de probleme distincte din materia disciplinei, care formează un tot unitar din punct de vedere al specificului cunoştinţelor, al însuşirii unui anumit aspect al fenomenologiei disciplinei precum şi din perspectiva timpului necesar parcurgerii şi însuşirii fondului informaţional respectiv. În acest sens, fiecare dintre cele trei parti ale suprotului de curs conţine una sau mai multe unităţi de învăţare. Unitatea de învăţare reprezintă o componenta omogena din punct de vedere al continutului, caracterizată de un volum strict limitat de cunoştinţe, care pot să fie parcurse şi însuşite printr-un efort continuu de concentrare intelectuală, care se referă la conţinutul de idei al unităţii de învăţare. Fiecare unitate de învăţare are o structură proiectată din perspectiva exigenţelor autoinstruirii, astfel că folosirea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire. Recomandăm astfel, câteva regului de bază în procedura de realizare a programului de autoinstruire pe baza acestui suport de curs:

1. Unităţile de învăţare se parcurg în ordinea în care sunt prezentate, chiar în cazul în care

studentul apreciază că ar putea “sări” direct la o altă unitate de învăţare (de exemplu în cazul în care

studentul se află la a doua facultate sau în alte situaţii echivalente). Criteriile şi modalitatea de “înlănţuire” a unităţilor de învăţare sunt prezentate la fiecare unitate de învăţare şi ele trebuie respectate întocmai, sub sancţiunea nerealizării la parametri maximali a programului de autoinstruire;

2. Fiecare unitate de învăţare conţine teste destinate autoevaluării gradului şi corectitudinii

însuşirii cunoştinţelor specifice unităţii de învăţare, înţelegerii fenomenelor şi proceselor descrise sau prezentate în unitatea de învăţare; Fiecare test al unităţii de învăţare este prevăzut cu un sistem de notare (puncte) care însumează un maximum de 100 puncte; 3. Ordinea logică a parcurgerii unităţii de învăţare este următoarea:

a) se citeşte scopul şi obiectivele unităţii de învăţare;

b) se citesc termenii de referinţă ;

c) se parcurge conţinutul de idei al unităţii de învăţare;

d) se parcurge bibliografia recomandată;

e) se răspunde la întrebările de autocontrol, revăzând, dacă este necesar, conţinutul de idei al unităţii de învăţare; f) se elaborează, pe o pagină, câte un eseu pentru fiecare dintre temele de reflecţie propuse la unitatea de învăţare; g) se efectuează testele de evaluare după procedura descrisă; h) se rezolvă exerciţiile, problemele sau studiile de caz propuse pentru laboratorul sau lucrările practice propuse în unitatea de învăţare. Pentru creşterea eficienţei utilizării suportului de curs şi fixarea temeinică a cunoştinţelor dobândite, fiecare unitate de invatare se încheie cu: teste de autoevaluare si teste de evaluare, teme de control, teme pentru studii de caz.

Obiectivele cursului Obiectul suportului de curs este studiul organizării datelor în baze de date relationale
Obiectivele cursului Obiectul suportului de curs este studiul organizării datelor în baze de date relationale
Obiectivele cursului Obiectul suportului de curs este studiul organizării datelor în baze de date relationale
Obiectivele cursului Obiectul suportului de curs este studiul organizării datelor în baze de date relationale

Obiectivele cursului

Obiectul suportului de curs este studiul organizării datelor în baze de date relationale şi al gestiunii acestor baze de date, studiu realizat pe exemplul sistemului de gestiune al bazelor de date Microsoft Access atat in mod grafic cat şi în modul de lucru programat, pe exemplul limbajului neprocedural SQL. Obiectivele principale ale suportului de curs sunt:

• însuşirea temeinică a noţiunilor fundamentale privind bazele de date, în particular ale celor organizate după modelul de date relaţional;

• cunoaşterea conceptelor de organizare structurală a datelor gestionate în mediul de dezvoltare Microsoft Access;

• formarea deprinderilor practice necesare pentru gestiunea bazelor de date

relaţionale în mediul de dezvoltare Microsoft Access şi în mediul de programare SQL. Suportul de curs este structurat pe trei parti, fiecare parte conţinând, în funcţie

de problematica abordată, unitati de invatare specifice.

Competenţe conferite

Capacitatea de alegere a unui sistem de gestiune a bazelor de date în funcţie de domeniul de activitate din care provin aplicaţiile informatice, de specificul acestora şi de cerinţele şi exigenţele utilizatorilor.

Capacitatea de a proiecta o bază de date și de a o implementa folosind S.G.B.D.-ul Microsoft Access.

Capacitatea de alegere a facilităţilor mediului de programare Microsoft Access în funcţie de domeniul de activitate din care provin aplicaţiile de gestiune a bazelor de date, de specificul acestora şi de cerinţele şi exigenţele utilizatorilor.

Capacitatea de alegere a facilităţilor limbajului SQL în funcţie de domeniul de activitate din care provin aplicaţiile, de specificul acestora şi de cerinţele şi exigenţele utilizatorilor.

Capacitatea de a dezvolta o aplicație de gestiune folosind mediul Microsoft Access.

Resurse şi mijloace de lucru

Pentru parcurgerea acestui curs va fi nevoie de utilizarea Sistemului de Gestiune a Bazelor de Date Microsoft ACCESS 2010, care este parte a pachetului software integrat MICROSOFT OFFICE 2010.

Structura cursului

Suportul de curs este structurat pe trei parti astfel:

Partea I contine o prezentare teoretică şi metodologică a problematicii abordate, conţinând trei unitati de invatare:

Unitatea 1. Organizarea datelor în baze de date; Unitatea 2. Modelul relațional al datelor. Unitatea 3. Sisteme de gestiune a bazelor de date. Microsoft Access; Partea a II-a contine o abordare şi tratare practică a gestiunii bazelor de date relaţionale în mediul de dezvoltare Microsoft Access, conţinând patru unitati de invatare:

Unitatea 4. Gestiunea obiectelor Tables; Unitatea 5. Gestiunea obiectelor Queries;

Unitatea 6. Gestiunea obiectelor Forms; Unitatea 7. Gestiunea obiectelor Reports. Partea a III-a contine o abordare şi tratare practică a gestiunii bazelor de date relaţionale în mediul de lucru programat, conţinând urmatoarele unitati de invatare:

Unitatea 8. Gestiunea obiectelor Macros; Unitatea 9. Introducere in limbajul SQL Unitatea 10. Gestiunea obiectelor Queries cu limbajul neprocedural SQL in mediul Access

Queries cu limbajul neprocedural SQL in mediul Access Cerinţe preliminare Pentru înțelegerea conceptelor și

Cerinţe preliminare

Pentru înțelegerea conceptelor și noțiunilor prezentate în acest curs și pentru a le aplica eficient în practică este necesară parcurgerea în prealabil a cursului de Bazele Tehnologiei Informației din anul I de studiu.

Discipline deservite

Pe baza cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinei curente studenții vor fi capabili să urmeze cursurile de Proiectarea sistemelor informatice financiar-bancare, Sisteme informatice de gestiune, Sistem informatice in marketing.

informatice de gestiune, Sistem informatice in marketing. Durata medie de studiu individual Timpul mediu necesar
informatice de gestiune, Sistem informatice in marketing. Durata medie de studiu individual Timpul mediu necesar

Durata medie de studiu individual

Timpul mediu necesar parcurgerii unei Unități de învățare este 2-3 ore.

Evaluarea studenților

Nota finala la disciplina Baze de dateva fi stabilita prin :

- evaluarea finală (examen scris de tip grilă) cu ponderea de 70%;

- evaluări pe parcurs (evaluari în cadrul activităților asistate si elaborarea unui proiect) cu ponderea de 30%;

Cuprins

Introducere

2

Obiectivele cursului

3

Competenţe conferite

3

Resurse şi mijloace de lucru

3

Structura cursului

3

Cerinţe preliminare

4

Discipline deservite

4

Durata medie de studiu individual

4

Evaluarea studenților

4

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. ORGANIZAREA DATELOR ÎN BAZE DE DATE

10

1.1.

Obiective

10

1.2.

Competenţele unităţii de învăţare

10

1.3.

Noţiuni generale

10

1.4.

Noţiunea de bază de date

13

1.5.

Clasificarea bazelor de date

15

1.6.

Sisteme de gestiune a bazelor de date

17

1.7.

Arhitectura unei baze de date

18

1.8 Etape in realizarea bazelor de date

18

1.9.

Rezumat

19

1.10. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

20

1.11. Temă de control

21

1.12. Bibliografie

21

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. MODELUL RELAȚIONAL AL DATELOR.

 

22

2.1.

Obiective

22

2.2.

Competenţele unităţii de învăţare

22

2.3.

Modelul relațional al datelor

22

2.4.

Elementele modelului relațional al datelor

23

2.5.

Operatorii modelului relational al datelor

26

2.6.

Rezumat

28

2.7.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

28

2.8.

Test de evaluare a cunoștințelor

29

2.9.

Bibliografie

29

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE. MICROSOFT ACCESS

31

3.1. Obiective

31

3.3.

Prezentare generală Microsoft Access

31

3.4

Structura bazelor de date Microsoft Access

34

3.5

Sistemul de asistare software (Help)

34

3.6.

Instrumentele de ajutor Wizard

36

3.7

Limbajul de programare VBA

36

3.8

Rezumat

39

3.9.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

39

3.10.

Test de evaluare a cunoștințelor

40

3.11.

Bibliografie

40

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. GESTIUNEA OBIECTELOR TABLES.

 

42

4.1.

Obiective

42

4.2.

Competenţele unităţii de învăţare

42

4.3.

Crearea unui obiect de tip tabel

42

Furnizati mai multe detalii privind crearea de tabele in Microsoft Access 2010. Folositi drept

sursa de informare Internetul

44

4.4

Stabilirea relaţiilor dintre tabele

47

4.5.

Rezumat

48

4.6.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

49

4.7.

Test de evaluare a cunoștințelor

49

4.8.

Bibliografie

50

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5. GESTIUNEA OBIECTELOR QUERIES

 

51

5.1.

Obiective

51

5.2.

Competenţele unităţii de învăţare

51

5.3.

Notiunea de interogare

51

5.4

Tipuri de interogari

52

5.5

Operaţii cu obiecte de tip interogare

52

5.6

Modificarea unui obiect de tip interogare

55

5.7

Alte tipuri de interogări

56

5.8

Rezumat

56

5.9.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

57

5.10.

Test de evaluare a cunoștințelor

57

5.11.

Bibliografie

58

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6. GESTIUNEA OBIECTELOR FORMS

 

59

6.1.

Obiective

59

6.2.

Competenţele unităţii de învăţare

59

6.3.

Definirea şi clasificarea formularelor

59

6.4

Crearea şi modificarea formularelor

60

6.5

Structura formularelor

63

6.7

Controalele în formulare

64

6.8 Proprietăţile controalelor

64

6.9 Formulare/subformulare

65

6.10

Rezumat

65

6.11.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

66

6.12.

Test de evaluare a cunoștințelor

67

6.13.

Bibliografie

67

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7. GESTIUNEA OBIECTELOR REPORTS

 

68

7.1.

Obiective

68

7.2.

Competenţele unităţii de învăţare

68

7.3.

Noţiuni generale

68

7.4

Crearea şi modificarea rapoartelor

69

7.5

Afişarea şi tipărirea rapoartelor

72

7.6

Proprietăţile rapoartelor

72

7.7

Proprietăţile secţiunilor din rapoarte

73

7.8

Controale calculate

73

7.9

Rezumat

73

7.10.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

74

7.11.

Test de evaluare a cunoștințelor

75

7.12

Tema de control

75

7.13.

Bibliografie

76

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8. GESTIUNEA OBIECTELOR MACROS

 

77

8.1.

Obiective

77

8.2.

Competenţele unităţii de învăţare

77

8.3.

Prezentare generală

77

8.4

Crearea unui obiect macro

78

8.5

Acţiuni programabile în obiecte macro

79

8.6

Grup de obiecte macro

80

8.7

Rezumat

81

8.8.

Test de autoevaluare a cunoștințelor

81

8.9.

Bibliografie

82

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9. INTRODUCERE IN LIMBAJUL SQL

 

83

9.1.

Obiective

83

9.2.

Competenţele unităţii de învăţare

83

9.3.

Modelul relațional al datelor

83

9.4.

Elementele limbajului SQL

84

9.5

Instrucţiuni SQL

84

9.7 Rezumat

93

9.8. Test de autoevaluare a cunostintelor

94

9.9. Tema de control

95

9.10.

Bibliografie

95

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10. GESTIUNEA OBIECTELOR QUERIES CU LIMBAJUL NEPROCEDURAL ACCESS-SQL

96

10.1.

