Sunteți pe pagina 1din 4

Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
Duminica a 2-a din Post
{Duminica Sfntului Grigorie Palama)
Sfnta Evanghelie dup Marcu 2, 1-12
{Vindecarea Slbnogului din Capernaum)
,n vremea aceea, intrand iarai Iisus n Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este
n casa. i ndata s-au adunat mul[i, ncat nu mai era loc nici naintea uii, i le graia lor cuvantul.
i au venit la El aducand un slabanog, pe
care-l purtau patru oameni. i neputand ei din
pricina mul[imii sa se apropie de El, au desfacut
acoperiul casei unde era Iisus i, prin spartura,
au lasat n jos patul n care zacea slabanogul.
i vazand Iisus credin[a lor, i-a zis
slabanogului: Fiule, iertate [i sunt pacatele tale!
i erau acolo unii dintre carturari, care
edeau i cugetau n inimile lor: Pentru ce
vorbete Acesta astfel? El hulete. Cine poate sa
ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
i ndata cunoscand Iisus cu duhul Lui ca
aa cugetau ei n sine, le-a zis lor: De ce cugeta[i
acestea n inimile voastre? Ce este mai uor, a
zice slabanogului: Iertate [i sunt pacatele, sau a
zice: Scoala-te, ia-[i patul tau i umbla?
Dar, ca sa ti[i ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului:
Zic [ie: Scoala-te, ia-[i patul tau i mergi la casa ta.
i s-a sculat ndata i, luandu-i patul, a ieit naintea tuturor, ncat erau to[i uimi[i i
slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.
,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne:eu, miluiete-m pe mine pctosul'
Prin rostirea Numelui Su,
Hristos Se slluieyte permanent n inim
Sfantul Grigorie Palama ilustreaza tradi[ia isihasta pe care o apara i o
exprima n forma cea mai nalta i autentica. Un loc important n aceasta
tradi[ie monahala l ocupa practica rugciunii de toat vremea, rugciunea lui Iisus,
rugciunea inimii sau rugciunea interioar. Aceasta consta n rostirea continua a
cuvintelor "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine
pctosulJ pctoasa".
Sfantul Grigorie Palama afirma ca cea dintai care a avut aceasta rugaciune a fost
Naica Domnului, care a fost nva[ata de Duhul Sfant n timpul petrecerii ei n rugaciune n
Sfanta Sfintelor, la templul din Ierusalim.
Rugaciunea este lucrarea min[ii n inima i aceasta ajuta sa se permanentizeze n
inima prezen[a lui Hristos prin pomenirea continua a numelui Lui. Aceasta curete i
sfinete prin puterea numelui lui Iisus toate cugetrile i simurile i orienteaza
toate puterile sufletului spre mplinirea poruncilor lui Hristos. Nintea este liturghisitorul, iar
inima este altarul pe care se aduce lui Dumnezeu jertfa tainica a rugaciunii.
{Sursa: ziarullumina.ro)
Fiule, iertate ji sunt pcatele tale!
Un om ce zacea de mul[i ani paralizat, auzind despre minunile Nantuitorului Iisus Hristos,
a rugat pe patru oameni milostivi sa-l duca i pe el n casa unde era Iisus, ca sa afle vindecare.
Dar, fiind casa plina de oameni care ascultau cuvantul de nva[atura, nu puteau razbate pana la
Nantuitorul. Cei patru se frmntau cum ar putea face s
ajung cu bolnavul n faa lui Iisus. i cu toate ca Domnul
tia i vedea cu duhul necazul lor, El a lasat pe acei oameni sa
faca tot ce puteau ei, ca abia dupa aceea sa intervina darul Lui.
