Metodologia Cercetarii Economice

GHEORGHE R BOAC MARIN COMSA DUMITRU CIUCUR
METODOLOGIA CERCET RII STIIN IFICE

ECONOMICE
Edi ia a II-a

Editura Funda iei Romania ae Maine, 2007
Editur acreditat de MinisteruI Educa iei si Cercet rii
prin ConsiIiuI Na ionaI aI Cercet rii Stiin ifice
din nv mntuI Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a Romniei
R BOAC , GHEORGHE
Metodologia cercet rii ytiin ifice economice / Gh. R boac ,
Dumitru Ciucur, Marin Comsa Ed. a 2-a Bucuresti, Editura Funda iei
Romania ae Maine, 2007
BibIiogr.
ISBN 978-973-163-076-2
I. Ciucur, Dumitru
II. Comsa, Marin
001.89133(075.8)
Reproducerea integraI sau fragmentar , prin orice form
si prin mijIoace tehnice, este strict interzis
si se pedepseste conform Iegii.

R spunaerea pentru con inutul ,i originalitatea textului
revine exclusiv autorului/autorilor.

Tehnoredactor: FIorentina STEMATE
Coperta: CorneIia PRODAN
Bun de tipar: 13.12.2007; CoIi tipar:16,75
Format: 16/61 u 86
Editura Funda iei Romania ae Maine
BuIevarduI Timisoara nr. 58, Bucuresti, Sector 6
TeI./Fax 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-maiI: contactedituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr.
Gheorghe R boac
Conf. univ. dr.
Marin Comya
Prof. univ. dr.
Dumitru Ciucur

Edi ia a II-a

EDITURA FUNDA IEI 5201,$ '( 0,1(
Bucureyti, 2007

5

CUPRINS

Cuvant-nainte ..................... 11
1. Stiin a economic n perioada contemporan ......... 18
1.1. Stiin a. Caracteristici si tendin e actuale ........ 18
1.1.1. DeIinirea stiin ei ............. 20
1.1.2. Legit ile si procesele interne ale stiin ei ...... 21
1.1.3. Schimb ri n sistemul corela iilor stiin ei ..... 24
1.2. Stiin a economic n progres ............. 25
1.2.1. Realiz ri principale n stiin a economic ...... 25
1.2.2. Procese esen iale n stiin a economic ....... 26
1.2.3. Controverse teoretice si metodologice n stiin a
economic .................

28
1.2.4. InsuIicien e practice si nevoia reconstruc iei
stiin ei economice ..............

31
1.2.5. PerIec ionarea metodologiei de cercetare stiin iIic
o necesitate stringent ...........

36
1.3. Contribu ii romnesti la dezvoltarea metodologiei
cercet rii stiin iIice economice ..........

36
Concepte ae ba: ...................... 43
Intreb ri ........................ 44
Texte ae anali:at .................... 45
Referin e bibliografice .................... 47

2. Cunoayterea ytiin ific economic . nv area yi comunicarea.
Tipurile cercet rii ytiin ifice yi structura institu ional
a cercet rii ytiin ifice economice romneyti ...........

50
2.1. Procesul de cunoastere stiin iIic economic . Con inut,
tr s turi, particularit i ..............

50
2.1.1. Caracteristici generale ale cunoasterii ....... 50
2.1.2. Cunoasterea comun si cunoasterea stiin iIic ... 54
2.1.3. Particularit i ale cunoasterii stiin iIice economice.
Problema economic . Teme de cercetare .....

56
2.2. Metoda economistului. Valen e si erori ......... 60
6
2.3. Cunoasterea stiin iIic unitate indestructibil dintre
nv are si crea ie. Formele de comunicare n stiin ..

62
2.3.1. nv area si crea ia stiin iIic ........ 62
2.3.2. Formele de comunicare n stiin ........ 64
2.4. Tipurile (Iormele) cercet rii stiin iIice ....... 66
2.4.1. Cercetarea stiin iIic Iundamental ....... 67
2.4.2. Cercetarea stiin iIic aplicativ ........ 68
2.4.3. Cercetarea si dezvoltarea (dezvoltarea experimental ) 68
2.5. Structura institu ional a cercet rii stiin iIice economice
n Romnia ....................

69
2.5.1. Institutul Na ional de Cercet ri Economice ..... 69
2.5.2. Re eaua cercet rii stiin iIice economice romnesti
din sistemul Ministerului Educa iei si Cercet rii ..

70
2.5.3. Institute de cercetare stiin iIic I r subordonare
direct academic , apar innd altor ministere ....

71
Concepte ae ba: ...................... 72
Intreb ri ........................ 73
Texte ae anali:at .................... 74

3. Managementul cercet rii ytiin ifice ........... 78
3.1. Caracterizare general ............. 78
3.1.1. Principii generale ale managementului cercet rii
stiin iIice ................

79
3.1.2. Componentele principale ale managementului
cercet rii stiin iIice ............

81
3.2. Etapele procesului de cercetare stiin iIic ........ 82
3.2.1. Fazele si etapele procesului de crea ie n diIerite
domenii stiin iIice ..............

83
3.2.2. Etapele cercet rii stiin iIice economice ..... 86
3.3. Administrarea programelor de cercetare stiin iIic ... 90
3.3.1. Proiectarea temei (temelor) de cercetare stiin iIic 91
3.3.2. Organizarea activit ii de cercetare a temei.
Cu privire la organizarea n echip ......

92
3.3.3. Principiile de organizare si Iunc ionare a echipelor
de cercetare stiin iIic .............

94
3.3.4. Transmiterea rezultatelor cercet rilor la beneIiciari . 95
Aprecieri semnificative care ntregesc con inutul Capitolului 3 .... 95
Concepte ae ba: ...................... 97
Intreb ri ........................ 98
7
Texte ae anali:at .................... 99

4. Documentarea - nv area n cercetarea ytiin ific ...... 102
4.1. InIorma ia stiin iIic economic n perioada contemporan 102
4.1.1. Func ii si particularit i ale inIorma iei stiin iIice . 102
4.1.2. Pia a inIorma iei stiin iIice .......... 104
4.1.3. InIorma ia stiin iIic n calitate de obiect
al produc iei stiin iIice .............

107
4.2. Locul document rii nv rii n cercetarea stiin iIic .
Con inut, Iorme, etape ..............

109
4.3. Documentarea bibliograIic (livresc ) ....... 112
4.3.1. Sursele de documentare bibliograIic ..... 112
4.3.2. Instrumentele speciIice etapelor interne de documentare 114
4.4. Documentarea direct asupra Iaptelor empirice (practice) 117
4.5. Documentarea realizat pe viu, prin contacte cu specialistii 120
4.6. Re eaua unit ilor de documentare. Extinderea calcula-
toarelor electronice ................

121
4.6.1. Eviden a na ional pentru documentare .... 121
4.6.2. Re eaua romneasc de unit i de inIormare-docu-
mentare si cooperarea la scar interna ional ....

122
4.6.3. Extinderea continu a calculatoarelor electronice
n sIera inIorm rii-document rii .........

123
Concepte ae ba: ...................... 125
Intreb ri ........................ 126
Texte ae anali:at .................... 127

5. Explicarea fenomenului economic. Formularea yi verificarea
ipotezelor yi fundamentarea concluziilor ytiin ifice. Metode,
tehnici yi procedee ....................

131
5.1. Con inutul procesului de explicare a Ienomenului economic.
Principalele componente .............

131
5.2. Ipoteza stiin iIic . DeIini ie si rol n explicarea
Ienomenului economic .............

134
5.3. Observarea stiin iIic condi ie esen ial a Iormul rii
si veriIic rii ipotezelor si a explic rii Ienomenului
economic ....................

135
8
5.4. Elaborarea ipotezelor stiin iIice. Mijloace de analiz ,
de identiIicare a ipotezelor si de m surare a Ienomenului
economic ....................

138
5.4.1. Abordarea sistemic a Ienomenului economic:
tipuri de variabile si de rela ii cauzale ......

138
5.4.1.1. Conceptul de sistem ......... 138
5.4.1.2. Rela ia cauzal . Forme si modalit i de
identiIicare si de ordonare a variabilelor
economice ............

140
5.4.2. Mijloace si modalit i de analiz , de identiIicare
a variabilelor si de m surare economic ......

144
5.4.2.1. Folosirea mijloacelor logice. Induc ia
si deduc ia ............

145
5.4.2.1.1. InIerarea prin metoda inductiv .
Forme de inIerare inductiv ..

147
5.4.2.1.2. InIerarea prin metoda deductiv .
Forme de inIerare deductiv .

149
5.4.2.2. M surarea economic si Iormularea
ipotezelor ..............

151
5.4.2.2.1. Indicatori si unit i de m sur 152
5.4.2.2.2. Procedee de m surare calitativ 156
5.4.2.2.3. Alte procedee de analiz
calitativ ...........

160
5.4.2.2.4. Metode de m surare cantitativ 161
5.4.2.3. Modelul econometric. Mari valen e de
cunoastere si limite ..........

168
5.4.2.3.1. Nevoia de modele pentru Iormu-
larea ipotezei ........

168
5.4.2.3.2. Modele cu grad diIerit de abs-
tractizare ..........

170
5.4.2.3.3. Rolul modelului n elaborarea
si deIinitivarea ipotezei .....

171
5.4.2.3.4. Limite ale modelelor si direc ii
de perIec ionare a model rii
matematice a Ienomenelor
economice ........

177
5.5. VeriIicarea ipotezelor si Iundamentarea concluziilor
stiin iIice economice ..............

181
5.5.1. Opinii asupra posibilit ilor de experimentare
si veriIicare a ipotezelor si concluziilor n stiin a
economic ................

182
9
5.5.2. Procedee de veriIicare a ipotezelor si de Iundamentare
a concluziilor stiin iIice. Experimentul, simularea
si scenariul .................

186
5.5.3. Fundamentarea concluziilor stiin iIice ....... 190
Concepte ae ba: ...................... 192
Intreb ri ........................ 193
Texte ae anali:at .................... 194

6. Prognozarea fenomenului economic .......... 200
6.1. Preciz ri conceptuale .............. 200
6.2. Principiile si obiectivele activit ii de previziune (prognoz ).. 202
6.3. Metodologia elabor rii prognozelor ............................... 204
6.3.1. Metode si modele de prognoz ............................. 204
6.3.1.1. Modalit i generale de abordare ............. 205
6.3.1.2. Modele de prognoz ............................ 208
6.3.2. Etapele construirii unui model de prognoz ......... 210
6.3.3. Schema bloc a unui model ................................... 212
6.3.4. Teste si praguri de semniIica ie ............................ 216
6.4. Unele modele speciale de prognoz ................................ 218
6.4.1. Utilizarea tabelului intr ri-iesiri n analiza
si prognoza macroeconomic ..........

218
6.4.1.1. Scurt istoric al metodei intr ri-iesiri .. 218
6.4.1.2. Structura tabelului intr ri-iesiri
si principalele probleme metodologice ..

219
6.4.2. Metode de prognoz n activitatea de marketing ... 226
Concepte ae ba: ...................... 231
Intreb ri ........................ 232
Texte ae anali:at .................... 233

7. Redactarea yi sus inerea public a lucr rii ytiin ifice
economice .....................

236
7.1. Redactarea lucr rii stiin iIice. Etape, reguli, exigen e .. 237
7.1.1. Etapele redact rii ............... 237
7.1.1.1. Elaborarea si deIinitivarea planului
de redactare a lucr rii ..........

238
7.1.1.2. Redactarea propriu-zis a lucr rii ... 239
7.1.1.3. DeIinitivarea redact rii ....... 240
7.1.2. Reguli privind redactarea lucr rii stiin iIice .... 240
10
7.1.2.1. Exigen e generale privind redactarea .... 241
7.1.2.2. Reguli speciIice privind componentele
lucr rii stiin iIice ..........

242
7.1.2.3. Reguli practice privind prezentarea graIic
a lucr rii stiin iIice .........

244
7.2. Sus inerea public a lucr rii stiin iIice ....... 246
7.2.1. P r ile principale ale discursului (sus inerii publice) . 247
7.2.2. Reguli de baz pentru sus inerea public ...... 248
7.2.2.1. Preg tirea expunerii ......... 248
7.2.2.2. Expunerea n public a rezultatelor
cercet rii stiin iIice .........

249
7.2.2.3. Recomand ri practice .......... 250
Concepte ae ba: ...................... 252
Intreb ri ........................ 253
Texte ae anali:at .................... 254
Referin e bibliografice ................... 255
Ghiaul metoaologic al elabor rii unei lucr ri ,tiin ifice
economice.........................

257
Premiile Nobel pentru economie ................ 264

11

&89171$,17(

Am elaborat acest manual universitar, pornina ae la exigen ele
cercet rii ,tiin ifice economice ,i ale nevoii ae implicare tot mai
puternic a acesteia n activitatea economic , n toate structurile
organi:a ionale ,i nivelurile ae agregare. Evolu ia economic intern
,i interna ional aemonstrea: c nceputul mileniului trei aauce n
prim-planul ac iunii umane eficiente cerin a transferului ae la ,tiin a
economic a societ ii pre:ente la ,tiin a economic a societ ii
informa ionale, concuren iale, ecologice.
In acest context, ,tiin a, cercetarea ,tiin ific economic se
manifest ,i trebuie s se manifeste tot mai mult ca un important
neofactor ae proauc ie, ae mare eficien economic ,i social-uman .
Metoaologia cercet rii ,tiin ifice, ca aisciplin ae nv mant
universitar, are func ia esen ial ae a riaica ,i mai mult performan ele
,i prestigiul profesional al economi,tilor, ae a ae:volta la stuaen i
abilit ile specifice activit ii ae crea ie ,tiin ific , f canau-i ap i
pentru a mbina organic spiritul iscoaitor, creator, cu rigorile
profesiei ae economist ,i ale locului acesteia n economia ,i societatea
romaneasc . Prin acest volum aorim s contribuim la nf ptuirea
unor obiective mafore, cum sunt: cunoa,terea mai temeinic a speci-
ficului organismului economic ,i a instrumentelor utili:abile n cerce-
tarea ,tiin ific economic , cristali:area unei concep ii economice
avansate, moaerne, care s permit cercetarea n profun:ime a
realit ilor economice na ionale ,i monaiale, aeprinaerea treptat ae
c tre tinerii cercet tori a ,tiin ei ae reaactare ,i ae sus inere public
a unei lucr ri ,tiin ifice, nscrierea pe aceste cooraonate, cu mai mult
curaf, a economi,tilor romani n circuitul monaial al ,tiin ei, al teoriei
,i al practicii economice.
Avem n veaere c asemenea obiective corelea: setea ae
nv tur ,i ae cunoa,tere cu participarea eficient a seriilor ae
stuaen i ,i a viitorilor speciali,ti la aprofunaarea, ameliorarea ,i
12
eficienti:area vie ii economico-sociale. Expansiunea eauca iei
multiple evoluea: n rela ie airect cu amplificarea creativit ii
,tiin ifice, cu sporirea eficien ei cercet rii ,tiin ifice, n general, ,i a
celei economice, n special, ntr-un tot coerent care repre:int ,
concomitent, ,tiin , eauca ie, cultur , progres economic ,i social.
Cercetarea conceput ca proces ae cunoa,tere ,tiin ific
implic aescoperirea ,i selectarea informa iilor, anali:a ,i
interpretarea lor n spiritul respectului pentru aaev r, structurarea
cuno,tin elor aobanaite n noi sisteme ,i transformarea lor n acte
opera ionale, conaucana la impulsionarea evolu iei eficiente a
economiei. Pe ba:a unor cuno,tin e ,i aeprinaeri acumulate n ,coal
,i prin sporirea ,i aiversificarea acestora n aecursul stuaiilor
universitare, prin st panirea unor metoae, tehnici ,i instrumente
specifice ae cercetare economic ,i ae valorificare a preg tirii
aobanaite, viitorul specialist economist aevine un factor ainamic,
activ pentru ae:voltarea economico-social , pe un trena cultural-
informa ional intensiv.
Metoaologia cercet rii ,tiin ifice i afut pe cercet torul
stuaent, pe aoctorana, pe tan rul cercet tor s -,i forme:e ,i s -,i
perfec ione:e aptituainea ,i interesul pentru cercetarea ,tiin ific
economic , interpretana corect realitatea economic ,i raportana-o
permanent la exigen ele ae moaernitate ,i profitabilitate. In acest
sens, cititorul trebuie s in seama ae faptul c metoaologia
cercet rii economice se ncaarea: ntr-un context ce poate fi aefinit
teorie-metoa ,i metoa -teorie care asigur tran:i ia printr-o serie ae
staaii interaepenaente: staaiul existent al cercet rii, staaiul func ional
al cercet rii, staaiul performant al cercet rii ,i al afirm rii ei ca
,tiin n ranaul celorlalte ,tiin e.
Metoaologia cercet rii ,tiin ifice se nscrie ntre aisciplinele
universitare relativ recente. Primul manual romanesc intitulat ,QWUR
GXFHUH vQ PHWRGRORJLD FHUFHW ULL WLLQ LILFH HFRQRPLFH a ap rut n
anul 1989, cu scopul revigor rii activit ii ,tiin ifice ,i aiaactice,
teoretice ,i practice romane,ti.
Manualul pre:ent porne,te ae la ceea ce s-a scris n ar ,i
str in tate, precum ,i, fire,te, ae la experien a ae cercetare ,tiin ific ,i
aiaactic a autorilor s i. El ine seama ae transform rile importante care
au avut loc n ultimul aeceniu, precum ,i ae tenain ele actuale ae
ae:voltare a cercet rii ,tiin ifice economice. Demersul nostru ae a elabora
pre:entul manual este complex ,i aificil, ntrucat ne pune n fa multiple
probleme, atat ae conceptuali:are, cat ,i ae ao:af optim ntre mo,tenirea
13
,tiin ific pre:ent ,i necesit ile previ:ibile, ntre aboraarea teoretic ,i
ancorarea n realitatea economic , ntre fenomenul na ional ,i cel
interna ional, ntre subiectivitatea opiniilor noastre ,i subiectivitatea
opiniilor altora, pentru o anali: economic mai obiectiv ,i eficient .
Prin acest manual aorim s contribuim la mai buna instruire a
economistului moaern, ae nalt profesionalism, n:estrat cu o bun
cunoa,tere a metoaologiei ae cercetare economic n concoraan cu
exigen ele misiunii nobile pe care o are viitorul specialist n
societatea actual , cana investi ia n om continu s r man o
speran a noastr , a omenirii.
Apreciem aceast lucrare ca un corolar al activit ii noastre
aiaactice ,i ae cercetare ,tiin ific , aesf ,urat cu numeroase genera ii
ae stuaen i, cercet tori ,i aoctoran:i, care ne-au motivat n permanen
activitatea ae investiga ie ,tiin ific ,i ae catear . Ne-am str auit s -i
asigur m o larg accesibilitate, folosinau-ne ae sprifinul real aobanait
prin aialogul fructuos reali:at cu stuaen ii, cu cercet torii, aar ,i cu
aoctoran:ii no,tri, c rora le aeaic m acest manual.
Mul umiri aares m tuturor colegilor, colaboratorilor, care,
airect sau inairect, ne-au sprifinit la reali:area pre:entei lucr ri.
Opiniile speciali,tilor exprimate n scrierile lor ne-au oferit mare
satisfac ie profesional ,i au constituit o surs important ae reflec ie
,i ae inspira ie pe care am folosit-o.
A,tept m cu emo ie fireasc rentalnirea cu ,,consumatorul
rege, aaic utili:atorul manualului nostru, ncreain anau-l ae
aisponibilitatea ae a recepta toate sugestiile ce vor fi formulate,
pentru a conferi acestei lucr ri noi aeschiaeri spre complexul univers
al cunoa,terii ,i inov rii n economie.

Autorii

14

15

,,HOT RREA MEA INI IAL DE A M CONSACRA STIIN EI
A EOST REZULTATUL DIRECT AL UNEI DESCOPERIRI CARE
NC DIN PRIMA MEA TINERE E NU A NCETAT
NICIODAT S M UMPLE DE ENTUZIASM. ESTE VORBA
DE EAPTUL, NICI PE DEPARTE EVIDENT, C LOGICA
UMAN COINCIDE CU LEGILE CARE GUVERNEAZ
SUCCESIUNILE DE IMPRESII PE CARE LE PRIMIM DIN
LUMEA NCONJUR TOARE SI DECI C RA IONAMENTUL
PUR NE PERMITE S OB INEM CUNOSTIN E DESPRE
MECANISMUL ACESTEI LUMI. N LEG TUR CU ACEASTA
ARE O IMPORTAN EXCEP IONAL EAPTUL C LUMEA
EXTERIOAR EXIST INDEPENDENT DE OM, C EA ESTE
CEVA ABSOLUT, IAR C UTAREA LEGILOR CARE SE APLIC
ACESTUI ABSOLUT MI S-A P RUT A EI CEA MAI SUBLIM
NDELETNICIRE STIIN IEIC DIN CTE EXIST PE LUME.

MAX PLANCK (1858 - 1944)

16

17

Capitolul 1

$TIIN A ECONOMIC N PERIOADA
CONTEMPORAN

1.1. $tiin a. Caracteristici yi tendin e actuale
1.1.1. DeIinirea stiin ei
1.1.2. Legit ile si procesele interne ale stiin ei
1.1.3. Schimb ri n sistemul corela iilor stiin ei

1.2. $tiin a economic n progres
1.2.1. Realiz ri principale n stiin a economic
1.2.2. Procese esen iale n stiin a economic
1.2.3. Controverse teoretice si metodologice n stiin a economic
1.2.4. InsuIicien e practice si nevoia reconstruc iei stiin ei economice
1.2.5. PerIec ionarea metodologiei de cercetare stiin iIic -
o necesitate stringent

1.3. Contribu ii romneyti la dezvoltarea metodologiei cercet rii
ytiin ifice economice

Concepte ae ba:

Intreb ri

Texte ae anali:at

Referin e bibliografice

18

1. $TIIN A ECONOMIC N PERIOADA
CONTEMPORAN

n elegerea si nsusirea problemelor de baz , esen iale ale
metodologiei cercet rii stiin iIice economice ar Ii ct se poate de
diIicile, dac nu imposibile, I r prezentarea, chiar si sumar , a
principalelor caracteristici deIinitorii ale stiin ei n general.
Stiin a economic , orict s-ar particulariza, este si r mne o
component a stiin ei n ansamblul s u. n aceast calitate, stiin a
economic trebuie s -si maniIeste si conserve att elementele sale
particulare, ct si elementele comune oric rei stiin e, n toate etapele
pe care le parcurge civiliza ia uman . Metodele proprii ale stiin ei
economice se aplic n alte stiin e si invers, aIirmndu-se astIel nu
numai unitatea stiin ei, dar si progresul ei general, comun.

1.1. WLLQ D &DUDFWHULVWLFL L WHQGLQ H DFWXDOH

Stiin a este un Ienomen deIinitoriu, dominant al lumii contem-
porane. Dezvoltarea stiin ei este marcat de o revolu ie stiin iIic I r
precedent, prin amploarea si consecin ele sale. Apogeul stiin ei
contemporane l reprezint desciIrarea si relevarea precis a legilor
alc tuirii si dezvolt rii materiei, a diIeritelor ei st ri si modiIic ri, precum
si producerea eIicient de substan e si bunuri care nu exist n natur .
Aducnd oamenilor Iocul prometeic al cunoasterii, revolu ia
stiin iIic devine adnc implicat n toate mplinirile umane; ea este o
surs hot rtoare de optimism pentru to i locuitorii planetei.
Cu toate c a Iost Irnat de o serie de Iactori (nivelul sc zut al
tehnicii, diverse Iorme ale constiin ei sociale, interven ia statului, nivelul
necorespunz tor de dezvoltare a nv mntului s.a.), stiin a a nregistrat
ritmuri accelerate n tot cursul Iorm rii si dezvolt rii sale. BeneIiciind de o

19
independen relativ mai mare dect existen a social , si mai ales de
Iermentul proceselor sale intime, stiin a contemporan a nregistrat ritmuri
geometrice de aIirmare. Spre ilustrare, Iolosim doar dou exemple:
Magellan a I cut ocolul P mntului n aproape 3 ani (ntre 22 septembrie
1519 si 8 septembrie 1522), pe cnd primului om n Cosmos i-au trebuit
doar 90 minute. Tot astIel, dac de la prima arm de Ioc pn la motorul cu
aburi a Iost nevoie de 6 secole, ntre momentul producerii bombei atomice si
construc ia primei centrale atomice a Iost nevoie de ceva mai mult de 10 ani.
Dintr-o activitate c reia i se comandau serviciile, stiin a reuseste n
zilele noastre s anticipeze nevoile produc iei si ale societ ii n ansamblu.
Toate procesele desI surate n interiorul stiin ei au generat integrarea ei
vertical cu produc ia, apropiindu-se considerabil de aceasta, de practic .
Teoria stiin iIic acumulat si-a sporit astIel contribu ia la solu ionarea
problemelor economice si sociale. n acest Iel, dintr-un Iapt mai ales de
constiin social , stiin a si-a aIirmat cu pregnan calitatea de
component de baz a produc iei, de neoIactor nemijlocit de produc ie;
iau nastere ramuri noi ale stiin ei (electronica, radiotehnica, energetica
atomic etc.), n baza c rora s-au creat ramuri industriale speciale. Stiin a
n ansamblul ei devine o ramur economic de importan vital ; acesteia
i se acord Ionduri sporite, eIective tot mai mari de personal; se creeaz
noi laboratoare, institute si academii de stiin ; a nceput procesul de
industrializare a stiin ei care si accentueaz astIel si mai mult contribu ia
si asa determinant la progresul tehnologic, economic si la cel social.
Structura Iactorilor de produc ie si aportul lor la cresterea economic se
schimb substan ial, astIel nct, criteriul bog iei Iiec rei na iuni tinde s
devin , tot mai pregnant, stiin a, progresul stiin iIic.
Datorit nivelului atins, stiin a este, n acelasi timp, si surs de
ngrijorare, de team , n anumite condi ii putndu-se crea mari pericole
pentru civiliza ia uman , inclusiv pentru via a planetei noastre. Este aici
unul din motivele pentru care stiin a este nu doar o problem na ional ,
a Iiec rei ri n parte, ci si prima dintre problemele globale ale ome-
nirii, n acest tulbur tor nceput de secol si de mileniu.
n elegerea acestor aspecte reclam analiza atent a proceselor
din interiorul stiin ei, deplas rile care au loc, corela iile ei tradi ionale
cu alte discipline sau domenii att ale stiin ei, ct si ale economiei si
societ ii n ansamblu.

20
1.1.1. Definirea ytiin ei

Stiin a este un Ienomen extrem de complex, astIel c este diIicil
de dat o deIini ie stiin ei care s Iie unanim acceptat . Ea apare ca un
ansamblu de cunostin e despre lume; o baz a concep iei despre lume;
o Iorm a constiin ei sociale (o Iorm de reIlectare a lumii n
constiin ); o component a culturii spirituale; o component esen ial
a Iactorilor de produc ie. Aceast complexitate sporeste, dac inem
seama c unii specialisti mai adaug stiin ei si alte atribute mai mult
sau mai pu in distincte: Ienomen biologic; instrument de adaptare;
latur a cunoasterii; mijloc de produc ie.
Din multitudinea de deIini ii noi vom releva doar cteva, pe care
le consider m semniIicative. Asa de pild , Tadeusz Katorbinski consi-
der c ,stiin a este orice cunoastere care s-a maturizat suIicient de mult
pentru a putea Ii predat ca disciplin n nv mntul superior. E r a
extinde explica ia, red m n cele ce urmeaz o deIini ie dat de Einstein:
,Stiin a este ncercarea de a Iace diversitatea haotic a experien elor
noastre senzoriale s corespund unui sistem de gndire uniIorm din
punct de vedere logic. Desi este Ioarte corect , aceast deIini ie poate
genera conIuzie, n sensul c stiin a ar trebui s corespund mai mult
gndirii umane dect con inutului legic al diversit ii haotice a Iaptelor.
De aceea, preIer m deIini ia potrivit c reia stiin a este ,,un ansamblu de
cunostin e sistematizate si veriIicate de practic . n mod adi ional, sunt
men ionate si alte condi ii pentru a Ii stiin , si anume: la baza stiin ei
stau ntotdeauna principii generale, legi, metode, procedee, instrumente
speciIice etc. Stiin a presupune studierea diIeritelor obiecte si Ienomene
din natur si societate, avnd drept el culegerea si sintetizarea Iaptelor
si datelor. Al i cercet tori precizeaz c stiin a urm reste studierea
legilor care guverneaz Iaptele si pe baza c rora se pot elabora
previziuni stiin iIice; cunostin ele reIeritoare la un anumit domeniu al
realit ii se cristalizeaz ntr-o stiin numai atunci cnd ele sunt reunite
pe baza principiilor si legilor ntr-o teorie. n Iine, al i specialisti
apreciaz c ,prima tr s tur distinctiv a unei stiin e este s Iie o
cunoastere bazat pe Iapte, organizat astIel nct s explice si s
rezolve problemele.

21
Stiin a are o structur , de regul , cu mai multe laturi care consti-
tuie un tot unic, coerent, deIinit prin:
x materialul Iaptic acumulat de-a lungul ntregului proces de
dezvoltare a stiin ei;
x ipotezele conIirmate si neconIirmate;
x rezultatele observa iilor si experien elor, generaliz rile teoretice I -
cute pe baza materialului Iaptic (legi, teorii, axiome) si conIirmate de practic ;
x modelul de cercetare a realit ii (metodologia).
Asemenea laturi se inIluen eaz permanent, genernd o dinamic
speciIic a stiin ei n timp si n spa iu, reIlectat n urm toarele sensuri:
i stiin a este cunoastere exprimat si Iixat ntr-un sistem
determinat de semne, construit pe baza unor reguli precise;
i stiin a este ntotdeauna Iormulat ntr-un limbaj de comu-
nicare, avnd o determinare maxim (pentru Iiecare nivel istoric dat);
i stiin a este un sistem de cunostin e despre legile Iunc ion rii si
dezvolt rii obiectelor;
i stiin a este o cunoastere care poate Ii veriIicat si conIirmat
n mod empiric;
i stiin a este un sistem de cunostin e care cresc, se completeaz
continuu. Aceast completare se realizeaz cu ajutorul celor mai perIecte
metode de investigare;
i stiin a este cunoastere exact , universal si veriIicabil ,
exprimat prin legi (Dic ionarul Petit Robert);
Asemenea cerin e se nscriu, deci, n patru componente ale stiin ei
(obiectul, structura, metoda si limbajul), contribuind la cristalizarea mai
multor deIini ii date stiin ei, Iiecare avnd valoarea si limitele ei. Totusi,
n ciuda acestui Iapt, procesele din interiorul lumii stiin ei, ndeosebi din
stiin ele naturii, demonstreaz c se contureaz tot mai evident si un trend
al unific rii ytiin ei n ansamblul ei, inclusiv n stiin a economic .

1.1.2. Legit ile yi procesele interne ale ytiin ei

Pentru a n elege procesele si tendin ele din interiorul stiin ei,
este necesar s ar t m, mai nti, c n dezvoltarea stiin ei ac ioneaz
mai multe legit i, dintre care men ion m:

22
x stiin a se realizeaz treptat, prin acumul ri sistematice n
domeniul cunoasterii. Crearea si dezvoltarea stiin ei reprezint un
proces istoric, mai lung sau mai scurt, n cursul c ruia se descoper
mereu noi legi, teorii, axiome;
x succesiunea, Iolosirea si mbog irea continu a cunostin elor
acumulate de genera iile precedente;
x drumul general al cunoasterii stiin iIice este acela al trecerii de
la Ienomen la esen , de la o esen mai pu in proIund la alta mai
proIund ; ea progreseaz c tre o cunoastere tot mai adnc si mai
cuprinz toare a lumii obiective, apropiindu-se de inIinit, asimptotic,
de adev rul absolut;
x stiin a si organizeaz procesul cunoasterii de la simplu la
complex; ntotdeauna, mai nti, au Iost studiate Iormele simple ale
materiei si, mai apoi, Iormele cele mai complexe ale acesteia;
x legile naturii, societ ii si gndirii sunt diIerite de legile
Iormulate de om, n stiin . Ele nu sunt acelasi lucru, nu se suprapun,
pentru c omul de stiin nu creeaz aceste legi, ci le reIlect mai mult
sau mai pu in Iidel. n procesul dezvolt rii stiin ei, gradul de exactitate
a reIlect rii legilor naturii, societ ii si gndirii creyte. Stiin a are
menirea s aduc cunoasterea stiin iIic ct mai aproape de original,
de realitatea care reprezint obiectul de studiu;
x n stiin , mai mult ca oriunde, ac ioneaz lupta dintre idei
vechi si idei noi. Stiin a, prin esen a sa, este ostil spiritului conser-
vator, niciodat nu cedeaz . De exemplu, lupta dintre teoriile luminii
crepuscular si ondulatorie a durat dou secole;
x stiin ele nu sunt rupte si independente unele de altele; ele se
dezvolt n leg tur unele cu altele ca urmare a leg turii dintre diIerite
Iorme de miscare a materiei.
Revolu ia stiin iIic se datoreaz ns mai ales unor procese
interne ale stiin ei, dintre care men ion m:
i continuarea mpletirii proceselor de diferen iere si de inte-
grare a stiin ei. Diferen ierea este un proces de separare a unor
domenii dintr-un sistem teoretic si constituirea lor ca domenii specia-
lizate, de sine st t toare, cu obiect, metod si limbaje separate, proprii.
Procesul opus, de integrare, bazat pe interconexiunile dintre stiin e,

23
const n mprumutarea reciproc a metodelor si limbajului n scopul
aplic rii acestora n cercetarea obiectului altei stiin e. Acest transIer de
metode, legi, obiective si limbaje au ajutat la revolu ionarea ramurilor
stiin ei si a stiin ei ca sistem coerent;
i ast zi s-a sub iat pn la dispari ie demarca ia dintre stiin ele
deductive si inductive; se apreciaz c procesul va continua. n acest
sens, RudolI Carnap precizeaz c ,Nu exist diIerite stiin e, cu
metode esen ial diIerite sau cu izvoare cu totul diIerite de cunoastere,
nu exist dect stiin a. Din nevoia comunic rii permanente dintre
stiin e, ast zi se practic tot mai sus inut cercet rile stiin iIice
interdisciplinare;
i reconsiderarea rolului gndirii teoretice n miscarea cunoas-
terii stiin iIice spre noi rezultate; gndirea teoretic s-a transIormat n
cel mai puternic Iactor de elaborare de idei Iundamentale care stau la
baza cre rii unor noi teorii;
i mbog irea arsenalului stiin ei cu no iuni, termeni instru-
mentali care vizeaz direct nu obiectul de studiu, ci ns si cunoasterea
lui, crearea de metateorii si metastiin e;
i tendin a de creare de teorii Iundamentale care sintetizeaz
cunoasterea din diIerite domenii ale stiin ei. Aceast tendin rezult
din procesul de integrare a stiin ei care, pe lng rezultate teoretice
Iundamentale, a stat la baza solu ion rii si revolu ion rii practicii
economice si sociale;
i tendin a de dezmembrare a obiectului studiat si crearea de
rela ii mai simple studiate si cu ajutorul analizei sistemice. Aceast
tendin si are obrsia n alt tendin , aceea de diIeren iere, de
separare si specializare a stiin elor;
i matematizarea si Iormalizarea cunoasterii stiin iIice, p trunse
de ideea de a pune deIinitiv cap t momentului intuitiv n cadrul
cunoasterii stiin iIice. n acest Iel, cercetarea stiin iIic a c p tat un
caracter Ioarte abstract, Iiind greu s stabilesti ntotdeauna conexiunea
dintre no iunile sale si realitatea obiectiv ;
i tendin a de eliminare a elementului intuitiv din con inutul
teoriilor stiin iIice si diminuarea imaginii intuitive a stiin ei, ca urmare
a dezvolt rii Iurtunoase a sistemelor de limbaj artiIicial - matematic;

24
i se maniIest nc tendin a de includere a momentului intuitiv ca
instrument de miscare spre noi construc ii teoretice; unii specialisti
consider c lumea a ajuns la satura ie cu aceast Iormalizare si rigoare
logic si tnjeste dup utilizarea intui iei I r de care nu se poate progresa;
i reconsiderarea rolului experien ei; pn nu demult, experien a
preceda noua construc ie teoretic . Ast zi experien ei i se rezerv mai
ales rolul de verig n verificarea construc iilor teoretice.

1.1.3. Schimb ri n sistemul corela iilor ytiin ei

Revolu ia s vrsit n stiin a generat deplas ri si n sIera core-
la iilor tradi ionale ale stiin ei, din aIara stiin ei si din interiorul acesteia.
Stiin a si-a consolidat locul si rolul n societate. Ea nu apare doar ca
o Iorm a constiin ei sociale; n procesul apropierii si servirii practicii
economice si sociale, stiin a se maniIest n primul rnd ca Iactor de
produc ie; aceast calitate a stiin ei se maniIest att direct, nemijlocit, ct
si indirect, prin sistemul tehnologic, mult mai puternic ns ca pn acum,
devenind principalul neoIactor de produc ie al societ ii, al nnoirii si
perIec ion rii produc iei, al progresului economic si social.
n cadrul sistemului stiin - tehnic (tehnologie), stiin a nu poate Ii abordat
separat de tehnic ; ambele sunt probleme de acelasi gen si cu aceeasi metodologie; ele
pot Ii n elese bine n corela ia lor Iireasc , reciproc , Iiind componentele unui sistem
unic, stiin iIico-tehnic. Din punct de vedere istoric, stiin a a Iost perceput aproape
mereu doar ca a doua component a acestui sistem, ns , din punct de vedere logic,
stiin a ocup azi o pozi ie de prim-plan si include tehnica, ca un subsistem. Stiin a si
tehnica reprezint mpreun principalul suport al progresului economic si al progre-
sului social.
n raport cu arta alt domeniu al crea iei diIeren ele se adncesc datorit
revolu iei s vrsite n stiin . Arta continu s redea realitatea obiectiv raportat la
om, la subiectivitatea uman , pe cnd stiin a red realitatea obiectiv , tinznd sau
eliminnd orice element subiectiv (stiin ele naturii, n special). n timp ce arta red
generalul n simbioz cu individul, stiin a red generalul n Iorme ct mai dep rtate de
individ, n no iuni, concepte si teorii ct mai abstracte.
Corela iile stiin ei cu filosofia r mn ns mai complexe. n condi iile revolu iei
stiin iIice contemporane, IilosoIia nu mai poate Ii sus inut ca stiin a stiin elor, precum
se considera odinioar ; stiin ele naturii au contribuit n mod decisiv la aceast
,detronare a IilosoIiei, aceasta Iiind mpins undeva n aIara sistemului stiin ei sau,
dac nu, undeva n sIera stiin elor de categoria a doua. Stiin a pune multe probleme
IilosoIiei; pe lng Iaptul c se mbog este continuu pe baza noilor descoperiri

25
stiin iIice, IilosoIia este obligat s se restructureze n corela ie cu stiin a, chiar si n
cadrul sistemului constiin ei sociale.
n corela iile sale cu ytiin ele sociale, revolu ia stiin iIic contemporan , s vrsit n
domeniul stiin elor naturii (matematic , Iizic , chimie, biologie etc.), ridic probleme aproape
similare cu IilosoIia. ns posibilit ile stiin elor sociale si, n primul rnd, ale stiin elor
economice (care ne intereseaz cu deosebire), par s nu aib aceeasi acuitate; n ceea ce
priveste stiin a economic , revolu ia din stiin ele naturii nu pare s ridice probleme
insurmontabile. Particularit ile stiin elor economice, dar si cele ale stiin elor sociale n
ansamblul lor, nu pot constitui un obstacol de netrecut pentru om si societate ca Iorme
speciale ale materiei. O serie de rezultate ob inute si eIorturile care se Iac continuu par s
conIirme aIirma ia de mai sus. O ncercare de evaluare vom Iace si noi n cele ce urmeaz .

1.2. WLLQ D HFRQRPLF vQ SURJUHV

1.2.1. Realiz ri principale n ytiin a economic

Stiin a economic a progresat considerabil n a doua parte a se-
colului XX, I r a ajunge ns n stadiul unei revolu ii stiin iIice, asa cum
este cazul ntr-o serie de domenii ale stiin elor naturii. A crescut capacitatea
stiin ei economice de cunoastere si de aproIundare a mecanismelor
proceselor si Ienomenelor economice. Dac la originile stiin ei economice
Jean Baptist Say considera c ,economia este stiin a legilor produc iei,
distribu iei si consumului bog iilor, ast zi sIera de cunoastere a acesteia s-a
extins continuu, att n domeniul Ienomenelor m surabile, ct si asupra
unor aspecte si laturi mai pu in m surabile, pn nu demult, sau chiar
nem surabile, calitative. AstIel, ast zi stiin a economic nu se mai limiteaz
la studiul pie ei, integrnd si alte conceptualiz ri si orizonturi mai noi.
n consecin , al turi de principiile clasice Iundamentale, cum sunt
ra ionalitatea, eIicien a, echilibru-dezechilibru, concuren a etc., stiin a
economic s-a mbog it cu noi concepte si teorii, Iacilitnd apari ia noii
economii clasice, a noii macroeconomii, la ascensiunea keynesismului si
apoi a postkeynesismului, a institu ionalismului si, n general, a structura-
lismului, dnd nastere teoriei organiza iilor, economiei conven iilor,
teoriei incita iei, teoriei echit ii, teoriei justi iei etc. O sIer larg de
extindere au c p tat teoria jocurilor si teoria haosului, care ncearc s
genereze restructur ri majore n stiin a economic .
Pe baza noilor conceptualiz ri si teoretiz ri ale economiei, se
contureaz si o tendin de reconstruire a stiin ei economice prin

26
accentuarea pluralismului teoretic, se ncearc construirea unui statut
de stiin pozitiv si extinderea dimensiunii sale normative. Si, cel mai
important aspect este Iaptul c , pe bazele ar tate mai nainte, au sporit
att capacitatea stiin ei economice de cunoastere, ct si capacitatea ei
de inIluen are si de previziune a Ienomenelor economice.

1.2.2. Procese esen iale n ytiin a economic

Stiin ele economice s-au dezvoltat ntotdeauna deschis, n rela ii
strnse cu celelalte domenii ale stiin ei si, n primul rnd, cu stiin ele
naturii. Revolu ia din stiin ele naturii, si, n special, din Iizic (teoria
relativit ii si mecanica cuantic ) readuce n discu ie conceptul de
predic ie perIect ca unic obiect al stiin ei, inclusiv al stiin elor
economice. mbr isnd ideea c Iizica este stiin model, mai mul i
economisti accept n Iapt transformarea ytiin elor economice n
ytiin e exacte, ca orice alt ytiin a naturii. Pe cale de consecin ,
conceptele, teoriile si metodologia stiin elor economice ar trebui
amplu restructurate. De pild , teoria echilibrului economic, n scut la
timpul s u din progresele Iizicii mecanice a lui Newton, este pe
punctul de a ceda locul ast zi, pe baza revolu iei Iizicii moderne, n
Ia a teoriei haosului, a dezechilibrului. Asa se explic de ce unii
economisti Iac, n m sur tot mai mare, apel la teoria haosului.
Un alt proces major n stiin ele economice l reprezint creyte-
rea aplic rii matematicii n cercetarea fenomenelor economice.
Matematica s-a dovedit a Ii un instrument esen ial, indispensabil n
elaborarea de modele, n analiza si explicarea cu ajutorul acestora a
laturilor proIunde, mai pu in vizibile ale proceselor si Ienomenelor
economice. Promovarea matematicii n procesele de cunoastere si
previzionare a Ienomenelor economice contribuie substan ial la
apropierea economistului de adev r, la accentuarea caracterului si
statutului stiin ei economice. Mai marea matematizare a stiin elor
economice de ct a altor stiin e sociale rezult , dup Alexander
Rosenburg, din Iaptul c ,stiin a economic nu este o disciplin , ci o
teorie particular , de tip extremal si, deci, prin natura sa, matemati-
zabil . Cu toate acestea, economia nu este domeniul suprema iei

27
absolute a instrumentului matematic. n acest sens, acad. Anghel
Rugin spune c ,n realitate, r d cinile problemelor zilelor noastre nu
pot Ii exprimate doar cantitativ.
Al treilea proces devenit caracteristic n stiin a economic este
extinderea experiment rii ca modalitate de verificare a ipotezelor
admise. Dac n anii `60 experimentarea era considerat un procedeu de
cunoastere ,I r perspective, ncepnd din anii `75-`80 se constat o
larg utilizare a acesteia. n aceast privin opiniile economistilor sunt
practic identice, to i excluznd din economie posibilitatea experiment rii
de laborator, pe oameni si grupuri de oameni. Este, de pild , cazul lui
Paul Samuelson, laureat al Premiului Nobel, care spune: ,Noi nu putem
realiza experien ele controlate ale chimistului sau biologului. Ca
astronomul si meteorologul, noi trebuie, n mare m sur , s ne mul umim
s observ m. Iar n Enciclopedia britanic (1991) se consemneaz c
,nu exist nici un laborator n care economistii s -si poat testa ipotezele
lor. Economia este, n mod esen ial, o stiin moral . Ct priveste
celelalte Iorme de experiment (teste econometrice, anchete si sondaje de
opinie, simularea), acestea au un important rol de jucat n analiza
economic , asa cum Ioarte bine observ Maurice Allais, alt laureat al
Premiului Nobel, aIirmnd c ,literatura contemporan ne oIer
numeroase exemple de abera ii care pot Ii comise nc de cnd se
neglijeaz principiul esen ial c o teorie nu valoreaz dect n m sura n
care ea este de acord cu Iaptele observate si c singura surs de adev r
este experien a. Supunerea datelor experiment rii este regula de aur care
domin orice disciplin stiin iIic .
n Iine, un alt proces de mare amploare n stiin ele economice l
constituie promovarea cercet rilor inter- yi multidisciplinare. Este
concluzia care s-a impus n mod Iiresc dup o perioad de cercet ri
specializate asupra unor aspecte si laturi par iale, nguste ale
proceselor si Ienomenelor economice. Avea s se conIirme nc o dat
spusele lui Hegel c ,metoda nu este altceva dect structura ntre-
gului. Punnd un accent considerabil sporit pe aspectele sociale,
psihologice, istorice, antropologice, stiin a economic a devenit tot
mai capabil s evite simpliIic ri si largi Ienomene reduc ioniste,
concluzii si solu ii sterile pentru practica economic . Al turi de
importan a deosebit a explic rii laturilor sociale, se aIirm nevoia

28
viziunii istorice n stiin a economic . Unii oameni de stiin socotesc,
de pild , c istoria este chiar mai necesar cercet torului economist
dect este matematica. Pe aceast linie, n ultimele decenii, se remarc
eIorturi pentru elaborarea noii istorii economice.
Dezvoltarea cercet rilor inter- si multidisciplinare rezult din
nevoia stiin elor economice de veriIicare a teoriilor, conceptelor si
metodelor sale de cercetare. Atasamentul permanent pentru cercet rile
economice empirice inter- si multidisciplinare reprezint singura
modalitate de creare a unei bogate baze Iactuale si de realizare a unor
generaliz ri stiin iIice viabile, recunoscute de practica economic .
E r acestea stiin a economic nu poate progresa si demonstra o tot
mai nalt eIicien .

1.2.3. Controverse teoretice yi metodologice
n ytiin a economic

Stiin a economic , desi cunoaste progrese incontestabile, mani-
Iest dou sl biciuni majore: a) include un deIicit de realism;
b) constituie un ajutor limitat pentru practic .
O prim explica ie major a acestor neajunsuri const n Iaptul
c stiin a economic este Iondat pe postulatul legilor naturii,
asem n tor acelora care domin n astronomie, n Iizic , cu totul
inadecvat condi iilor stiin ei economice. Marele miracol al Iizicii
existen a de legi numerice precise, n-a putut s aib loc n sIera
economiei. ncercarea de extindere a acestui miracol la economie,
pornind de la Iaptul c Iizica este considerat stiin model, s-a I cut
mpotriva sau prin negarea propriet ilor speciIice ale obiectului
economiei. n economie, comportamentul uman de mas nu este
reductibil la o ecua ie sau la un Iactor de nedeterminare.
Stiin a economic implic dou particularit i organice, dou
adev rate provoc ri: a) pe de o parte, Iunc ionarea sistemului econo-
mic include instabilitatea rela iilor variabilelor economice si caracterul
neliniar, pu in predictibil al comportamentului uman; b) Iormularea
concluziilor si recomand rilor, n ciuda incertitudinii ambientale,
implic o subiectivitate rezonabil .

29
Posibilitatea erorii este inclus n stiin a economic . Riscul este
dominanta major a universului economistului, sursa principal de
conIlict cu guvernul, cu Iirma, cu colegii de breasl . n c utare de
adev r pur (absolut), economistul nu g seste dect incertitudine; el
trebuie s stie c lui accesul la cunoasterea perIect i este interzis. n
loc s astepte adev r pur, economistul trebuie s ncerce s se apropie
de el, s oIere schi e si solu ii pentru eliminarea si prevenirea
dezechilibrelor. Economistul nu poate Iace previziuni de cristal
(precise), ci oIer numai recomand ri si indica ii de tendin .
Enun urile stiin ei economice nu au niciodat gradul de soliditate al
legilor Iizicii; aceste enun uri ale economistului au un grad imperIect
de veriIicare a condi iilor de desI surare a proceselor si Ienomenelor
economice, ntruct nu se poate cunoaste precis nivelul niciunui
agregat sau component economic dintr-un sistem sau altul cercetat.
Desi contribu ia lui nu poate Ii pus niciodat la ndoial , el se
nseal Irecvent pentru c stiin a economic nu este o stiin exact (a se
vedea disputa istoric , inclusiv ast zi, ntre paritatea Iix si Iluctuant a
ratei de schimb si multe altele). Dezechilibrele economice nu se datoresc
incapacit ii economistilor, ci caracterului imperIect al stiin ei economice;
aceleasi dezechilibre economice se datoresc nu att complexit ii, ct mai
ales nelinearit ii Ienomenelor si proceselor economice.
Negndu-se toate aceste particularit i care o disting net de stiin-
ele dure ale naturii, ytiin a economic este marcat de o puternic
ambiguitate, oscilnd undeva ntre ytiin ele dure ale naturii yi
ytiin ele umane. Stiin a economic este o stiin uman cu eIecte ime-
diate. Ridicarea sau reducerea impozitelor n societate, de exemplu,
atinge imediat interesele oamenilor de toate categoriile, ceea ce nu se
ntmpl n cazul stiin elor naturii prin descoperirea unei noi structuri
a celulei c rbunelui.
DeIicitul de realism si sprijinul limitat pentru practic se explic
si prin tendin a mai veche, dar care se accentueaz ast zi, ca stiin a
economic s se reIugieze n probleme subtile de logic sau de
echilibre par iale. Mai concret, aceast tendin si are izvorul ntr-un
puternic partipris teoreticist, rezultat mai ales din pozi ia lui Milton
Eriedman care aIirm c ,realismul nu trebuie s Iie inclus si cercetat
n ipotezele de baz ; singure predic iile teoriei permit s se controleze

30
veridicitatea explica iilor lor. Acesta este de Iapt punctul de vedere al
gndirii neoclasice, aIlat ast zi ntr-o pozi ie dominant n gndirea
stiin iIic economic .
Domina ia gndirii pure si a modelului Iizicii n stiin a econo-
mic are dou consecin e majore:
a) Una de excludere a altor curente si teorii care nu se
ncadreaz n liniile de gndire vechi care domin stiin a economic
de la nasterea acesteia. Studiile de epoc , Iactuale, empirice care
contravin ,gndirii logice sunt excluse pe cele mai diIerite c i,
inclusiv institu ionale, Iinanciare etc. Din aceast cauz , se asist
ast zi la explozia puternic de studii teoretice, undeva separat, de sine
st t tor, de colectarea si acumularea de studii empirice, Iaptice; se
n elege astIel de ce acestea din urm r mn n aIara stiin ei
economice, nencorporate n con inutul acesteia, n corectarea vechilor
teorii ale stiin ei economice.
Pe baza celor ar tate mai sus, rezult si din ce cauz cercet rile
empirice nu au nici amploarea necesar , ierarhia valorilor Iiindu-le si
ea potrivnic . Ast zi, nivelul de considera ie este Iunc ie de raritate:
cu ct un studiu este mai abstract, mai riguros, mai general, cu att
este mai distins. Cei ce Iac cercet ri directe, de Iirm sunt considera i
ca juc tori ai echipei de rezerv .
b) Alt consecin este Iormulat de economistii mai toleran i cu
realit ile epocii, care maniIest tendin a de integrare n stiin a econo-
mic a noilor conceptualiz ri, curente sau teorii. P strnd o serie de
principii clasice, cum sunt ra ionalitatea, echilibrul, concuren a etc.,
stiin a economic n urma integr rii unor noi concepte, curente si
teorii, s-a mbun t it continuu (teoria jocurilor s-a aIirmat prin ana-
liza rela iei conIlict - cooperare; teoria incita iei conIer contractului
dintre p r i o valoare superioar rela iei simple de vnzare, cump rare
etc.). Penetrarea acestora n teoriile dominante a dus la apari ia noii
economii clasice, a noii macroeconomii, la ascensiunea postkeyne-
sismului, institu ionalismului si, n general, a structuralismului, dnd
nastere teoriei organiza iilor, teoriei conven iilor, teoriei incita iilor,
teoriei echit ii, teoriei justi iei si altele.
Aceste noi conceptualiz ri si generaliz ri contureaz o tendin de
accentuare a pluralismului teoretic si de reconstruire a stiin ei economice.

31
Cu toate acestea, pn la atingerea unui asemenea obiectiv care
ar elimina deIicitul de realism si slaba contribu ie la rezolvarea pro-
blemelor practicii, stiin a economic r mne totusi marcat de
pluralismul ei teoretic, printr-o eterogenitate, prin lips de unitate si
coeziune stiin iIic . Acest eclectism are consecin e n plan practic;
Iiind o stiin aplicat , cel pu in unele din recomand rile economistilor
sunt arbitrare. Unii r mn atasa i, dnd prioritate eIicien ei asupra
echit ii, ap r libera concuren si incita ia veniturilor capitalului,
al ii consider c bazele stiin ei economice sunt Ialse, n m sura n
care aceasta ia n seam , mai ales, Ienomenul economic (economics) si
nu Ienomenul integral, economic si social (economv).
Aceast a doua consecin este considerat ns r ul cel mai mic,
de departe de preIerat dect tendin a de conservare n stiin a
economic a unor teorii vechi si de eliminare a Iaptelor noi, empirice,
susceptibile de noi conceptualiz ri si generaliz ri, att de necesare
stiin ei economice, elimin rii deIicitului s u de realism si de
incapacitate de a servi si mai bine practica economic .
DeIicitul de realism al stiin ei economice, sumar relieIat, cu toate
ambiguit ile pe care le genereaz , demonstreaz c stiin a economic nu
are nc o epistemologie (IilosoIie) pe care o merit . Acesta r mne un
domeniu principal de conIruntare n stiin a economic .

1.2.4. Insuficien e practice yi nevoia reconstruc iei
ytiin ei economice

Criticile care se aduc stiin ei economice si care-i umbresc
realiz rile si progresele incontestabile deriv din aceea c ajut Ioarte
pu in la solu ionarea unor probleme practice actuale.
AstIel, unii economisti apreciaz c economia ar Ii subordonat
societatea omeneasc si aceasta n ciuda Iaptului c n epoca actual
s-au promovat si acceptat, la scar interna ional , drepturile Iun-
damentale ale omului. Or, n practic , economia produce pe mai
departe s r cie, marginalizare si excludere social n rndul att al
indivizilor, ct si al na iunilor. Desi Aristotel gndea c atunci ,cnd
r zboaiele de esut vor ese singure, robia oamenilor va lua sIrsit,

32
totusi, ast zi se constat c robia oamenilor n-a disp rut, decalajele
dintre progresul tehnologic si progresul economic, pe de o parte, si
progresul social, pe de alt parte, se adncesc, punnd n pericol
solidaritatea si pacea social , civiliza ia uman si chiar existen a vie ii
pe planeta P mnt. Or, tocmai n leg tur cu aceast mprejurare
oamenii de stiin cu r spundere pentru asemenea pericole apreciaz
c ,economia este stiin dac ajut la realizarea unei lumi mai bune.
Au ap rut ns si probleme noi pe care stiin a economic nu le
poate nc solu iona. Sistemul economic interna ional s-a transIormat,
devenind multipolar si interdependent. Vechea sl biciune a stiin ei econo-
mice Iirava leg tur dintre ea si practic (ac iune, politic economic )
s-a reactualizat si acutizat. n Ia a stiin ei economice stau trei mari
provoc ri: a) de a asigura dezvoltarea economic si ob inerea unui
standard de via conIorm cu demnitatea uman , n cadrul posibilit ilor
contemporane, pentru o mare parte a lumii; b) de a se asigura, pentru
lumea dezvoltat , tranzi ia de la cresterea economic modic , de dup a
doua jum tate a anilor `70, la o crestere economic mai accentuat ,
similar celei din primele decenii postbelice; c) pentru rile ex-socialiste
trecerea de la sistemul economiei planiIicate centralizat la un nou tip de
economie, prin intermediul economiei de pia .
Comisia de nv mnt economic superior a Asocia iei Economis-
tilor Americani avea s conchid , cu pu ini ani n urm , c ,asa cum sunt
studiate ciclurile doctorale, stiin ele economice sunt rupte (desp r ite)
mult de problemele lumii reale. ReIerindu-se la Ienomenele de simpli-
Iicare, la ngr direa accesului noilor concepte si teorii n imperiul stiin ei
economice, la excesul de abstractizare si modelare, cunoscutul economist
american Robert Solow, laureat al Premiului Nobel, aIirm sec c
,economistii de meserie nu se las prinsi n astIel de simpliIic ri.
Reconstruc ia stiin elor economice moderne nu are nevoie de
statutul de stiin pozitiv ; ea poate avea un statut normativ si o
eIicien considerabil sporit , dac se realizeaz trei condi ii comple-
mentare:
i s se revin la con inutul descriptiv puternic, chiar dac acesta
se Iace cu pre ul abandon rii unor teorii generale, I r aplicare;
i s se preIere investiga ii empirice Ia de ipotezele generale de
ra ionalitate;

33
i s se conceap o alt manier de a articula dimensiunile
normative si pozitive ale stiin ei economice.
Abandonarea mitului stiin ei economice ca stiin exact , a
naturii, echivaleaz cu abandonarea ideii c se poate determina n mod
stiin iIic un ideal, un optim deIinit odat pentru totdeauna. Aceast
munc a omului de stiin reclam un dublu eIort de clariIicare:
x n amonte, pentru principiile explicite si implicite pe care se
construiesc ra ionamentele;
x n aval, pentru clariIicarea consecin elor diIeritelor ipoteze
asupra Iirmei, economiei si societ ii n ansamblu.
n eIortul de reconstruc ie a stiin ei economice, proIesorul
Morgenstern subliniaz c , condi ia esen ial a progresului stiin ei
economice este ,perIec ionarea spatelui empiric al acestei stiin e. Pn nu
sunt acumulate suIiciente date si Iapte pentru generalizare, matematizarea
va Ii prematur . Ipotezele extrase din abstract sau din introspec ie si nu
din via a real , din cercetarea ei proIund , sunt considerate unul din
semnalele subdezvolt rii stiin ei economice. Acest Iapt se n elege de la
sine, ori de cte ori comportamentul care prevaleaz n model nu este
conIorm cu cel care prevaleaz n via a economic real .
ReIerindu-se la nevoia imperioas a cercet rilor empirice n
vederea acumul rii volumului necesar de Iapte pentru generalizare,
proIesorul romn Nicolae Ivanciu V leanu, unul din cei mai de vaz
n materie de gndire economic , aduce ca exemplu opera lui Er. List,
cunoscut economist german, pe care o caracterizeaz astIel: ,Econo-
mia politic era n eleas de el ca o stiin experimental , orientat
spre cercetarea datelor empirice, I r preten ii de proIunde genera-
liz ri teoretice care ar duce-o n mocirla scolasticii.
Actualizarea pe baza Iaptelor reale a stiin ei economice este demon-
strat cu aceeasi ardoare de economistii practicieni. AstIel, economisti
practicieni de Iirm sus in c Iirma interpreteaz , extrapoleaz ,
proiecteaz pe baza unei teorii. Mult mai util ar Ii arat ei ca teoria
respectiv s Iie bine actualizat , astIel ca aceste teorii s avanseze, s
progreseze si s se mbog easc sub impulsul cercet torilor universitari a
c ror meserie este si nu de c tre economistii de Iirm care se pricep la
aplicarea teoriei.

34
Stiin a economic si poate dobndi realismul si eIicien a
practic n m sura n care se Iereste si de excesul de matematizare,
dac aceasta nu are la baz acumularea de Iapte economice. Cel mai
bine caracterizeaz aceast tendin chiar cunoscutul economist ame-
rican, Milton Eriedman, care subliniaz c ,utilizarea larg a matema-
ticilor a ridicat considerabil puterea analizei economice, dar ea este
Irecvent Iolosit pentru a impresiona, mai de grab , dect de a
inIorma. n aceast privin , ilustrul economist l citeaz pe un alt
cunoscut economist, AlIred Marshall, care Iace economistilor urm -
toarele recomand ri, deosebit de instructive pentru scopul cursului
nostru:
a. ,utiliza i matematica, ca un limbaj stenograIic, mai de grab , dect ca un
instrument de investiga ie;
b. continua i pn termina i;
c. traduce i n englez ;
d. ilustra i atunci prin exemple care sunt importante n via a real (subl.
ns. Gh.R.,D.C.);
e. dac a i esuat asupra punctului d, g si i exemple importante din via a real ;
arde i si punctul c, pentru c eu am I cut-o Irecvent.
Concluzia pe care o desprindem de aici este c modelarea este
necesar , indispensabil n cadrul cercet rii Ienomenelor si proceselor
economice reale si nu pentru a steriliza stiin a economic .
Stiin a economic actual eviden iaz rolul nc pu in cunoscut
si utilizat al studiilor istorice. Dac economistii au vizibila tendin de
simpliIicare excesiv , istoricii, dimpotriv , analizeaz evenimentele
actuale n toat complexitatea lor. Economistii n-au clarviziunea
necesar , dar ei o pot c p ta prin studiul experien ei istorice; aceasta
protejeaz mpotriva miopiei specialistului, mpotriva tendin elor de
simpliIicare abuziv . Se spune adeseori c nu po i Ii un bun economist
I r o Iorma ie matematic ; or, ast zi se apreciaz c nu exist n si
mai mare m sur economist I r o Iorma ie istoric .
Stimularea cercet rilor empirice, pluri- si interdisciplinare recla-
m schimbarea sc rii de valori n aprecierea economistilor. AstIel, este
necesar s se acorde o mai mare considera ie Iacult ilor de observare
dect celor de abstractizare, iar perspicacitatea istoricului s Iie plasat
nainte de rigoarea matematicianului, dac vrem s nu navig m n
abstract si I r eIicien a necesar n stiin a economic .

35
Reconstruirea stiin ei economice pe baza intensiIic rii studiilor
inter- si multidisciplinare urmeaz s se realizeze prin:
x corijarea si completarea teoriilor curente, ca urmare a l rgirii
bazei sale Iactuale;
x acordarea unei mai mari aten ii studiului structurilor econo-
mice concrete, Iactorilor ce inIluen eaz Iunc ionarea economiei,
obiectivelor, mijloacelor si consecin elor diverselor tipuri de ac iune
practic etc.
Deci, pe de o parte, avem de a Iace cu nevoia real de a nr d cina
munca teoretic n cunoasterea Iaptelor si a comportamentelor individuale
sau ale ntreprinderilor.
Pe de alt parte, sub aspect metodologic, se propune completarea
principiului studierii comportamentelor individuale si a interac iunii lor,
prin prevalarea no iunilor de ra ionalitate si de echilibru cu analiza reac-
iilor grupurilor socioeconomice, ad ugndu-se categoriilor sociopro-
Iesionale, caracteristicile de vrst , sex, statut etc. Aceast metodologie
permite evitarea acapar rii inventivit ii de c tre logica pur si nl tu-
rarea unor bariere n calea cercet rilor interdisciplinare. Apelul la socio-
logie, psihanaliz , antropologie si acceptarea deschiderii c tre alte
discipline complementare ar putea Iavoriza si articularea mai bun a
aspectelor cognitive, normative si pozitive ale stiin ei economice actuale.
Asemenea abord ri pluridisciplinare ale Iaptelor concrete ar
Iavoriza mbun t irea vigorii stiin ei economice si, de aici, perIec-
ionarea manualelor si cursurilor, n special, n sensul evit rii pred rii
stiin ei prin cazuri simple sau prin simpliIicarea excesiv a realit ii
(Economia nu poate Ii interpretat doar prin concepte proconcuren-
iale, de tipul laissez-faire).
Deci, s-ar cere p r sirea simplismului si, mai ales, a excesului de
abstractiz ri sau de modelare a economiei; abordarea interdisciplinar
ar nt ri considerabil Ior a stiin ei economice, ar ameliora Iormarea
economistilor, apropiindu-i de realit i si, mai ales, ar spori inciden a
teoriei economice asupra cresterii economice.
Programele analitice, pe lng transmiterea de cunostin e, trebuie
s prevad si studiul leg turilor dintre analiza teoretic si practica
economic , adic probleme de politic economic , cum sunt: inegalitatea,

36
s r cia si mediul ambiant etc. Pe o astIel de baz , stiin a economic se
deblocheaz si contribuie la realizarea bun st rii umanit ii.
Dep sirea contradic iei si crizei actuale a stiin ei economice si
deblocarea procesului de nv are n nv mntul superior se pot
realiza prin abordarea problematicii vie ii reale, completat cu studiul
doctrinelor si curentelor de gndire, asa cum s-au cristalizat ele n
decursul deceniilor.

1.2.5. Perfec ionarea metodologiei de cercetare
ytiin ific - o necesitate stringent

Metodologia de cercetare stiin iIic economic este adnc si
permanent implicat att n progresele, ct si n insuIicien ele stiin ei
economice. De aceea, vom supune reIlec iei cititorului adev rul una-
nim recunoscut, conIorm c ruia n laboratorul stiin ei moderne ,dac
cercet torul nu este echipat cu Iirul Ariadnei, se r t ceste.
Complicatele meandre ale cercet rii stiin iIice moderne pot Ii
str b tute cu succes, dac sunt cunoscute o serie de reguli de aur:
x compatibilitatea legilor gndirii cu legile naturii;
x compatibilitatea gndirii si metodei cu legile realit ii obiective;
x Ilexiunea regulilor metodologice cu legile realit ii obiective;
x identitatea gndirii abstracte s se supun identit ii concrete;
x metoda nu este altceva dect structura ntregului (Hegel);
x de elaborarea unor norme logice-metodice cuprinz toare depinde
nsusi progresul stiin ei.

1.3. &RQWULEX LL URPkQHWL OD GH]YROWDUHD PHWRGRORJLHL
FHUFHW ULL WLLQ LILFH HFRQRPLFH

Dinamismul speciIic al economiei sub inIluen a progresului
tehnico-stiin iIic a adus n Ia a cercet rii stiin iIice economice probleme
noi, a c ror rezolvare solicit tot mai intens pe economisti, precum si pe
ceilal i specialisti. Concomitent, se depun eIorturi sus inute pentru
perIec ionarea metodologiei de cercetare stiin iIic economic , stiut
Iiind Iaptul c metodologia nu este o problem aparte, ci una derivat
din aIirmarea mai viguroas a stiin ei economice.