Obiective

96

10.2. Competenţele unităţii de învăţare

96

10.3. Prezentare generală Access-SQL

96

10.4.

Microsoft Access-SQL

97

10.5

Etapele creării şi executării interogărilor Access-SQL

99

10.6

Instrucţiuni pentru definirea datelor

101

10.7

Instrucţiuni de selecţie a datelor

101

10.8

Instrucţiuni pentru manipularea datelor

102

10.9 Definirea cererilor SQL în MS-Access

103

10.10. Rezumat

103

10.11. Test de autoevaluare a cunoștințelor

103

10.12. Test de evaluare a cunoștințelor

104

10.13 Tema de control

104

10.14.

Bibliografie

105

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. ORGANIZAREA DATELOR ÎN BAZE DE DATE

Cuprins

1.1. Obiective

1.2. Competenţele unităţii de învăţare 1.3. Noţiuni generale

1.4.

Noţiunea de bază de date

1.5.

Clasificarea bazelor de date

1.6.

Sisteme de gestiune a bazelor de date

1.7.

Arhitectura unei baze de date

1.8.

Etape in realizare bazelor de date

1.9.

Rezumat

1.10. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1.11. Temă de control

1.12. Bibliografie

cunoştinţe lor 1.11 . Temă de control 1.12. Bibliografie 1.1. Obiective Î n această primă unit

1.1. Obiective

În această primă unitate de învățare se va prezenta noţiunea de bază de date, aceea de model de date şi implicaţiile acestora în organizarea datelor. Tot în cadrul acestei unităti de învățare vom prezenta noțiunile de fundamentale legate de sistemele de gestiune a bazelor de date şi a criteriilor de alegere a acestora în funcţie de domeniul în care se folosesc şi de specificul aplicaţiilor.

în care se folosesc şi de specificul aplicaţiilor. 1.2. Co mpetenţele unităţii de învăţare După

1.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea unităţii veţi fi în măsură să răspundeţi la întrebările:

• Care sunt semnificaţiile noţiunii de bază de date faţă de cele ale noţiunii de fişier de date;

Ce avantaje prezinta folosirea bazelor de date în efectuarea de aplicaţii

informatice cu un volum mare şi chiar foarte mare în comparaţie cu folosirea fişierelor

de date;

Care sunt principalele tipuri de baze de date;

Durata de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore. 2 ore.

00:05
00:05

1.3. Noţiuni generale

Extinderea sferei de aplicabilitate a calculatoarelor electronice pentru efectuarea unor aplicaţii tot mai variate şi complexe, necesita stocarea unui volum tot mai mare de date. Astfel, pentru a îndeplini aceste cerinţe, s-a impus perfecţionarea modului de organizare si structurare a datelor. Noul mod de organizare trebuie să permită accesul foarte rapid la datele stocate, în scopul regăsirii şi prelucrării acestora. Accesul rapid la date trebuie să rezolve problemele legate de viteza de regăsire

a datelor, dar şi de asigurarea accesului mai multor utilizatori la aceleaşi date (acces concurent), pentru efectuarea unor operaţii diferite de prelucrare. Problemele implicate de organizarea şi regăsirea datelor se referă la:

• definirea, structurarea, ordonarea şi gruparea datelor în colecţii de date omogene;

• stabilirea legăturilor dintre colecţiile de date;

• reprezentarea şi stocarea datelor pe suporturi magnetice (organizarea fisierelor de date, a structurilor de tip index etc.).

00:20
00:20

Furnizati mai multe definiţii pentru noţiunea de „organizare a datelor”. Folosiţi drept principală sursă de informare Internetul.

Evoluţia organizării datelor, atât sub aspectul teoretic cât şi practic, s-a extins cu precădere asupra principiilor şi metodelor de structurare, stocare şi regăsire, în general de gestiune a datelor, în concordanţă cu progresele înregistrate în domeniile hardware şi software şi cu cerinţele tot mai diverse şi exigente ale utilizatorilor. In acest context, au apărut şi s-au dezvoltat concepte noi privind gestiunea datelor cu mijloace electronice de calcul, printre care se înscriu cele de bază de date şi bancă de date. Astfel de concepte au dus la actualizarea şi dezvoltarea unor noţiuni cunoscute ca: entitate, atribut, relaţie. Pornind de la realitatea obiectivă, pentru a identifica datele care urmează să fie stocate şi regăsite pentru prelucrare cu ajutorul calculatorului, precum şi pentru a satisface cerinţele specifice de organizare a acestor date este necesară modelarea acestei realităţi, folosind modelele de date. Modelele de date transpun complexitatea informaţiilor reale în reprezentări specifice, în scopul efectuării prelucrării cu calculatorul electronic. Pentru folosirea modelului de date adecvat este necesar să se efectueze un studiu şi o analiză privind situaţia reală, pentru identificarea necesarului de informaţii şi a modului de reprezentare, precum şi a cerinţelor de prelucrare a acestor informaţii. Modelele de date necesită identificarea structurii modelului, a operatorilor care acţionează asupra structurilor de date şi a restricţiilor (constrangerilor) pentru menţinerea corectitudinii datelor.

Structura modelului presupune identificarea obiectelor reale din activitatea care urmeaza a fi informatizata (care sunt denumite entităţi), a caracteristicilor acestora (denumite atribute sau câmpuri de date) şi a legăturilor dintre aceste obiecte (denumite relaţii sau asocieri). Entitatea constituie unitatea informaţională elementară din structura unei colectii de date prin care se reflectă elemente reale sau abstracte ce definesc segmente omogene ale realităţii obiective caracterizate prin nume unic, număr maxim de apariţii (realizări) şi o structură specifică acestei realităţi pe care o descrie. Mai pe scurt, prin entitate se inţelege un conţinut de sine stătător, o existenţă determinată (ca intindere, importanţă, valoare etc). De exemplu, într-o societate comerciala pot fi definite entităţile: personal, utilaje, produse, materiale, secţii, ateliere, contracte, furnizori, beneficiari, facturi, note de intrare-receptie, etc. Fiecare apariţie reală a unei entităţi în cadrul unei colectii de date se numeşte realizare, formată, la rândul său, din elemente descriptive denumite atribute. Atributul sau caracteristica este o proprietate a unei entităţi prin care aceasta poate fi descrisă din punct de vedere informaţional ca o componentă a datelor. De exemplu, pentru entitatea personal se pot defini atribute ca: numele, data-naşterii, starea civilă, adresa, calificarea etc. Fiecare atribut poate avea mai multe valori. De exemplu, pentru sexul persoanei se pot atribui valorile: bărbătesc şi femeiesc, pentru starea civilă valorile:

căsătorit, necăsătorit, divorţat şi văduv. Între entităţile unei colectii de date se pot stabili anumite legături (conexiuni) denumite relatii. Relaţia descrie o legătură specifică, delimitată logic, între două tipuri semnificative de entităţi sau chiar în interiorul entităţilor, prin care se defineşte gradul de implicare a unei entităţi în raport cu altele. De exemplu, astfel de relaţii se pot

stabili între entităţi ca: utilaje şi produse, contracte şi furnizori, furnizori si facturi etc. Pentru a stabili tipul legăturii, trebuie determinate numerele minime şi maxime posibile de realizări ale unei entităţi, care pot fi asociate cu o realizare a unei alte entităţi cu care se află în legătură. O astfel de implicare reprezintă cardinalitatea relaţiei (legăturii). După gradul asocierii (valorile maxime identificate), relaţiile din cadrul unei colectii de date pot fi de diferite tipuri si anume:

de tipul 1 - 1, prin care se semnifică conexiunea simplă;

de tipul 1 - n şi n - m prin care se semnifică conexiunea multiplă. După numărul de entităţi distincte ce participă la asociere, relaţiile pot fi:

relaţii binare, în care se realizează legături între două entităţi distincte;

relaţii recursive, în care se realizează legături ale entităţilor cu ele însele;

relaţii complexe, în care se realizează legături între mai mult de două entitaţi distincte. În funcţie de modul in care sunt definite si reprezentate elementele prezentate anterior, pot exista mai multe tipuri de modelele de date, fiecare cu caracteristicile, avantajele si dezavantajele sale. Cele mai des intalnite modele de date in practica curenta a dezvoltarii aplicatiilor informatice sunt:

modele ierarhice sau arborescente;

modele reţea;

modele relaţionale;

modele orientate obiect. Modelele ierarhice (arborescente) sunt construite astfel încât au un nod (element) unic rădăcină şi un număr finit de succesori, care la rândul lor au alte noduri succesoare, până la nodurile terminale, care nu mai au alţi succesori. Orice nod, exceptând nodul rădăcină, are un predecesor unic. Relaţiile care se stabilesc în cadrul acestor modele de date sunt de tipul 1-n. Modelele de tip reţea sunt modele de tip graf cu legături bidirecţionale între noduri. Un nod poate avea mai mulţi predecesori şi mai mulţi succesori. În aceste modele se stabilesc relaţii de tipul m-n. Modelele de tip relaţional presupun organizarea datelor in tabele bidimensionale de date, care au fost aduse prin anumite metode specializate într-o formă optimă pentru exploatare. În astfel de modele relaţiile stabilite admit orice tip de relaţie: 1-1,1-n, n-m. Modelele orientate obiect redau structuri de date complexe ale realităţii, încorporand atributele care descriu entitatile impruna cu operatiile care se pot executa asupra acestor atribute intr-o structura unica denumita clasa de obiecte. Aceste modele de date admit orice tip de relaţie: 1-1, 1-n, n-m. In realizarea unei aplicatii informatice se parcurg de regula mai multe etpae. Una dintre cele mai importanta etape, de care depinde in mare masura eficienta sistemului informatic, consta in modelarea sistemului. In acest sens se folosesc o serie de tehnici de modelare si proiectare a sistemelor informatice. Pentru modelarea datelor gestionate de catre sistemul informatic, cea mai cunoscuta metoda de modelare poarta denumirea de modelul Entitate - Atribut - Relaţie (EAR).

Furnizati mai multe definiţii pentru noţiunile de „atribut, relaţie, entitate”. Folosiţi drept principală sursă de informare Internetul.

00:40
00:40

1.4. Noţiunea de bază de date

Noţiunea de bază de date a apărut în anul 1969, cu ocazia prezentării primului raport CODASYL (COnference of DAta SYstem Language), având ca idee centrală organizarea datelor într-un mod care să asigure independenţa organizării datelor faţă de programele de aplicaţii şi a programelor de aplicaţii faţă de organizarea datelor. Accesul oricărui utilizator la baza de date se asigură printr-o descriere globală a datelor, care conţine descrierea structurii colecţiilor de date şi a legăturilor dintre acestea. O colecţie de date aflate în interdependenţă care reflectă un anumit aspect al realitatii şi este destinată unui anumit grup de utilizatori împreună cu descrierea structurii lor şi relaţiilor dintre ele, formează o bază de date. Exista mai multe posibilitati de creare si gestionare a bazelor de date: manual (de exemplu, o agenda telefonica clasica) sau cu ajutorul calculatorului (o agenda telefonica in format electronic).

Operatiile pe care utilizatorii unei baze de date le pot efectua asupra datelor se clasficia in mai multe categorii:

Introducerea de valori noi; •Modificarea datelor existente; •Ştergerea unora dintre datele existente; •Interogarea bazei de date cu scopul de a regăsi informaţii conform unuianumit criteriu definit de utilizator.

Entităţile, atributele şi relaţiile stabilite intre entitati, descrise printr-un limbaj specializat în scopul memorarii lor pe un suport tehnic de date adresabil (memorie externă, de regula hard-discul) constituie baza de date. Aceasta poate fi exploatată prin cu ajutorul unor program specializate, denumit sistemul de gestiune al bazei de date (SGBD). Atat baza de date cat şi SGBD-ul folosit la gestionarea si exploatarea ei devin operaţionale si functioneaza sub controlul sistemului de operare aferent calculatorului în scopul satisfacerii cerinţelor generale şi specifice ale utilizatorilor. Una dintre caractersiticile esentiale care deosebesc o baza de date de modalitatea de organizare a datelor sub forma de fisisere consta in includerea în baza de date a descrierii structurii datelor. Prin aceasta se asigură independenţa datelor din baza de date faţă de programele de aplicaţii şi invers. Independenta datelor fata de programe poate fi privita la mai multe niveluri:

• independenţă fizică - permite ca modalitatea şi tehnicile de stocare a datelor (memorare)a lor pe suport de memorie externa) să poată fi modificate fără a necesita rescrierea programelor de aplicaţii care exploateaza baza de date; • independenţă logică - permite adăugarea de entitati noi sau extinderea/modificarea structurii bazei de date fără a mai fi necesară rescrierea programelor de aplicaţii care exploateaza baza de date. Independenţa datelor din baza de date faţă de programele de aplicaţii şi invers prezinta o serie de avantajele dintre care cele mai importante sunt:

• accesul rapid la datele stocate în baza de date;

• redundanţă minimă şi controlată a datelor.