Staruitori n dorin[a de a nfa[ia pe cel bolnav naintea
Domnului, cei patru nu s-au descurajat de obstacolele ntalnite,
nu au abandonat, ci, cu osteneala multa, l-au urcat pe bolnav pe
acoperiul casei i, dupa ce au dat la o parte lespezile de piatra
ale acoperiului, au coborat patul cu paraliticul, chiar n fa[a
Domnului Hristos, avand mare credin[a ca daca-l va vedea
Hristos va face mila cu el i-l va vindeca de boala lui.
De la aceti patru oameni din Evanghelia de astazi
trebuie sa nva[am ca adevarata credin[a nu este o simpla
ncercare de apropiere de Hristos, ci este un efort sus[inut,
fiindca mpara[ia Cerurilor se ia numai prin nevoin[e.
Dupa credin[a lor tare i nendoielnica, prietenii
slabanogului au dobandit cele ce ateptau. Caci, cu ochii Sai
trupeti, Nantuitorul vazuse i cunoscuse ostenelile i stradaniile lor, Dar cu ochii Lui
duhovniceti, Domnul a patruns i pana n adancurile cele mai ascunse ale inimii omeneti i,
privind aceste adancuri, a vazut i credin[a acestora i a zis slabanogului: ,Fiule, iertate [i sunt
pacatele tale! Apoi a zis: ,Scoala-te, ia-[i patul tau i mergi la casa ta.
Dar Domnul a vzut i necredina crturarilor care erau de fa la aceast
ntmplare deoarece ei ,cugetau n inimile lor: Pentru ce vorbete Acesta astfel? El hulete.
Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu? Nantuitorul n mod voit a zis mai ntai
,iertate [i sunt pacatele tale, pentru a arata ca El este nu numai om, ci El este Dumenezeu-
Omul i, ca atare, are aceasta putere de a ierta pacatele (putere pe care, de altfel, a ncredin[at-
o urmailor sai, apostolii, iar prin ei episcopilor i preo[ilor, pentru ca prin El sa continue n lume
lucrarea dumnezeiasca de mantuire de pacate). Dar inimile nvartoate i pline de vicleug ale
carturarilor nu vedeau aceasta. Pentru a le arata ca El are putere atat asupra trupurilor, cat i
asupra sufletelor oamenilor, atat ca sa ierte pacatele, cat i ca sa vindece trupul cel slabanog,
Domnul spune paraliticului: "Zic [ie: Scoala-te, ia-[i patul tau i mergi la casa ta."
A statornicit Mntuitorul printre cele spuse i legtura dintre suflet i pcat,
caci faptul ca i-a iertat mai ntai pacatele, nseamna ca el era bolnav din cauza pacatelor sale.
Binen[eles ca nu toate bolile sunt urmari ale pacatelor. Unele dintre boli sunt ngaduite de
Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de pacate sau pentru a ne face sa nu ne bizuim numai pe
sanatatea noastra trupeasca, pe for[ele proprii, ci, mai ntai, pe ajutorul Lui! nainte de a vindeca
trupul, Fiul lui Dumnezeu a vindecat sufletul, aratand ca i noi avem datoria sa cautam, mai ntai,
mantuirea sufletului.
Sfnta Evanghelie de astzi este, n acelai timp, i icoana cea mai vie a
vindecrii noastre prin Taina Spovedaniei. Casa n care era Iisus nchipuiete Biserica.
Domnul l nchipuiete pe preot. Nul[imile acelea sunt credincioii bisericii. Slabanogul este tot
omul cel pacatos. Hotararea sa de a fi dus la Iisus nseamna hotararea noastra de a ne spovedi,
cu credin[a ca ni se vor ierta pacatele. Patul pe care sta bolnavul este contiin[a omului
ngreuiata de povara pacatelor. Cei patru care l duceau pe slbnog nchipuiesc cele
patru condiii obligatorii ale Spovedaniei celei adevrate, i anume: zdrobirea inimii
(cain[a); marturisirea sincera i curata a tuturor pacatelor facute; dezlegarea data de duhovnic;
mplinirea canonului dat, cu hotararea de a nu mai pacatui.