37
A. Contribu ia profesorului Anghel N. Rugin
n stadiul actual asa cum arat savantul american de origine romn Anghel
Rugin ,proIesiunea economistilor nu dispune de un aparat metodologic adecvat,
capabil s arate precis pn unde si n ce mprejur ri rezultatele (modelele) din trecut
si din prezent sunt adecvate si valabile...
1

Aprecierea savantului romn este legat de Iaptul c stiin a economic nc nu
este despov rat de balastul ideologic. n aceast direc ie, Anghel Rugin aIirm c
,proIesiunea economic de ast zi si pierde credibilitatea din cauz c lucreaz ntr-o
cas a stiin ei care este divizat si dezbinat . Este aici vorba de stiin a economic
modern , bazat pe dezechilibru, care este n opozi ie cu stiin a economic clasic ,
bazat pe conceptul de echilibru stabil. n Ia a acestei opozi ii, cu ample si pasionante
dispute, Anghel Rugin noteaz c ,Niciun progres durabil nu este posibil nici n
teorie, nici n practic pn cnd acest handicap, aceast dilem metodologic
mostenit din trecut nu este rezolvat n mod real si corespunz tor.
Meritul savantului romn este cu att mai mare cu ct n cartea sa Principia
Oeconomica se schi eaz o solu ie original pentru iesirea din impasul metodologic n
care se aIl stiin a economic . Sintetiznd cele dou scoli, clasic si modern , Anghel
Rugin elaboreaz o Tabel de orientare pentru ytiin a economic , conIorm c reia
sunt cercetate simultan dezechilibrul si echilibrul, demonstrndu-se c , pe baza acestei
tabele, cele dou scoli nu sunt contradictorii, ci complementare. Este o contribu ie
care poate s usureze considerabil sarcina armoniz rii acestora, iesirea din impas si
progresul stiin ei economice, cresterea aportului acesteia la solu ionarea problemelor
economice practice. Anghel Rugin apreciaz chiar c , dac acest nou program de
cercetare este n eles corect si aplicat sistematic ,poate s ne duc spre o a treia
revolu ie n gndirea economic , capabil s reconcilieze metodologia trecutului cu
cea a prezentului, deschiznd astIel drumul pentru dezvoltarea unei metodologii mai
cuprinz toare si liber de contradic ii a viitorului.

B. Metoda integral de cercetare ytiin ific economic a
prof. univ. dr. doc. Nicolae N. Constantinescu

Dezv luind r d cinile istorice ale dezbaterilor metodologice contemporane si
eviden iind lupta perpetu pentru metod n stiin a economic , proIesorul
Nicolae N. Constantinescu si deIineste concep ia si contribu ia sa incontestabil la
perIec ionarea metodologiei de cercetare stiin iIic economic , propunnd
economistilor metoda integral de cercetare a vie ii economice.

1
Stiin a economic trebuie s Iie un set de principii coerente si nu pur
si simplu o ,cutie de instrumente (dup expresia cunoscutei economiste
Joan Violet Robinson) care nu poate conduce dect la o ,teorie abstract I r
relevan practic . A se vedea Anghel N. Rugin , Principia Oeconomica,
Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1993, p.39-40.

38
Considernd c progresul stiin ei economice, capacitatea acesteia de a asigura
solu ionarea gravelor probleme care stau n Ia a lumii contemporane, proIesorul
Nicolae N. Constantinescu subliniaz expres c ,Metoda de cercetare n ytiin a
economic trebuie s fie integral yi s nglobeze tot ce s-a ob inut pozitiv pn
ast zi, evitnd unilateralitatea yi superficialitatea.
n deIinirea con inutului metodei sale integrale, proIesorul N.N. Constantinescu
porneste de la problema central a stiin ei economice determinismul sau
conexiunea general a proceselor si Ienomenelor economice. Se atrage ns aten ia c
nu este vorba de un determinism univoc, care nu las loc pentru nou (comb tut chiar
de Hegel), iar n ceea ce priveste determinismul dialectic, n elegerea lui trebuie s Iie
corect , ntr-o ,viziune proIund , larg , atotcuprinz toare si lipsit de dogme,
privind Ienomenele si procesele economice.
Pornind de la particularit ile stiin ei economice, autorul metodei integrale reco-
mand economistilor s recurg la for a abstrac iei ytiin ifice. Abstrac ia stiin iIic n
procesul de cercetare este capacitatea cercet torului de a elimina ceea ce este neesen ial,
secundar si accidental, concomitent cu p strarea mintal , n Iorm generalizat a caracteris-
ticilor esen iale ale Ienomenului economic. De aceea, se cere acordarea unei mult mai mari
aten ii no iunilor, conceptelor si categoriilor economice care, n calitatea lor de abstrac ii
stiin iIice, trebuie s se supun permanent cerin ei de precizie, concizie si rigoare stiin iIic .
Avnd n vedere leg tura intern a proceselor si Ienomenelor economice,
proIesorul Nicolae N. Constantinescu subliniaz c cercetarea stiin iIic economic
desI surndu-se de la simplu la complex, de la inIerior la superior, de la abstract la
concret trebuie s in seama c ,for a motrice a miyc rii o constituie
contradic iile interne ale fenomenelor yi proceselor economice.
O caracteristic esen ial a metodei integrale de cercetare stiin iIic economic
o reprezint exigen a examin rii, pe ct este posibil, a totalit ii faptelor yi datelor
reale viznd problema cercetat .
n studierea realit ii economice este necesar o examinare atent a Iaptelor, I r de
care orice generalizare sau concluzie ar Ii nestiin iIice. Simpla observare si nregistrare a
Iaptelor nu este suIicient , I r o generalizare teoretic , I r o cunoastere aproIundat . n
acest scop, metoda induc iei se cere mpletit strns cu metoda deduc iei.
Metoda integral de cercetare a vie ii economice presupune descompunerea ntregului
n p r i componente, adic analiza si mpletirea strns a acesteia cu sinteza; pentru c numai
astIel se poate veriIica m sura n care ntregul se poate reconstitui pe baza analizei detaliate a
tuturor p r ilor procesului sau Ienomenului economic studiat.
Metoda integral de cercetare economic a proIesorului N.N. Constantinescu
include si cerin a, de mare nsemn tate, de mpletire a gndirii logice cu evolu ia
istoric . Studiul Iaptelor economice cu ajutorul gndirii logice, abstracte este corect,
stiin iIic, numai dac nu conduce la deIormarea evolu iei acelorasi Iapte n decursul
timpului. Eaptul este absolut Iiresc pentru c , dup cum observ autorul metodei
integrale de cercetare stiin iIic economic , metoda logic ,nu este altceva dect
metoda istoric degajat de Iorma istoric si de elementele ntmpl toare ale Iaptelor
vie ii economice reale.

39
ntruct stiin a economic este o stiin a intereselor materiale, iar miscarea
acestor interese este problema Iundamental a gndirii economico-sociale, metoda
integral de cercetare a vie ii economice propus de proIesorul Nicolae N.
Constantinescu presupune ca economistul s dezv luie yi s in seama de ntregul
sistem de interese, armonioase yi (sau) conflictuale. El trebuie s aib n vedere n
activitatea sa urm toarele aspecte:
x metoda integral de cercetare include cerin a cunoayterii profunde,
continue a mecanismelor care stau la baza tuturor proceselor yi fenomenelor
economice, ca si mbun t irea permanent a Iormul rii Iiec rei legi economice
obiective, a ntregului sistem de legi economice;
x metoda integral de cercetare economic precizeaz , n mod expres, nevoia
mpletirii organice a analizei cantitative cu analiza calitativ . n consecin ,
subliniaz proIesorul N. N. Constantinescu ,al turi de metodele de cercetare calitativ
si cu respectarea lor, metodele cantitative, statistice si matematice Iac parte organic
din sistemul metodologic al stiin ei economice;
x metoda integral presupune utilizarea de procedee statistice si matematice
care trebuie s serveasc , n mod eIicace, att la cercetarea cantitativ , ct si la
studierea conexiunilor decurgnd din calitatea Ienomenului (procesului), din unitatea
calitativ si cantitativ a acestuia. AltIel, concluziile oric rui calcul, corect n sine, nu
vor Ii realiste si nu vor servi practicii economice si sociale si mai credem c nici
eIorturilor ce se depun pentru eliminarea obstacolelor din calea uniIic rii stiin elor sau
cel pu in pentru consolidarea Iondului lor de exigen e comune.
Metoda integral de cercetare a vie ii economice include yi modelarea
economico-matematic . Datorit complexit ii mari a Ienomenului sau procesului
economic, modelarea economico-matematic ne permite s surprindem ntr-un sistem
teoretic sub Iorm de ecua ii, inecua ii, Iunc ii etc. doar elementele si rela iile
esen iale. AstIel realizat, modelul economico-matematic este o simpliIicare logic a
obiectului cunoasterii, dar care trebuie s exprime cu Iidelitate condi ionarea cauzal a
st rii acestuia si a speciIicului lui. Diminuarea sau absen a realismului s u conduc la
denaturarea premiselor, la pierderea caracterului s u stiin iIic. De aici decurg att
necesitatea cunoasterii temeinice a realit ii, ct si nevoia construirii modelului n
concordan cu aceste realit i ale Ienomenului cercetat.
Autorul metodei integrale de cercetare a vie ii economice mai include si
cerin a verific rii datelor, concluziilor, ipotezelor, teoriilor yi modelelor Iie pe
calea experimentului (att ct este posibil n economie), Iie prin conIruntarea cu via a
practic , aceasta reprezentnd ntotdeauna criteriul Iundamental al veriIic rii oric rei
teorii si al oric rei politici economice.
n Iine, n metoda integral de cercetare stiin iIic economic , proIesorul
Nicolae N. Constantinescu include, n mod Iiresc, cerin a promov rii interdisci-
plinarit ii ca o caracteristic Iundamental pentru evitarea unor concluzii simpliste,
sau si mai r u, rupte de practic , de via .
Concep ia proIesorului Nicolae N. Constantinescu asupra metodei sale inte-
grale se caracterizeaz prin aceea c este un sistem deschis, elastic. AstIel, autorul
remarc expres c ,metoda se completeaz cu tehnicile de cercetare si se particu-
larizeaz n Iunc ie de ramura n care se aplic .

40
C. Contribu ii ale prof. univ. dr. Emilian Dobrescu
la m surarea fenomenului economic

Opera stiin iIic a proIesorului univ. dr. Emilian Dobrescu con ine si o
important si valoroas contribu ie metodologic . Ea ilustreaz n modul cel mai
conving tor, ca si n cazul altor mari economisti contemporani, c aIirmarea economiei
ca stiin , aproIundarea teoriei economice si sprijinirea pe aceast cale a practicii sunt
posibile doar prin preg tirea si Iolosirea unor metodologii stiin iIice riguroase.
Componenta metodologic a operei stiin iIice a savantului econometrist este
realizat pe Iondul capacit ii sale speciale de observare si cunoastere a Ienomenului
economic cu ajutorul metodelor statistico-matematice, una din cele mai noi si
importante tendin e n stiin , n general, si n stiin a economic , n special.
ProIund si abil cunosc tor al teoriei economice si al instrumentarului modern de
calcul si analiz , proIesorul Emilian Dobrescu realizeaz n opera sa stiin iIic ,
numeroase contribu ii metodologice n cercetarea unei mari variet i de probleme
centrale ale cresterii economice, cum sunt: m surarea productivit ii muncii sociale si a
Iactorilor determinan i ai acesteia; m surarea si optimizarea rela iilor dintre procesele
investi ionale si venitul na ional din perspectiva posibilit ilor de crestere a consumului;
optimizarea exportului si cresterea venitului na ional; m surarea con inutului de munc
si a energointensivit ii produselor, n baza c reia s-au eviden iat aspecte esen iale ale
comportamentului agen ilor economici si al economiei n ansamblu.
n condi ii de diIicultate maxim ale tranzi iei Romniei la economia de pia ,
proIesorul Emilian Dobrescu conduce si realizeaz , n premier stiin iIic intern si
interna ional , Macromodelul economiei romneyti de tranzi ie. Dup 1997, acest
model, pe baza unor actualiz ri anuale, asigur predic ia unor indicatori economici
principali, care sunt utiliza i tot mai larg n practica managementului guvernamental
romnesc.
Remarcabil este si Iaptul c macromodelul economiei romnesti de tranzi ie,
desi a devenit Iunc ional n practica romneasc , este men inut de proIesorul Emilian
Dobrescu n permanent proces de perIec ionare de la o edi ie la alta.
Cuprinsul tematic al macromodelului n versiunea sa cea mai recent
(edi ia a 3-a), axat aproape n exclusivitate pe aspectele metodologice ale construirii
lui, sintetizeaz n Iapt vasta experien de analiz si calcul, de modelare si cunoastere
stiin iIic acumulat de proIesorul Emilian Dobrescu n multe din lucr rile sale
stiin iIice anterioare.
Cu toate acestea, n opera stiin iIic , metodologic , teoretic si practic a
proIesorului Emilian Dobrescu nu se reg seste nc o sintez metodologic . Aceasta se
explic nu prin teama de critic , uneori aspr si nedreapt , ce se Iace studiilor care opereaz
cu abstrac ii si generaliz ri stiin iIice, ci prin nc rc tura stiin iIic si psihologic a
savantului romn, prin convingerea acestuia asupra nevoii ca Iiecare Ienomen economic s
Iie studiat cu o metod si metodologie adecvate particularit ilor si complexit ii lui, n
raport cu structurile sale Iactoriale, cu ipostazele sale statice si dinamice, cu nevoile de
testare si veriIicare a rela iilor dintre variabilele economice si sociale. Acesta este de Iapt

41
modelul metodologic de cercetare a Ienomenului economic prin care s-a aIirmat cu vigoare
proIesorul Emilian Dobrescu n stiin a economic romneasc si universal .
Modelul de cercetare stiin iIic al proIesorului Emilian Dobrescu este un
irezistibil stimulent pentru studen i si cercet tori n nsusirea metodologiei de cercetare,
a instrumentelor si tehnicilor moderne de investigare stiin iIic a Ienomenului economic.

D. Contribu ia prof. univ. dr. Tudorel Postolache
la afirmarea ytiin ei economice

Opera stiin iIic a proI. univ. dr. Tudorel Postolache este o mpletire a studiilor
de metodologie cu elaborarea si clariIicarea unei largi tematici teoretice, iar n alte
cazuri a unor probleme economice stringente de natur practic , de cel mai larg
interes na ional si chiar dincolo de acesta.
Componenta metodologic a activit ii stiin iIice a proIesorului
Tudorel Postolache cuprinde studii de epistemologie economic , precum si studii de
metodologia cercet rii stiin iIice economice pe care autorul le-a predat, pentru prima
dat n Romnia, studen ilor din nv mntul economic superior.
Aceeasi oper stiin iIic include si multe alte contribu ii teoretico-metodo-
logice, deosebit de utile pentru clariIicarea unor Ienomene economice contemporane
de importan global , cum ar Ii: Capitalismul contemporan ,i categoriile economice,
Gene: ,i tran:i ie ale tension rilor ain sistemul na ional al economiei politice;
Anali:a comparativ a economiilor na ionale contemporane, n care se
Iundamenteaz si aplic un model complex de tipologizare, bazat pe cuantiIicarea
unor criterii viznd poten ialul si nivelul de dezvoltare; Tratatul ae economie
contemporan (vol.II), n care se Iace o analiz comparativ a mecanismelor
economice contemporane si a tipologiei economiilor na ionale; Restructur ri in
economia politic , n cadrul c reia se elaboreaz o teorie a mecanismului intern al
economiei politice ca stiin si se Iormuleaz patru Iaze principale ale dezvolt rii
acesteia: criza, starea de subdezvoltare, accelerarea progresului stiin iIic si saltul
calitativ. n aceast categorie se nscriu si alte studii de conjunctur economic
interna ional , cicluri lungi si ciclul secular, capitalismul monopolist de stat s.a..
Contribu ii metodologice de mare valoare sunt realizate de autor si n vederea
satisIacerii unor nevoi practice, imperioase, cum sunt acelea ale tranzi iei Romniei la
economia de pia . Aici se pot circumscrie problemele structurale esen iale ale economiei
Romniei, cum este si aceea a tranzi iei de la preponderen a produselor munc -intensive,
energo-intensive, capital-intensive, la produse cultural-inIorma ional-intensive.
n aceast categorie proI. Tudorel Postolache realizeaz si o alt lucrare macro-
economic de tip scenariu, intitulat Un profet ouvert, privind Romnia anilor 2020
(Editura Expert, Bucuresti). n leg tur cu aceast lucrare na ional nsusi autorul ei, proI.
univ. dr. Tudorel Postolache men ioneaz c avem de-a Iace cu ,nc un exemplu de
lucrare, care si-a dovedit necesitatea de a Ii realizat sub Iorm de metodologie si
concep ie. Este vorba de a Iace inventarul avu iei na ionale, n general, al patrimoniului
economic, n special, o ac iune de importan capital n scopul de a putea aprecia si

42
cuantiIica resursele materiale, umane, stiin iIice si culturale ale rii noastre, pentru a
elabora Strategia de dezvoltare a Romniei si a integr rii ei n Uniunea European .
E r unirea eIorturilor institu iilor statului n primul rnd, sistemul de Iinan e
si statistica, re eaua de cercetare Iundamental care ar trebui s deIineasc
metodologiile de calcul ale valorilor economice, ale operelor de art , ale Iilmelor etc.,
care au devenit un veritabil nucleu al economiei cultural-inIorma ionale, al
administra iei centrale si locale nu se poate nc ncepe aceast ac iune de evaluare.
Or, utilitatea sa este n aIar de orice ndoial . ,As dori s subliniez, arat autorul n
mod cu totul special, preocuparea care a nceput s Iie central n importantele lucr ri
ale Comisiei (Comisia pentru elaborarea Strategiei, al c rei presedinte este nsusi proI.
univ. dr. Tudorel Postolache subl.ns.) de a stabili, pe de o parte, avantajele
comparative ale rii noastre si avantajele de Iond ale integr rii Romniei n structurile
europene si, pe de alt parte, de a delimita nucleele de contradic ii si de
incompatibilit i obiective, acestea Iiind deosebit de importante pentru ca integrarea
s Iie eIicace. Noi trebuie s identiIic m realitatea asa cum este ea n prezent si nu
aceea care s-ar dori s existe.
,Eu as spune aIirm proI. Tudorel Postolache c motivul de a exista un
astIel de elaborat strategic este exact acela de a identiIica contradic iile si
incompatibilit ile nu doar n sine, ci si pentru a ncerca s schi m variante de decizie
anticipative.

43

CONCEPTE DE BAZ

x Stiin a stiin economic
x Sistemul stiin ei economice
x Stiin economic normativ stiin economic pozitiv
x Metod de cercetare
x Metodologia cercet rii economice
x Reguli metodologice de aur
x Realitate empiric
x Logic
x Gndire, ra ionament
x Legitate stiin iIic
x Reconstruc ia stiin ei economice

44

NTREB RI

1. Care sunt caracteristicile si tendin ele actuale ale stiin ei
economice?
2. Explica i legit ile si procesele interne ale stiin ei economice!
3. Care sunt principalele realiz ri n stiin a economic ?
4. Analiza i controversele teoretice si metodologice din stiin a
economic !
5. n ce constau insuIicien ele practice ale stiin ei economice?
6. Ce nseamn perIec ionarea metodologiei de cercetare stiin iIic
si care sunt mprejur rile ce determin necesitatea acesteia?
7. Prezenta i principalele contribu ii ale unor savan i romni la
dezvoltarea metodologiei cercet rii economice!
8. Ce se n elege prin stiin economic n progres?

45

TEXTE DE ANALIZAT

,,STIIN A ECONOMIC POZITIV ESTE N PRINCIPIU
INDEPENDENT DE ORICE POZI IE ETIC SAU JUDECAT
NORMATIV PARTICULAR . ASA CUM SPUNEA KEYNES,
EA SE OCUP DE ,,CEEA CE ESTE, NU DE ,,CEEA CE
TREBUIE S EIE. SARCINA EI ESTE S NE OEERE UN
SISTEM DE GENERALIZ RI CARE S POAT EI UTILIZATE
PENTRU EORMULAREA DE PREDIC II CORECTE DESPRE
CONSECIN ELE ORIC REI SCHIMB RI A CIRCUMSTAN-
ELOR. REUSITA EI CERE JUDECAT N EUNC IE DE
PRECIZIA, AMPLOAREA SI CONEORMITATEA CU EXPE-
RIEN A A PREDIC IILOR PE CARE LE GENEREAZ .
DANIEL M. HAUSMAN

,,L SND LA O PARTE STIIN ELE NATURII, PROEESIA
ECONOMIC DE AST ZI SI PIERDE CREDIBILITATEA DIN
CAUZ C LUCREAZ NTR-O CAS A STIIN EI CARE ESTE
DIVIZAT SI DEZBINAT : NTRUCT STIIN A ECONOMIC
MODERN BAZAT PE DEZECHILIBRU SE CONCEPE SI
CONSIDER N OPOZI IE CU STIIN A ECONOMIC
CLASIC BAZAT PE ECHILIBRUL STABIL SAU PE UN
SUBSTITUT AL ACESTEIA. NICIUN PROGRES DURABIL NU
ESTE POSIBIL NICI N TEORIE SI NICI N PRACTIC PN
CND ACEST HANDICAP, ACEAST DILEM METODO-
LOGIC MOSTENIT DIN TRECUT NU ESTE REZOLVAT N
MOD REAL SI CORESPUNZ TOR. N ACEST SCOP, UTILIZ M
AICI UN PROGRAM DE CERCETARE NOU, DENUMIT
ABORDARE SIMULTAN PRIN PRISMA ECHILIBRULUI SI
DEZECHILIBRULUI, SAU MAI CLAR SPUS PRIN PRISMA
ECHILIBRULUI VERSUS (VS) DEZECHILIBRU, CARE, DAC
ESTE N ELES CORECT SI APLICAT SISTEMATIC, POATE S
NE DUC SPRE O A TREIA REVOLU IE N GNDIREA
ECONOMIC , CAPABIL S RECONCILIEZE METODOLOGIA
TRECUTULUI CU CEA A PREZENTULUI, DESCHIZND
ASTEEL DRUMUL PENTRU DEZVOLTAREA UNEI METODO-
LOGII MAI CUPRINZ TOARE SI LIBER DE CONTRADIC II
A VIITORULUI. ACESTA ESTE SCOPUL EINAL AL UNOR
PRINCIPIA OECONOMICA ....
ANGHEL N. RUGIN

46
A DEVENIT, TOT MAI EVIDENT EAPTUL C E R O
TEORIE SUEICIENT DEZVOLTAT , BINE STRUCTURAT SI
ADUS LA ZI, AC IUNEA POLITIC APLICAT N
ECONOMIE ESTE OARB , EA BJBIE DUP SOLU II, EACE
ALEGERI LA NTMPLARE, ESTE SUPUS LA TOT EELUL DE
CAPCANE SI DE ESECURI, ADESEORI CU URM RI
DEZASTRUOASE N VIA A ECONOMIC SI SOCIAL .
NU SE POATE AEIRMA C STIIN A ECONOMIC AR EI
INSUEICIENT DEZVOLTAT SAU C AR EI DEEICITAR N
ABORDAREA DIEERITELOR DOMENII DE SPECIALITATE ... CEEA
CE APARE AST ZI EXTREM DE DEEICITAR NU ESTE
DEZVOLTAREA, CI COMUNICAREA DINTRE DISCIPLINELE SI
SUBDISCIPLINELE STIIN IEICE, PRECUM SI DINTRE GRUPURILE
STIIN IEICE SI TEORIILE DIEERITELOR DOMENII, PRIN
ABORD RI INTERDISCIPLINARE. EXTREM DE DEEICITAR ESTE
SI LEG TURA TEORIILOR SI A SUBDISCIPLINELOR ECONOMICE,
CU TEORIILE SI AC IUNILE POLITICE V ZUTE PRIN PRISMA
DIEERITELOR DOCTRINE.
DEEICIEN E SERIOASE EXIST SI N CEEA CE PRIVESTE
MODUL CUM SE ASIGUR LEG TURA DINTRE TEORIE SI
PRACTICA ECONOMIC . DE EXEMPLU, MULT TIMP S-A
CREZUT C POLITICA ECONOMIC ESTE O SIMPL APLICARE
PRACTIC A TEORIEI ECONOMICE GENERALE SI C O
ASEMENEA NDELETNICIRE AR REPREZENTA MAI MULT O
ART PE CARE AR PUTEA-O NDEPLINI ORICE OM NZESTRAT
CU UN ANUMIT TALENT SI NARMAT CU ANUMITE
CUNOSTIN E ECONOMICE TEORETICE. N URMA UNOR
ANALIZE MAI RIGUROASE S-A PUTUT CONSTATA NS C
POLITICA ECONOMIC NU ESTE O SIMPL APLICARE A
TEORIEI ECONOMICE. POLITICA ECONOMIC DEP SESTE
ERONTIERELE STRMTE ALE ARIEI ECONOMICE, EA
CUPRINZND SI SEERA POLITIC . MAI PRECIS, O DAT CU
INTRODUCEREA ASPECTELOR POLITICE N STUDIILE
ECONOMICE, TEORIA ECONOMIC SE APROPIE MAI MULT DE
REALITATE. EA SI SCHIMB SI STATUTUL SI EUNC IA: DE LA
INSTRUMENT AL CUNOASTERII TEORETICE LA INSTRUMENT
SAU GHID N AC IUNEA POLITIC PRACTIC ...
TREBUIE AEIRMAT CU TOAT VIGOAREA C
VREMEA INTUI IEI, A IMPROVIZA IILOR SI A DOGMELOR
A APUS DEMULT, IAR ACOLO UNDE ELE MAI PERSIST SE
PRODUC GRESELI ENORME, CU GRAVE CONSECIN E
ECONOMICE.
AUREL IANCU

47

REFERIN E BIBLIOGRAFICE

x Bell, D., Cristall, I., The crisis in Economic Theorv, Basic Books,
New York, 1981;
x Blaug, Mark, Teoria economic in retrospectiv (Introducere: A
progresat teoria economic ?, p.35-42; Capitolul 17: Post Scriptum metoaologic,
p. 733-748), Editura Didactic si Pedagogic , Bucuresti, 1992;
x Butler, E., Havek. His contribution to the political ana economic
thought of our time, Temple Smith, London, 1983;
x Constantinescu, N. N., Probleme ale metoaologiei ae cercetare in
,tiin a economic , Editura Economic , Bucuresti, 1998, 135 p.;
x Didier, Michel, Economie, regulile focului, Editura Humanitas,
Bucuresti, 1994, 319 p.;
x Hausman, Daniel, Filo:ofia ,tiin ei economice (Capitolul Eriedman,
Milton: Metoaologia ,tiin ei economice po:itive), Editura Humanitas,
x Heyne, Paul, Moaul economic ae ganaire (Mersul economiei ae pia
libere), Editura Didactic si Pedagogic , Bucuresti, 1991, 476 p.;
x Iancu, A., Stiin a economic ,i interferen ele ei, Editura
Economic , Bucuresti, 1993;
x Iancu, A., Politic ,i economie. Repere ale unui sistem economic
performant, Centrul Romn de Economie Comparat si Consensual , Editura
Expert, Bucuresti, 2000;
x Ivanciu, Nicolae, V leanu, Tratat ae aoctrine economice, Regia
Autonom ,Monitorul OIicial, Bucuresti, 1996;
x Kopnin, P. V., Ba:ele logice ale ,tiin ei, Editura Politic , Bucuresti,
1972, 300 p.;
x Manoilescu, Mihail, Incerc ri in filo:ofia ,tiin elor economice,
Editura Monitorului OIicial, 1938;
x Mecu, Constantin, Enache Constantin (coordonatori), Economie
politic , vol. 1 si 2, Editura Eunda iei Romania ae Maine, Bucuresti, 2007;
x Mladenatz, Gr., Cunoa,tere ,i metoa in ,tiin a economic ,
Tiporex, Bucuresti, 1947;

48
x Marchal, Andr, Metoae scientifique et science economique, vol. I,
Paris, Edition M. Th. Genin, 1952;
x Murgescu, Costin, Mersul iaeilor economice la romani, vol. I,
Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1987;
x Peterson, L. Wills, Principles of Economics Micro, Seventh
Edition, Irwin, Homewood, Ilinois, 1989;
x Popper, Karl, Logica cercet rii, Editura Stiin iIic si
Enciclopedic , Bucuresti, 1981;
x Postolache, Tudorel, Restructur ri in economia politic , Editura
Politic , Bucuresti, 1981;
x Rugin , Anghel, Principia Oeconomica, Editura Academiei
Romne, Bucuresti, 1993;
x Rugin , Anghel, Towara a Thira Revolution in Economic Thinking,
International Journal oI Social Economics, vol. 10, nr. 1, 1983;
x Russu, Corneliu (coordonator), Stiin a economic cunoa,tere ,i
construc ie ae realitate economic . Conai ii logice ale ra ionamentelor specifice
,tiin ei economice (Capitolul 1: Introaucere in metoaologia cercet rii ,tiin ei
economice, p. 5-16), ,Probleme Economice, nr. 6, 1998, Centrul de InIormare si
Documentare Bucuresti al Institutului Na ional de Cercet ri Economice, 53 p.;
x Ruzza, R., Elements aepistemologie pour economistes, Presses
Universitaires de Grenoble, 1986;
x Samuelson, Alain, Les granas courants ae la pensee economique,
Presses Universitaires de Grenoble, 1988;
x Sava, Sorica, Cercetarea ,tiin ific ,i meaiul universitar, in Mersul
iaeilor, ,Tribuna Economic , nr. 2, 22 mai 1997;
x Thomson, George, Inspira ie ,i aescoperire, Editura Enciclopedic
Romn , Bucuresti, 1973;
x *** Istoria ,tiin ei ,i reconstruc ia ei conceptual . Antologie,
Editura Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1981, 210 p.;
x *** La science economique est-elle en crise?, Culegere de articole si
studii, n Problemes economiques, nr. 2444-2445, 1-8 noiembrie 1995, 79 p.

49
Capitolul 2

CUNOA$TEREA $TIIN IFIC ECONOMIC .
NV AREA $I COMUNICAREA. TIPURILE
CERCET RII $TIIN IFICE $I STRUCTURA
INSTITU IONAL A CERCET RII $TIIN IFICE
ECONOMICE ROMNE$TI

2.1. Procesul de cunoaytere ytiin ific -economic . Con inut, tr s -
turi, particularit i
2.1.1. Caracteristici generale ale cunoasterii
2.1.2. Cunoasterea comun si cunoasterea stiin iIic
2.1.3. Particularit i ale cunoasterii stiin iIice-economice. Proble-
ma economic tem de cercetare

2.2. Metoda economistului. Valen e yi erori

2.3. Cunoayterea ytiin ific - unitate indestructibil dintre nv -
are yi crea ie. Formele de comunicare n ytiin
2.3.1. nv area si crea ia stiin iIic
2.3.2. Formele de comunicare n stiin

2.4. Tipurile (formele) cercet rii ytiin ifice
2.4.1. Cercetarea stiin iIic Iundamental
2.4.2. Cercetarea stiin iIic aplicativ
2.4.3. Cercetarea si dezvoltarea (dezvoltarea experimental )

2.5. Structura institu ional a cercet rii ytiin ifice economice n
Romnia
2.5.1. Institutul Na ional de Cercet ri Economice
2.5.2. Re eaua cercet rii stiin iIice economice romnesti din siste-
mul Ministerului Educa iei si Cercet rii
2.5.3. Institute de cercetare stiin iIic I r subordonare direct acade-
mic , apar innd altor ministere

Concepte ae ba:
Intreb ri
Texte ae anali:at
50

2. CUNOA$TEREA $TIIN IFIC ECONOMIC .
NV AREA $I COMUNICAREA. TIPURILE
CERCET RII $TIIN IFICE $I STRUCTURA
INSTITU IONAL A CERCET RII $TIIN IFICE
ECONOMICE ROMNE$TI

2.1. Procesul de cunoaytere ytiin ific economic .
Con inut, tr s turi, particularit i

2.1.1. Caracteristici generale ale cunoayterii

Fiecare stiin , din domeniul naturii si al vie ii umane, are un
con inut propriu, un nucleu paradigmatic, cu ajutorul c ruia se
aIirm ca stiin si se delimiteaz de alte stiin e.
Prin nucleu paradigmatic al unei stiin e ndeobste se n eleg:
x un tablou complet al Iormelor pe care le mbrac un cuvnt;
x totalitatea Iormelor Ilexionare ale unui cuvnt;
x o norm , mai multe norme sau modele;
x un set de propozi ii, teze (enun uri), concepte si metode de
investiga ie, cu un pronun at caracter normativ, dezvoltat pentru a crea
sau pentru a Iace descoperiri ntr-un anumit domeniu;
x totalitatea realiz rilor dintr-un domeniu disciplinar, larg accep-
tate de comunitatea stiin iIic respectiv , care constituie modelul pro-
blemelor de cercetare stiin iIic si al solu iilor (ipotezelor) explorate.
Rezult c nucleul paradigmatic este nucleul durabil al oric rei
stiin e, este ,zestrea ei, cu care se deIineste si si ndeplineste
Iunc iile sociale.
Zestrea paradigmatic a Iiec rei stiin e se aIl n curs de apro-
Iundare si de extindere n cadrul Iiec rei stiin e, n lumina noilor date,
inIorma ii si Iapte empirice, a noilor metode, tehnici si instrumente de
investiga ie si a perIec ion rii celor existente. Aceast c utare, menit
s ridice eIicien a oric rei stiin e, este permanent , att n stiin a
economic , precum si n oricare alt stiin .
51
Cunoasterea, n general, este un proces n cadrul c ruia oamenii
si construiesc imagini, no iuni, concep ii si teorii despre realitatea
nconjur toare si, desigur, despre ei nsisi. Toate acestea nu au un scop
n sine, ci servesc nevoile practice, ceea ce necesit si construirea de
instrumente si mijloace de ac iune practic .
Activitatea de cunoastere a ap rut timpuriu, odat cu omul, cu societatea. Ea s-a
desprins de alte activit i practice si s-a deIinit ca activitate stiin iIic mult mai trziu,
n baza adncirii diviziunii sociale a muncii. Ast zi cercetarea stiin iIic se num r n
rndul ramurilor economiei na ionale, n Iruntea acestora, constituind motorul
dezvolt rii, al cresterii economice si al progresului social.
Cunoasterea este un proces complex de reIlectare a realit ii
practice n constiin a oamenilor si n activitatea lor productiv ; ea este
o apropiere permanent , inIinit a omului de Ienomenele si procesele
naturii si societ ii. Cunoasterea se realizeaz ns treptat, gradual,
naintnd de la perceperea Ienomenului la sesizarea esen ei, la cunoas-
terea tot mai aproIundat a leg turilor Iunc ionale, a repetabilit ilor
Ienomenelor economice.
Cunoasterea, n Iiecare moment, este o reIlectare aproximativ
exact a realit ii. Rezultatele cunoasterii veriIicate n practica
economic si social sunt cunostin e autentice, adev rate, care se misc
permanent dinspre adev ruri relative spre adev ruri absolute, I r ca
acestea din urm s poat Ii atinse, n special n stiin a economic .
Cunostin ele autentice (adev rul) se disting de cele Ialse n
Iunc ie de concordan a sau neconcordan a lor cu Iaptele empirice
(realitatea).
Cunoasterea stiin iIic Iorm a cunoasterii umane n general
are un con inut complex. Deosebit de elocvent rezult acest Iapt dac
examin m con inutul termenului de epistemologie.
n limba greac , episteme cunoastere adev rat , de proIunzime, iar logos
stiin . Deci, epistemologia nu este altceva dect ytiin a cunoayterii. Platon realiza o
delimitare a lui episteme de doxa, care nu era altceva dect cunoastere superIicial a
Iaptelor empirice.
Mijlocul de realizare a lui episteme (cunoasterii stiin iIice) este ra iunea,
singura capabil s aib acces la lumea pur a ideilor, adic a conceptelor, principiilor,
teoriilor. Dimpotriv , lucrurile sensibile, concrete sunt observabile de oricine; ele sunt
eIemere si relative n Ia a stiin ei.
Obiectul de studiu al epistemologiei (stiin a cunoasterii) nu se rezum numai la
teorie, adic la principiile, legile si ipotezele (sub aspectul evolu iei istorice si al
valorii lor de cunoastere), ci cuprinde si studiul metodelor de cunoastere, metodologia
cunoasterii stiin iIice.
52
Metoda, n greaca veche (methodos) este un cuvnt compus din meta dup
si odos cale, drum. Deci, n traducere romneasc liber , methodos nseamn ,dup
un drum, o cale anume. Prin acest anume, n elegem c metoda nu poate Ii
subiectiv , arbitrar . n Iine, din aceeasi precizare n elegem c metoda este un analog
al domeniului n care se circumscrie cunoasterea stiin iIic . DiIeren ele de metode si
de metodologii ne Iac aproape ntotdeauna incompatibili n planul rezultatelor, al
teoriilor.
Sistemul teoretic (legi, principii, teorii, concepte) st la baza
Iormul rii sistemului de principii si norme metodologice (coerente,
riguroase, asemenea oric rui sistem). Convertirea sistemului teoretic
n sistemul de norme si metodologii nu nseamn o transpunere
mecanic , n sensul c orice principiu si lege reclam o coresponden
special n domeniul metodologiei.
Metoda, la rndul ei, opereaz n Iiecare domeniu, n mod
mijlocit, prin intermediul ipotezelor si al teoriilor anterioare. Bine
elaborat , metoda le ordoneaz pe acestea si le orienteaz n direc iile
Iecunde ale cunoasterii stiin iIice.
Comparativ cu teoria, metoda are un anumit speciIic. AstIel,
teoria, ideea presupun abstragerea si izolarea unor aspecte si laturi ale
proceselor si Ienomenelor reale. Dimpotriv , construc ia metodei
vizeaz ntreaga amploare a demersului cunoasterii, miscarea activ ,
ordonat , a cercet torului c tre Ienomenul cercetat, indicnd direc ia
si traseele de urmat spre a se ajunge la cunostin e adev rate, noi.
n concluzie, dac metoda este o abstrac ie a misc rii reale,
atotcuprinz toare, teoria este o miscare a abstrac iei teoretice par iale.
De aceea Hegel, reIerindu-se la metod , spunea c ,metoda este
structura ntregului.
Metoda si metodologia sunt entit i complexe. V zute din perspec-
tiva teoriei sistemelor, metoda si metodologia si dezv luie o alc tuire pe
trei nivele:
x nivelul metodei si al metodologiei de maxim generalitate;
x nivelul metodei si al metodologiei de grani , elaborat pentru
mai multe stiin e particulare (metoda experimental , metoda calculului
statistic s.a.);
x nivelul metodei si metodologiei specifice, diIerite de la o
disciplin stiin iIic la alta.
Regulile metodologice i permit economistului s nainteze pe
calea stiin ei cunoasterii certe. AstIel, savantul si IilosoIul Irancez
53
Descartes (1596 -1650), eviden iind rolul decisiv al metodei n cadrul
stiin ei, arat c ,metoda const n acele reguli sigure si simple, gra ie
c rora oricine le va urma I r a se abate de la ele, nu va lua niciodat
nimic Ials drept adev rat si... va ajunge la cunoasterea adev rat de
care este capabil.
n acelasi timp, o ghidare metodologic prea sever , o Iolosire
rigid a metodelor este nu numai anevoioas , dar si d un toare
stiin ei; stiin a ar deveni mai dogmatic si mai pu in adaptabil . S nu
uit m c , metodologia, adev ratul tezaur de metode constituit n
decurs de milenii s-a acumulat n b t lia omului de stiin cu
necunoscutul; pe baza metodelor si metodologiei, o parte din necu-
noscut a devenit cunoscut; dar aceste metode si metodologii urmeaz
s se conIrunte si s se veriIice n procesul de escaladare a necunos-
cutului r mas (inIinit si mai complex).
Asadar, economistul trebuie s abordeze metoda, metodologia si cu
rigoarea necesar , dar si cu Ilexibilitatea pe care o cere lumea empiric a
proceselor si Ienomenelor economice. Metoda trebuie s se subordoneze
cunoasterii Ienomenului, s asigure accesul economistului cercet tor la
general, la legile si structurile universale ale Iaptelor empirice.
Tezaurul, cultura metodologic , nu reprezint , asadar, un produs
secundar al procesului de cunoastere. Metodologia este de Iapt calea
stiin ei, este instrumentul care asigur adncirea inIinit a cunoasterii
stiin iIice.
n calitatea sa de component a stiin ei economice, al turi de
teorie, metodologia cercet rii stiin iIice economice poate Ii considerat
un ndrumar, precum Iirul Ariadnei din mitologia greac . Ea poate Ii
deIinit ca un ansamblu de etape, de subetape, de metode, tehnici yi
instrumente de investigare ytiin ific a fenomenului economic.
Metodologia stiin ei, ca si teoria stiin iIic au evoluat mpreun din Antichitate
pn n zilele noastre. Metodologia general a stiin ei si are izvorul n Antichitate
(Socrate 469-399 .Hr.; Platon 427-342 .Hr.; Aristotel 384-322 .Hr.), cnd s-a ini iat
teoria no iunilor, deduc iei, induc iei si demonstra iei; mari contribu ii la stiin a
modern si la metodologia stiin ei s-au adus n epoca Renasterii (Descartes s.a.).
n Iine, epoca contemporan cunoaste adev rate revolu ii n stiin ele naturii si,
n special, n metodologiile lor. Aceste revolu ii (Thomas Kuhn) sunt ns expresia
abandon rii anumitor moduri de gndire si de cercetare si nlocuirea lor cu altele noi,
incompatibile cu cele precedente. Este mai mult ca sigur c aceasta ar Ii solu ia
eIicient si n stiin a economic (!).

54
2.1.2. Cunoayterea comun yi cunoayterea ytiin ific

Cunoasterea stiin iIic dup deslusirea con inutului s u, asa
cum am ar tat poate Ii acum usor diIeren iat de cunoasterea
comun (doxa, n limba greac ). Aceast deosebire o putem eviden ia
pe mai multe planuri:
a) sub aspectul formei: cercetarea stiin iIic se concretizeaz si
circul mai ales sub forma unor teorii ytiin ifice care explic proce-
sele si Ienomenele si pot sta la baza prevederii acestora; cunoasterea
comun , n schimb, nu are o arm tur teoretic , Iormeaz un conglo-
merat eterogen de cunostin e practice, aplicative si care se nsusesc si
dezvolt n procesul muncii, n special pe cale de ucenicie, practic,
oarecum spontan, sub presiunea trebuin elor;
b) sub aspectul metodei: cercetarea stiin iIic are o perspectiv
metodologic , este organizat si elaborat , ea distinge si determin si
propriet ile calitative ale Ienomenelor cercetate, conexiunile dintre
ele, cu ajutorul unor metode care permit nregistrarea, clasiIicarea,
m surarea tuturor caracteristicilor cantitative. Cercetarea comun nu
ajunge la adev ruri riguroase si controlabile. De exemplu, ea
deosebeste culorile cu ajutorul senza iilor vizuale; de aceea ea
cuprinde multe aparen e nsel toare n plan perceptiv si multe erori n
plan logic; acestea se explic prin apartenen a cunoasterii comune la
inductivismul naiv, c ruia i este speciIic cercetarea adev rului prin
reducerea la sim uri. Dimpotriv , cunoasterea stiin iIic apeleaz la
metode riguroase care diIeren iaz culorile pe baza Irecven ei
oscila iilor electromagnetice;
c) sub aspectul procedeelor de verificare a ipotezelor: n timp
ce cunoasterea comun se bazeaz pe o singur modalitate de veriIicare
a ipotezelor ncercarea, lipsit de rigoare, cercetarea stiin iIic dispune
de criterii, tehnici si teste complexe de veriIicare a adev rului, a ipotezelor
sale; are o putere explicativ si predictiv mult mai mare si n crestere;
d) sub aspectul limbajului: cercetarea stiin iIic utilizeaz un
limbaj specializat, cu un nalt grad de abstractizare, simbolic si
matematic, diIeren iat de la o stiin la alta, cu reguli sintactice,
semantice si pragmatice pentru ridicarea preciziei, obiectivit ii, ade-
v rului si eIicien ei; este un limbaj superior, n mare m sur deosebit
de limbajul obisnuit, speciIic cunoasterii comune.
55
Cunoasterea stiin iIic este un ediIiciu complex, corelat riguros, siste-
matic, care se desI soar prin observa ii si experiment, ipoteze, elaborare de
teorii testabile, demersuri de modelare, de axiomatizare si de Iormalizare.
Cunoasterea stiin iIic economic chiar dac acum nu
garanteaz absolut realizarea scopurilor ce si propune, este singura
cale disponibil a economistului pentru a se apropia n mod sigur de
obiectivul Iixat, de adev r, pentru mbog irea acestuia si l rgirea
gamei de mijloace si modalit i necesare atingerii lui.
Cunoasterea stiin iIic se realizeaz la dou niveluri distincte, dar
strns legate reciproc. AstIel, cunoayterea empiric rezid ntr-o
reIlectare a obiectelor si proceselor studiate de cercet tor, de om.
Metodele ei speciIice de reIlectare sunt observa ia si descrierea. Desi
omului nu-i este proprie doar o cunoastere senzorial pur , cunoasterea
empiric are totusi acest pronun at caracter (senzorial); culegerea,
observarea si descrierea Iaptelor si datelor con in n mod evident
maniIest rile exterioare, Ienomenale, propriet i ale obiectelor si
Ienomenelor cunoscute, oricare ar Ii acestea. Procesele de cunoastere
empiric se structureaz , n special, n senza ii, percep ii si reprezent ri.
Cunoayterea teoretic reprezint o treapt superioar de
adncire a cunoasterii prin intermediul gndirii abstracte, realizndu-se
p trunderea n esen a proceselor si Ienomenelor economice,
identiIicarea leg turilor interne, a cauzelor si mecanismelor lor de
existen , a legilor care guverneaz . Cunoasterea teoretic are loc pe
baza prelucr rii mai adnci a datelor si cunostin elor empirice, cu
ajutorul analizei si sintezei, induc iei si deduc iei. Cunoasterea
teoretic presupune elaborarea de teorii care s explice procesele si
Ienomenele economice, cu ajutorul no iunilor, categoriilor judec ilor
si ra ionamentelor, al ipotezelor, al altor teorii sau legi etc.
n cadrul cunoasterii stiin iIice teoretice se realizeaz : o
distan are de cunoasterea comun , ntemeiat mai mult pe bunul-sim ;
o dep sire a automatismelor mentale, derivate din experien a cotidian
de cunoastere; o puternic si judicioas utilizare a matematicii si
statisticii; o sus inut Iolosire a unor metode noi (modelare, Iormali-
zare etc.).
Cunoasterea stiin iIic rezult deci din mbinarea observa iei
empirice (sensibile) cu activitatea de gndire, a intelectualului. Immanuel
Kant, n Critica ra iunii pure aIirma c ,ideile I r con inut intuitiv sunt
56
goale, iar intui iile I r concepte sunt oarbe... Numai din Iaptul c ele se
unesc poate s rezulte cunoasterea.
Cunoasterea stiin iIic cere ca o teorie s satisIac mai multe
exigen e elementare, si anume:
x s aib coeren logic , adic enun urile teoretice s se aIle n stare de
compatibilitate reciproc ;
x s Iie deductibil , respectiv enun urile s decurg logic unele din altele;
x s aib completitudine (satura ie), ceea ce reclam ca teoria stiin iIic s
acopere explicativ ntregul domeniu la care se reIer , s identiIice si s Iormuleze
toate rela iile esen iale pe care le implic o bun cunoastere a unui proces sau Ieno-
men economic;
x s Iie verificabil , respectiv orice teorie stiin iIic s Iie legat de practic ,
de via a economic ; ea trebuie s Iie testabil , s Iie veriIicabil pe cale experi-
mental , de laborator sau n practic , pe scar larg .

2.1.3. Particularit i ale cunoayterii ytiin ifice economice.
Problema economic . Teme de cercetare

Dac stiin ele naturii, asa cum am v zut, sunt deIinite drept cu-
noaytere exact , universal yi verificabil , stiin a economic poate Ii
deIinit ca o cunoaytere veridic yi verificabil pe cale experimen-
tal si n elegem c Ienomenul economic, ,materia prim a stiin elor
economice, se deosebeste esen ialmente de Ienomenele altor stiin e
1
.
n nici un caz, economistii nu-si pot Iorma vreun complex Ia
de stiin ele naturii, n sensul c stiin a economic ar Ii ,mai pu in
stiin . Se poate cel mult aIirma c stiin ele economice nu sunt stiin e
exacte si universale. Dar, de la aceast recunoastere se poate totusi
Iace, I r nicio concesie, precizarea c ytiin a economic este totuyi
cunoaytere veridic yi verificabil . Nimic mai mult! Dac vom
cerceta Ienomenul economic n ceea ce el poate avea ceva comun si
speciIic cu Ienomenele naturii, vom putea spune chiar c stiin a

1
Teoria economic general o component a stiin elor economice
are caracter universal, ntruct rezult din comportamentul uman abstractizat
pn la cel mai nalt grad de generalizare. ns , din cauz c teoria economic
se aplic pretutindeni n baza unor politici economice concrete care iau n
seam condi iile istorice, sociologice, psihologice etc., stiin a economic
poate Ii deIinit ca stiin veridic si veriIicabil .
57
economic este mai diIicil , mai complex dect stiin ele naturii
datorit complexit ii si particularit ilor Ienomenelor economice.
Vom n elege aceast complexitate si diIeren ele dintre con inutul
stiin elor economice si cel al stiin elor naturii, dac examin m n cele ce
urmeaz principalele particularit i ale fenomenului economic:
i Ienomenele economice se interfereaz yi se asociaz cu
celelalte tipuri de fenomene sociale, ,noneconomice. De aici
rezult nu numai nevoia ca cercetarea s decupeze aceste Ienomene,
dar si s le studieze inter- si multidisciplinar, s ,converteasc
Ienomenele non-economice n eIecte economice, potrivit exigen ei
Iormulate de Hegel c ,metoda nseamn ntregul, adic Ienomenul
n complexitatea acestuia;
i Ienomenele economice se nasc si evolueaz diIerit, nregis-
trnd o serie de inIluen e care variaz n plan spa ial, de la o ar la
alta, si uneori chiar n interiorul unei ri, precum si n plan temporal,
de la o perioad la alta;
i explicarea Ienomenelor si proceselor economice este aIectat
de interesele si aspira iile variate ale oamenilor, de comportamentele
acestora;
i stiin ele economice au un pronun at caracter aleatoriu,
probabilistic, ca o consecin a particularit ilor subliniate mai sus;
i stiin ele economice au un caracter istoric, Iolosirea criteriului
istoric apare indispensabil n elucidarea proceselor si Ienomenelor
economice;
i m surarea Ienomenelor economice este nu numai indispensa-
bil , dar si extrem de diIicil , n condi iile tuturor particularit ilor
men ionate.
*

Teoria economic n genere acceptat ca Iiind o reIlectare
conceptual , sintetic , cu ajutorul abstrac iilor, a realit ii obiective
ndeplineste o serie de func ii, cum sunt:
x Iunc ia explicativ , cu ajutorul c reia se pun n eviden
cauzele care determin un Ienomen economic sau altul, precum si
rela iile cu alte Ienomene economice, sociale, politice etc. Aceast

*
Pentru aceste particularit i ale Ienomenului economic, vezi Capitolul 5,
paragraIul 5.5.1., pp. 167-171.
58
Iunc ie se execut prin Iaptul c teoria economic are un puternic
con inut cognitiv-inIorma ional;
x Iunc ia predictiv , n virtutea aceluiasi con inut cognitiv
inIorma ional, permite s se Iormuleze (prescrie) solu ii eIiciente
problemelor care reclam rezolvarea, precum si previziuni (solu ii)
asupra evolu iei Ienomenelor economice;
x Iunc ia rezumativ este necesar pentru c teoria economic
se concretizeaz n enun uri deosebit de sintetice asupra unor mari
cantit i de inIorma ii empirice; aceast Iunc ie are un rol sistema-
tizator, eliminnd enun urile redundante (abunden a inutil de expres-
sii), care nu aduc nimic n planul cunoasterii stiin iIice si ngreuneaz
att comunicarea, ct si asimilarea inIorma iei stiin iIice.
Cunoasterea stiin iIic scoate la iveal n permanen probleme
economice. Orice problem economic rezult din conIruntarea
teoriei existente cu Iaptele empirice noi. Dac n economie Iaptele
empirice se nnoiesc permanent, n timp ce teoria existent este
elaborat pe baza Iaptelor economice din trecut, ea se cere reanalizat
si reIormulat . De altIel, n stiin , n general, exist o preocupare
permanent de veriIicare a teoriilor sale, ntruct orice teorie are un
con inut stiin iIic istoriceste limitat, exprimnd doar par ial realitatea
si deci nu epuizeaz complexitatea vie ii practice.
De la nceputurile constituirii ca activitate uman , stiin a a Iost
asociat cu o atitudine critic Ia de ea ns si. Descartes a Iormulat
principiul metodologic Iundamental al cercet rii stiin iIice principiul
inaoielii.
Din pasiune pentru certitudine (era si matematician), Descartes considera c
stiin a trebuie s dep seasc opinia aproximativ si s se ridice la claritatea eviden ei.
De aceea, el considera c trebuie promovat ndoiala metodic , radical , pn cnd
ntlnesti ceva de care s - i Iie absolut imposibil s te ndoiesti. AstIel, de la ndoiala
clar exprimat n acel celebru aubito ergo cogito, Descartes ajunge la nu mai pu in
celebrul model de adev r cert cogito ergo sum.
ConIorm acestui principiu, nicio cunoastere stiin iIic nu trebuie
considerat un adev r indiscutabil; tot ceea ce se cunoaste, de la
Iaptele empirice pn la concepte, principii, teorii si legi economice
trebuie supus n permanen unei analize critice constructive.
Problemele economice apar ntotdeauna cnd unele Iapte nu mai
pot Ii explicate pe baza teoriilor si a cunostin elor existente. Ele reprezint
59
constientizarea noastr asupra ngustimii, insuIicien ei cunoasterii
stiin iIice n raport cu realitatea economic .
Geneza problemelor economice poate Ii ilustrat si n schema
care urmeaz , pe baza interrela iilor dintre Iactorii lor determinan i:
Problemele economice care se cer clariIicate pot Ii rezultatul r m-
nerii n urm a unei laturi sau a alteia a activit ii economice, cum ar Ii:
x insuIicienta dezvoltare a unei activit i economice n raport cu
noile dimensiuni si structuri viitoare ale nevoii sociale;
x r mnerea n urm a proIitabilit ii n raport cu posibilit ile
oIerite de progresul stiin iIic si tehnic;
x necesitatea adapt rii (restructur rii) economiei n raport cu
noile exigen e ale societ ii democratice;
x necesitatea asigur rii coeren ei teoretice, pe de o parte, si dintre
teoria economic si Ienomenele economice practice, pe de alt parte.
Problemele economice teoretice sau de analiz economic
practic devin teme de cercetare si se propun spre a Ii abordate si
solu ionate cercet rii stiin iIice.
Cunoasterea insuIicien ei teoriei n raport cu Iaptele empirice
este momentul cel mai diIicil si, totodat , cel mai Iertil al cercet rii
stiin iIice economice. Pe bun dreptate se aIirm c este mai greu s se
Iormuleze corect o ntrebare (o ipotez stiin iIic , problem econo-
mic ) dect s se r spund la o ntrebare bine pus .
Cunoasterea, explicarea si deci rezolvarea problemelor econo-
mice constituie con inutul specific al activit ii de cercetare ytiin-
ific economic .
Fapte empirice
economice
Metodologia
stiin ei economice
Probleme economice
de clariIicat (studiat)
Teoria economic
60
Tot acest proces de solu ionare a unei probleme economice se
realizeaz pe baza a dou demersuri:
a) Un demers creator-constructiv, n cadrul c ruia se elaboreaz
si Iormuleaz ipotezele;
b) Un demers critic-valorizator, n cadrul c ruia are loc veriIi-
carea (testarea) continu a ipotezelor.
Ambele aspecte sunt abordate pe larg n Capitolul 5.

2.2. Metoda economistului. Jalen e yi erori

Ca semn de recunoastere si distinc ie, activitatea de cercetare
stiin iIic -economic este denumit curent drept metoda economis-
tului. Ast zi, metoda economistului este considerat o metod de
analiz care se r spndeste, se aproIundeaz si acoper practic toate
domeniile economiei. Aceasta este o metod care a anihilat grani ele
dintre subdisciplinele economice, realiznd practic ,sistemul stiin elor
economice, o metod care este exportat n alte stiin e sociale (socio-
logie, psihologie, etic etc.), care o percep ca metod a economistului.
Economistilor le revine, evident, sarcina de a continua s consoli-
deze si s demonstreze Ior a mereu mai puternic a metodei lor. Acestora
le revin, desigur, nu numai meritele, dar si neajunsurile metodei lor.
Metoda economistului de cercetare propriu-zis este r spunz -
toare de lipsurile stiin ei economice (deIicitul de realism, sprijinul li-
mitat pentru practic etc.) analizate n capitolul 1. Metoda economis-
tului este r spunz toare si de m sura n care sunt valoriIicate particu-
larit ile stiin ei economice (Ienomenele economice sunt extrem de
complexe, multiIactorial determinate, aleatorii, probabilistice, cu un
grad ridicat de risc, un control imperIect al condi iilor de reproducere
si de observare, se desI soar sub imperiul intereselor etc.) prezentate
n Capitolul 2.
mplinirile stiin ei economice, utilizarea metodelor de cercetare
stiin iIic n corela ie riguroas cu particularit ile Iiec rei probleme
economice, n vederea aIirm rii si mai puternice a stiin ei economice,
sunt dependente covrsitor de eliminarea erorilor pe care economistii
nc le mai comit. Dintre acestea, n cele ce urmeaz , vom men iona
doar pe cele mai importante, n speran a c , n acest Iel, vom trezi un
si mai mare interes pentru aproIundarea problematicii pe ct de
61
important , pe att de complex a cercet rii stiin iIice-economice.
Asemenea erori sau limite sunt:
a) Manifestarea unei reticen e fa de confruntarea teoriei economice cu
faptele empirice cotidiene.
Din aceast cauz , unele teorii r mn abstracte, nebazate n m sura necesar pe
observarea realit ii.
b) Realizarea lent a observ rii realit ii practice yi aprofund rii
cauzalit ii, care determin un Ienomen economic sau altul. Aceast caren impune
cunoasterea esen ei ascunse, a mecanismelor si interac iunilor Ienomenelor economice
care nu sunt accesibile cunoasterii comune. Cunoasterea stiin iIic presupune ca
aceste interac iuni si mecanisme ascunse s Iie elucidate si valoriIicate n cel mai nalt
grad cu putin si ntr-un ritm alert.
c) Ipoteza nu este ntotdeauna formulat riguros, pe baza vie ii economice reale.
Realitatea arat c este de preIerat ntotdeauna o ipotez ntemeiat pe Iapte
empirice unei ipoteze generale, I r suport practic; n jurul ipotezelor de baz ale
Iiec rui Ienomen economic se cer organizate mai multe discu ii ntre economisti.
d) Uneori se ac ioneaz pentru o idee ca solu ie unic . Experien a contro-
lat , n vederea valid rii uneia sau alteia dintre ipoteze, n loc s Iie negat , ar trebui
s genereze eIorturi de a se g si solu ii viabile de realizare.
e) n condi iile n care Ienomenul economic este Ioarte complex, multiIactorial
determinat, n loc de invocarea tuturor dificult ilor, n mare m sur reale,
economiytii ar trebui s se str duiasc s g seasc solu ii, s organizeze statistici
de date si metode de separare a variabilelor explicative ale Ienomenului economic.
f) Considernd c Iizica este o stiin model, mai mul i economiyti mpru-
mut concluzii yi metode ale ytiin ei fizice moderne (fizica cuantic ), pe care le
aplic yi fenomenelor economice, exagerndu-se rolul incertitudinii, al predic iei si
obiectivit ii concluziilor si n stiin a economic , n dezacord cu particularit ile
proceselor si Ienomenelor economice.
g) Are loc un proces excesiv, nejustificat de matematizare, f r o baz
factual asigurat pentru generaliz ri, un suport empiric insuIicient pentru
modelare. AstIel, modelul matematic adeseori este diIerit de modelul observat n via a
real . Economistul american Milton Friedman avertizeaz c unii economisti Iac
aceste excese mai mult pentru a impresiona dect pentru a inIorma.
h) Se maniIest uneori subevaluarea cunoayterii istorice, a rolului istoriei, a
faptului concret istoric. O asemenea eroare determin cerin a nt ririi studiilor
multidisciplinare si a studiilor de caz, menite s combat tendin ele de simpliIicare, de
abstractizare, de teorii abstracte, I r utilitate corespunz toare pentru practic .
i) Este necesar un dublu efort al economistului: pe de o parte, n amonte, pentru
veriIicarea principiilor pe care se ntemeiaz cercetarea propriu-zis , iar pe de alt parte, n aval,
pentru veriIicarea mai bun a ipotezelor si concluziilor oric rei cercet ri stiin iIice.
j) Se impune mpiedicarea oric ror filtre, monopoluri yi mercantiliz ri
care blocheaz dezbaterea ytiin ific real , Iavoriznd accesul mass-mediei c tre
oamenii politici si masele de cet eni, numai al curentelor si teoriilor convenabile
lumii de aIaceri.
n concluzie, din multitudinea de erori pe care economistii le s vrsesc rezult c ,
ntr-o Iorm sau alta, metodologia cercet rii stiin iIice economice, dintr-un Iactor de
62
consolidare a stiin ei economice, a Iunc iilor sale explicative si predictive, obiective,
ajunge, si dup opinia unor cercet tori romni, s simpliIice si s caricaturi-zeze
realitatea economic , s promoveze ipoteze si concluzii abstracte, nerealiste, chiar Ialse
*
.
Cercetarea stiin iIic propriu-zis trebuie, deci, s valorizeze realitatea n
interesul perIec ion rii si actualiz rii teoriei economice si al sprijinirii practicii macro-
si microeconomice, prin concluzii si solu ii de cea mai nalt eIicien economic .
Dar s vedem care sunt con inutul yi sfera cercet rii ytiin ifice propriu-zise
de a c rei realizare depind n cel mai nalt grad evitarea erorilor si accentuarea
utilit ii practice a stiin ei economice.

2.3. Cunoayterea ytiin ific - unitate indestructibil dintre
nv are yi crea ie. Formele de comunicare n ytiin

2.3.1. nv area yi crea ia ytiin ific

Cunoasterea stiin iIic este un proces complex dac o privim si
din perspectiva altor componente ale sale.
Con inutul cunoasterii stiin iIice este dat, Iireste, de crea ia
stiin iIic . Aceasta este componenta ei decisiv , deIinitorie.
Cunoasterea stiin iIic include, dup opinia noastr , si un seg-
ment de nv are stiin iIic (de asimilare). Aceasta se reIer , n primul
rnd, la procesul de nv are stiin iIic , sistematic prin scoal ,
contribuind la realizarea progresului stiin iIic si tehnic ncorporat n
Ior a de munc , conIorm schemei care urmeaz :

*
A se vedea Victor Stoica, Metoaologia cercet rii ,tiin ifice falsific
realitatea economic , comunicare la Sesiunea stiin iIic organizat de
Institutul de Cercet ri Financiare si Monetare ,Victor Sl vescu, Bucuresti,
noiembrie, 1998.
63

Din sistemul de nv are stiin iIic , n mod Iiresc, nu Iace parte
nv area prin ucenicie, la locul de munc .
n contextul cursului de metodologie a cercet rii stiin iIice eco-
nomice, nv area se extinde nu numai n sIera document rii stiin iIice,
ci si asupra procesului de explicare a Ienomenului economic. n Iine,
nv area se reia cu Iiecare nou tem de cercetare stiin iIic .
Cele dou componente ale cunoasterii stiin iIice, cea de cunoas-
tere stiin iIic (1) si cea de nv are (2), se intersecteaz si suprapun pe
zona nv mntului universitar:
- n nv mntul superior este vorba de un nv mnt proIesio-
nal aproIundat si, n bun m sur , actualizat n raport cu noile realiz ri
stiin iIice si tehnice;
- n nv mntul superior, studen ii nva s Iac cercetare
stiin iIic si eIectueaz practic aceast activitate sub ndrumarea
proIesorilor.
Introducerea n con inutul cunoasterii stiin iIice a nv rii stiin-
iIice este legat si de mprejurarea c Iiecare tem nou de cercetare
n cursul vie ii de munc reprezint o nv are att n Iazele incipiente,
ct si Iinale ale cercet rii. Nimeni nu poate crea nimic nainte de a
nv a perIect, riguros crea ia naintasilor.
Acceptarea includerii nv rii stiin iIice n ansamblul s u
n con inutul cunoasterii stiin iIice, al turi de crea ia stiin iIic nu
nseamn c am nega ntr-un Iel oarecare diIeren ele nete dintre aceste
dou componente ale cunoasterii stiin iIice.
AstIel, a crea nseamn a urma ntotdeauna alte trasee (circuite
inIorma ionale) si cu alte interconexiuni, n timp ce a nv a are
semniIica ia de a repeta de mai multe ori aceleasi trasee, n cadrul
unor conexiuni stabilite.
Din aceast particularitate organic a procesului de nv are
n elegem c :
- nu orice nv are se converteste n crea ie stiin iIic ;
- pericolul instal rii conservatorismului si al nvechirii cunostin-
elor este considerabil si chiar Ioarte actual, inclusiv n nv mntul
din rile dezvoltate.
64
Combaterea acestui pericol se realizeaz ns , ast zi, n lume, pe
scar larg , prin promovarea metodelor active, gndirii de nv are si
prin organizarea activit ii de cercetare stiin iIic , n nv mntul
superior, a cadrelor didactice. Este si motivul pentru care economistul
american Robert Solow, laureat al Premiului Nobel, adresa studen ilor
chemarea de a contribui la veriIicarea oric rei teorii, no iuni sau
aIirma ii din manualele de nv mnt.