Un sistem de baze de date (database system) este un sistem de gestionare a unei anumite activităţi din lumea reala cu ajutorul calculatorului electronic. Ca dimensiune, sistemele de baze de date pot fi foarte diferite: de la câteva înregistrări (exemplul precedent al agendei telefonice) pana la zeci sau sute de milioane de

înregistrări (de exemplu, într-un sistem de evidenta a clientilor unei companii de telefonie mobila. Componenele unui sistem de baze de date sunt: hardware-ul, software-ul, utilizatori si datele (Figura 1.1.)

Utilizator Utilizator final final Program Program Aplicaţie Aplicaţie SGBD
Utilizator
Utilizator
final
final
Program
Program
Aplicaţie
Aplicaţie
SGBD

Figura 1.1. Componentele unui sistem de baze de bate

a. Hardware-ul este reprezentat de regula de calculatoare de uz general, de la

calculatoare PC standard (desktop, laptop), până la staţii multiprocesor cu putere de calcul foarte mare. Ceea ce interesează în mod deosebit în utilizarea unui calculator

pentru un sistem de baze de date este capacitatea memoriei externe, folosita pentru

memorarea colecţiei de date persistente ale bazei de date. De regula, bazede date date se stocheaza pe unitati de hard disc care asigura acces foarte rapid la date si capacitate mare de stocare. Pentru efectuarea unor copii de siguranta ale bazelor de date se folosesc unitatile de banda magnetica sau discurile optice.

b. Software-ul este reprezentat in principal de Sistemul de Gestiune a Bazei de Date

(SGBD). SGBD-ul este cea mai importantă componentă software a unui sistem de baze de date, dar nu este singura componentă software : orice SGBD este executat sub

controlul sistemului de operare al calcuatorului respectiv.Alte componente software care intra in alcatuirea unui sistem de baze de date sunt programe de proiectare si dezvoltare a programelor de aplicatii cu care se va exploata in mod curent baza de date.

c. Utilizatorii. Utilizatorii unui sistem de baze de date se pot împărţi în urmatoarele

categorii: programatorii de aplicaţii sunt cei care scriu aplicaţiile de baze de date, folosind limbaje de programare de nivel înalt cu ar fi de exemplu C, C++, Java, Visual Basic; utilizatorii finali, adica acei utilizatori care accesează baza de date prin

intermediul unui program de aplicaţie si au posibilităţi de execuţie respectiv drepturi limitate de acces la date; administratorul bazei de date este un specialist in informatica si in special in baze de date care are ca sarcină menţinerea funcţionarii corecte si eficiente a bazei de date prin stabilirea drepturilor de acces a diferitelor categorii de utilizatori, indexarea/reindexare bazei de date, efectuarea operaţiilor periodice de salvare a datelor, etc.).

d. Datele memorate într-o bază de date. Acestea reprezinta informatiile proproiu-zise

care descriu activitatea informatizata si sunt date persisente, adică ele rămân memorate

pe suport magnetic, independent de execuţia programelor de aplicaţii.

01:00
01:00

Să ne reamintim O colecţie de date aflate în interdependenţă care reflectă un anumit aspect al lumii reale şi este destinată unui anumit grup de utilizatori, împreună cu descrierea structurii lor şi relaţiilor dintre ele, formează o bază de date.

1.5. Clasificarea bazelor de date Bazele de date şi-au impus superioritatea faţă de fişierele clasice de date şi au avut o evoluţie rapidă. In prezent, practic nu exista aplicatie in domeniul economic care sa nu foloseasca o baza de date. Diversitatea modurilor in care sunt utilizate bazele de date şi a modelelor de organizare a datelor a condus la necesitatea clasificării bazelor de date după diferite criterii. ▪ După modelul datelor organizate în baza de date se disting:

- baze de date de tip ierarhic sau arborescent, având o structură arborescentă în care există relaţii de subordonare de tip ierarhic (1 la n), astfel încât fiecare entitate subordonează una sau mai multe entităţi şi este subordonată, la rândul ei, unei singure entităţi superioare (ca de exemplu: GIS (IBM), IMS (IMB), IDMS (UNIVAC)). Astfel

de baze de date s-au folosit in trecut, fiind prima generatie de baze de date dar astazi se intalnesc foarte rar, avand mai mult o importanta istorica;

- baze de date de tip reţea, care asigură legături de orice natură între entităţile bazei de date (1la 1; 1 la n; n la m), astfel încât orice entitate poate fi legată direct cu alte entităţi în scopul reflectării unei corespondenţe funcţionale. Ele se bazeaza pe pe modelul reţea (un graf orientat alcătuit din noduri conectate prin arce), un model complex şi dificil de folosit. Limbajele de gestiune a acestor baze de date efectuează prelucrarea secvenţială a datelor, care este o prelucrare lentă. Un SGBD de tip reţea este IDMS (Integrated Database Management System), care dispune de un limbaj de descriere şi un limbaj de manipulare. Si aceste baze de date au disparut practic din utilizarea curenta;

- baze de date de tip relaţional, care se bazează pe modelul relaţional al datelor, au

cunoscut o largă răspândire în prezent deoarece asigură independenţa organizării datelor faţă de programele de aplicaţii şi invers, o redundanţă minimă si controlată a datelor, un acces rapid la datele stocate şi limbaje puternice de manipulare (limbaje procedurale şi limbaje neprocedurale). Modelul de date relaţional s-a impus prin simplitate şi prin aria largă de aplicabilitate. Acest model care operează cu entităţi (tabele bidimensionale denumite si relatii), având structura formată din înregistrări (denumite si tupluri), atribute (coloanele tabelelor), domenii şi valori. Tuplul, prin analogie cu terminologia specifică fişierelor de date, poate fi considerat un articol de date sau o înregistrare logică, iar valorile tuplurilor pot fi considerate valorile din câmpurile de date ale unei înregistrări logice. Numărul tuplurilor dintr-o relaţie reprezintă cardinalitatea relaţiei, iar numărul valorilor dintr-un tuplu reprezintă gradul

relaţiei.

Produsul dintre cardinalitatea şi gradul relaţiei reprezintă numărul de valori reale stocate la un moment dat. Atributul poate fi asimilat cu noţiunea de câmp de date întâlnită la fişierele de

date. Numărul de atribute reprezintă un element invariabil determinat prin structura bazei de date. Atributul este identificat prin:

• nume, care, în general, corespunde semnificaţiei valorilor din cadrul coloanei (atributului);

• tip, care reprezintă tipul de date pentru valorile din câmpurile de date;

• dimensiune, care reprezintă mumărul maxim de poziţii (caractere) rezervate

pentru datele fiecărui câmp de date. Suma dimensiunilor tuturor atributelor reprezintă dimensiunea relaţiei. La intersecţia unei linii (unui tuplu) cu o coloană (un atribut) se găseşte valoarea efectivă a câmpului de date. Toate valorile existente într-un tuplu formează o realizare a bazei de date. Urmatoarele noţiuni sunt similare:

Atribut = Câmp = Coloană = Caracteristică Tuplu = Realizare = Linie = Înregistrare In unitatea de invatare nr. 2 aceste vor fi prezentate detaliat elementele modelului relational al datelor. Sistemele de gestiune a bazelor de date relaţionale reprezintă a doua generaţie de SGBD-uri. Ca exemple de astfel de SGBDR-uri se pot menţiona următoarele: IBM DB2, INGRES, SABRINA, ORACLE, MySQL, Microsoft SQL Server, Postgresql etc.

- baze de date orientate obiect, operează cu date complexe denumite clase de obiecte,

care incapsuleaza atributele unei entitati si operatiile de prelucrare care se pot aplica asupra valorilor atributelor. Ele au aparut din necesitatea de memorare, regăsire şi prelucrare a unor elemente complexe (sunet, imagine, in general informatie Ele au aparut din necesitatea de memorare, regăsire şi multimedia), precum şi datorită necesităţii multimedia), precum şi datorită necesităţii prototipizării care asigură viteză de lucru şi siguranţă în exploatare. Aceste baze de date se bazează pe noţiunea de clasa de obiecte

iar un obiect este o colecţie de proprietăţi si operatii de prelucrare prin care se descrie

o entitate din realitate. În aceste baze de date se pot reprezenta structuri de date

complexe cu ajutorul obiectelor. Sistemele de gestiune a bazelor de date orientate pe

obiecte reprezintă a treia generaţie de SGBD-uri, care urmăreşte să realizeze prelucrarea de obiecte. Exemple de SGBDO-uri sunt GemStone (Servio), ObjectStore (ObjectDesign), Ontos, ORACLE începand cu versiunea 7, etc.

(ObjectDesign), Ontos, ORACLE începand cu versiunea 7, etc. 01:15 ▪ După gradul de centralizare a datelor
01:15
01:15

▪ După gradul de centralizare a datelor se disting:

- baze de date centralizate, care asigură prelucrarea integrată a datelor în mod global

la nivelul unei unităţi economice. Sistemele informatice ecnomice care utilizeaza astfel

de baze de date poarta denumirea de sisteme informatice integrate. Un exepmlu de astfel de sistem este un sistem ERP;

- baze de date descentralizate, care realizează prelucrarea parţială a datelor la nivelul unei unitati organizatorice semnificative dintr-o unitate economică.

▪ După modul de distribuire a datelor pe calculatoare pot fi:

- baze de date locale sau centralizate: datele sunt memorate pe o singura statie de

lucru. Datele pot fi acesate de mai multi utilizatori, dar ceea ce este esential pentru o astfel de baza de date este faptul ca datele rezida pe un singur calculator; - baze de date distribuite: datele sunt stocate fizic pe mai multe statii de lucru conectate in cadrul unei reţele de calculatoare, dar sub aspect logic există ca o singură bază de date. Avantajele unei baze de date distribuite sunt: controlul centralizat, asigurarea independenţei datelor faţă de programele de aplicaţii, transparenţa distribuţiei fizice a datelor, asigurarea unei redundanţe minime controlate a datelor,

sporirea performanţelor sistemului, creşterea siguranţei sistemului, creşterea adaptabilitaţii sistemului. Sistemele de gestiune a bazelor de date distribuite

îndeplinesc funcţiile de asigurare a interfeţei cu utilizatorul, localizarea datelor, asigurarea controlului cererilor concurente şi a integrităţii datelor. -Dupa numarul de utilizatori care pot accesa baza de date:

- baze de date monoutilizator: suporta accesul unui singur utilizator la un moment dat;

- baze de date multiutilizator: suport accesul concurent a mai multor utilizatori;

Să ne reamintim Bazele de date pot fi clasificate după mai multe criterii:, modelul datelor, gradul de centralizare, numarul de utilizatori etc.

1.6. Sisteme de gestiune a bazelor de date Memorarea, gestiunea şi prelucrarea datelor organizate în baze de date este asigurată de un ansamblu de programe denumit Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă instrumentul

software care permite ca modelele de date prezentate anterior să poată deveni operaţionale si implementate in practica. Pentru fiecare dintre tipurile de baze de date există sisteme specifice de gestiune a datelor. Sistemul de gestiune a bazelor de date are ca rol asigurarea urmatoarelor functionalitati:

01:25
01:25

- definirea structurii bazei de date;

- încărcarea datelor în baza de date;

- gestionarea şi exploatarea bazei de date;

- reorganizarea bazei de date atunci cand este necesar;

- securitatea datelor din baza de date.

Pentru gestiunea eficienta a datelor, orice sistem de gestiune a bazelor de date are o serie de obiective bine determinate, prin care se asigură:

- independenţa datelor fata de suportul hardware utilizat;

- redundanţa minimă si controlată a datelor;

- accesul mai multor utilizatori la date (acces concurent);

- sporirea gradului de securitate a datelor prin utilizarea unor drepturi de acces

la date;

- integritatea conţinutului informaţional al datelor pe suportul fizic.

În continuare vom discuta numai despre SGBD-urile care utilizeaza modelul relational al datelor, cu alte cuvinte, vom discuta numai despre bazele de date relationale. În scopul descrierii şi utilizării structurilor logice, conceptuale şi fizice ale bazei de date SGBD-ul realizează funcţiile următoare:

- funcţia de descriere a entităţilor bazei de date (reprezentate sub forma de tabele

bidimensionale) şi a relaţiilor dintre entitati într-o viziune unitara, prin intermediul unui limbaj specializat denumit limbaj de descriere a datelor (LDD); -funcţia de manipulare a entităţilor si relaţiilor din baza de date în scopul realizării

operaţiilor de creare, actualizare, stergere, interogare a bazei de date, prin intermediul limbajului de manipulare a datelor (LMD); -funcţia de utilizare şi comunicaţie, care permite legătura dintre utilizatori şi baza de date, precum şi conexiunea fizică dintre bazele de date distribuite;

- funcţia de administrare, care revine persoanei abilitate să gestioneze baza de date

adica administratorului bazei de date. Dintre responsabilităţile care revin administratorului bazei de date cele mai importante sunt: stabilirea parolelor de acces şi a utilizatorilor care vor avea acces la baza de date; întreţinerea bazei de date; asigurarea unor copii de siguranţă a bazei de date; luarea unor măsuri adecvate în situaţii critice (incidente).