Vremea Marelui Post, rnduit de Biseric ne ndeamn s ne ndreptm
fiecare spre scaunul Spovedaniei, sa facem naintea preotului duhovnic o marturisire din
ndemnul sincer i puternic al contiin[ei, cu parere de rau pentru faptele rele pe care le-am
savarit, sa fagaduim ca de aici nainte ne vom stradui din toate puterile noastre sa nu mai
savarim astfel de pacate.
i atunci, prin cuvintele de dezlegare rostite de preot vom sim[i n contiin[a noastra
cuvintele adresate de Nantuitorul slabanogului: "Fiule, iertate i sunt pcatele tale". Amin.
(Preafericitul Daniel, Sf. Nicolae velimirovici, Arhim. Ioanichie Balan, Pr. Ion Carciuleanu; ziarullumina.ro;
basilica.ro
Folosul mrturisirii yi al cercetrii conytiinjei n toate zilele
De vreme ce noi, ori aici, ori n via[a cea viitoare, neaparat trebuie sa ne ntristam pentru
pacatele noastre, apoi este mai bine sa facem aceasta aici decat n acea lume. De unde reiese
aceasta? Din cuvintele Psalmistului, precum i din Evanghelie. Psalmistul zice: ,Cine n iad se va
marturisi |ie? (Psalmi 6, 6). El cu aceasta voiete sa spuna ca cineva nu se va putea marturisi
Domnului n iad, si ca aceasta marturisire acolo nu va putea ajuta
la nimic.
Aa c v poftesc, v rog i v conjur, ca aici s
plngem pentru pcatele noastre, aici s suferim pentru
dnsele. Aici trebuie sa ne arda dojana i mustrarea, pentru ca sa
nu ne arda acolo focul iadului. Este drept ca aceia care sufera aici,
acolo sa se mangaie, iara aceia care aici traiesc n desfatari i cu
uuratatea min[ii, i nu le pasa nicidecum de pacatele lor, este
drept ca acolo, neaparat, sa planga i sa se vaiete i sa
scraneasca din din[i.
Dar poate c te ruinezi a-i mrturisi pcatele tale?
O, ce nebuniel Mai vrtos trebuie s te ruinezi de a
svri pcatelel Noi nsa facem dimpotriva. Noi savarim pacatul fara nici o ruine i fara
groaza, dar cand trebuie sa ne marturisim, atunci ne ruinam i stam pe ganduri, pe cand ar
trebui sa fim voioi i gata la aceasta. Caci nu este ruine a se par cineva pe sine pentru pacat,
ci este o fapta dreapta i mbunata[ita. Daca aceasta nu ar fi o fapta dreapta i buna, Dumnezeu
n-ar fi ngaduit rasplatire pentru dansa. i cine poate sa se ruineze de marturisirea pacatelor
sale, prin care tocmai are sa se libereze de pacate? Sau nu cumva Dumnezeu ne poruncete a
marturisi pacatele noastre, pentru ca sa ne poata pedepsi? Nici vorb c El nu ne poruncete
aceasta pentru ca s ne poat pedepsi, ci pentru ca s ne poat ierta.
Pentru ca cineva sa nu tagaduiasca de frica pedepsei pacatele sale i naintea lui
Dumnezeu, de aceea Psalmistul a zis: Narturisi[i-va Domnului, ca este bun, iar mila Lui este
venica (Psalmi 106, 1). Nu cumva El nu tie pacatele tale, daca tu nu I le marturiseti? Iara
daca El le tie, atunci ce-[i folosete tacerea? Sau po[i tu oare sa te ascunzi cumva de ochii Lui?
Chiar de n-ai marturisi tu pacatele tale, El tot le tie. Iar daca le marturiseti, El le uita.