2.3.2. Formele de comunicare n ytiin

Asimilarea si incorporarea cunostin elor stiin iIice n Iormarea
(stiin iIic ) a Ior ei de munc si n produc ia de bunuri si alte servicii
se realizeaz prin comunicarea cunostin elor stiin iIice n principal
prin intermediul lucr rilor stiin iIice, al literaturii de specialitate.
Variatele categorii de lucr ri stiin iIice constituie tot attea
forme de comunicare a inIorma iei stiin iIice. Dintre acestea, n cele
ce urmeaz , re inem ca Iiind mai importante urm toarele:
A. Lucr ri cu autoritate ytiin ific , de consacrare:
x Monografia este o lucrare stiin iIic ampl , exhaustiv care abordeaz o
problem , o Iorm sau o zon teritorial ; con ine concluzii importante si cuprinz toare
privind c ile, direc iile si perspectivele de evolu ie, probleme ce se mai cer clariIicate.
Este destinat public rii n editur ; dimensiunea este variabil , de la cteva sute, pn
la cteva mii de pagini.
x Tratatul abordeaz unitar si coerent cele mai importante concluzii, principii,
teorii Iormulate n limitele unei stiin e, precum si metodele de investiga ie. Oglindeste
starea de dezvoltare a unei teorii stiin iIice sau a unei stiin e. Este destinat public rii si
con ine cteva volume si mai multe mii de pagini.
x Manualul (se nrudeste cu tratatul) prezint cunostin ele, tezele, concluziile,
principiile, teoriile unei stiin e n mod sistematic si n conIormitate cu principiile
didactice destinate Iorm rii proIesionale a specialistilor.
x Manualele selectate ntr-o prim Iorm , susceptibile mbun t irii si comple-
t rii se numesc Note de curs.
x Manualele universitare mai ample, cu un nivel mai nalt de abordare pot Ii
asimilate sau identiIicate cu tratatul. Toate variantele de manual pot Iace obiectul
public rii n editur .
x Enciclopediile yi dic ionarele de specialitate sunt lucr ri de reIerin indis-
pensabile n planul inIorma iei generale de specialitate. Cu unele excep ii, majoritatea
65
nu includ rezultate originale, ci compileaz cu rigoare acumul rile existente ntr-un
domeniu al stiin ei. Fac obiectul public rii, nsumnd unul sau mai multe volume, iar
num rul de pagini este variabil.
B. Lucr ri, pre yi postconsacrare, viznd verificarea ipotezelor existente
yi formularea de noi ipoteze yi direc ii de cercetare:
x Studiul ytiin ific este o lucrare de cercetare stiin iIic veritabil , care solu-
ioneaz unele probleme si Iormuleaz altele noi, att n planul ipotezelor, ct si al
metodelor de cercetare; preIigureaz nout ile si tendin ele viitoare de dezvoltare din
stiin e. Dimensiunile studiului stiin iIic sunt mult mai reduse (dect lucr rile
precedente), de regul situndu-se ntre 20 si 100 de pagini. Unele se public imediat,
independent n brosuri sau n cadrul unor culegeri; altele mai trziu, n Iunc ie de
conIiden ialitate si alte interese.
x Articolul ytiin ific este o Iorm prescurtat a unui studiu n care se redau
principalele probleme, concluzii si propuneri n vederea public rii n reviste de
specialitate; are dimensiuni reduse, de regul pn la 20 de pagini.
x Raportul de cercetare este rezultatul unui studiu stiin iIic n care se cuprind
principalele constat ri si solu ii practice pentru un agent economic (Iirm , stat etc.), n
special cnd studiul s-a I cut la comand , pe baz de contract. Rareori, cu clauz
special se poate publica sub Iorma concluziilor sau dac nu, cu titlu de inIormare a
opiniei publice stiin iIice.
x Raportul stiin iIic mbrac Iorma de Memoriu ytiin ific, n cazul n care
concluziile stiin iIice ale raportului se prezint Academiei Romne sau altor Ioruri
stiin iIice interne si interna ionale.
x Comunicarea ytiin ific este un rezultat par ial sau Iinal al unui studiu
stiin iIic individual sau n grup; este axat , de regul , pe o idee de baz , nso it de
analize de conIirmare sau inIirmare a ipotezelor, cu caracter de inIormare sau de
dezbatere stiin iIic naintea public rii; este rodul unor cercet ri ndelungate,
individuale sau de echip . Se prezint scris (circa zece pagini) pentru sesiuni de
comunic ri stiin iIice, unde se expun n 5-15 minute.
x Referatul ytiin ific este rezultatul unui studiu stiin iIic individual sau n grup,
destinat prezent rii ntr-o dezbatere stiin iIic , cu o tematic de regul restrns
(conIerin , simpozion etc.), n vederea explor rii unor solu ii si desprinderii unor
concluzii si propuneri generale, ct mai larg acceptate, care preced decizii la scara
Iirmei, ramurii, rii si la scar interna ional . Se prezint scris (si tradus n limb
str in , dup caz, de regul , cu dimensiune ntre 10-20 pagini care se expun oral, ntre
5-15 minute, n Iunc ie de locul reIeratului stiin iIic n cadrul reuniunii si de
importan a acestuia, apreciat de moderator. n cazul anumitor reuniuni stiin iIice,
na ionale sau interna ionale, raportul stiin iIic se transmite nainte organizatorilor si se
studiaz de cei interesa i, astIel c n zona respectiv se trece direct la dezbatere.
x Interven ia ytiin ific este o Iorm de participare la o reuniune stiin iIic
prin care autorul comenteaz , apreciaz si corecteaz concluziile sus inute de un autor
de comunicare sau de reIerat stiin iIic. Ea se expune oral pe durata a circa 5 minute; n
Iorm scris ea cuprinde pn la 6 pagini.
66
C. Lucr ri de popularizare a literaturii ytiin ifice:
x Eseurile ytiin ifice prezint concluziile si reIlec iile stiin iIice ale autorului
ntr-o problem de interes major, ca si opiniile altor oameni de stiin , ntr-o Iorm ct
mai accesibil si pe ct posibil literar . Prin acesta se urm reste Iormarea si cucerirea
opiniei publice pentru o problem de atitudine economic , social , cultural etc. Eseul
stiin iIic se adreseaz n mod Iiresc unui public cititor ct mai larg posibil. Eseul
stiin iIic poate avea dimensiuni restrnse, ale unui paragraI, capitol, brosur sau ale
unei c r i.
x Scrierile de popularizare se adreseaz celui mai larg public, constituindu-se
ca instrument de cultur stiin iIic , de convie uire si acceptare a unor produse, servicii
sau schimb ri pe care le genereaz un domeniu, o teorie stiin iIic sau o tendin n
via a social , n plan na ional sau global.
x Notele de lectur , comentariile yi recenziile sunt Iorme relativ distincte de
semnalare a apari iei unor lucr ri stiin iIice, de evaluare ct mai exact a mesajului
stiin iIic si de plasare a unei lucr ri stiin iIice n rndul celorlalte din literatura
domeniului, existente n ar sau n str in tate. Oricine poate si trebuie s realizeze
astIel de lucr ri, ns cele mai izbutite sunt, de regul , ale acelora care st pnesc
domeniul stiin iIic c ruia i apar ine lucrarea stiin iIic .
x Teza de doctorat yi lucrarea de licen sunt lucr ri stiin iIice asimilabile
unora din cele prezentate mai nainte. Ele reprezint Iaza de nceput a unei cariere
stiin iIice si didactice, si respectiv, de terminare a studiilor universitare.
Toate Iormele de comunicare reprezint la un loc literatura
economic de specialitate, suportul principal al inIorma iei stiin iIice,
documentele primare indispensabile asimil rii, nv rii stiin iIice, Ior-
m rii specialistilor si inov rii produc iei de bunuri si de servicii n
societatea modern .

2.4. 1ipurile (formele) cercet rii ytiin ifice

Procesul cunoasterii stiin iIice, att ct a putut Ii prezentat ntr-un
paragraI precedent, ne-a ar tat c actul de crea ie si cercetarea
stiin iIic sunt nediIeren iate, ap rnd ca activitate omogen , speciIic
persoanelor abilitate prin datele native de creativitate stiin iIic (har
stiin iIic), ca si prin datele instruirii stiin iIice, ale proIesionalismului.
Si, ntr-adev r, ea poate s Iie deIinit omogen n Ielul urm tor:
cercetarea stiin iIic un concept care are circula ie ast zi si sub
denumirea de cercetare-dezvoltare (C-D) este deIinit generic ca o
activitate sistematic yi creatoare, menit s sporeasc volumul de
67
cunoytin e, inclusiv cunoytin e despre om, cultur , yi utilizarea
acestor cunoytin e pentru noi aplica ii.
Cu toate acestea, cercetarea stiin iIic (C-D), n teoria
economic , dar si n practic n general, n ntreaga lume, inclusiv n
sIera institu iilor interna ionale de specialitate, este diIeren iat si
clasiIicat n trei mari categorii prezentate n continuare.

2.4.1. Cercetarea ytiin ific fundamental

Aceasta este o activitate teoretic sau experimental Iundamen-
tal care are ca scop principal acumularea de noi cunostin e privind
aspectele Iundamentale ale Ienomenelor si Iaptelor observabile, I r s
aib n vedere o aplica ie deosebit sau speciIic .
Ea este menit s desciIreze legile naturii, gndirii si societ ii si s
asigure astIel noi deschideri care mping mai departe cunoasterea
stiin iIic , progresul tehnologic, progresul economic si progresul social.
n cadrul acestui prim tip, un loc aparte, special l ocup
cercetarea fundamental experimental , orientat c tre aplica ii
practice de viitor. Sub acest aspect ne m rginim s ilustr m, ca
exemplu de cercetare Iundamental n economie, studiul resurselor
planetare, n prezent si n viitor (Iormare si utilizare), precum si
solu iile de acoperire a resurselor odat cu protec ia mediului, care
polarizeaz puternic lumea stiin iIic (n neomalthusieni convinsi, n
pesimisti pruden i, n optimisti pruden i si n optimisti entuziasti).
Din ambele categorii de cercetare stiin iIic Iundamental men-
ion m cteva domenii: crestere economic si modelare; destructurare,
structurare si dezvoltare; structuri economico-sociale institu ionale si
decizionale si transIormarea acestora; analiza proceselor economice,
variante de politici economice si predic ie n economiile aIlate n
tranzi ie si n economii de pia ; probleme Iinanciare, Iiscale si
monetare; sectorul public si restructurarea acestuia; competi ia, Iirma
si managementul Iirmei; sistemul stiin ei, tehnologiei si inIorma iei;
rela ia politic - economie - societate; rela ii economice interna ionale
si integrarea regional ; cercet ri multidisciplinare, interdisciplinare si
de epistemologie economic (Subprogramul ,Stiin e economice, din
Programul de Cercetare Stiin iIic Fundamental al Academiei Romne).

68
2.4.2. Cercetarea ytiin ific aplicativ

Aceasta este o activitate de investigare original n scopul
acumul rii de noi cunostin e, dar orientat , n principal, spre un scop
sau un obiectiv practic speciIic.
Cercetarea aplicativ , potrivit acestei deIini ii, Ioloseste rezulta-
tele celorlalte Iorme de cercetare stiin iIic (Iundamental si de
dezvoltare), inclusiv cunostin ele empirice acumulate n practic , n
vederea convertirii lor n tehnici si tehnologii concrete, n masini si
utilaje, n produse noi, n m suri concrete de organizare, de conducere
economic , n studierea pie ei, n exporturi etc.

2.4.3. Cercetarea yi dezvoltarea
(dezvoltarea experimental )

Constituie o activitate sistematic , n care se Iolosesc cunostin-
ele existente acumulate de pe urma cercet rii si/sau a experien ei
practice, n vederea lans rii n Iabrica ie de noi materiale, produse si
dispozitive, introducerii de noi procedee, sisteme si servicii sau
mbun t irii substan iale a celor deja existente.
Cercetarea si dezvoltarea (dezvoltarea experimental ) sunt,
asadar, consacrate utiliz rii rezultatelor cercet rii stiin iIice Iundamen-
tale si ale cercet rii stiin iIice aplicative pentru ob inerea unor solu ii
de principiu, pentru proiectare, executare si ncercare de prototipuri
experimentale si de produse, proiectare de echipamente si utilaje
destinate unor noi procese tehnologice etc.
n cadrul acestei Iorme de cercetare-dezvoltare (dezvoltare expe-
rimental ) pot Ii distinse dou momente caracteristice:
x proiectarea mental a activit ii economice, materiale, artis-
tice, sociale etc.;
x execu ia proiectelor pe cale manual sau cu mijloace tehnice.
Si ast zi, dar mai ales la nceputul civiliza iei, aceste dou momente
de crea ie se realizau mpreun de aceiasi indivizi. Ele s-au separat ca
domenii distincte pe baza adncirii diviziunii sociale a muncii.
Existen a celor trei tipuri de cercetare stiin iIic ridic perma-
nent ntrebarea: care din acestea trei este cea mai demn , cea mai
69
nobil si cea mai util ? Unii, indirect, negnd aceste categorii,
apreciaz c sunt greu de deIinit aceste trei tipuri care se resping
reciproc, Iie prin obiectul lor, Iie prin rezultatele lor, Iie prin utilizarea
ce poate s Iie dat din rezultatele lor. Trei argumente sunt invocate:
Un prim argument: se ntmpl Irecvent ca un element de solu ie material a
unei probleme s conduc la Iormularea de noi principii importante; dar se ntmpl si
invers, c satisIacerea curiozit ii de cunoastere stiin iIic conduce la noi aplica ii
practice Ioarte interesante;
Al doilea argument: cercetarea experimental si cea aplicativ se alimenteaz
si se ntre in, reciproc si Iurnizeaz materiile prime si utilajele pe care, pn la urm ,
dezvoltarea tehnologic le utilizeaz si le perIec ioneaz progresiv pn o aduce n
stadiul utiliz rii generale;
Al treilea argument: separarea celor trei tipuri de cercetare stiin iIic este
diIuz . Se are n vedere c cercetarea determin nevoile, indic solu iile si Iurnizeaz
mijloacele de a concretiza aceste solu ii. n aceste condi ii, orice tentativ de a
diIeren ia cercetarea stiin iIic devine un demers nou pentru cercet tor, n special
pentru c si ntr-un tip si n altul de cercetare el a recurs la aceeasi metod stiin iIic si
la eIectuarea alegerii ntre aceleasi serii de reguli de procedur . Cu toate acestea,
distinc ia dintre cercetarea stiin iIic Iundamental , aplicativ si de dezvoltare
tehnologic r mne util , n special din perspectiva managementului cercet rii stiin-
iIice, ntruct o astIel de diIeren iere Iurnizeaz o estimare a termenului necesar
pentru ca rezultatele cercet rii stiin iIice s ajung la stadiul de progres tehnic, iar
politica de Iinan are s se subordoneze, n mod adecvat, I r simpliIic ri sau
prejudec i Irecvent ntlnite n practica noastr romneasc din ultimii dou zeci de
ani, si nainte si dup decembrie 1989.

2.5. Structura institu ional a cercet rii
ytiin ifice economice n Romnia

Cercetarea stiin iIic economic , stiin a romneasc este n bun
m sur organizat n cadrul Academiei Romne, institu ia suprem
care elaboreaz orient rile stiin iIice pe domeniile ei mari.
AstIel, n cadrul Academiei Romne, al Sec iei de Stiin e Econo-
mice, Juridice si de Sociologie exist :

2.5.1. Institutul Na ional de Cercet ri Economice care are
n alc tuirea sa un num r de institute de cercetare ce acoper o mare parte
din sIera cercet rii stiin iIice, cum sunt:
i Institutul de Economie Na ional ;
i Institutul de Economie Mondial ;
70
i Centrul de Economie a Serviciilor si Industriei;
i Institutul de Economie Agrar ;
i Institutul de Cercetare a Calit ii Vie ii;
i Institutul de Finan e, Moned si Probleme Valutare;
i Institutul de Prognoz Economic ;
i Centrul de Cercet ri DemograIice;
i Centrul de Cercetare Economic Asistat pe Calculator;
i Centrul de Cercet ri Complexe;
i Centrul de InIormare si Documentare Economic .
Toate institutele economice ale Institutului Na ional de Cercet ri
Economice apar innd de Academia Romn , eIectueaz att cercet ri
stiin iIice Iundamentale, ct si cercet ri stiin iIice aplicative pentru
nevoile speciale practice.

2.5.2. Re eaua cercet rii ytiin ifice economice romneyti
din sistemul Ministerului Educa iei yi Cercet rii

Cercetarea stiin iIic economic romneasc s-a extins si con-
centrat mult, ncepnd din anul 2001, ntr-un cadru considerat mai
propice, odat cu crearea Ministerului Educa iei si Cercet rii. Ea se
desI soar n universit i publice si private, n marile centre univer-
sitare cu nv mnt economic (Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara,
Craiova), dar si n alte municipii unde nv mntul economic, dup
anul 1989, Iiin eaz , n special, sub Iorma nv mntului privat.
De men ionat c , n nv mntul superior, cercetarea stiin iIic
de tip Iundamental de ine propor iile cele mai mari, servind att
nevoile nv mntului, ale perIec ion rii cursurilor, ale procesului de
nv mnt, ct si nevoile stiin ei n general, deci de tip, de asemenea,
academic. ns , n nv mntul superior, o pondere crescnd , cu
mari posibilit i viitoare de extindere, o de ine si cercetarea stiin iIic
aplicativ . Aceasta se execut pentru nevoile practicii din diIerite
Iirme, publice si private, din diIerite zone geograIice ale rii, inclusiv
pentru nevoi guvernamentale.

71
2.5.3. Institute de cercetare ytiin ific f r subordonare
direct academic , apar innd altor ministere

n aceast categorie se includ unit i cum sunt: Institutul Na ional pentru
Cercetare Stiin iIic n domeniul Muncii si Protec iei Sociale, Institutul de Protec ia
Muncii (ambele apar in Ministerului Muncii si Protec iei Sociale), Institutul de
Economie Agrar (Ministerul Agriculturii) s.a. Asemenea unit i de cercetare, desi nu
au subordonare direct Academiei, totusi in seama de orientarea general a
Academiei sub aspectul metodologiei de cercetare.
Academia Romn , institutele acesteia, ca si re eaua de universit i a
Ministerului Educa iei si Cercet rii dispun si de unele edituri si reviste n care se
public toate principalele realiz ri stiin iIice ale cercet torilor romni si str ini,
aspecte din activitatea depus n Iiecare an.
Posibilit ile proprii de publicare se integreaz ntr-o re ea si mai larg de edituri
si cotidiene economice, n care se public att rezultate ale cercet torilor si cadrelor
didactice, ct si studiile si cercet rile altor specialisti din economie, ministere si Iirme
(Economistul, Aaev rul economic, Tribuna economic , Capital, Bursa etc.).
O problem Iundamental o constituie Iinan area cercet rii stiin iIice.
mbun t irea radical a Iinan rii cercet rii stiin iIice n Romnia
ar evita scurgerea ,neobservat a valorilor umane n aIara cercet rii
stiin iIice si n aIara rii. De asemenea, aceasta ar asigura o crestere a
gradului de valoriIicare a poten ialului de cercetare stiin iIic , inclusiv
sporirea cantitativ si calitativ a acesteia n raport cu nevoile urgente
ale relans rii si, mai ales, cu sporirea capacit ii de competi ie a
economiei romnesti.

72

CONCEPTE DE BAZ

x Nucleu paradigmatic

x Teorie

x Sistem teoretic

x Metod metodologie

x Cunoastere stiin iIic

x Cunoastere comun

x Fenomen economic

x Problem economic

x Tem de cercetare stiin iIic

x nv area stiin iIic

x Crea ia stiin iIic

x Comunicare n stiin

x Tip de cercetare stiin iIic

x Structur institu ional de cercetare

73

NTREB RI

1. Ce este nucleul paradigmatic al stiin ei?
2. Explica i ce este metoda si metodologia n stiin ?
3. Examina i diIeren ele ntre cunoasterea stiin iIic si cunoas-
terea comun !
4. Cum evolueaz cunoasterea economic ? Care sunt tr s turile
si particularit ile acestui proces?
5. Explica i principalele erori pe care le Iac economistii.
6. Care este esen a nv rii si a crea iei stiin iIice?
7. Prezenta i si interpreta i (prin prisma avantajelor si limitelor)
diIerite Iorme de nv are n decursul timpului!
8. Care sunt tipurile cercet rii stiin iIice?
9. Explica i necesitatea si posibilitatea diIeritelor tipuri de
cercetare stiin iIic !
10. Care este structura institu ional a cercet rii stiin iIice n
condi iile progresului stiin iIico-tehnic actual?
11. Analiza i caracterul dinamic al structurii institu ionale a
cercet rii stiin iIice!
12. Examina i structura institu ional a cercet rii stiin iIice
economice n Romnia!

74
TEXTE DE ANALIZAT

,,N CONDI IILE CONTEMPORANE, LUMEA ECONO-
MIC NU POATE FI V ZUT SI N ELEAS DOAR
FRAGMENTAR, PE COMPONENTE, CI N COMPLEXITATEA
EI, N UNITATEA SISTEMATIC SI INTERDEPENDEN A
CELULELOR SALE, A COMPONENTELOR SI A CONTRADIC-
IILOR SISTEMULUI. OR, ACEST LUCRU PRESUPUNE O
CUNOASTERE EFECTIV A REALIT ILOR SI PRACTICILOR
ECONOMICE SI SOCIALE, S SE RA IONEZE LOGIC CT
MAI CORECT SI OBIECTIV ASUPRA NTREGULUI SISTEM DE
INTERESE ECONOMICO-SOCIALE EXISTENT N LUME, CA SI
ASUPRA PRINCIPALELOR SALE P R I CONSTITUTIVE,
INCLUSIV A RAPORTURILOR DINTRE ELE.
NICOLAE N. CONSTANTINESCU

,,IDEILE F R CON INUT INTUITIV SUNT GOALE, IAR
INTUI IILE F R CONCEPTE SUNT OARBE... NUMAI DIN
FAPTUL C ELE SE UNESC POATE IZVOR CUNOASTEREA.
IMMANUEL KANT

,,S-AU SPUS MULTE DESPRE METODA STIIN IFIC SI
AU FOST ADUSE NUMEROASE OMAGII CARE NU NTOT-
DEAUNA ERAU REZULTATUL UNEI BUNE INFORM RI.
METODA STIIN IFIC NU ESTE CUM CREDEA BACON
UN DRUM LARG CARE DUCE LA DESCOPERIRI N MUNCA
DE CERCETARE. EA ESTE MAI DEGRAB UN ANSAMBLU
DE RECOMAND RI, UNELE DE ORDIN GENERAL, ALTELE
DE ORDIN SPECIAL, CARE POT CONTRIBUI LA ORIENTAREA
EXPLORATORULUI N DRUMUL S U PRIN JUNGLA FAPTE-
LOR APARENT ARBITRARE. CERCETAREA STIIN IFIC
ESTE O ART , SI PENTRU CEL CE PRACTIC O ART ,
REGULILE, DAC SUNT PREA RIGIDE, POT S FAC MAI
MULT R U DECT BINE. DE FAPT, STIIN ELE SE DEOSE-
BESC ATT DE MULT NTRE ELE, NCT NU E LUCRU
U$OR S G SE$TI O REGUL CARE S LI S POAT
APLICA TUTUROR, F R EXCEP IE" (SUBLI-NIEREA
NOASTR GH. R., D.C.).
GEORGE THOMSON
75


x Aristotel, Organon, IJ, Topica, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1963;
x Bacon, F., Novum Organum, Editura de Stat pentru Literatur
Stiin iIic si Didactic , Bucuresti, 1951;
x Descartes, R., Discurs asupra metoaei (Colec ia de texte IilozoIice),
Editura de Stat pentru Literatur Stiin iIic si Didactic , Bucuresti, 1951;
x Hegel, G. W. F., Enciclopeaia ,tiin elor filo:ofice, Editura Acade-
miei, Bucuresti, 1962;
x Kant, Immanuel, Critica ra iunii pure, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1969;
x Blaga, L., Despre con,tiin a filo:ofic , Editura Facla, Timisoara,
1974;
x Botezatu, P., Dimensiunile aaev rului, n volumul Aaev rul aespre
aaev r, Editura Junimea, Iasi, 1981;
x Bunge, M., Teoria ,tiin ific , n volumul Epistemologie. Orient ri
contemporane, Editura Politic , Bucuresti, 1974;
x Constantinescu, N. N., Metoa ,i tehnic in ,tiin a economic ,
Editura Economic , Bucuresti, 1998;
x Dobre, Acsinte, Introaucere in filo:ofia ,tiin ei, Universitatea
Politehnic Bucuresti, 1998, 259 p.;
x Dobrot , Ni (coordonator), Dic ionar ae economie, Editura
Economic , Bucuresti, 1999;
x Dr g nescu Mihai, Informa ia materiei, Editura Academiei Romne,
x Fern, Georges, Information technology, n World Science Report,
UNESCO Publishing, 1996;
x Grecu, C., Problema ,tiin ific , n volumul Teoria cunoa,terii
,tiin ifice, Editura Academiei, Bucuresti, 1982;
x Louis De Broglie, Certituainile ,i incertituainile ,tiin ei, Editura
Politic , Bucuresti, 1980, 300 p.;
x N stase, Gabriel, Informarea ,i aocumentarea tehnico-,tiin ific , n
Inventic ,i Economie, nr. 2-3/1998, publicat de Tribuna economic ;
76
x Neacsu, Ioan, Instruire ,i inv are, Editura Stiin iIic , Bucuresti,
1990, 342 p.;
x Prvu, I., Teoria aaev rului, n volumul Teoria cunoa,terii
,tiin ifice, Editura Academiei, Bucuresti, 1982;
x Popa, C., Teoria cunoa,terii, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1972;
x Popper, K., Logica cercet rii, Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
x Rowntree, D., Inva cum s inve i, Editura Didactic si Peda-
gogic , Bucuresti, 1980;
x Telespan, Constantin, Informa ia - nou vector ae cre,tere econo-
mic , n Inventic ,i Economie, nr. 8/august 1997, publicat de Tribuna
economic .

77
Capitolul 3

MANAGEMENTUL CERCET RII $TIIN IFICE

3.1. Caracterizare general
3.1.1. Principii generale ale managementului cercet rii stiin iIice
3.1.2. Componentele principale ale managementului cercet rii
stiin iIice

3.2. Etapele procesului de cercetare ytiin ific
3.2.1. Fazele si etapele procesului de crea ie n diIerite
domenii stiin iIice
3.2.2. Etapele cercet rii stiin iIice economice

3.3. Administrarea programelor de cercetare ytiin ific
3.3.1. Proiectarea temei (temelor) de cercetare stiin iIic
3.3.2. Organizarea activit ii de cercetare a temei. Cu privire la
organizarea n echip
3.3.3. Principiile de organizare si Iunc ionare a echipelor de cercetare
stiin iIic
3.3.4. Transmiterea rezultatelor cercet rilor la beneIiciari

Aprecieri semnificative care intregesc con inutul Capitolului 3

Concepte ae ba:

Intreb ri

Texte ae anali:at


78

3. MANAGEMENTUL CERCET RII $TIIN IFICE

Managementul este o condi ie esen ial , un Iactor de crestere
economic , o resurs indispensabil a desI sur rii eIiciente a oric rei
activit i, n orice ramur si sector, att n sIera muncii Iizice, ct si n
cea a muncii intelectuale.
Orict de paradoxal ar p rea poate la prima vedere, manage-
mentul este o cerin absolut necesar a eIicien ei n sIera crea iei, n
general, si a crea iei stiin iIice, n special.
Managementul este o cerin a eIicien ei n toate momentele si
etapele desI sur rii cercet rii stiin iIice, de la nivelul cercet torului, al
echipei de cercetare, al centrului sau institutului de cercetare, pn la
nivelul ramurii cercetare-dezvoltare, inclusiv.
Fiecare din aceste momente, etape sau trepte ale cercet rii-
dezvolt rii are particularit i distinctive. Asupra aspectelor lor
speciIice ne vom opri n cele ce urmeaz , ns nu nainte de a prezenta
aspectele comune, cele mai generale.

3.1. &DUDFWHUL]DUH JHQHUDO

Managementul cercet rii ytiin ifice constituie ansamblul ele-
mentelor cu caracter organiza ional, inIorma ional, motiva ional si
decizional cu ajutorul c rora se desI soar activitatea de cercetare
stiin iIic si se asigur eIicien a acesteia.
El implic ac iuni multiple de organizare, programare (planiIi-
care), gestiune, conducere si evaluare a activit ii de cercetare
stiin iIic la toate structurile si nivelurile acesteia.
Managementul asigur modelarea corespunz toare a eIorturilor de
cercetare stiin iIic , minimizarea costurilor, concomitent cu ob inerea
unor eIecte, a unei eIicien e maxime. Aceste obiective se realizeaz prin
management, cu ajutorul mai multor principii, reguli si exigen e.
79
3.1.1. Principii generale ale managementului
cercet rii ytiin ifice

Principiile generale ale managementului cercet rii stiin iIice
sunt rezultatul impactului unor cerin e cu caracter general cu aspectele
cele mai importante ale con inutului si condi iilor de munc din
cercetarea stiin iIic . Ele s-au cristalizat treptat printr-o laborioas
experien si ac iune de sintetizare si de generalizare a elementelor
esen iale, comune cercet rii, privit ca unitate ntreag . Aceste prin-
cipii sunt:
a. Principiul compatibilit ii dintre mecanismele (mijloacele,
instrumentele etc.) de realizare a managementului yi caracteris-
ticile generale, interne ale cercet rii ytiin ifice
Buna si permanenta compatibilitate ntre cele dou laturi
men ionate se cer realizate ntr-o dubl ipostaz , att static, n Iiecare
moment, ct si ntr-o ipostaz dinamic , n sensul c tendin ele din
sIera activit ii de cercetare, Iie c sunt pozitive sau negative, trebuie
s -si g seasc reIlectarea n sIera managementului, a mijloacelor si
instrumentelor de realizare, a combina iilor dintre acestea.
Orice incompatibilitate care se observ , chiar sub Iorm
incipient , a neconcordan elor m runte conduce la disIunc ionalit i
care aIecteaz cel mai adesea eIicien a economic , att n echip , n
institutul de cercetare, la scara ramurii cercetare-dezvoltare, ct si la
beneIiciarii cercet rii stiin iIice.
b. Principiul managementului participativ
Participarea individului la actul de management tinde s devin
un principiu mai larg n multe domenii si sectoare de activitate. n
cercetarea stiin iIic principiul particip rii s-a impus mai mult si mai
timpuriu, ntruct cercet torii pot s inIluen eze, s determine eIicien a
muncii n propor ii mult mai mari dect n cazul muncii Iizice si al
muncii intelectuale obisnuite.
Fiecare cercet tor privit separat are datele sale particulare native,
ca si cele de preg tire, de voin , de experien . Acestea l oblig s
realizeze ntr-un anumit Iel etapele cercet rii unei teme, s le respecte
riguros si cu consumuri proprii de timp, dup cum alt cercet tor, cu
experien mai mare, cu sim de observa ie si de intui ie mai ridicat, cu
80
o mai bun st pnire a metodelor de cercetare, poate s realizeze
etapele cercet rii ntr-un mod aparte, cu timpi mult mai mici si cu
rezultate superioare. Dac privim acum principiul particip rii la
munca n echip de cercetare, eIectele sale beneIice pot Ii miracu-
loase. Vom vedea toate acestea n partea Iinal a capitolului.
Din aceste caracteristici, participarea cercet torului la
managementul cercet rii stiin iIice se realizeaz nu numai n procesul
muncii propriu-zise, ci pe toate treptele ierarhice n echip , n
institutul (centrul) de cercetare, ca si la nivelul economiei na ionale.
De exemplu, oamenii de stiin si cercet torii care decid asupra
direc iilor dezvolt rii stiin ei particip al turi de organisme guverna-
mentale specializate la Iormularea politicii stiin ei si buna corelare a
acesteia cu strategia de dezvoltare economic si social .
c. Principiul motiv rii cercet torilor yi personalului auxiliar
din cercetarea ytiin ific
Atragerea valorilor si stabilizarea acestora n cercetarea stiin iIic
(n echip , n institut) si asigurarea eIicien ei cercet rii stiin iIice depind
covrsitor de motiva ia cercet torului. Motiva ia presupune cumularea
preg tirii, voca iei si chem rii, a capacit ii de voin (renun are la multe
pl ceri ale vie ii), cu stimulente corespunz toare privind o bun
remunerare, o bun stabilire si crestere a salariului de baz , o bun
cointeresare la rezultate, o beneIic participare la distribuirea proIitului,
precum si cu posibilitatea cump r rii de ac iuni, de ob inerea unor
procente din drepturile de brevetare si de vnzare a acestora etc.
d. Principiul eficien ei
Principiul eIicien ei care sintetizeaz toate principiile prece-
dente este Iunc ia scop a oric rei cercet ri stiin iIice. EIicien a este
un principiu general pentru toate tipurile de cercetare stiin iIic
(Iundamental , aplicativ si de dezvoltare). Dar acest principiu se
promoveaz si se realizeaz ntr-un mod speciIic, particular pentru
Iiecare dintre tipurile cercet rii stiin iIice.
Principiul eIicien ei presupune luarea n considerare att a
eIicien ei interne (cheltuieli, venituri, beneIicii), n cadrul echipei sau
al institutului, ct si a eIicien ei externe, adic a eIectelor, a costurilor
si proIitului ce se ob in de la beneIiciari (agen i produc tori, al i
agen i, cet enii n calitate de consumatori).
81
Din acest punct de vedere, principiul eIicien ei nu poate Ii
abordat doar sub aspect Iinanciar ngust, ca rentabilitate (Ioarte
important si chiar decisiv ), ci si sub aspectul orizontului mediu si
lung, din perspectiva amelior rii vie ii pe p mnt si a protec iei
mediului ambiant, a conserv rii si amelior rii calit ii lui, a apei, a
aerului si a solului.

3.1.2. Componentele principale ale managementului
cercet rii ytiin ifice

Sistemul managementului n cercetarea stiin iIic este alc tuit
din patru subsisteme, ntre care: organizatoric, inIorma ional, decizio-
nal si cel al metodelor si tehnicilor speciIice de gestiune.
a. Subsistemul organizatoric este alc tuit din dou categorii de organizare:
una Iormal si alta inIormal .
Organizarea formal este reprezentat de structurile n care se desI soar
cercetarea (ateliere, sectoare, sec ii, departamente sau laboratoare), precum si
structurile auxiliare si administrativ-manageriale. Ele se stabilesc prin regulamentul de
organizare si Iunc ionare, prin organigrame, descrieri si evalu ri de posturi etc. Aceste
structuri sunt Ilexibile, putndu-se modiIica, n sensul extinderii sau diminu rii, dup
nevoile si priorit ile institutului de cercetare stiin iIic .
Organizarea informal const n totalitatea interac iunilor umane si a elemen-
telor cu caracter organizatoric care se constituie, n procesul muncii, n mod spontan si
natural. Componentele organiz rii inIormale sunt: grupa inIormal , norma de conduit
a grupei, rela iile inIormale si leaderul inIormal.
b. Subsistemul informa ional desemneaz totalitatea datelor, inIorma iilor,
circuitelor inIorma ionale, Iluxurilor inIorma ionale, procedeelor si mijloacelor de
tratare a datelor existente ntr-o unitate de cercetare stiin iIic n vederea asigur rii
posibilit ii de urm rire si ndeplinirea obiectivelor de cercetare.
Componentele inIorma ionale sunt: datele, inIorma iile, Iluxul inIorma ional,
procedura inIorma ional , mijloacele de tratare a inIorma iilor.
Subsistemul inIorma ional, adecvat muncii de cercetare stiin iIic , reprezint
un veritabil ansamblu circulatoriu complex, jucnd un rol hot rtor n realizarea unui
management operativ, eIicient.
c. Subsistemul decizional asigur conceperea si materializarea unui tot
coerent de decizii n cadrul institutului sau centrului de cercetare stiin iIic . El vizeaz
tehnologia elabor rii si adopt rii deciziilor, precum si ac iunile multiple pentru
nI ptuirea acestora n domeniul cercet rii stiin iIice.
Asem n tor sistemului nervos central din organismul uman, subsistemul
decizional este componenta cea mai activ a sistemului de management, care
Iavorizeaz posibilitatea ob inerii unui proIit maxim.

82
Subsistemul decizional are dou Iunc ii principale:
x declanseaz ac iunile personalului de cercetare, auxiliar si administrativ n
cadrul Iirmei, ntre subunit i si n interiorul acestora;
x orienteaz si supravegheaz direc iile de dezvoltare a institutului de cercetare
stiin iIic si a componentelor acestuia.
Prin cele dou Iunc ii, se cupleaz ac iunile personalului cu capacit ile
structural-organizatorice privind realizarea programelor de cercetare stiin iIic .
d. Subsistemul metodelor yi tehnicilor specifice gestiunii n cercetarea ytiin ific
Acest subsistem are trei Iunc ii principale, si anume:
x asigurarea suportului logistic, metodologic pentru ntregul lan al procesului
de management;
x scientizarea muncii de management;
x perIec ionarea personalului de management si de execu ie din Iirma de cerce-
tare stiin iIic .
Cunoasterea acestor subsisteme si a Iunc iilor lor d posibilitatea proiect rii si
realiz rii dimensiunilor lor pe Iiecare nivel ierarhic.
n concluzie, ntregul management al cercet rii stiin iIice trebuie s
in seama, n toate componentele, etapele si principiile lui, de con inutul
procesului de cercetare stiin iIic , de Iaptul c acesta este un act de munc
intelectual intens , de crea ie cu numeroase renun ri, care mpleteste
transpira ia Irun ii cu ,n duseala min ii, care include pe lng momente
ale logicii si altele care dep sesc orice logic .
Dac managementul cercet rii stiin iIice ine seama n modul cel
mai proIund de aceste particularit i, atunci si numai atunci se ob ine
eIicien a nalt a actului de crea ie, de cercetare stiin iIic .

3.2. (WDSHOH SURFHVXOXL GH FHUFHWDUH WLLQ LILF

Cunoasterea stiin iIic , dup cum am v zut, este un proces
complex. Am ar tat c aceasta include un moment al nv rii stiin-
iIice si unul al crea iei stiin iIice, care se autonomizeaz si se
intercondi ioneaz permanent.
n acest paragraI putem si trebuie s le examin m mai apro-
Iundat pe Iiecare din aceste componente, astIel nct s n elegem mai
bine nu numai deosebirile, dar si interdependen ele si unitatea lor n
ansamblul procesului cunoasterii stiin iIice.
O astIel de tentativ se dovedeste diIicil , pentru c n stiin , n
general, etapele cercet rii stiin iIice, ale crea iei stiin iIice Iac obiectul
unor diIeren e si chiar controverse destul de aprinse.
83
3.2.1. Fazele yi etapele procesului de crea ie
n diferite domenii ytiin ifice

Opiniile diversilor cercet tori privind structura procesului de crea ie
stiin iIic variaz , cel pu in la prima vedere, n limite destul de largi.
ntr-o schem aparent simpliIicat , M. Stein propune numai trei Iaze:
x Formarea ipotezei (Iaz preg titoare);
x Testarea ipotezei (Iaz de investigare propriu-zis );
x Comunicarea (Iaz de Iinalizare).
Tot o schem simpliIicat , n trei Iaze, propun si cercet torii Kaufman si
K|stler, si anume:
x Faza logic ;
x Faza intuitiv (include incubarea si iluminarea);
x Faza critic (veriIicarea si Iinalizarea).
Dup A. Moles, procesul de crea ie cuprinde cinci Iaze:
a. Percep ia si documentarea (echivaleaz cu preg tirea);
b. Selec ia si incubarea;
c. Iluminarea;
d. VeriIicarea;
e. DiIuziunea si socializarea (legate de veriIicare).
A. Osborn propune tot cinci Iaze, diIerite, si anume:
x Orientarea (deIinirea problemei si delimitarea ei);
x Preg tirea;
x Analiza si idea ia (producerea de idei);
x Incubarea;
x Evaluarea.
Un alt cunoscut cercet tor, K. Steinbuch propune o tipologie mai soIisticat ,
cuprinznd sase Iaze, astIel:
i Problematizarea;
i Explorarea;
i Laten a;
i Regresia euristic ;
i Elaborarea;
i Canonizarea (impunerea solu iei).
n Iine, un alt cercet tor, G. Wallas propune o clasiIicare mai larg acceptat de
cercet tori si cu circula ie Irecvent n literatura de specialitate, sub Iorma a patru Iaze
(mai condensate):
a. Preg tirea;
b. Incubarea;
c. Iluminarea;
d. VeriIicarea.
84
S explicit m pe scurt aceste patru Iaze, ncercnd s le asociem si Iazele
promovate de ceilal i cercet tori.
a. Faza de preg tire cuprinde opera iuni de debut, ra ionale
cum sunt:
x identiIicarea, delimitarea si Iormularea problemei ce trebuie
rezolvat ;
x documentarea si colectarea de inIorma ii;
x prelucrarea inIorma iilor colectate, analiza si sinteza acestora;
x cercetarea diIeritelor solu ii existente.
Preg tirea este Iaza esen ialmente logic si obligatorie, dar,
oricum, r mne o Iaz ini ial , de preg tire, necesar , ns insuIicient
pentru rezolvarea problemelor si g sirea de solu ii noi, creative.
b. Faza de incubare include elemente opera ionale neex-
plicate sau insuIicient explicate, ascunznd, dup A. D. Moor,
,misterul central al procesului de crea ie. Faza de incubare se
caracterizeaz printr-o stare de concentrare a cercet torului, prin
eIorturi repetate de g sire a solu iei, prin eIorturi constiente, pe baz
de ra ionamente logice, angajnd gndirea, memoria activ . Dup
ncerc ri repetate, nencununate de succes, problema se Iixeaz n
subconstient, n memoria pasiv (9/10 din inIorma iile acumulate de
creierul uman; numai 1/10 revine memoriei active).
Starea de concentrare, I r s dea rezultat, este nlocuit de o
stare de relaxare, cnd problema de rezolvat pare s Ii Iost dat uit rii;
are loc o ndep rtare de planul real al problemei, n Iavoarea unei
misc ri (evolu ii) n plan imaginar.
Planul real vegheat de un cenzor logic, pentru a preveni
abateri de la datele reale ale problemei, include raporturi apropiate,
strnse ntre cauz -eIect, n timp ce planul imaginar implic gndirea
subconstient , necenzurat , inIorma ii nelegate logic de problem si
raporturi ndep rtate ntre cauz -eIect.
Incubarea este o Iaz intuitiv , constnd n opera iuni de gndire
divergent , cu asociere a inIorma iilor din memoria pasiv cu datele
reale ale problemei. Pe scurt, incubarea are urm toarele momente
caracteristice:
x ac iunea gndirii constiente, de concentrare asupra problemei;
x Iixarea problemei n subconstient;
85
x ac iunea gndirii subconstiente, n condi iile n care cerce-
t torul se relaxeaz si se detaseaz de problem . St rile de concentrare
si relaxare se alterneaz de mai multe ori, astIel c durata incub rii
poate Ii Ioarte lung , de la cteva zile, s pt mni si luni, pn la ani
ntregi, n Iunc ie de complexitatea problemei.
c. Faza de iluminare este punctul culminant al procesului
creativ, o Iaz de inspira ie, cnd ideea solu iei apare brusc, simpl si
evident . Iluminarea apare n momentele de relaxare a cercet torului,
n timpul unor activit i care nu au nicio leg tur cu problema la
culcare, la trezire, la plimbare, la spectacol etc. Ca rezultat al incu-
b rii, iluminarea are semniIica ia unei reveniri neasteptate din planul
imaginar n planul real, provocat de o asociere ntmpl toare de
inIorma ii. Se produce o ncrucisare ntre imaginar si real (subcon-
stient si constient), cnd datele din planul imaginar se cupleaz (sunt
compatibile) cu datele din planul real, din care rezult un nou aran-
jament, o nou conIigura ie a datelor: inIorma iile stocate n memoria
pasiv mpreun cu inIorma iile legate logic de problem sunt reactua-
lizate ntr-o nou conexiune. O idee nou nu este altceva dect un
ansamblu de informa ii reactualizate n cadrul unui nou aranja-
ment. De altIel, experien a trecut (inIorma ia stocat ) este remode-
lat ori de cte ori revine n memorie.
Sub aspect psihoIiziologic, comparativ cu un calculator electro-
nic, mecanismul ilumin rii se explic astIel: creierul este o re ea de
circuite inIorma ionale care si schimb conIigura ia n Iunc ie de
inIorma iile nou primite; iluminarea se produce cnd, dup multe
ncerc ri nereusite, re eaua (existent ) adopt o conIigura ie compati-
bil cu inIorma iile nou primite. De aici rezult deosebirea ar tat de
noi n capitolul precedent, ntre a nv a si a crea.
Dup unii autori, procesul propriu-zis de crea ie (l snd de o
parte Iazele de preg tire si de veriIicare) nu este dect un ocol creativ,
adic :
x p r sirea planului real;
x c utarea unui stimul n planul imaginar (pentru legarea inIor-
ma iilor ap rute n subconstient cu datele reale);
x revenirea n planul real (cnd stimulul conduce la leg tura c utat ).
86
Deci, momentele p r sirii planului real si cel al c ut rii unui
stimul n planul imaginar corespund Iazei de incubare, iar momentul
revenirii n planul real corespunde Iazei de iluminare.
Momentul ilumin rii, de apari ie a solu iei (dac apare), este
absolut imprevizibil
*
.
d. Faza de verificare este n ntregime o Iaz logic a procesului
de creativitate. n cazul acesteia are loc Iinalizarea actului creativ, cnd
descoperirea, inven ia sau inova ia nceteaz s mai Iie proprietatea
creatorului, devenind un bun al societ ii n cadrul c reia se valoriIic .
n concluzie, se cere men ionat c Iazele procesului sunt greu
izolabile, producndu-se Irecvente reveniri de la o Iaz ulterioar la
una anterioar . Calea spre solu ie este Ioarte anevoioas , pretinznd
din partea cercet torului tenacitate si r bdare, o mare cheltuial de
energie nervoas .

3.2.2. Etapele cercet rii ytiin ifice economice

n cercetarea stiin iIic economic sunt valabile, n linii mari,
cele mai multe din Iazele si etapele crea iei stiin iIice, din alte
domenii. Exist ns si o serie de particularit i implicite si explicite la
care ne vom opri n caracterizarea general , pe care o vom Iace
Iiec reia din etapele si Iazele cercet rii stiin iIice.
a) Alegerea temei de cercetare
Este echivalentul a ceea ce, n alte clasiIic ri nainte examinate,
purta denumirea de ,percep ie a problemei sau ,problematizarea sau
,deIinirea si delimitarea problemei. Cu alte cuvinte, n elegem cu
claritate c alegerea temei de cercetare Iace parte din Iaza ini ial , de
debut a preg tirii actului de crea ie stiin iIic .
Alegerea temei de cercetare se Iace ntotdeauna din rndul
problemelor economice, acelea care reies din conIruntarea teoriei cu
Iaptele empirice (problema a Iost abordat n capitolul precedent).
Alegerea temei de cercetare (Iundamentale, aplicative) se Iace
pe baza unor principii generale, cum sunt:

*
Mihai Berinde, n Creativitate ,i inovare, subliniaz si ,serendi-
pitatea ca gen de act creativ izolat, I r Iaz de preg tire si chiar I r
incubare (vezi Inventic ,i Economie, nr. 4/aprilie 1998).
87
x temele mai complexe pot Ii realizate cu rezultate bune de mari
echipe de cercetare stiin iIic ;
x temele complexe se pot diviza n teme si subteme mai
restrnse, pentru a putea Ii distribuite unor echipe si cercet tori
individuali.
Divizarea temelor se Iace ntotdeauna sub supravegherea stiin i-
Iic a unui cercet tor cunosc tor si recunoscut, cu experien pentru a
se evita Iracturi nedorite, repet ri ale unor probleme de c tre mai mul i
cercet tori sau, n Iine, r mnerea n aIara cercet rii a unor aspecte si
laturi esen iale, de cunoasterea c rora depinde rezultatul cercet rii
temei complexe n ansamblul s u;
x cercet torii pot alege tema de cercetare pe care o doresc, de
care se simt atrasi, sau n leg tur cu care ei au anumite acumul ri;
x cercet torul, pornind de la cele ar tate aici, poate chiar s
propun tema sau teme de cercetare stiin iIic ;
x riscul n cercetarea stiin iIic este mare, din cte am v zut n
paragraIul precedent. Acest risc poate Ii majorat sau, dimpotriv ,
diminuat cu ocazia alegerii temei de cercetare.
Aceste principii generale de alegere a temei se concretizeaz si
mai mult, pe baza unor criterii, cum sunt:
i cunostin ele cercet torului despre tem ;
i dac tema de care se simte atras nu i este prea cunoscut ,
cercet torul trebuie s realizeze o inIormare prealabil alegerii temei,
att sub aspect teoretic, ct si practic (ntr-o bibliotec , prin discu ii cu
un cercet tor sau proIesor, cu un specialist din practic );
i nclina iile cercet torului s Iie concordante cu proIilul si
cerin ele temei;
i importan a teoretic si practic a temei ce urmeaz s Iie
aleas ;
i ncheierea temei la termenul prev zut n contract sau pentru
anumite evenimente stiin iIice organizate n ar sau n str in tate;
i diminuarea riscului alegerii temei necesit evitarea supraesti-
m rii posibilit ilor cercet torului si subestimarea complexit ii si im-
portan ei temei, a posibilit ilor concrete de inIormare, documentare si
de analiz .

88
b) Documentarea (nv area) ytiin ific
nc din Iaza de alegere a temei, mai ales cercet torul debutant
are nevoie s realizeze o inIormare-documentare sumar care s -i
permit s pun tema n rela ie cu unele din cunostin ele existente.
n Iaza de documentare, aceast rela ie teoretico-practic se cere
aproIundat (nv at ) sub cel pu in trei aspecte:
x s cunoasc conceptele, no iunile si categoriile;
x s cunoasc bine ntreaga teorie a domeniului n care se
circumscrie tema (opinii pro si contra);
x s aleag indicatorii si metodele de m surare si analiz .
Aceste obiective majore se realizeaz cu ajutorul urm toarelor
Ieluri de documentare:
x Documentarea (nv area) bibliografic : este obligatorie,
deoarece nicio tez teoretic nu poate ap rea pe loc gol, n aIara
cunostin elor existente (n ar , n aIara rii, n cele mai diIerite epoci
istorice); ntotdeauna se cerceteaz problema despre care exist mai
multe sau mai pu ine cunostin e.
Documentarea (nv area) bibliograIic ncepe cu consultarea
manualelor, a tratatelor, monograIiilor, enciclopediilor si dic iona-
relor, a articolelor, studiilor si comunic rilor etc., care constituie n
ansamblu literatura economic de specialitate.
x Documentarea direct : are rol distinct pentru c vizeaz
nv area si cunoasterea realit ii practice, a Iaptelor empirice
proaspete, din zilele noastre. Ea se realizeaz sub Iorma culegerii de
date statistice si alte inIorma ii privitoare la Iirm , la o zon geogra-
Iic , o ramur , o ar sau mai multe, la ntreaga lume. Dac documen-
tarea bibliograIic vizeaz culegerea de date si inIorma ii, teorii si teze
din literatura de specialitate, documentarea direct vizeaz procurarea
datelor empirice din via a practic ce Iace obiectul cercet rii temei.
Aceste date procurate prin documentare direct , cu prelucr rile de
rigoare asigur explicarea Ienomenului economic (Iormulare si veriIi-
care de ipoteze stiin iIice) si care urmeaz s se conIrunte cu
rezultatele document rii bibliograIice, conIirmnd sau inIirmnd
con inutul de idei al literaturii consultate. De aici rezult marea
importan ce trebuie acordat calit ii datelor si inIorma iilor.
89
x Consultarea specialiytilor este o alt component a documen-
t rii care poate s se reIere att la specialisti din teorie, ct si din
practic . Aceasta poate usura mult munca si scurta termenul de
elaborare pentru orice cercet tor, dar mai ales pentru tineri cercet tori,
debutan i.
Pornind de la cele ar tate aici n mod sumar, rezult c docu-
mentarea n ansamblu se nscrie tot n Iaza de preg tire a actului de
crea ie, al turi de alegerea temei. ns documentarea, realizat n mod
activ, de p trundere n raportul dintre teorie si Iaptele empirice
cotidiene trece pragul Iazei de preg tire, introducndu-se oarecum n
Iaza urm toare, de incubare.
c) Explicarea yi previzionarea fenomenului economic este
deosebit de complex . Ea este alc tuit din dou subetape:
1. explicarea Ienomenului economic;
2. previzionarea Ienomenului economic.
Aceste dou subetape includ o serie de Iaze care sunt, de regul ,
comune, si anume:
x analiza critic a lucr rilor de specialitate: concepte, teze, teorii
(ipoteze), date si inIorma ii, metode si tehnici utilizate;
x elaborarea si Iormularea ipotezelor de lucru;
x observarea si analiza atent a realit ii economice;
x experimentul si veriIicarea ipotezelor;
x Iormularea si Iundamentarea concluziilor;
x previzionarea Ienomenului si interpretarea rezultatelor n
vederea deciziei.
Asa cum rezult chiar si numai din enumerarea acestor subetape,
explicarea Ienomenului economic acoper nu numai ntreaga etap de
incubare, dar si pe aceea de iluminare. Acest Iapt se petrece, n primul
rnd, n Iinalul cercet rii propriu-zise, unde, indiscutabil, iluminarea
are loc prin experimentarea si veriIicarea ipotezelor, Iormularea si
Iundamentarea concluziilor, a consecin elor sociale, economice si
politice etc. Incubarea si iluminarea au loc si pe parcursul documen-
t rii, dar mai ales al explic rii Ienomenului economic, al Iormul rii si
test rii ipotezelor pe baza datelor empirice, n procesul de alegere si
utilizare a metodelor de analiz n consonan cu Ienomenul si
procesul economic, subordonat acestuia. Elemente de iluminare se pot
90
maniIesta si n procesul preg tirii si asigur rii calit ii datelor, cur irii
lor de erori sau surse care le micsoreaz comparabilitatea sau le
ascund mecanismele si legile care guverneaz Ienomenele si procesele
economice, tendin ele lor durabile legate de Iactorii interni si externi,
primari si deriva i etc.
Previzionarea Ienomenelor economice poate Ii considerat si o
Iinalizare a explic rii, n m sura n care se doreste cunoasterea
evolu iei acestora si n viitor. AstIel, previzionarea Ienomenelor
economice, mai ales pentru activitatea practic , de rutin , reprezint o
etap distinct a cunoasterii acestor Ienomene si a managementului
deciziei asupra evolu iei viitoare a lor.
d) Redactarea yi sus inerea public a lucr rii ytiin ifice repre-
zint o etap constituit din cele dou Iaze: redactarea si sus inerea
public . Aceste dou Iaze nu apar n clasiIic rile etapelor n diIerite
domenii stiin iIice, pentru c acelea se reIereau exclusiv la procesul de
crea ie stiin iIic . ns este nendoielnic c redactarea si sus inerea
public Iac obiectul elabor rii lucr rii de cercetare stiin iIic n orice
domeniu al stiin ei.
Redactarea lucr rii stiin iIice ncepe cu deIinitivarea unor teze
de baz ale lucr rii si continu cu: deIinitivarea planului (structurii)
lucr rii, de la introducere, structura capitolelor, paragraIelor, pn la
concluzii si propuneri; redact rile par iale ale lucr rii; dezbaterea si
analiza critic ; dup care urmeaz redactarea Iinal , mpreun cu un
ntreg ansamblu de cerin e.
Sus inerea public este o subetap care include mai multe
elemente de seam pentru reusita prezent rii unei lucr ri stiin iIice.
e) Valorificarea lucr rii ytiin ifice este o etap de predare a
raportului de cercetare, de aplicare a rezultatelor ob inute si de
acordare a asisten ei de specialitate, a consulta iilor necesare pentru
beneIiciari si al i solicitan i, de evaluare a perIorman elor (eIicien ei)
la beneIiciari.

3.3. $GPLQLVWUDUHD SURJUDPHORU GH FHUFHWDUH WLLQ LILF

Administrarea programelor de cercetare stiin iIic este o activi-
tate complex a procesului de management, prin care institutele sau
centrele de cercetare stiin iIic , cercet torii stabilesc termenele de
91
cercetare, etapele ce se cer parcurse pentru solu ionarea problemelor
stiin iIice, coreleaz Iazele de cercetare cu termenele par iale si cu
termenul Iinal, urm resc si depoziteaz concluziile stiin iIice, vizeaz
sporirea maxim a poten ialului uman de cercetare stiin iIic si
asigurarea n acest scop a resurselor umane, materiale si Iinanciare.
Administrarea programelor de cercetare stiin iIic mpleteste
activitatea de gestiune cu cea de organizare a desI sur rii lucr rilor de
cercetare stiin iIic . De aceste dou componente ale administr rii
depinde prevenirea unor riscuri suplimentare (subiective) si asigurarea
eIicien ei maxime a lucr rii de cercetare stiin iIic .

3.3.1. Proiectarea temei (temelor)
de cercetare ytiin ific

Este o opera iune complex , de deIinire a tuturor activit ilor
implicate de cercetarea respectiv , de corelarea lor judicioas , dar si
de corelarea lor cu termenele posibile, astIel nct termenul Iinal s Iie
respectat, conIorm contractului de cercetare stiin iIic .
Activitatea de proiectare este esen ial pentru administrarea
oric rei teme, ns aceasta este mai ales valabil pentru temele de
mare complexitate.
Proiectarea temei de cercetare cuprinde trei opera iuni, si anume:
schi a proiectului de cercetare, proiectul de cercetare si planul
preliminar al lucr rii de cercetare stiin iIic . S le examin m n mod
succesiv:
a. Elaborarea schi ei proiectului de cercetare
Elaborarea schi ei de proiect ncepe imediat dup alegerea temei de cercetare
stiin iIic . Aceast schi , evident, este elaborat de cercet tor sau, n cazul unei
echipe de cercetare, de responsabilul acesteia mpreun cu membrii echipei.
Schi a proiectului de cercetare stiin iIic cuprinde:
i termenul de predare a lucr rii la beneIiciar;
i principalele opera iuni ale document rii bibliograIice;
i sursele de documentare bibliograIic importante si greu de ob inut; locul
unde ele pot Ii consultate;
i termenele celorlalte etape de cercetare s Iie suIiciente, nerestric ionate de
ntinderea cercet rii documentare bibliograIice.
b. Elaborarea proiectului temei de cercetare
Proiectul temei de cercetare se realizeaz , de regul , dup terminarea
document rii bibliograIice si dup o prim Iormulare a ipotezelor.
92
Proiectul temei include:
i etapele ulterioare de cercetare stiin iIic ;
i documentarea practic (n unit i economice, ministere, zone geograIice,
ri), n vederea procur rii datelor empirice, a Iaptelor si inIorma iilor, privind geneza
Ienomenului, Iactorii care l determin ;
i modalit ile de prelucrare a inIorma iei practice si termenele de execu ie a
prelucr rii;
i termenele pentru Iundamentarea concluziilor, pentru redactarea si predarea
lucr rii la beneIiciar;
i opera iile de asisten pentru aplicarea propunerilor;
i cheltuielile necesare Iiec rei etape de cercetare stiin iIic .
ntruct elaborarea proiectului temei de cercetare este o opera iune complex ,
apare necesar consultarea cercet torilor cu experien sau a proIesorilor, conduc tori
stiin iIici, a specialistilor din practic . Pe aceast baz se pot evita tendin ele negative
de subapreciere a timpului necesar pentru realizarea unor etape sau de supraestimare a
eIorturilor impuse de cercetare.
c. Elaborarea planului preliminar al structurii lucr rii
Este un plan care cap t contur tot mai clar pe m sura parcurgerii etapelor de
documentare si de cercetare propriu-zis . Acest plan preliminar de structur a lucr rii
cuprinde:
x principalele teze, idei, concluzii;
x principalele ipoteze conIirmate si inIirmate;
x metodele de analiz si calcul;
x argumentele teoretice si practice, economice si social-politice pentru Iunda-
mentarea concluziilor si a solu iilor;
x sursele de inIormare practic si modalit ile de prelucrare;
x probleme speciale pe care cercetarea nu a reusit s le clariIice si cauzele care
au mpiedicat acest lucru;
x conturarea proiectului structurii tematice: p r i, sec iuni, capitole, paragraIe etc.

3.3.2. Organizarea activit ii de cercetare a temei.
Cu privire la organizarea n echip

Elaborarea oric rei teme de cercetare implic o organizare
special , n conIormitate cu complexitatea temei. Organizarea este mai
ampl , n cazul temelor de complexitate mare si medie si mai
restrns , n cazul temelor cu proIil si amploare reduse.
IndiIerent de complexitatea temelor, n organizarea activit ii de
cercetare, potrivit principiului partenerial, particip att cercet torii,
ct si managerii.
ns , aici gradul de implicare diIer considerabil. Dac pe
ansamblul institutului sau centrului de cercetare r spunderea, n mod
93
Iiresc, cade pe manager, organizarea activit ii de cercetare a temei
este n principal n r spunderea cercet torului.
R spunderea este individual , a Iiec rui cercet tor, att n cazul
unei teme simple, elaborate de un cercet tor, ct si n cadrul unei teme
mai complexe, elaborat de o echip de cercetare. Desigur, n echipa
de cercetare r spunderea principal cade asupra seIului echipei, ns
aceasta nu nseamn c dispare cumva si r spunderea membrilor
echipei, n mod individual.
Explica ia rezid invariabil n Iaptul c actul de crea ie este prin
deIini ie individual si, deci, si r spunderea nu poate Ii dect individual .
Cercetarea n echip este cerut de amploarea temei, de comple-
xitatea si termenul de elaborare. Ea nu desIiin eaz r spunderea
individual ; dimpotriv , r spunderea este chiar mai mare dac avem n
vedere c elaboratul individual trebuie s satisIac exigen ele ntre-
gului, respectiv ale temei n ansamblul ei. De aceast corelare si
desI surare a muncii echipei r spunde seIul echipei, un cercet tor cu
mai mult experien . Dar r spunderea acestuia nu diminueaz cu
nimic r spunderea individual a membrilor echipei. Este si normal
pentru c , n cadrul echipei, Iiecare cercet tor si persoan auxiliar
elaboreaz anumite p r i si desI soar activit i de care executantul
trebuie s r spund individual.
Organizarea cercet rii n echip este modelul mai complex, dar
care, n esen , cuprinde majoritatea aspectelor care privesc si
organizarea cercet rii unei teme n mod individual.
Organizarea cercet rii n echip are mai multe avantaje, dintre care:
x permite scurtarea timpului de elaborare a unei cercet ri, ceea
ce n anumite cazuri este necesar sau n altele, imperios necesar;
x permite Iormarea mai rapid a tinerilor cercet tori si evitarea
descuraj rii acestora, inerente n tot procesul de cercetare a adev rului,
n tot actul de crea ie;
x se asigur un larg schimb de opinii, ceea ce evit concluzii si
solu ii unilaterale si permite o mai bun Iundamentare a concluziilor
Iiec rei p r i si a lucr rii de cercetare n ansamblu.
Din p cate, munca n echip include si unele dezavantaje
pentru cercet torii individuali. Disciplina de echip , care nu poate Ii
n niciun Iel ignorat , poate restrnge deseori ini iativa si capacitatea
de crea ie a cercet torului membru al echipei de cercetare. De aceea,
94
n cadrul echipei se cer organizate consult ri ale altor cercet tori din
domeniul respectiv, discutarea diIeritelor p r i ale lucr rii stiin iIice pe
m sura elabor rii lor, discutarea lucr rilor (p r ilor) nainte de predare
la conducerea institutului si, desigur, nainte de predarea la beneIiciar.
Dezavantajele cercet rii n echip se combat si pe calea limit rii
acesteia, mai ales la temele complexe care reclam cercet ri inter si
multidisciplinare.

3.3.3. Principiile de organizare yi func ionare
a echipelor de cercetare ytiin ific

Echipa de cercetare cuprinde un num r Ioarte variabil, de la 2-40
membrii, uneori mergnd si pn la 100 membrii.
Echipa de cercetare este o structur de organizare a muncii cu
caracter nepermanent, putnd reuni cercet tori din unul sau mai multe
institu ii; ea Iunc ioneaz numai pe durata elabor rii unei teme de
cercetare stiin iIic . Un cercet tor poate Iace parte din mai multe
echipe, dup caz.
Principiile care stau la baza organiz rii unei echipe sunt:
x Echipa de cercetare trebuie s cuprind num rul strict necesar de cercet tori,
alesi dup criteriul competen ei n domeniul temei de cercetare, al preocup rilor
anterioare; aceleasi criterii se aplic si pentru personalul auxiliar al echipei de
cercetare (documentaristi, operatori de calcul, traduc tori etc.);
x Echipa de cercetare trebuie s cuprind att cercet tori cu experien , ct si
cercet tori tineri; tinerii se Iormeaz mai usor, pot observa mai repede unele erori cu
care al ii s-au obisnuit, pot Iormula unele teze contradictorii, originale;
x Echipele de cercetare dau rezultate bune dac membrii acestora sunt lega i
prin raporturi de stim si prietenie; dac nu, cel pu in s se cunoasc si s se respecte
reciproc;
x Echipa trebuie s -si Iixeze obiective precise care s Iie cunoscute de to i
membrii s i. n cadrul echipei sarcinile de cercetare trebuie s se distribuie clar, I r
ambiguit i, membrilor s i; sarcinile si ndeplinirea lor trebuie s Iie, pe ct posibil,
individualizate. n cadrul echipei de cercetare se pot constitui si subcolective de
cercetare stiin iIic ;
x Stimularea membrilor echipei, pe lng Iormele cunoscute, trebuie s
includ , n mod obligatoriu, individualizarea si semnarea p r ilor realizate
individual sau n colaborare; se evit nsusirea muncii altuia, dar se asigur si o
mobilizare a Iiec rui membru al echipei;
x Conducerea echipei de cercetare trebuie ncredin at , n mod obligatoriu, unui
om de stiin cu experien , cunoscut si recunoscut prin lucr rile elaborate, cu autoritate
stiin iIic . Este necesar ca cel mai bun cercet tor s Iie conduc torul echipei, mai ales
95
dac este si un bun organizator, exigent, capabil de dialog si comunicare deschis ,
capabil s nl ture disensiunile, care n cercetarea stiin iIic sunt Irecvente;
x Asigurarea unei ambian e democratice, de lucru n echip . Discutarea
deschis , I r menajamente si adoptarea n echip a hot rrilor creeaz atmosIera
necesar muncii n echip . Abaterile de la acest principiu pot genera lucr ri slabe, ca
si atunci cnd lipseste autoritatea stiin iIic .

3.3.4. Transmiterea rezultatelor cercet rilor
la beneficiari

Comunicarea rezultatelor cercet rilor stiin iIice la beneIiciari
este o latur important a managementului, a administr rii cercet rii
stiin iIice. Ea ncepe cu depozitarea lucr rii pe diIeri i supor i. Trimi-
terea la beneIiciari se Iace diIerit.
Dac lucrarea de cercetare s-a realizat n baza unui contract,
conven ii sau a altui nscris ncheiat ntre cercet tori, Iirma de cerce-
tare (institut, centru, laborator, departament sau catedr ) si diverse
Iirme beneIiciare, evident, transmiterea lucr rii se Iace n conIormitate
cu prevederile respective, inclusiv n ceea ce priveste m surile de
asisten stiin iIic .
Dac n contracte sau conven ii nu sunt prevederi contrare,
rezultatele cercet rilor pot Iace obiectul public rii n totalitate sau par ial,
n ar si str in tate, n volume editoriale sau n publica ii periodice.
n procesul de comercializare a lucr rilor de cercetare stiin iIic se
au n vedere datele exacte privind eIicien a intern si extern a cercet rii
stiin iIice. De altIel, ntregul proces de administrare a temei, de la
alegerea acesteia pn la trimiterea ei la beneIiciari, se realizeaz n
conIormitate cu legile rii, cu principiile economiei de pia , ale
concuren ei, precum si cu tendin ele cercet rii stiin iIice pe plan mondial.
Aprecieri semnificative care ntregesc con inutul Capitolului 3
,ORDINEA NE NVA S CSTIG M TIMP!

Sub acest titlu, proIesorul olandez Jan Tinbergen, laureat al
Premiului Nobel, si-a expus ,tehnica de lucru din care v prezent m
cteva ,sugestii:
1. ncerca i s v dezvolta i sim ul propor iei: care sunt problemele
importante, care sunt Iactorii esen iali ce stau la baza temei de cercetare.
96
2. Evita i s v ocupa i de detalii neesen iale.
3. Specializa i-v pe teme bine deIinite. Odat la 5 sau 10 ani v
pute i revizui alegerea.
4. Cnd este posibil, da i o expresie cantitativ problemei de
care v ocupa i; aceasta permite s v veriIica i p rerile cu ajutorul
ciIrelor si Iaptelor.
5. Clasa i ntr-o ordine riguroas datele necesare, materialul
documentar, propriile dumneavoastr idei, calculele I cute.
6. Fi i gata oricnd s v revizui i teoria n lumina noilor Iapte
sau a unei logici mai bune.
7. nainte de a redacta un text, Iace i un rezumat a ceea ce
socoti i c este esen ial, apoi o ,tabl de materii, ceva mai lung si
abia apoi trece i la redactarea propriu-zis .
8. mp r i i lectura dumneavoastr ntre teme de specialitate si
teme generale, pentru a p stra ntotdeauna o viziune de ansamblu
asupra lucrurilor.

97

CONCEPTE DE BAZ

x Management general

x Management al cercet rii stiin iIice

x Principiu de management

x Administrarea programului de cercetare stiin iIic

x Proiectarea unei teme de cercetare

x Echip de cercetare stiin iIic

x Etap de cercetare stiin iIic

x Crea ie stiin iIic

x Organizarea cercet rii stiin iIice

x Gestiunea resurselor

x PerIorman n cercetarea stiin iIic

x Sistem inIorma ional de cercetare

98

NTREB RI

1. Care este caracterizarea general a managementului cercet rii
stiin iIice?
2. Care sunt principiile generale ale managementului cercet rii
stiin iIice?
3. Care sunt componentele de baz ale managementului cercet rii
stiin iIice?
4. Analiza i diIeritele componente ale managementului cercet rii
stiin iIice economice!
5. Care sunt etapele procesului de cercetare stiin iIic ?
6. Explica i comparativ etapele cercet rii stiin iIice!
7. Cum se realizeaz administrarea unor programe de cercetare
stiin iIic ?
8. ntocmi i un proiect de teme de cercetare stiin iIic economic !
9. Organiza i o echip de cercetare stiin iIic economic !
10. Cum urm ri i ritmicitatea si responsabilitatea activit ii de
cercetare economic n cadrul unei echipe?
11. Care este cel mai mare pericol pentru inovare?
a) ignoran a?
b) diletantismul?
c) iner ia?
12. Enumera i metodele de a cstiga timp!