1.7. Arhitectura unei baze de date Arhitectura unei baze de date a fost propusa in standardul ANSI/X3/SPARC si ea impune organizarea acesteia pe trei nivele functionale: intern (fizic), extern (logic), conceptual. Nivelul intern (fizic) corespunde tehnicilor de stocare a datelor şi de exploatare a datelor prin transpunerea structurii conceptuale a bazei de date pe suporturile de date (suporturile de memorie externă). Nivelul extern (logic) corespunde sintetizării cerinţelor informaţionale care sunt specifice grupurilor de utilizatori care exploateaza baza de date. Acestui nivel îi corespunde structura logică a bazei de date definită de entităţile şi relaţiile solicitate direct de o categorie de utilizatori în scopul satisfacerii cerinţelor informaţionale proprii. Fiecarei categorii de utilizatori ii corespunde o viziune individuala asupra bazei de date, acesta continand datele la care are acces respectiva categorie si drepturile de acces asupra datelor. Nivelul conceptual corespunde sintetizării unitare a cerinţelor informaţionale adresate bazei de date, în scopul satisfacerii cerinţelor globale şi specifice ale tuturor utilizatorilor. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală definită prin reuniunea entităţilor şi relaţiilor aferente de către toţi utilizatorii.

1.8 Etape in realizarea bazelor de date

Realizarea unei baze de date este o activitate complexa. Care presupune parcurgerea unor etape:

▪ analiza activitatii care urmeaza a fi informatizata si pentru care se realizează baza de date;

▪ proiectarea structurii bazei de date;

introducerea datelor în baza de date;

▪ exploatarea şi întreţinerea bazei de date.

Analiza sistemului pentru care se realizează baza de date În această etapă se analizează activitatea care urmează a fi modelata în scopul realizării automate a funcţiunilor sale. În acest scop:

▪ se efectuează o analiza statică, pentru a identifica, în primul rând, care sunt

componentele sistemului (entitatile) şi legăturile (realtiile) dintre acestea;

▪ se utilizează tehnica Entitate - Atribut - Relaţie, rezultând astfel modelul logic al bazei de date;

▪ se efectuează analiza dinamica a sistemului care trebuie informatizar pentru a

pune în evidenţă transformările din sistem în funcţie de diverse evenimente, rezultând

astfel modelul dinamic; ▪ se foloseşte tehnica diagramelor de flux, pentru a identifica cerinţele informaţionale ale sistemului, rezultând modelul funcţional;

▪ se integrează cele trei modele (static, dinamic şi funcţional), pentru a constitui

modelul conceptual al bazei de date care va fi independent de SGBD-ul ce urmeaza fie folosit la gestiunea bazei de date.

Proiectarea structurii bazei de date În această etapă se ţine seama de conceptele specifice ale unui sistem de gestiune a bazelor de date, pentru a realiza:

▪ alegerea sistemului de gestiune a bazei de date;

▪ proiectarea schemei (structurii) bazei de date. Alegerea sistemului de gestiune a bazei de date se efectuează în concordanţă cu cerinţele utilizatorilor şi cu cerinţe de natură tehnică şi economică.

Cerinţele utilizatorilor sunt în funcţie de specificul aplicaţiilor, timpul de răspuns al sistemului, confidenţialitatea şi securitatea datelor dar şi uşurinţa utilizării SGBD-ului. Cerinţele tehnice sunt legate de performanţele şi facilităţile sistemului de gestiune a bazei de date (portabilitatea SGBD-ului); Cerinţele economice se referă la costurile implicate de realizarea şi exploatarea aplicaţiilor, timpul şi efortul pentru introducerea noului sistem, eventuala pregatire a viitoriilor utilizatori. Proiectarea schemei bazei de date se realizează folosind modelul de date specific şi sintetizând unitar toate cerinţele informaţionale ale utilizatorilor identificate în etapa de analiză a sistemului real. Proiectarea se realizează la nivel conceptual şi la nivel fizic. Introducerea datelor în baza de date Introducerea datelor se poate face prin preluarea datelor din documentele primare sau din alte surse de date. Pentru a asigura corectitudinea şi coerenţa datelor se recomandă, de regulă, efectuarea validării (verificării) datelor. Validarea se efectuează atât pentru respectarea restricţiilor de integritate a datelor cât şi a celor de comportament, specifice fiecărei aplicaţii. Exploatarea şi întreţinerea bazei de date Exploatarea bazei de date se referă la efectuarea operaţiilor de consultare (folosire efectivă a datelor), la operaţiile de actualizare a datelor (adăugare, modificare şi ştergere), precum şi la modificarea structurii bazei de date. Întreţinerea bazei de date este sarcina administratorului bazei de date şi este asigurată de toate programele utilitare puse la dispoziţie de SGBD-ul aferent.

Bazele de date pot fi clasificate în urmatoarele tipuri:

1.9. Rezumat Modelele de date transpun complexitatea informaţiilor reale în reprezentări specifice, în scopul efectuării prelucrării cu calculatorul electronic. Structura modelului presupune identificarea obiectelor (care sunt denumite entităţi), a caracteristicilor acestora (denumite atribute sau câmpuri de date) şi a legăturilor (denumite relaţii sau asocieri). Colecţia de date este mulţimea realizărilor (apariţiilor unei entităţi) într-o organizare a datelor. O colecţie de date aflate în interdependenţă care reflectă un anumit aspect al lumii reale şi este destinată unui anumit grup de utilizatori împreună cu descrierea structurii lor şi relaţiilor dintre ele, formează o bază de date. Gestiunea şi prelucrarea datelor organizate în baze de date este asigurată de un ansamblu de programe (software) denumit Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă instrumentul care permite ca modelele de date stabilite să poată devenifunctionale. Realizarea globală şi specifică a aplicaţiilor utilizatorilor care folosesc baze de date impune organizarea acesteia pe trei nivele: logic, conceptual si fizic. Principalele etape de realizare a bazelor de date sunt:

analiza sistemului pentru care se realizează baza de date;

proiectarea structurii bazei de date;

încărcarea datelor în baza de date;

exploatarea şi întreţinerea bazei de date.

Principalele tipuri de baze de date sunt:

Bazele de date ierarhice

Bazele de date reţea

Bazele de date relaţionale

Bazele de date orientate pe obiecte

Bazele de date distribuite

de date orientate pe obiecte  Bazele de date distribuite 1.10. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1.10. Test de autoevaluare a cunoştinţelor (timp necesar: 20 min.)

1.

Fiecare apariţie reală a unei entităţi într-o colectie de date se numeşte

a.

structură

b. realizare

c. index

d. atribut

2.

O bază de date se poate defini ca o colecţie de:

 

a.

resurse fizice

b. resurse logice

c. date

d. programe

3.

O colecţie de date împreună cu descrierea structurii datelor şi relaţiilor dintre acestea

se numeşte:

a.

realizare

b. structură de date

c. colecţie de date

d. bază de date

4.

Organizarea datelor pe suporturi tehnice se poate realiza pe baza conceptului:

a.

colecţie de date

b. câmp de date

c. structură de date

d. bază de date

5.

Termenul care se referă la datele organizate pe suportul de memorare, din denumirea

de SGBD, este

a.

gestiune b. organizare

c. prelucrare

d. bază de date

6.

Elementul indivizibil dintr-o bază de date se numeşte:

a.

articol de date

b. câmp de date

c. caracter

d. înregistrare fizică

7.

Pentru ca o colecţie de date să devină bază de date este necesar ca, pe lângă datele

propriu-zise, să mai conţină:

a.

realizări

b. descrierea structurii

c. articole de date

d. Modelul de prelucrare

8.

Pentru realizarea unei baze de date este necesar să se realizeze (parcurgă) anumite:

a. funcţii

b. obiective

c. etape

d. activităţi

9. O bază de date şi SGBD-ul folosit devin operaţionale prin intermediul unui:

a. software de bază sistem de calcul

b. software de aplicaţii

c. nucleu de programe

specializate

d.

10. Bazele de date care sunt integrate logic, dar stocate fizic, pe staţiile de lucru ale unei reţele sunt baze de date:

a. locale

b. ierarhice

c. universale

d. distribuite

Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă:

corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. b 2. c 3. d 4. d
corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. b 2. c 3. d 4. d

1. b

2. c

3. d

4. d

5. d

6. c

7. b

8. c

9. c

10. d

1.11.

Temă de control

 

Realizați o analiză în care să comparați avantajele și dezavantajele sistemelor de gestiune a bazelor de date relaționale și a sistemelor de gestiune a bazelor de date orientate obiect. Exemplificați analiza prin SGBD-uri din cele două categorii utilizate pe scară largă în prezent.

1.12. Bibliografie

I. Bibliografie obligatorie

1. Florescu V. (coordonator) şi colectiv – Baze de date. Fundamente teoretice şi

practice, Editura InfoMega, Bucureşti, 2008. 2. Popa Gh. şi colectiv – Baze de date Access, Editura CISON, Buc., 2003 3. Mureşan M. – Baze de date. Aplicaţii în MS Access XP, Editura PRO

UNIVERSITARIA, Bucureşti, 2006

4. Surcel Tr., Mârşanu R., Avram V., Avram D. – Medii de programare pentru

gestiunea bazelor de date, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2004

II. Bibliografie facultativă 1. Mureşan M. – Gestiunea bazelor de date. SGBD Access 2002, Editura CURTEA VECHE, Bucureşti, 2004

2. Habracken J. Access 2002 pentru începători, traducere de Cora Radulian, Editura

Teora, Bucureşti, 2002

3. Forta B. – SQL în lecţii de 10 Minute, Editura Teora, Bucureşti, 2006

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. MODELUL RELAȚIONAL AL DATELOR.

Cuprins

2.1. Obiective

2.2. Competenţele unităţii de învăţare

2.3. Modelul relațional al datelor

2.4. Elementele modelului relațional al datelor

2.5. Operatorii modelului relational al datelor

2.6. Rezumat

2.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

2.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

2.9. Bibliografie

2.8. Test de evaluare a cunoştinţelor 2.9. Bibliografie 00:00 2.1. Obiective Î n această unitate de
00:00
00:00

2.1. Obiective

În această unitate de învățare se vor prezenta fundamentele teoretice ale modelului relational al datelor: conceptele utilizate in cadrul modelului relational si operatorii modelului relational al datelor;

2.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea unităţii veţi fi în măsură să răspundeţi la întrebările:

Care sunt elementele care definesc modelul relațional al datelor;

Care

sunt

principalele

operații/operatori

ale/ai

modelului

datelor;

relațional

al

Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

2.3. Modelul relațional al datelor

Modul în care sunt memorate datele în vederea prelucrării lor de către aplicații reprezintă o problema de importanță majoră pentru orice SGBD. Din punct de vedere istoric, au existat mai multe modele de structurare a datelor care azi sunt depășite din cauza dificultăților de exploatare. Acestea au fost deja amintite in capitoulul precedent:

Modelul ierarhic (arborescent) - structureaza datele sub formă ierarhic- arborescentă: un nod (element) unic rădăcină şi un număr finit de noduri fiu, care la rândul lor au alte noduri succesoare, până la nodurile terminale, care nu mai au alţi succesori. Orice nod, exceptând nodul rădăcină, are un predecesor unic. Firma IBM a implementat acest model în SGBD-ul IMS.

Modelul rețea. Datele sunt structurate sub forma unui graf cu legături bidirecţionale între noduri. Un nod poate avea mai mulţi predecesori şi mai mulţi succesori. În acest model relaţiile stabilite între noduri (entități) sunt de tipul m-n.