,Iata, zice Domnul, Eu sunt Dumnezeu, Cel ce terg faradelegile tale i pacatele tale nu
le voi mai pomeni (Isaia +3, 2S). vezi? El zice: Nu le voi mai pomeni". Prin aceasta arat
El iertarea. Tu ns trebuie s pomeneti pcatele tale pentru ca s ai prilej de a te
ndrepta.
La El, la Judecatorul cel dumnezeiesc, trebuie sa ne uitam pretutindeni i de-a pururea,
facand cu pacatul tocmai aa cum facem cu averea noastra, n toate zilele ne chemam slugile
naintea noastra i le cerem socoteala de ceea ce au cheltuit, i noi putem vedea ce ne-a mai
ramas. $i daca vedem ca ne-a ramas prea pu[in, ne silim n tot chipul a spori veniturile noastre,
ca sa nu ajungem la lipsa i nevoi. Aa sa facem i n privin[a faptelor noastre. S chemm
contiina noastr, ca s ne dea socoteal despre vorbele i faptele, despre gndurile
i poftele noastre. Sa ispitim daca aici toate sunt curate i daca nu s-a facut ceva spre
vatamarea noastra, sa cercetam ce cuvant rau s-a rostit spre hula, spre ruine i spre batjocura;
sa cercetam ce gand a ademenit ochiul nostru la o privire necurata i ce plan am facut noi spre
vatamarea noastra, fie cu mainile, fie cu limba, fie cu ochii. Sa ne lasam de risipele cele
netrebnice, iar ce am cheltuit cu fara socotin[a, sa mplinim n alt chip. n locul cuvintelor celor
nefolositoare, n viitor sa facem rugaciune, n locul privirii celei necurate sa punem postul i
milostenia.
Pe lng aceea, nici un timp nu este mai potrivit pentru aceast ndeletnicire
cu cercetarea contiinei ca timpul serii. Nulte se ntampla cu noi n curgerea zilei, care noi
am dori sa nu se fi ntamplat; prietenii notri ne jignesc, slugile ne duc la manie, femeia ne
supara, fiul ne necajete, vuietul grijilor i al treburilor vremelnice i lumeti ne nconjoara din
toate par[ile. Dar cand noi suntem liberi de toate acestea, seara, cand suntem singuri si n linite,
atunci sa ne judecam pe noi nine, pentru ca prin aceasta sa facem pe Dumnezeu milostiv catre
noi. Caci precum focul repede mistuie si starpete spinii, aa de uor sufletul starpete pacatele
sale, cand cu osardie gandete la ele.
Iar Dumnezeu, al crui har este mai mare dect pcatele noastre, El, Care
terge frdelegile noastre, s ierte i grealele noastre i s ne fac prtai
mpriei cerurilor, prin harul i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia,
mpreuna cu Tatal i Sfantul Duh, se cuvine cinstea, acum i n vecii vecilor! Amin.
{Sfntul Ioan Gur de Aur)
Ascult-ji glasul conytiin - de Traian Dorz
Asculta-[i glasul contiin[ei Alege-[i bine de-orice data
ca-n el e glasul lui Hristos ce sa arunci i ce sa crezi
- Lumina-[i este pretutindeni - masura dreapta este-n tine
cand [i-e launtrul luminos! numai s-o vrei i s-o urmezi.
Urmeaza-[i ndrumarea cinstei Cinstete-[i numele i fa[a
c-aceasta-i drum adevarat cand vrei sa taci ori sa raspunzi,
- curat i fericit [i-e totul - tot adevaru-i langa tine
cand cugetul [i-l ai curat! numai sa vrei sa nu-l ascunzi.
Patrunde-[i tainele vie[ii Privete-[i ca i unic harul
cu limpezi i cereti vederi etern pe langa care treci
- n[elepciunea este-n tine - pe Dumnezeu l afli-acuma,
sau nu mai este nicaieri. sau nu-L mai afli-n veci de veci.
Din viaja Sfntului Crigorie Palama (14 nov)
Sfantul Grigorie s-a nascut n Constantinopol, n anul 1296. Tatal sau, un important
demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul, a murit, lasandu-l orfan nca de mic.