99
TEXTE DE ANALIZAT

,,AVEAM NEVOIE DE O PERIOAD SUBCONSTIENT PE CARE
NIMIC NU TREBUIA S O FOR EZE SI PE CARE O GNDIRE
DELIBERAT AR FI BLOCAT-O NTR-UN FEL OARECARE, IAR
DUP CE AM NR D CINAT PROBLEMA N SUBCONSTIENTUL
MEU, PRINTR-UN EFORT DE CONCENTRARE, ACEASTA A
GERMINAT DE O MANIER SUBTERAN PN CND,
DEODAT , SOLU IA A AP RUT CU O EVIDEN ORBITOARE.
BERTRAND RUSSEL

,,S TE CONCENTREZI ASUPRA PROBLEMEI... PRO-
BLEMA NCEPE S DEVIN DE-A DREPTUL OBSEDANT ; ESTI
CONSTIENT C CREIERUL LUCREAZ N PROBLEMA
RESPECTIV PENTRU C FRNTURI ALE ACESTEIA P TRUND
MEREU N CONSTIIN , DUP ACEEA ACTIVITATEA
SUBCONSTIENT ARE NEVOIE DE CTVA TIMP, DAR
MOMENTUL DE APARI IE A SOLU IEI (DAC APARE) ESTE
ABSOLUT IMPREVIZIBIL.
H. R. CRAME

,,DAR, N FOND, CEL MAI IMPORTANT FACTOR, ACELA
CARE ASIGUR SUCCESUL CERCET RII, L CONSTITUIE
ALEGEREA JUDICIOAS A TEMEI. N FIECARE PROBLEM
STIIN IFIC EXIST LA UN MOMENT DAT CTEVA ASPECTE
SAU, CA S ZICEM ASA, C IVA MUGURI CARE FAC
PROBABIL OB INEREA UNUI PROGRES. ELE TREBUIE
DEPISTATE, IAR ISCUSIN A CONST N A LE DESCOPERI
NAINTE CA PREA MUL I OAMENI S LE FI OBSERVAT SI S
SE FI CREAT ASTFEL CONFUZIE.

,,CEA MAI MARE DESCOPERIRE PE CARE STIIN A A
F CUT-O N MATERIE DE METODOLOGIE A FOST RECUNOAS-
TEREA FAPTULUI C UN LUCRU BANAL N APAREN BA
CHIAR CEVA CARE NU PARE A FI DECT O SIMPL CURIOZI-
TATE POATE CONSTITUI CHEIA PENTRU N ELEGEREA
CELOR MAI PROFUNDE PRINCIPII ALE NATURII.
GEORGE THOMSON
100


x Berinde, Mihai, Procesul crea iei ,i misterul creativit ii, n
Inventic ,i Economie, nr. 4/aprilie, 1998, editat de revista ,Tribuna
economic , Bucuresti;
x Burloiu, Petre, Managementul resurselor umane. Tratare global
interaisciplinar , Editura Lumina Lex S.R.L., Bucuresti, 1997.
x Dickinson, John P., Caracteres aistinctifs ae la recherche
scientifique, n volumul Science et chercheurs scientifiques aans la societe
moaerne, Paris, UNESCO, 1988;
x Louis de Broglie, Certituainile ,i incertituainile ,tiin ei, Editura
Politic , Bucuresti, 1980, 300 p.;
x Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane, Editura R.A.I., 1998;
x Michel, Jean, Pratique au management ae linformation, A.D.B.S.,
Paris, 1982;
x Mihuleac, E., Ba:ele managementului, Editura Tempus, Bucuresti, 1994;
x Moore, A., Creativitate, aescoperire, inven ie, Editura Stiin iIic si
x Rahman, Abdur, Profesionali:area ,tiin ei ,i motiva ia oamenilor ae
,tiin , n Anatomia Stiin ei, Editura Politic , Bucuresti, 1987;
x Rosca, Al., Creativitatea general ,i specific , Editura Academiei,
Bucuresti, 1981;
x Regen, Georgescu N., Legea entropiei ,i procesul economic,
Bucuresti, 1979;
x Russu, C., Management, Concepte, Metoae, Tehnici, Editura
Expert, Bucuresti, 1996;
x Simon, H. A., S in elegem creativitatea, n volumul Copii capabili
ae performan e superioare, Editura Didactic si Pedagogic , Bucuresti, 1981;
x opa, L., Creativitatea, Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
Bucuresti, 1980;
x Vl sceanu, Laz r, Metoaologia cercet rii sociologice, Editura
Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1982, 301 p.;
x Zorlen an, T., Burdus, E., C pr rescu, G., Managementul organi-
:a iei, Editura Economic , Bucuresti, 1998.

101

Capitolul 4

DOCUMENTAREA-NV AREA
N CERCETAREA $TIIN IFIC

4.1. Informa ia ytiin ific n epoca contemporan
4.1.1. Func ii si particularit i ale inIorma iei stiin iIice
4.1.2. Pia a inIorma iei stiin iIice
4.1.3. InIorma ia stiin iIic n calitate de obiect al produc iei stiin iIice
4.2. Locul document rii - nv rii n cercetarea ytiin ific .
Con inut, forme, etape
4.3. Documentarea bibliografic (livresc )
4.3.1. Sursele de documentare bibliograIic
4.3.2. Instrumente speciIice etapelor interne de documentare
4.4. Documentarea direct asupra faptelor empirice (practice)
4.5. Documentarea realizat pe viu, prin contacte cu specialiytii
4.6. Re eaua unit ilor de documentare. Extinderea calcula-
toarelor electronice
4.6.1. Eviden a na ional pentru documentare
4.6.2. Re eaua romneasc de unit i de inIormare-documentare
si cooperarea la scar interna ional
4.6.3. Extinderea continu a calculatoarelor electronice n sIera
inIorm rii-document rii

Concepte ae ba:
Intreb ri
Texte ae anali:at

102

4. DOCUMENTAREA-NV AREA
N CERCETAREA $TIIN IFIC

4.1. Informa ia ytiin ific economic
n perioada contemporan

4.1.1. Func ii yi particularit i ale informa iei ytiin ifice

Produsul speciIic al stiin ei oricare ar Ii purt torul lui concret
este inIorma ia stiin iIic . Ea este adnc implicat n produc ia social
si, n general, n societate, pe toate treptele ierarhice, pentru to i agen ii
economici, sociali si politici. Valoarea inIorma iei condi ioneaz n cel
mai nalt grad decizia economic micro, mezo si macroeconomic .
n general, ,,inIorma ia este o diIeren care creeaz o diIeren
(G. Bateson); n orice domeniu, al practicii sau al stiin ei, inIorma ia
ndeplineste o serie de Iunc ii:
a) inIorma ia este instrument de munc si deci de produc ie;
b) inIorma ia este capital al materiei cenusii; este o mostenire, un
patrimoniu cultural - stiin iIic viu;
c) inIorma ia este instrument de preg tire si caliIicare proIesional ;
d) inIorma ia este un Iactor de schimb ntre oameni, agen i etc.;
e) inIorma ia este un motor al crea iei, al adapt rii si inov rii.
InIorma ia stiin iIic are o serie de particularit i care o disting
de ntreaga lume a bunurilor materiale si a serviciilor. Dintre aceste
particularit i sunt de re inut n special:
x spre deosebire de bunurile corporale, materiale, cunostin ele
stiin iIice au proprietatea de a se acumula si multiplica necontenit;
x inIorma ia stiin iIic este o resurs a societ ii cu caracter
practic inepuizabil, putndu-se automultiplica si ampliIica;
x prin utilizare, inIorma ia stiin iIic se consolideaz , se perIec-
ioneaz si completeaz ;
103
x cunostin ele stiin iIice acumulate de-a lungul vremii apar ca o
surs gratuit de putere de crea ie a oamenilor;
x atunci cnd ntr-o Iorm sau alta sunt transmise altor persoane,
cunostin ele stiin iIice nu se nstr ineaz ;
x inIorma ia stiin iIic r mne de regul n posesia celor care au
creat cunostin ele stiin iIice.
n vederea valoriIic rii acestor calit i distinctive ale inIorma iei
stiin iIice, eIorturile se cer orientate simultan n dou direc ii majore:
i asigurarea cadrului organizatoric, a mijloacelor de culegere,
de stocare, de prelucrare si de transmitere a inIorma iilor stiin iIice;
i crearea de noi inIorma ii stiin iIice n sIera cercet rii
stiin iIice, n laboratoare, institute si academii de cercetare etc.
InIorma iile stiin iIice produse si Iurnizate de cercetarea stiin iIic
servesc realiz rii de inven ii si inova ii, crearea de produse, program
(soItware), elaborarea de noi materiale, utilaje, tehnologii, sisteme
moderne de Iormare a personalului, de organizare si management.
Civiliza ia uman , la acest nceput de secol si de mileniu, se
conIrunt si n materie de inIorma ie stiin iIic , ca si n domeniul
stiin ei, al cercet rii stiin iIice, cu fenomenul de globalizare.
Desigur, economiile na ionale nu dispar, ele constituind n conti-
nuare cadrul de dezvoltare si aIirmare a Iiec rei ri si popor. Deci,
cercetarea stiin iIic si inIorma ia stiin iIic trebuie s serveasc ,
nainte de toate, sistemul economic na ional.
n acelasi timp, o serie de probleme economice na ionale, de
interes na ional, pot Ii mai bine solu ionate, dac sunt abordate si din
perspectiv interna ional , mondial . Ast zi putem vorbi de existen a
real a unor probleme globale n acest domeniu, ntruct:
x cercetarea stiin iIic , stiin a economic , dar si stiin a n
ansamblul ei nu pot s ignore unitatea de interese ale economiei
mondiale; mai mult, ele sunt o problem de interes global, asa cum
sunt si multe probleme economice ale perpetu rii si nIloririi civili-
za iei umane pe planeta P mnt;
x cercetarea stiin iIic , stiin a se aIl n interac iune permanent
si crescnd cu celelalte probleme globale ale omenirii;
x nevoia de cercetare stiin iIic , de inIorma ie stiin iIic se
propag n lan si necesit mari eIorturi, cel mai adesea insuportabile
de Iiecare ar n parte, separat;

104
x mai presus de orice, multe probleme ale convie uirii si dezvol-
t rii Iiec rei na iuni se cer solu ionate din perspectiv interna ional ,
n m sura n care stiin a, cercetarea stiin iIic sunt organizate si
Iunc ioneaz n beneIiciul tuturor rilor si popoarelor.
Preocuparea comun a tuturor rilor pentru stiin si cercetare
stiin iIic si deci pentru inIorma ie stiin iIic rezult , desigur, n
primul rnd, din revolu ia pe care stiin a a cunoscut-o, din rolul ei
crucial n ridicarea bun st rii si civiliza iei umane. Globalizarea stiin-
ei, a cercet rii stiin iIice s-a produs n secolul nostru n strns
leg tur cu:
i mondializarea vie ii economice;
i adncirea diviziunii interna ionale a muncii;
i accentuarea rela iilor interna ionale n ansamblul lor (econo-
mice, sociale, politice, culturale etc.);
i acutizarea conIlictului creat de mai multe secole ntre nevoile
crescnde ale Iiec rei ri si resursele limitate ale planetei;
i protec ia mediului este, n acelasi timp, o problem capital ,
na ional si interna ional ; aproape toate problemele mediului ambiant
sunt ast zi probleme comune ale Iiec rei ri si ale tuturor rilor.

4.1.2. Pia a informa iei ytiin ifice

InIorma ia stiin iIic este o marI ; ea are atributele oric rei
m rIi, de cerere si de oIert .
Cererea de inIorma ii stiin iIice economice este determinat de
Iaptul c cercetarea stiin iIic economic reprezint bucle pozitive de
conexiune invers
1
. Aceast particularitate a cercet rii stiin iIice econo-
mice a Iost relieIat n mod cu totul special de c tre rapoartele Clubului
de la Roma. n esen , s-a subliniat, si, de atunci, se insist mereu asupra
Iaptului c diIerite metode de crestere economic trebuie s aib n vedere
includerea unei variabile de progres stiin iIic ca singura modalitate de

1
Form de leg tur ntre Ienomenele economice, n care iesirea unui
element se transmite asupra intr rii aceluiayi element (Ieedback), amplifi-
cndu-i ac iunea. n Iond, conexiunea invers exprim ac iunea outputurilor
asupra input-urilor sistemului economic.
105
valoriIicare a cercet rilor stiin iIice si de eliminare a subdezvolt rii sau
pentru ntre inerea progresului economic si social n rile dezvoltate.
Cererea de inIorma ii stiin iIice economice n epoca globaliz rii
economiei mondiale se determin oriunde prin luarea n considerare a
urm toarelor straturi (componente):
x stratul ambiental pentru procesele geoIizice, adic p mnt,
aer, resurse naturale si pentru procesele ecologice;
x stratul tehnologic pentru activit ile umane legate de
transIerul de energie si materii prime;
x stratul demoeconomic pentru eviden a popula iei, a
produc iei si a altor procese economico-sociale;
x stratul sociopolitic pentru sistemele institu ionale si
procesele sociale;
x stratul individual pentru procesele psihologice si biologice.
Toate componentele cererii de inIorma ii sunt Iormulate nu doar
ca m rimi cantitative sau ca algoritmi de optimizare, ci si ca rela ii
calitative, mpreun cu ntregul cadru de particularit i si restric ii
institu ionale, economice, tehnologice, ecologice etc.
Fluxul cererii de inIorma ii stiin iIice porneste, de regul , de la
centrul de comand , care este activitatea economic (Iirm , complex
industrial, agricol, turistic, guvern etc.) c tre academie, institut, labo-
rator de cercetare, cercet tor individual etc. ns ast zi, odat cu
aIirmarea puternic a stiin ei ca Iactor de produc ie, nu este surprin-
z tor s se observe cum produc torii de stiin dirijeaz Iluxul oIertei
c tre agen ii economici interesa i (c tre cerere).
OIerta de inIorma ii stiin iIice economice este cantitatea de in-
Iorma ii stiin iIice care poate Ii vndut n condi iile pre ului existent.
OIerta de inIorma ii stiin iIice economice diIerit conceptual
de oIerta de inIorma ii economice se caracterizeaz prin urm toarele
tr s turi speciale:
x oIerta de inIorma ii stiin iIice economice se Iormeaz ntr-un
timp ndelungat, n care se instruieste Iiecare genera ie de specialisti;
x oIerta de inIorma ii stiin iIice economice depinde de vrst , sex,
starea s n t ii, psihologie, condi ii de munc speciIice cercet torilor;
x oIerta de inIorma ii stiin iIice economice este perisabil ntr-un
grad Ioarte ridicat. Uzura moral a acestei oIerte stiin iIice este

106
accelerat si se produce, n special, datorit progresului alert al stiin ei
si al tehnologiei;
x oferta de informa ii ytiin ifice economice se produce n
cadrul activit ii de cercetare ytiin ific economic . Evident, pentru
producerea acestei inIorma ii stiin iIice se consum resurse variate,
aproape ntotdeauna de cea mai bun calitate. Pe baza acestor resurse
se determin costul inIorma iei stiin iIice economice.
Agen ii cererii si ai oIertei de inIorma ie stiin iIic si precizeaz
reciproc angajamentele sub Iorm de contracte de cercetare si alte
Iorme directe.
Nivelul si dinamica pre ului inIorma iei stiin iIice economice
rezult din conIruntarea cererii cu oIerta; ns aproape ntotdeauna
cererea Iiind mai mare dect oIerta se asist la o crestere continu a
valorii muncii desI surate n activitatea de cercetare stiin iIic . Cu
toate acestea, cercet torii r mn aproape ntotdeauna s raci si
submotiva i, deoarece mecanismele pie ei sunt departe de a evalua, cu
adev rat corect, valoarea economic a unei cunostin e stiin iIice.
Aceasta r mne o problem deschis , actual a stiin ei economice.
Cererea si oIerta de inIorma ii stiin iIice economice reprezint
segmente tot mai importante ale pie ei na ionale si interna ionale.
Aceast pia se dezvolt rapid si concureaz cu tot mai mult succes
toate celelalte pie e.
Pia a inIorma iilor stiin iIice, ori de cte ori este analizat , trebuie
s ia n seam o serie de aspecte dintre care re inem:
i evaluarea capacit ii de absorb ie, eIectiv si poten ial , a
pie elor;
i determinarea raporturilor dintre pia a inIorma iilor economice
si celelalte pie e tradi ionale;
i examinarea conjuncturii interne si interna ionale si identiIi-
carea inIluen ei acesteia asupra cererii si oIertei de inIorma ie stiin i-
Iic economic , att n prezent, ct si tendin ele de viitor ale acestora;
i stabilirea pozi iei concuren ilor eIectivi si a celor poten iali
pentru delimitarea num rului, Ior ei economice, a cotelor de pia
de inute etc.
Analiza viabil a tendin elor pie ei inIorma iilor stiin iIice econo-
mice impune considerarea unui orizont temporal, suIicient de larg,
107
avnd n vedere iner iile sistemelor economico-sociale, pe de o parte, si
schimb rile stiin iIico-tehnologice mult mai rapide, pe de alt parte.
Se apreciaz c asemenea proiecte de scenarii ar Ii satis-
I c tor realizate, dac s-ar avea n vedere un orizont de timp de
circa 50 de ani.
n paragraIele precedente am ar tat c documentarea stiin iIic
este o etap preg titoare a cercet rii stiin iIice. n prezentul capitol
vom n elege mai exact con inutul procesului de documentare, ce
trebuie s n elegem prin caracterul s u de Iaz preg titoare, dac vom
sublinia din capul locului c obiectul document rii stiin iIice l consti-
tuie ob inerea de inIorma ie stiin iIic .
Obiectul document rii stiin iIice l constituie inIorma ia stiin iIic .
n capitolul al doilea am vorbit de inIorma ie stiin iIic n calitate de
produs al cercet rii stiin iIice ca marI , cu atributele ei de cerere si oIert .

4.1.3. Informa ia ytiin ific n calitate de obiect
al produc iei ytiin ifice

n cadrul procesului de documentare, inIorma ia stiin iIic este
considerat n calitatea sa de Iactor, de surs productiv , de materie
prim (I
1
) pentru producerea prin cercetare stiin iIic a unei noi
inIorma ii stiin iIice (I
2
), conIorm schemei care urmeaz (vezi Fig.4.1.).
Etapele cercet rii
Factori ai cercet rii:
1. Informa ie
2. For de munc
3. Materiale
4. Masini, instala ii, cl diri
Fig. 4.1.
InIorma ie
stiin iIic 1
InIorma ie
stiin iIic 2

108
Informa ia stiin iIic , n calitate de materie prim a producerii
stiin ei (altei inIorma ii stiin iIice), reclam o serie de sublinieri de mare
nsemn tate pentru cercet torul stiin iIic, Iie el student, cercet tor sau
proIesor, economist, inginer etc. Dintre acestea re inem:
a) n epoca contemporan volumul inIorma iei stiin iIice a crescut
enorm, mai ales n leg tur cu Iaptul c a devenit o surs indispensabil ,
tot mai important de crestere economic , de progres social, al turi de
Ior a de munc , de materii prime, energie, combustibil s.a;
b) Societatea omeneasc deja are de-a Iace cu o explozie inIor-
ma ional , cu o adev rat criz , ntruct:
x anual apar mai multe milioane de reviste stiin iIice, brevete de
inven ii, cataloage si prospecte comerciale, rapoarte de cercetare, c r i,
dic ionare etc.;
x se accentueaz disparit ile terminologice;
x cresc diIicult ile de inIormare-documentare ntr-un ocean tot
mai mare de inIorma ie stiin iIic (pe plan interna ional, na ional,
zonal, n Iirm etc.);
x multe lucr ri de cercetare se public par ial sau deloc;
x publicarea este adeseori repetat , n diIerite Iorme de comunicare;
x inIorma ia stiin iIic este si ea perisabil , cunoaste o uzur moral ;
x inIorma ia stiin iIic , desi este cea mai necesar (important ),
totusi accesul la ea este Ioarte diIicil sau deloc.
c) Prin importan , dar si prin implica iile si costurile uriase ale
asigur rii acesteia, inIorma ia stiin iIic a devenit un sector vital, o
problem de interes na ional, dar si o dimensiune global , planetar ;
d) Cercet torul singur, oricare ar Ii el, nu se poate autoservi n acest
adev rat ocean de inIorma ia stiin iIic . El trebuie s apeleze la munca
anonim a unei adev rate armate de specialisti din re eaua tot mai larg
de triere, clasiIicare, depozitare si prelucrare a informa iei ytiin ifice.
Utilitatea si enorma usurare pe care specialistii din activitatea de
documentare o genereaz pentru cercet torul stiin iIic se vor putea
degaja, explicit sau implicit, din abord rile care urmeaz .
Obiectivul principal al prezentului capitol este ns de a veni n
sprijinul beneficiarului de informa ie ytiin ific student, cercet tor,
proIesor, economist, inginer etc.
109
BeneIiciarii de inIorma ie stiin iIic trebuie ei nsisi s stie s
opereze n mod curent cu inIorma ii, s le identiIice cu usurin si s le
valoriIice ct mai deplin n crearea de inIorma ii stiin iIice superioare,
sau n produc ia de alte bunuri economice.
n acest sens, beneIiciarii de inIorma ie stiin iIic trebuie s
dispun de cunoytin e speciale de documentare, cum ar Ii:
x un minim de cunostin e, de no iuni Iundamentale pentru a asigura
unitatea de limbaj cu personalul de documentare din re eaua existent n
ar si str in tate;
x cunoasterea proIund a re elei de documentare si a publica iilor
purt toare de inIorma ii stiin iIice;
x deprinderea de a mnui instrumentele de lucru puse la dispozi ie
de unitatea de documentare;
x st pnirea proIund a ceea ce cercet torul trebuie s realizeze n
mod de sine st t tor, individual, n cadrul procesului de documentare. El
trebuie s cunoasc locul document rii n structura de ansamblu a
cercet rii unei teme, sIera si con inutul document rii, a etapelor acesteia
si a instrumentelor speciIice Iiec reia dintre etape.

4.2. Locul document rii-nv rii n cercetarea ytiin ific .
Con inut, forme, etape

n cele ce au precedat, am subliniat c documentarea stiin iIic
este o etap preg titoare a cercet rii stiin iIice. ns o mai bun
precizare a locului si rolului document rii stiin iIice n cadrul
procesului de cercetare stiin iIic este posibil si necesar , dac se
examineaz mai atent con inutul ca atare al document rii stiin iIice.
Documentarea este un concept cu con inut complex, incluznd,
asa cum am relevat, trei Iorme: documentarea bibliograIic , documen-
tarea direct , consultarea specialistilor. n mod corespunz tor, Iiecare
dintre aceste Iorme ndeplineste o Iunc ie speciIic , distinct pe care le
abord m n paragraIele care urmeaz . n acest context, relev m, n
primul rnd, c existen a mai multor Iunc ii constituie o conving toare
expresie a unui con inut complex si amplu al document rii stiin iIice.
n al doilea rnd, complexitatea procesului de documentare stiin-
iIic rezult din sublinierea altor dou componente ale con inutului
s u: inIormarea stiin iIic si documentarea stiin iIic propriu-zis .

110
Informarea este procesul prin care o unitate specializat a
re elei de documentare sistematizeaz literatura stiin iIic dup criterii
bine stabilite si Iurnizeaz beneIiciarului n diIerite modalit i, o inIor-
ma ie de semnalare bibliografic . Cu ajutorul acesteia, beneIiciarul
ia cunostin de existen a surselor documentare.
InIormarea poate Ii: curent , pe m sura apari iei surselor si
retrospectiv , pe baza surselor documentare ap rute ntr-un interval
de timp; aceasta din urm se realizeaz , de regul , la cerere.
Documentarea propriu-zis reprezint procesul prin care uni-
tatea specializat pune la dispozi ia beneIiciarilor documente pe care
acestia le solicit n urma primului proces, de inIormare.
Asadar, documentarea este procesul de ansamblu al celor dou
componente (inIormarea si documentarea propriu-zis ).
n al treilea rnd, con inutul complex al document rii stiin iIice
rezult mai ales din etapele sale interne, si anume:
a) inIormarea asupra surselor;
b) culegerea surselor;
c) studierea surselor;
d) utilizarea surselor.
a) Informarea asupra surselor cuprinde urm toarele opera iuni
principale:
x identiIicarea surselor existente pentru tema de cercetare;
x locul unde este depozitat si posibilit ile de ob inere, de acces;
x conturarea unui program de continuare a inIorm rii si pe par-
cursul etapelor de cercetare care urmeaz document rii n ansamblu,
pn la ncheierea temei de cercetare si chiar dup aceasta.
b) Culegerea surselor include activit ile de:
x ob inerea (procurarea) surselor;
x notarea (Iisarea) surselor;
x examinarea sumar a surselor (cuprinsul acestora, semniIica ia,
posibilitatea de Iolosire ulterioar etc.).
c) Studierea surselor este etapa de nv are cu cel mai intens
consum intelectual si cu cel mai mare consum de timp. Ea cuprinde,
I r a intra aici n detalii speciIice Iiec rei Iorme de documentare,
urm toarele activit i mai importante:
x gruparea surselor documentare n mai multe clase, n raport cu
con inutul temei de cercetare si cu timpul disponibil pentru studiu;
111
x evaluarea global a unor surse;
x studiul aproIundat al surselor din perspectiva nevoii de
cunoastere a literaturii de specialitate, a Iaptelor empirice, a ipotezelor
si ideilor teoretice pro si contra, a metodei de analiz si calcul etc. n
acest scop, se Iolosesc instrumente si tehnici speciIice Iiec rei Iorme
de documentare, asa cum vom vedea n paragraIele urm toare.
d) Utilizarea surselor n cadrul procesului de documentare se reIer la:
i consemnarea sistematizat a inIorma iilor unei surse ca baz
de compara ie si conIruntare cu alte surse;
i interpretarea general a surselor;
i preg tirea utiliz rii inIorma iilor documentare n cadrul celor-
lalte etape ale cercet rii propriu-zise, deIinitiv rii structurii Iinale a
lucr rii n vederea redact rii etc.
Pe baza cunoasterii con inutului si etapelor document rii stiin-
iIice se poate acum sublinia mai exact, n cteva coordonate majore,
locul yi rolul document rii n cadrul procesului de cercetare ytiin-
ific . Dintre aceste coordonate men ion m:
x Documentarea stiin iIic nu este un scop n sine, ci se
subordoneaz solu ion rii unei probleme stiin iIice. De aceea, orice
program ini ial de documentare se modiIic si se adapteaz , uneori
considerabil, n procesul de studiu al surselor;
x Cele patru etape interne ale document rii sunt diIeren iate n
Iunc ie de domeniu, de tem , de cercet tor etc. Discern mntul cercet -
torului este decisiv pentru asigurarea unei document ri eIiciente;
x Documentarea ncepe chiar din procesul alegerii temei (ca o
inIormare sumar ) si se continu sus inut n procesul preciz rii
obiectivelor cercet rii; n Iapt, documentarea, interesul pentru noi surse
si inIorma ii stiin iIice se p streaz intacte si continu n toate celelalte
etape ale cercet rii, pn la ncheierea lucr rii si chiar dup aceasta.
Este poate exemplul cel mai concludent c ntre etapele cercet rii nu
sunt grani e rigide, num rul etapelor si succesiunea acestora, ca model
general, se pot converti, de la caz la caz, n modele particulare, concrete
indispensabile reusitei oric rei cercet ri stiin iIice;
x n procesul de documentare apar idei noi, ipoteze ce urmeaz
s Iie veriIicate ulterior si chiar anticipa ii ale unor concluzii Iinale. n
consecin , aprecierea document rii ca Iaz preg titoare a cercet rii si

112
crea iei stiin iIice nu poate Ii considerat nici ca o etap auxiliar sau
inIerioar , dar nici ca o separare absolut de celelalte etape de cerce-
tare stiin iIic ;
x Cu toate caracteristicile men ionate, documentarea stiin iIic nu
coincide, nu se suprapune si nu poate Ii conIundat , n niciun Iel, cu
cercetarea stiin iIic , cu actul de crea ie, de incubare si de iluminare.
n Iine, ar mai trebui men ionate si alte dou idei de baz :
- angajarea gresit n Iaza document rii genereaz mari neajun-
suri asupra ntregii activit i privind tema de cercetare stiin iIic :
conduce la dep sirea termenului de documentare prev zut, d uneaz
calit ii lucr rii, pericliteaz predarea ei la termen;
- n oceanul tot mai mare de inIorma ii stiin iIice, realizarea
unei document ri exhaustive nu este posibil . Documentarea se poate
totusi realiza, prin toate mijloacele clasice sau moderne, cu condi ia
select rii si ob inerii inIorma iilor relevante, n cadrul Iiec rei Iorme
de documentare pe care le examin m n cele ce urmeaz .

4.3. Documentarea bibliografic (livresc )

Documentarea bibliografic este o component mai larg a
procesului cuprinz tor de documentare stiin iIic . Ea are o importan
hot rtoare n cercetarea stiin iIic , deoarece ne d posibilitatea ca,
prin intermediul literaturii de specialitate, tip rite si netip rite, s
cunoastem zestrea stiin iIic , ceea ce au scris al i oameni de stiin din
cele mai vechi timpuri si pn ast zi, din ar si din aIara rii,
ipotezele de lucru Iolosite pentru explicarea Ienomenelor economice,
metodele de analiz si calcul, concluziile si teoriile lor stiin iIice etc.
Aceasta este Iunc ia particular , speciIic a document rii bibliograIice
n stiin a economic .

4.3.1. Sursele de documentare bibliografic

Sursele de documentare bibliograIic , dup criteriul gradul de
originalitate si intermediere, se structureaz n patru categorii:
a) documente primare;
b) documente secundare;
113
c) documente ter iare;
d) microIormatele.
a) Documentele primare sunt acelea n care se cuprind rezul-
tatele cercet rilor stiin iIice, contribu iile originale ale cercet torilor,
adic inIorma ia stiin iIic (vezi Iormele de comunicare stiin iIic ).
Documentele primare sunt mp r ite n dou grupe: documente
primare periodice, cum sunt seriale, editoriale, reviste, ziare,
publica ii, anuare si documente primare neperiodice-tradi ionale,
cum sunt c r i (tratate, manuale, monograIii), brosuri, publica ii ale
unor institu ii si organisme na ionale si interna ionale, congrese si
simpozioane; speciale: standarde, brevete de inven ii, cataloage si
prospecte comerciale si tehnice, rapoarte de cercetare stiin iIic , teze
de doctorat si documente de eviden a faptelor empirice: eviden
contabil si statistic , (d ri de seam si anchete) eviden operativ ,
analize, expertize si studii etc.
b) Documentele secundare sunt rezultatul prelucr rii documen-
telor primare n vederea Iacilit rii muncii cercet torului de identiIi-
care, selec ie si de utilizare a documentelor primare. Documentele
secundare se clasiIic n: periodice, ca de pild : reviste de reIerate,
reviste de titluri; si neperiodice, cum sunt: enciclopedii, dic ionare,
bibliograIii, cataloage, indexuri bibliograIice, sinteze documentare,
ghiduri bibliograIice, tezaure s.a.
c) Documentele ter iare sunt acelea care rezult din prelucrarea
documentelor secundare. Documentele ter iare sunt: bibliograIii, cule-
geri de traduceri, sinteze de reIerate etc.
Distinc ia dintre documentele ter iare si documentele secundare
nu are prea mare importan pentru beneIiciarii cercet tori (studen i,
economisti, ingineri) dect n Iazele incipiente ale document rii si
aceasta numai n scop de inIormare si selectare a documentelor pri-
mare. Documentele secundare si ter iare sunt elaborate de specialisti
din re eaua de inIormare-documentare, precum si de al ii din aIara
acesteia (n cazul dic ionarelor, enciclopediilor etc.).
e) Microformatele sunt nregistr ri pe benzi, discuri, imagini
etc, Iacilitate de extinderea tehnologiilor inIorma ionale moderne si de
ampliIicarea schimbului interna ional de inIorma ie stiin iIic . ntre
microIormate pot Ii men ionate: microIilme, microIise, Iotocopii,
benzi si discuri magnetice, mijloace de diIuzare n mas , TV, Radio,
Iilme etc.

114
n concluzie, pentru cercet torul beneIiciar al inIorma iei stiin-
iIice, documentele secundare si ter iare sunt instrumente incipiente
ale document rii, pentru identiIicarea si orientarea Ierm c tre
documentele (sursele) primare. AltIel, orice documentare care s-ar
limita la surse secundare si ter iare nu poate Ii dect o pseudo-
documentare.

4.3.2. Instrumentele specifice etapelor interne de
documentare

Cele patru categorii de documente la care ne-am reIerit mai sus
se exploreaz si utilizeaz cu ajutorul unor instrumente speciIice
Iiec rei etape interne de documentare. Ie vom prezenta n cele ce
urmeaz , respectnd logica nl n uirii lor.
a) n etapa inform rii asupra surselor se apeleaz la
urm toarele instrumente sau mijloace: reviste, bibliograIii, liste de
semnalare, liste de titluri, buletine de inIormare, cataloage s.a.
n rndul acestora, un rol special revine cataloagelor.
Catalogul este o list de propor ii care cuprinde toate sau o parte
apreciabil din Iondul de documente al unei unit i specializate.
Aceast list (catalogul) este elaborat pe baza unor principii (criterii)
care Iaciliteaz identiIicarea lucr rilor stiin iIice de care are nevoie
cercet torul (student, proIesor, specialisti din domeniul economic etc.).
n practic se utilizeaz dou tipuri de cataloage:
i Catalogul alfabetic, n cadrul c ruia gruparea lucr rilor se
Iace dup numele autorului (primului autor dac lucrarea este colecti-
v ) sau ini iala primului cuvnt din titlul lucr rii (dac nu sunt
men iona i autorii).
i Catalogul pe materii se constituie pe principiile ClasiIic rii
Zecimale Universale (C.Z.U.). Domeniile stiin iIice sunt mp r ite n
10 clase (de la 0-9); Iiecare clas se mparte n alte 10 subdiviziuni (n
subclase) si asa mai departe.
b) n etapa culegerii surselor se Iolosesc urm toarele instru-
mente: Iisa bibliograIic , explorarea global a sursei si reIeratul
documentelor.
115
Fiya bibliografic este un instrument de culegere a sursei docu-
mentare care cuprinde inIorma ii generale despre surs , cum sunt:
numele autorului, titlul lucr rii, denumirea editurii (tipograIiei), locul
apari iei, anul apari iei, num rul de pagini.
Alc tuirea Iisei bibliograIice trebuie s respecte un minim de reguli:
- numele autorului se noteaz ncepnd cu cel de Iamilie si
apoi prenumele;
- nu se admit prescurt ri ale numelui autorului pentru care se
Iace Iisa bibliograIic , n aIara celei Iolosite de autor n
volumul care este Iisat;
- titlul volumului sau studiului se noteaz n ntregime, I r nici
o schimbare sau prescurtare. Dac lucrarea este tip rit ntr-o
limb str in , titlul se trece n limba respectiv , eventual si cu
traducerea lui n limba romn (ntre paranteze drepte);
- Iisa bibliograIic pentru un volum se alc tuieste dup
indica iile con inute n pagina de titlu a c r ii (nu pe
copert sau pe cotorul c r ii), chiar dac s-au strecurat
greseli; dac locul si anul apari iei c r ii nu se cunosc, n Iisa
bibliograIic se va men iona: sine anno (I r an sau I. a.);
sine loco (I r loc sau I. l.).
Explorarea global a sursei este o tehnic speciIic de munc
intelectual , deosebit de pre ioas n toate cazurile, dar mai ales atunci
cnd volumul de documentare este prea mare, iar timpul nu permite un
studiu aproIundat.
Explorarea global presupune:
- O lectur rapid limitat , n principal, la cuprins, preIa sau
cuvnt nainte, la rezumat sau la lectura ,n diagonal a unor
pagini;
- Sesizarea mesajului, a menirii lucr rii (de ce a elaborat-o
autorul si de ce a publicat-o editorul); pozi ia de principiu a
autorului, solu ia avansat ; ce reprezint ea n raport cu alte
solu ii, alte c r i, al i autori.
c) n etapa studierii surselor, toate sursele rezervate studiului apro-
Iundat se citesc integral si cu aten ie pentru a se desciIra bine Iondul de idei.
n aceast etap , studiul se poate concretiza n urm toarele
forme intermediare, pn la elaborarea lucr rii, si anume:
x Note de lectur ;

116
x ReIerate documentare;
x ReIerate documentare de sintez .

x Notele de lectur pot lua Iorme concrete Ioarte diIerite, si
anume: rezumat, conspect, adnot ri, extrase si citate (Iise).
Fisa se scrie doar pe o parte a hrtiei; pe Iise se consemneaz o
singur idee principal ; se las spa ii sus, jos si n stnga paginii
pentru eventuale men iuni ale cititorului. Fiecare Iise trebuie s
con in cota c r ii, autorul, titlul c r ii (articolului si revistei), editura,
localitatea si anul apari iei, pagina de la care s-a re inut ideea. Pentru
Iiecare tem se poate realiza si p stra un fiyier de idei.
x Referatul documentar reprezint o prezentare sumar (rezu-
mativ ), de regul , a con inutului unei singure surse bibliograIice, si
anume: caracterul sursei (teoretic, metodologic etc.); documentar-inIor-
mativ pe care-l con ine; rezultate, concluzii, solu ii si propuneri.
x Referatul documentar de sintez reprezint un alt elaborat
intermediar (uneori chiar Iinal, putndu-se valoriIica nainte de
terminarea cercet rii stiin iIice), care sintetizeaz con inutul mai
multor surse documentare si, n acest caz, se cere asigurat un spirit
critic corect asupra ideilor autorilor odat cu alte date si inIorma ii
utile privind anul apari iei, edi ia, editura si editorul, date despre autor,
alte lucr ri ale acestuia etc.
d) n etapa utiliz rii documenta iei ytiin ifice se distribuie
ntreaga inIorma ie pe parcursul tematicii lucr rii pentru a putea
conIrunta teoria economic cu datele empirice, pentru sus inerea,
conIirmarea sau inIirmarea unor ipoteze, pentru Iormularea conclu-
ziilor si solu iilor, ca si pentru deIinitivarea planului de redactare a
lucr rii.
n urma studierii tuturor surselor documentare, cercet torul
trebuie s poat realiza o ierarhie a acestora si a autorilor n ceea ce
priveste contribu iile sau minusurile, metodele de cercetare, lacunele
acestora si ale datelor. Toate acestea sunt posibile numai dac
cercet torul realizeaz conIruntarea autorilor si surselor, a ideilor,
dac se asigur compatibilitatea si comparabilitatea datelor etc.
117
4.4. Documentarea direct asupra
faptelor empirice (practice)

Documentarea bibliograIic , orict de important si indispen-
sabil , nu este suIicient n cercetarea stiin iIic economic . Dac ne-
am limita la documentarea bibliograIic ntr-adev r am putea cunoaste
numai literatura de specialitate, metodele, concluziile si teoriile
extrase din studiul Iaptelor empirice, din alte contexte istorice si
geograIice, adic doar o parte din documentarea necesar , iar lucrarea
rezultat , orict de reusit ar Ii, n-ar putea avea dect caracterul unui
studiu documentar de sintez , cu utilitate modest pentru activitatea
economic real .
Iucrarea stiin iIic poate Ii realizat doar atunci cnd se studiaz
si datele realit ii practice din zilele noastre, cnd se conIrunt geneza
si Iactorii care determin evolu ia empiric a Iaptelor, actelor,
comportamentelor oamenilor din practic , cu cercetarea bibliograIic
a literaturii, cnd se veriIic dac teoriile cuprinse n literatur explic
sau nu Iaptele practicii, ale realit ii economice.
Iat de ce documentarea direct asupra realit ii practicii este la
Iel de important si indispensabil n cercetarea stiin iIic economic ,
asa cum este si documentarea bibliograIic . n plus, documentarea
direct este la Iel de laborioas , ba chiar n anumite privin e mai
laborioas dect rezult din consultarea unei oarecare surse biblio-
graIice. n cazul document rii directe, se impune ca datele si
inIorma iile s poat explica si caracteriza integral att nivelul si
structura lui Iactorial , ct si dinamica Ienomenului economic cerce-
tat, mecanismele care determin modiIic rile lui permanente,
implica iile si consecin ele acestor deplas ri. Asemenea exigen e si
altele, la care ne vom reIeri mai jos, nu se asigur nici lesnicios si nici
oricum, de la sine, ci necesit eIort intelectual deosebit, capacitate de
interpretare, al turi de timp si resurse monetar-Iinanciare, valutare.
Documentarea direct asupra realit ii, asupra Iaptelor empirice
are o sIer extrem de complex ; ea se reIer , n Iunc ie de tema de
cercetare sau de obiectivul urm rit la nivel de ntreprindere (Iirm ,
Ierm ), de subramur , ramur sau sector economic, de unitate teritori-
al-administrativ (comun , oras, municipiu, zon , jude ), la scar
na ional si interna ional , la nivel mondial.

118
Documentarea direct se realizeaz si ea, n esen , n patru
etape, ca si documentarea bibliograIic :
a) Informarea asupra domeniului n care se circumscrie docu-
mentarea direct a temei cercetate, cadrul organizatoric, mediul n care
s-a dezvoltat Ienomenul cercetat, actele normative, managementul,
Iactorii direc i si indirec i care inIluen eaz nivelul si evolu ia
Ienomenului economic; dac este vorba de un Ienomen economic din
Iirm se cer inIorma ii asupra datei de cnd aceasta Iiin eaz , momen-
tele ei cele mai relevante, perIorman ele sau esecurile, restructur rile
si c ile de aIirmare, consultarea eventualelor monograIii sau studii
privind Iirma etc.
b) Culegerea datelor se reIer la indicatorii cantitativi si
calitativi care servesc direct si chiar indirect ca variabile explicative
ale Ienomenului studiat. Acestea sunt date statistice cu un grad mai
mic sau mai mare de agregare, date statistice, statice sau dinamice,
date de structur ; n Iirm unele date sunt statistice, pe cnd altele sunt
date de eviden primar , susceptibile de a Ii prelucrate, conIorm
nevoilor temei studiate si unor norme metodologice bine precizate.
Documentele consultate n vederea extragerii de date si inIorma ii
pe oricare nivel de agregare, de la Iirm pn la nivel na ional, pot Ii:
- documente oIiciale publicate sau publicabile;
- documente oIiciale nepublicate;
- documente conIiden iale sau cu circula ie restrns ;
- documente de arhiv si documente curente.
n Iaza culegerii datelor, dar si n cele de studiu si de utilizare,
problema Iundamental a succesului oric rei cercet ri stiin iIice este
culegerea de date de bun calitate.
Avem n vedere aici, n primul rnd, calitatea datelor de eviden
primar , gruparea si agregarea acestora, I r o metodologie si asisten
special , putnd genera mari diIicult i si, mai ales, erori de comparare
att static , dar mai ales dinamic .
Adeseori cercet torul, n baza datelor statistice si a datelor
empirice, este pus n situa ia de a preg ti si procura datele singur, cu
ajutorul unor instrumente, cum sunt: cronometrarea, ancheta, chestio-
narul (sondajul), convorbiri (interviuri) etc. n toate aceste situa ii,
cercet torul trebuie s st pneasc temeinic metodologiile de alegere a
esantionului, o bun lansare a opera iunii de procurare etc. nainte de
119
lansarea culegerii de date prin asemenea metode este indispensabil
consultarea specialistilor statisticieni, inIormaticieni, precum si a
specialistilor din domeniul c ruia i se circumscrie tema de cercetare.
Calitatea datelor este si r mne preocuparea cardinal a cercet -
torului si n cazul datelor statistice oIiciale centralizate. Utilizatorul
datelor nu poate controla calitatea datelor de care are nevoie dect printr-o
consultare si chiar conlucrare special cu statisticianul de specialitate.
Statistica este un produs extrem de complex care si veriIic si asigur calitatea
pe baza unui ansamblu de criterii de care trebuie s se conving n Iiecare caz n parte
si cercet torul, oricare ar Ii acesta. Dintre aceste criterii men ion m:
- relevan a datelor, adic acestea s satisIac pe deplin nevoile utilizatorului;
- corectitudinea estim rilor statistice trebuie s satisIac cerin a ca
diIeren a ntre valoarea estimat si valoarea real s Iie minim ;
- punctualitatea este respectarea termenului dinainte stabilit de diseminare a
datelor, n conIormitate cu un program normal de cercetare statistic ;
- accesibilitatea yi claritatea informa iilor, respectiv datele statistice sunt
accesibile utilizatorului numai pe baza unei document ri metodologice adecvate;
- comparabilitatea presupune c utilitatea datelor statistice este deplin numai
atunci cnd, pentru o anumit caracteristic , datele sunt comparabile n timp si spa iu;
- coeren a statistic se asigur numai atunci cnd se utilizeaz aceleasi
deIini ii, clasiIic ri si metodologii standard n cazul unor anchete organizate cu
periodicitate diIerite;
- completitudinea datelor, cnd acestea sunt disponibile pentru domenii care
r spund nevoilor si priorit ilor utilizatorilor.
Evaluarea calit ii datelor statistice se realizeaz ntotdeauna cu ajutorul pro-
duc iei de metadate, prin care n elegem un esicher de m surare a exactit ii datelor
statistice, adic deIini iile si inIorma iile despre datele statistice, respectiv o baz a
m sur rii calit ii activit ii desI surate n procesul produc iei statistice. Mai concret,
produc ia de metadate const n: cunoasterea conceptelor utilizate; m surarea erorilor
n procesul estim rii datelor; rata de non-r spunsuri n cadrul anchetei; gradul de
reprezentativitate a esantioanelor etc.
Asa de pild , n domeniul transparen ei proceselor de produc ie statistic ,
metadatele se exprim n termeni de disponibilitate a datelor; n termeni ai
statutului informa iilor (conIiden iale sau publice; rezultate provizorii sau
deIinitive), n termeni ai comparabilit ii datelor n timp si spa iu.
Pentru aprecierea acestui criteriu sunt esen iale: programele de diseminare a
datelor; detaliile asupra metodologiilor Iolosite pentru culegerea si prelucrarea inIor-
ma iilor statistice; calitatea documentelor oIerite pentru studiul utilizatorilor.
Institutul Na ional pentru Statistic (INS), singurul organ care garanteaz
calitatea datelor statistice, elaboreaz periodic dic ionare de date statistice n Iolosul
utilizatorilor de date si inIorma ii statistice.
n unele cazuri de cercet ri pe diverse teme, statistica nu oIer date sintetice si
nu exist nici date de eviden operativ . n astIel de situa ii, cercet torul poate
organiza cercet ri cu caracter selectiv, ns cu condi ia de a st pni temeinic

120
metodologia de alegere a esantionului si de bun organizare a lans rii anchetei sau
chestionarului. n acelasi timp, cercet torul trebuie s consulte att specialistii n
statistic , ct si specialistii care lucreaz n domeniul (sec ie, sector) n care se
lanseaz aceste cercet ri selective.
n etapa studierii surselor se depun eIorturi pentru sesizarea
semniIica iei acestora, astIel: datele si inIorma iile se preg tesc sub
Iorm de indicatori, variabile, care Iac obiectul analizei; se ncearc
deslusirea unor concluzii, a capacit ii datelor de a sus ine integral sau
par ial demersul cercet rii; prin intermediul acestora se ntrev d si se
testeaz unele metode de calcul si de analiz ; se ncearc ierarhizarea
datelor pe grupe de trebuin , sub Iorm de tabele sau anexe; se
coreleaz inIorma iile calitative sau orale cu tendin ele si concluziile
care rezult din date, precum si coeren a lor de ansamblu.
n etapa utiliz rii datelor yi informa iilor se are n vedere n Iapt
prelucrarea lor sistematic pe componente si din perspectiva unei imagini
sau idei de sintez . Aceste calcule si preg tiri se continu , evident, si n
celelalte etape ale cercet rii stiin iIice si, mai ales, n cea de cercetare
propriu-zis . n aceasta din urm se conIrunt datele de documentare
direct cu concluziile teoretice ce decurg din documentarea bibliograIic ;
se eIectueaz corela ii laborioase si raIinate calcule si analize.
n procesul document rii directe cercet torul ntlneste multe
diIicult i si neclarit i n baza c rora el si Iormeaz o imagine de
sintez ntre Ielul practic, real de desI surare a document rii si
modelul pe care el si l-a imaginat sau socotit drept indispensabil.
Acest ,lag, aceast diIeren va trebui s st ruie permanent n
memoria cercet torului, n procesul de analiz , de veriIicare a ipoteze-
lor, de Iormulare a concluziilor si solu iilor, p strnd ntotdeauna
rezervele necesare. n ceea ce priveste caren ele si alte neajunsuri ale
datelor, care nu au putut Ii evitate sau diminuate, se cer men ionate
expres n textul Iinal al lucr rii.

4.5. Documentarea realizat pe viu,
prin contacte cu specialiytii

Consultarea specialistilor este o necesitate imperioas n orice
cercetare stiin iIic . Promovarea consult rii specialistilor este garan ia
alegerii celor mai bune teme si trasee de analiz si studiu, a integr rii n
121
analiz si studiu a experien ei practice, a economisirii timpului si
ncadr rii n termenul de predare a lucr rii de cercetare, precum si o
garan ie sporit a realiz rii unei cercet ri stiin iIice de calitate, veritabile.
Consultarea specialistilor se poate efectua pe ntregul traseu al
cercet rii, n toate etapele si Iazele acesteia. Faptul este indubitabil,
deoarece ntregul proces de documentare si de cercetare este pres rat
cu diIicult i, cu erori mai mici sau mai mari.
Consultarea specialistilor nseamn solicitarea de inIorma ii de la un
num r mare de specialisti ca: cercet tori si proIesori cu stagii si contribu ii
n domeniul temei de cercetare alese, statisticieni n calitate de metodologi
n prelucrarea si asigurarea coeren ei datelor, specialisti practicieni din Iirm ,
minister (economisti, ingineri etc.). Aceast consultare este de cea mai
mare importan pentru cercet tor si din perspectiva modului de Iolosire a
no iunilor, conceptelor, a teoriei n general. AstIel, de regul , datele statis-
tice sunt preg tite pentru utiliz ri ct mai generale. Este posibil ca tema de
cercetare, ideile cercet torului s nu se mpace cu orice deIini ie, clasiIicare
sau grupare a datelor, a unor indicatori statistici. n astIel de mprejur ri,
consultarea specialistilor poate s asigure o mai bun clariIicare a nevoilor
de cercetare, a limitelor unor concepte si deIini ii, gr bind succesul cercet -
torului n promovarea unor perIec ion ri ale metodologiilor de calcul, n
mbog irea variabilelor pentru care se organizeaz eviden a statistic etc.

4.6. Re eaua unit ilor de documentare. Extinderea
calculatoarelor electronice

Facilitarea accesului cercet torului la inIorma ia stiin iIic , la
inIormare-documentare, necesit nu numai st pnirea metodologiei si
instrumentelor si tehnicilor adecvate, ci si cunoayterea re elei de
unit i specializate n domeniul inform rii-document rii.

4.6.1. Eviden a na ional pentru documentare

Remarc m nainte de toate existen a eviden ei na ionale, deoarece ea este n
Iapt o bibliografie na ional . Ea semnaleaz toate publica iile ap rute n limba
romn , indiIerent de locul si limba n care au ap rut, ca si publica iile str ine care se
reIer la Romnia.
Eviden a na ional pentru documentare se explic si se justiIic din numeroase
considerente, n special, datorit constat rii unor paralelisme de eIort Iinanciar si

122
uman n diIerite centre ale rii. Avnd rolul de a concentra si controla inIorma ia,
eviden a na ional asigur inIormarea permanent si precis n condi ii de costuri
minime asupra resurselor na ionale de inIormare-documentare.
Asemenea sisteme si bibliograIii na ionale exist ast zi n circa 130 de ri ale lumii.

4.6.2. Re eaua romneasc de unit i de informare-
documentare yi cooperarea la scar interna ional

Toate rile au creat asemenea re ele de inIormare-documentare. Aceste re ele
care opereaz la scar intern n Iiecare ar , dar si la scar interna ional , se
diversiIic si se specializeaz continuu concomitent cu integrarea lor crescnd .
Asemenea re ele, desi se diIeren iaz oarecum n diIerite ri, totusi ndeplinesc
o Iunc ie unic aceea de vehiculare a unei mase imense, crescnde de inIorma ie n
condi ii de eIicien att la scar na ional , ct si interna ional .
Re eaua romneasc de documentare cuprinde unit i de inIormare-
documentare pe patru nivele caracteristice:
a) Unit i la nivel na ional din rndul c rora remarc m:
- Institutul Na ional de InIormare Documentare (INID);
- Biblioteca Academiei Romne;
- Biblioteca Central Universitar ;
- Institutul Na ional pentru Statistic (I.N.S);
- Banca Na ional a Romniei;
- Institutul Na ional de Cercet ri Economice (I.N.C.E) si Academia de Studii
Economice.
b) Unit ile de inIormare-documentare la nivel de domeniu sau ramur
(oIicii de inIormare-documentare).
c) Unit ile de inIormare-documentare la nivel teritorial (universit i si alte
institu ii);
d) Unit ile de inIormare-documentare la nivel de firm , societ i comer-
ciale, regii etc.
Re eaua de unit i de inIormare-documentare din Romnia realizeaz un contact
strns cu re elele de inIormare-documentare din alte ri, la scar interna ional .
n acest cadru se realizeaz :
x Schimburile de surse documentare ntre ri (biblioteci) sub Iorme variate
ca, de pild :
- mprumuturi;
- dona ii;
- schimburi de publica ii;
- expozi ii de carte;
- vnzare-cump rare;
- tranzit sau depozit temporar de publica ii etc.
x Schimburile ntre biblioteci se organizeaz :
- bilateral direct;
- acorduri culturale ntre guverne;
123
- acorduri pe termen lung;
- ocazii speciale.
x Se extind cooper ri ntre sistemele na ionale de inIormare-documentare
(INID, Biblioteca Central Universitar realizeaz cooper ri cu ri din Europa,
America etc.).
x Ia scar interna ional Iunc ioneaz organisme yi unit i specializate de
schimburi yi cooperare documentar ca, de pild :
- Federa ia Interna ional de Documentare;
- Federa ia Interna ional a Asocia iilor de Biblioteci;
- Sistemul mondial de inIormare stiin iIic (INTERNET);
- Programul de InIormare - Documentare.

4.6.3. Extinderea continu a calculatoarelor electronice
n sfera inform rii - document rii

O condi ie esen ial actual si de mare eIicacitate pentru Iavorizarea accesului
cercet torului la inIorma ia stiin iIic na ional si interna ional o constituie utilizarea pe
scar larg a calculatoarelor electronice.
Cunoasterea calculatorului, nv area modului de Iolosire a acestuia,
dobndirea experien ei pentru elaborarea de programe speciIice activit ii de
documentare constituie n prezent o cerin Iundamental a trecerii la stiin a
economic proprie societ ii inIorma ionale, concuren iale, ecologice, durabile.
Calculatorul Iaciliteaz cercet torului posibilitatea ob inerii de inIorma ii
stiin iIice din orice parte a Planetei, accesul la b ncile de date, la rezultate ale unor
cercet ri stiin iIice, chiar si n stadiul de experimentare sau de redactare a operei
stiin iIice.
Automatizarea activit ii de inIormare-documentare se ntemeiaz pe crearea unor
sisteme complexe, cu un nucleu de 1-2 calculatoare mari si Ioarte mari, conectate la o re ea
satelit de minicalculatoare.
Minicalculatoarele satelit sunt utilizate att n regim on-line (n serie) cu sistem
central, ct si independent de acesta, cu sistem de calcul de sine st t tor.
x n mod centralizat se eIectueaz ntre inerea bazei de date locale si accesul
la bazele de date externe;
x n mod descentralizat se eIectueaz cererile de reg sire a inIorma iei,
cercet ri retrospective, ob inerea listelor tematice.
Aceste minisisteme, de diIerite tipuri, asigur gestionarea unui num r mare de
terminale.
Pentru ob inerea de numeroase copii de inIorma ii nmagazinate pe suport
magnetic, se Iolosesc deja imprimante cu laser, cu o Ioarte mare vitez , dublat de o
crestere calitativ a listingurilor.
Prin utilizarea sistemelor de re ele de comunica ii din lume via satelit lucrul
cu bazele de date externe devine eIicient prin acces direct la locul de constituire a
acestor baze de date.

124
Deprinderea mecanismelor de utilizare a calculatoarelor n sistemul na ional si
interna ional de re ele de documentare se poate realiza n cadrul INID si al Bibliotecii
Centrale Universitare.
nsusirea lucrului cu calculatoarele serveste nu numai pentru inIormare-
documentare, dar si pentru calcul si analize, pentru promovarea unor metode moderne
rapide de evaluare si comparare, de planiIicare si prognoz etc. Calculatorul devine
practic un instrument de cercetare stiin iIic , pe baza datelor empirice, de observa ie,
transIerndu-i-se o serie de sarcini speciIice procesului de cercetare stiin iIic .
n activitatea de inIormare-documentare sistemele tradi ionale (cataloage etc.)
ocup nc un loc important si nu trebuie ctusi de pu in subestimate.
Sporirea eIicacit ii activit ii de documentare cu ajutorul echipamentelor elec-
tronice este un argument n plus pentru nv area limbilor str ine de mare circula ie
interna ional . Aceasta asigur accesibilitatea rapid a cercet torului la surse
originale, la surse diversiIicate, la cunoasterea stadiului real pe care l-a atins stiin a
economic universal si a perspectivelor acesteia ntr-o lume din ce n ce mai
interdependent .

125

CONCEPTE DE BAZ

InIorma ie (idee) stiin iIic economic
Pia a inIorma iei
Cererea de inIorma ie
OIerta de inIorma ie
InIormare
Documentare-nv are
Etap de documentare
Form de documentare
Documentare bibliograIic (livresc )
Documentare direct
Schimburi de opinii cu specialistii
Conceptul de calitate a datelor
Institu ie de documentare
Mecanism de documentare
Re ea de unit i de documentare
Sistem de inIormare-documentare

126

NTREB RI

1. Ce este o inIorma ie (idee) stiin iIic si cum se Iormeaz ea?
2. Explica i pia a inIorma iei n epoca actual si Iace i deose-
birea Ia de pie ele altor Iactori de produc ie!
3. Care este rolul document rii n cadrul cercet rii stiin iIice?
4. Explica i con inutul activit ii de documentare!
5. Care sunt Iormele de documentare?
6. Care sunt etapele interne ale document rii?
7. Cum se coreleaz inIormarea cu documentarea? De ce se
Iolosesc ambele expresii?
8. n ce const documentarea bibliograIic , cum se realizeaz n
timp si spa iu? ntocmi i o list bibliograIic !
9. Ce nseamn documentare direct ? Organiza i o ac iune de
documentare n cadrul unei unit i economice!
10. ExempliIica i un dialog cu specialistii economisti n scopul
document rii dumneavoastr ntr-o unitate economico-social !
11. Care sunt unit ile de documentare n ara noastr ? Dar pe
plan mondial?
12. Cum aprecia i locul si rolul Institutului Na ional de Statistic
(I.N.S) n cadrul re elei na ionale de inIormare si documentare
stiin iIic ?
13. Cum Iolosi i serviciile unei institu ii de inIormare-documentare?
14. Cnd si cum se utilizeaz calculatorul n sistemul de inIor-
mare-documentare?
15. Explica i mecanismul rela iilor interna ionale, avnd ca obiect
inIormare-documentare pentru cercetare economic !

127

TEXTE DE ANAIIZAT

,,PROSPERITATEA NA IUNIIOR, A REGIUNIIOR, A
NTREPRINDERIIOR, A INDIVIZIIOR DEPINDE DE CAPACI-
TATEA IOR DE A NAVIGA N SPA IUI CUNOASTERII.
TOTUI SE BAZEAZ , DE AICI NCOIO, PE SUPIE EA SI PE
VITAIITATEA RE EIEI NOASTRE (DE INFORMARE-
DOCUMENTARE subl. ns. GH.R., D.C.) DE PRODUCERE, DE
TRANZI IE SI DE SCHIMBURI DE CUNOSTIN E.
PIERRE LEVY

,,INFORMA IA ESTE O DIFEREN CARE CREEAZ
DIFEREN
G. BATESON

,,NUMEROSI SPECIAIISTI N DOCUMENTARE SI INFOR-
MA IE, CA SI CENTRE SAU ORGANISME DE DOCUMENTARE POT
S SE IASE TENTA I DE SCHEME DE GNDIRE, FOARTE IARG
R SPNDITE N ACEST DOMENIU, DAR CARE POT AVEA EFECTE
DEZASTRUOASE ASUPRA CEIOR INTERESA I SI ASUPRA UNIT -
IIOR DE CARE ESTE VORBA. AITFEI ZIS, TREBUIE S SE
TEAM DE FAISI PRIETENI SI TREBUIE S STIE N PERMANEN
S SE FORMUIEZE CORECT FUNC IIIE SI CONSTRNGERIIE DE
IUAT N SEAM N DEMERSUI S U PROFESIONAI. TREBUIE S
STIE CIAR S SE DEFINEASC PROBIEMA CARE ESTE
NTR-ADEV R DE REZOIVAT, F R A SE PRECIPITA ASUPRA
IDEIIOR IA MOD , F R A SE I SA PRINS N SCHEME DEFOR-
MATE (SCICIATE) NICI S INTRE N CURSE NTINSE DE DIFERI-
TE MITURI CARE DOMIN N PROFESIE (CA N ORICARE AITA) SI
F RA A UITA S SE ANAIIZEZE CONTEXTUI SPECIFIC N CARE
SE PUNE PROBIEMA.
1EAN MICHEL

128


x Banciu, Doina, Iarsen, Patricia, Lexic ae informatic aocumentar ,
Biblioteca Bucuresti, 1993;
x Banciu, Doina, Ba:e ae aate ae informare ,i aocumentare n
Romania, Editura Cartierul Iatin, Bucuresti, 1993;
x Banciu, Doina, Sisteme automati:ate ae informare ,i aocumentare,
Editura Tehnic , Bibliotec , Bucuresti, 1997, 143p.;
x Dickinson, John, Caractre ae la recherche scientifique, n Science
et chercheurs scientifiques aans la societe moaerne, UNESCO, Paris, 1988;
Paris, 1982;
x Neacsu Ioan, Instruire ,i nv are, Editura Stiin iIic , Bucuresti,
1990, 342p.;
x Neicu, Stelian, Activitatea ae informare ,i aocumentare la nivel
na ional, n I.A.T.P., 1982;
x Postolache Tudorel, Documentarea n veaerea efectu rii cercet rii
,tiin ifice, n volumul Introaucere n Metoaologia Cercet rii Stiin ifice
Economice, Academia de Studii Economice, Bucuresti, 1989;
x Stalh, Henri, Teoria ,i practica investiga iilor sociale, Editura
Stiin iIic si Enciclopedic , 1974-75, vol I, 1974.
x SteI nescu, Daniela Elena, Dumitrescu, Ilie, Managementul cali-
t ii totale ,i statistica oficial , comunicare prezentat la Sesiunea stiin iIic
a Institutului de Cercet ri Financiare si Monetare ,Victor Sl vescu,
noiembrie 1998;
x opa, I., Metoae ,i tehnici ae munc intelectual , Editura Didactic
si Pedagogic , Bucuresti, 1979.

129

Capitolul 5

EXPLICAREA FENOMENULUI ECONOMIC.
FORMULAREA $I VERIFICAREA IPOTEZELOR
$I FUNDAMENTAREA CONCLUZIILOR $TIIN IFICE.
METODE, TEHNICI $I PROCEDEE

5.1. Con inutul procesului de explicare a fenomenului economic

5.2. Ipoteza ytiin ific . Defini ie yi rol n explicarea fenomenului
economic

5.3. Observarea ytiin ific - condi ie esen ial a formul rii yi veri-
fic rii ipotezelor yi a explic rii fenomenului economic

5.4. Elaborarea ipotezelor ytiin ifice. Mijloace de analiz , de iden-
tificare a ipotezelor yi de m surare a fenomenului economic
5.4.1. Abordarea sistemic a Ienomenului economic: tipuri de va-
riabile si de rela ii cauzale
5.4.1.1. Conceptul de sistem
5.4.1.2. Rela ia cauzal . Forme si modalit i de identiIicare
si de ordonare a variabilelor economice
5.4.2. Mijloace si modalit i de analiz , de identiIicare a variabi-
lelor si de m surare economic
5.4.2.1. Folosirea mijloacelor logice. Induc ia si deduc ia
5.4.2.1.1. InIerarea prin metoda inductiv . Forme
de inIerare inductiv
5.4.2.1.2. InIerarea prin metoda deductiv . Forme
de inIerare deductiv
5.4.2.2. M surarea economic si Iormularea ipotezelor
5.4.2.2.1. Indicatori si unit i de m sur
5.4.2.2.2. Procedee de m surare calitativ
5.4.2.2.3. Alte procedee de analiz calitativ
5.4.2.2.4. Metode de m surare cantitativ
5.4.2.3. Modelul econometric. Mari valen e de cunoastere
si limite
5.4.2.3.1. Nevoia de modele pentru Iormularea ipotezei
130
5.4.2.3.2. Modele cu grad diIerit de abstractizare
5.4.2.3.3. Rolul modelului n elaborarea si deIiniti-
varea ipotezei
5.4.2.3.4. Iimite ale modelelor si direc ii de perIec-
ionare a model rii matematice a Ienome-
nelor economice

5.5. Verificarea ipotezelor yi fundamentarea concluziilor ytiin ifice
economice
5.5.1. Opinii asupra posibilit ilor de experimentare si veriIicare a
ipotezelor si concluziilor n stiin a economic
5.5.2. Procedee de veriIicare a ipotezelor si de Iundamentare a con-
cluziilor stiin iIice. Experimentul, simularea si scenariul
5.5.3. Fundamentarea concluziilor stiin iIice

Concepte ae ba:
Intreb ri
Texte ae anali:at

131
5. EXPLICAREA FENOMENULUI ECONOMIC
'
.
FORMULAREA $I VERIFICAREA IPOTEZELOR
$I FUNDAMENTAREA CONCLUZIILOR $TIIN IFICE.
METODE, TEHNICI $I PROCEDEE

5.1. &RQ LQXWXO SURFHVXOXL GH H[SOLFDUH D IHQRPHQXOXL
HFRQRPLF 3ULQFLSDOHOH FRPSRQHQWH

Explicarea Ienomenului economic este cea mai important si
complex etap a metodologiei cercet rii stiin iIice. Dac n primele dou
etape s-au pus bazele inIorm rii-document rii, ale nv rii stiin iIice,
inclusiv ale unor piste explicative, n etapa de explicare propriu-zis a
Ienomenului economic se concentreaz cele mai complexe si importante
opera iuni si procese ale crea iei stiin iIice economice.
n cadrul acestei etape cu densitate mare de con inut creator se
realizeaz un ntreg ansamblu de ,opera iuni, de ,subetape si Iaze
metodologice, dintre care se cer men ionate: observa ia stiin iIic ;
elaborarea ipotezei sau ipotezelor, dup caz, precum si construc ia
teoretic (modelul); veriIicarea ipotezei (ipotezelor) si a modelului,
precum si Iundamentarea concluziilor si solu iilor; precizarea meto-
delor, tehnicilor si instrumentelor de analiz si m surare economic ;
crearea de noi procedee de elaborare si de veriIicare a ipotezelor si
modelelor etc.