Dezavantajul major al modelelor ierarhic și rețea constă în modalitatea de acces la o înregistrare: aceasta presupune parcurgerea arborelui sau grafului pentru a localiza înregistrarea dorită ceea ce poate conduce la o serie de probleme legate de detectarea anomaliilor ce apar în timpul proiectării bazei de date dar și de timpul necesar scrierii de aplicații care poate fi foarte mare. În anul 1970, Edgar Frank Codd prin articolul ”A relational model for large

shared databanks” propune un nou model de date numit modelul relational al datelor. Codd propune o structură de date tabelară, independentă de echipamentele hardware pe care sunt stocate datele și de software de sistem, ”dotată” cu o serie de operatori care permit manipularea și extragerea datelor. Această structură prezintă o serie de avantaje care au dus la dispariția în timp a celorlalte modele de date:

Asigură independența logică și fizică a datelor;

Dispune de un suport teoretic foarte bun;

Este un model mai simplu decât precedentele modele ceea ce îl face mai ușor de înțeles și aplicat în practică;

Datele sunt stocate doar ca valori. Nu exista pointeri de legatura intre inregistrari sau de navigare prin structura de date ceea ce conduce la optimizarea accesului la date;

Pune la dispoziția utilizatorilor limbaje neprocedurale de interogare prin care acestia specifică ce date doresc să extragă și nu modul concret cum se va ajunge la rezultat. Modul concret în care sunt extrase datele ramane in sarcina SGBD-ului. Un exemplu de astfel de limbaj este limbajul SQL folosit azi pe scara largade catre toate SGBD-urile relationale;

Îmbunătățește integritatea și confidențialitatea datelor;

00:15
00:15

Să ne reamintim Modele de organizare a datelor utilizate in domeniul bazelor de date sunt:

-Modelul ierarhic; -Modelul retea; -Modelul relational;

2.4. Elementele modelului relațional al datelor Modelul relational al datelor opereaza cu o serie de concepte/notiuni dintre care cele mai importante sunt prezentate in continuare.

a) Domeniu - este reprezentat de o multime de valori avand asociat un nume. Domeniile pot fi definite in mai multe moduri: fie prin enumerarea elementelor sale, fie prin specificarea unor caracteristici de fundamentale ale sale. Exemple de domenii:

Nota = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10} (definit prin enumerarea elementelor sale) \

Nota = {n N * | n ≥ 1 si n ≤ 10} (definit printr-o caracteristica/proprietate a elementelor)

b) Relatie relatia este elementul de baza al modelului relational, fiind definita ca o submultime a unui produs cartezian avand asociat un nume. Notiunea de produs cartezian este cea clasica provenita din teoria multimilor: fiind date n domenii D 1 , D 2 , …, D n , produsul lor cartezian este urmatorul:

D 1 × D 2 × … × D n ={(a 1 ,a 2 ,…,a n )|a i D i , i = 1, …, n}

Elementele unei relatii sunt denumite in literatura de specialitate tupluri. O reprezentare intuitiva pentru o relatie este o tabela bidimensionala care contine date, fiecare coloana avand asociat un anumit tip de date, dat de domeniul din care provine.

Exemplu de relatie: Produse : 101 Monitor HP Buc. 550 1001 102 Unitate DVD Buc
Exemplu de relatie: Produse : 101 Monitor HP Buc. 550 1001 102 Unitate DVD Buc

Exemplu de relatie:

Produse :

101 Monitor HP

Buc.

550

1001

102 Unitate DVD

Buc

120

1002

103 Cablu coaxial

m

1.5

1003

c) Atribut o coloană a unei relatii (tabele) avand asociat un nume.

Pentru relatia Produse reprezentata in exemplul precedent putem stabili de exemplu urmatoarele nume de atribute:

CodProd Codul produsului (nu exista doua produse avand acelasi cod)

DenumireProd denumirea produsului

UM Unitatea de masura

PU Pret unitar

CodFurnizor Codul furnizorului produsului

Produse :

CodProd

DenumireProd

UM

PU

CodFurnizor

101

Monitor HP

Buc.

550

1001

102

Unitate DVD

Buc

120

1002

103

Cablu coaxial

m

1.5

1003

d) Schema unei relatii - numele relatiei (tabelei) urmat de lista atributelor sale si

eventual de domeniul din care acestea provin.

sale si eventual de domeniul din care acestea provin. Exista mai multe modalitati prin care se

Exista mai multe modalitati prin care se poate specifica schema unei relatii. O posibila modalitate de specificare a relatiei Produse este urmatoarea :

Produse(CodProd, DenumireProd, UM, PU, CodFurnizor)

In acest exemplu schema relatiei a fost specificata doar prin doar prin denumirea relatiei urmata de lista atributelor sale.

e) Cheia unei relatii - o multime minimala de atribute ale caror valori identifica in

mod unic fiecare tuplu (rand, inregistrare) al relatiei (tabelei). Relatia fiind o multime, ea nu poate contine elemente duplicat, deci tuplurile pot fi identificate in mod unic prin valorile aflate pe una sau mai multe coloane din relatie.Aceasta/aceste coloane reprezinta cheia relatiei respective. In exemplul precedent, atributul CodProd identifica in mod unic (prin definitie) un produs, deci multimea {CodProd} poate fi considerata o cheie a relatiei Produse.

{CodProd} poate fi considerata o cheie a relatiei Produse . De ce multimea de atribute {DenumireProd}
{CodProd} poate fi considerata o cheie a relatiei Produse . De ce multimea de atribute {DenumireProd}

De ce multimea de atribute {DenumireProd} din tabela Produse nu poate fi o cheie a acestei tabele ? ………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………

Sa consideram un alt exemplu de tabela denumita Angajat cu urmatoarea schema:

Angajat(CodAngajat, Nume, Prenume, SalariulBrut, CNP, SerieCarteIdentitate, NrCarteIdentitate)

Aceasta tabela poate avea mai multe chei :

{CodAngajat} deoarece fiecare angajat are alocat un cod unic ;

{CNP} fiecare persoana, deci si fiecare angajat, are un cod numeric personal distinct ;

{SerieCarteIdentitate, NrCarteIdentitate}- deoarece nu pot exista doi angajati

cu aceeasi combinatie serie-numar carte de identitate.

cu aceeasi combinatie serie-numar carte de identitate. De ce multimea de atribute {CNP, SerieCarteIdentitate,

De ce multimea de atribute {CNP, SerieCarteIdentitate, NrCarteIdentitate} nu este o cheie a tabelei Angajat ? ………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………

In teoria bazelor de date relationale sunt folosite urmatoarele notiuni care

sunt legate de conceptul de cheie a unei relatii (tabele): cheie primara, cheie externa

(sau cheie straina) si cheie candidata.

O cheie candidată a unei relaţii R este o mulţime A de atribute cu

următoarele doua proprietăţi:

- identificare unica - mulţimea A de atribute identifică în mod unic fiecare tuplu al

relaţiei R;

- nu există o submulţime proprie a lui A (distinctă de A) care să aibă proprietatea de identificare unică. O cheie este simplă dacă este formată dintr-un singur atribut, şi este compusă

în caz contrar. O relaţie poate avea mai multe chei candidate - una dintre acestea se alege pentru a fi folosită în aplicaţii ca şi cheie de identificare a tuplurilor. Cheia candidată folosită în acest scop se numeşte cheie primară; Cheia externa se defineste astfel. Fie R 1, R 2 doua relaţii. O cheie externă din R 2 este o mulţime A 2 de atribute cu următoarele proprietăţi:

- tabela R 1 are o cheie candidată A 1 ;

- fiecare valoare a setului A 2 din R 2 coincide cu o valoare a setului A 1 din R 1 . Cheile externe se folosesc pentru a implementa legăturile dintre tabele. Legăturile de tip 1-la-1 şi 1-la-n se implementează introducînd în una din tabele o cheie externă, care va face legătura cu cheia primară din tabela corespondentă. O legătură de tip n-la-m se implementează introducînd o tabelă suplimentară care are o cheie primară compusă, fiecare element al cheii primare fiind o cheie externă.

f) Valoarea NULL este utilizata în cadrul sistemelor de gestiune a bazelor de date relaţionale pentru a reprezenta informaţia lipsă sau indisponibilă la un moment dat, indiferent de tipul de dată.

g) Corectitudinea datelor - in cazul sistemelor de gestiune a bazelor de date existente pe piata, acestea pun la dispozitie mecanisme de verificare a corectitudinii datelor numite constrangeri de integritate. Acestea pot fi de mai multe tipuri:

g.1) Constrângeri NOT NULL. Această constrângere interzice stocarea în baza de date a valorilor NULL, ceea ce înseamnă că nu se permite ca anumite coloane să fie goale. g.2) Constrângeri UNIQUE. Constrangerea UNIQUE specifică una sau mai multe coloane care identifică în mod unic fiecare tuplu din cadrul unui tabel. În acelaşi timp, fiecare coloană ce apare în clauza UNIQUE trebuie să fie declarată ca fiind NOT NULL. g.3) Constrângeri PRIMARY KEY (integritatea entităţii). Cheia primară a unui tabel trebuie să conţină o valoare unică nenulă pentru fiecare tuplu introdus în

tabel.

g.4) Constrângeri FOREIGN KEY cheie externa (integritatea referenţială). O valoare a cheii externe trebuie să aibă o valoare corespondentă în tabelul părinte. Tabelul ce conţine cheia externă se numeşte tabelul referit, copil sau extern, în timp ce tabelul ce conţine cheia candidat se numeşte tabelul de referinţă sau părinte. Integritatea referenţială are semnificaţia faptului că nici o bază de date relaţională nu poate conţine valori necorespunzătoare ale cheii externe. Cheia externă necorespunzătoare reprezintă o valoare a cheii externe dintr-un tabel referit pentru care nu există valoare în tabelul de referinţă. g.5) Constrângeri CHECK (validare). Există două tipuri de constrângeri CHECK. Una dintre ele este denumită constrângere de domeniu de valori, deoarece stabileşte mulţimea de valori pe care o poate lua un atribut, iar cealaltă se numeşte constrângere logică utilizată cu scopul de a pune în evidenţă anumite condiţii suplimentare asupra datelor incarcate in baza de date. Cel puţin următoarele două constrângeri trebuie să existe în orice bază de date relaţională:

a. Integritatea entităţii: nici o componentă a cheii primare nu are voie să aibe valoarea NULL.

b. Integritatea referenţială: pentru fiecare valoare nenulă a cheii externe din baza de date relaţională, trebuie să existe o valoare corespunzătoare din acelaşi domeniu de valori şi de acelaşi tip (cheia primară).

01:15
01:15

Să ne reamintim Modelul relational al datelor este definit printr-o serie de concepte:

Domeniu;

Relatie;

Atribut;

Schema unei relatii;

Cheia unei relatii;

Valori NULL;

Constrangeri referitoare la asigurarea corectitudinii datelor;

2.5. Operatorii modelului relational al datelor Modelul relational al datelor are un suport teoretic foarte solid fiind bazat pe teoria seturilor şi pe logica matematică. Asupra relatiilor (tabelelor) se pot aplica o serie de operatori ai modelului relational. Operatorii modelului relaţional sunt operatorii din algebra relaţională şi operatorii din calculul relaţional. Algebra relaţională este o colecţie de operaţii formale aplicate asupra tabelelor (relaţiilor), şi a fost concepută de E.F.Codd. Operaţiile sunt aplicate în expresiile algebrice relaţionale care sunt compuse din operatorii relaţionali şi operanzi. Operanzii sunt întotdeauna tabele (una sau mai multe). Rezultatul evaluării unei expresii relaţionale este format dintr-o singură tabelă. Algebra relaţională are cel puţin puterea de regăsire a calcului relaţional. O expresie din calculul relaţional se poate transforma într-una echivalentă din algebra relaţională şi invers. E.F. Codd a propus opt operaţii ale algebrei relaţionale, grupate în două categorii:

Operaţii pe mulţimi: reuniunea (union), intersecţia (intersection), diferenţa (difference) şi produsul cartezian (Cartesian product). Aceste operatii acţionează asupra tabelelor văzute ca mulţimi de elemente (tupluri), fără a tine cont de compoziţia fiecărui tuplu si reprezintă adaptarea operatiilor

echivalente din teoria mulţimilor;

Operaţii relaţionale speciale: restricţia (restriction), proiecţia (projection), joncţiunea (join) şi diviziunea (division). Operaţiile relaţionale speciale iau în consideraţie compoziţia tuplurilor, formate din valori ale atributelor relaţiilor.

Fie R1, R2, R3 trei relatii (tabele). Operatorii pe multimi se definesc astfel:

Reuniunea: R3 este reuniunea relatiilor R1 si R2 notata R3 = R1 R2, unde R3 va conţine tupluri din R1 sau R2 luate o singură dată;

Intersecţia. R3 reprezinta intersectia relatiilor R1 si R2, notata R3 = R1 ∩ R2, unde R3 va conţine tupluri care se găsesc în R1 şi R2 în acelaşi timp.