Tutorele sau a fost chiar mparatul Andronicus, care i-a oferit cea mai buna educa[ie cu putin[a.
Dei mparatul spera ca el sa opteze pentru o cariera politica, dup terminarea studiilor,
tnrul Grigorie i-a ndreptat atenia spre nvarea celor sfinte, astfel ca n anul 1316 a
renun[at la averea i pozi[ia sa i a intrat n via[a monahala, n Sf. Nunte Athos, unde a i fost
calugarit. Aici a deprins practica rugaciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de via[a.
n anul 1326, datorita amenin[arii invaziei turce, s-a retras n Tesalonic, mpreuna cu ceilal[i
vie[uitori ai manastirii.
Deceniul urmtor ncepe controversa isihast, principalul adversar al Sfantului
Grigorie fiind monahul varlaam care, sus[inand un cretinism intelectualist, ridiculiza nva[aturile
monahilor athoni[i despre metodele rugaciunii i despre lumina necreata. Sfantul Grigorie devine
aparator al isihasmului i, implicit, al Ortodoxiei, formulandu-i viziunea ascetica i mistica n
lucrarile Triade (n apararea sfin[ilor isihati) i Tomul Aghiorit. Sinodul de la Constantinopol
din 13+1 a fost de acord cu punctul de vedere al Sfantului Grigorie, i anume ca, inaccesibil n
esena Sa, Dumnezeu Se descoper i poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate. nsa
disputele dintre Palami[i i varlaami[i au continuat pana ntr-acolo ncat, n 13++, Sfantul Grigorie
a fost ntemni[at. n 13+7, a fost eliberat i numit Arhiepiscop al Tesalonicului. n 13S1, Sinodul
din vlaherne a aparat cu solemnitate caracterul ortodox al nva[aturilor sale. Sf. Grigorie Palama
a adormit ntru Domnul la 1+ noiembrie 13S9.
Evocarea liturgica a personalita|ii si nva|aturii marelui isihast, n cea de-a doua duminica
din Postul Nare, lamureste asupra faptului ca efortul ascetic i intensificarea rugciunii n
aceast perioad, privind la taina lui Hristos rstignit i nviat, ofer omului ntreg, trup i
suflet, posibilitatea de a se mprti, nc de aici, de harul lui Dumnezeu. Ancorata n
Tradi|ia Bisericii, marturia dogmatica si duhovniceasca a Sfantului Grigorie Palama arata Postul
Nare ca pe un prilej binecuvantat de concretizare a nva|aturii despre ndumnezeirea omului.
Amin. {basilica.ro; ziarullumina.ro)
Durerea ne apropie de Hristos
To|i suferim si, de cele mai multe ori, sufera mai mult cel ce si arata suferin|a cel mai
pu|in. Unele necazuri sunt cunoscute numai lui Dumnezeu. Doar n Sfanta Scriptura gasim
cuvinte de mangaiere; n afara lui Dumnezeu nimic nu ne poate aduce liniste.
La picioarele Crucii orice suferin| i schimb chipul, se lumineaz, se
transfigureaz pe msura credin|ei noastre. La cruce sunt concentrate toate suferin|ele, si
acestea capata n ea explica|ie si sens. Durerea noastra si pierde orice amaraciune de ndata ce
ne gandim ca ea ne apropie de Hristos si ca prin aceasta ne face sa ne asemanam cu el ntr-o
anumita masura.
n clipele celei mai sfietoare dureri, ale celei mai negre disperri, un singur
lucru ne poate aduce linite: c de suferin| a avut parte i Hristos nsui. El a purtat
crucea noastra asupra Sa nainte de a o fi purtat-o noi, si prin aceasta cruce ne cheama la Sine.
Amin.
{din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu)
Tco Tvon i.iv Tov - c. J22 2J JJ
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001