*
n prezenta edi ie am renun at la termenul de cercetare propriu-zis ,
adoptnd pe acela de explicare a Ienomenului economic, ntruct este mai
delimitat si precis; n al doilea rnd calibreaz si echilibreaz mai bine
imaginea studen ilor asupra diverselor etape ale metodologiei de cercetare
stiin iIic economic . Termenul de cercetare propriu-zis las impresia c
doar n aceast etap se s vrseste actul de cercetare stiin iIic . Or, I r a
diminua importan a acestei etape cu Iunc ie explicativ , creatoare, trebuie s
ar t m c si etapa de documentare include multe caracteristici esen iale ale
cercet rii propriu-zise. n sIera document rii se cunosc si conIrunt critic
ideile, conceptele, teoriile, ipotezele anterioare, metodele, tehnicile, proce-
deele de analiz si calcul, de Iormulare si veriIicare a ipotezelor, punndu-se
cu adev rat bazele reusitei investig rii Iaptelor empirice, practice de ast zi.
132
n esen , n aceast etap se realizeaz impactul Ienomenului
sau procesului economic asupra alegerii si utiliz rii celor mai diIerite
metode si tehnici de calcul si analiz , aici se elaboreaz si se veriIic
ipotezele si construc iile teoretice (modelele), se aIirm si se veriIic
m sura n care cercet torul dispune de totalitatea aptitudinilor si
cunostin elor pe care le implic studiul unui Ienomen economic sau
altul; aici se localizeaz actul de crea ie stiin iIic .
n aceast etap se s vrsesc si cele mai multe dintre erorile si
minusurile care se reproseaz stiin ei economice; se n elege c n
sIera acestei etape a cercet rii stiin iIice se depun si cele mai mari
eIorturi de perIec ionare a metodologiei cercet rii stiin iIice econo-
mice, de sporire a capacit ii stiin ei economice de a explica si
inIluen a procesele economice practice.
O ilustrare de sintez a locului explic rii Ienomenului economic
n cadrul metodologiei de cercetare stiin iIic economic se red n
schema care urmeaz .
Potrivit schemei, etapa de explicare a Ienomenului economic
de ine un loc central n cadrul metodologiei cercet rii stiin iIice eco-
nomice. Aceasta nu poate induce ideea c celelalte etape (1, 2, 4 si 5)
ar Ii etape secundare, auxiliare. Noi nu putem trage aceast concluzie,
mai ales pentru c n capitolele precedente am aIirmat c Iiecare etap
are locul si rolul s u particular n procesul de cercetare stiin iIic ,
putnd Iavoriza sau aIecta calitatea si rezultatele generale ale oric rei
lucr ri stiin iIice.
Dup aceast subliniere expres recunoasterea nsemn t ii deo-
sebite a etapei de explicare a Ienomenului economic nu mai pare
nc rcat de riscul major de subestimare a celorlalte etape ale metodo-
logiei cercet rii stiin iIice economice.
Explicarea Ienomenului economic, asa cum se obser din sche-
ma prezentat , cuprinde trei momente (subetape), si anume:
observarea stiin iIic (3.1); Iormularea ipotezelor si a modelelor (3.2);
veriIicarea ipotezelor si modelelor (3.3). Fiecare dintre aceste
subetape presupune nu numai exigen e comune, dar si exigen e
speciIice pentru metodele, tehnicile si instrumentele de analiz , asa
cum se va ar ta n cele ce urmeaz .

133

134
5.2. ,SRWH]D WLLQ LILF 'HILQL LH L URO vQ H[SOLFDUHD
IHQRPHQXOXL HFRQRPLF

Toate opera iunile, ar tate pn acum, de explicare a Ienome-
nului economic graviteaz n jurul ipotezei stiin iIice, al Iormul rii si
veriIic rii acesteia. De aceea, n cele ce urmeaz ne vom opri la
cteva, din cele mai utile preciz ri legate de ipotez .
Ipoteza stiin iIic este o conjectur , adic o presupunere indis-
pensabil explic rii Ienomenului economic empiric si naint rii stiin ei
economice pe calea solu ion rii problemei economice.
Ipoteza are valoare stiin iIic dac este Iormulat n asa Iel nct
din ea s derive consecin e, speciIice, n Iorm de predic ii concrete,
veriIicabile (care s poat Ii testate).
Ipoteza implic mai multe cerin e:
- noncontradic ia;
- s aib mare capacitate explicativ ;
- s genereze un num r ct mai mare de consecin e (mai ales
testabile);
- s aib un bogat con inut de inIorma ie;
- s permit previziuni de noi evenimente si Iapte.
Ipotezele, din punct de vedere al proIunzimii lor cognitive sunt:
a) Ienomenologice, care iau n seam elemente exterioare (de
intrare si iesire dintr-un sistem);
b) reprezenta ionale, care iau n seam structura intern a siste-
mului economic, mecanismele interne ale comportamentului Ienome-
nului cercetat. Acestea sunt ipoteze principale, iar cele dinti sunt
ipoteze auxiliare.
O ipotez nu se rezum la o singur propozi ie, ci are un sistem
de propozi ii; o ipotez statistic se Iormuleaz pe baza mai multor
m sur tori si observa ii.
Ipoteza men ine leg tura cu sistemul cunostin elor existente n
propor ii diIerite.
Dup Iormularea ipotezelor, eIortul de cercetare se deplaseaz
asupra veriIic rii ipotezelor.
Progresul ascendent al cunoasterii stiin iIice se realizeaz pe
baza unit ii dintre Iaptele empirice teorie sau dintre experien
ipotez (teorie), prin parcurgerea succesiv a patru Iaze:
135
+ Iaza apari iei problemei stiin iIice; respectiv, cnd noi Iapte
empirice experimentale intr n dezacord cu situa ia de plecare a
cercet rii stiin iIice (teoria);
+ Iaza a doua, cnd noile date ale practicii observate genereaz
noi ipoteze plauzibile;
+ Iaza a treia, veriIicarea m surii n care din asocierea cunoas-
terii stiin iIice anterioare cu noile ipoteze plauzibile rezult solu ii
valabile;
+ Iaza a patra const n coordonarea ipotezelor reusite pe baza
noilor date observate si m surate; reclam revizuirea cunoasterii
stiin iIice anterioare, inclusiv a bazei ei axiomatice.
Cele patru Iaze se repet mereu, apar noi si noi ipoteze plau-
zibile, iar procesul cunoasterii progreseaz prin cicluri metodologice,
r mnnd permanent deschis.
Karl Popper propune o schem metodologic destul de nrudit :
P
1
T.T.

EE

P
2
n care:
P
1
problema economic veche;
P
2
problema economic nou ;
T.T. tentativ de teorie nou (pe baz de ipoteze noi);
EE eliminarea erorilor (prin demersuri manipulatorii).

5.3. 2EVHUYDUHD WLLQ LILF FRQGL LH HVHQ LDO D IRUPXO ULL
L YHULILF ULL LSRWH]HORU L D H[SOLF ULL IHQRPHQXOXL HFRQRPLF

nceputul cercet rii, al explic rii Ienomenului economic l-am
putut identiIica nc n etapa a doua de documentare (bibliograIic si
direct ), n special n opera iunile de studiu al inIorma iilor stiin iIice
documentare.
Dac n etapa document rii studiul bibliograIic s-a eIectuat n
mare m sur de sine st t tor, oarecum izolat de studiul Iaptelor empi-
rice, aici, n sIera explic rii Ienomenului economic, studiul documen-
tar n ansamblul lui (bibliograIic si Iaptic-empiric) se combin , se
coreleaz si cristalizeaz n conIormitate cu un singur orizont, cu
nevoia cunoasterii temeinice a Ienomenului economic cercetat printr-o
observare stiin iIic atent .
136
Observarea ytiin ific de ine o pozi ie ,strategic n cadrul
explic rii Ienomenului economic. Asa cum se vede din schem ,
elaborarea ipotezelor si a modelelor este dependent de observa ia
stiin iIic a Ienomenului empiric. De observa ia stiin iIic a Ienome-
nului economic empiric depinde, asa cum vom vedea si veriIicarea
ipotezelor si construc iilor teoretice (modelelor), inclusiv a conclu-
ziilor teoretice si a solu iilor practice.
Aceast pozi ie special ca bun baz de pornire a explic rii
Ienomenului economic, de control al construc iilor teoretice (ipoteze,
modele, concluzii si solu ii) reclam o serie de preciz ri ntre care:
- Observarea stiin iIic , n general, n toate stiin ele este
considerat ,o contemplare metodic a cercet torului asupra
datelor si Iaptelor rezultate din documentare pentru ob inerea
de inIorma ii noi asupra procesului sau Ienomenului supus
cercet rii stiin iIice.
- Observarea stiin iIic const n perceperea de c tre cercet tor
a faptelor economice, aya cum se desf yoar ele n practic ,
n procesualitatea lor. EIortul cercet torului n observarea
stiin iIic a Ienomenului economic trebuie s Iie minim si
numai n interesul surprinderii Iidele, I r denatur ri a
Ienomenului observat. Acest obiectiv, care este cel mai bine
st pnit de specialistul practician, invit cercet torul la studiu
proIund si la consultarea acestuia.
- Observarea stiin iIic este o activitate care Iace obiectul anali-
zatorilor individuali ai cercet torului; tot acestia realizeaz si
transIerul constat rilor (inIorma iilor) n limbaje.
Immanuel Kant, n Critica ra iunii pure avea n vedere mbi-
narea observa iei senzoriale cu activitatea intelectului n scopul reali-
z rii cunoasterii stiin iIice. ,Ideile I r con inut intuitiv sunt goale, iar
intui iile I r concepte sunt oarbe... Numai din Iaptul c ele se unesc
poate izvor cunoastere.
Asadar, simplele constat ri pe care le percepem nu sunt cunoastere
stiin iIic . Este imperios necesar s se ajung la inIorma ii prelucrabile,
pentru a le transIorma n concluzii, n idei; numai astIel, spun al i
cercet tori (IilosoIi), se realizeaz dep sirea inductivismului naiv.
137
- Observarea stiin iIic nu este, asadar, o observa ie sau cunoas-
tere comun , la ndemna oricui. Observarea stiin iIic o
poate face numai omul preg tit. Pe bun dreptate se
apreciaz c serendipitatea apare doar la min ile preg tite si nu
la aceia care s-au gndit un sIert de ceas la problema
economic n cauz .
- Observarea stiin iIic nI ptuit de cercet tori este dependent
de trei Iactori:
+ calit ile si perIec iunea organelor de sim ale cercet torului;
+ sistemul de cunostin e prealabile;
+ sistemele de aparatur care prelungesc organele de sim ,
ampliIicnd uneori mult perIorman ele.
- Observarea ca metod stiin iIic de cunoastere implic si
realizarea de cercet ri de caz yi multidisciplinare.
Pluridisciplinaritatea este util pentru studiul problemelor
economice complexe, concrete. Cercetarea multidisciplinar si
studiile de caz nu sunt ns dect un moment secund n analiz
si ele nu trebuie utilizate pentru a bloca aproIundarea unui
punct de vedere disciplinar de baz .
- Observarea stiin iIic ,nu o avem, nu se realizeaz de la sine,
ci o Iacem; ea este ntotdeauna preg tit de un interes
concret-specific, de o ntrebare sau de o problem bine
pus .
Prin observarea stiin iIic se ob in inIorma ii empirice relevante
care, dup prelucrare, ajut la n elegerea mecanismelor si interac iu-
nilor Ienomenelor, la buna Iormulare si veriIicare a legilor de miscare
a Ienomenelor.
VeriIicarea acestor mecanisme si interac iuni pe calea observ rii
stiin iIice repetate este considerat suIicient de sigur pentru a putea
diIeren ia cunoasterea si observa ia empiric valoroas din stiin de
orice himere si Ialse opinii.
Observarea ytiin ific , ntr-o alt accep iune, mai larg , este
un atribut al cercet rii ytiin ifice yi al cercet torului pe tot parcur-
sul cercet rii ytiin ifice propriu-zise.
138
5.4. (ODERUDUHD LSRWH]HORU WLLQ LILFH
0LMORDFH GH DQDOL] GH LGHQWLILFDUH D LSRWH]HORU
L GH P VXUDUH D IHQRPHQXOXL HFRQRPLF

5.4.1. Abordarea sistemic a fenomenului economic: tipuri
de variabile yi de rela ii cauzale

Observarea stiin iIic , si mai ales, cercet rile expozitiv-descrip-
tive pun n eviden cercet torului multe inIorma ii pre ioase despre
nsusirile si propriet ile Ienomenului economic.
Cu toate acestea, clariIic rile pe care ni le Iurnizeaz r mn n
mare m sur n sIera exterioar , Ienomenologic , la supraIa a proble-
mei cercetate. Ele aduc elemente, oricum, cu totul insuIiciente de n e-
legere a esen ei Ienomenului, a mecanismelor interne, a principiilor si
legilor lui de miscare si evolu ie.
Un mare pas nainte n eliminarea acestor neajunsuri si insuIicien e,
n apropierea cercet torului economist de esen a si mecanismele intime
ale Ienomenului economic l constituie utilizarea teoriei sistemelor.

5.4.1.1. Conceptul ae sistem

Prin sistem se n elege un ansamblu de elemente a c ror leg tur
(interac iune) duce la apari ia unor propriet i deIinitorii speciIice, pe
care nu le posed p r ile constitutive ale ansamblului, adic la apari ia
unor nsusiri integrative. n acelasi sens, al nevoii abord rii sistemice a
Ienomenelor economice, trebuie ar tat c teoria general a siste-
melor este o Iorm a cunoasterii stiin iIice care studiaz propriet ile,
principiile si legile caracteristice sistemelor n general, indiIerent de
varietatea, natura elementelor lor componente si de rela iile dintre ele.
Ea este un cadru teoretic capabil s explice modul cum se produc
procesele si Ienomenele studiate.
Iat acum o serie de caracteristici deIinitorii, de detaliu ale oric rui sistem
economic:
- orice obiect sau Ienomen economic poate Ii privit ca un sistem de elemente
independente, sau de alte Iorma ii care sunt componente ale unui sistem mai
mare;
139
- unul si acelasi obiect poate Ii v zut ca sistem din unghiuri diIerite,
economic, social, politic etc., potrivit nevoilor de cunoastere stiin iIic a
realit ii;
- pentru a examina un Ienomen ca sistem, trebuie s -l separ m (izol m
relativ) de alte Ienomene si s -l individualiz m ca pe un lucru independent,
deIinit ct mai riguros si univoc, astIel nct cercet torul s -i cunoasc
grani ele;
- orice sistem este alc tuit din dou componente: elemente si conexiuni
(leg turi); conexiunea este un anumit raport ntre elementele pe care le
reuneste n cadrul Iunc ion rii sistemului; conexiunile pot Ii leg turi cauzale,
leg turi de coordonare a Iunc iilor, a succesiunii sau a simultaneit ii sau
raporturi de subordonare care nu exprim rela ii cauzale etc. Prin conexiune
se pun n eviden si raporturi de interdependen a sistemului cu oricare alte
sisteme; conexiunile reunesc elemente ntr-un tot si n Ielul acesta
delimiteaz sistemul respectiv de toate celelalte sisteme; elementele
reprezint sistemul prin intermediul conexiunilor. Ele conIer sistemului
caracterul de speciIicitate, calitativ;
- cnd se deIineste un sistem, se poate alege n mod arbitrar numai una din
componente (elemente). A doua component rezult , n mod Iiresc, din
analiza nsusirilor obiective ale Ienomenului, procesului sau obiectului
cercetat;
- orice sistem are o structur , o stare; structura este o ordine relativ stabil ,
calitativ determinat a conexiunilor interne dintre elementele sistemului.
Structura este componenta cantitativ a Ienomenului, o ordine speciIic n
care sunt legate ntre ele elementele sistemului; rolul calitativ hot rtor l au
conexiunile dintre elemente si dintre sistemul respectiv si mediul nconju-
r tor; conexiunile sunt condi ia de desI surare a misc rii Ienomenului; ea
ajut la explicarea Ienomenului ale c rui elemente se aIl n interac iune
permanent ; din aceast cauz , teoria general a sistemelor este o
component de baz a ciberneticii si, deci, o premis de baz a model rii;
- sistemul este dinamic; conexiunile sistemului se schimb n timp, si odat
cu ele se modiIic si starea sistemului; organizarea intern a obiectelor si a
Ienomenelor se perIec ioneaz mereu sub impulsul misc rii, al dezvolt rii
obiectului;
- sistemele dinamice complexe au un caracter cibernetic si aleator; caracterul
aleator al realiz rii conexiunilor pune n eviden caracterul aleator al
sistemului; comportarea sistemelor cibernetice este determinat de
conexiunile inIorma ionale; sistemele cibernetice au conexiuni inverse si
acestea au un rol determinant n autoreglarea lor;
- conexiunea invers este ac iunea iesirii din sistem asupra intr rii n sistem;
ea determin comportarea Ia de mediul exterior;
- un sistem cibernetic este stabil atunci cnd, indiIerent de modiIicarea intr -
rilor, el este stabil la iesire.
n baza tuturor acestor remarci, cercet torul economist va trebui s veriIice
dac Ienomenul studiat se comport astIel sau nu.
140
5.4.1.2. Rela ia cau:al . Forme ,i moaalit i ae iaentificare
,i ae oraonare a variabilelor economice

Din varietatea de conexiuni speciIice Ienomenului economic,
leg tura cauzal are de departe rolul cel mai important n desco-
perirea mecanismului ascuns, n cunoasterea esen ei oric rui proces
sau Ienomen economic.
Cunoasterea stiin iIic const n stabilirea cauzelor producerii
Ienomenului economic. Marele IilosoI Fr. Bacon (1561-1626) sublinia
c ,a sti cu adev rat nseamn a sti prin intermediul cauzelor (vero
scire per causas scire), iar B. Spinoza (1632-1677) releva poate chiar
mai direct ,cauza Iiind dat , eIectul decurge cu necesitate (Ex causa
data necesario sequitur effectus).
Rela ia cauzal asa cum decurge din caracteristicile sisteme-
lor nainte relevate este o leg tur temporal , obiectiv ntre dou
procese sau Ienomene (dou sisteme) sau dou elemente care se
succed, unul, n calitate de cauz , provocnd pe cel lalt, n calitate de
eIect.
Rela iile de cauzalitate sunt Ioarte complexe, Irecvent mbr cnd
si alte Iorme, cum sunt: rela ii de condi ionare si rela ii de interde-
penden etc.
Rela ia de condi ionare este o rela ie conIorm c reia prezen a
sau nl turarea anumitor Iactori, I r a Ii determinante pentru apari ia
unui eIect, sunt ns indispensabile pentru realizarea procesului,
respectiv a eIectului. Ac iunea unei cauze se maniIest ntotdeauna n
anumite condi ii care inIluen eaz corela ia cauz -eIect. Sus innd
ac iunea cauzei, condi ia si pune pecetea pe maniIestarea ei indivi-
dual , gr bind sau ncetinind, stimulnd sau Irnnd apari ia unui
anumit eIect.
Rela ia de interdependen este o alt Iorm a leg turii
cauzale, cnd un proces sau Ienomen (cauz ) determin pe altul
(eIect), dar si reciproca este valabil . AstIel, n procesul misc rii
realit ii, cauza si eIectul si pot schimba locul si rolul, respectiv, ceea
ce ntr-un sistem apare ca eIect poate deveni cauz n alt sistem si
invers. De men ionat este si Iaptul c odat ap rut, eIectul poate avea
un rol activ asupra cauzei care l-a generat, inIluen nd-o.
141
Procesul de cunoastere a cauzalit ii este o cunoastere prin
abstractizare, deoarece, din multitudinea de cauze si condi ii, numai
unele se dovedesc necesare si suIiciente pentru explicarea sau produ-
cerea eIectului.
Cauzalitatea poate mbr ca o form simpl , atunci cnd eIectul
(y) este determinat de o singur cauz -Iactor (x); rela ia este
considerat de tip determinist, un singur Iactor Iiind suIicient pentru
producerea Ienomenului, conIorm Iunc iei y I(x).
n economie ns , de cele mai multe ori, un Ienomen y este
determinat de un ansamblu de Iactori (x
i
), astIel c rela ia devine
multifactorial alc tuit y I(x
1
, x
2
,...x
i
,...x
n
); n acest caz, Ienomenul
y este de tip probabilistic, deoarece variabila x este aici o condi ie
necesar , dar insuIicient pentru generarea eIectului y.
Se n elege, din cele ar tate, c studiul cauzalit ii este un pas
important n Iormularea ipotezei, n cunoasterea esen ei Ienomenului
economic, a mecanismelor lui ascunse.
Studiul cauzalit ii este ns un proces extrem de complex si de
diIicil. El include, n esen , dou momente decisive: a) identi-
Iicarea variabilelor-Iactori; b) stabilirea rela iilor Iunc ionale. S le
examin m, pe Iiecare, sumar, n cele ce urmeaz .
a) Identificarea variabilelor-factori are menirea s precizeze
variabilele att sub aspect nominal, ct si sub aspectele lor calitative,
cum ar Ii variabile-cauz (endogene, exogene, statice, dinamice etc.),
precum si variabile-condi ii, cum sunt condi iile necesare, ntmpl -
toare, suIiciente etc.
n procesul de identiIicare a variabilelor este necesar s se
ob in , n primul rnd, inIorma ii asupra m surii n care variabila-
cauz (condi ie) este sau nu concomitent cu variabila-eIect. n al
doilea rnd, cercet torul trebuie s observe dac rela ia de conco-
miten sau de asociere dintre cele dou variabile nu este o simpl
prezen (sau ntmpl toare) sau include si varia ii ale nivelelor celor
dou variabile (si variabila-cauz si variabila-eIect). n al treilea
rnd, chiar dac cele dou variabile (si cauza si eIectul) includ varia ii
de nivel, acestea nu pot conduce neap rat la concluzia unei rela ii
cauzale reale, ntruct este posibil ca varia ia acestora s Iie inIluen at
Iie de Iactori-cauze aleatorii, Iie de variabile neluate explicit n seam
n studiul Ienomenului respectiv.
142
Pentru a da un r spuns, este necesar, n al patrulea rnd, s se
observe dac varia ia Iactorului-cauz precede cu adev rat varia ia
Iactorului-eIect. Si n Iine, n al cincilea rnd, trebuie observat dac
aceast rela ie de succesiune, cauz -eIect, mai ales sub aspectul
nivelului de varia ie al Iiec ruia (cauz si eIect) nu exist si inIluen e
ale altor Iactori-cauz care genereaz varia ia eIectului.
Cum aceast alternativ inIluen a altor Iactori este o situa ie
Ioarte Irecvent n rndul Ienomenelor economice, vom putea introduce,
al turi de cele dou variabile (A-cauz si B-eIect), un num r nelimitat
de al i Iactori. Pentru simpliIicare, al turi de A si B, vom introduce doar
unul singur. Vom observa c cel de-al treilea Iactor, C, poate interveni
n mai multe Ieluri asupra rela iei A - B, si anume:
- Cnd leg tura cauzal dintre A yi B se dovedeyte, n cele din urm , a fi
fals . De exemplu, ntre caliIicare (A) si productivitatea muncii (B) este o
leg tur teoretic recunoscut . Dac al turi de acestea se introduce variabila
C, nzestrarea tehnic a muncii (It), vom observa c aceasta din urm
determin si caliIicarea (A) si productivitatea muncii (B); n consecin , aici
leg tura cauzal dintre A si B se dovedeste a Ii Ials , ntruct variabila C
preia si de ine integral leg tura dintre A si B.
- n alte situa ii variabila C preia doar par ial leg tura dintre A yi B, restul
r mnnd determinat de aceste variabile (A yi B). De exemplu, variabila
C, nzestrarea tehnic a muncii (It) determin numai 50 din cresterea
productivit ii muncii (A) si din cresterea salariului (B); cealalt parte de
50 din cresterea salariului (B) Iiind determinat de restul (50) din
cresterea productivit ii muncii (A).
- Cnd leg tura dintre A yi B se realizeaz prin intermedierea variabilei C,
dup modelul A o C o B.
Dac C determin pe A (A C), asocierea ntre A si B este Ials . D m aici un
exemplu, cnd A (densitatea plantelor) este determinat de cantitatea de umiditate (C),
adic A C; ns cantitatea de umiditate (C) determin si produc ia la ha (B), deci
ntre cei trei Iactori (A, B, C) se realizeaz un model A C B diIerit de cel de la
care am pornit ini ial (A C B).
Dac , dimpotriv , volumul umidit ii (A) determin densitatea plantelor (C)
dup modelul A C, atunci variabila C este un Iactor intermediar ntre A si B,
realiznd modelul ini ial A C B.
- Cazul n care factorul C este un efect cauzal aditiv. Respectiv, al turi de
inIluen a lui A asupra lui B (A B) se iveste un Iactor C care se al tur de
A n determinarea lui B, dup modelul:

A B

C
143
D m aici mai multe exemple:

Densitatea Produc ia
plantelor (A) la ha (B)

Recoltarea
la timp (C)

Calitatea solului (A) Produc ia la ha (B)

Recoltarea la timp (C)

Cresterea salariului (A) OIerta de Ior de
munc (B)
Alte venituri,
timp liber (C)

- Cnd doi factori (A yi C) interac ioneaz asupra lui B, n forma:

A nzestrarea
B, adic : tehnic (A)
C
Productivitatea
muncii (B)

CaliIicarea Ior ei
de munc (C)

b) Stabilirea de rela ii func ionale ntre variabile
Aceast opera iune Iundamental n orice domeniu al stiin ei
intervine numai dup ce s-a constatat c ntre dou sau mai multe
variabile exist leg turi cauzale. Ea const n precizarea cu rigoare a
pozi iei pe care urmeaz s o ocupe, ntr-o rela ie func ional ,
variabilele identificate yi anterior analizate: care variabile sunt
Iactori-cauze si care variabil este eIectul, respectiv care variabile sunt
independente (x
i
) si care variabil este dependent (y).
Aceast problem este, ns , ct se poate de diIicil , necesitnd o
analiz special . Faptul este pe deplin explicabil dac inem seama c
n practic una si aceeasi variabil poate ocupa ntr-un sistem o pozi ie
de variabil independent , iar ntr-un alt sistem studiat ocup pozi ia
de variabil dependent .
144
S lu m, n acest sens, ca exemplu rela ia dintre productivitatea
muncii (w) si salariul mediu (s), la care ne-am mai reIerit si n
paragraIul precedent. AstIel, dac inem seama c salariul nu se poate
extinde dincolo de limitele sIerei mai largi c reia i apar ine
(productivitatea muncii) si c aceasta este sursa si a altor venituri (ale
capitalului etc.), n elegem c productivitatea muncii (w) este variabil
independent (x), pe ct timp salariul (s) este variabila dependent (y).
Func ia care se constituie poate Ii simpl : s I(w) sau de mai multe
variabile: s I(w
i
).
ns exist si sisteme de Iunc ii n cadrul c rora cele dou varia-
bile, productivitatea muncii si salariul mediu, si schimb pozi iile:
productivitatea muncii devine variabil dependent (y), iar salariul
variabil independent (x); adic w I(s). Aceste pozi ii schimbate ale
celor dou variabile se produc atunci cnd este vorba de crearea siste-
melor salariale de sprijinire a cresterii productivit ii muncii, respectiv
cnd cresterea productivit ii muncii trebuie sprijinit si sus inut de
un model de crestere a salariului capabil s Iundamenteze cresterea
salariului pentru motivarea personalului, n vederea sporirii producti-
vit ii muncii.
Procesul de identiIicare a variabilelor si de precizare a locului si
rolului Iiec reia n cadrul sistemelor studiate n vederea Iormul rii si
apoi a veriIic rii ipotezelor stiin iIice continu si sub alte aspecte, n
paragraIele urm toare cu ajutorul metodelor logice si ale statisticii
matematice.

5.4.2. Mijloace yi modalit i de analiz , de identificare
a variabilelor yi de m surare economic

Explicarea stiin iIic a Ienomenului economic se realizeaz cu
un ansamblu Ioarte complex, variat de metode, mijloace, tehnici si
instrumente.
Aceast exigen rezult nu numai din complexitatea fenome-
nelor economice cercetate, dar si din caracterul imperfect sau
par ial util al oric rei metode de cercetare, de calcul yi analiz .
Planeta Neptun a Iost descoperit prin calcul si nu prin observa ie.
Dac din aceste mprejur ri astronomul si matematicianul pot Iace
ierarhii ale celor dou modalit i, economistii nu pot Iace acest lucru;
145
pentru economisti si observarea si calculul si ndeplinesc un rol
propriu, speciIic, dar convergent cu nevoia sporirii valorii si preciziei
cunoasterii stiin iIice. n consecin , nevoile cercet rii stiin iIice
economice pot Ii satisI cute corespunz tor numai de un ansamblu de
metode, tehnici si instrumente, care se completeaz reciproc.
ntreaga gam de metode, tehnici si instrumente de cercetare
trebuie s se adecveze ntotdeauna n raport cu particularit ile si
cerin ele concrete ale Ienomenului economic cercetat. Nu exist aproa-
pe niciodat metode si tehnici unice si mai ales o aplicare mecanic ,
I r adecvarea lor la cerin ele si particularit ile Ienomenului cercetat.
Ori de cte ori nu se realizeaz aceast adecvare a metodelor si tehni-
cilor n raport cu Ienomenul economic, are loc o trunchiere a realit ii, o
cunoastere imperIect a Ienomenului cercetat, iar erorile marcheaz
concluziile teoretice si solu iile practice, precum si capacitatea teoriei
economice de aIirmare ca stiin si de sprijinire a practicii.

5.4.2.1. Folosirea mifloacelor logice. Inauc ia ,i aeauc ia

n epistemologie, domeniu c ruia, asa cum am v zut, i apar ine
si metodologia cercet rii stiin iIice economice (obiectul cursului
nostru), opera iunea logic de induc ie si deduc ie poart denumirea
generic de inIerare.
Inferarea este ,o opera iune logic prin care se admite o
judecat (al c rei adev r nu este veriIicabil direct) n virtutea unei
leg turi a ei cu alte judec i considerate adev rate
1
.
Dintr-o perspectiv mai nou este pus n circula ie ast zi si o alt
deIini ie, practic identic , dar pe care o red m n speran a c vom realiza
o mai bun n elegere a con inutului procesului de inIerare. AstIel,
inIerarea este considerat ,o opera iune ra ional prin care, pe baza
accept rii mai mult sau mai pu in categorice a unor enun uri numite
premise, se trece la acceptarea unui alt enun numit concluzie
2
.

1
Dic ionar ae neologisme, Edi ia a II-a, Editura Stiin iIic , Bucuresti,
1966, p. 386.
2
Acsinte Dobre, Introaucere n filosofia ,tiin ei, Universitatea
Politehnic , Bucuresti, 1998, p.125.
146
n cadrul acestei deIini ii se cere re inut c trecerea de la premise
la concluzie se Iace astIel nct certitudinea accept rii concluziei nu
dep seste certitudinea accept rii premiselor ca Iiind cel mult egal cu
premisele.
Din analiza con inutului celor dou deIini ii rezult c inIerarea
si principalele ei tipuri inductiv si deductiv asigur posibilitatea
adncirii cunoasterii ntregului ediIiciu al stiin ei economice, a
cunoasterii mecanismelor acestuia n plan explicativ, predictiv, justiIi-
cativ, al test rii multicriteriale etc.
InIerarea inductiv si cea deductiv dau posibilitatea mpletirii
analizei (din premise) cu sinteza (proprie concluziei).
AstIel, n baza analizei, Ienomenul cercetat se descompune n
p r ile sale componente, se Iac observa ii si experien e din care prin
induc ie se trag concluzii generale; adic se merge de la Ienomenul
economic la cauzele care l determin , de la cauze mai particulare la
cauze mai generale, pn cnd se Iinalizeaz argumenta ia printr-o
maxim generalizare.
Procesul de sintez porneste n sens invers deductiv de la
cunoasterea si reunirea p r ilor componente desprinse prin analiz ;
respectiv, sinteza admite cauzele (si leg turile Ienomenului) ca Iiind
descoperite si stabilite ca principii cu ajutorul c rora se explic Ieno-
menul provenit din ele, explica iile lund Iorma unei demonstra ii.
InIeren ele inductive si deductive se deosebesc: n timp ce
induc ia genereaz inferen e nedemonstrabile, inferarea prin de-
duc ie este demonstrabil .
Studiul deosebirilor ntre inIeren a inductiv si inIeren a
deductiv Iace ast zi obiectul unei adnci controverse. n esen , se
respinge induc ia, recunoscndu-se doar deduc ia, n principal pentru
c aceasta din urm are un caracter demonstrabil. Orice enun uri de
observa ie care nu se deduc strict din teorii sunt considerate Ialse.
Se recunoaste c inIerarea prin deduc ie a I cut obiectul unor
studii mai aproIundate, dar al i cercet tori, ntre care si romni,
abordeaz cele dou Iorme de inIerare n mod echilibrat, considernd
c induc ia, deduc ia se mpletesc si se completeaz reciproc n
procesul de cercetare stiin iIic propriu-zis , punnd n eviden , o
dat n plus, caracterul procesual al adev rului, al cunoasterii
stiin iIice.
147
Unii cercet tori si oameni de stiin apreciaz c , mai ales n
cazul Ienomenelor mai diIicile, de mare complexitate, se impune ca
analiza s precead sinteza. n al doilea rnd, se impune concluzia c
nu exist metoda ,minune; cea mai bun metod de argumentare
,este aceea pe care o admite natura lucrurilor (Newton).

5.4.2.1.1. InIerarea prin metoda inductiv .
Forme de inIerare inductiv

Induc ia este o Iorm de inIerare, de cunoastere a realit ii
obiective, de apropiere de adev r, de cunoastere a adev rului. SpeciIi-
citatea inIer rii prin induc ie (n rndul Iormelor de inIerare existente)
const n apropierea si cunoasterea adev rului pe calea (drumul) de la
premise particulare (individuale) la general, la ipoteze si concluzii
generale. Mijlocul de inIerare, de parcurgere a acestui drum, este
abstractizarea stiin iIic , ob inerea de modele cu grad de abstractizare
a realit ii tot mai ridicat. Cu alte cuvinte, prin abstractizarea stiin iIic
se realizeaz ridicarea cunoasterii mai aproape de esen a Ienomenului,
parcurgndu-se etape, cum sunt ipoteza, legea, teoria.
Induc ia are o serie de avantaje ca: este mai conving toare, mai
clar , mai usor de cunoscut prin senza ie si deci mai accesibil
mul imii.
Aristotel a indicat mijloacele care ne ajut s g sim ra iona-
mentele, conIorm nevoilor. Acestea se rezum la urm toarele:
- Iormarea premiselor;
- deosebirea multiplelor sensuri ale cuvintelor;
- descoperirea deosebirilor dintre lucruri;
- c utarea asem n rilor.
Studiul inIeren ei inductive demonstreaz c premisele (indivi-
duale sau particulare) determin concluzia (generalul) numai cu o
anumit probabilitate, iar gradul de certitudine al concluziei este mai
mic dect cel al premiselor.
ntre cauzele care determin caracterul probabil al concluziei
n cazul inIeren elor inductive (nedeductive) men ion m:
- n cazul inIeren ei deductive avem de-a Iace cu o concluzie
cert dac premisele sale sunt adev rate, iar opera ia logic de
148
inIerare se eIectueaz corect, n timp ce n cazul inIeren ei
inductive, chiar dac premisele de la care se pleac sunt
adev rate, iar opera ia de inducere este corect , concluzia va Ii
totusi probabil ;
- desi sunt sigure, premisele nu includ o cantitate suIicient de
inIorma ie pentru a Iundamenta concluzia, iar opera ia logic de
generalizare prin induc ie nu asigur , din premise, posibilitatea
inIer rii cu certitudine a concluziei generale. AltIel zis, din
adev rul propozi iilor particulare nu putem deduce sigur adev rul
concluziei universale.
Ilustrarea aIirma iei rezult din cunoscutul p trat logic, propozi ia
particular adev rat ,unii S sunt P este compatibil si cu ,to i S sunt P,
dar si cu ,unii S nu sunt P. Asa se explic Iaptul c se inIereaz prin in-
duc ie astIel: dac ,unii S sunt P, atunci este probabil c ,to i S sunt P.
Pentru stiin a economic implica iile sunt uriase pentru c ni se
pare evident c practica si realitatea obiectiv nu mai pot reprezenta
un punct de plecare si de veriIicare a generaliz rilor abstracte, mai
ales dac inIerarea prin induc ie este respins si abandonat . Erorile n
stiin a economic se pot majora si ampliIica, dac generalizarea se
Iace exclusiv din direc ie opus , de la general (actuala teorie) la
particular.
O sumar trecere n revist a formelor induc iei permite o mai
bun cunoastere a valorii reale a acestei Iorme de inIerare tot mai
contestate n unele cercuri stiin iIice.
Induc ia complet
Induc ia complet presupune un ra ionament inIeren ial bazat pe cel pu in dou
caracteristici, ca n exemplul urm tor:
E num rul de elevi ai clasei a V-a; si I n l imea peste un metru.
Procedeul de inIerare este simplu: se veriIic elev cu elev din clasa a V-a dac
Iiecare are n l imea peste 1m; se constat c Iiecare elev din clasa a V-a are n l imea
de 1m; se conchide c ntreaga clas de elevi are n l imea de 1m.
InIeren a inductiv complet este cert n acest caz, pentru c to i elevii clasei
a V-a au sigur o n l ime de peste 1m. De aceea, induc ia complet mai poart
denumirea de induc ie complet totalizant sau perIect . Ea se Ioloseste n corela ie si
cu Iorme ale inIer rii prin deduc ie; n stiin se utilizeaz pentru a releva legi
intermediare, cu o generalitate mijlocie.
Induc ia incomplet
Induc ia incomplet este o inIerare ntemeiat pe studiul unui num r redus de cazuri
din cte cuprinde o clas de obiecte si Ienomene economice. n acest caz, concluzia
149
rezultat din studiul unui num r Iinit, redus de cazuri, se trage asupra tuturor cazurilor,
practic numeroase sau chiar inIinite existente n clasa de obiecte si Ienomene economice.
Extinderea concluziei reiesite din studiul unui num r redus de cazuri asupra
ntregii clase de cazuri explic de ce aceast metod de inIerare poart denumirea de
induc ie incomplet sau ampliIicatoare.
Din aceast mprejurare, desi toate premisele, cazurile studiate sunt adev rate,
concluzia este ampliIicat (extins la toat clasa de obiecte si Ienomene economice),
nu mai are un caracter cert, ea este doar probabil adev rat .
Induc ia incomplet poate Ii ilustrat schematic n Ielul urm tor:
E
1
, E
2
, E
3
......... posed proprietatea I;
E
1
, E
2
, E
3
......... apar in clasei R.
Concluzia este: to i componen ii clasei R posed probabil proprietatea I;
condi ia de baz a acestei concluzii ampliIicatoare, probabile este ca propozi ia
Iormulat s Iie nehot rt , adic ,unii E s nu exclud pe ,to i E.
Dac propozi ia este hot rt , n sensul c ,numai unii E sunt I este evident
c se exclude posibilitatea inIer rii (generaliz rii) prin induc ia incomplet .
Conceptul de probabil utilizat mai sus (n logica induc iei) este diIerit de
acela al teoriei probabilit ilor si al statisticii; n judec ile inductive se Iolosesc
delimit ri conceptuale mai largi, ca de pild : ,improbabil practic, ,pu in probabil,
,destul de probabil, ,Ioarte probabil, pn la ,practic cert.
n literatura epistemologic se examineaz n detaliu si alte Iorme de inIerare
inductiv mai pu in utilizate n economie, cum sunt: induc ia prin simpl enumerare
(popular ), induc ia prin eliminare, induc ia cauzal ca inIeren plauzibil .

5.4.2.1.2. InIerarea prin metoda deductiv .
Forme de inIerare deductiv

Dac n condi iile induc iei, inIerarea avea loc pornind de la
individual la general, metoda deductiv se caracterizeaz si se deIineste
prin Iaptul c parcurge drumul invers, de la general la particular.
Chiar dac ar p rea identice datorit comunit ii drumului
parcurs, cele dou metode se deosebesc Iundamental. n timp ce inIe-
rarea inductiv este contestat pn la respingere, inIerarea deductiv
s-a impus mai conving tor n lumea stiin iIic , ntruct presupune c
din propozi ii adev rate se deduc, cu ajutorul logicii formale, yi
alte propozi ii adev rate.
Pe drumul de la individual la general, inIerarea inductiv era
logic probabil si subiectiv incert , pe ct timp n condi iile metodei
deductive, inIeren ele sunt logic necesare si subiectiv certe.
Din aceste considerente, inIerarea deductiv este considerat c
asigur o arie mai larg de cunoastere si este mai operativ .
150
Inferen ele deductive sunt logic necesare, aya cum precizeaz
Aristotel, din dou motive definitorii:
a) premisele constituie condi ia suIicient a concluziei; premi-
sele Iiind date, rezult de la sine c concluzia le urmeaz cu necesitate,
este logic necesar . Se atrage ns aten ia c , uneori, aceeasi concluzie
poate deriva si din alte premise;
b) valoarea de adev r a premiselor se transmite concluziei, dar
aceasta din urm nu poate spune mai mult adev r dect rezult din
premise.
Inferen ele deductive sunt subiectiv certe, aya cum rezult
din transpunerea pragmatic a celor dou aspecte men ionate de
Aristotel, yi anume:
a) acceptarea premiselor este suIicient pentru acceptarea
concluziei;
b) gradul de certitudine cu care cercet torul accept concluzia
este egal cu gradul de certitudine cu care el accept premisele.
n elegerea esen ei inIer rii deductive reclam s ar t m c , n
timp ce premisele de la care se porneyte au valoare de adev r,
inIeren ele nu se pot evalua ca adev rate sau Ialse, ci doar drept
corecte sau, dup caz, incorecte.
Aprecierea corectitudinii inIeren elor se cere I cut dintr-o
dubl perspectiv : una material si alta Iormal .
Corectitudinea material se realizeaz pe baza adev rului
enun urilor componente. InIeren a care are premise adev rate este
material corect , iar inIeren a care are chiar si numai o premis Ials ,
con ine o eroare, nu este corect material.
Si corectitudinea formal este o condi ie necesar a validit ii
inIeren elor. O inIeren (concluzie) care deriv n mod logic din
premise (care respect legile generale ale gndirii) este considerat
Iormal corect . Dac inIeren a (concluzia) nu deriv n mod logic din
premise, ea con ine o eroare Iormal .
n concluzie, o inferen este corect dac satisface aceast
exigen n mod cumulativ, yi material yi formal.
InIeren ele deductive sau trecerea de la general la particular se realizeaz la
nivelul unor termeni generali (la nivelul claselor), cu ajutorul unor legi logice (princi-
pii yi reguli), cum sunt: noncontradic ia, independen a, completitudinea, identitatea,
substitu ia uniIorm etc.
151
a) Noncontradic ia axiomelor ntre axiome nu pot exista sau nu pot Ii
deduse contradic ii logice. Nerespectarea acesteia compromite nu numai teoriile
Iormalizate (n care s-ar putea deriva orice Iormul I r a deosebi adev rul de Ials), ci
si teoriile cu con inut Iactual. Din acest punct de vedere, legea noncontradic iei are un
rol preventiv si corectiv.
b) Independen a axiomelor const n imposibilitatea demonstr rii unei axiome (din
sistemul deductiv) din celelalte axiome ale sistemului;
c) Completitudinea sistemului se impune cnd, pe baza axiomelor din sistem, se
pot inIera deductiv toate propozi iile adev rate din domeniul cercetat;
d) Legea identit ii este menit s mpiedice apari ia de denatur ri
(paralogisme) si soIisme de genul: iarba este verde, verde este adjectiv, deci rezult c
iarba este adjectiv.
Se n elege c ea reglementeaz eIectuarea de substitu ii uniIorme corecte; I r
respectarea legii identit ii rigoarea stiin iIic este imposibil ;
e) Regula substitu iei uniforme ocup un loc special n sistemul deductiv, cu
aplica ii n logica Iormal si n matematic . Ea se aplic apelnd la identitatea logic
(pentru c una si aceeasi variabil se nlocuieste peste tot cu aceeasi expresie) si la
echivalen a logic (dac dou Iormule se deduc una din cealalt , atunci ele se pot
substitui una cu cealalt ).
Studiile de specialitate acuz lipsa unei metateorii a confirm rii
care s explice att inIerarea inductiv , ct si inIerarea deductiv , n
strnsa lor interdependen . Cu toate acestea, metodele existente, att din
perspectiv inductiv , ct si deductiv , dezv luie cu claritate caracterul
procesual al cunoasterii adev rului stiin iIic obiectiv.
Practica inIer rii inductive si deductive subliniaz ideea c
Iolosirea limbajului de observa ie Iaciliteaz aIirmarea adev rului,
atta timp ct nu se ncearc s se realizeze inIer ri n aIara
domeniului cercetat.

5.4.2.2. M surarea economic ,i formularea ipote:elor

Dup observarea si cunoasterea calit ii Ienomenului, a structurii
si nsusirilor sale deIinitorii, ncepe m surarea economic , statistico-
matematic .
M surarea economic reprezint o condi ie esen ial , de baz a
cunoasterii stiin iIice, a aIirm rii pe mai departe si a consolid rii
stiin ei economice.
Cu ajutorul m sur rii economice se realizeaz aproIundarea
analizei economice, se determin si se cunosc dimensiunile Ienome-
nelor economice si structurile lor interne.
152
Analiza calitativ desI surat pentru cunoasterea Ienomenului
econo-mic, pentru eviden ierea conexiunilor si cauzalit ii acestora,
observarea stiin iIic , eIortul de inIerare inductiv si deductiv nu se
pot Iinaliza si concretiza I r m surarea stiin iIic . M surarea
ytiin ific ndeplineyte un rol covryitor n procesul de Iormulare a
ipotezelor si mai ales n acela de veriIicare a ipotezelor si concluziilor
stiin iIice, att pentru progresul teoriei, ct si al practicii economice.
Cu ajutorul m sur rii economice se realizeaz analiza aprofundat ,
numeric a proceselor si Ienomenelor economice, se dep seste stadiul
cercet rii stiin iIice economice empirice, descriptive. Se poate spune
deci, chiar si cu o anumit exagerare, c stiin a economic ncepe de
acolo de unde ncepe m surarea Ienomenelor economice.
Ast zi nimeni nu neag c expresia numeric n cercetarea
ytiin ific economic a nsemnat o imens cotitur n cunoayterea
ytiin ific . Acest progres n stiin a economic l-a marcat nsusi
William Petty, p rintele economiei politice si chiar unul din inven-
tatorii si Iondatorii statisticii (a se vedea lucrarea sa de c p ti
Aritmetica politic , publicat n anul 1690). n opera acestui precur-
sor al stiin ei economice si are obrsia conceptul modern de m surare
a Ienomenelor economice de indicator.

5.4.2.2.1. Indicatori si unit i de m sur

Indicatorul este o caracteristic sau nsusire (proprietate) expri-
mat numeric a unei categorii economice sau sociale, bine deIinit n
timp si spa iu. El presupune un con inut real si o Iorm de exprimare
speciIic .
Orict de dezvoltat este ast zi sistemul de indicatori statistici,
m surarea economic este un proces deosebit de complex si diIicil.
Sau, mai precis, tocmai datorit complexit ii si diIicult ii m sur rii
Ienomenelor economice, sistemul de indicatori statistici a evoluat
considerabil si continu si n zilele noastre. Din aceeasi complexitate a
m sur rii Ienomenelor economice, n sIera acesteia s-a dezvoltat nu
numai statistica, institu ia statistic , dar au Iost atrase si instrumente
din alte stiin e (matematic s.a.).
Pentru a n elege ct de ct complexitatea si diIicultatea m su-
r rii Ienomenelor economice c rora trebuie s le Iac Ia statistica
153
si n m sur mereu crescnd matematica si alte discipline vom
insista n continuare asupra ctorva aspecte deosebit de relevante.
a) Economia, Ienomenul economic este complex si diIicil de
m surat, n primul rnd, pentru c el se maniIest la cel pu in trei niveluri:
- macroeconomic (nivel na ional si nivel interna ional);
- mezoeconomic (nivel de ramur , subramur si nivel teritorial);
- microeconomic (nivel de Iirm ).
Nu este greu de n eles c , n condi iile acestor trei niveluri,
Ienomenul economic unul si acelasi are particularit i de care nu
se poate Iace abstrac ie n procesul analizei economice, al alegerii
mijloacelor si metodelor de m surare economic ;
b) Oricare ar Ii nivelul s u de agregare, Ienomenul economic, n
Iunc ie de nevoile analizei, poate si trebuie exprimat n unul, mai
multe sau chiar toate unit ile de m sur :
- unit i naturale corespunz tor propriet ilor, caracteristicilor sau nsusi-
rilor Iizico-naturale ale componentelor sau elementelor pentru care se
cerceteaz si determin anumite sau anumit dimensiune (supraIa ,
lungime, volum, greutate);
- unit i natural-conven ionale sunt utilizate ori de cte ori volumul unei
activit i economice nu poate Ii comensurat si agregat dect dup ce un
element comun al acesteia este adoptat ca etalon de m sur al ntregii
activit i. n practic , se utilizeaz coeIicien i de echivalen a ntregii
activit i economice, dup care se nsumeaz volumul acesteia. De exemplu,
produc ia de tractoare de diIerite puteri (CP) se converteste n tractorul luat
ca etalon (15CP), dup care se nsumeaz I r diIicult i;
- unit i de timp de munc (ore) se utilizeaz prin exprimarea unei activit i
diIerite, neomogene, n volum de timp cheltuit pentru realizarea unei
produc ii (activit i). Evident, Iolosirea timpului de munc pentru calculul
productivit ii, atunci cnd Iactorul considerat este munca (num r salaria i si
mai ales num rul de ore prestate eIectiv);
- unit i valorice (b neyti) se utilizeaz Irecvent prin convertirea produc iei
Iizice de diIerite dimensiuni si calit i, cu ajutorul pre urilor, n valori, n
volum valoric al produc iei (activit ii). Banii sunt cel mai vechi instrument
de m surare economic .
Se poate lesne observa c , pe baza unit ilor de m sur prezen-
tate, Ienomenul economic (produc ia, activitatea) poate Ii studiat pe
orice nivel de agregare (macro, mezo si microeconomic).
c) Fenomenul economic (macro, mezo si microeconomic) are nu
numai o dimensiune numeric cantitativ , ci yi una calitativ . Asa
cum Ienomenul economic, oriunde si oricnd este o unitate concret a
154
cantit ii cu calitatea, tot astIel m surarea economic nu poate Iace
abstrac ie de una sau alta dintre aceste dou laturi, I r a distorsiona
sau aIecta Ienomenul economic. Este adev rat c unii indicatori
reIlect mult mai pregnant o latur cantitativ (cei Iizici, natural-
conven ionali si n unit i de timp de munc ), ns indicatorii valorici
au sarcin si trebuie s reIlecte deopotriv , att latura cantitativ , ct
si latura calitativ . n teorie, dar si n practic , s-a eviden iat c
niciun indicator nu este perIect, considerarea corespunz toare a celor
dou laturi, cantitativ si calitativ , n procesul de m surare
economic , putndu-se realiza doar pe baza unui sistem de indicatori.
n Iine, n ultimele decenii, s-a mai pus n eviden c nici indicatorii
valorici nu evalueaz n mod corespunz tor latura calitativ a
activit ii economice cum ar Ii eIicien a economic si calitatea
mediului, Iaptul c eIicien a economic , un indicator de regul
calitativ, nu reIlect corespunz tor c , odat cu cresterea ei, calitatea
mediului se reduce. Este tot astIel cazul rela iei contestate ast zi ntre
PIB/locuitor si mediul ambiant, ca si ntre PIB/locuitor si nivelul
dezvolt rii umane;
d) Fenomenul economic static, la un moment dat, este si prin
excelen dinamic; miscarea, dinamica sa este absolut , ca si miscarea
din Iizic n raport cu repaosul care este relativ. n consecin , de aici
se n elege c pe lng importan a deosebit a m sur rii economice
statice (la un moment dat), o mare nsemn tate si sarcini de o com-
plexitate enorm se pun pentru m surarea economic n miscare, n
dinamic .
Din aceast cauz , a raportului dintre static si dinamic, mari
probleme se pun att pentru cercetarea si m surarea statistic , ct si
pentru cercetarea si m surarea economic n general, cu ajutorul
metodelor matematice, cibernetice, sistemice etc.
- m surarea static (n statistic si n economie) examineaz si
evalueaz Ienomenul economic si conexiunile lui la un
moment dat. M rimea, structura, calitatea si reparti ia produc-
iei sau a popula iei etc., la un moment dat, Iac, desigur,
abstrac ie de latura lor dinamic . De aceea, concluziile analizei
si m sur rii statice nu se pot extinde dincolo de sIera acesteia,
asupra evolu iei, dinamicii Ienomenului economic;
155
- m surarea dinamic (statistic si economic ) asigur
evaluarea ct mai precis a Ienomenului economic n evolu ia
sa, temporal. Se are n vedere eviden ierea varia iilor si
particularit ilor lui n timp (tendin e, regularit i, varia ii etc.),
Iactorii care determin ntreaga sa miscare; studiile si
m sur torile de dinamic se Iac nu numai pentru trecut, ci si,
pe aceast baz , pentru viitor, sub Iorm de prognoze.
n ambele cazuri ale cercet rii si m sur rii dinamice, ca si n
cercetarea si m surarea static a Ienomenului economic se cer luate n
seam si bine eviden iate propor iile si contribu iile celor dou laturi,
att cantitativ , ct si calitativ .
e) n construirea unor indicatori, cu toate eIorturile de reIlectare a
calit ii, procesele de agregare (nsumare) conduc totusi la ,pierderea
sau subevaluarea unor aspecte particulare, speciIice, esen iale, calitative,
deIinitorii pentru Ienomenul m surat.
Din aceste considerente, n teoria si practica statistic -mate-
matic de m surare economic s-au elaborat si alte mijloace comple-
mentare de analiz si convertire a laturilor calitative n dimensiuni
numerice cantitative, cum sunt, n special: tehnicile de scalare si tehni-
cile de vizualizare a calit ii si speciIicit ii Ienomenelor economice.
+ Tehnicile de scalare includ o serie de particularit i, asa cum rezult din
cele de mai jos:
- scala nominal permite clasiIicarea subiec ilor studia i n dou -trei grupe n
raport cu proprietatea (nsusirea) ce a Iost scalat , dar I r ierarhizarea lor
dup intensitatea Ienomenului cercetat si I r m surarea distan elor care
separ aceste grupe. De exemplu, un grup de intervieva i care preIer
vacan a la mare, grupul celor care nu o preIer si grupul celor nedecisi. Se
pot eIectua mai multe scale nominale n vederea asigur rii unei mari
omogenit i a grupelor n ce priveste aspectul scalat (vacan a la mare, un
produs cosmetic, un produs alimentar, un medicament etc.);
- scala ordinal realizeaz ierarhia a cinci produse de nc l minte dup un
criteriu de reIerin conIortul, respectndu-se ierarhia care urmeaz : primul
produs, al doilea, al treilea etc. De observat c n aceast scal nu se spune
nimic despre distan ele (diIeren ele) dintre produse;
- scala interval utilizeaz unit i de m sur egale care Iac posibil att
stabilirea ordinii st rilor analizate mai nainte, ct si a distan elor dintre
intervale.
+ Tehnicile de vizualizare au un rol important, pentru c realizeaz leg tura
dintre o no iune abstract si reprezentarea pe care o eIectueaz cercet torul; ele redau
156
evolu ia sau/si structura unui Ienomen economic prin reprezentare graIic mult mai
sugestiv dect datele oric rui tabel.
Al turi de graIice, tehnica vizualiz rii include si reprezentarea de scheme. n
cadrul acesteia se re in componentele principale ale Ienomenului si leg turile dintre
acestea, ceea ce Iaciliteaz deslusirea lesnicioas a esen ei Ienomenului. n Iine, n unele
domenii (economia muncii) se utilizeaz si tehnica Iilm rii sau nregistr rii video.
I) M surarea economic , statistico-matematic , capabil s oglin-
deasc att latura cantitativ , ct si latura calitativ , ndeosebi pentru
analiza Ienomenelor complexe, multiIunc ionale, Ioloseste indicatori
exprima i si n alte unit i de m sur , ca de pild :
- m rimi relative;
- m rimi medii;
- indici;
- coeIicien i de varia ie;
- coeIicien i de concentrare - dispersie;
- coeIicien i de corela ie si regresie;
- coeIicien i de elasticitate;
- parametrii ecua iilor estimatoare etc.
Cu ajutorul acestor indicatori se iau n seam , n procesul de
m surare economic , toate exigen ele m sur rii economice. AstIel, pe
baza acestor indicatori de m surare economic , se relieIeaz caracte-
ristici ale nsusirilor care in de esen a Ienomenului cercetat, si anume:
nivelul si structura Ienomenului, tendin e (ritmuri) sau dinamici ale Ieno-
menului, rela iile de interdependen si conexiune dintre acest Ienomen si
alte Ienomene, dintre acest Ienomen si structurile sale interne etc.
Dintre toate dimensiunile m sur rii economice, nainte
examinate, cea privind m surarea cantitativ yi calitativ r mne n
continuare n aten ia noastr , pentru c de acest obiectiv depind n
Iinal cercetarea propriu-zis , cunoasterea aproIundat a Ienomenului
economic, Iormularea si veriIicarea ipotezelor si modelelor econo-
metrice.

5.4.2.2.2. Procedee de m surare calitativ

Cunoasterea cauzal a Ienomenelor economice se realizeaz cu
ajutorul unui ansamblu de procedee de m surare, de mult vreme
consacrate si larg utilizate ast zi, pretutindeni, n ar si n lume.
157
Red m n cele ce urmeaz , nainte de toate, procedeele de
m surare calitativ , deoarece acestea asigur cunoasterea esen ei Ie-
nomenului, deslusirea si precizarea leg turilor cauzale. Numai dup
aceasta se poate trece la prezentarea procedeelor cantitative care
permit m surarea, cuantiIicarea inIluen elor pe care le exercit asupra
Ienomenului economic diIeritele elemente componente sau diversi
Iactori.
Procedeele de m surare economic calitativ ntemeiate pe
abstrac ia stiin iIic realizat cu ajutorul induc iei si deduc iei
vizeaz , n principal:
- relevarea si precizarea elementelor si Iactorilor care explic
Ienomenul sau procesul economic studiat;
- eviden ierea clar a rela iilor de condi ionare dintre fiecare
element (Iactor) si Ienomenul sau procesul cercetat;
- precizarea rela iilor de condi ionare dintre elementele (Iactorii)
interne Ienomenului si cele din mediul extern al acestuia, cu alte
Ienomene economice;
- conceperea si construirea de modele economice care s
expliciteze si s reprezinte ct mai corect Ienomenul economic
studiat.
Procedeele de analiz calitativ , de Iormulare a ipotezelor si de explicare
cauzal (Iactorial ) elaborate de John Stuart Mill (1806-1873) si utilizate si ast zi sunt
urm toarele:
a) Procedeul (metoda) concordan ei
Este denumit procedeul concordan ei, deoarece adveniente causa, advenient
effectus, adic , dac este prezent cauza este prezent si eIectul.
Regula procedeului: Dac n toate complexele cauzale (Iactoriale) alc tuite exist o
singur component , nsusire care se repet , atunci aceast constant este cauza Ienomenului
cercetat (eIectului), conIorm schemei:

complexe factoriale fenomenul investigat
(1) A B C - a
(2) A D E - a
(3) A F G - a

Deci A - - - a

A se aIl n asociere constant cu diIeri i al i Iactori n Iiecare complex
Iactorial al Ienomenului investigat (a); n consecin , spunem c A este cauza
Ienomenului studiat (a).
158
Procedeul concordan ei const n Iaptul c n economia de pia , toate categoriile de
participan i: patroni, rani, salaria i, someri, indiIerent de particularit ile lor, de Iorma si
dimensiunea cstigului, to i au un comportament ra ional, conlucreaz si reiau permanent
procesul economic n virtutea unei cauze comune, unice cstigul (nevoia sau interesul).
b) Procedeul (metoda) diferen ei
Const n compararea a dou complexe cauzale, unul n care cauza explicativ apare,
iar n cel lalt cauza nu apare. Se utilizeaz pentru separarea inIluen ei Iactorului considerat a Ii
cauz a Ienomenului cercetat.
Regula procedeului const n Iaptul c , dac dou complexe de Iactori
(mprejur ri) diIer doar printr-o singur mprejurare (Iactor, circumstan ), astIel c ,
n primul caz, cauza c utat apare, iar, n al doilea caz, aceeasi cauz nu apare, atunci
se poate considera c aceast circumstan este probabil cauza, conIorm schemei:

(1) A, B, C - a
(2) B, C - -
Deci A - - - a

Procedeul diIeren ei a stat la baza descoperirilor vitaminei C prin identiIicarea
alimentelor care genereaz scorbut si alimente care nu genereaz scorbut.
n economie are o mare utilizare pentru c Ienomenele economice sunt
complexe, multiIactorial determinate si este de mare nsemn tate s separ m inIluen a
Iiec ruia. Procedeul este simplu, modiIicnd, rnd pe rnd, cte unul din complexul
cauzal constituit, restul Iiind p strat constant, la nivelul perioadei de baz , sau la nivelul
aIlat dup determinarea inIluen ei. Un exemplu concret l constituie complexul cauzal
(Iactorial) al volumului economiilor din reducerea pre ului de cost si complexul cauzal al
volumului beneIiciului. Ambele complexe cauzale au trei Iactori comuni (volumul
produc iei, structura produc iei si costul pe unitatea de produs). Spre deosebire de primul
complex cauzal, al doilea complex, volumul beneIiciului, are si un al patrulea Iactor care
precizeaz volumul beneIiciului pre ul de vnzare eIectiv realizat.
c) Procedeul combinat (al concordan ei yi al diferen ei)
Dac dou sau mai multe complexe cauzale includ Iiecare n parte o
mprejurare (circumstan ) pe care alte dou sau mai multe complexe nu o includ, se
conchide c mprejurarea care deosebeste cele dou grupuri de complexe este cauza
sau cel pu in par ial cauza Ienomenului investigat, conIorm schemei:

(1) A B C - a
(2) A D E - a
(3) A F G - a
(1) B C - -
(2) D E - -
(3) F G - -

Deci A - - - a

159
n economie, un exemplu clasic l reprezint compararea structurii Iactoriale a
P.I.B. cu structura Iactorial a P.N.B. Ambii indicatori sintetici au aceiasi Iactori comuni,
singura deosebire dintre ei este c P.N.B. include un Iactor suplimentar soldul activit ii
Iirmelor n str in tate si activitatea economic a Iirmelor str ine n ar .
Un alt exemplu clasic l reprezint produc ia Iabricat si produc ia marI vndut
si ncasat ; aceasta din urm include n plus si inIluen a stocurilor de aprovizionare si de
desIacere care poate reda o situa ie bun sau o imobilizare de Ionduri circulante.
d) Procedeul varia iilor concomitente
Se aplic atunci cnd, ntr-un complex cauzal, o circumstan (mprejurare)
variaz odat cu Ienomenul cercetat. Dac din observa ii se constat c Ienomenul
cercetat variaz n acelasi Iel odat cu circumstan a sau condi ia sa cauzal , atunci se
conchide c aceasta este cauza Ienomenului cercetat, conIorm schemei:

(1) A1 B C D - a
1

(2) A2 B C D - a
2

(3) A3 B C D - a
3

Deci A - - - - a;

respectiv A este cauza lui a.
n macroeconomie, P.I.B. este determinat de doi Iactori esen iali: P popula ia
ocupat si W produc ia pe persoan ocupat . Se stie c varia ia P.I.B. este determinat de
varia iile celor doi principali Iactori (P si W). Urmeaz doar s se vad care din cei doi
Iactori a Iost cauza determinant a varia iei P.I.B.
e) Procedeul soldului sau r m yi ei
Dac o parte a Ienomenului (eIectului) cercetat este determinat de anumite
mprejur ri cunoscute, acestea se scad, astIel c putem aIla circumstan a necunoscut ,
respectiv reziduul eIectului, adic al Ienomenului cercetat, conIorm schemei:

(1) A B C - a b c

Deci A - - - a - -

n Iizica radia iilor se cunoaste celebrul exemplu al so ilor Curie care, dup ce
au extras uraniu radioactiv dintr-un oxid de plumb natural, au constatat c reziduul
emana radia ii mai puternice dect ale uraniului. Ei au dedus si au dovedit c reziduul
con inea dou noi substan e radioactive Poloniu si Radiu.
n economie, acest procedeu se utilizeaz Irecvent. AstIel, dac din sporul
beneIiciului scoatem inIluen ele cunoscute (a volumului produc iei, structurii produc iei
si a costului pe unitatea de produs), se ob ine inIluen a pre urilor de vnzare a produc iei.
I) Procedeul interferen ei prin analogie
Utilizarea acestui procedeu este nendoielnic atunci cnd dou sau mai multe
Ienomene au caracteristici care concord . Din acest considerent se poate presupune c
aceste dou Ienomene au si alte caracteristici comune n structura lor intern .
160
De exemplu, Uniunea European si Romnia au n comun o serie de tr s turi
identice sau similare; pe lng o serie de drepturi Iundamentale ale omului, dreptul la
via , la munc , la locuin , la o surs de venit n caz de risc social etc., realizeaz si
reIorma n domeniul propriet ii, al circula iei produselor la import si export, ader la
moneda unic s.a.m.d.

5.4.2.2.3. Alte procedee de analiz calitativ
*

AproIundarea naturii Ienomenelor economice necesit si utiliza-
rea altor metode de analiz care deschid perspectiva utiliz rii celor
examinate mai sus.
a) Procedeul diviziunii yi descompunerii rezultatelor
Diviziunea si descompunerea rezultatelor prezint interes din cel
pu in trei puncte de vedere:
- timpul de formare a rezultatelor d posibilitatea eviden ierii
oric ror abateri Ia de un reper, normativ (ritm) sau proiect etc.
- diviziunea dup locul de formare a rezultatelor, n raport cu con-
di iile create, cu nevoile, eIicien a economic n proIil teritorial-zonal etc.;
- diviziunea pe elemente componente ale rezultatelor are o
mare importan att la nivel micro, mezo, ct si la nivel
macroeconomic. Aceast analiz deschide perspectiva aproIund rii
m sur rii leg turilor cauzal-Iactoriale pentru numerosi indicatori ai
produc iei, ai consumului, ai Ior ei de munc , ai Iorm rii brute a
capitalului Iix, ai ramurilor n care to i acesti Iactori si produc ia sunt
concentra i, unde cresterile sunt mai mari sau mai mici, stagnante etc.
b) Procedeul de grupare este o metod de prelucrare cu ajutorul
c reia se separ o comunitate cercetat n grupe calitativ-omogene de
unit i, n conIormitate cu varia ia uneia sau a mai multor caracteristici
comune tuturor unit ilor comunit ii, denumite n mod generic caracte-
ristici de grupare. Alegerea caracteristicii de grupare se Iace n Iunc ie de
scopul cercet rii, de esen a Ienomenului investigat. Orice grupare trebuie
s asigure o separare a tipurilor calitative existente n cadrul unei comuni-
t i mai mici sau mai mari. Scopul grup rii este de a ob ine indicatori
generalizatori, diIeren ia i pe grupe, astIel nct s permit analiza apro-

*
A se vedea ndeosebi Anali:a activit ii economice a ntreprinaerilor
inaustriale, Editura Didactic si Pedagogic , Bucuresti, 1977.
161
Iundat a proceselor si Ienomenelor economice, determinarea tipurilor si
structurilor, a leg turilor dintre procesele si Ienomenele economice.
Criteriile de grupare diIer dup con inut, Iorm de exprimare si
varia ia caracteristicii de grupare. Produc ia, consumul, Iactorii
acestora pot Ii grupa i dup o serie mare de criterii relevante pentru
nsusirile lor cantitative si calitativ structurale.
c) Procedeul compara iei
Asigurarea compara iei are o importan deosebit n m surarea
economic . Toate abord rile din acest capitol de pn acum sunt
subordonate n mare m sur asigur rii comparabilit ii datelor.
Alegerea criteriului este de mare nsemn tate pentru asigurarea
unei baze de compara ie: perioada precedent , alte Iirme, ramuri, ri,
normative, standarde, date de proiect, date de laborator etc.
Compara iile se pot face: n timp, n spa iu, mixte (timp si
spa iu) etc.
Condi ia esen ial a compara iei este s se asigure comparabilita-
tea datelor, con inutul lor s Iie omogen, unitatea de m sur s Iie
adecvat si unic .
Asigurarea comparabilit ii se cere realizat ntotdeauna n Iunc ie
de particularit ile Ienomenului studiat, n Iunc ie de indicatorii analiza i,
n unit i de volum, n pre uri comparabile, n unit i de timp si n unit i
natural-conven ionale.
n cazul compar rii indicatorilor calitativi, se cer avu i n vedere si
indicatori, cum sunt: rentabilitatea, costul unitar pe produs. Considerarea
structurii produc iei este obligatorie att n compara ia indicatorilor
calitativi, ct si a celor cantitativi.
n orice compara ie micro, mezo, macro sau mondoeconomic
se cer cunoscute toate schimb rile metodologice n perioada la care se
reIer datele, unitatea de m sur n toate analizele, si mai ales, n cele
dinamice, un con inut omogen al indicatorilor utiliza i si, desigur, o
bun baz de compara ie.