Diferenţa. R3 reprezinta diferenta relatiilor R1 si R2 notata R3 = R1 \ R2, unde R3 va conţine tupluri din R1 care nu se regăsesc în R2;

Produsul cartezian. R3 reprezinta produsul cartezian al relatiilor R1 si R2, notat R3 = R1 × R2, unde R3 va conţine tupluri construite din perechi (v1, v2), cu v1R1 şi v2R2;

Operatorii relaţionali speciali se definesc astfel:

Restrictia este o operaţie relaţională unară (se aplica pe o singura tabela) care selectează dintre tuplurile relaţiei operand acele tupluri care îndeplinesc o condiţie dată. Operaţia de restricţie se mai numeşte şi selecţie. Din R1 se obţine o subtabelă R2, care va conţine o submulţime din tuplurile iniţiale din R1 ce satisfac un predicat (o condiţie). Numărul de atribute din R2 este egal cu numărul de atribute din R1. Numărul de tupluri din R2 este mai mic decât numărul de tupluri din R1.

Proiecţia este o operaţie relaţională unară prin care se selectează o submulţime de atribute ale relaţiei operand. Din R1 se obţine o subtabelă R2, care va conţine o submulţime din atributele iniţiale din R1 şi fără tupluri duplicate. Numărul de atribute din R2 este mai mic decât numărul de atribute din R1.

Joncţiunea este o operaţie binară a algebrei relaţionale prin care se combină tuplurile a două relaţii într-o singură relaţie fiind o derivaţie a produsului cartezian, ce presupune utilizarea unui operator de comparatie care să permită compararea valorilor unor atribute din R1 şi R2. R1 şi R2 trebuie să aibă unul sau mai multe atribute comune care au valori comune.

Diviziunea este o operaţie binară a algebrei relaţionale prin care se obţine o relaţie care conţine atributele diferenţei mulţimilor de atribute ale relaţiilor operand.

Algebra relaţională este prin definiţie neprocedurală (descriptivă), iar calculul relaţional permite o manieră de căutare mixtă (procedurală/neprocedurală). Calculul relaţional se bazează pe calculul predicatelor de ordinul întâi (domeniu al logicii) şi a fost propus de E.F. Codd. Predicatul este o relaţie care se stabileşte între anumite elemente şi care poate fi confirmată sau nu. Predicatul de ordinul 1 este o relaţie care are drept argumente variabile care nu sunt predicate. Variabila poate fi de tip tuplu (valorile sunt dintr-un tuplu al unei tabele) sau domeniu (valorile sunt dintr-un domeniu al unei tabele). Cuantificatorii (operatorii) utilizaţi în calculul relaţional sunt: universal () şi existenţial (). Construcţia de bază în calculul relaţional este expresia relaţională de calcul tuplu sau domeniu (funcţie de tipul variabilei utilizate). Expresia relaţională de calcul este formată din: operaţia de efectuat, variabile (tuplu respectiv domeniu), condiţii (de comparaţie, de existenţă), formule bine

definite (operanzi-constante, variabile, funcţii, predicate; operatori), cuantificatori. Pentru implementarea acestor operatori există comenzi specifice în limbajele de manipulare a datelor (LMD) din sistemele de gestiune a bazelor de date relaţionale (SGBDR). Aceste comenzi sunt utilizate în operaţii de regăsire (interogare) a datelor.

01:50
01:50
în operaţii de regăsire (interogare) a datelor. 01:50 2.6. Rezumat Modelul relational al datelor foloseste o

2.6. Rezumat

Modelul relational al datelor foloseste o serie de concepte/notiuni fundamentale. Acestea sunt: domeniu, relatie, atribut, schema unei relatii, cheia unei

relatii, valoare NULL, constrangeri referitoare la asigurarea corectitudinii datelor. Totodata, modelul relational defineste si operatiile care se pot efectua asupra relatiilor (tabelelor). Aceste operatii au fost propuse de E.F.Codd si sunt grupate pe doua categorii:

Operaţii pe mulţimi: reuniunea, intersecţia, diferenţa şi produsul cartezian;

Operaţii relaţionale speciale: restricţia , proiecţia , joncţiunea şi diviziunea.

2.7. Test de autoevaluare a cunoștințelor

(timp necesar : 20 minute)

1.

Printre modelele de organizare a datelor regasim:

a.

modelul ierarhic si modelul unitar;

b.

modelul retea si modelul relational;

c.

modelul disjunctiv si modelul conjunctiv

d.

modelul retea si modelul asimetric;

2.

O linie dintr-o tabelă a unei baze de date relaţionale se mai numeşte şi:

a.

rând

b.

linie de date

c.

tuplu

d.

cuplu de date

3.

Tabelele unei baze de date relaţionale se mai numesc şi:

a.

baze de date

b.

structuri de date

c.

relaţii

d.

colecţii de date

4.

O cheie primară reprezintă:

a.

un concept de securitate

b.

un concept de limbaj

c.

un concept de accesare

d.

un mijloc de identificare unică a liniilor unei tabele

5.

O cheie primară referită printr-o legătură dintr-o altă tabelă reprezintă pentru

tabela din care se referă:

a.

tot o cheie primară

b.

o cheie externă

c.

o cheie candidat

d.

o cheie internă

6. O tabelă poate avea:

a.

cel mult o cheie primară

 

b.

obligatoriu o cheie primară

c.

oricâte chei primare

d.

oricâte chei candidat

7.

Selecţia reprezintă un:

a.

element de bază al oricărui SGBD

b.

operator al modelului operaţional

c.

operator al modelului de date relational

d.

niciuna dintre variantele de mai sus

8.

O coloană sau

un

grup de coloane care pe lângă cheia primară permite

identificarea în mod unic a unei linii dintr-o tabelă se numeşte:

a.

cheie primară

b.

cheie unitară

c.

cheie externă

d.

cheie candidat

9.

Valoarea NULL pentru o celulă aparţinând unei tabele dintr-o bază de date

semnifică faptul că:

a.

în acea celulă se găseşte şirul vid

b.

în acea celulă se găseşte valoarea zero

c.

în acea celulă nu se găsesc date

d.

niciuna dintre variantele de mai sus

10. Reuniunea reprezintă un:

a.

Un tip special de jonctiune

b.

operator al modelului operaţional

c.

operator al modelului de legături

d.

niciuna dintre variantele de mai sus

Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă:

corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. b 2. c 3. b 4. d
corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. b 2. c 3. b 4. d

1. b 2. c 3. b 4. d 5. b6. b 7. c 8.d 9. c 10. d

2.8. Test de evaluare a cunoștințelor

A. Descrieti elementele care definesc modelul relational al datelor.

B. Care sunt operatiile modelului relational al datelor? Exemplificati.

2.9. Bibliografie

1. Codd E. F., "A Relational Model of Data for Large Shared Data Banks",

Communications of the ACM, 1970.

2. Codd E. F., The Relational Model for Database Management, Addison-Wesley

Publishing Company, 1990.

3. Fotache M., Proiectarea bazelor de date – Normalizare și postnormalizare.

Implementări SQL și ORACLE, editura Polirom, 2005.

4. Harrington J., Relational Databases Design and Implementation, third edition,

editura Morgan Kauffman, 2009.

5. Petersen J., Baze de date pentru începători, editura B.I.C. ALL, 2003.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE. MICROSOFT ACCESS

Cuprins

3.1.

Obiective

3.2.

Competenţele unităţii de învăţare

3.3.

Prezentare generala Microsoft-Access

3.4.

Arhitectura Microsoft Access

3.5.

Sistemul de asistare software (Help)

3.6.

Instrumente WIZARD

3.7.

Rezumat

3.8.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

3.9.

Test de evaluare a cunoştinţelor

3.10. Bibliografie

Test de evaluare a cunoştinţelor 3.10. Bibliografie 3.1. Obiective În această unitate de învățare se vor

3.1. Obiective

În această unitate de învățare se vor prezenta elementele arhitecturale ale mediului de Microsoft Access precum si cunoaşterea posibilităţilor de lucru Microsoft Access pentru gestiunea bazelor de date şi a sistemului de asistare software a utilizatorilor.

date şi a sistemului de asistare software a utilizatorilor. 3 .2. Competenţele unităţii de învăţare După
date şi a sistemului de asistare software a utilizatorilor. 3 .2. Competenţele unităţii de învăţare După

3.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea unităţii veţi fi în măsură să răspundeţi la întrebările:

Cum se pot folosi posibilităţile de exploatare ale S.G.B.D. MS Access pentru gestiunea bazelor de date relaţionale;

Cum se pot gestiona obiectele bazelor de date MS Access.

Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore. 3.3. Prezentare generală Microsoft Access MS-

3.3. Prezentare generală Microsoft Access

MS-Access este o componentă a pachetului de programe integrate Microsoft Office, care se poate instala şi exploata pe calculatoare personale (PC-uri) ce lucrează

sub oricare sistem de operare de tip Windows (Windows 95, Windows 98, Windows 2000, Windows XP, Windows Vista, Windows 7). Lansat iniţial în anul 1992, pachetul Microsoft Office a evoluat rapid şi s -a dezvoltat Lansat iniţial în anul 1992, pachetul Microsoft Office a evoluat rapid şi s-a dezvoltat substanţial, ajungând în prezent la versiunea MS-Office 2010, ca versiune îmbunătăţită faţă de versiunile anterioare (MS-Office 2007, MS-Office XP). Ţinând seama de ponderea însemnată ocupată de pachetul de programe integrate Microssoft Office în vânzările de produse software pentru microcalculatoare, se poate afirma că MSAccess este unul dintre cele mai folosite sisteme de gestiune a bazelor de date instalate şi exploatate pe calculatoare personale. În pachetul de programe integrate Office sunt componente tradiţionale, pe care firma Microsoft le-a menţinut şi dezvoltat odată cu evoluţia pachetului:

Word program pentru procesarea de texte;

Excel program de calcul tabelar;

Access sistem de gestiune a bazelor de date;

Power Point – program pentru prezentarea de aplicaţii;

Outlook program pentru organizarea şi gestiunea poştei electronice.

Furnizati mai multe detalii privind componentele pachetelor MS-Office 2010, 2007, XP. Folositi drept sursa de

Furnizati mai multe detalii privind componentele pachetelor MS-Office 2010, 2007, XP. Folositi drept sursa de informare Internetul.

Pe lângă aceste componente, în versiunea MS-Office 2010 au mai fost introduse componentele următoare: -Office 2010 au mai fost introduse componentele următoare:

00:30
00:30

Publisher – program pentru realizarea de publicaţii;

OneNote program pentru crearea de notite si management al informatiei;

InfoPath program pentru proiectarea, realizarea si distribuirea de formulare electronice continand date structurate;

SharePoint Workspace program pentru partajarea documentelor si colaborarea la elaborarea lor in cadrul unei echipe; Versiunea Microsoft Office 2010 aduce noi aspecte si este disponibilă în mai multe variante (ediţii):

Starter Edition;

Online Edition;

Personal Edition;

Home and Student Edition;

Home and Business Edition;

Standard Edition;

Professional Edition

Professional Plus Edition. MS-Office 2010 păstrează aceleaşi componente ca şi versiunea anterioară (MS- Office 2007), însă aducând unele îmbunătăţiri tuturor componentelor/aplicatiilor. MS-Office 2010, cu toate că nu are componente noi faţă de versiunea 2007, totuşi componentele conţinute au fost substanţial îmbunătăţite. Astfel, pentru a ajuta utilizatorii la operaţiile complicate, Microsoft a introdus:

Task Panes – una dintre cele mai importante îmbunătăţiri aduse MS-Office- ului, constând dintr-o serie de panouri verticale, situate pe partea dreaptă a ecranului, care apar când este necesar (de regulă după lansarea în execuţie a componentei MS-Office), oferind posibilitatea ca printr-un click de mouse să se efectueze diferite operaţii, care ar fi necesitat în versiunile anterioare folosirea unor casete de dialog;

Smart Tags –casete mici de culoare gri care se ataşează singure anumitor intrări. Aceste casete ajută utilizatorii în unele cazuri să controleze eficient MS-Office- ul astfel încât să efectueze automat anumite schimbări;

Disaster Recovery – o îmbunătăţire introdusă special pentru a salva documentele atunci când MS-Office-ul se blochează;

Speech Recognition – una dintre cele mai însemnate îmbunătăţiri şi extraordinare carateristici, care permite dictarea şi utilizarea de comenzi vocale în majoritatea aplicaţiilor efectuate în MS-Office fără a mai fi necesar un program dedicat. Aceasta componenta a fost introdusa inca de la verisunea XP dar performante mai bune se inregistreaza de la versiunea Office 2010;

Product Activation Wizard – o îmbunătăţire care permite crearea unui număr de identificare (ID) bazat pe profilul hardware al utilizatorului, profil care trebuie transmis către firma Microsoft pentru a preveni instalarea pachetului MS-Office pe alte PC-uri decât cele cu licenţă.