5.4.2.2.4. Metode de m surare cantitativ

Reamintim c procesele de analiz calitativ au menirea s
identiIice cauzele si mecanismele Ienomenelor cercetate.
M surarea inIluen ei Iiec rui Iactor asupra procesului economic
(eIectului) are, n schimb, rolul de a relieIa m rimea si sensul leg turilor
162
cauzale, realizarea unei ierarhiz ri a Iactorilor dup importan a inIluen ei
lor asupra Ienomenului economic.
Metodele cantitative se aleg ntotdeauna de cercet tor n Iunc ie de
obiectivele studiului si de natura rela iilor de condi ionare dintre Iactori,
pe de o parte, si dintre acestia si Ienomenul studiat, pe de alt parte.
Variabilele oric rui model reprezint rela ii de dou Ieluri: Iie
rela ii de tip determinist, Iie rela ii de tip stochastic.
Rela iile de tip determinist reprezint o dependen a unui
Ienomen economic (y) de un alt Ienomen economic (x); astIel, cum
am v zut, unei varia ii anume a Iactorului x i corespunde o valoare
anume a variabilei eIect, rezultative (y).
Generaliznd, putem spune c Iiec rei valori a lui x i corespunde o
valoare a lui y ca n Iigura care urmeaz .

y

y
3

y
2

y
1

x
1
x
2
x
3
x

Figura 1. Rela ii de tip determinist

Rela iile (leg turile) dintre valori, dintre x si y, mbrac Iorme
diIerite: direct propor ionale, invers propor ionale sau Iorme de sume
si de diIeren e.
Este locul s subliniem c rela ia calitativ de cauz -eIect,
examinat mai nainte, reprezint suportul rela iilor de tip determinist.
Dar acestea nu se pot conIunda sau identiIica. Coresponden a dintre
valorile variabilelor x si y este o rela ie determinist , dar n care nu
ntotdeauna x este cauza variabilei (y). n consecin , cercet torul
economist va trebui s identiIice rela ia cauzal din rndul mai multor
rela ii deterministe.
163
Rela iile de tip stochastic au drept caracteristic Iaptul c
Iiec rei valori a Iactorului determinant (x) i corespund mai multe
valori probabile ale variabilei dependente (y), care se ntind pe o zon
mai mic sau mai mare, de minim-maxim, ca n Figura 2.

y
y
3
- max

y
2
- max
y
1
- max
y
2
- min
y
1
- min y
3
- min

x
1
x
2
x
3
x

Figura 2. Rela ii de tip stochastic

Am spus Irecvent c majoritatea Ienomenelor economice sunt
multiIactoriale. n vederea separ rii inIluen ei Iiec rui Iactor
obiectivul esen ial al m sur rii economice cantitative , se pot Iolosi
diverse metode care se aleg n dependen de Iorma Iunc iei si rela iile
dintre Iactori, cum sunt: metoda substituirilor n lan , metoda
balan ier , metoda corela iei si cercet rii opera ionale.
a) Metoda substituirilor n lan
Se aplic n cazul rela iilor de tip determinist.
Ieg tura direct de condi ionare a Iactorilor poate avea Iorme mai simple sau
mai complexe.

y I(x); y I(x
1
, x
2
); y I(x
1
, x
2
, x
3
), s.a.m.d.

Esen a metodei substituirilor n lan const n varia ia succesiv a Iiec rui
Iactor, ceilal i r mnnd constan i, n scopul determin rii inIluen ei Iiec ruia. Ia baza
metodei stau trei principii:
- asezarea Iactorilor se Iace n ordinea de condi ionare a lor, conIorm
con inutului lor economic (nti se substituie Iactorul cantitativ si apoi cel calitativ);
- substituirile se Iac succesiv;
- un Iactor substituit r mne substituit.
n cazul unui Ienomen economic (R) determinat de patru Iactori, nota iile sunt:
164
|
|
.
|
\
|
etc. 100
d
d
100;
c
c
100;
b
b
100;
a
a
0
1
0
1
0
1
0
1
R
0
a
0
b
0
c
0
d
0
- pentru perioada precedent , de baz
R
1
a
1
b
1
c
1
d
1
- pentru perioada curent
R
1
- R
0
AR - cresterea sau sc derea
Formulele generale de substituire n lan , n acest caz, sunt:
Metoda substituirilor n lan mai poart si denumirea, n Iorma ei simpliIicat
de mai sus, de metoda diIeren elor.
Dac datele disponibile sunt sub Iorm de indici, Iormulele de substituire n
lan sunt:

n care: I indicele pentru Ienomenul cercetat;
i
1,2,3,4,n
indicii Iactorilor care explic Ienomenul,
adic :

De unde rezult c inIluen ele Iactorilor sunt:

Ai
1
i
1
- 100

Mai sus s-a determinat inIluen a cumulat a Iactorilor.
n literatura de specialitate se recomand si metoda determin rii izolate a
inIluen ei Iactorilor, atunci cnd rela iile lor sunt de propor ionalitate direct sau
invers . n cazul acestei metode, se aplic numai unul din cele trei principii nainte
men ionate, si anume, acela c substituirile au loc succesiv, ca mai jos:
R
1
- R
0
AR
1 n
n 4 3 2 1
100
.....i i i i i
I

=
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
0 1 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1
R
d
0 0 1 1 1 0 0 1 1 0 1 1 1
R
c
0 0 0 1 1 0 0 0 1 0 0 1 1
R
b
0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 1
R
a
d d c b a d c b a d c b a
d c c b a d c b a d c b a
d c b b a d c b a d c b a
d c b a a d c b a d c b a
= =
= =
= =
= =
( )
( )
( )
3
4 3 2 1
2
3 2 1
3
4 3 2 1
i4
2
3 2 1 2 1
2
3 2 1
i3
2 1
1
2 1
i2
100
100 i i i i
sau
100
i i i
100
i i i i
100
100 i i i
sau
100
i i
100
i i i
100
100 i i
sau i
100
i i

=
3
4 3 2 1
100
i i i i
I

=
165
n care: r un rest nedescompus, al i Iactori.
b) Metoda balan ier
Aceast metod de delimitare a inIluen ei Iactorilor se utilizeaz atunci cnd
ntre Iactorii Ienomenului economic studiat exist rela ii de sum si diIeren .
Cu toate c rela iile balan iere sunt leg turi pur cantitative, ntre componentele
Ienomenului studiat, delimitarea acestora permite s se eviden ieze si aspecte calita-
tive, de natur cauzal , care au generat miscarea Ienomenului investigat n perioada
curent Ia de o perioad precedent .
O Iorm simpliIicat de balan este rela ia R a + b - c, aplicabil , de pild ,
pentru determinarea produc iei marI vndute si ncasate (P
v
) innd seama de
stocurile de produc ie de la nceputul perioadei (S
0
), de produc ia Iabricat (P) si de
stocurile de produse de la sIrsitul perioadei (S
1
), conIorm rela iei P
v
S
0
+ P - S
1
.
Metoda balan ei se Ioloseste nu numai pentru valorile absolute ale elementelor, ci si
pentru modiIic rile acestora (sporuri), conIorm rela iilor:

A
R
a

a
1
- a
0
A
R
b

b
1
- b
0
A
R
c

(- c
1
) - (- c
0
)

c) Metoda corela iei
Metoda corela iei este de Ioarte larg utilizare, indispensabil n studiul
rela iilor de cauzalitate, de tip stochastic, dintre Ienomenul economic si Iactorii s i, ca
si dintre acestia.
Metoda corela iei este mult mai complex , utilizarea ei implicnd parcurgerea
mai multor etape:
- stabilirea existen ei leg turii de cauzalitate dintre Ienomenul cercetat si
Iactorii acestuia. Dac leg tura de cauzalitate are un caracter aleator, nedeterminist se
aplic metoda corela iei. Dac dimpotriv , coeIicientul de corela ie este egal cu +1 si
repectiv -1, atunci nseamn c este vorba de leg turi deterministe, direct sau indirect
propor ionale;
- selectarea factorilor-cauz . Procesele economice sunt deosebit de
complexe, multiIactorial determinate. n cadrul acestei etape se aleg Iactorii esen iali,
relevan i si comensurabili. Dac nu exist date statistice pentru o variabil considerat
esen ial , cercet torul poate trece, cu consultarea specialistilor (ndeosebi statisti-
cieni), la procurarea datelor cu ajutorul anchetelor sau chestionarelor;
- alegerea formei func iei (ecua iei de regresie). Aceast opera iune se
realizeaz dup reprezentarea graIic a datelor corelate (variabila dependent y si
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
r R
d c b a d c b a
d c b a d c b a
d c b a d c b a
d c b a d c b a
R
d
R
c
R
b
R
a
0 0 0 0 1 0 0 0
R
d
0 0 0 0 0 1 0 0
R
c
0 0 0 0 0 0 1 0
R
b
0 0 0 0 0 0 0 1
R
a
+ + + + =
=
=
=
=
166
variabila independent x). Chiar dac exist modalit i de linearizare a oric rui tip de
Iunc ie (metoda logaritmic ), totusi m surarea exact a corela iei dintre variabilele
cercetate impune cunoasterea si utilizarea tipului de Iunc ie pe care l reclam
Ienomenul economic cercetat. De aceea, ilustr m n cele ce urmeaz , n datele lor
deIinitorii si n mod sumar, cele mai ntlnite tipuri de func ii:
+ modelul liniar simplu (cu un singur Iactor explicativ) sub Iorma ecua iei
dreptei (y
x
a + bx), unde y variabila dependent ; x variabila independent ,
explicativ ; a si b parametrii ecua iei de regresie.
Modelul liniar complex, cu mai mul i Iactori, are Iorm , dup cum urmeaz :

y
xi
a + bx
1
+ cx
2
+ dx
3
....... nx
n

Pentru determinarea parametrilor a si b (modelul liniar simplu), se porneste de
la ecua iile normale:
Ly na + bLx
Lyx aLx + bLx
2
n care: n num rul de observa ii, de pild num rul de ani ai perioadei
cercetate; num rul de ramuri (ntr-un model static).
Func ia de regresie liniar , ajustat , arat ca n Iigura care urmeaz :
Figura 3. Modelul liniar

+ modelul hiperbolic este redat de Iunc ia y
x
a + b/x
n acest caz, ecua iile normale se modiIic astIel:
Ly na + bL1/x
Lx/y aL1/x + bL1/x
2
y

x
Figura 4. Modelul hiperbolic
167
+ modelul parabolic se exprim printr-o Iunc ie de Iorma y
x
a + bx

+ cx
2
; el
poate avea urm toarele conIigura ii graIice:

y y

x x
Figura 5. Func ie parabolic Figura 6. Func ie parabolic

+ modelul exponen ial se exprim printr-o Iunc ie de Iorma:
y
x
ab
x
, iar Iorma graIic este urm toarea:

y

X

Figura 7. Func ie exponen ial

M rginindu-ne la aceste tipuri de Iunc ii (trecem peste cele logaritmice si
semilogaritmice) va trebui, ns , s ad ug m c Iolosirea metodei corela iei si regresiei,
pentru orice tip de Iunc ie mai implic si alte etape indispensabile, ntre care:
- determinarea coeIicientului de corela ie (R) care exprim intensitatea leg -
turii dintre variabile si ia valori ntre 1; el poate Ii coeIicient de corela ie par ial si
multipl (n cazul analizei multiIactoriale);
- calcularea coeIicientului de determina ie care se ob ine prin ridicare la p trat R
2
;
- utilizarea unor teste de semniIica ie (praguri) pentru valorile R si R
2
.
d) Cercet rile opera ionale reprezint un mare ansamblu de metode si tehnici
matematice, cu tot mai larg aplicabilitate n studiul Ienomenelor aleatoare, stochas-
tice, ndeosebi n solu ionarea multor probleme de decizie si de conducere.
Cercet rile opera ionale se caracterizeaz n special prin:
- studiul sistemelor organizate care evolueaz sub inIluen a unui mare num r
de Iactori de natur diIerit : economic , tehnologic , organizatoric , social , politic ,
168
psihologic etc. De aici si nevoia organic a cercet rilor opera ionale de eIectuare de
studii inter si multidisciplinare;
- utilizarea de metode stiin iIice adecvate pentru a eviden ia leg turi de interdepen-
den , pentru a le Iormaliza matematic si a determina ponderile tuturor Iactorilor relevan i;
- ra ionalizarea deciziilor, prin Iolosirea inIorma iei si a metodelor de calcul
si previziune economic .
Dintre metodele yi tehnicile de cercet ri opera ionale n vederea optimiz rii
(maximiz rii yi minimiz rii) proceselor economice re inem, n principal:
- metode simulatoare (metoda Monte Carlo), n vederea calcul rii caracteris-
ticilor variabilelor aleatoare si modelarea acestora;
- metode probabilistice (teoria Iirelor de asteptare, teoria jocurilor strategice si a
comportamentelor economice, teoria matematic a uz rii si schimb rii echipamentelor,
teoria stocurilor, metoda Pert etc.);
- metode deterministe (programarea matematic ), dintre care: programarea
linear , programarea dinamic , iar cnd Iunc iile-obiectiv sunt variabile aleatoare
programarea stochastic .

5.4.2.3. Moaelul econometric. Mari valen e
ae cunoa,tere ,i limite

5.4.2.3.1. Nevoia de modele pentru Iormularea ipotezei

n paragraIele precedente am examinat cele mai multe din
principalele momente ale elabor rii (Iormul rii) ipotezei n cercetarea
stiin iIic .
Scopul acestui nou paragraI este dublu: pe de o parte, de a
adnci studiul rela iei cauzale pentru aproIundarea Iormul rii ipotezei,
iar pe de alt parte, de a ilustra modul de utilizare al modelului, oricare
ar Ii acesta, pentru veriIicarea ipotezei.
Modelul, asa cum rezult din cele ar tate mai sus, este un
instrument de analiz calitativ si cantitativ a Ienomenelor econo-
mice, util att teoriei, ct si practicii economice. Evident, este un
instrument mult evoluat, cel mai modern dintre toate metodele, tehni-
cile si instrumentele analizei economice. Ast zi nu se poate concepe
progresul cercet rii stiin ei economice, dar si calitatea deciziei actului
practic de conducere economic , I r model si modelare, care cunosc
o Ioarte larg recunoastere si extindere.
Spre deosebire de cunoasterea comun , c reia i sunt inaccesibile
mecanismele si interac iunile economice ascunse, acestea r mn, asa
169
cum am mai ar tat, n sarcina cunoasterii stiin iIice, inclusiv a
modelelor si model rii economice.
,Omul subliniaz academicianul romn Mircea Mali a nu
lucreaz niciodat nemijlocit asupra realit ii, ci prin intermediul unui
model mintal. F r model lucreaz numai tropismele si instinctele.
Cum arat Karl Marx, spre deosebire de albin , omul concepe
hexagonul n minte si dup aceea l deseneaz . Mai mult,
1ohn M. Keynes, nc nainte ca modelul s devin un instrument
recunoscut, nici nu concepea economia n aIara model rii, subliniind
c ,economia este o stiin a c rei gndire const n termeni de
modele.
Modelul deIinit de Mircea Mali a, n tr s turile sale cele mai
caracteristice, este ,un instrument stiin iIic pentru reprezentarea unor
realit i care, prin scara si complexitatea lor, dep sesc capacitatea de
cuprindere a intui iei sau a logicii discursive cu care st pnim
Ienomenologia vecin t ilor noastre imediate. Este Ioarte greu s
surprinzi n ra ionamentul curent totalitatea interdependen elor care au
loc n sistemul economic dat.
Modelul este o construc ie uman , artiIicial , care ncearc , prin
analogie, s reprezinte realitatea ct mai veridic posibil. El este o
reprezentare abstract si simpliIicat a realit ii; n corpul modelului se
redau doar elementele esen iale ale procesului sau Ienomenului
economic; pe m sura cresterii gradului s u de abstractizare, n model se
re in doar mecanismele si interac iunile cele mai ascunse ale realit ii.
Modelul nu este o descriere a realit ii nici atunci cnd mbrac
o Iorm literar , att de necesar cnd nu exist alt posibilitate de
exprimare mai veridic . Deci el nu este n mod necesar alc tuit din
ecua ii. Ast zi ns , construc ia de modele apeleaz Irecvent la
Iormaliz ri matematice. Sub acest aspect, modelul este un ansamblu
de ecua ii care prezint un sistem economic ntr-o Iorm abstract si
simpliIicat , Iolosit mai ales pentru a eviden ia cele mai proIunde
nl n uiri si interdependen e ale lui cu alte procese si Ienomene
economice.
Modelele au p truns n mai toate sIerele economiei, astIel c , n
prezent, reprezint un spectru larg n continu si rapid extindere si
diversiIicare. De aceea este ct se poate de n eles si nevoia nv rii
construirii de modele.
170
5.4.2.3.2. Modele cu grad diIerit de abstractizare

n Iunc ie de nivelul de abstractizare si generalizare la care se
inteste, este nevoie sau este posibil, modelele se mpart n patru
categorii principale:
- Modelul imitativ al realit ii (denumit si iconic) se poate
realiza n stadiu ini ial, de observare-percep ie; el con ine imagini
mentale sau material-Iizice (IotograIii, Iilme, benzi audio, video etc.);
modelul este deci apropiat de realitate, identiIicndu-se usor, deoarece
are un nivel redus de abstractizare;
- Modelul de tip index are un grad superior de abstractizare, n
con inutul c ruia se p streaz doar nsusiri esen iale, acelea care
apar in de mecanismele interne ale sistemului cercetat, si anume:
elementele componente si sistemele lor de leg turi, ca si dintre acestea
si mediul exterior;
- Modelul simbol (tip ipotez , lege sau teorie) marcheaz un
nivel si mai nalt de abstractizare si generalizare; n acest caz,
simbolurile iau locul elementelor sistemului studiat; aceste simboluri
sunt incluse ntr-o deIini ie sau rela ie logic -matematic de tipul
leg turilor esen iale ale sistemului economic studiat;
- Modelul cibernetic include gradul cel mai nalt de abstracti-
zare; el se ntemeiaz pe un sistem cu conexiune invers (autoreglare).
Acest model n Iorm simpliIicat include:
- intr ri (x);
- procese de transIormare (A);
- iesiri (y) rezultate din procesele de prelucrare;
- comanda si reglarea (Ax; A) si leg turile;
- conexiuni directe ntre intr ri si structura de transIormare
(x A), ntre iesiri si mediul nconjur tor (y mediu) etc.;
- conexiuni inverse, ca de pild , leg tura de autoreglare ntre
iesiri si intr ri (y x), cu ajutorul c reia se corecteaz din mers
Iunc ionarea sistemului.
Cu ajutorul diIeritelor tipuri de modele, cu grade diIerite de
abstractizare si simpliIicare se poate si trebuie studiat unul si acelasi
Ienomen, pentru a realiza cea mai corect si complet imagine asupra
realit ii. Dintre aceste tipuri de modele existente se poate identiIica
171
acela care asigur cea mai bun cunoastere, cea mai mare apropiere de
mecanismele ascunse care determin existen a, Iunc ionarea, reprodu-
cerea si evolu ia Ienomenului economic.
Aprecierea m surii n care modelul utilizat reIlect n mod
adecvat si ndeajuns Ienomenul sau procesul economic se poate realiza
numai n condi iile constat rii unui izomorfism ( identit i) ntre
structura modelului (ntre structura teoriei Iormalizate n model) si
structura Ienomenului economic supus model rii.
n consecin , se n elege c ediIicarea, construc ia modelului
ne dezv luie Ielul cum se realizeaz structura modelului (adic teoria
modelului, teoria descriptiv , teoria explicativ ) si rolul pe care l
joac acest ntreg subterIugiu teoretic n procesul de cunoastere.

5.4.2.3.3. Rolul modelului
n elaborarea si deIinitivarea ipotezei

Gilbert Abraham Frois sintetizeaz ntr-o schem simpliIicat
(vezi mai jos) componentele de baz ale construc iei unui model si
circuitele repetate care se cer realizate pn cnd structura modelului
este identic cu structura Ienomenului cercetat.
SubterIugiul teoretic, adic teoria de care are nevoie cercet torul,
este un ansamblu de idei, de concepte abstracte, mai mult sau mai pu in
organizate, reIeritoare la un domeniu care trebuie riguros deIinit. Teoria,
asa cum se vede din schem , este alc tuit dintr-un ansamblu de deIini ii
si dintr-un ansamblu de ipoteze.
Defini iile (ilustrate prin Iormarea brut a capitalului Iix,
tezaurizare, proIit, productivitate etc.) au rolul de a preciza cu rigoare
con inutul si semniIica ia unor termeni ai domeniului care Iace
obiectul studiului. DeIini iile (conceptele) sunt totusi ntotdeauna
imperIecte n Ia a realit ii empirice.
Ipotezele, o parte din acestea, au rolul s precizeze condi iile de
aplicare a teoriei (ca, de exemplu: economia este izolat de rela iile
economice externe, competitivitatea n condi iile unei ,st ri date a
tehnologiei, n domeniul veniturilor, ,popula ia nu economiseste
etc. Asupra acestor ipoteze-condi ii ini iale trebuie revenit permanent,
n toate etapele de construc ie a modelului; condi ia ceteris paribus
172
poate Ii acceptat doar pentru o secven a cunoasterii. Aceste ipoteze
ini iale reprezint , n Iond, primul eIort de abstractizare din model.
Schema simplificat a procesului ae elaborare a unui moael
ae cercetare ,tiin ific

Al doilea grup de ipoteze priveste comportamentul sau reac iile
mediului analizat (comportamentul productivit ii pentru o stare dat a
tehnicii, comportamentul Iamiliilor n cadrul consumului; nivelul de
salarizare n condi ii de deIicit de mn de lucru etc.).
Ipoteza nu poate Ii tratat dect cu mare circumspec ie din
moment ce ea este o deschidere posibil c tre adev r sau, mai exact,
doar ca un cap de pod c tre necunoscut.
Rezultatele teoretice sau implica iile (consecin ele) se dezv -
luie n urma unui proces logic de deduc ie care se ntemeiaz pe
ansamblul de deIini ii si pe ansamblul de ipoteze. Rezultatele teore-
tice, o teorie prealabil sau subterIugiul teoretic reprezint singura
modalitate de a ob ine observa ii pre ioase n conIruntarea cu Ieno-
menul economic studiat. Sublinierea este cu att mai important cu ct
unii mai pu in aviza i consider subterIugiul teoretic a Ii inutil sau
173
scolastic, abstract, steril (!). Dac ar Ii asa, de regul , atunci ,s-ar
conIunda aparen a cu esen a lucrurilor, asa cum remarca Karl Marx;
sau, tot astIel, ,o acumulare de Iapte nu este stiin , dup cum o
gr mad de pietre nu este o cas (Poincar).
n consecin , reac iile de reIuz al construc iilor teoretice sub
motive c vin din zona irealismului ipotezelor, de genul ,este
complicat sau ,asta nu are leg tur cu realitatea, se cuvin respinse.
ntr-adev r, nu orice abstractizare a Iaptelor reale este interesant si
util , dar orice teorie abstrac ie a realului este bun dac rezum
sau schematizeaz , simpliIic si reprezint bine si n timp util
elemente importante, esen iale ale realului.
Adev rata diIicultate a model rii, a gndirii teoretice nu const ,
asa cum s-ar putea crede, n gradul de abstractizare. Reprezent rile
teoretice, abstracte, necesare progresului gndirii stiin iIice se lovesc,
cel mai adesea si puternic, de Iaptul c mul i economisti au despre
stiin doar o reprezentare intuitiv , numai de ,bun sim .
Observarea empiric , realizat sistematic, ntr-o perioad
suIicient de lung , de c tre cercet tori si al i specialisti din practic , se
confrunt cu rezultatele teoriei. Faptele empirice nu pot genera
niciodat conIirmarea teoriei, ci:
- fie infirmarea n care caz ipotezele vechi se resping si se mo-
diIic n vederea deIinitiv rii ipotezelor, pn cnd acestea nu inIirm ...
- dac nu infirm , observarea empiric nu poate totusi
niciodat antrena conIirmarea teoriei, ci doar o acceptare provizorie,
n asteptarea unui singur Iapt empiric care s o inIirme...
n cadrul eIorturilor cercet torului pentru elaborarea modelului
(teoriei), un loc cu totul aparte l ocup enun ul, formularea ipotezelor.
Elaborarea ipotezelor este, asa cum am ar tat mai sus, partea cea
mai delicat si complicat de la nceputul si pn la sIrsitul proce-
sului (circuitului) de elaborare a ipotezelor si a modelului n ansam-
blul lui. De Iapt, cnd ipoteza ,nu inIirm , practic modelul este
construit, realizat. De aceea, n continuare trebuie s acord m aten ie
elabor rii ipotezelor pentru c aceasta echivaleaz practic cu nsusirea
tehnicii, a tehnologiei de modelare.
EIortul de abstractizare prilejuit de enun ul ipotezelor se realizeaz ,
asa cum am mai spus, n cadrul procesului de Iormulare a rela iilor
func ionale. De pild , conIorm teoriei neoclasice, cantitatea (q) cerut de
174
un agent economic depinde de pre ul (p) bunului respectiv: q q(p); sau,
conIorm lui Keynes, consumul Iamiliilor (C) depinde de venitul lor
(Y), adic C C(Y).
n aceast rela ie Iunc ional , cercet torul precizeaz variabilele-
ipotez care Irecvent mbrac formele:
- variabil instantanee (pre etc.);
- variabil stoc (popula ia recenzat la data ..., inventarul de
bunuri la data ...);
- variabila flux (nasteri, decese, c s torii, nivelul venitului,
consumului, produc iei pe zi, decade, lun , trimestru, an etc.).
A doua grup de deIini ii se reIer la precizarea statutului
variabilelor, respectiv:
- variabilele endogene (din interiorul corpului teoretic, al rela-
iei Iunc ionale ilustrate mai sus);
- variabilele exogene (corpului teoretic), care se determin
separat de acest corp, dar sunt date indispensabile pentru schema
teoretic a modelului ales.
De re inut c variabila poate Ii endogen sau exogen , n Iunc ie
de problema care se pune, astIel:
- dac vrem s aIl m varia ia nivelului venitului (Y), n raport
cu eventualele varia ii ale investi iei (I), vom scrie rela ia Y Y(I),
pentru care vom c uta s g sim ra ia speciIic a lui Y, n raport cu o
unitate de I exogen;
- dimpotriv , cnd vrem s eviden iem varia iile investi iei (I),
aceasta apare ca o m rime endogen , n raport cu volumul proIitului
Iirmei, care este variabila exogen , conIorm rela iei: I I(p).
Rela iile Iunc ionale pot Ii simple, ca n exemplele de mai sus,
sau Iunc ii cu mai multe variabile de Iorma y y(x
1
, x
2
, .... x
i
.... x
n
),
n care y este dependent, variaz n Iunc ie de un num r mai mare de
variabile. De pild , produc ia unui bun (Iirme) este dependent de
num rul de salaria i, de caliIicarea acestora, de instala iile disponibile,
de materiile prime, energie etc.
n acest proces de alegere a variabilelor explicative se s vrsesc
Irecvent erori, deoarece:
- teoria ncearc s elimine rela iile, Iactorii secundari, Iunc ie
speciIic procesului de abstractizare;
175
- ,tot ce este simplu este Ials, iar tot ce nu este simplu este
inutilizabil, asa cum spune Valry.
n Iine, ar mai trebui s atragem aten ia c , n modelare, rela iile
dintre variabile ipoteze sunt de tipuri diIerite (G.A. Frois):
- ecua ii tehnice: Q Q(K,I), n care produc ia (Q) este
Iunc ie de stocul de capital (K) si de num rul de salaria i Iolosi i (I);
- ecua ii de comportament: C C(Y,A), n care consumul global
al Iamiliilor (C) depinde de venitul lor (Y) si de patrimoniul lor (A);
- ecua ii de echilibru: O D, n care avem de a Iace cu
condi ia de echilibru, oIerta (O) s Iie egal cu cererea (D); ecua ia
de echilibru nu trebuie conIundat cu ecua ia de deIini ie;
- ecua ii de defini ie (identitate). De pild , Keynes deIineste
economisirea global (S) ca reprezentnd partea din venitul na ional
care nu este consumat , adic diIeren a dintre venitul na ional (Y) si
consum (C), din care rezult c ecua ia de deIini ie se Iormuleaz Iie
S Y - C, Iie Y C S, stiut Iiind Iaptul c venitul nu poate avea
dect aceste dou destina ii.
Pe baza celor desciIrate n leg tur cu integrarea variabilelor-ipotez
n rela ii Iunc ionale, putem acum s ar t m c modelul economico-
matematic apare ca un ansamblu de ecua ii n care se relieIeaz ac iunea
reciproc , nl n uirea, respectiv interdependen a dintre Ienomene.
Pentru ilustrare, vom Iolosi cel mai cunoscut model, modelul keynesian
clasic, simpliIicat. n construc ia acestui model, cadrul de ipotez re inut este cel al
unei economii na ionale (model macroeconomic), n care se Iace abstrac ie de rela iile
economice externe si n care pre urile sunt considerate stabile; economia este n
situa ie de subutilizare.
Cererea global (D) se deIineste ca sum a cererii de bunuri de consum (C) si a
cererii de bunuri de investi ie (I), conIorm ecua iei:
(1) D C I (ecua ia de deIini ie)
Se determin nivelul de produc ie (Y) care poate satisIace cererea global care
se scrie:
(2) Y D (ecua ia de echilibru)
Consumul Iamiliilor (C), considerat a Ii o Iunc ie liniar de veniturile
distribuite (egale cu contravaloarea produc iei) este:
(3) C cY (ecua ie de comportament)
Investi ia Iirmelor (I) este o variabil exogen admis a Ii egal cu nivelul unei
mari p r i a aparatului productiv ( ):
(4) I (ecua ii de comportament).
Sistemul celor patru ecua ii cu patru necunoscute (C, I, Y si D) permite ob inerea
unei rela ii ntre nivelul de investi ii (exogen) si nivelul venitului si al produc iei.
176
nlocuind D, C si I n ecua ia (1) cu con inutul ecua iilor (2), (3), (4), se ob ine:
Y D C I cY .
Deci, Y - cY ;
Y(1 - c)
Si Y / (1 - c)
Aceast ultim ecua ie exprim rela ia dintre nivelul investi iei ( ) si nivelul veni-
tului sau al produc iei (Y) prin intermediul lui / (1 - c), care este multiplicatorul keynesian.
Modelul de mai sus, keynesian, este nu numai teoretic, I r date numerice, dar si
simpliIicat. Detalierea sa matematic si acoperirea cu date statistice implic o participare
mai larg , interdisciplinar , singura garan ie a evalu rii capacit ii explicative a modelului,
respectiv ceea ce ne intereseaz cu deosebire, m sura n care Iormularea ipotezei a Iost
corect . VeriIicarea ipotezei Iace ns obiectul paragraIului urm tor.
Pentru nsusirea mai bun a bazelor elabor rii modelului, n
special a Iormul rii si veriIic rii ipotezei, este necesar s cunoastem
nu numai modele cu structuri simpliIicate, ci si scheme de modele cu
structuri mai largi.
n acest sens, Nicolas Georgescu Roegen desciIreaz , mult mai
detaliat, componentele modelului economico-matematic, ns ntr-o
tipologie oarecum diIerit . AstIel, savantul romn denumeste compo-
nentele modelului drept ,c ile de control cognitiv asupra lumii si n
rndul acestora men ioneaz : absorb ie, descrip ie, clasiIicare, m su-
rare, experimentare, generalizare, explicare, predic ie si evaluare.
Un alt savant romn, Nicolae N. Constantinescu, distinge, n
cadrul metodei sale integrale de cercetare stiin iIic , un num r aproape
identic de componente ale procesului de modelare, si anume:
a) Definirea obiectului cercet rii si a sarcinii precise ce i revine modelului n
cadrul acesteia;
b) Precizarea conceptelor, indicatorilor si altor inIorma ii relevante n ceea ce
priveste reusita sau limitele modelului;
c) Studierea yi selectarea celor mai importante nsusiri (elemente, leg turi) ale
Ienomenului cercetat;
d) Elaborarea ipotezelor si restric iilor pentru unul sau altul din Iactori, ca si
pentru Ienomenul economic n ansamblul s u;
e) Determinarea criteriului sau criteriilor de eIicien de maxim-minim
(Iunc ia obiectiv) n vederea eviden ierii variantei celei mai eIicace;
I) Construirea modelului (conIorm schemei simpliIicate analizate si ilustr rii
ei pe baza modelului keynesian). Modelul construit poate Ii de diIerite tipuri
(examinate anterior), statice sau dinamice, deterministe sau stochastice, macro, mezo
sau microeconomice, par iale etc.;
177
g) Analiza modelului si Iormularea concluziilor cantitative si calitative,
capacitatea de evaluare si predic ie; cnd este posibil, studiul nsusirilor modelului
este nso it si de precizarea algoritmului de calcul, n concordan cu desI surarea
real a Ienomenului;
h) Interpretarea economic a rezultatelor calculelor cu ajutorul modelului;
transpunerea limbajului matematic n limbaj economic;
i) Verificarea rezultatelor, a ipotezelor si deIini iilor care sunt puncte esen-
iale de plecare n modelarea economico-matematic ;
j) n aIar de experiment si scenariu, veriIicarea modelului se Iace, evident, si
prin ncercarea de aplicare a sa n practica economic .

5.4.2.3.4. Iimite ale modelelor si direc ii de perIec ionare
a model rii matematice a Ienomenelor economice

Modelarea matematic a ridicat considerabil puterea analizei
economice, Iavoriznd, al turi de tehnica electronic de calcul, pro-
gresul stiin ei economice, ca si practica economic , managementul
macro si microeconomic.
Cu toate acestea, metodele matematice, inclusiv modelarea,
suport o serie de critici concentrate pe ideea c nu satisIac pe deplin
nevoile reale ale cunoasterii stiin iIice, ale teoriei si practicii econo-
mice. Aceste critici se rezum , n principal la urm toarele:
a) Utilitatea modelelor macroeconomice, n special, nu este la
n l imea distinc iei de care se bucur . Sl biciunea acestor modele
const n Iaptul c sunt bazate pe ipoteze privind comportamentul
uman extrase din neant; ele nu Iac obiectul unor opera iuni de
abstractizare bazate pe observarea realit ii; ele sunt postulate pe baza
ideilor care au Iost n circula ie, din introspec ie sau din conven iile
sociale etc. si care sunt utilizate ca agregate sociale n modelare;
elementele modelului n-au Iost extrase dintr-o observare de Iapte
reale, iar rela ia dintre ipotez si observa ie nu este reciproc .
Necazul nu const aici n Iaptul c s-a simpliIicat comporta-
mentul uman (antreprenori, consumatori, posesori de capital etc.),
deoarece simpliIicarea este inerent n elegerii problemei. Adev ratul
necaz const n aceea c comportamentul care prevaleaz n model nu
este conIorm cu cel care prevaleaz n via a economic real . Or,
ast zi este larg acceptat teza c progresul modelelor este condi ionat
n cel mai nalt grad de cerin a de a asigura o mai bun armonizare a
lor cu realitatea economic si social .
178
b) Preocuparea pentru modelare nu este dus pn la cap t,
respectiv construc ia modelului n concordan cu esen a si mecanismele
interne ale Ienomenului economic, cu elementele mai mult, mai pu in sau
necuantiIicabile. Nicolas Georgescu Roegen (s. a.) nu conteneste s
atrag aten ia c , desi introducerea metodelor matematice n cercetarea
economic a reprezentat un progres calitativ, nu trebuie nicio clip
pierdut din vedere c Ienomenele economice, pe lng componenta lor
cuantiIicabil , con in aspecte care nu pot Ii reprezentate prin cantit i.
Aceeasi observa ie o Iace, n esen , si proIesorul
Nicolae N. Constantinescu atunci cnd subliniaz c ,procedeele
statistico-matematice nu pot conduce singure la epuizarea cunoasterii
Ienomenelor si proceselor economice si nici la adoptarea de decizii
practice eIiciente. Pentru aceasta este necesar ca, pe lng cunoasterea
temeinic a calit ii Ienomenului economic, s se ia n seam si al i Iactori
(variabile) dect cei cuprinsi n analiz cu ajutorul acestor tehnici si
procedee, si anume Iactori social-economici, cum sunt: managementul,
experien a, valoarea ideii stiin iIice, Iactori de ordin politic si
motiva ionali, Iactori morali etc.
Dac nu se procedeaz astIel, asa cum aIirm savantul american
Milton Friedman, modelul matematic mai mult impresioneaz dect
inIormeaz . AltIel zis, modelul impresioneaz , pe de o parte, si dezinIor-
meaz , pe de alt parte.
c) Folosirea modelului ca instrument de analiz economic spo-
reste pericolul utiliz rii cauzalit ii de tip liniar, mecanicist, n condi iile
n care un Ienomen economic are o structur de elemente si rela ii interne
care reclam modele neliniare. Aceleasi consecin e de liniarizare se
produc si prin utilizarea de modele logaritmice si semilogaritmice.
Iat cum, din cele ar tate de unii cercet tori, inclusiv romni, se
atrage aten ia c metodologia cercet rii stiin iIice poate IalsiIica realitatea
economic , ajungndu-se la caricaturizarea acesteia, cu toate consecin ele
grave care decurg de aici.
M rginindu-ne la aceste observa ii critice asupra model rii, vom
relieIa, n mod corespunz tor, si cele mai importante c i de comba-
tere a acestor neajunsuri, Irecvent subliniate n literatura economic .
Dintre acestea, re inem pe cele mai semniIicative, si anume:
a) modelul are toate sansele s Iie un instrument eIicient de analiz
dac satisIace cel pu in trei exigen e: dac modelul corespunde calit ii
179
Ienomenului economic; dac inIorma ia n ansamblu este real ; dac se
dispune de posibilit i corespunz toare de calcul si de analiz ;
b) dac modelele nu dovedesc a avea o calitate corespunz toare,
atunci ele se cer completate cu alte procedee de analiz cum sunt: analiza
input-output (balan a leg turilor dintre ramuri), sistemul contabilit ii
na ionale si, desigur, metode descriptive asupra mecanismelor interne ale
Ienomenului economic diIicil de modelat n stadiul actual;
c) modelarea, n optica acad. Mircea Mali a, va putea dep si pragul
determinat n parte si de starea actual a modelelor matematice, dac se
vor Iace deschideri semnificative n cel pu in trei direc ii esen iale, si
anume: elaborarea si utilizarea de concepte noi; preg tirea de mijloace si
instrumente noi de m sur a Ienomenelor economice; realizarea de
estim ri ale Iactorilor invizibili;
d) desi dezvoltarea economic rezult pretutindeni dintr-o serie de
schimb ri sociale, culturale, politice, economice care, la rndul lor,
aduc schimb ri de naturi diverse, totusi, economistii nu posed o
clarviziune special care s le permit s aduc aceste diverse experien e
istorice n rela ii de cauzalitate direct ntre principalii indicatori
economici. Dar, economistii pot s cstige aceast clarviziune studiind
experien ele istorice care se caracterizeaz prin diversitatea naturii umane,
prin str lucirea unor personalit i, domnia anumitor convingeri, idei si
comportamente, prin impactul atitudinii colective asupra ac iunilor
individuale si, nainte de toate, prin imensa lor complexitate.
Determinarea sistematic a raporturilor de cauzalitate n ceea ce
priveste aceste situa ii istorice, desi este n aIara nclina iei econo-
mistilor, totusi, pe m sur ce ei studiaz istoria gndind, ei si nsusesc
experien a si luciditatea necesare. Studiul istoriei serveste ca prope-
deutic ; protejeaz mpotriva miopiei specialistului si mpotriva
tendin ei de simpliIicare abuziv a Ienomenelor. Ast zi se spune c
nu trebuie s existe economist f r forma ie matematic , dar ar
trebui s se adauge, cel pu in n aceeayi m sur , c nu exist
economist f r forma ie istoric . (Ia OxIord exist un Centru de
studii moderne specializat n studiul istoriei si al economiei).
Cu toate acestea, n multe stiin e, nivelul de considera ie tinde s
Iie Iunc ie de raritate: cu ct este mai abstract, mai riguros si general,
cu att este mai distins. n stiin a economic cei care se consacr
180
observ rii directe a comportamentelor si aptitudinilor sunt considera i
precum juc torii de rezerv ai echipei.
Din aceste considerente, o astfel de scar de valori se cere
schimbat , r sturnat : se aIirm c ar trebui s se acorde mai mult
considera ie aptitudinilor de observare dect celor de abstractizare si
s se plaseze perspicacitatea istoricului chiar nainte de rigoarea
matematicianului. n acest sens, se arat c , pentru a se dispune de si
mai multe observa ii privind comportamentul real, ar trebui s se
valoriIice mult capacit ile acelora care stiu s le strng , ingenio-
zitatea n elaborarea metodelor, n elepciunea n colectarea Iaptelor,
curiozitatea pentru rela iile dintre Ienomene, promptitudinea n sesi-
zarea detaliului semniIicativ etc.
n aceast privin , Ch. Darwin aIirma c ,am reIlectat n ultima
noapte la ceea ce Iace din om un descoperitor de lucruri nc necunoscute.
Aceasta este o problem care te umple de perplexitate. Un mare num r de
oameni Ioarte inteligen i chiar mai inteligen i dect descoperitorii nu
descoper niciodat nimic. Totusi, dup ct pot s presupun, arta de a
descoperi const , de obicei, n a c uta cauzele si semniIica ia a tot ceea ce
se petrece. Aceasta implic un sim ascu it de observa ie si cere o
cunoastere la Iel de aproIundat posibil a subiectului explorat.
,Condi ia principal a progresului stiin ei economice aIirm
proIesorul Morgenstern este perIec ionarea spatelui empiric al
acestei stiin e. Pn cnd nu sunt acumulate suIiciente date si obser-
va ii pentru generalizare, matematizarea va Ii prematur , iar stiin a
economic si merit starea de subdezvoltare;
e) economistii s acorde mai mult aten ie metodologiilor
utilizate de diveryi autori. Se constat c diIeren ele de metodologii
utilizate conduc la concluzii si rezultate incomparabile. ConIruntarea
si adaptarea metodologiilor utilizate la Ienomenele economice este o
regul de aur a stiin ei economice contemporane. n acelasi sens
trebuie ac ionat si n leg tur cu Iaptul c , desi unii economisti
Iolosesc deIini ii identice, rezultatele sunt diIerite, deoarece Iiecare
acord ponderi diferite uneia si aceleiasi laturi cercetate.
S-a pus n eviden , n numeroase cazuri, ca modelul s ndemne
la ra ionalitate si r spundere sporit din partea economistilor si, mai
ales, a deciden ilor pe care ei i sI tuiesc.
181
Calea cea mai bun de urmat pentru a nu IalsiIica realitatea este
ca teoria (modelul) s Iac predic ii conIorme cu realitatea, s se
veriIice att ipotezele, ct si concluziile lor; grija economistilor trebuie
s Iie cu att mai mare cu ct opereaz inevitabil cu abstrac ii care
usor i pot conduce n aIara realit ii, dac nu sunt preocupa i de
permanenta conIruntare cu Iaptele empirice, cu realitatea.

5.5. 9HULILFDUHD LSRWH]HORU L IXQGDPHQWDUHD
FRQFOX]LLORU WLLQ LILFH HFRQRPLFH

VeriIicarea ipotezelor si Iundamentarea concluziilor stiin iIice
reprezint cea din urm component a explic rii stiin iIice a Ienome-
nului economic (conIorm Schemei 1).
VeriIicarea ipotezelor este un proces laborios. n esen ns ,
procedeele de veriIicare a ipotezelor sunt de dou Ieluri:
+ procedee empirice cele care vizeaz conIruntarea ipotezelor
cu Iaptele empirice;
+ procedee teoretice cele care vizeaz veriIicarea concordan ei
(compatibilit ii) logice a ipotezei cu celelalte componente ale teoriei.
Dintre procedeele empirice men ion m:
- observarea natural realizat pe baza experien ei cotidiene
(cunoasterii comune) privind inIorma iile despre Ienomenele economice;
- observarea stiin iIic culegerea sistematic a datelor si
Iaptelor empirice relevante pentru o anumit ipotez teoretic ;
- experimentul stiin iIic ncercarea de a constrnge realitatea
pentru a se comporta (evalua) n condi iile preconizate de ipoteza
teoretic de la care s-a pornit.
Dintre procedeele teoretice, re inem dou categorii:
- procedee intrateoretice compararea ipotezei cu celelalte
componente ale teoriei;
- procedee interteoretice compararea ipotezelor din stiin a econo-
mic sau un domeniu al acesteia cu teoriile din alte stiin e nvecinate.
Con inutul procesului de veriIicare a ipotezei si a concluziilor
stiin iIice pe cale empiric poate Ii prezentat ca un complex de mai
multe opera ii, dintre care men ion m:
- conIruntarea teoriei (implica ii, consecin e) cu Iaptele empi-
rice observate;
182
- eviden ierea rezultatelor ipotezei teoria, implica iile sau
consecin ele acesteia;
- testarea tr iniciei rela iilor dintre Ienomenul economic real
(empiric) si ipotez , teoria pe care aceasta a generat-o.
Procedeul empiric de observare stiin iIic si de veriIicare a ipo-
tezei a Iost prezentat n Schema 2.
Examinarea acestei scheme permite s se releve principalii pasi
ai procesului de veriIicare a ipotezei stiin iIice:
- rezultatele teoretice, adic implica iile si consecin ele ipotezei, n
conIormitate cu Iaptele empirice observate reprezint punctul de pornire
si esen a procesului de veriIicare a ipotezei si a concluziilor stiin iIice;
- dac din aceast conIruntare Iaptele empirice arat compatibi-
litatea cu teoria rezultat din ipotez , ajungem la concluzia c ipoteza
nu este inIirmat si deci la acceptarea ei (provizorie);
- dac apar dezacorduri esen iale ntre teorie si Iaptele empirice,
ipoteza se inIirm , dup care urmeaz Iie respingerea ei, Iie modiIi-
carea, reIormularea ei, ceea ce, evident, implic reluarea procesului de
cercetare de la nceput pn cnd ipoteza se Iormuleaz , n asa Iel
nct dezvolt o nou teorie, corespunz toare cu realitatea.
VeriIicarea ipotezelor si a concluziilor stiin iIice reprezint deci
un proces complex, o sit multietajat , care se vrea ct mai deas
posibil.
n realizarea veriIic rii ipotezelor si concluziilor stiin iIice se
utilizeaz un sistem relativ variat de metode, tehnici, instrumente etc.
nainte de a trece la examinarea celor mai importante dintre
acestea, prezent m, n cele ce urmeaz , un bilan de opinii pro si
contra unora dintre mijloacele de veriIicare, cu larg circula ie n
dezbaterile stiin iIice contemporane.

5.5.1. Opinii asupra posibilit ilor de experimentare
yi verificare a ipotezelor yi concluziilor n ytiin a economic

F r s resping metoda experimental , ca modalitate de
veriIicare a ipotezelor si concluziilor stiin iIice, cunoscuta economist
englez , Joan Robinson apreciaz totusi c ,economistii nu pot s
utilizeze experimentarea; ei trebuie s Iac apel la rezultate istorice.
183
Un alt cunoscut economist american, Paul Samuelson, pare chiar mai
transant: ,Noi nu putem realiza experien e controlate ale chimistului
sau biologului. Ca astronomul sau meteorologul, noi trebuie n mare
m sur s ne mul umim s observ m. Un alt punct de vedere oare-
cum categoric, motivat printr-o particularitate a stiin ei economice,
este subliniat n Enciclopeaia Britanic (1941), n care se aIirm c
,nu exist niciun laborator n care economistul s poat s -si testeze
ipotezele lui. Economia este, n mod esen ial, o stiin moral .
Atitudini de respingere a experimentului si de ndoial Ia de
alte modalit i de veriIicare a ipotezelor si concluziilor stiin iIice sunt
alimentate de diIerite aspecte si particularit i care, unele deriv din
nsusi con inutul concret al stiin ei economice. Dintre aceste aspecte
yi particularit i re inem:
- economistul, asa cum arat proI. G. A. Frois, nu poate m ri cantitatea de
moned n circula ie pentru a demonstra rolul Iactorului monetarist asupra inIla iei.
Excluznd posibilitatea acestui experiment, autorul citat consider c un astIel de test
trebuie s se limiteze la observa ii asupra Iaptelor economice concrete petrecute;
- economistul are, n primul rnd, mari greut i n izolarea variabilelor
explicative nu numai n cazul experimentului, dar chiar si atunci cnd veriIicarea
practic se ntemeiaz pe date si observa ii Iaptice, deoarece acestea sunt situate n
epoci si medii diIerite.
n al doilea rnd, dac n alte domenii cercet torul si deIineste riguros
condi iile, izolnd Ienomenul observat (eprubeta) de mediul exterior pentru ca s se
determine succesiv numai inIluen a (cte) uneia dintre variabilele independente asupra
variabilei dependente; n economie clauza ceteris paribus (celelalte condi ii r mn
constante) nu poate Ii aplicat n procesul de izolare pentru c mediul nconjur tor nu
este stabil.
n Iine, izolarea variabilelor pentru veriIicarea ipotezelor n economie este Ioarte
diIicil si datorit complexit ii Ienomenului economic; n economie este greu ca un
Ienomen s Iie inIluen at de un singur Iactor. Mai mult, John Stuart Mill, reIerindu-se la
ac iunile combinate, interdependente ale unui agent economic cu al i agen i, arat c avem
de a Iace cu ,pluralitatea de cauze si interdependen a eIectelor.
Din aceste cauze principale, variabilele perturbatoare sau pe care experimentul
nu le ia n seam se interIereaz si inIluen a lor nu poate Ii eliminat . Aceasta este
diIicultatea central a experiment rii n stiin ele sociale. Acestea sunt si cauzele
pentru care chiar si numai veriIicarea statistic a ipotezei pe baz de Iapte economice
observate este extrem de diIicil ;
- o diIicultate suplimentar pentru economist const n Iaptul c promovarea
unei observa ii, a divulg rii desI sur rii ei, ntr-un viitor anume, genereaz perturb ri
grave pe care, de Iapt, economistul ar dori s le prentmpine (de exemplu, anun area
unei depresiuni economice, penurii de benzin , cresteri de pre uri etc.);
184
- datele empirice cu care economistul lucreaz sunt situate n structuri, n
societ i datate istoric; dac n stiin ele naturii se ncearc eviden ierea legilor
obiective eterne (pn la Iormularea unei noi ipoteze), n stiin ele economice poate Ii
vorba doar de legi cu statut provizoriu (modiIicabile pe m sura evolu iei istorice a
societ ilor);
- chiar n interiorul unui sistem economic dat, utilizarea Iaptelor empirice, a
observa iei, nu este ntotdeauna suIicient ; astIel, pe baza observa iei Iaptelor
economice, nu se poate transa controversa dintre economistii keynesieni si liberalii
Iriedmanieni. Faptele empirice observate sunt adesea obscure yi, n acelayi timp,
construite (subl. ns. - Gh.R.; D.C.);
- n condi iile n care rela iile dintre variabilele economice care pot Ii
exprimate numeric nu sunt de tip determinist, ntotdeauna exist o marj de eroare de
care trebuie inut cont; de aceea, n stiin a economic metodele de analiz si prelucrare
statistic a Iaptelor economice observate au o importan deosebit ;
- economistul, orice cercet tor din stiin ele sociale, aIl progresiv c majoritatea
Iaptelor sunt compatibile cu mai multe explica ii concurente; pentru a alege ntre acestea,
economistii recurg la metode probabilistice, m soar gradul de incertitudine si stabilesc o
m sur a ncrederii (interval) ce se poate atribui calculelor eIectuate. Este vorba de proba-
bilit i si niciodat de certitudini. Recurgerea la observa ii nu conduce dect la prezum ii; n
acest sens, o ipotez nu este niciodat veriIicat 100, ci este doar probabil , cu o
incertitudine mai mic sau mai mare;
- economistul este conIruntat cu mai multe teorii concurente, cu mai multe
ansambluri de interpret ri, deoarece, pe de o parte, se produc rupturi, schimb ri de
paradigme, a c ror inser ie este progresiv , iar pe de alt parte, dup IilosoIul K. Popper,
este chiar exclus veriIicarea unei teorii; demersul stiin iIic este ns necesar pentru c el
permite s se Iac trierea prin respingere: nu s aIirm m ce este adev rat, ci s aIirm m
ceea ce n stadiul actual de cunoastere este Ials; diIicultatea veriIic rilor se datoreste si
Iaptului c economia nu este un corp stiin iIic uniIicat, aceasta, pe de o parte, pentru c
exist nc un dezacord asupra obiectului economiei, iar pe de alt parte, pentru c
Iaptele empirice nu permit ntotdeauna departajarea ntre diverse corpuri teoretice
existente; absen a unei teorii uniIicate este valabil si n stiin ele exacte;
- evolu ia cunoasterii stiin iIice se caracterizeaz nu numai prin aproIun-
darea si extinderea stiin ei, ci si prin transIorm ri, prin discontinuit i si treceri de la o
teorie la alta. Desi cunoasterea stiin iIic este o cunoastere sigur , n sensul c se
bazeaz pe date veriIicate si este apt s Iac preziceri concrete, procesul cunoasterii
stiin iIice nu se ndreapt n niciun caz c tre certitudini mai mari. Se poate spune chiar
c progresul cunoasterii stiin iIice produce un progres al incertitudinii, ns o
incertitudine bun , care ne elibereaz de iluzii naive si ne trezeste dintr-un vis
legendar. $tiin a nu este doar o acumulare de adev ruri autentice; ea este un
cmp ntotdeauna deschis de confruntare nu numai a teoriilor, ci yi a principiilor
explicative, a viziunilor diferite asupra lumii.
Aceast lupt are propriile reguli de joc: respectarea datelor, pe de o parte, si
supunerea Ia de reguli de coeren , pe de alt parte;
185
- contrar altor opinii, autorii la care ne-am reIerit mai sus apreciaz c ar Ii o
grav eroare s vis m la o stiin care ar Ii cur it de orice ideologie, n care nu ar
mai domni dect o singur viziune asupra lumii, teoretic ,adev rat ; conIlictul
ideologiilor IilosoIilor metaIizici este considerat o condi ie sine qua non a vitalit ii
stiin ei. Pluralitatea conflictual n cadrul unui joc cu reguli empiric-logice nu
numai c se cere salvat , dar este yi o condi ie indispensabil a existen ei ytiin ei.
Iiteratura economic de specialitate consemneaz si puncte de
vedere contradictorii, favorabile experimentului, subliniind chiar
caracterul indispensabil al acestuia n stiin a si practica economic .
Dintre aceste puncte de vedere, sunt de re inut:
a) Opinii conIorm c rora criticile care se adreseaz experimentului, provin
nu att din neajunsurile experimentului ca atare, ct mai ales din unele nen elegeri si
maniere de valoriIicare a experimentului, a concluziilor care se degaj din promovarea
acestuia. Faptul c n experiment ipotezele sunt simple si nu reprezint Iidel realitatea,
arunc o imagine ipotetic si artiIicial asupra acestuia. Vina nu apar ine
experimentului care reprezint realitatea n Iorm simpliIicat , ci Iaptului c teoria
propus n urma experimentului nu este corespunz toare. Platt (1990) relev c
simplicitatea are rol de a eviden ia cauzele si de a izola variabilele. De aceea, tot Platt
adaug : ,experimentul trebuie s Iie judecat pentru nv mintele pe care le oIer
vizavi de teorie si nu pentru similitudinile sale (mai mici sau mai mari nota ns.-
Gh.R., D.C.) cu realitatea. AltIel spus, Smith subliniaz c ,experimentarea n
laborator nu caut s reproduc lumea, ci ea caut s studieze reprezentarea pe care
noi o Iacem. O alt observa ie ce se Iace experimentului priveste stabilirea arbitrar
de c tre experimentator a variabilelor importante. ns aceasta r spunde bine
considerentelor teoretice dac se dovedeste c , n Iinal, nu a introdus deIorm ri (si nu
datorit dorin ei de a trisa).
n Iine, nu pot Ii omise pozi iile legate si de subiectivismul care poate s se
aIirme n organizarea, n desI surarea si, mai ales, n interpretarea rezultatelor
experimentului. n m sura n care subiectivismul este undeva propriu stiin ei
economice, este evident c economia nu se poate nscrie ntr-un monism metodologic
care preasl veste unitatea stiin ei (Menger).
Din cele studiate se conchide c aceste critici si diIicult i nu sunt proprii
experimentului; ele si au izvorul n modul de realizare a experimentului, n ,analiza
economic ce caut s deIineasc un comportament universal din partea unor indivizi
Ioarte diIeri i
1
. AltIel zis, aceste critici la adresa experimentului reIlect ncercarea
pe care o Iac si unii economisti de a utiliza metodele stiin elor naturii n stiin ele
sociale si economice, n special, n eIortul ndelungat, mereu esuat pn acum, de
uniIicare a bazelor tuturor stiin elor.

1
Stephane Aymard, Pentru yi contra metodei experimentale n
economie: bilan istoric asupra unei controverse, comunicare prezentat la
Sesiunea Conflictele ae metoa n istoria anali:ei economice (1994), la al
XIIII-lea Congres al Asocia iei Franceze de Stiin e Economice.
186
b) Experimentul, n opinia multor economisti, se bucur ast zi de o mai larg
recunoaytere. Dac n anii `60 experimentului nu i se acorda practic nicio sans de
extindere, n urm torii 15 ani el a nceput s Iie utilizat n propor ii crescnde. AstIel,
ast zi se recunoaste c :
- desi nu ntotdeauna asigur o diIeren iere net ntre stiin si pseudostiin ,
experimentul a permis stiin ei economice s progreseze;
- experimentul este un test al unei teorii sau care ajut la departajarea mai
multor teorii si chiar la ierarhizarea lor;
- epistemologii aIirm c experimentul poate decide asupra adev rului unei
teorii;
- experimentul este considerat de al i oameni de stiin drept bun baz pentru
descoperirea altor teorii;
- ,aportul experimentului la analiza economic nu este neglijabil, n ciuda
criticilor care i se aduc
3
.
c) Exist economiyti care subliniaz cu claritate caracterul indispensabil al
experimentului. AstIel, cunoscutul economist Irancez Maurice Allais, laureat al Premiului
Nobel, aIirm c ,literatura contemporan ne oIer numeroase exemple de abera ii care pot
Ii comise nc de cnd se neglijeaz principiul esen ial c o teorie nu valoreaz dect n
m sura n care ea este de acord cu Iaptele observate si c singura surs de adev r este
experien a. Supunerea datelor experimentului este regula de aur care domin orice
disciplin stiin iIic ... .

5.5.2. Procedee de verificare a ipotezelor yi de fundamentare
a concluziilor ytiin ifice. Experimentul, simularea yi scenariul

Experimentul, n ciuda criticilor care continu s i se adreseze,
este ast zi principalul procedeu de veriIicare a ipotezelor si de
Iundamentare a concluziilor stiin iIice. Progresul absolut si relativ se
explic , pe de o parte, prin cresterea I r precedent a posibilit ilor de
calcul electronic si a tehnicilor de modelare a Ienomenelor economice,
iar pe de alt parte, prin diversiIicarea puternic pe care a cunoscut-o
experimentul.
F r a recurge la o prezentare exhaustiv , ast zi putem distinge
experimente naturale (n situa ia real , la nivel de Iirm , ramur , zon
teritorial , nivel na ional etc.) si artificiale (situa ie creat de cercet tor);
experimente de teren (care, n Iunc ie de posibilitatea sau imposibilitatea
cercet torului de manipulare a variabilelor pot Ii pasive sau active) si
experimente de laborator (care permit o bun izolare a variabilelor

3
Iaem.
187
explicative introduse n experiment si un bun control asupra situa iei
experimentale, asigurnd testarea corespunz toare a ipotezelor); din
rndul acestora un rol important au: testele econometrice, simularea
(modelele imitative analoge), anchetele si sondajele etc.
Dincolo de particularit ile distinctive, variatele Iorme de expe-
riment existente se deIinesc ca o interven ie controlat , n condi ii
reale sau create de cercet tor, prin care se m soar ac iunea variabi-
lelor independente (alese pentru experiment) asupra variabilei
dependente; to i ceilal i Iactori independen i, nelua i n seam n
experiment (n ipotez ) sunt inu i sub control, constan i.
Realizarea experimentului implic si recurgerea la alegerea unor
unit i de observare unele ca unit i de experimentare propriu-
zis , asupra c rora se aplic tratamentul experimental ar tat mai sus
si altele ca unit i de control al experimentului, care servesc pentru
compararea ac iunii variabilelor independente asupra variabilelor
dependente, I r ca asupra acestora s se exercite si ac iunea altor
variabile independente.
Schematic, con inutul experimentului, redat n cele de mai sus,
este prezentat n Iigura care urmeaz :
Momentul central al experimentului l constituie m surarea varia-
bilei dependente nainte si dup introducerea variabilelor independente.
Dac variabilele ce se cer izolate luate drept constante (c su a 2)
nu se pot controla, se poate recurge la un control statistic prin
188
selec ionarea aleatoare a unit ilor de observare (ncercndu-se anularea
diIeren elor rezultate din m rimea, amplasamentul si comportamentul
acestora), iar n Iinal estimarea eIectului erorii aleatoare (experimentale),
separat de eIectul generat de variabilele explicative n experiment.
Dac n rndul variabilelor r mase n aIara experimentului
(caseta 2) si Iac loc, neasteptat, si variabile care se interIereaz , dar
nu pot Ii izolate, conduc torul experimentului trebuie s g seasc
solu ii (de control sau statistic) pentru a diminua sau anula eIectul
uneori nem surabil al acestor variabile.
Aceasta este de Iapt asa cum apreciaz specialistii problema
central a metodei experimentale n stiin ele sociale, inclusiv
economice. n economie, eIectele ac iunii unui agent se combin cu
eIectele ac iunii altor agen i, Iiind greu de separat. n astIel de situa ii
s-au aIirmat totusi dou posibilit i de rezolvare a problemei:
- compararea a dou situa ii asem n toare (o caracteristic
precis este prezent doar n una din cele dou situa ii);
- compararea a dou situa ii diferite (care nu au dect o
singur caracteristic n comun).
Exist anumite rela ii speciale ntre experimentarea n laborator si
experimentarea de teren; experimentarea de laborator nu trebuie s
creeze condi iile n care se desI soar Ienomenul real; n laborator se
veriIic o ipotez teoretic , abstract , de care urmeaz s se in seama
n desI surarea sau n interpretarea rezultatelor experimentului de teren.
Realizarea unui experiment n condi ii reale, de teren, implic o
preg tire laborioas , extrem de riguroas , pentru a putea evita multe
din criticile care se aduc continuu experimentului. Iat cteva din cele
mai importante activit i:
- stabilirea precis a obiectivelor experimentului;
- clariIicarea bazelor teoretice ale experimentului; Iorma Iunc ional a leg turii
cauzale si o bun departajare a Iactorilor explicativi alesi ca ipoteze, de Iactorii
explicativi, a c ror inIluen se cere izolat , inut constant ;
- detalierea am nun it a programului experimentului;
- preg tirea unui sistem inIorma ional si de prelucrare a datelor;
- organizarea desI sur rii experimentului att n unit ile de experiment, ct si
n unit ile de control;
- selec ionarea riguroas si preg tirea adecvat a personalului nc nainte de
lansarea experimentului;
- clariIicarea operativ a problemelor noi, neprev zute n tot procesul de
desI surare a experimentului;
189
- analiza aproIundat a rezultatelor experimentului, inclusiv compararea cu
rezultatele unit ilor de control ale experimentului;
- experimentul se poate organiza n mai multe reprize, simultan si/sau
succesiv, n Iunc ie de nevoie;
- rezultatele experimentului, nainte de a se valoriIica n practic sau teorie, s Iie
nso ite de ntreaga metodologie de organizare si desI surare a experimentului.
Simularea este o Iorm particular a experimentului, de mare
interes si utilitate pentru teoria si practica economic .
Simularea presupune construirea de modele de Ienomene
economice analoage, n vederea desI sur rii experimentului pe aceste
modele, n locul Ienomenului practic real.
Experimentarea cu ajutorul simul rii dezv luie inIorma ii pre-
ioase despre starea sistemului studiat, modul de Iunc ionare, compor-
tarea Ienomenului sau procesului economic, interdependen a dintre
variate componente si paliere, identiIicarea unor aspecte analoage,
legit ile de dezvoltare ale Ienomenului etc.
Simularea, mpletind metode si tehnici riguroase cu procedee si
tehnici empirice de analiz , cap t valen e speciIice de experiment dirijat.
Simularea oIer posibilitatea realiz rii unor obiective de baz
ale cercet rii ytiin ifice, cum sunt:
- determinarea Iormei de leg tur dintre variabile;
- estimarea parametrilor leg turilor;
- veriIicarea ipotezelor;
- testarea diIeritelor c i de ac iune practic ;
- stabilirea nivelurilor optime ale variabilelor supuse controlului;
- comportamentul unui model n raport cu varia ia unor Iactori.
Apari ia tehnicii electronice de calcul a dat o mare extindere
cercet rii stiin iIice cu ajutorul simul rii, si anume: n cercetarea
Iundamental si aplicativ , producerea de inIorma ii cu privire la viitor,
realizarea de prognoze si strategii optime de organizare si de decizie etc.
ProIesorul Nicolae N. Constantinescu, n ciuda criticilor care se
Iac nc si ast zi experimentului, subliniaz c ,Practica arat c
experimentele sunt posibile si au o mare valoare cognitiv , ntruct
prin introducerea inten ionat a unor Iactori n procesul economic, se
poate observa ce modiIic ri speciIice determin . Asem n tor,
Stephane Aymard (nainte citat) aIirm c ,multe experiment ri au
demonstrat c paralelismul ntre rezultatele de laborator si ce s-a
observat n realitate era Ioarte prezent.
190
Scenariul, un alt procedeu de veriIicare a ipotezelor si conclu-
ziilor stiin iIice, este o variant a model rii statistico-matematice. Si
extensiunea larg a scenariului se ntemeiaz pe progresul specta-
culos al tehnicii electronice de calcul.
Scenariul este o proiec ie a evolu iei unui proces sau Ienomen
economic, pornind de la premise extrase din realitate si de la una sau
mai multe ipoteze succesive de comportament al diIeri ilor Iactori sau
agen i, cu scopul de a Iormula decizii de politic economic , strategii la
nivel de Iirm , ramur , zon teritorial , n plan na ional si mondial, cu
privire la resurse naturale, energetice, demograIice, mediul ambiant etc.
Validitatea scenariului, calitatea lui, este dependent de trei factori
decisivi: realismul premiselor, Iactorii de comportament, adic ipotezele
luate n considerare n vederea test rii si rigoarea leg turilor cauzale.
n anumite scenarii, respectiv cnd ntre ipoteze se Iace loc
Iactorului subiectiv al deciziei, se cer studiate si veriIicate, rnd pe
rnd, toate consecin ele care rezult din aceast mprejurare.