În pachetul MS–Office componentele au fost proiectate pentru a lucra împreună

într-un mediu integrat, oferind utilizatorilor posibilitatea de a depăşi limitele componentelor individuale. Astfel, folosind mediul integrat MSOffice se poate realiza o mare varietate de funcţii, cum ar fi:

înglobarea informaţiilor dintr-un anumit tip de document într-un alt tip, permiţând editarea acestora fără a se modifica sursa datelor;

crearea de legături între fişiere, astfel încât modificarea informaţiilor într-un fişier să determine actualizarea automată a acestora în celelalte fişiere catre care puncteaza legaturile;

combinarea unei baze de date cu adrese, creată în Access, cu un formular de scrisoare, realizat în Word, pentru a obţine rapid de scrisori;

administrarea mesajelor şi a programului de lucru, partajarea de informaţii în diverse moduri, folosind programul Microsoft Outlook;

colaborarea eficientă cu ceilalţi parteneri, prin lucrul simultan în registre de calcul partajate şi prin schimbul de informaţii.

Caracteristicile de baza şi facilităţile principale de exploatare ale S.G.B.D.-ului MS-Access sunt următoarele:

MS-Access este un S.G.B.D. care permite gestionarea bazelor de date relaţionale folosite în mod exclusiv sau în mod multiutilizator (partajat);

MS-Access se bazează pe interfaţa grafică de utilizator (GUI-Graphic User Interface), specifică produselor software de tip Windows, care este uşor de folosit, oferind utilizatorului un mediu de lucru prietenos;

MS-Access se fundamentează pe concepte noi (obiect, proprietăţi ale obiectelor, eveniment, procedură care se lansează în execuţie când apare un eveniment, programare orientată pe obiecte şi evenimente etc);

MS-Access este un S.G.B.D. deschis comunicării cu alte sisteme de gestiune a bazelor de date relaţionale (dBASE, Fox Pro, Paradox);

MS-Access permite realizarea cu uşurinţă a importului şi exportului de date cu alte componente MS-Office (de exemplu cu Excel, fisiere XML, text etc.);

MS-Access permite efectuarea de aplicaţii complexe folosind limbajul VBA (Visual Basic for Applications) sau generatorul de macroinstrucţiuni;

MS-Access permite interogarea bazelor de date relaţionale, fie în mod grafic folosind interfaţa QBE (Query By Example), fie folosind limbajul SQL (Structured Query Language);

MS-Access dispune de un sistem eficient de asistare software (Help), care permite documentarea utilizatorului în mod contextual sau la cerere;

MS-Access conţine instrumente Wizard, care permit utilizatorului să creeze cu uşurinţă obiectele care intra in alcatuirea unei baze de date (tabele, formulare, rapoarte etc);

MS-Access permite accesul la baze de date din reţeaua Internet, fiind un mediu de lucru util pentru publicarea de informaţii în pagini Web;

MS-Access se poate instala pe calculatoare personale care conţin resurse hardware similare cu cele impuse de versiunea sistemului de operare gazdă (Windows 95/98/2000/XP/VISTA/7).

de operare gazdă (Windows 95/98/2000/XP/VISTA/7). Să ne reamintim Caracteristicile de baza şi

Să ne reamintim Caracteristicile de baza şi facilitatile principale de exploatare ale S.G.B.D.-ului MS- Access sunt următoarele: MS-Access este un S.G.B.D. care permite gestionarea bazelor de date relaţionale, se bazează pe interfaţa grafică de utilizator (GUI-Graphic User Interface), se fundamentează pe concepte noi (obiect, proprietăţi ale obiectelor,

eveniment), este deschis comunicării cu alte sisteme de gestiune a bazelor de date relaţionale (dBASE, MySQL, etc.), permite interogarea bazelor de date relaţionale, fie în mod grafic folosind interfaţa QBE (Query By Example), fie folosind limbajul SQL (Structured Query Language).

3.4 Structura bazelor de date Microsoft Access

Microsoft Access este un S.G.B.D. elaborat pentru gestionarea bazelor de date realaţionale. O bază de date Access se poate defini ca o colecţie de obiecte de diferite tipuri si functionalitati: Tables (tabele), Queries (cereri de interogare), Forms (formulare), Reports (rapoarte), Macros (comenzi macro), Modules (module program). Definită astfel, baza de date Access se deosebeşte de bazele de date definite în alte SGBD-uri. Tables (tabele) sunt obiectele definite de utilizator în care datele sunt stocate sub formă de înregistrări (articole) denumite si tupluri şi care reprezintă astfel expresia modelului relaţional al bazei de date. Queries (cereri de interogare) sunt obiecte care permit extragerea si vizualizarea informatiilor necesare la un moment dat din una sau mai multe tabele ale bazei de date. Prin astfel de obiecte utilizatorul poate selecta din baza de date cu ajutorul unor criterii numai datele care îi sunt necesare pentru prelucrare. Forms (formulare) sunt obiecte care permit introducerea datelor de la tastatură, vizualizarea (afişarea pe ecran) acestor date sau controlul întregii aplicaţii Access. Prin aceste obiecte se poate efectua transferul datelor introduse de utilizator în tabele (baza de date), fiind astfel un mod indirect de încărcare a bazei de date. Reports (rapoarte) sunt obiecte care permit afişarea si tipărirea informatiilor extrase din baza de date cu ajutorul cererilor de interogare sau direct din tabelele bazei de date sub formă de documente. Astfel de obiecte reprezinta informatiile conform unei structuri speciale, conform cerinţelor, specificaţiilor şi exigenţelor utilizatorilor. Macros (comenzi macro) sunt obiecte ce definesc acţiuni care se execută la declanşarea unui eveniment. Obiectele macro, identificate printr-un nume, sunt create pentru automatizarea executării de acţiuni asupra unor obiecte din baza de date. Modules (module) sunt obiecte care conţin proceduri definite de utilizator scrise în limbajul VBA (Visual Basic for Applications) care este un subset al limbajului de programare Visual Basic. Colecţia de obiecte, prin care se poate defini o bază de date în SGBD Microsoft Access, se caracterizează prin interdependenţa şi interacţiunea obiectelor conţinute în scopul gestionării informatiilor din baza de date şi realizării de aplicaţii complexe. Astfel, în tabele (tables) sunt stocate datele introduse iniţial de la tastatură prin formulare (forms). Informatiile necesare utilizatorilor la un moment dat sunt extrase (selectate) prin cereri de interogare (queries) şi sunt afişate sau tipărite prin intermediul rapoartelor (reports). Pentru realizarea cererilor de interogare, a formularelor si a rapoartelor se pot folosi comenzi macro (macros) şi / sau proceduri VBA (modules).

Să ne reamintim O bază de date de tip Access se poate defini ca o colecţie de obiecte: Tables (tabele), Queries (cereri de interogare), Forms (formulare), Reports (rapoarte), Macros (comenzi macro), Modules (module program).

3.5 Sistemul de asistare software (Help) La fel ca celelalte componente din pachetul de programe integrate Microsoft

01:30
01:30

Office, S.G.B.D.-ul MS Access are încorporat un sistem de asistenţă software (Help), apelabil în două moduri distincte:

activarea meniului Help - pictograma cu semnul întrebării pozitionata in partea dreapta pe bara de meniuri Access;

acţionarea tastei funcţionale F1. Sistemul de asistare a utilizatorilor (Help) permite acestora să procedeze în mod diferenţiat pentru a primi asistenţă software în funcţie de cerinţele şi complexitatea aplicaţiilor. După acţionarea tastei funcţionale F1 sau activarea opţiunii similare din meniul Help se afişează fereastra tipică de asistenta Help, în care utilizatorul este invitat să introducă o întrebare şi unde va primi răspunsul aşteptat. Sistemul de asistenta Help a fost introdus începând cu versiunea 97 a pachetului Microsoft Office pentru asistarea continuă a utilizatorilor pe întreaga perioadă de proiectare, realizare si exploatare a aplicaţiilor. Fereastra componentei Help este prezentata in figura 3.1.

Fereastra componentei Help este prezentata in figura 3.1. Figura 3.1 Fereastra componentei HELP Astfel, cu ajutorul

Figura 3.1 Fereastra componentei HELP

Astfel, cu ajutorul acestei fascilitati de asistenta utilizatorii au posibilitatea:

caute informatiile disponibile despre o functionalitate a S.G.B.D.-ului ACCESS în caseta Search;

aleaga un capitol din cuprinsul manualului de utilizare ACCESS Browse Access Help;

să activeze opţiunea Show content from Office.com din lista de opţiuni a meniului Help, pentru a vizualiza pagini Web cu informaţii de asistenţă software, în timpul unei sesiuni de lucru în reţeaua Internet.

Folosirea casetei Search Caseta Search constituie o cale rapida de a regasi o informatii in sistemul de asistenta din MS Access. Această casetă se găseşte în partea din dreapta-sus a ferestrei de aplicaţie MS Access. Astfel, dacă un utilizator doreşte să obţină asistenţă privind modul de creare a unui obiect Table (tabela), acesta va putea tasta de exemplu intrebarea How do I create a new table? în caseta Search, apoi să apese tasta Enter. Sistemul va raspunde cu o lista de informatii referitoare la facilitatea ceruta de utilizator.

Să ne reamintim Sistemul de asistenta software in MS Access 2010 este apelabil în două moduri distincte: fie prin activarea meniului Help - pictograma cu semnul întrebării pozitionata in partea dreapta pe bara de meniuri Access fie prin acţionarea tastei funcţionale F1.

3.6. Instrumentele de ajutor Wizard

Pentru usurarea realizarii aplicaţiilor în SGBD Access si cresterea eficientei si productivitatii muncii realizatorilor de aplicatii, compania Microsoft a introdus o serie de instrumente de ajutor denumite Wizard (vrăjitor, cu sens de asistare), care se pot grupa în două categorii:

instrumente Wizard generale;

instrumente Wizard orientate obiect.

Functia de baza a acestor intrumente este de a ajuta utilizatorii la realizarea în mod automat si rapid a bazelor de date sau obiectelor unei baze de date (tabele, cereri de interogare, formulare, rapoarte) în funcţie de anumite specificaţii, cerinţe, exigenţe, opţiuni, preferinţe ale utilizatorilor. Instrumentele Wizard generale ajută utilizatorii pentru realizarea aplicaţiilor care pot fi generate automat prin folosirea unor şabloane, fiind create toate obiectele necesare folosind anumite specificaţii ale utilizatorilor. Un exemplu concret în acest sens poate fi crearea bazei de date pentru evidenţa operativă a stocurilor de bunuri materiale. Instrumentele Wizard orientate obiect ajută utilizatorii pentru crearea obiectelor ce intra in componenta unei baze de date in mod interactiv, prin parcurgerea unor etape de dialog între utilizator şi sistem, în care utilizatorul furnizează specificaţii, alege optiuni prezentate de Wizard pe baza cărora se crează obiectul respectiv. Instrumentele de ajutor Wizard trebuie folosite cu anumite rezerve, deoarece nu toate aplicaţiile se pretează în aceeaşi măsură la folosirea acestor instrumente. Astfel, folosirea instrumentelor Wizard se recomandă în special pentru crearea obiectelor de tip formular sau raport. În cazul obiectelor de tip tabel, instrumentul Wizard nu poate ajuta semnificativ utilizatorul atunci când obiectul tabel ce va fi creat conţine câmpuri de date speciale care nu pot fi realizate de instrumentul Wizard. La fel in cazul cererilor de interogare, instrumentul Wizard poate creea doar cateva tipuri simple, predefinite, de cereri.

3.7 Limbajul de programare VBA

Limbajul de programare BASIC (Beginner’s All – Purpose Symbolic Instruction Code) a fost introdus de compania Microsoft ca un limbaj comun pentru realizarea tuturor aplicaţiilor care folosesc proceduri tip macro (bazate pe comenzi macro). Limbajul BASIC a fost apoi tranformat in Visual Basic, odata cu aparitia

mediilor de programare grafice. El este disponibil si in mediul integrat de dezvoltare al aplicatiilor Visual Studio. Odata cu aparitia pachetului Office, acest limbaj a fost integrat in toate aplicatiile Microsoft, având ca rezultat apariţia unui nou limbaj cunoscut sub denumirea de Visual Basic for ApplicationsVBA. Acest limbaj este in prezent disponibil pentru a crea module (proceduri) de prelucrare a datelor in toate aplicatiile pachetului Microsoft Office. Deci, VBA este un subset al limbajului Visual Basic, orientat pe obiecte şi evenimente, folosit în SGBD Access pentru crearea de obiecte de tip modul (Modules). Obiectele de tip modul (Modules) conţin programe elaborate în limbajul VBA folosite pentru realizarea aplicaţiilor Access sau crearea de proceduri echivalente cu procedurile macro. Subliniem faptul ca in limbajul VBA nu pot fi create programe de sine statatoare, ci el poate fi utilizat doar pentru crearea procedurilor/functiilor/modulelor a caror executie este declansata de un eveniment (de exemplu deschiderea unui formular, apasarea unui buton de catre utilizator etc.). Un modul Access este o colecţie de declaraţii şi proceduri descrise împreună ca un întreg, structurat în două secţiuni:

secţiunea de declaraţii;

secţiunea procedurilor.