5.5.3. Fundamentarea concluziilor ytiin ifice

n urma veriIic rii ipotezelor stiin iIice, se realizeaz trei payi
importan i n direc ia elabor rii yi fundament rii concluziilor
ytiin ifice, si anume:
- eviden ierea consecin elor ipotezelor care urmeaz s devin
principii, legi, teorii sau solu ii practice;
- conIruntarea consecin elor ipotezelor cu Iaptele empirice;
- rela iile dintre ipoteze si Iaptele empirice ca expresie a realit -
ii practice.
Pe baza acestor trei momente, se relieIeaz concordan a sau
discordan a dintre ipotez si practic . Din aceast conIruntare a
ipotezei cu Iaptele observate ale practicii se pot Iormula urm toarele
situa ii privind valoarea demersurilor realizate de-a lungul etapei de
explicare stiin iIic a Ienomenului economic:
+ o ipotez este considerat veriIicat dac toate consecin ele ei
sunt concordante cu toate datele si Iaptele empirice observate n practic ;
+ dac o singur consecin nu coincide cu Iaptele empirice,
ipoteza este considerat ca inIirmat . Potrivit schemei examinate, n
aceast situa ie, cercet torul reIormuleaz ipoteza si reia procesul de
191
veriIicare de la cap t; dac nici dup reIormulare ipoteza nu se
veriIic , cercet torul trebuie s renun e la ipotez ;
+ veriIicarea unei ipoteze nu se Iace printr-o simpl si rapid
conIruntare cu datele empirice, printr-un singur experiment, ci prin
repetarea n mai multe unit i, adeseori pe baz de serii de date lungi
si de bun calitate;
+ o ipotez doar par ial inIirmat de datele empirice urmeaz s
Iie reluat n condi ii mai riguroase pentru a putea decide asupra
veriIic rii sau inIirm rii ei;
+ cnd ipoteza nu este nici inIirmat si nici conIirmat , cauzele
pot Ii legate de insuIicien e metodologice sau de slab calitate a
datelor; n aceste cazuri cercetarea se poate Iie amna, Iie abandona;
+ ipotezele incerte r mn n patrimoniul stiin ei pn se
ntrunesc toate condi iile obiective si subiective pentru veriIicarea lor;
+ orice ipotez care nu a Iost inIirmat se consider acceptat
(provizoriu) pn la apari ia de Iapte care s o repun n discu ie. Pn
n acel moment, ipoteza veriIicat se transIorm n tez , lege, teorie
stiin iIic si solu ie practic .
Concluzia ytiin ific este rezultatul ultim, Iinal al cercet rii unui
Ienomen economic. Fundamentarea concluziei trebuie s satisIac
exigen e multiple: de logic , de interes practic, de eIicien economi-
c ; orice concluzie stiin iIic trebuie s Iie coerent ntregului sistem
de concluzii stiin iIice care alc tuiesc teoria economic ; cercet torul
va trebui, totodat , s Iormuleze observa ii si critici pentru diverse
aspecte ale teoriei si practicii economice, s indice direc ii si chiar
teme de cercetare indispensabile progresului continuu al stiin ei si
practicii economice.
*
n cuprinsul acestui lung capitol am subliniat multe c i si
avertismente pentru a nu se ajunge n aIara realit ii, a gndirii ,pure,
I r suport real n via a economic si social . n Iinal, n loc de
concluzii, s-ar putea ad uga doar o precizare, conIorm c reia, cercetarea
propriu-zis este ,o munc metodologic cu geometrie variabil .
Aceast subliniere ne poate scuti deseori de surprize nepl cute dac
metodele, metodologia se aleg si se precizeaz n Iunc ie de tema, de
Ienomenul economic cercetat.
192

CONCEPTE DE BAZ

Ipotez stiin iIic

Explicare a Ienomenului economic

Observarea stiin iIic

Formulare a ipotezei

VeriIicare a ipotezei

Analiz cauzal -Iactorial

Studiu de caz

Induc ie

Deduc ie

M surare economic

Model economic

Procedeu de veriIicare a ipotezelor

Experiment economic

Simulare

Scenariu economic

Concluzie stiin iIic

193

NTREB RI

1. Ce este ipoteza stiin iIic ?
2. n ce const explicarea Ienomenului economic?
3. Care sunt con inutul observ rii stiin iIice si ntinderea acesteia
ntr-un demers stiin iIic?
4. n ce const abordarea sistemic a unui Ienomen economic si
de ce aceasta serveste cercet rii stiin iIice?
5. Explica i rela ia dintre m surarea economic si Iormularea
ipotezelor!
6. Ce valen e de cunoastere prezint un model economic?
Modelul economic are si unele limite?
7. n ce const veriIicarea ipotezelor si cum se coreleaz aceasta
cu Iundamentarea concluziilor stiin iIice?
8. Care sunt principalele procedee de veriIicare a ipotezelor?
9. Prezenta i valen ele experimentului economic, pe baza unor
exemple!
10. Elabora i un scenariu de cercetare stiin iIic .
11. Demonstra i argumentele stiin iIice ale unei solu ii la o
problem economic cercetat !

194

TEXTE DE ANALIZAT

,,A FOST O VREME CND S-A PUS PREA MUIT ACCENT
PE IATURA CANTITATIV A FIZICII. M SUR TOAREA SI,
DREPT URMARE, FOIOSIREA MATEMATICII SUNT UNEITE
EXTREM DE PUTERNICE, DAR PN IA URM TESTEIE
HOT RTOARE SUNT N ESEN CEIE CAIITATIVE.
GEORGE THOMSON

,,INDUC IA F R DEDUC IE ESTE IIPSIT DE CON I-
NUTUI FAPTEIOR. STIIN A ECONOMIC VA PROCEDA ASA
CUM SE IUCREAZ N TOATE CERCET RIIE TEORETICE,
DE IA CAZURIIE CEIE MAI SIMPIE SI MAI ABSTRACTE IA
CEIE MAI COMPIEXE SI CONCRETE.
VIRGIL MADGEARU

,,NIMIC NU-I MAI NECESAR OMUIUI DE STIIN
DECT S STIE CEVA DESPRE ISTORIA STIIN EI SI DESPRE
IOGICA CERCET RII, DESPRE CAIEA PE CARE POT FI
DESCOPERITE ERORI, DESPRE ROIUI PE CARE I JOAC
IPOTEZEIE SI IMAGINA IA SI DESPRE METODA TEST RII.
LORD ACTON

,,STIIN A GENERAI A MATEMATICII SE OCUP CU
STUDIUI TIPURIIOR DE COREIA II, F CND ABSTRAC IE
DE SPECIFICUI OBIECTEIOR COREIATE SI DE MODURIIE
PARTICUIARE DE COREIARE.
ALFRED NORTH WHITEHEAD
195
,,A COREIA EIEMENTE PRIN IEGI, N CONCORDAN
CU UN MODEI IOGIC SAU MATEMATIC DAT, CONSTITUIE
IDEAIUI FINAI AI STIIN EI.
MORRIS R. COHEN

,,N ACEAST PROBIEM DE METODOIOGIE UN
IUCRU ESTE CIAR: NICIO PROBIEM DIN SOCIET IIE
UMANE SAU DIN STIIN EIE FIZICE NU POATE FI
CONSIDERAT EFECTIV REZOIVAT PN CND NU S-A
G SIT N PREAIABII O SOIU IE TEORETIC (UN MODEI
precizarea autorilor), IIBER DE CONTRADIC II N DOMENIUI DE
CARE INE CAZUI RESPECTIV. PRIN URMARE, SUCCESUI
APIIC RII N PRACTIC A UNEI TEORII DATE NECESIT O
ANAIIZ EXTREM DE PRECIS , IMPOSIBII F R UTIII-
ZAREA UNOR METODE SI INSTRUMENTE DE OBSERVARE SI
RA IONAMENT ADECVATE SI CT MAI BINE PUSE IA PUNCT.
IAT DE CE, METODOIOGIA ESTE ATT DE IMPORTANT
PENTRU ECONOMIE, FINAN E, SOCIOIOGIE, STIIN A
POIITIC SI, DE FAPT, PENTRU TOATE STIIN EIE.

,,ADEV RUI ESTE C NIMIC NU ST N CAIEA
EXPERIMENT RII N DOMENIUI SOCIAI, NUMAI C
NO IUNEA DE LABORATOR TREBUIE ADAPTAT IA NATURA
OBIECTUIUI DE CERCETARE. N CAZUI ACESTA PRIN
IABORATOR TREBUIE N EIES O COMUNITATE MAI
RESTRNS N CARE DATEIE PROBIEMEI SE POT VERIFICA
POATE CU MAI PU IN RIGOARE DECT N IABORATORUI
DE CHIMIE, DAR TOTUSI SE POT VERIFICA.
ANGHEL N. RUGIN

196


- Chelcea, Septimiu, Experimentul n sociologie, Editura Stiin iIic si
- Ciucur, D., Gavril , I., Popescu, C., Economia, Editura Economic ,
Bucuresti, 1999;
- Constantinescu, N. N., Probleme ale metoaologiei ae cercetare n
,tiin a economic , Editura Economic , Bucuresti, 1998, 135 p.;
- Dickinson, John, Caracteres aistinctifs ae la recherche scientifique,
n volumul Science et chercheurs scientifiques aans la societe moaerne,
UNESCO, Paris, 1987;
- Dickinson, John, Science et chercheurs scientifiques aans la societe
moaerne, UNESCO, Paris, 1988;
- Dobre, Acsinte, Introaucere n filo:ofia ,tiin ei, Universitatea
Politehnic Bucuresti, 1998, 259 p.;
- Dobrescu, Emilian, Macromoaelul economiei romane,ti n tran:i ie,
n Microeconomie aplicat , nr. 4, 1997;
- Dobrescu, Emilian, Macromoael of the Romanian transition
economy, Editura Expert, 1998;
- Frois, Gilbert Abraham, Economie Politic , Editura Humanitas,
- Guillaume, Mark, Moaelles economiques, P.N.F., Paris, 1971, 313
p.;
- Hausman, Daniel, Filo:ofia ,tiin ei economice, Editura Humanitas,
Bucuresti, 1993;
- Hutchison, T. W., Profesorul Machlup aespre verificare n ,tiin a
economic , n Southern Economic Journal, vol. 2 (1956);
- IsI nescu, Aurel, St nescu, Constantin, B icusi, Adrian, Anali:a
economico-financiar , Editura Economic , Bucuresti, 1999;
- Klaus, Georg, Logica moaern . Schi a logicii formale, Editura
Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1977;
- Machlup, C. F., The problem of verification in Economics, n
Southern Economic Journal, iulie, 1955;
- Mali a, Mircea, Introaucere la cartea Omenirea la r spantie (de
Mesarovic, M. si Pestel, E.), Editura Politic , Bucuresti, 1975, 215 p.;
197
- Nicolov, Ivan, Cibernetica ,i Economia, Colec ia ,Idei Contem-
porane, Editura Politic , Bucuresti, 1973, 358 p.;
- Popper, Karl, Logica cercet rii, Editura Stiin iIic si Enciclopedic ,
- Postolache, Tudorel, Un profet ouvert. Discours sur lintegration
europeenne, Editura Expert, Bucuresti;
- Russu, C. (coordonator), Testabilitatea n ,tiin a economic si Rolul
moaelului n economie..., n volumul Stiin a economic cunoa,tere ,i
construc ie ae realitate economic ..., n ,Probleme economice nr. 6/1998,
Centrul de InIormare si Documentare Economic al Institutului Na ional de
Cercet ri Economice al Academiei Romne;
- Schatteles, Tiberiu, Moaelul n ,tiin ele economice, Editura Politic ,
Bucuresti, 1967;
- Stoica, Victor, Metoaologia cercet rii falsific realitatea econo-
mic , comunicare la sesiunea Institutului de Cercet ri Financiare si Monetare
,Victor Sl vescu (noiembrie 1998), n Tribuna economic , iunie, 1999;
- V duva, I., Moaele ae simulare cu calculatorul, Editura Tehnic ,
Bucuresti, 1977;
- Vl sceanu, Iaz r, Metoaologia cercet rii sociologice, Editura
Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1982, 300 p.;
- *** M surarea cantitativ ,i calitativ a ae:volt rii - implica ii ,i
limite - n Measuring ana evaluating aevelopment, International Social
Science Journal, nr. 143, UNESCO, martie, 1993, 181 p.

198

199

Capitolul 6

PROGNOZAREA FENOMENULUI ECONOMIC

6.1. Preciz ri conceptuale

6.2. Principiile yi obiectivele activit ii de previziune

6.3. Metodologia elabor rii prognozelor
6.3.1. Metode si modele de prognoz
6.3.1.1. Modalit i generale de abordare
6.3.1.2. Modele de prognoz
6.3.2. Etapele construirii unui model de prognoz
6.3.3. Schema bloc a unui model
6.3.4. Teste si praguri de semniIica ie

6.4. Unele modele speciale de prognoz
6.4.1. Utilizarea tabelului intr ri-iesiri n analiza
si prognoza macroeconomic
6.4.2. Metode de prognoz n activitatea de marketing
Concepte ae ba:
Intreb ri
Texte ae comentat

200

6. PROGNOZAREA FENOMENULUI ECONOMIC

6.1. Preciz ri conceptuale

Cresterea continu a complexit ii vie ii economico-sociale, a
mediului n care agen ii economici si desI soar activitatea a impus
realizarea unor studii prospective care s asigure un grad ridicat de
certitudine activit ilor viitoare, eIicien ei acestora.
Cercet rile prospective realizate la toate nivelurile organisme
interna ionale, na ionale, corpora ii, Iirme au la baz un solid
Iundament stiin iIic si un aparat matematic si inIorma ional bine puse
la punct.
n literatura de specialitate se ntlnesc o serie de termeni
speciIici, asupra con inutului c rora ne reIerim n cele ce urmeaz .
Previziunea (de la Iran uzescul prevision) nseamn anticiparea
apari iei si evolu iei unor Ienomene, procese si evenimente pe baza
studierii acestora n trecut si a situa iei prezente. Aceast anticipare
presupune men inerea legilor obiective n context temporar si spa ial.
Termenul este o categorie generic , acoperind toate modalit ile de
abordare a problemelor viitorului.
Prognoza (din grecescul prognosis, n care pro nainte si
gnosis a cunoaste) are cea mai larg r spndire, semniIicnd
evident, a cunoaste dinainte, a anticipa. Ea reprezint evalu ri proba-
bile, stabilite n mod stiin iIic, asupra evolu iei cantitative si calitative
ntr-un anumit domeniu si interval de timp.
Prognozele reprezint rezultatele unor cercet ri care urm resc s
stabileasc st ri posibile si probabile ntr-un viitor determinat, care
constituie orizontul prognozei, innd seama de evolu ia istoric , de ipo-
tezele luate n considerare si de probabilitatea de atingere a acestor st ri.
De observat este Iaptul c cei doi termeni prezenta i mai sus sunt
sinonimi.
201
Predic ia (de la latinescul preaictio si Iran uzescul preaiction)
constituie stabilirea evolu iei viitoare, n domeniul studiat, aIectat de
un grad de ncredere absolut, deci bazat pe o cunoastere sigur a
dinamicii si comportamentului proceselor studiate. n sIera
economic , sunt pu ine domenii n care se pot elabora predic ii, mai
ales pe termen lung.
Proiec ia (de la latinescul profectio) este o previziune sub Iorm
cantitativ , Iondat pe ipoteza c evolu ia se va desI sura n viitor ca o
simpl prelungire a tendin elor din trecut. De regul , termenul este
asociat unei extrapol ri mecanice a evolu iei trecute si coincide rareori
cu realitatea economic .
Prospectiva (de la Iran uzescul prospective) constituie studiul
evolu iei viitorului, pornind de la ipoteza c acesta poate Ii orientat,
ceea ce comport ca deciziile actuale s Iie luate n concordan cu
cerin ele ce decurg din imaginea Iormat despre viitor. Fondatorul
acestei metode este IilosoIul Irancez Gaston Berger.
Prognostica (de la termenul german prognostikeit) este o
previziune bazat numai pe reIlec ie, pe intui ie si gndire, I r o
Iundamentare stiin iIic si I r o analiz a posibilit ilor de realizare
material a prevederilor.
ncercnd o sintez a acestor termeni, putem spune c prognoza
constituie evaluarea probabil , stabilit n mod stiin iIic, a evolu iei
cantitative si calitative, ntr-un anumit domeniu si pentru un interval
de timp delimitat de orizontul de prognoz . Ea constituie o cercetare
stiin iIic urm rind s estimeze st rile probabile n evolu ia unor
activit i, etapele intermediare si probabilitatea de atingere a acestor
st ri, corespunz tor ipotezelor luate n considerare.
Prognozele au un con inut de probabilitate, un grad de
incertitudine, problem c reia i vom consacra abord ri speciale.
Rezultatele studiilor de prognoz economic sunt avute n
vedere, n principal, la stabilirea strategiei economice.
Strategia economic const din ansamblul politicilor si
metodelor adoptate n cadrul unui comportament pe o perioad lung
de timp, urm rind atingerea unor obiective majore la nivelul Iirmei,
ramurii sau chiar a economiei na ionale.

202
6.2 Principiile yi obiectivele activit ii
de previziune (prognoz )

n economia de pia , prognoza trebuie s contribuie la informa-
rea si orientarea agen ilor economici asupra tendin elor maniIestate
pe plan na ional si interna ional, astIel nct acestia s -si Iundamen-
teze planurile si deciziile n cunostin de cauz .
n acest context rezult c prognozele, prin clariIic rile pe care
le aduc la orizontul lor de timp, trebuie s contribuie la aiminuarea
incertituainii reIeritoare la perspectiva dezvolt rii Iiec rui agent
economic si, evident, a riscului acestora.
Cresterea complexit ii vie ii economico-sociale a condus la
accelerarea si diversiIicarea preocup rilor pentru identiIicarea
tr s turilor societ ii viitorului. Ast zi, obiectivele activit ii econo-
mice previzionale trebuie s concorde cu obiectivele dezvolt rii
durabile, respectiv, previziunile trebuie s abordeze, n toat
complexitatea ei, triada economic-social-ecologic. Societatea viitoru-
lui nu se mai poate dispensa de acest echilibru trivalent al sistemelor
men ionate.
n documentele ConIerin ei de la Rio de Janeiro din iunie 1992
se consider c obiectivele generale ale previziunilor pentru Iiecare
sistem men ionat mai sus trebuie s Iie:
a) pentru sistemul economic:
maximizarea cantit ii de bunuri si servicii produse la nivelul
tehnosIerei;
maximizarea eIicien ei utiliz rii resurselor;
adaptarea tehnologiilor la Iluxurile de resurse si reprocesarea
produselor deseu.
b) pentru sistemul social:
alocarea echitabil a bunurilor si serviciilor ntre partenerii
contractului social, la nivel local, na ional si global;
antrenarea adecvat a tuturor membrilor societ ii la procesul
socio-economic;
men inerea diversit ii culturale, ca suport al posibilit ii de
adaptare a sociosIerei la modiIicarea condi iilor geosocioeconomice.
203
c) pentru sistemul ecologic:
men inerea biodiversit ii, ca suport al posibilit ilor de
adaptare a biosIerei la modiIicarea condi iilor geoclimaterice;
respectarea mecanismelor de autoreglare si a duratelor
ciclurilor naturale, la nivelul biosIerei.
Trebuie men ionat Iaptul c , pentru armonizarea obiectivelor
speciIice Iiec rui sistem, la nivel general, exist si o serie de obiective
ae cooraonare.
mpletirea tot mai armonioas a obiectivelor celor trei sisteme n
activitatea de prognoz economic este obligatorie pentru deIinirea
principiilor ra ionalit ii ,i eficien ei n epoca actual si n
perspectiv .
n contextul conturat mai sus este evident c orice prognoz la
nivel macroeconomic va trebui s con in un sistem ae obiective, n
care obiectivul economic cost-eficien nu va putea Ii atins I r
respectarea obiectivelor celorlalte sisteme.
Rolul prognozelor n economia de pia va Ii unul n crestere,
avnd n vedere, pe de o parte, diversiIicarea intereselor agen ilor
economici si dorin a acestora de realizare a obiectivelor individuale
(cresterea proIitului) si, pe de alt parte, necesitatea asigur rii
coeren ei si continuit ii dezvolt rii, n concordan cu interesul
na ional si cu obiectivele sistemelor social si ecologic.
Cu ajutorul prognozelor se va urm ri identiIicarea unor puncte
critice care pot s apar n evolu ia viitoare, att n plan economic
(epuizarea unor resurse), ct si social (eIectele cresterii demograIice)
si ecologic (eIectele cresterii temperaturii, rezervele de ap potabil ).
Ia nivel macroeconomic, previziunile trebuie s porneasc de la
cerin ele exprimate pe pia , direct sesizabile sau intuite pentru viitor
si s se Iinalizeze cu veriIicarea gradului n care oIerta va reusi s
satisIac cererea. Dac cererea nu este acoperit , se impun studii
suplimentare, analize complexe si reluarea procesului previzional pn
la satisIacerea cererii.
n previziunile macroeconomice, obiectivele se Iundamenteaz
pe principii economice, iar m surile preconizate pentru atingerea
acestora vor Ii, neap rat, prghii economico-Iinanciare si nu
administrativ-birocratice.
204
Avnd n vedere rolul esen ial al prognozelor de a servi
cerin elor de elaborare si Iundamentare a strategiilor si politicilor
economico-sociale, acestea trebuie s eviden ieze situa ia si tendin ele
de evolu ie pe plan intern si interna ional, s prevad m surile pentru
Iunc ionarea corespunz toare a sistemului economic na ional,
autoreglarea acestuia n cazul apari iei unor disIunc ii.
n lucr rile de prognoz la nivel macroeconomic se impune
integrarea unui sistem de protec ie mpotriva riscurilor posibile,
constnd n mijloace materiale si b nesti de interven ie, n special n
domeniul social.

6.3. Metodologia elabor rii prognozelor

6.3.1. Metode yi modele de prognoz

Activitatea de previziune poate conduce la ob inerea unor
rezultate plauzibile, utile lu rii unor decizii la nivel micro, macro
sau mondoeconomic, numai dac se bazeaz pe o metoaologie
,tiin ific . Metodologia este aceea care traseaz Irontiera dintre studiul
nestiin iIic (sau elementar stiin iIic) si cel stiin iIic privind studierea
viitorului.
Metoaologia cercet rii ,tiin ifice n orice domeniu reprezint
un ansamblu de principii, tehnici si instrumente care, mpreun cu
teoria metodei n stiin , cu metodele concrete de ac iune si cu
principiile organizatorice de desI surare a activit ii de cercetare,
contribuie la buna desI surare a activit ii din domeniul respectiv, la
rezolvarea problemelor acestuia si la progresul general al stiin ei.
n cercetarea viitorului unui sistem economic trebuie s se in
seama, n primul rnd, de particularit ile Ienomenelor si proceselor
economice.
Metodologia prospectiv este strns legat de obiectul de studiu,
acesta putnd Ii deIinit n diverse moduri.
Pentru prospectiv nu este caracteristic studiul static al
evenimentelor si al sistemelor, desi acesta este necesar ntr-o anumit
etap si el trebuie temeinic realizat. Demersul prospectiv trebuie
orientat spre studiul ainamicii sistemelor analizate.
205
Comportamentul general al cercet rilor prospective bazate pe o
metodologie stiin iIic trebuie s permit nu numai anticiparea unor
evenimente pe baza evolu iilor anterioare si a unor legi speciIice
domeniului cercetat, ci yi a unora noi, necunoscute, generate de
dinamismul si complexitatea sistemului economic.

6.3.1.1. Moaalit i generale ae aboraare

n stabilirea unei tipologii a cercet rilor prospective s-a pornit de
la trei op iuni Iundamentale
1
:
a) al atitudinii Ia de obiectul cercet rii;
b) al modurilor de cunoastere;
c) al metodelor de investigare.
a) Ia nivelul atitudinii Ia de viitor sau a unor elemente ale
acestuia, trebuie I cut op iunea ntre abordarea explorativ si cea
normativ .
Tratarea explorativ se bazeaz pe o evolu ie iner ial a
sistemului cercetat, ceea ce presupune o atitudine pasiv din partea
operatorilor n domeniu.
Tratarea normativ presupune parcurgerea drumului de la st rile
Iinale, considerate obiectivele orizontului de prognoz , spre starea
ini ial . n acest context se identiIic o serie de st ri controlabile si se
presupune o atitudine activ din partea operatorului n domeniu.
Abordarea explorativ nu excluae si utilizarea unor abord ri
normative, ele putndu-se completa reciproc.
b) Ia nivelul moaului ae cunoa,tere a obiectului cercet rii
previ:ionale se impune op iunea ntre tratarea intuitiv si tratarea
teoretic .
Trebuie subliniat de la nceput Iaptul c intuitiv, n acest context,
nu are sensul de opus cunoasterii stiin iIice. De aceea, unii cercet tori,
au readus n prim-plan intui ia, redescoperind marile resorturi ale
gndirii, ale experien ei netransmisibile ob inut n procesul practicii.
Distinc ia clar ntre cele dou tipuri de abord ri const n aceea
c , n timp ce tratarea intuitiv opereaz cu aspecte concrete ale

1
Herman Kahn, dup Mihai C. Botez, Curs ae progno: , CIDSP,
Universitatea Bucuresti, 1972.
206
universului cotidian, selectate spontan, nesistematic si neIormalizabil,
tratarea teoretic sau abstract apeleaz la abstrac iuni sistematice,
mergnd pn la modele ale realit ii si dinamicii acesteia.
Si la acest nivel al modului de cunoastere a obiectului cerce-
t rii previzionale este necesar s se mpleteasc cele dou tipuri de
abord ri.
c) Ia nivelul metoaologiei ae investigare previ:ional propriu-
:is trebuie I cut op iunea ntre abordarea morfologic si cea
sintetic .
Tratarea morfologic (numit si analitic ), presupune aescompu-
nerea sistemului ce constituie obiectul cercet rii previzionale n
elemente considerate caracteristice, privite n rela iile lor reciproce,
stuaierea si previ:ionarea evolu iilor inaiviauale. Simpla asamblare a
cercet rilor par iale este considerat suIicient pentru comportamentul
domeniului respectiv. Rezult c n aceast tratare se porneste de la
componente spre ntreg.
Tratarea sintetic porneste de la aprecierea din teoria general a
sistemelor c ntregul este mai mult dect suma p r ilor si desI soar
cercetarea viitorului avnd ca obiect de previziune ansamblul sistemului.
ntr-o viziune sistemic , abordarea morIologic si cea sintetic
trebuie s Iie corelate, integrate si Iolosite n practic n Iunc ie de
nevoi.
Din Ielul n care sunt I cute op iunile rezult opt moduri
distincte de a studia viitorul:
1. explorativ intuitiv morIologic
2. explorativ intuitiv sintetic
3. explorativ teoretic morIologic
4. explorativ teoretic sintetic
5. normativ intuitiv morIologic
6. normativ intuitiv sintetic
7. normativ teoretic morIologic
8. normativ teoretic sintetic
De men ionat Iaptul c n literatura de specialitate sunt propuse
si alte tipologii, dar diIeren ele dintre ele sunt de nuan si nu de
esen .
Principalele metode utilizate n prezent n activitatea previzio-
nal sunt:
207
1. Metoaa extrapol rii, care se bazeaz , n Iorma general , pe
ipoteza c evolu ia viitoare a Ienomenului sau procesului studiat va Ii
dominat de aceleasi legi ca si n trecut si c se vor p stra aceleasi
condi ii pentru Iactorii determinan i ai acestuia. Aceast metod
sugereaz o dinamic iner ial , viitorul Iiind o extensie a trecutului si
prezentului.
n practic , metoda extrapol rii mbrac mai multe Iorme:
extrapolarea analitic uniIactorial ;
extrapolarea Ienomenologic uniIactorial ;
extrapolarea sistemelor multiIactoriale;
extrapolarea pe curbe inf ,ur toare.
Problemele care apar n cazul utiliz rii acestei metode se reIer la:
identiIicarea variabilelor;
stabilirea rela iilor Iunc ionale;
testele de semniIica ie.
2. Metoaa morfologic este o metod de explorare care const n
descompunerea pe elemente de baz a obiectului cercetat, estimarea
evolu iei viitoare a componentelor individuale si combinarea tuturor
st rilor posibile, stabilindu-se astIel mai mul i viitori posibili.
n acest mod, se pot sugera caracteristici ale unor produse, de
exemplu, care nu sunt nc realizate, dar care sunt posibile si care pot Ii
avute n vedere pentru cercet ri ulterioare (tehnice, tehnologice etc.).
Metoda (tehnica) morIologic nu implic ntotdeauna cuanti-
Iicarea elementelor.
3. Metoaa scenariilor const n construirea unor secven e logice
de evenimente care arat cum, pornind de la prezent, poate lua nastere,
pas cu pas, viitorul. Generarea unor scenarii nu presupune neap rat
utilizarea unor tehnici cantitative si a unor m suri riguroase.
Utilizat pentru realizarea de viitori posibili pornind de la
evolu ii anterioare si prezente, metoda are aspect explorativ. Folosit
pentru construirea unor strategii secven iale n vederea atingerii
obiectivului la orizontul de prognoz , metoda are un aspect normativ.
n unele scenarii bazate pe rela ii econometrice, metoda poate
pune n eviden locul si rolul unei m rimi sau parametru de comand ,
prin analiza sensibilit ii modelului la modiIicarea m rimii respective.
208
4. Metoaa arborilor ae pertinen (de posibilit i) pune accentul
pe obiectivele urm rite si pe ierarhizarea lor n cadrul unei analize
complexe, urm rind identiIicarea c ilor de atingere a obiectivelor
propuse.
Cercet rile se desI soar pe dou planuri:
unul ori:ontal, n care se nscriu to i Iactorii obiectului studiat,
constituind un cadru logic;
unul vertical, care eviden iaz desI surarea n timp a diIeritelor
opera iuni n domeniile care concur la ob inerea rezultatului dorit.
5. Anali:a pragurilor ae aiscontinuitate este o metod care se
utilizeaz , de regul , n cazul unor procese complexe, n care sunt
integrate si Iunc ioneaz mai multe procese ce depind unele de altele.
Metoda permite estimarea salturilor pe ansamblul obiectului ca urmare
a evolu iei unei componente.
6. Metoda anchetelor (Delphi)
7. Metoda discu iilor n grup (brainstorming)
8. Analiza m rimilor limit
9. Analiza input-output
10. Modelarea economico-matematic
11. Analiza sistemic

6.3.1.2. Moaele ae progno:

Pornind de la diversitatea de opinii privind con inutul termenului
de model, rezult , inevitabil si o multitudine de clasiIic ri.
ncercnd o sintez ct mai acoperitoare, ar rezulta, dup
criteriile men ionate, urm toarea clasiIicare:
A. aup tehnica ae elaborare:
- modele interramuri, bazate pe tabloul intr ri - iesiri, cu ajutorul
c rora se pot analiza si prognoza, indicatorii privind crearea si
utilizarea resurselor unei economii, precum si leg turile ce se stabilesc
ntre ramuri n procesul de produc ie;
209
- modele bazate pe Iunc ii de produc ie, n care variabila
dependent (de regul un indicator de rezultate PIB, VAB,
produc ie) este legat de o anumit combina ie a principalilor Iactori
de produc ie (de obicei, Ior a de munc si capitalul), parametrii
Iunc iilor Iiind determina i pe baza evolu iei dintr-o perioad trecut ;
- modele de optimizare a aloc rii resurselor disponibile, prin
optimizare urm rindu-se maximizarea sau minimizarea unui indicator
inclus n Iunc ia obiectiv;
- modele de simulare, cuprinznd o serie de ecua ii econometrice
si de tip contabil (de deIini ie, de echilibru), care permit, prin
simularea unor parametri de comand (de decizie), ob inerea, ntr-un
timp scurt, a unor scenarii posibile de evolu ie a Ienomenului studiat.
B. aup graaul ae agregare:
- modele monosectoriale (agregate), care au, n general, un
num r redus de ecua ii si se reIer la economia na ional privit ca un
tot unitar, I r a Ii deIalcat pe ramuri sau n proIil teritorial;
- modele dezagregate pe sectoare, ramuri, subramuri etc., n
Iunc ie de Ienomenul studiat si n corela ie cu orizontul temporal;
- modele n proIil teritorial (jude e, regiuni, zone transIrontaliere etc.);
- mondomodele, reIeritoare la dezvoltarea global .
C. aup ori:ontul ae progno: :
- modele pe termen Ioarte scurt (lun , trimestru, an);
- modele pe termen scurt (1 3 ani);
- modele pe termen mediu (3 5 ani);
- modele pe termen lung (peste 5 ani).
ReIeritor la aceast periodicizare exist o diversitate de opinii.
D. aup factorul timp:
- modele statice, utilizate pentru analizarea unui Ienomen sau a
unui proces economic la un moment dat (ex. sIrsitul anului);
- modele dinamice care eviden iaz evolu ia n timp (an de an) a
Ienomenelor sau proceselor economice.
ntre diIeritele categorii de modele men ionate exist o serie de
leg turi, un model apar innd mai multor criterii prezentate mai sus.
AstIel, un model poate Ii agregat, dinamic, pe termen mediu,
bazat pe Iunc ii de produc ie.
210
Asa cum am ar tat la nceputul acestui paragraI, n literatura de
specialitate exist o diversitate de clasiIic ri, aici ncercndu-se o
sintez a acestora, I r preten ia c au Iost men ionate toate tipurile de
modele.

6.3.2. Etapele construirii unui model de prognoz

Se apreciaz c , indiIerent de tipul modelului utilizat, pentru
construirea acestuia este necesar s se eIectueze o serie de opera iuni,
grupate n trei etape:
A. Etapa preci: rii moaelului
- delimitarea domeniului care urmeaz s Iac obiectul
model rii;
- Iixarea orizontului de prognoz , n Iunc ie de care se stabileste
si tipul de model (I r a exista o delimitare obligatorie);
- analiza Iunc ion rii sistemului real, identiIicndu-se leg turile
dintre componentele acestuia, precum si dintre acestea si mediul
exterior sistemului;
- documentarea si analiza critic a unor modele utilizate, n ar
si n aIar , pe domeniul respectiv;
- deIinirea tipului de model care urmeaz s Iie elaborat, astIel
nct acesta s aproximeze ct mai exact Iunc ionarea sistemului real
si s r spund cerin elor beneIiciarului;
- stabilirea nota iilor care urmeaz s Iie utilizate, a variabilelor
exogene si endogene, precum si a parametrilor de comand .
B. Etapa test rii moaelului
- analiza retrospectiv si Iixarea perioadei statistice care se
apreciaz ca Iiind semniIicativ pentru evolu ia Ienomenului sau
procesului economic care Iace obiectul model rii;
- culegerea datelor statistice necesare, urm rindu-se asigurarea
unit ii lor metodologice, de con inut si tip de pre ;
- elaborarea schemei-bloc a modelului si deIinitivarea modului
de Iunc ionare a acestuia;
- explicitarea rela iilor modelului (scrierea literal a acestora,
pentru eviden ierea parametrilor Iunc iilor econometrice si a parame-
trilor de comand );
211
- determinarea, pe baza seriilor de date stabilite, a parametrilor
rela ionali, care vor r mne constan i pentru perioada de prognoz ;
- stabilirea unor scenarii de evolu ie pentru variabilele exogene
pn la orizontul prognozei (sau preluarea acestora din alte prognoze),
precum si a nivelului parametrilor op ionali;
- testarea modelului si analiza rezultatelor. Acest proces este
Ioarte laborios si deosebit de important pentru calitatea si
verosimilitatea viitoarelor previziuni. AstIel, se pot Iace, cu ajutorul
modelului respectiv, analize ex-post pentru stabilirea gradului de
aproximare a evolu iei principalilor indicatori din model. Dac ntre
nivelul real al indicatorilor si cel ob inut din calcule este o diIeren
rezonabil (de ex., 3), testarea se consider ncheiat . Dac , ns ,
diIeren ele dep sesc nivelul stabilit de elaborator, se reanalizeaz
datele statistice, rela iile modelului, parametrii op ionali si se
identiIic sursa erorilor. Acest proces iterativ continu pn cnd
rezultatele se nscriu n limitele admisibile.
C. Etapa aplic rii moaelului
- stabilirea evolu iei viitoare a variabilelor exogene, Iie prin
eIectuarea unor calcule separate, Iie prin preluarea lor din prognoze
adiacente (de ex., popula ia total pentru unele prognoze economice se
preia din studii prospective de specialitate). Totodat se stabileste si
evolu ia parametrilor de comand ;
- elaborarea variantei (sau variantelor) de prognoz , pn la
orizontul stabilit;
- analiza si interpretarea rezultatelor, urm rindu-se identiIicarea
variantelor de prognoz relevante si Iezabile din punct de vedere
economic. Dac nu exist astIel de variante se reia ciclul ncepnd cu
pct.1 al acestei etape sau chiar de la pct.7 al test rii modelului;
- n Iinal, se realizeaz validarea rezultatelor din punct de vedere
al corectitudinii calculelor si al plauzibilit ii solu iei (solu iilor)
re inute.
Aceast etapizare este pur teoretic si logic , multe etape se
ntrep trund sau se desI soar concomitent, n Iunc ie de comple-
xitatea Ienomenului studiat, de dimensiunile si experien a colectivului
elaborator, de dotarea cu tehnic de calcul si de calitatea datelor
statistice si a estim rilor econometrice.
212
6.3.3. Schema bloc a unui model

Avnd n vedere c majoritatea modelelor se bazeaz pe teoria
keynesian , structura general a unui model poate Ii rezumat n
sapte blocuri, Iiecare cuprinznd ecua ii speciIice (Enciclopeaia eco-
nomic france: ).
Primul bloc con ine ecua ii reIeritoare la elementele deter-
minante ale cererii globale:
(1) consumul (C)

( )
c
Q
p
P
t a c C = 1
, (1)
in care:
P
Q
venitul na ional sau PIB
c nclina ia spre consum
a ponderea economiilor ntreprinderilor n PIB
t rata Iiscalit ii
(1at)P
Q
venitul disponibil nominal al menajelor
p
c
indicele pre urilor de consum.

(2) investi iile (I)
I I (AQ, H), (2)
in care:
AQ volumul produc iei
H proIitul
(3) exporturile (E)

]
]
\
|
=
c
e
x
e
U
p
p
RS Q f E , , ,
, (3)
in care:
p
x
pre ul de export
p
e
pre ul extern
rs rata de schimb
U
c
rata de utilizare a capacit ilor de produc ie
Q
e
cererea extern
213
(4) importurile (N)
N = I(Q,
c
m
U
p
p
, ), (4)
in care:
p
m
pre ul de import
p pre ul intern
(5) echilibrul pie ei bunurilor si serviciilor
Q=CIG E-N, (5)
in care:
G consumul guvernamental anticipat (exogen)
Se constat c acest bloc con ine rela ii pentru elementele cererii
globale, pia a Iiind mp r it ntre produc ie intern si importuri.
Func ia de consum se bazeaz pe teoria ciclului de via introdus de
Franco Modigliani si ine seama de venitul real disponibil. Importul si
exportul in seama de oIerta si cererea extern .
n determinarea Ior ei de munc (blocul urm tor), se iau n
calcul posibilit ile de substituire a investi iilor si Ior ei de munc ,
astIel:
(6) cererea de Ior de munc (M)
M= Q
q
*
1
, q=q(
c
w
), (6)
in care:
q productivitatea medie
w costul relativ al Ior ei de munc
c capitalul
(7) oIerta de Ior de munc (exogen )
M
+
= M (7)
(8) rata somajului (U
n
)
U
n
= ( M -M)/ M (8)
ConIruntarea cererii de Ior de munc (estimat cu rela ia 6) cu
oIerta (exogen din prognozele speciIice) conduce la determinarea
214
ratei somajului, n anumite combina ii de Iactori de produc ie
(investi ii, capital, Ior de munc ).
Urm torul bloc (al treilea) se reIer la capitalul Iix si la
capacit ile de produc ie:
(9) capitalul Iix (K)
K=(1-o)*K
1
I, (9)
in care:
o rata scoaterilor din Iunc iune
(10) capacitatea de produc ie
Q
c
=1/v*K
1
, (10)
cu v=v(w/c)
(11) rata capacit ii disponibile pentru export (Uc )
Uc =
c
c
Q
Q Q
, (11)
in care:
Q capacitatea pentru cererea intern

Si aceste rela ii scot n eviden leg tura dintre stocul de capital,
investi ii si Ior de munc , exprimnd, mpreun cu rela iile
anterioare posibilit ile de substituire a Iactorilor de produc ie.
Un alt bloc (al patrulea) se reIer la pre uri salarii proIituri,
con innd urm toarele rela ii:
(12) pre ul de produc ie al cererii interne (Q - E), notat cu p
o

p
o
= (w
o
M/Q)-v*U
c
d (12)
(13) salariile (w
o
)
w
o
= p
c
-v*U
c
d (13)
(14) pre ul de import (p
m
)
p
m
= (
rs
p
e
)
m
a
*(p)
m
a 1
(14)
215
(15) pre ul de export (p
x
)
p
x
= (
rs
p
e
)
x
a
*(p)
x
a 1
(15)
(16) pre ul cererii interne
p
c
(CIG)=p(Q-E)p
m
N (16)

Blocul de pre uri si salarii (,bucla pre uri-salarii) reprezint un
domeniu diIicil si diIer de la un model la altul, chiar dac teoretic,
lucrurile sunt mult mai clare. Includerea n rela ii a unor Iactori
greu de cuantiIicat ngreuneaz modelarea.
Blocul al cincilea con ine rela ii reIeritoare la contul statului:
(17) Iiscalitatea (T)
T = t(pQ) (17)
(18) contul statului
PGi*Da
1
=TBDa, (18)
in care:
i rata dobnzii la datoria public
Da datoria public
B avansuri ale B ncii Na ionale c tre stat
PG cheltuieli cu bunuri si servicii
(19) datoria public
Da = Da
1
ADa (19)
Urm torul bloc (al saselea) con ine dou rela ii reIeritoare la
balan a de pl i:
(20) misc rile de capital (MC)
MC = MC(i-i
e
) (20)
(21) balan a de pl i (R)
AR = p
x
*E - p
m
*N MC (21)
n aceste rela ii, circula ia capitalului este Iunc ie de diIeren a de
dobnd (intern si cea a pie elor str ine de capital), iar varia iile
216
balan ei de pl i sunt n Iunc ie de soldul balan ei comerciale si de
misc rile de capital.
Ultimul bloc se reIer la sectorul monetar si Iinanciar:
(22) reIinan area b ncilor
REF = REF (AB,AR) (22)
(23) rata creditului
i
c
= i
c
(REF, i
m
) (23)
in care:
i
m
rata pie ei monetare
(24) rata obliga iilor
i = Eo
i
i
1
c
(24)
(25) rata pie ei monetare
i
m
=i
m
(i
e
, AR) (25)
(26) costul deprecierii capitalului
c = p
c
(i q-p
oX
) (26)
(27) inIla ia anticipat
p
oX
= E|
i
p
o
c
(-1) (27)
Modelele ntlnite n literatura de specialitate, n marea lor
majoritate, iau n considerare patru pie e: pia a bunurilor si serviciilor,
pia a Ior ei de munc , pia a capitalului si pia a monetar .
n condi iile n care societatea, ale c rei baze se pun n prezent,
este una inIorma ional , a ap rut, deja, o nou pia , extrem de
important pentru ntreaga societate: pia a inIorma iilor, cu tr s turi si
caracteristici distincte, care va impune o reconsiderare a sistemului
pie elor, a rolului si locului Iiec reia dintre ele.

6.3.4. Teste yi praguri de semnifica ie

Formularea (elaborarea) si Iundamentarea de noi ipoteze menite
s explice si s previzioneze evolu ia Ienomenelor economice, consti-
tuie procese de maxim importan dar si Ioarte complexe si diIicile.
217
Odat Iormulate, ipotezele aamise trebuie testate, pentru a se
dovedi c sunt ,mai bune, att Ia de cele anterioare, ct si Ia de
variate ipoteze alternative.
Acest proces de testare a ipotezelor poate conduce att la
scheme diIerite de experimente (modele), ct si la nevoia elabor rii
unor studii de caz multi si interdisciplinare.
Vom denumi ipote: nul acea ipotez care urmeaz s Iie
nlocuit , iar ipote: alternativ pe aceea care dorim s nlocuiasc
vechea ipotez . Testul este un procedeu sau un criteriu de veriIicare a
unei ipoteze. Testele se utilizeaz pentru a veriIica ipotezele privind
parametrii unei reparti ii sau pentru a veriIica concordan a reparti iilor
empirice cu cele teoretice. Puterea unui test este probabilitatea de a
respinge ipoteza. Dac ipoteza este just (bun ), puterea criteriului
trebuie s Iie ct mai mic , iar dac ipoteza este Ials , puterea criteriului
trebuie s Iie ct mai mare. Pragul ae semnifica ie (al unui test) este
probabilitatea de a respinge ipoteza nul , cnd aceasta nu este adev rat .
Aplicarea unui test statistic pentru a demonstra puterea ipotezei
alternative presupune parcurgerea urm toarelor etape:
1. deIinirea ipotezelor:
a. deIinirea ipotezei nule;
b. deIinirea ipotezei alternative;
2. deIinirea parametrilor;
3. deIinirea pragului de semniIica ie si a intervalelor critice;
4. determinarea valorii parametrilor n Iunc ie de speciIicul
problemei si de testul utilizat;
5. luarea deciziei, respectiv respingerea ipotezei nule si admi-
terea ipotezei alternative (n Iunc ie de rezultatele test rii).
Aprecierea calit ii demersului prospectiv reIeritor la un anumit Ieno-
men sau proces economic poate Ii realizat prin utilizarea mai multor
indicatori. Un astIel de indicator este coeIicientul lui H. Theil, de Iorma:
2
0
2
0
0
2
) (
t
n
t
t
n
t
n
t
t t
t
S R
S R
C
_ _
_
= =
=
+
=
1 0 < s
t
C ,
unde R reprezint valorile reale, iar S pe cele estimate (calculate).
Cnd acest indicator este nul, el indic o previziune perIect .
218
6.4. Unele modele yi metode speciale de prognoz

6.4.1. Utilizarea tabelului intr ri-ieyiri n analiza
yi prognoza macroeconomic

Un instrument stiin iIic Irecvent utilizat pentru analiza inter-
dependen elor din economie l constituie tabelul intr ri-iesiri (TII).
Cresterea preocup rilor la nivelul Institutului Na ional de
Statistic pentru elaborarea anual a TII, ncepnd cu anul 1990,
creeaz condi ii pentru integrarea acestui instrument n modele
complexe de analiz si previziune, permi nd practic construirea unui
sistem ae moaele.

6.4.1.1. Scurt istoric al metoaei intr ri-ie,iri

Problematica Iluxurilor din economie nu este nou . Se apreciaz
c Franois Quesnay (1694-1774) poate Ii considerat ,p rintele
acestui instrument prin lucr rile sale Tabloul economic (1758) si
Anali:a tabloului economic (1766).
Dup Ioarte mul i ani (1923-1924), n URSS s-a pus problema
elabor rii unui model de eviden iere si analiz a interdependen elor
din economie.
Datorit diIicult ilor tehnice n prelucrarea unui imens volum
de date si inIorma ii statistice, precum si a unor aprecieri critice din
partea unor specialisti, preocuparea a Iost abandonat .
n anul 1931, Wassily IeontieI, participant la dezbaterile
men ionate, ini iaz elaborarea primelor tabele intr ri-iesiri pentru
economia american . Sub ndrumarea sa au Iost ntocmite tabelele
pentru anii 1919 si 1929 pe o structur de 42 sectoare, lucrarea Iiind
publicat pentru prima dat n 1936.
Desi metoda si-a conIirmat valen ele, iar lucrarea a Iost bine
apreciat , din nou urmeaz o perioad de ntrerupere n aceast
activitate.
Primul tabel intr ri-iesiri oIicial pentru economia SUA a Iost
elaborat la nivelul anului 1947, pe un nomenclator de 450 de ramuri,
iar al doilea tabel pentru anul 1958, pe un nomenclator de 81 ramuri.
219
Datorit avantajelor sale, metoda a Iost preluat , utilizat si
perIec ionat de numerosi economisti, n special din Fran a, Germania,
Anglia si Olanda, dar si din alte ri.
n rile Pie ei Comune, lucr rile pentru elaborarea TII na ionale
au luat o deosebit amploare dup anul 1964, Iiind elaborate o serie de
recomand ri privind uniIormizarea metodologiilor de ntocmire a
acestora.
Versiunea din 1968 a sistemului conturilor na ionale (SCN)
recomanda elaborarea TII, dar considera aceasta ca pe o activitate
complementar . SCN-93 si sistemul european al conturilor 95 (SEC - 95)
au impus integrarea TII n sistemul lucr rilor statistice al rilor care
implementeaz SCN.
n plan teoretic, sunt de men ionat si realiz rile ob inute de
specialistii din Iostele ri socialiste, institu ionalizate prin nIiin area
unor grupuri de lucru n cadrul Comisiei permanente CAER pentru
statistic si adoptarea, n noiembrie 1967, a ,Principiilor metodologice
de baz si indicatorii balan ei statistice a leg turilor dintre ramuri.
n Romnia preocup rile s-au Iinalizat prin elaborarea primei
balan e a leg turilor dintre ramuri care s-a reIerit la anul 1970, ntr-o
structur pe 74 de ramuri. Pn n anul 1990 au mai Iost elaborate TII
pentru anii 1980 si 1982, pe un nomenclator mai redus (32 de ramuri).
ncepnd cu anul 1990, lucr rile s-au permanentizat, elaborndu-se
anual, pe un nomenclator extins de 105 ramuri si unul redus de 34 de
ramuri. Ultimul TII elaborat este pentru anul 2003. Tabelele sunt att
n pre uri curente, ct si n pre urile anului anterior.

6.4.1.2. Structura tabelului intr ri-ie,iri ,i principalele
probleme metoaologice

Dup cum apreciaz W. IeontieI, cel care a Iost r spl tit cu
Premiul Nobel pentru Economie n 1973 pentru elaborarea modelului
intr ri-iesiri si pentru Iundamentarea aplic rii acestuia la studierea si
solu ionarea unor probleme economice importante, ,Metoda intr ri-
iesiri este o adaptare a teoriei neoclasice a echilibrului general la
studiul empiric al interdependen ei cantitative dintre activit i
economice corelate. Ini ial, ea a Iost elaborat pentru a analiza si
m sura leg turile dintre diversele sectoare produc toare si consumatoare
220
din cadrul unei economii na ionale, dar a Iost de asemenea aplicat la
studiul unor sisteme economice mai restrnse, ca de pild o zon
metropolitan sau chiar o mare ntreprindere individual integrat ,
precum si la analiza rela iilor economice interna ionale.
2

Datele con inute TII reprezint Iluxurile de bunuri ,i servicii din
cadrul unei economii, semniIicnd tran:ac iile dintre ramuri, precum
si dintre acestea si alte sectoare (gospod riile popula iei, consumul
social etc.).
n practic , tabelele sunt construite n unit i valorice (la pre uri
curente sau ale anului anterior), produsele si serviciile Iiind grupate pe
ramuri dup natura lor, asigurndu-se omogenitatea ramurilor. Acesta
presupune c , n Iiecare ramur ,pur , exist o singur tehnologie ae
fabrica ie, caracterizat prin vectorul coeIicien ilor de cheltuieli.
Totodat , Iiecare ramur ,pur proauce un singur proaus sau un
grup omogen, iar produsele unei ramuri sunt interschimbabile.
CoeIicien ii cheltuielilor, ca o consecin a celor de mai sus, sunt
determina i de tehnologia de produc ie, modiIicarea lor Iiind conse-
cin a progresului tehnic si tehnologic. De asemenea, cheltuielile de
produc ie sunt propor ionale cu volumul produc iei ramurii respective.
n Iorma sa clasic , tabelul intr ri-iesiri se prezint ca un tabel-sah,
n care Iiec rei ramuri (x) i este destinat o linie (i) si o coloan (j).
De regul , TII se elaboreaz anual la nivelul unei economii
na ionale.
Rela iile de interdependen dintre ramuri pot Ii analizate sub
dou aspecte:
a) al intr rilor de produse si servicii din alte ramuri, precum si
elementele de munc vie ncorporate n produsele ramurei;
b) al ie,irilor de produse si servicii ale unei ramuri, respectiv al
aestina iei produc iei (consum intermediar, consumul popula iei,
consum social, investi ii etc.).
Totodat , rela iile de interdependen dintre ramuri pot Ii
analizate si din punct de vedere al modului de maniIestare,
distingndu-se:

2
W. IeontieI, Anali:a input-output, Editura Stiin iIic , Bucuresti,
1970, pag. 156.
221
a) rela ii airecte, care se Iormeaz ntre o ramur si cele care i
Iurnizeaz direct materii prime, materiale, semiIabricate, servicii etc.;
b) rela ii inairecte, care se Iormeaz ntre o ramur si cele
Iurnizoare de intr ri pentru alte ramuri care contribuie la Iurnizarea de
materii prime sau alte intr ri primei ramuri.
Complexitatea interdependen elor dintr-o economie nu este dat
att de num rul si intensitatea leg turilor directe, sesizabile imediat,
ct de num rul si intensitatea leg turilor indirecte, uneori diIicil de
identiIicat prin alte procedee.
Tradi ional, din punct de vedere Iormal, sistemul economic si,
implicit TII caracteristic, este divizat n patru p r i, denumite caarane.
Caaranul I con ine matricea fluxurilor intermeaiare si constituie
partea principal a TII. El este sub Iorma unei matrici p trate, n care,
evident, num rul si ordinea ramurilor nscrise pe vertical se p streaz
si pe orizontal .
Aceste caracteristici constituie condi ia de baz pentru inver-
sarea matricii.
Caaranul II, aIlat n dreapta tabelului, con ine Iluxurile de
bunuri si servicii ie,ite din ramurile economiei si destinate utiliz rii
Iinale (consumul gospod riilor, consumul social, Iormarea brut de
capital).
Caaranul III, nscris la baza tabelului, sub cadranul I, reprezint
intr rile primare absorbite de ramurile economiei na ionale din restul
sistemului economic si din aIara rii (importurile). Practic, aici se
nscriu cheltuielile cu munca vie (salarii si elemente aIerente),
impozite si taxe, cheltuielile cu capitalul Iix (amortiz rile), alte
elemente de valoare ad ugat brut . De precizat c aceste intr ri
primare pot Ii analizate si ca venituri primare ale gospod riilor, ale
Iirmelor sau ale statului.
Aceste elemente sunt mai mult sau mai pu in detaliate, de la un
TII la altul si de la o ar la alta.
Caaranul IJ ar trebui s cuprind elementele de intr ri primare
n consumul Iinal. Datorit unor complica ii att metodologice, ct si
de ordin practic, acest cadran nu se completeaz .
innd seama de aceste preciz ri, tabelul intr ri-iesiri se prezint
astIel (vezi Iig. 1.):

222

Fig. 1. Schema general a tabelului intr ri-ie,iri

Nota iile au urm toarea semniIica ie:
x
ij
Iluxul intermediar dintre ramurile i si j
y
i
produsul Iinal al ramurii i
V
i
valoarea ad ugat brut din ramura i
X
i
total resurse (utiliz ri)
Pentru Iiecare rnd se poate scrie egalitatea:

223
_
+ =
=
n
1 j
i ij i
y x X
(1)
iar pentru Iiecare coloan :
_
+ =
=
n
1 i
j ij j
V x X
(2)

Asa cum am ar tat anterior, construirea tabelului intr ri-iesiri a
ridicat numeroase probleme, motiv pentru care a Iost necesar
adoptarea ctorva ipoteze-postulat, pe larg dezb tute n literatura de
specialitate, ncepnd chiar cu W. IeontieI.
O prim ipote: se reIer la liniaritatea Iunc iilor de produc ie,
ipotez necesar n continuare, pentru deIinitivarea modelului
matematic al TII
3
.
Conceptul abstract de func ie ae proauc ie se reIer la rela iile
tehnologice care exist ntre cantitatea de output ce poate Ii ob inut n
condi iile unor inputuri utilizate n propor ii variate pentru produc ia
respectiv . n raport cu un anumit input, se vorbeste de coeficientul
tehnic care exprim cantitatea de un astIel de input necesar produc iei
unei unit i de output.
Faptul c , la un anumit nivel al progresului tehnic, pot Ii utilizate
diverse procedee tehnologice pentru producerea unui anumit produs,
Iace ca Iunc ia de produc ie s arate proceaeul cel mai economic
4
.
O alt ipote: se reIer la incluaerea comer ului exterior.
Modalit ile de rezolvare includerea unei coloane speciale privind
exportul n cadranul II si a unei linii reIeritoare la import n cadranul
III, introducerea unei coloane de export net (export minus import) n
cadranul II sau neincluderea comer ului exterior n TII, considernd

3
Tiberiu Schatteles, Moaelul in ,tiin ele economice, Editura Politic ,
Bucuresti, 1967, pag. 121-125.
4
Mihai Cap t , Metoaologia balan ei statistice a leg turilor aintre
ramuri, Tez de doctorat, ASE, Bucuresti, 1970.
224
economia un sistem nchis sunt intens dezb tute si solu ia adoptat
depinde de scopul analizei si de posibilit ile elaboratorilor
5,6,7
.
O ipote: esen ial se reIer la egalitatea resurselor si a utiliz rii
acestora, att pe total, ct si pe ramuri. Aceast ipotez Iace ca din
rela iile 1. si 2. s rezulte:

j
n
1 i
ij i
n
1 j
ij
V x y x +
_
= +
_
= =
(3)
De subliniat c cele dou sume
\
|
_
=
si x
n
1 j
ij
]
]
|
_
=
n
1 i
ij
x
nu sunt
egale pe ramuri dect ntmpl tor. Pe ansamblul economiei aceste
sume sunt egale, rezultnd:

_
=
_
= =
n
1 j
j
n
1 i
i
V y
(4)
Pornind de la egalit ile de baz pentru Iiecare linie si Iiecare
coloan , W. IeontieI a c utat un model general, care s -i permit
elaborarea de previziuni economice cu ajutorul TII. Din ansamblul
rela iilor 1 si 2 el a desprins trei categorii de date pentru prognoz :
a) aate exogene privind consumul final, disponibile din alte
surse;
b) volumul proauc iei ramurilor (x
i
), necunoscutele de baz ale
sistemului;
c) coeficien ii sistemului de ecua ii (a
ij
) pentru care a postulat
ipoteza Iundamental a stabilit ii lor, acestia determinndu-se cu
rela ia:

j
ij
ij
X
x
a =
(5)

5
Wassily IeontieI, op.cit., pag. 164 si urm.
6
Mihai Cap t , Balan a statistic a leg turilor aintre ramuri.
Probleme metoaologice, Editura Politic , Bucuresti, 1974.
7
Iudovic Tovissi, Eugen ig nescu, Balan a leg turilor aintre
ramuri, Editura Stiin iIic , Bucuresti, 1969.
225
CoeIicien ii a
ij
au Iost denumi i coeficien i tehnici sau
tehnologici si ei reprezint consumul ramurii j din produc ia ramurii i la
o unitate monetar (de ex., 1$) de produc ie din ramura j.
n aceste ipoteze, sistemul de rela ii (1) se poate scrie sub Iorma:
a
11
X
1
a
12
X
2
.... a
1n
X
n
y
1
X
1

a
21
X
1
a
22
X
2
.... a
2n
X
n
y
2
X
2
. . .
(6)

a
m1
x
1
a
m2
x
2
.... a
mn
x
n
y
m
X
m

n ipoteza cunoasterii variabilelor y
i
, necunoscutele sistemului
(X
i
) rezult din rezolvarea sistemului liniar (7), cu m n:
(1 a
11
)X
1
a
12
X
2
....... a
1n
X
n
y
1

a
21
X
1
(1 a
12
)X
2
.... a
2n
X
n
y
2
. .
. (7)
a
m1
X
1
a
m2
X
2
.... (1 a
mn
)X
n
y
m

Transcriind sistemul n termenii algebrei matriciale, ob inem:
AX Y X (8)
unde:
A matricea coeIicien ilor tehnici
X vectorul produc iei totale
Y vectorul cererii Iinale
Sistemul (7) se poate scrie si el sub Iorma:
(E A) X Y (9)
n care E reprezint matricea unitate.
Solu ia acestui sistem este:
X (E A)
1
Y (10)
unde (E A)
1
este inversa matricei (E A).
Din punct de vedere economic, ntre coeIicien ii a
ij
ai matricii
ini iale si A
ij
ai matricii inverse exist o diIeren esen ial .
AstIel, n timp ce coeIicien ii a
ij
ai matricii ini iale exprim , asa
cum s-a ar tat, necesarul din produc ia ramurii i pentru realizarea unei
226
unit i monetare din proauc ia total a ramurii j, coeIicien ii A
ij

reprezint necesarul din produc ia ramurii i pentru realizarea unei
unit i monetare din proauc ia final (cererea Iinal ) a ramurii i.
AltIel spus, Iiecare element al matricii ,,a
ij
,, arat cantitatea airect
necesar pentru producerea unei unit i de output n ramura
respectiv , I r a ine seama de necesarul rezultat din leg turile
indirecte, n timp ce elementele matricii ,,A
ij
,, reprezint cantitatea
total , airect ,i inairect, pentru produc ia unei unit i de output ntr-o
ramur .
n literatura de specialitate, matricea ,,a
ij
,, se mai numeste matricea
coeficien ilor cheltuielilor airecte, iar matricea ,,A
ij
,, poart numele de
matricea coeficien ilor cheltuielilor totale.
Matricea (E A) este numit matricea lui Leontief sau matricea
Minkowski-Leontief.

6.4.2. Metode de prognoz n activitatea de marketing

Previziunile de marketing reprezint estim ri ale nivelurilor
variabilelor de marketing n perioadele viitoare; altIel spus, previziu-
nile de marketing sunt ncerc ri de prevedere a viitorului variabilelor
de marketing, pe baza examin rii trecutului acestora
8
.
Calitatea deciziilor de marketing, reIlectat n ultim instan de
eIicien a utiliz rii resurselor umane, materiale si Iinanciare ,
depinde n mare m sur de calitatea previziunilor, de Iundamentarea
stiin iIic a acestora. Complexe si dinamice prin natura domeniului la
care se reIer , previziunile de marketing sunt inIluen ate ntr-o m sur
tot mai mare de conjunctura economic contemporan , care
accentueaz tr s turile respective. Regionalizarea si globalizarea
economiei mondiale ridic noi probleme n Ia a previziunilor de
marketing, caracteristicile datelor de istoric si Iactorii de inIluen
modiIicndu-se continuu.

n elaborarea unor previziuni de marketing sunt parcurse trei
etape:

8
Iacob C toiu (coordonator), Cercet ri ae marketing, Ed. URANUS,
Bucuresti, 2002, pag. 545.
227
1. determinarea variabilei Iactoriale (independente) care inIluen-
eaz nivelul variabilei dependente care urmeaz a Ii previzionat
(rezultativ );
2. deciderea asupra metodei de previziune ce va Ii utilizat ;
3. alegerea modelului speciIic de previziune.

n Iunc ie de criteriul utilizat, previ:iunile ae marketing se pot
clasifica astIel:
A. Din punct de vedere al obiectului previziunii:
1. previziunea cererii
2. previziunea vnz rilor
B. n Iunc ie de orizontul de previziune:
1. previziuni pe termen Ioarte scurt 1-6 luni
2. previziuni pe termen scurt 1-2 ani
3. previziuni pe termen mediu 3-5 ani
4. previziuni pe termen lung 5-15 ani
5. previziuni pe termen Ioarte lung 15-30 ani
C. Dup modul cum este organizat compania si de maniera n
care ea vizeaz pia a previziunea poate Ii mp r it :
1. din punct de vedere geografic n regiuni de vnzare (teritorii
ale vnz rilor);
2. din punct de vedere al tipului de pia de consum,
institu ional sau industrial .
D. Multe companii preg tesc mai multe previziuni: optimist ,
probabil si pesimist .
1. Previziunea optimist este o estimare a vnz rilor posibile,
dac totul merge Ioarte bine.
2. Previziunea probabil este nivelul cel mai probabil (posibil)
estimat de vnz tor.
3. Previziunea pesimist este nivelul vnz rilor ce poate Ii
realizat doar n circumstan ele negative.
E. Din punct de vedere al ariei de cuprindere:
1. previziuni macroeconomice previziuni la nivel mondial
- previziuni la nivel regional
228
previziunile economiei na ionale
previziunea n domeniul industriei
2. previziuni microeconomice de vnz ri ale companiei
de vnz ri ale unui produs
de vnz ri pe pia
vnz ri pe pie e locale
F. Din punct de vedere a tehnicilor de previziune utilizate:
1. metode cantitative de previziune;
2. metode calitative de previziune (metode tehnologice).

F1. Metodele cantitative de previziune sunt aplicabile, dac
sunt ndeplinite urm toarele condi ii:
9

a. exist inIorma ii despre trecutul variabilei si acestea pot Ii
cuantiIicate;
b. se accept ipoteza c n viitor variabila va continua s aib o
conIigura ie asem n toare cu cea din trecut (ipoteza constan ei
conIigura iei).
- Dup nivelul teoriei statistice care st la baza Iiec rei metode
cantitative de previziune, se disting:
a) metode informale de previziune au o puternic baz
empiric , ele presupun Iolosirea experien ei pentru extrapolarea unei
variabile de marketing, sub aspectul nivelului, a varia iilor ciclice
sezoniere si al tendin ei;
b) metode formale de previziune presupun realizarea de
extrapol ri prin Iolosirea unor abord ri standardizate, ce urm resc
minimizarea erorilor de previziune.
- Dup tipul metodelor care stau la baza previziunilor de
marketing, se disting:
a) metode de analiz a seriilor dinamice numite si metode
endogene, care presupun realizarea de previziuni avnd la baz
cercetarea evolu iei n trecut a variabilelor si/sau erorilor de
previziune. Obiectul principal al acestor metode l constituie iden-
tiIicarea conIigura iei speciIice seriei dinamice n trecut si

9
I. C toiu (coordonator), op.cit., p. 546-547.
229
extrapolarea acesteia n viitor, I r a considera n mod explicit Iactorii
care i aIecteaz comportamentul. O serie dinamic are drept compo-
nente patru tipuri de varia ii:
- trendul;
- varia ia ciclic ;
- varia ia sezonier ;
- varia iile aleatoare.
Metodele cantitative bazate pe analiza seriilor dinamice, Iolosite
Irecvent n previziunile de marketing, sunt de mai multe tipuri:
1. metode naive:
- bazate pe datele primare ale unei serii dinamice;
- bazate pe datele seriei dinamice, dup eliminarea sezonalit ii;
2. metoda modiIic rii procentuale;
3. metoda modiIic rii procentuale mobile;
4. metoda mediilor mobile;
5. metoda mediilor mobile duble;
6. metoda nivel rii exponen iale;
7. metoda nivel rii exponen iale duble.
b) metode cauzale numite si metode exogene -, care presu-
pune existen a unei rela ii de tip cauz -eIect ntre variabilele ce
urmeaz a Ii previzionate si una sau mai multe variabile independente.
Cea mai utilizat metod din aceast categorie o constituie metoda
regresiei. n domeniul serviciilor, n special al turismului, se
utilizeaz metode de tip gravita ional.

F2. Metode calitative de previziune (metode tehnologice)
n previziunile de marketing, utilizarea metodelor calitative
presupune utilizarea unor input-uri diIerite de la o metod la alta si
abandonarea ipotezei reIeritoare la constan a conIigura iei (men inerea
tendin ei istorice).
Ca si n cazul general al prognozelor economice, abordarea
poate Ii una exploratorie (avnd Iixat obiectivul la orizontul de
prognoz , se urm reste identiIicarea evantaiului de posibilit i privind
atingerea acestuia pornind de la starea actual ), sau una normativ
(pornind de la obiectivul stabilit c tre starea actual ).