In VBA procedurile pot fi de trei tipuri: functie, subrutina si eveniment. Procedurile de tip functie (Function) reprezinta un set de instructiuni ce efectueaza anumite prelucrari asupra datelor si care returneaza o valoare ca rezultat al functiei. Procedurile de tip subrutina (Sub) efectueaza operatii de prelucrare asupra datelor dar nu returneaza valori. Procedurile de tip eveniment sunt declansate automat ca răspuns la un eveniment iniţiat fie de utilizator fie de codul program. Un modul poate fi creat selectand optiunea Create din meniul principal apoi deschizand lista de optiuni „Client Objects” aflata in partea stanga a toolbarului de unde se va alege Module. In figura 3.2 se poate vizualiza acest meniu.

Module . In figura 3.2 se poate vizualiza acest meniu. Figura 3.2 Crearea unui Modul Modulele

Figura 3.2 Crearea unui Modul

Modulele Access pot fi de trei tipuri:

module globale, care sunt accesibile pentru toata aplicatia;

module specifice obiectelor forms sau reports, care sunt accesibile numai

acestor obiecte;

module class, care permit definirea claselor de obiectelor utilizator.

Odata aleasa optiunea Module se va deschide mediul integrat de programare disponibil pentru editarea modulelor care contine facilitati de editare a modulelor, executare a lor, depanare. Procedurile pot fi asamblate în module ţinând seama de cerinţele utilizatorului. Astfel, o procedură, după ce a fost definită, poate fi apelată repetat din orice obiect al bazei de date, cu excepţia cazului în care a fost declarată Private.

Pentru a efectua cât mai simplu consultarea şi actualizarea modulelor/procedurilor, se recomandă ca acestea să fie grupate după criterii funcţionale. Modulele/procedurile create pot fi ulterior modificate, activând opţiunea Design View in secţiunea Modules din panelul „All Access Objects” al ferestrei principale Acces (vezi figura 3.3). Editorul de VBA contine facilitati avansate de asistare a utilizatorilor care creeaza proceduri, cuvintele cheie şi cuvintele utilizator fiind transformate automat în forma în care au fost declarate, dacă sunt folosite corect. Asupra procedurilor VBA se efectuează verificări sintactice:

la nivel local, asupra fiecărei instrucţiuni, odată cu scrierea (editarea) acesteia;

la nivel contextual, asupra întregii proceduri;

în momentul compilării explicite, efectuată cu opţiunea Compile din meniul Debug;

în momentul execuţiei propriu – zise, cu opţiunea Go/Continue din meniul Run sau, mai simplu, apăsând pe tasta F5.

din meniul Run sau, mai simplu, apăsând pe tasta F5. Figura 3.3 Editarea unui modul În

Figura 3.3 Editarea unui modul

În momentul scrierii (editării) unei proceduri VBA are loc şi afişarea contextuală a elementelor care caracterizează un anumit context (exemplu, tipul unei variabile declarate). Aceasta este cea mai puternică facilitate a editorului de programe sursă VBA, deoarece utilizatorul nu trebuie să reţină cuvintele cheie (obiecte, metode, proprietăţi, tipuri de date etc), aşa cum sunt definite, unele dintre acestea fiind destul de lungi. În schimb utilizatorul trebuie să ştie de existenţa acestor cuvinte cheie, să aleagă elementul contextual corespunzător, fără a mai fi necesar să introducă de la tastatură denumirea completă, ceea ce permite editarea rapidă a procedurii.

Instrucţiunile se introduc în procedură, în general câte una pe un rând, fiind totuşi permisă introducerea mai multor instrucţiuni pe acelaşi rând, separate prin caracterul special “:”. O instrucţiune poate fi editată pe mai multe rânduri, cu condiţia ca la sfârşitul fiecărui rând să se pună caracterul special “-“, cu excepţia ultimului rând. Procedura, unele părţi din procedură sau instrucţiuni pot fi însoţite de un text explicativ de tip comentariu, care trebuie introdus precedat de caracterul special “’” (apostrof). Comentariile nu afectează cu nimic procedura, deoarece sunt ignorate de compilator în momentul rulării programului.

ignorate de compilator în momentul rulării programului. Folosind sistemul Help documentati-va despre deosebirile

Folosind sistemul Help documentati-va despre deosebirile dintre obiecte Macros si obiectele Modules. Descrieti cateva dintre aceste deosebiri. ………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………

3.8 Rezumat Access este o componentă a pachetului de programe integrate Microsoft Office, care se poate instala şi exploata pe calculatoare personale (PC-uri) ce lucrează sub oricare sistem de operare de tip Windows. Microsoft Access este un S.G.B.D. elaborat pentru gestionarea bazelor de date realaţionale. O bază de date in Access se poate defini ca o colecţie de obiecte: Tables (tabele), Queries (cereri de interogare), Forms (formulare), Reports (rapoarte), Macros (comenzi macro), Modules (module program). La fel ca celelalte componente din pachetul de programe integrate Microsoft Office, componenta Access are încorporat un sistem de asistenţă software –Help.

3.9. Test de autoevaluare a cunoștințelor (timp necesar : 20 minute)

1. Începând cu care versiune Microsoft Office au fost introduse componente (aplicatii) noi faţă de cele cinci componente tradiţionale ?

a. MS-Office 97

b. MS-Office 2000

c. MS-Office XP

d. MS-Office 2003

2. Panourile verticale situate pe partea dreaptă a ecranului după lansarea în execuţie a unui program din pachetul Microsoft-Office se numesc:

a.Task Panes

b. Smart Tags

c. Microsoft Office

d. Blank Database

3. Interfaţa grafică de utilizator specifică produselor software de tip Windows, inclusiv programului Microsoft-Access se numeşte:

a. VBA

b. QBE

c. GUI

d. SQL

4. Suportul de programare folosit în aplicaţiile cu baze de date tip Microsoft Access se numeşte:

a. GUI

b. QBE

c. VBA

d. SQL

5. În bazele de date Microsoft-Access expresia modelului relaţional al bazei de date este reprezentată de obiectele:

a.Tables b. Queries c. Forms

d. Reports

6. În bazele de date Microsoft-Access obiectele care permit să se vizualizeze

rezultatele prelucrării datelor din tabele şi interogări se numesc:

a.Tables

b. Queries

c. Forms

d. Reports

7. În bazele de date Microsoft-Access introducerea datelor în mod indirect se poate realiza prin obiectele:

a.Tables

b. Queries

c. Forms

d. Reports

8. În bazele de date Microsoft-Access obiectele care permit afişarea (tipărirea) rezultatelor prelucrării datelor în format de editare se numesc:

a.Tables

b. Queries

c. Forms

d. Reports

9. În bazele de date Microsoft-Access obiectele organizate din acţiuni care se execută la

declanşarea unui eveniment se numesc:

c. Forms

a. Macros

b. Queries

d. Reports

10. În bazele de date Microsoft-Access obiectele care conţin proceduri definite de utilizatori şi editate în mediul de programare VBA se numesc:

a.Tables

b. Queries

c. Macros

d. Modules

Răspunsurile corecte la întrebările din testul de tip grilă:

corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. b 2. a 3. c 4. c
corecte la întrebările din testul de tip grilă: 1. b 2. a 3. c 4. c

1. b

2. a

3. c

4. c

5. a

6. b

7. c

8. d

3.10. Test de evaluare a cunoștințelor

9. a

10. d

Care sunt obiectele din care este alcatuita o baza de date MS-Access? Pentru ce se utilizeaza obiectele de tip Reports?

3.11. Bibliografie

I. Bibliografie obligatorie

1. Florescu V. (coordonator) şi colectiv – Baze de date. Fundamente teoretice şi

practice, Editura InfoMega, Bucureşti, 2002

2. Popa Gh. şi colectiv – Baze de date Access, Editura CISON, Buc., 2003

3. Mureşan M. – Baze de date. Aplicaţii în MS Access XP, Editura PRO

UNIVERSITARIA, Bucureşti, 2006

4. Surcel Tr., Mârşanu R., Avram V., Avram D. – Medii de programare pentru

gestiunea bazelor de date, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2004

5. Sagman S. – Microsoft OFFICE 2003 pentru Windows (Ghid de învăţare rapidă prin

imagini), Editura Corint, Bucureşti, 2004

II. Bibliografie facultativă

1. Mureşan M. – Gestiunea bazelor de date. SGBD Access 2002, Editura CURTEA

VECHE, Bucureşti, 2004

2. Năstase P. şi colectiv – Tehnologia bazelor de date Access 2000, Editura Economică,

Bucureşti, 2000

3. Popa Gh. şi colectiv – Baze de date Access - Culegere de probleme, Editura CISON,

Bucureşti, 2002

4. Habracken J. – Access 2002 pentru începători, traducere de Cora Radulian, Editura

Teora, Bucureşti, 2002

5. Forta B. – SQL în lecţii de 10 Minute, Editura Teora, Bucureşti, 2006

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. GESTIUNEA OBIECTELOR TABLES.

Cuprins

4.1.

Obiective

4.2.

Competenţele unităţii de învăţare

4.3.

Crearea unui obiect de tip Table (tabela)

4.4

Stabilirea relatiilor intre tabele

4.5.

Rezumat

4.6.

Test de autoevaluare a cunoştinţelor

4.7.

Test de evaluare a cunoştinţelor

4.8.

Bibliografie

Test de evaluare a cunoştinţelor 4.8. Bibliografie 00:00 4.1. Obiective În această unitate de învățare se
00:00
00:00

4.1. Obiective

În această unitate de învățare se vor prezenta modurile de creare a unui obiect Table şi de definire a relaţiilor standard dintre obiecte Tables, operaţiilee care se pot efectua cu

înregistrările din tabele si modul de efectuare a modificării structurii unei tabele şi de includere a unei tabele într-o bază de date.

4.2. Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea unităţii veţi fi în măsură să răspundeţi la întrebările:

Cum se poate crea un obiect Table, folosind unul din modurile afişate în fereastra de dialog New Table;

Cum se poate stabili tipul sau natura câmpurilor de date din structura înregistrărilor obiectului Table;

Cum se pot specifica proprietăţile câmpurilor de date în funcţie de specificul aplicaţiilor.

Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 3 ore.

4.3. Crearea unui obiect de tip tabel

Începând cu versiunea Microsoft Office 2007, interfata grafica a aplicatiilor Office a fost modificata. Astfel, meniurile şi grupurile de instrumente (toolbar) care erau plasate sub meniu în au fost înlocuite de o „panglică” (denummirea data de Microsoft acestei zone este „Ribbon”) cu scopul principal de a ajuta utilizatorii în a găsi rapid comenzile de care au nevoie la un moment dat. Comenzile sunt grupate logic in mai multe paneluri („tab”) afisate pe „ribbon”. Fiecare tab continecomenzi aflate in legatura cu un anumit tip de operatii: de exemplu, formatarea textului, sortarea inregistrarilor unei tabele etc. Unele tab-uri sunt afisate doar in contextul lucrului cu un anumit tip de obiect. In figura 4.1 este afisata fereastra aplicatiei Access 2010 unde se poate identifica noua forma a interfetei grafice.

Figura 4.1 Noua interfata grafica a Microsoft Access 2010 Ms- Access permite crearea unei baze

Figura 4.1 Noua interfata grafica a Microsoft Access 2010

Ms-Access permite crearea unei baze de date care poate conţine până la 32768 de tabele (tables) dintre care pot fi deschise simultan 254 tabele. Crearea unui tabel şi includerea acesteia în baza de date MS-Access se poate realiza prin click pe meniul Create si alegerea uneia din urmatoarele optiuni:

Table conduce la crearea tabelei in modul Datasheet;

Table Design conduce la crearea tabelei in modul Design View;

– conduce la crearea tabelei in modul Design View; Figura 4.2 Crearea unui tabel Alegerea optiunii

Figura 4.2 Crearea unui tabel

Alegerea optiunii Table conduce la crearea unui tabel in modul Datasheet

View(fig.4.3)

la crearea unui tabel in modul Datasheet View (fig.4.3) Figura 4.3 Crearea tabelului in modul Datasheet

Figura 4.3 Crearea tabelului in modul Datasheet

O alta modalitate de creare a unui tabel este urmatoarea: din fereastra de dialog

Microsoft Access, afişată după lansarea în execuţie a produsului MS-Access:

se selectează butonul Blank Database;

se execută click-stânga pe butonul CREATE (fig. 4.4);

din fereastra afişată All Accesss Objects