230
Dintre metodele calitative se remarc :
1. tehnica Delphi;
2. metoda analogiilor;
3. metoda PERT;
4. metoda bazat pe teoria utilit ilor;
5. estim rile de grup.
Previziunile de marketing constituie un capitol de baz al
cercet rilor de marketing, disciplin care se pred n anul II al ciclului
de licen . Din acest considerent, n capitolul de Ia nu am intrat n
detalii.

231

CONCEPTE DE BAZ

- Previziune
- Prognoz
- Predic ie
- Proiec ie
- Prospectiv
- Prognostic
- Strategie economic
- Principii de prognoz
- Obiective de prognoz
- Metode de prognoz
- Modele de prognoz
- Teste de semniIica ie
- Schema bloc a unui model

232

NTREB RI

1. Ce este previziunea (prognoza) stiin iIic ?
2. Explica i diIeren ele dintre previziune (prognoz ) si al i ter-
meni apropia i acestora!
3. Prezenta i diIeren a dintre explicarea Ienomenului economic
si previziunea (prognoza) acestuia!
4. Care sunt principalele principii si obiective ale prognozei
stiin iIice?
5. Care sunt principalele metode de prognoz ?
6. Deosebi i metoda de prognoz de modelul de prognoz !
7. Care sunt principalele modele de prognoz ?
8. Preciza i etapele construirii unui model de prognoz !
9. Care este schema bloc a unui model de prognoz ?
10. Ce rol au testele de semniIica ie n prognoz ?
11. Ce este si la ce nevoi serveste Tabelul Input-Output n
activitatea de prognoz ?
12. Preciza i con inutul metodelor de prognoz n activitatea de
marketing!

233

TEXTE DE ANALIZAT

Patru principii de alegere a obiectivelor sociale ale prognozei

1. ,VIITORUI TREBUIE CONSIDERAT O SOIU IE A
PREZENTUIUI SI NU O EXTENSIE A ACESTUIA, IAR OBIEC-
TIVEIE OFERITE NU TREBUIE NICIODAT CONFUNDATE
CU MIJIOACEIE CE PERMIT S FIE ATINSE, CI TREBUIE S
FIE SUBORDONATE REZUITATUIUI;
2. AR TREBUI F CUT O TENTATIV DE
REDEFINIRE ECHIIIBRAT A OBIECTIVEIOR UNIVERSAIE
PE TERMEN IUNG N CUPRINSUI NTREGUIUI SPA IU
AFECTAT UNUI SISTEM (DE EX., NTR-UN SISTEM DAT,
NO IUNIIE DE IIBERTATE, DREPTURI, ABUNDEN ,
EDUCA IE ETC. AR TREBUI GENERAIIZATE SI NU
IOCAIIZATE N ANUMITE P R I AIE ACESTUI SISTEM);
3. IA R SCRUCEA N FA A C REIA SE AFI
ACTUAIMENTE ISTORIA, ORICE VIITOR AI OMENIRII AR
TREBUI CONCEPUT N CONTEXTUI UNUI SISTEM MAI
CURND VAST DECT IIMITAT (CU AITE CUVINTE, ESTE
PREFERABII S CONSIDER M CA ENTITATE N CADRUI
SISTEMUIUI MAI CURND O REGIUNE DECT UN ORAS,
MAI CURND O NA IUNE DECT O REGIUNE ETC.);
4. SPECTRUI AITERNATIVEIOR IUATE IN
CONSIDERARE IN CADRUI IMAGINII CE NE-O FORMAM CU
PRIVIRE IA VIITOR TREBUIE SA FIE ATAT DE IARG SI
EIEMENTEIE SAIE ATAT DE NUMEROASE SI DE VARIATE
IN CONTINUT PE CAT O PERMIT METODEIE MODERNE DE
PREIUCRARE A INFORMATIIIOR. CU AITE CUVINTE,
OPTIUNEA MORAIA TREBUIE SA AIBE IIBERTATEA DE A
OPERA DINCOIO DE IIMITEIE PE CARE TRADITIA SI IIPSA
DE MIJIOACE I IE-AU IMPUS DINTOTDEAUNA.

Ozbekhan Hasan n
1ehnologia yi viitorul omului,
Santa Monica, California, mai 1966

234


- IosiI Anghel, Teorii ,i moaele ale cre,terii economice, Ed. Politic ,
Bucuresti, 1988;
- Aurora Baciu, Anca Pascu, Moaele ale balan ei leg turilor aintre
ramuri, Ed. Stiin iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1982;
- Dumitrache Caracot , Constantin R zvan Caracot , Strategii ae
ae:voltare. Previ:iune economic , Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001;
- Clementina Ivan-Ungureanu, Contabilitatea na ional . Concepte,
metoaologii ,i aplica ii, Casa de editur IRECSON, Bucuresti, 2003;
- Valentin Nicolae, Iumini a Constantin, Ilie Gr dinaru, Previ:iune ,i
orientare economic , Ed. Economic , Bucuresti, 1998;
- Ion Popescu, Marin Comsa, Iaura Ungureanu, Previ:iunea
premis a ae:volt rii aurabile, Ed. Funda iei Romania ae Maine, Bucuresti,
2003.

235
Capitolul 7

REDACTAREA $I SUS INEREA PUBLIC
A LUCR RII $TIIN IFICE ECONOMICE

7.1. Redactarea lucr rii ytiin ifice. Etape, reguli, exigen e
7.1.1. Etapele redact rii
7.1.1.1. Elaborarea si deIinitivarea planului de redactare
a lucr rii
7.1.1.2. Redactarea propriu-zis a lucr rii
7.1.1.3. DeIinitivarea redact rii
7.1.2. Reguli privind redactarea lucr rii stiin iIice
7.1.2.1. Exigen e generale privind redactarea
7.1.2.2. Reguli speciIice privind componentele lucr rii
stiin iIice
7.1.2.3. Reguli practice privind prezentarea graIic a lucr rii
stiin iIice

7.2. Sus inerea public a lucr rii ytiin ifice
7.2.1. P r ile principale ale discursului (sus inerii publice)
7.2.2. Reguli de baz pentru sus inerea public
7.2.2.1. Preg tirea expunerii
7.2.2.2. Expunerea n public a rezultatelor cercet rii
stiin iIice
7.2.2.3. Recomand ri practice

Concepte ae ba:
Intreb ri
Texte ae anali:at

236

7. REDACTAREA $I SUS INEREA
PUBLIC A LUCR RII $TIIN IFICE ECONOMICE

Redactarea si sus inerea public a lucr rii de cercetare reprezint
etape importante ale activit ii de cercetare stiin iIic , menite s releve
valoarea social a acestei activit i. Fiecare dintre aceste etape si are
locul si rolul s u distinct n Iinalizarea si valoriIicarea oric rei
cercet ri stiin iIice.
Iucrarea stiin iIic se adreseaz ntotdeauna altora, unor
beneIiciari. n aceste condi ii, ambele etape ni se prezint ca Iorme
speciIice de comunicare stiin iIic redactarea ca o Iorm de
comunicare scris , iar sus inerea public , ntr-o Iorm oral .
Orict de mare este competi ia cu alte Iorme mai moderne de
comunicare, redactarea si sus inerea public r mn dominante. Ele
sunt Iorme de comunicare, dar, n acelasi timp, sunt Iorme de ediIicare
a personalit ii stiin iIice a cercet torului; sunt Iorme de dezbateri
tematice, de dialog cu specialisti si al i beneIiciari; sunt Iorme de
conIruntare cu ideile si concluziile stiin iIice ce se emit pe plan
na ional si mondial; sunt Iorme de veriIicare a validit ii concluziilor
proprii; sunt Iorme de schimb, de transIer stiin iIic, de perIec ionare a
ideilor si concluziilor proprii, dar si de perIec ionare a concluziilor
altor cercet tori.
Desigur, sunt importante ntotdeauna ideea, con inutul stiin iIic
ale oric rei lucr ri de cercetare. ns nu este ctusi de pu in secundar
sau neglijabil Iorma de prezentare a lucr rii stiin iIice. Mai mult,
ntotdeauna este obligatoriu s se g seasc Iorma cea mai adecvat
pentru con inutul stiin iIic al oric rei cercet ri. Este misiunea
prezentului capitol al manualului nostru.
Redactarea yi sus inerea public sunt Iorme ce includ, Iiecare
n parte, o component stilistic , de limbaj si, mai ales, un ansamblu
de exigen e si reguli de redactare si de comunicare.
237
Binen eles, prin cele ar tate mai sus, nu acredit m ctusi de
pu in ideea unui model unic de redactare si de sus inere public ,
pentru c asa ceva nu exist .
Prezentul capitol are scopul de a-i ajuta pe studen i si pe tinerii
cercet tori, n general, s -si nsuseasc regulile de redactare si de
sus inere public , astIel nct ei nsisi, singuri, s le poat utiliza n
construirea si apropierea treptat a unui model individual, personal,
precum si de a le da posibilitatea s -si diversiIice modelul de redactare
si de sus inere public n raport cu tipurile de lucr ri stiin iIice pe care
cercet torii si propun si trebuie s le realizeze.

7.1. 5HGDFWDUHD OXFU ULL WLLQ LILFH
(WDSH UHJXOL H[LJHQ H

Valoarea stiin iIic a unei lucr ri de cercetare este dat n mare
m sur de rezultatele investiga iilor desI surate n toate etapele
precedente. Recunoscnd acest adev r nu nseamn c vom diminua
cumva importan a si contribu ia deosebit a redact rii lucr rii stiin iIice.
Redactarea este o etap a cercet rii stiin iIice care adeseori
poate majora sau diminua substan ial valoarea si calitatea lucr rii
stiin iIice. Si aceasta pentru c redactarea este de departe mult mai
mult dect o problem de stil, de limbaj orict de importante ar Ii
acestea si anume, un mare complex de reguli si exigen e care se cer
stiute pentru a putea valoriIica eIorturile si rezultatele din etapele
precedente redact rii si pentru a se asigura un substan ial spor de
valoare stiin iIic , de calitate, de eIicien lucr rii de cercetare.

7.1.1. Etapele redact rii

Func ia principal a redact rii este de a pune ct mai deplin n
oper rezultatele investiga iilor ob inute n etapele precedente. n baza
acestei Iunc ii, redactarea lucr rii stiin iIice si dezv luie si aIirm un
con inut complex, n cadrul c ruia se disting trei etape principale care
trebuie parcurse n succesiunea lor logic . Acestea sunt:
x elaborarea si deIinitivarea planului de redactare;
x redactarea propriu-zis a lucr rii;
x deIinitivarea redact rii lucr rii.

238
7.1.1.1. Elaborarea ,i aefinitivarea planului ae
reaactare a lucr rii

Reusita oric rei lucr ri este organic legat de elaborarea si
deIinitivarea unui plan de redactare. Acest plan se cere a Ii ct mai
cuprinz tor, coerent si bine direc ionat pentru atingerea obiectivelor
lucr rii. El condi ioneaz att calitatea lucr rii stiin iIice, ct si
realizarea ei la scaden , cu minimum de eIort, de timp si de energie.
Planul de redactare este o continuare si corectare permanent a
schi elor si proiectelor tematice ncepute odat cu alegerea temei, cu des-
I surarea document rii bibliograIice si directe etc. Acestea se ntregesc si
se deIinitiveaz pe baza cercet rii propriu-zise, a elabor rii si veriIic rii
ipotezelor si a Iundament rii concluziilor stiin iIice la care s-a ajuns.
Dup cum se observ , schi ele si proiectele ini iale sunt mai mult
planuri de investiga ie care reIlect un grad redus de cunoastere a
problemei (mai mult inten ional), pe cnd planul Iinal de redactare
cuprinde rezultatele investiga iilor, ordonate de autor dup criterii
multiple si, n primul rnd, n raport cu concluziile ob inute si
obiectivele lucr rii stiin iIice.
Planul Iinal de redactare a lucr rii stiin iIice, oricum ar Ii el
conceput, este o Iorm de control cu ajutorul c ruia autorul veriIic
gradul de cuprindere a totalit ii investiga iilor, o bun selectare,
ierarhizare si redare a concluziilor cercet rii pe tot cuprinsul lucr rii.
n mod special, planul de redactare a lucr rii asigur :
a) Sistematizarea yi ordonarea problemelor, a ideilor si concluziilor rezultate
n urma cercet rii stiin iIice desI surate n raport cu scopul si tipul lucr rii. Aceste
procese de sistematizare si ordonare asigur n mod deosebit:
x stabilirea si deIinitivarea structurii lucr rii pe p r i, capitole, sec iuni, para-
graIe si subparagraIe, n raport cu genul lucr rii, amploarea cercet rii desI surate,
nevoile de prezentare succesiv , sistematic si coerent a tematicii cercet rii, ca si n
raport cu nevoile beneIiciarului cercet rii stiin iIice;
x conceperea unei introduceri adecvate n care s se precizeze obiectivele
cercet rii, gradul atingerii acestora, unde s-a ajuns n cunoasterea problemei, ce
probleme r mn n continuare de aproIundat s.a;
x distribuirea, pe ntreaga structur a lucr rii (p r i, capitole, sec iuni, para-
graIe si subparagraIe), ntr-o manier sistematic si coerent a rezultatelor investi-
ga iilor, a conIrunt rilor de opinii cu al i cercet tori, a ipotezelor si concluziilor, mij-
loacelor si instrumentelor de elaborare si veriIicare a acestora, de analiz si calcul etc.;
x o eventual postIa , cu rol de bilan sintetic al demersului stiin iIic realizat,
contribu iile originale ale autorului si alte avertismente pentru teoria si practica
economic .
239
b) Enun area riguroas a constat rilor, a tezelor si concluziilor; asocierea cu
acestea a argumenta iei teoretice si practice, pro si contra, metodele de investiga ie,
valen ele lor pozitive, dar si lipsurile lor etc., n vederea distribuirii acestora la locul
potrivit, pe ntreaga structur tematic a lucr rii.
c) Identificarea omisiunilor si lipsurilor din sIera document rii si calculelor si
luarea m surilor necesare de eliminare a tuturor insuIicien elor, omisiunilor si repet -
rilor, altIel inevitabile n lucr ri de propor ii si cu mul i autori.

7.1.1.2. Reaactarea propriu-:is a lucr rii

Redactarea propriu-zis a lucr rii reprezint procesul de scriere,
de asezare pe hrtie sau n memoria calculatorului, a lucr rii stiin iIice,
asa cum este ea conceput si structurat n planul de redactare.
n practic , se observ utilizarea a dou modalit i de realizare a
redact rii:
a) o redactare ini ial , rapid cu accent deosebit asupra red rii
con inutului de idei ntr-o succesiune si coeren maxime, prin care se
evalueaz rezultatul ob inut n raport cu obiectivele si nevoile beneIi-
ciarilor; dup aceast prim ,mn (redactare), care eviden iaz si
propor iile sau dispropor iile lucr rii, textul se perIec ioneaz de regul
sub aspectul con inutului si stilului, iar alteori, n Iunc ie de nevoi, se
modiIic si unele componente ale structurii lucr rii;
b) redactarea n mai multe variante, succesive, pn cnd se
ajunge la acea variant care satisIace cel mai bine toate exigen ele,
evi-dent n Iunc ie si de timpul disponibil pn la predarea lucr rii.
n practic se observ c tinerii cercet tori nclin s utilizeze a
doua modalitate de redactare, n mai multe variante succesive.
Dup p rerea noastr , aceast nclina ie a tinerilor cercet tori se
explic nu pentru c ar Ii o solu ie mai usoar ; ea este accesibil
tinerilor cercet tori cu pre ul unui mare eIort de timp pentru a putea
realiza mai multe variante pn la cea convenabil . Recurgerea
tinerilor la acest model se datoreste Iaptului c ei nu sunt ndruma i s
elaboreze un plan de redactare, asa cum am ar tat mai sus. n m sura
n care studen ii, tinerii cercet tori si elaboreaz un asemenea plan de
redactare, ei vor adopta cu siguran primul model de redactare, ca si
cercet torii cu experien .
Asupra con inutului procesului de redactare vom reveni n
paragraIele care urmeaz etapelor redact rii.

240
7.1.1.3. Definitivarea reaact rii

Orice lucrare stiin iIic se deIinitiveaz pe baza unei sau a dou
categorii de repere, care privesc:
a) aprecierile, observa iile si sugestiile diIeri ilor specialisti
(practicieni, proIesori, cercet tori etc.);
b) propria analiz a autorului, constat rile din cursul redact rii
si, mai ales, dup ncheierea primei Iorme de redactare reprezint ,
adeseori, cele mai importante surse de ridicare a calit ii si eIicien ei
textului realizat.
n procesul de examinare a acestor repere si de deIinitivare a
lucr rii, trebuie s se aibe n vedere exigen e, cum sunt cele care
urmeaz :
x s se asigure o succesiune logic , coerent a structurii lucr rii;
x dimensiunile diIeritelor structuri (capitole, paragraIe etc.) s
Iie deIinitivate n raport cu importan a problemei pe care o abordeaz
pentru lucrarea n ansamblu;
x obiectivele lucr rii, tezele, concluziile s Iie Iormulate riguros si
nuan at, astIel nct s asigure n elegerea precis a demersului stiin iIic;
x explicarea clar si argumentat a tuturor aIirma iilor si ideilor;
x evitarea includerii de am nunte inutile si obositoare; detaliile
sunt necesare n m sura n care ajut la n elegerea mai bun a ideilor
abordate;
x corectitudinea datelor, calculelor si a trimiterilor bibliograIice;
x acurate ea stilistic si unitatea de limbaj (mai ales cnd este
vorba de o lucrare elaborat de grupuri de studen i sau de cercet tori);
x eliminarea repet rilor de idei, de citate, de ciIre, cu excep ia
unor situa ii cu totul speciale.

7.1.2. Reguli privind redactarea lucr rii ytiin ifice

Realizarea unei lucr ri stiin iIice de calitate presupune cunoaste-
rea si st pnirea temeinic a cel pu in trei categorii de reguli: exigen e
generale; reguli speciale privind con inutul si instrumentele stiin iIice;
reguli privind prezentarea graIic .

241
7.1.2.1. Exigen e generale privina reaactarea

Nivelul stiin iIic al oric rei lucr ri de cercetare poate Ii realizat
pe deplin n m sura n care, n procesul de redactare, se ine seama de
urm toarele exigen e generale:
i rigurozitatea ytiin ific presupune ca n redactare s se utilizeze
Iormul ri corecte care s reIlecte n mod Iidel procesul economic studiat.
Este vorba de Iolosirea corect a no iunilor si conceptelor, a metodelor si
tehnicilor adecvate de analiz si calcul, buna interpretare a datelor de
observa ie, a inIorma iilor si rezultatelor calculelor etc.;
i originalitatea const n asigurarea, pe parcursul elabor rii si
al redact rii, a unui loc central opiniilor personale ale autorului, n
lupta de idei pe care o desI soar cu personalit i din domeniul teoriei
economice contemporane, din ar si din alte ri, precum si cu spe-
cialisti din practic . De asemenea, originalitatea nseamn utilizarea
de metode si tehnici noi de analiz si calcul, avnd valen e pozitive
superioare Ia de cele Iolosite n practica statistic si, n general, n
practica economic . Contribu iile originale, creatoare se reIer ,
totodat , la noi idei, la noi piste de gndire si de punere a problemelor,
la noi mijloace de veriIicare a rezultatelor si concluziilor cercet rii,
inaccesibile teoriei si practicii de pn atunci;
i corectitudinea elabor rii lucr rii presupune asigurarea core-
la iilor logice dintre abstrac ia stiin iIic si Ienomenul empiric, real,
citarea altor autori, I r ruperea citatelor din contextul n care au Iost
Iormulate, argumentarea riguroas a evalu rii personale, constituirea
integral a lan ului de consecin e Iavorabile si neIavorabile ale unor
ipoteze, respectarea deplin a deontologiei economistului;
i eficacitatea textului const n deschiderile, mai mici sau mai
mari, pe care o lucrare le realizeaz n serviciul beneIiciarului,
specialist, practician sau teoretician, n impulsul pe care-l cap t
progresul economic si progresul social; un text este eIicient, nu doar
atunci cnd se citeste usor, ci mai ales atunci cnd l pune pe gnduri
pe cititor, oricare ar Ii acesta;
i stilul redact rii are mare nsemn tate, el trebuind s Iie:
personal (Iolosirea unui limbaj personal, care dezv luie c autorul
st pneste problema studiat si nu mprumutarea prin copiere a
limbajului altor autori; cnd sunt mai mul i autori, coordonatorului i

242
revine sarcina s pun ct de ct de acord stilurile, ns I r s ncerce
uniIormizarea stilului; s mpleteasc stilul abstract cu cel concret,
descriptiv-ilustrativ, dar I r s abunde n descrieri obositoare, inuti-
le); concentrat yi direc ionat pe ideea central a lucr rii, sus inerea si
conIruntarea acesteia cu alte idei, metode, concluzii; coerent, I r
reveniri, repet ri, omisiuni sau treceri de la o problem la alta; res-
ponsabil, adic s nu maniIeste superIicialitate Ia de consecin ele
directe si indirecte, imediate si ntrziate, Iavorabile si neIavorabile,
Iie ele economice, sociale, politice sau de alt natur ;
i acurate ea gramatical yi literar , adic o bun st pnire a
limbii literare, ca si a limbajului de specialitate;
i participarea la eIectuarea de studii si cercet ri este garan ia
reusitei Iiec reia; a doua ncercare este ntotdeauna mai usoar si mai
plin de satisIac ii.

7.1.2.2. Reguli specifice privina componentele
lucr rii ,tiin ifice

Orice lucrare stiin iIic include mai multe componente inIra-
structurale, de mare nsemn tate si utilitate, indispensabile pentru
atingerea obiectivului urm rit. Dintre acestea re inem:
- Titlul lucr rii stiin iIice este sobru, precis, clar si scurt menit s -i atrag
aten ia cititorului asupra celei mai importante si noi idei; dup aceleasi criterii se
Iormuleaz si subtitlurile, dar si titlurile de p r i, capitole, sec iuni, paragraIe etc.;
titlul unei lucr ri stiin iIice se distinge mult de cel gazet resc, bombastic;
- Ordinea nscrierii autorilor: se ncepe cu prenumele (sau ini iala
acestuia) urmat de numele autorului (autorilor), dup modelul: Nicolae Vasilescu
sau N. Vasilescu.
Cnd este vorba de o lucrare realizat de mai mul i autori, ordinea se stabileste
dup criterii, cum sunt: gradul stiin iIic, contribu ia adus n cercetare, Iunc ia,
ordinea alIabetic . De regul , responsabilul sau coordonatorul se nscrie primul.
Numele si prenumele primului autor sau coordonator serveste drept criteriu de
indexare n cataloagele si bibliograIiile alIabetice organizate n biblioteci.
Din mai multe motive, pentru autoare s-a instituit regula ca prenumele s se
nscrie integral, dup modelul: Vasilica Dumitrescu;
- Introducerea lucr rii (preIa a, cuvnt-nainte) const n enun area
obiectivelor urm rite, deIinirea cadrului general de studiu sau a problemei, relevarea
rezultatelor ob inute de autor Ia de al i cercet tori, men ionarea limitelor studiului
ntreprins etc.;
- Structura lucr rii este problema cardinal a oric rei cercet ri; de regul , ea
se solu ioneaz recurgnd la mai multe criterii, ntre care subliniem urm toarele:
243
x dimensiunea lucr rii stiin iIice;
x complexitatea cercet rii stiin iIice;
x natura problemelor cercetate;
x obiectivele urm rite de cercet tor;
x cerin ele beneIiciarilor;
x Iiecare subdiviziune a lucr rii s abordeze o problem sau un grup de
probleme distincte, care se delimiteaz prin con inut de celelalte;
x succesiunea subdiviziunilor s corespund conexiunilor logice ale proble-
maticii cercetate;
x subdiviziunile lucr rilor de propor ii mai reduse sunt: capitole, paragraIe si
subparagraIe; pentru lucr ri de propor ii mai mari se adaug , n primul rnd: volumul,
partea, sec iunea, subsec iunea; subdiviziunea primar (subparagraIul) are de regul
ntre 2-10 pagini;
- Instrumentele de investiga ie utilizate sunt descrise cu precizie, argumen-
tndu-se gradul de adecvare la Ienomenul utilizat; metodele existente n literatur pot Ii
men ionate, analizate si chiar criticate; literatura de specialitate consultat trebuie
men ionat cu toate datele necesare pentru identiIicarea sursei, la nevoie, de c tre cititor;
- Contribu iile proprii ale autorului lucr rii. De regul , contribu iile
personale sunt prezentate pe larg si cu claritate pentru ca cititorul s le n eleag si s
le conIrunte cu cele ale altor autori. Procednd astIel, unii autori pot s prezinte
selectiv unele elemente de contribu ii (calcule laborioase, descrierea unor procedee,
mecanisme sau studii de caz), pentru a le consemna n anexe sau apendice;
- Ideile de baz ale lucr rii se relieIeaz prin propor iile unor abord ri, prin
cercetarea sistematic , pas cu pas, a unor idei si teze, prin intermediul titlurilor
p r ilor, capitolelor, sec iunilor, paragraIelor si subparagraIelor, prin sublinieri n text,
prin Iolosirea unor litere diIerite, benzi colorate, scheme, Iiguri etc.;
- Ilustr rile grafice se utilizeaz Irecvent, pentru a reda mai sintetic si
pregnant o corela ie, o tez , o idee. Orice graIic red Ienomenul studiat cu Iidelitate.
Ele se numeroteaz n cadrul lucr rii sau al capitolelor, indicndu-se prin trimitere
locul din text unde se cere examinat (lecturat);
- Tabelele sunt un instrument Irecvent utilizat pentru a reda date brute sau
date prelucrate, calcule care ilustreaz Ienomenul supus analizei; ele sunt comentate
mai larg sau mai sumar, dup caz; tabelele, ca si graIicele se situeaz n text pe baza
unei trimiteri si prin numerotare n cadrul lucr rii sau al capitolelor; dac unele tabele
sunt mai mari si ngreuneaz Iluiditatea lecturii, ele se redau n anexe, iar n text se
re in ciIre sau mici tabele cu datele cele mai relevante;
- Citatele sunt extrase, ,mot a mot, ale unor idei importante, din lucr rile
studiate, Iolosite n vederea sus inerii sau combaterii unui punct de vedere. Este de
dorit ca citatul extras s cuprind o singur idee pentru a nu Ii prea lung si a Iocaliza
aten ia cititorului asupra acelei idei abordate. Cnd citatul nu poate Ii restrns la o
singur idee, deoarece s-ar trunchia; el se red mai larg, dar se subliniaz ideea ce
intereseaz prin men ionarea ,Nota autorului n.a. sau ,Sublinierea noastr s.n.;
- Anexele sunt destinate includerii n lucrare a unor date si inIorma ii
(calcule, graIice, scheme, sinteze sau extrase din legi, studii de caz) mai largi dect
cele ce au Iost utilizate n text; ele se Iolosesc pentru a nt ri sus inerea tezelor si ideilor,

244
inclusiv a inIorma iilor din text; se indic precis sursa din care au Iost construite sau extrase
anexele;
- Trimiterile bibliografice se utilizeaz att cnd s-au extras idei sub Iorm
de citate, ct si atunci cnd nu s-au I cut astIel de cit ri, pur si simplu sub Iorma unei
reIerin e la lucrarea sau capitolul, paragraIul din cartea autorului ,X. Aceste reIerin e
bibliograIice, n aIara cit rilor din text, se Iac, n principal, n trei Ieluri diIerite:
- n subsolul paginii;
- la sIrsitul p r ilor sau capitolelor, cnd sursele se limiteaz la sIera
problematic a acestor p r i din lucrare;
- la sIrsitul lucr rii, pentru sursele consultate si utilizate (cu sau I r citare
expres n textul unui capitol).
Iucr rile incluse n bibliograIie se nscriu n ordinea alIabetic a autorilor sau
titlurilor de lucr ri I r autori; lucr rile colective se nscriu tot alIabetic dup
prenumele si numele coordonatorului lucr rii; uneori ele se numeroteaz de la 1.N.
Pentru citarea n text si prin reIerin la subsol se utilizeaz urm torul ansamblu
de elemente: prenumele si numele autorului, titlul lucr rii (capitolului), num rul
volumului, editura, localitatea unde a ap rut, anul apari iei si pagina implicat ; dac
citarea se Iace la sIrsitul capitolului si/sau lucr rii se re in aceleasi elemente cu excep ia
paginii: aici se re ine num rul de pagini pe care le cuprinde lucrarea;
n cazul cit rii repetate a unei surse n subsolul paginii, pentru a se evita
repetarea titlului lucr rii se Iolosesc:
x op.cit. sau iaem, cnd corespund toate elementele, inclusiv pagina;
x ibiaem, cnd corespund toate elementele cu excep ia paginii. n acest caz, se
scrie: Ibiaem, p19.
n cazul cnd se Iac reIeriri la arhive sau lucr ri care nu se g sesc n biblioteci
publice se scrie: loc/cit.;
- Indexul de termeni yi indexul de nume se utilizeaz cnd este vorba de
lucr ri de propor ii mai mari (tratate, manuale, culegeri de studii, monograIii etc.)
- Indexul de termeni se include la sIrsitul lucr rii sub Iorm de list
alIabetic de termeni Iolosi i sau de termeni noi;
- Indexul de nume, se include tot la sIrsitul lucr rii si const ntr-o list de
nume proprii de autori Iolosite pe parcursul lucr rii, cu precizarea paginii;
- Rezumatul lucr rii are rolul de a inIorma rapid cititorul asupra con inutului
de idei abordate; nu este obligatorie elaborarea rezumatului pentru toate lucr rile
stiin iIice. Deosebit de Irecvent este utilizat rezumatul, mai ales pentru lucr rile I r
sumar (comunic ri stiin iIice, articole si studii s.a). Adeseori, lucr rile de propor ii
mai mari (care au sumar) n loc de rezumat, uneori se elaboreaz ,concluzii de
ansamblu sau ,postIa , cu rol aproximativ acelasi.

7.1.2.3. Reguli practice privina pre:entarea grafic
a lucr rii ,tiin ifice

Orice lucrare stiin iIic scris de mn (manuscris) poate urma
una sau mai multe din urm toarele Iorme: dactilograIiat (procesat ),
multiplicat si tip rit .
245
Iucrarea multiplicat nu ridic nicio problem , iar Iorma tip rit se
realizeaz de personalul specializat al editurii, astIel c n continuare ne
vom ocupa numai de unele probleme ale lucr rii dactilograIiate.
Lucrarea dactilografiat
naintea prezent rii beneIiciarului (contract, patron propriu,
editur , revist , conduc tor stiin iIic), manuscrisul se dactilograIiaz
cu respectarea urm toarelor patru grupe de reguli: a) asezarea textului
n pagin ; b) eviden ierea pasajelor mai importante; c) scrierea titlului
si a notelor; d) corectarea erorilor si eliminarea omisiunilor.
a) ayezarea textului n pagin se poate Iace n moduri diIerite:
x la un interval de 1 rnd; 1,5 rnduri; 2 rnduri; 2,5 rnduri; 3 rnduri;
x dactilograIierea la 1 rnd se utilizeaz pentru a delimita textul obisnuit de un
text mai de detaliu, explicativ; se mai utilizeaz si pentru a l muri suplimentele sau
notele de subsol;
x cnd se dactilograIiaz la 1 rnd, ntre dou aliniate se las un spa iu dublu
(de 2 rnduri);
x num rul paginii se scrie ntotdeauna sus, n mijloc, ntre dou cratime. De
exemplu: -15-.
n majoritatea cazurilor, pe paginile unei c r i se scrie colontitlul, adic un
rnd care se tip reste deasupra textului curent al Iiec rei pagini de carte si care
cuprinde titlul lucr rii sau al capitolului, numele autorului etc.
Pagina a doua a unei c r i se numeste pagin de gard si se scriu pe ea datele
privind: numele redactorului de carte, coperta, revizia textului, tehnoredactarea,
I.S.B.N., (autoriza ia editurii), Copyright, adresa editurii etc.
b) eviden ierile n textul dactilografiat se scriu astIel:
x titlurile mai scurte se scriu pe un rnd; titlurile mai mari se scriu pe mai
multe rnduri; Iragmentarea titlului se Iace astIel nct s existe o armonie estetic ;
Irazarea titlului se Iace pe unit i logice, sintagme; nu se Iace niciodat Iragmentarea
dup un articol, dup o prepozi ie; dup o conjunc ie titlurile se scriu cu majuscule sau
subliniate, ntr-o Iorm aleas de autor, iar la sIrsitul titlului nu se pune punct;
x alte eviden ieri se realizeaz cu urm toarele mijloace:
i scrierea cu culoare rosie (la masinile care au un astIel de dispozitiv);
i scrierea cu majuscule;
i scrierea spa ial (cu spa ii ntre ciIre, cuvinte sau litere);
i cele mai r spndite litere sunt: pica (verticale de dimensiuni mici); perle
sau elite (mai mici ca pica); romane; cursive sau italice (litere nclinate); alte tipuri
speciale se Iolosesc pe larg n cazul scrierii cu calculatorul;
i eviden ierea cu bare pe marginea textului ce se vrea subliniat; prin chenar
(sau band colorat );
c) scrierea citatelor:
x orice citat se scrie ntre ,ghilimele;
x dac textul este scris la un rnd, citatele se scriu la aceeasi distan , dar cu
intrnd;

246
x dac lucr rile sunt scrise la 1,5 - 2 rnduri, citatele se scriu la 1 rnd cu sau
f r intrnduri;
x dac citatul reproduce numai un Iragment dintr-o Iraz , partea omis se
noteaz prin 3 puncte, astIel (.);
d) notele (sau trimiterile):
x acestea se plaseaz n text cu ciIre ordinale ntre paranteze: (1)..; (2).;
(3)...;(100). pentru Iiecare lucrare, ns n mod obligatoriu n bibliograIia de
capitol sau a lucr rii se p streaz ordinea (ciIra) primit n text;
x de regul , notele se plaseaz n subsolul paginii; se despart de text printr-o
distan de 2 rnduri, la nceputul c reia se traseaz o linie desp r itoare lung de 10-15
semne; notele se scriu la un interval de 1-1,5 rnduri; Dac n acelasi subsol sunt dou sau
mai multe note, ele se despart printr-un spa iu de 1,5 rnduri. Fiecare not este numerotat
cu ciIre (1,2..3) sau cu asteriscuri (stelu e):
)
.
)
..
)
s.a.m.d.;
x notele se pot numerota: pe fiecare pagin (are mari avantaje); pe subcapitole;
pe capitole; sau pe ntreaga lucrare, de la prima pn la ultima pagin , continund
num rarea lor prin toate capitolele lucr rii.
Trimiterea la editur
Manuscrisul dactilograIiat se pred editurii n dou exemplare. n
scopul Iacilit rii opera iilor de preg tire, n vederea tip ririi, dactilograIierea
trebuie s Iie I cut pe o singur Ia (pagin ) a Iilei, la 2 rnduri, corectat
si completat de autor cu toate nota iile ce nu au putut Ii scrise cu masina.
Pentru a preg ti lucrarea la volumul contractat cu editura, autorul trebuie s
stie s eIectueze o serie de calcule, astIel:
x o pagin la manuscris dactilograIiat pe Iil A4 - 210x297mm/mm
cuprinde: 31 de rnduri de masin si 65 de b t i pe un rnd si un spa iu liber, n
stnga, de 2 cm, ceea ce pe ntreaga Iil reprezint n total circa 2000 de b t i
(semne) pe pagin ; o coal de autor cuprinde: 20 de pagini dactilograIiate si
corespunde ca dimensiune, aproximativ cu coala de editur ;
x o coal de tipar este Iormat din 16 pagini de text tip rit; num rul de semne este
ns diIerit, n dependen de Iormatul c r ii si de litera cu care se tip reste lucrarea;
x evaluarea volumului Iigurilor se Iace pe baza supraIe ei lor reale, 3000 cm
2
,
echivalnd cu o coal de autor.
Manuscrisul se prezint editurii n Iorm complet , adic incluznd: textul
principal, toate anexele, tabla de materii, sumarul sau cuprinsul (n limba romn si,
eventual, n alte limbi), bibliograIia, indicele alIabetic, borderoul de tabele; ntregul
material ilustrativ, nso it de borderoul Iigurilor etc.

7.2. 6XV LQHUHD SXEOLF D OXFU ULL WLLQ LILFH

Iucr rile stiin iIice, practic toate Iormele de comunicare stiin iIic ,
se Iinalizeaz n scris. ns numai o parte dintre acestea implic n mod
direct si Iorma de prezentare oral , adic sus inerea public .
247
Avem aici n vedere, n primul rnd, comunic rile stiin iIice,
interven iile stiin iIice si rapoartele de cercetare stiin iIic care se prezint ,
de regul , la sesiuni de comunic ri stiin iIice, simpozioane si alte sesiuni
stiin iIice. n al doilea rnd, se sus in oral si studii stiin iIice, memoriile
stiin iIice, rapoartele de cercetare, lucr ri de diplom si teze de doctorat n
Ia a unor consilii stiin iIice, a unor comisii de recep ie ale beneIiciarilor si
ale comisiilor proIesorale de diplom si de doctorat.
Sus inerea public , n aceast clasiIicare pare c nu se aplic
celorlalte numeroase lucr ri stiin iIice, Iorme de comunicare (tratate,
manuale, monograIii etc.). n realitate, n procesul elabor rii acestor
lucr ri stiin iIice I r sus inere public la Iinalul public rii au I cut
obiectul Iormelor de sus inere public (ndeosebi interven ii si mai
ales comunic ri stiin iIice), n decursul ntregului proces de elaborare.
Extensiunea mult mai larg a lucr rilor stiin iIice care cunosc
sus inere public la Iinalul elabor rii sau n procesul de elaborare
ne permite s subliniem nainte de toate func iile complexe, majore
ale sus inerii publice pentru ntreaga via stiin iIic dintr-un
domeniu stiin iIic sau altul, si anume:
x cunoasterea unor idei, teze, teorii noi sau direc ii de cercetare
stiin iIic ;
x aIirmarea stiin iIic a tinerilor cercet tori si aIirmarea unor
veritabili noi oameni de stiin ;
x intensiIicarea vie ii stiin iIice cu rostul de a cunoaste noile
crea ii sau direc ii de investigare, precum si corec iile ce se cer I cute
vechilor teze si teorii stiin iIice;
x cunoasterea mai bun a domeniilor ce se cer sus inute Iinan-
ciar, organizatoric, n Iirm si n aIara Iirmei, n institute de cercetare
si de nv mnt superior, n institute guvernamentale, rezervarea si
direc ionarea de resurse bugetare ndestul toare s.a.

7.2.1. P r ile principale ale discursului
(sus inerii publice)

Orice sus inere public trebuie s se ntemeieze pe o preg tire
complex , de con inut (Iond) si de Iorm , ntre care re inem cu deosebire:
- introducerea (exordiul), n cadrul c reia vorbitorul enun n
linii mari problema care Iace obiectul sus inerii publice (discursului),
n scopul de a trezi ct mai mult interes auditoriului;

248
- con inutul sau tratarea subiectului, care const ntr-o
prezentare (expunere) dezvoltat a ideilor de baz si utilizarea metodei
de argumentare teoretic si Iaptic , proIund ;
- concluzia sau perora ia are menire dubl : pe de o parte, de
recapitulare asupra principalelor idei si probleme; pe de alt parte, de a
consolida convingerea auditorului asupra validit ii si juste ei concluziilor.
Algoritmul de baz (secretul) al oric rei sus ineri publice
const n stiin a destept rii interesului auditoriului si utilizarea, n
acest scop, a ra ionamentelor logice si a argumentelor practice.
Calitatea sus inerii publice este n mare m sur dependent de
st pnirea unor cunoytin e ct mai temeinice de retoric . Orice
student si tn r cercet tor trebuie s poat realiza o ct mai bun
expunere oral , s -si organizeze si s transmit liber, conving tor
propriile idei. n acest scop, el trebuie s stie s Ioloseasc o ntreag
gam de mijloace de expresie, dintre care:
x cuvntul;
x sintaxa (Iolosirea cuvintelor si a propozi iilor n Iraz , n vorbire);
x caden a si armonia Irazei;
x sugestivitatea stilului;
x debitul verbal;
x c ldura cuvntului, a mesajului;
x gesticula ia adecvat ;
x atitudine, inut etc.

7.2.2. Reguli de baz pentru sus inerea public

Sus inerea public a unei lucr ri stiin iIice presupune trei grupe
de reguli:
a) preg tirea sus inerii publice (a expunerii);
b) expunerea n public a rezultatelor cercet rii stiin iIice;
c) diIerite alte recomand ri practice.

7.2.2.1. Preg tirea expunerii

Preg tirea expunerii este o condi ie esen ial pentru reusita unei
bune comunic ri, n rndul oamenilor de stiin din ar si str in tate, a
rezultatelor cercet rii stiin iIice. O bun preg tire a expunerii presupune:
249
x elaborarea planului prezent rii;
x cunoasterea auditoriului;
x preg tirea personal a vorbitorului;
x preg tirea materialului si a tehnicii ajut toare;
x preg tirea auditorului.
a) Planul prezent rii trebuie s includ ideile principale ale cercet rii
eIectuate, mpreun cu argumentele de sus inere pentru Iiecare dintre acestea. n
cadrul acestui plan de prezentare se cere acordat un spa iu suIicient de mare
contribu iilor personale, avantajelor si eventualelor inconveniente ale solu iilor
propuse n raport cu alte cercet ri si studii sau n raport cu practica economic , macro
sau microeconomic .
Expunerea oral trebuie s reproduc , cel pu in par ial, textul special preg tit de
autor;
b) Cunoayterea auditoriului este o condi ie, un criteriu de preg tire a expu-
nerii. Vorbitorul trebuie s aib n vedere structura proIesional a persoanelor
auditoare, nivelul de preg tire si de interes pentru tema cercetat ;
c) Preg tirea personal a vorbitorului. Autorul expunerii stiin iIice trebuie
s -si controleze riguros atitudinea, mimica, gesturile. De asemenea, el trebuie s evite
ntreruperi prelungite sau un exces de patetism, sentimentalism ntr-o problem sau
alta a expunerii;
d) Preg tirea materialelor yi tehnicilor auxiliare cum sunt: benzi
nregistrate, Iolii de celit ( iplane), scheme, planse cu ciIre (calcule) si graIice etc.
Folosirea de materiale audiovizuale nu numai c usureaz expunerea si evit
monotonia, dar micsoreaz si timpul necesar, permi nd ncadrarea ntr-un timp
minim, pus la dispozi ie;
e) Preg tirea auditorului are importan pentru a putea concentra persoane
interesate sau cunosc toare ale temei cercetate. n acest scop are o mare nsemn tate
anun area prealabil a temei (prin aIise, prin inIorma ii n pres ). Totodat , se Iac
cunoscute numele si prenumele vorbitorului, titlul stiin iIic, alte rezultate si lucr ri
stiin iIice, locul de munc s.a.

7.2.2.2. Expunerea in public a re:ultatelor
cercet rii ,tiin ifice

Expunerea vorbitorului trebuie s se ntemeieze pe reproducerea
textului scris. Vorbitorul trebuie s Iie preg tit s dimensioneze textul
(prin eliminare sau mbog ire), atunci cnd i se d un termen mai mic
sau mai mare, dup caz. Dac termenul este stiut dinainte (10 minute),
expunerea se cere I cut , respectnd cu Iidelitate textul preg tit la un nu-
m r de 5-6 pagini. n cazul lucr rii de diplom , studen ii au la dispozi ie,
de regul 15 minute. Pentru ncadrarea n timpul pus la dispozi ie, se cer
I cute exerci ii pn se re in asemenea idei si argumente care permit
ncadrarea n spa iul acordat.

250
7.2.2.3. Recomana ri practice

n general, succesul expunerii publice a lucr rii stiin iIice presu-
pune o prezentare a rezultatelor, selectiv si diIeren iat , n Iunc ie de
obiectivele si problemele comunic rii si de timpul acordat; n cazul
unei teze de licen , expunerea oral se Iace pe baza textului sau a
unui plan dinainte preg tit; n cazul sus inerii tezei de doctorat, se
citeste pur si simplu textul preg tit dinainte.
Cnd este vorba de o participare la o sesiune ytiin ific interna-
ional , comunicarea scris , ca si expunerea se Iac ntr-o limb de circu-
la ie interna ional sau n limba dinainte indicat . n acest scop, textul
scris se traduce si se supervizeaz traducerea de o persoan care cunoaste
terminologia de specialitate.
Pentru ca expunerea s nu Iie monoton , vorbitorul trebuie s
stie s utilizeze:
x anumite pauze;
x schimb ri de ritm de vorbire si de ton;
x dialogul cu persoane din rndul auditoriului;
x diIerite momente de umor.
n mod special, n expunere trebuie s se insiste asupra
problemelor necunoscute, noi sau care prezint interes si din alte
puncte de vedere; n orice caz, s se evite orice urm de improviza ii
(mai ales cnd nu se prezint un text scris).
O mare nsemn tate are ncadrarea vorbitorului n timpul
acordat. Pentru aceasta sunt necesare:
x dimensionarea materialului scris;
x o preg tire a sus inerii orale (exerci ii);
x vorbitorul s -si rezerve 1-2 minute tampon pentru situa ii
deosebite (apari ia unor Iactori perturbatori);
x o stiin a prevenirii sau a elimin rii rapide a unor st ri de
tensiune n rndul asisten ei.
O Iorm special a expunerii publice este lansarea unei lucr ri
ytiin ifice.
Iucr rile stiin iIice de importan mai mare, tip rite sub Iorm
de c r i, tratate, dic ionare s.a. se aduc la cunostin a celor interesa i
251
prin: prezent ri sau sus ineri directe (cum s-a ar tat), note de lecturi,
recenzii, lans ri publice etc.
Iansarea public a lucr rii stiin iIice se organizeaz de editura n
care s-a publicat lucrarea, n colaborare cu autorul. Cu acest prilej, se
realizeaz , n principal, urm toarele momente:
x discursul editorului;
x discursul unor personalit i stiin iIice din domeniul respectiv;
x discursul beneIiciarului principal;
x discursul autorului.
Iansarea se poate realiza imediat dup ce cartea a Iost diIuzat pe pia sau cu
prilejul unor momente speciale, cum ar Ii trguri de carte, expozi ii de carte,
schimburi de publica ii s.a.
Valoarea social a unei lucr ri stiin iIice se apreciaz prin: contribu iile pe care
le aduce la dezvoltarea teoriei, stiin ei economice n general; aportul la solu ionarea
unor probleme economice de importan deosebit ; Iormularea de concluzii cu
caracter practic ce se adreseaz beneIiciarilor din economia real ; aportul la educa ia
economic a popula iei, precum si la dezvoltarea cultural-spiritual n ansamblul
acesteia. De aceea, autorul are Iunc ia (obliga ia) stiin iIic de a urm ri sistematic
Iluxul ideilor si concluziilor pe care le-a ncorporat n lucrarea respectiv pn la
ultimul beneIiciar, acordnd asisten de specialitate necesar pentru asimilarea rapid
si beneIic , eIicient , a acestora n activitatea economic si n existen a, n via a
cultural a popula iei.

252

CONCEPTE DE BAZ

x Redactarea lucr rii stiin iIice
x Etapa de redactare
x Forma de redactare
x Redactarea propriu-zis
x Plan de redactare
x Structura lucr rii stiin iIice
x Regul general pentru redactare
x Regul speciIic pentru redactare
x Discurs de sus inere public
x Sus inerea public a unei lucr ri stiin iIice
x Iansare de carte
x ValoriIicarea cercet rii

253

NTREB RI

1. n ce const redactarea unei lucr ri stiin iIice si cum se
coreleaz aceast etap cu celelalte etape ale cercet rii stiin iIice?
2. Care sunt etapele redact rii?
3. Concepe i un plan de redactare a unei lucr ri!
4. Explica i redactarea propriu-zis , cu punctele ei speciIice!
5. Cum se deIinitiveaz o lucrare de cercetare stiin iIic ?
6. Care sunt regulile privind redactarea unei lucr ri?
7. n ce const sus inerea public a lucr rii stiin iIice?
8. Elabora i un cadru de discurs pentru sus inerea public a unei
lucr ri stiin iIice!
9. Cum se organizeaz ac iunea de lansare public a unei c r i?
10. Ce nseamn valoriIicarea rezultatelor cercet rii stiin iIice?
Explica i acest proces innd seama de diIeritele tipuri de cercetare
stiin iIic !
11. n calitate de autor, cum colabora i cu editura care v public
lucrarea stiin iIic ; dar cu beneIiciarul lucr rii?

254

TEXTE DE ANALIZAT

,OMUI DE STIIN ESTE PUS N SITUA IA DE A EIABORA
O TEORIE, UN ANSAMBIU DE IDEI, DE CONCEPTE ABSTRACTE,
MAI MUIT SAU MAI PU IN ORGANIZATE, APIICATE UNUI
DOMENIU ANUME. MAI PRECIS, O TEORIE ESTE N PRIMUI
RND CONSTITUIT DINTR-UN ANSAMBIU DE DEFINI II SI
DINTR-UN NUM R DE IPOTEZE. DEFINI IIIE (FORMAREA
BRUT DE CAPITAI FIX, TEZAURIZAREA, MONOPOIUI, FIRMA
MUITINA IONAI ETC.) AU CA OBIECT DE A INDICA, F R
AMBIGUITATE, SEMNIFICA IA ANUMITOR TERMENI. UN PRIM
ANSAMBIU DE IPOTEZE ESTE DESTINAT PRECIZ RII CONDI-
IIIOR DE APIICARE A TEORIEI.
GILBERT ABRAHAM-FROIS

,,ACOIO UNDE NCETEAZ SPECUIA IA, ADIC N
VIA A REAI NCEPE DECI STIIN A ADEV RAT , POZITIV ,
NF ISAREA ACTIVIT II PRACTICE, A PROCESUIUI PRACTIC
DE DEZVOITARE A OAMENIIOR. VORB RIA DESPRE
CONSTIIN NCETEAZ . DIFICUITATEA NCEPE ABIA
ATUNCI CND P $IM LA CERCETAREA $I LA SISTEMATIZA-
REA MATERIALULUI, ADIC LA ADEV RATA LUI EXPUNE-
RE, INDIFERENT DAC ESTE VORBA DE O EPOC TRECUT
SAU DE CEA PREZENT (sublinierea noastr ).
K. MARX, FR. ENGELS

,,DAC EU AM V ZUT MAI DEPARTE DECT CEA MAI
MARE PARTE A OAMENIIOR, ACEASTA SE DATORESTE
FAPTUIUI C EU M-AM COCO AT PE UMERII GIGAN IIOR.
NEWTON

255


x Baron, Tudor (coordonator), Statistica teoretic ,i economic ,
Editura Didactic si Pedagogic R.A., Bucuresti, 1996;
x Boia, A., Soare, I., Sc rl tescu, Gr., Dactilografia, Editura Didactic
si Pedagogic , Bucuresti, 1972;
x Capanu, Ion, Wagner, Pavel T., Mitru , Constantin, Sistemul contu-
rilor na ionale ,i agregate macroeconomice, Editura All, Bucuresti, 1994;
x Ciucur, Dumitru; R boac , Gheorghe, Metoaologia cercet rii
,tiin ifice economice (Note de curs), Editura Funda iei Romania ae Maine,
x Dickinson, John , Science et chercheurs scientifiques aans la
societe moaerne, UNESCO, Paris, 1998;
x Ionescu, Constantin (sub redac ia), Dic ionar statistic-economic,
Direc ia Central de Statistic , Bucuresti, 1969, 736 p.;
Paris, 1982;
x Mihuleac, E., Ba:ele managementului, Editura Tempus, Bucuresti,
1994;
x Neacsu, Ioan, Instruire ,i inv are, Editura Stiin iIic , Bucuresti,
1990;
x Pohoa , I., Paraaigme ae ganaire, Editura Universit ii ,Alexandru
I. Cuza, Iasi, 1994;
x *** Dic ionar ae economie (N. Dobrot coordonator), Editura
Economic , Bucuresti, 1999.

256

257

GHIDUL METODOLOGIC AL ELABOR RII
UNEI LUCR RI $TIIN IFICE ECONOMICE

1. Alegerea temei de cercetare
se Iace din rndul problemelor economice;
problema economic rezult n urma conIrunt rii:
- teoriei, ipotezei, curentelor etc. cu
- Iaptele practice, empirice
dac acestea se aIl n dezacord (contradic ie) nseamn c
avem de-a Iace cu o problem economic ; aceast problem econo-
mic poate deveni o tem de cercetare stiin iIic ;
tema de cercetare se alege dup o serie de principii si criterii.
Mijloace:
- inIormare;
- documentare sumar cu caracter exploratoriu, de identiIicare a
temei potrivite;
- consultarea proIesorilor si a altor specialisti din teorie si din
practic .

2. Precizarea obiectivului general al temei (autorului)
Acesta poate Ii, de regul , unul din obiectivele urm toare:
analize ale Ienomenului practic, cu rol constatativ, tendin e,
concluzii, direc ii de ac iune;
studii de caz, inter si multidisciplinare, cu scopul identiIic rii si
Iormul rii unor cauze si Iactori si deci a unor ipoteze noi;
realizarea unui bilan al teoriilor existente, al tendin elor si
curentelor de gndire;
Iormularea (reIormularea), veriIicarea unei ipoteze, teorii,
decizii etc.;
perIec ionarea sau crearea unei noi metodologii de analiz si de
calcul economic etc.
Mijloace:
- inIormare;

258
- studiu documentar;
- exigen ele beneIiciarilor;
- consultarea unor specialisti.
Not : obiectivul se deIineste si delimiteaz n raport cu preg -
tirea si op iunile cercet torului, dar si cu datele de la punctul 3.

3. Elaborarea schi ei proiectului de cercetare
termenul de predare a lucr rii;
volumul surselor de documentare bibliograIic . ntocmirea
unei bibliograIii minimale (n continu extindere);
timpul necesar pentru culegerea si studiul surselor biblio-
graIice;
surse bibliograIice pu in accesibile si problemele care se ridic ;
o evaluare a timpului necesar pentru celelalte etape ale cer-
cet rii:
documentare practic , cercetare propriu-zis , redactare si
sus inere public etc.
Mijloace:
eIorturile proprii: o munc metodic , ordonat ;
st pnirea mijloacelor de investigare si evaluare bibliograIic :
cunostin e de matematic , statistic , limbi str ine etc.;
sprijinul catedrei, al conduc torului stiin iIic, al Iirmei, al
institutului de cercetare, al centrului de inIormare-documentare etc.

4. Studiul surselor bibliografice
Este direc ionat spre:
cunoasterea particularit ilor Ienomenului economic din trecut,
din prezent n alte zone geograIice si studii realizate de c tre
cercet torii romni;
explicarea Ienomenului economic; stabilirea cauzelor si Iacto-
rilor lui;
eIectuarea unei prime analize comparative, critice a literaturii
de specialitate;
ntocmirea unui ,tablou de bord al literaturii consultate:
probleme bine realizate (p r i tari), precum si p r i mai slabe (sau
slabe, gresite);
259
precizarea ipotezelor utilizate (neinIirmate), ipotezele inIir-
mate, ipotezele amnate si cauzele acestora;
inventarierea argumentelor pro si contra pentru Iiecare punct
de vedere;
metodele si tehnicile de analiz si calcul; valoarea si limitele
acestora;
preciz ri asupra datelor utilizate de diversi autori: valoarea si
limitele acestor date.
Mijloace:
surse ter iare (reIerate documentare de sintez );
surse secundare (sinteze documentare);
surse primare: periodice (reviste) si neperiodice: c r i, dic io-
nare etc.;
cunoasterea procedeelor de evaluare a unei surse;
consultarea unor specialisti.

5. Elaborarea proiectului temei de cercetare ytiin ific
Are drept obiect:
precizarea ntinderii tematice (clariIic ri teoretice si metodolo-
gice, analize concrete);
eviden ierea si precizarea Iactorilor ipotez a Ienomenului
economic.
n acest demers trebuie s se aib n vedere:
deIinirea si delimitarea Ienomenului economic ce se supune
cercet rii;
eviden ierea tr s turilor si particularit ilor Ienomenului
economic;
principalele erori pe care le s vrsesc economistii n sIera
temei cercetate (domeniului).

5.1. Observarea fenomenului economic
o parte a observ rii Ienomenului economic se realizeaz cu
ajutorul cercet rii bibliograIice;
cea mai mare parte a observ rii Ienomenului economic se
realizeaz n Iirm , ramur , scar na ional sau interna ional , prin
documentare practic : culegere de date, Iapte empirice si inIorma ii
privind geneza (esen a ascuns ) a Ienomenului studiat;

260
preg tirea datelor n Iormele cele mai adecvate, cerute de buna
cunoastere a Ienomenului economic;
precizarea particularit ilor (a calit ii) Ienomenului economic
studiat; aceasta ajut la alegerea judicioas a metodelor de analiz si
calcul, la interpretarea concluziilor si solu iilor;
relevarea ansamblului de cauze si de Iactori care determin
Ienomenul economic; se cere ntocmit un tablou cu aceste cauze si
Iactori, clasiIica i din cele mai diIerite puncte de vedere (criterii).
5.2. Explicarea fenomenului economic prin formularea ipote:ei
(lor)
Este componenta cea mai proIund a observ rii si cunoasterii
stiin iIice a Ienomenului economic. n vederea atingerii acestor
obiective se cer realizate urm toarele abord ri:
conceptul de sistem al Ienomenului economic;
analiza cauzal a Ienomenului economic si identiIicarea
variabilelor-Iactori cei mai tangibili;
stabilirea rela iilor Iunc ionale dintre variabilele dependente
(y) si independente (x
i
);
stabilirea rela iilor dintre Iactorii-variabile ale Ienomenului
economic (ntre x
1
, x
2
, x
3
,............., x
n
);
stabilirea rela iilor Ienomenului studiat (y) cu variabilele-
Iactori (x
i
): endogeni si exogeni.
Mijloace yi procedee:
alegerea modalit ilor logice (inductive si mai ales deductive),
precum si a metodelor statistico-matematice de identiIicare si testare a
variabilelor-Iactori, a tehnicilor de analiz si de calcul (metoda substi-
tu iei n lan , metoda balan ier , corela ia si regresia, cercet ri
opera ionale etc.).
Aceast alegere se Iace n raport cu:
calitatea Ienomenului si cu rezultatele analizei cauzale;
datele necesare si datele disponibile;
cu opiniile conduc torilor stiin iIici, ale specialistilor din
Iirm , de la Institutul Na ional pentru Statistic (sau Direc ia General
Jude ean pentru Statistic ) etc.;
Iolosirea modelului, n general, si a modelului matematic, n
special, n vederea Iormul rii si veriIic rii ipotezei;
261
stabilirea tipului de leg tur (Iunc ie de corela ie): de tip
linear, exponen ial, parabolic, hiperbolic etc.; a intensit ii corela iei
(coeIicient de corela ie, coeIicient de determina ie); utilizarea testelor
de semniIica ie ale calculelor etc.);
stabilirea tipului de model care se potriveste Ienomenului
economic;
elaborarea schemelor simpliIicate ale modelelor ncercate, si
respectiv, a modelului ales;
consultarea specialistilor cu privire la:
modelul ales;
rezultatele ob inute n Iormularea ipotezei (ipotezelor);
rezervarea timpului necesar celorlalte etape;
eviden ierea p r ilor mai slabe ale demersului stiin iIic
realizat; c ile de eliminare a acestor neajunsuri.

6. Elaborarea planului preliminar de structur a lucr rii
Se realizeaz n procesul de veriIicare si de Iundamentare a
concluziilor stiin iIice, prin:
veriIicarea succesiv a ipotezelor (vezi modelul, schema sim-
pliIicat );
utilizarea unor mijloace si modalit i de veriIicare a ipotezei,
cum sunt:
o Iorm de experiment;
stimularea;
scenariul;
prognoz .
analiza temeinic a implica iilor si consecin elor ipotezei n
vederea Iundament rii concluziilor stiin iIice (teoriei, deciziei etc.);
precizarea ipotezelor neinIirmate, inIirmate si amnate, cu
men ionarea cauzelor corespunz toare;
observa ii critice de ansamblu asupra literaturii si practicii
economice;
relevarea problemelor nesolu ionate si a c ilor de dep sire a
variatelor neajunsuri;
preciz ri asupra datelor si inIorma iilor Iolosite; probleme ale
procur rii si asigur rii unor date calitativ superioare;
timpul necesar celorlalte etape.

262
Redactarea lucr rii:
Se realizeaz prin:
DeIinitivarea planului general al lucr rii (eventual si prin
consultarea unor specialisti); distribuirea pe ntreaga structur a
lucr rii a rezultatelor cercet rii (bibliograIice), ca si a rezultatelor
Iormul rii si veriIic rii ipotezelor, Iundament rii concluziilor (stiin i-
Iice) privind Ienomenul economic practic, studiat;
Preg tirea si deIinitivarea tuturor componentelor lucr rii (titlul
lucr rii si ale sec iunilor, capitolelor si paragraIelor; citatele si sursele,
introducerea si rezumatul lucr rii, graIicele, tabelele, anexele, indexul
de nume si de termeni, bibliograIia etc.);
Redactarea propriu-zis .
- alegerea modelului de redactare convenabil Iiec ruia;
DeIinitivarea redact rii lucr rii.
- pe baza:
observa iilor si sugestiilor beneIiciarului si ale altor
specialisti;
propriilor remarci, observa ii si aspira ii ale autorului;
Alegerea modelului de procesare;
- timpul necesar pentru procesare si sus inerea public .

8. Sus inerea (dezbaterea) public a lucr rii
Presupune:
un text de 6-8 pagini de prezentare a ideilor de baz si a
concluziilor lucr rii;
precizarea algoritmului de succes al expunerii;
satisIacerea altor exigen e si reguli.

9. Refacerea lucr rii
Se realizeaz pe baza:
observa iilor rezultate n urma dezbaterii stiin iIice;
timpului r mas disponibil pentru reIacere.

10. Predarea la beneficiar
Se Iace:
la data ini ial stabilit prin contract
c tre editur , seI ierarhic, Iirm etc.
263

264

35(0,,/( 12%(/ 3(1758 (&2120,(

$QXO 1XPHOH
ODXUHDWXOXL
$QXO
QDWHULL
1D LRQDOLWDWH 'RPHQLXO DSRUWXOXL WLLQ LILF
SHQWUX FDUH VD RE LQXW
SUHPLXO 1REHO
Locul
nasterii
Locul
ob inerii

1969 Ragnar
Frisch
1895 Norvegia Norvegia Economia dezvolt rii si
modele dinamice
1969 Jan
Tinbergen
1903 Olanda Olanda Economia dezvolt rii si
modele dinamice
1970 Paul
Samuelson
1915 Statele
Unite
Statele
Unite
Teoria static si dinamica
1971 Kenneth
Arrow
1926 Statele
Unite
Statele
Unite
Teoria echilibrului economic
si teoria bun st rii
1972 John Hicks 1904 Marea
Britanie
Marea
Britanie
Teoria echilibrului economic
si teoria bun st rii
1973 Wassily
LeontieII
1906 Rusia Statele
Unite
Modelul input-output si aplica-
rea sa n probleme economice
1974 Friedrich
Von Hayek
1899 Austria Marea
Britanie
Teoria Iluctua iilor monetare
si economice, interdependen a
economicului cu socialul
1974 Gunnar
Myrdal
1889 Suedia Suedia Teoria Iluctua iilor monetare
si economice, interdependen a
economicului cu socialul
1975 Leonid
Kantorovich
1912 Rusia Rusia Teoria aloc rii optimale a
resurselor
1975 Tjalling
Koopmans
1910 Olanda Statele
Unite
Teoria aloc rii optimale a
resurselor
1976 Milton
Friedman
1912 Statele
Unite
Statele
Unite
Analiza consumului, istoria
si teoria monetarist

265
$QXO 1XPHOH
ODXUHDWXOXL
$QXO
QDWHULL
SUHPLXO 1REHO
1977 James
Meade
1907 Marea
Britanie
Marea
Britanie
Teoria comer ului interna io-
nal si a misc rilor interna io-
nale de capital
1978 Herbert
Simon
1916 Statele
Unite
Statele
Unite
Procesul de decizie n cadrul
organiza iilor economice
1979 Theodore
Schultz
1902 Statele
Unite
Statele
Unite
Cresterea economic si proble-
mele rilor n curs de dezvoltare
1979 Artur Lewis 1915 Marea
Britanie
Marea
Britanie
Cresterea economic si
problemele rilor n curs de
dezvoltare
1980 Lawrence
Klein
1920 Statele
Unite
Statele
Unite
Modele econometrice de con-
junctura si analiza politicii
economice
1981 James
Tobin
1918 Statele
Unite
Statele
Unite
Analiza pie elor Iinanciare si
raporturile acestora cu ocupa-
rea, produc ia si pre urile
1982 George
Stigler
1911 Statele
Unite
Statele
Unite
Studiul structurilor indus-
triale, ale Iunc ion rii pie elor
si ale reglement rilor publice
1983 Gerard
Debreu
1921 Fran a Statele
Unite
Noile metode de analiz n
teoria economic si teoria
echilibrului general
1984 Richard
Stone
1913 Marea
Britanie
Marea
Britanie
Elaborarea de sisteme de
contabilitate na ionale
1985 Franco
Modigliani
1918 Italia Statele
Unite
Studii n domeniul cererii si
pie elor Iinanciare
1986 James
Buchanan
1919 Statele
Unite
Statele
Unite
Teoria contractelor politice si
constitu ionale
1987 Robert
Solow
1924 Statele
Unite
Statele
Unite
Teoria economiei Iinanciare
si a Iinan rii ntreprinderilor
1988 Maurice
Allais
1911 Fran a Fran a Teoria pie elor si utilizarea
eIicient a resurselor

266
$QXO 1XPHOH
ODXUHDWXOXL
$QXO
QDWHULL
SUHPLXO 1REHO
1989 Trygve
Haavelmo
1921 Norvegia Norvegia Fundamentele probabilistice
ale metodologiei econometrice
si analiza ecua iilor simultane
1990 Harry
Markovwitz
1927 Statele
Unite
Statele
Unite
Teoria gestiunii Iinanciare si
a Iinan rii ntreprinderilor
1990 Merton
Miller
1923 Statele
Unite
Statele
Unite
1990 Ronald
Sharpe
1924 Statele
Unite
Statele
Unite
1991 Ronald
Coase
1910 Marea
Britanie
Statele
Unite
Teoria costurilor de tranzac ii
si drepturile economice
1992 Gary
Becker
1930 Statele
Unite
Statele
Unite
L rgirea analizei economice
c tre noi domenii de compor-
tamente umane si a rela iilor
umane
1993 Robert
Fogel
1926 Statele
Unite
Statele
Unite
Introducerea n cadrul cerce-
t rii istorice a conceptelor, a
modelelor si a metodelor rezul-
tate din cercetarea stiin iIic
1993 Douglass
North
1920 Statele
Unite
Statele
Unite
Introducerea n cercetarea
istoric a conceptelor, a mode-
lelor si a metodelor rezultate
din cercetarea economic
1994 John
Harsanyi
1920 Ungaria Statele
Unite
Teoria jocurilor necooperante
1994 John Nash 1928 Statele
Unite
Statele
Unite
1994 Reinhard
Selten
1930 Germania
Germania

1995 Robert
Lucas
1937 Statele
Unite
Statele
Unite
Analiza macroeconomic si a
politicilor economice pornind
de la conceptul anticipa iilor
ra ionale

267
$QXO 1XPHOH
ODXUHDWXOXL
$QXO
QDWHULL
SUHPLXO 1REHO
1996 James
Mirrless
William
Vickren
1936

1914

Anglia

Statele
Unite
Anglia

Statele
Unite
Aplicarea teoriei economice a
stiin elor n condi ii de
inIorma ii asimetrice
1997 Robert
Merton
Myron
Scholes
1944

1941
Statele
Unite
Statele
Unite
Statele
Unite
Statele
Unite
Dezvoltarea unor modele de
evaluare a tranzac iilor pe
pia a derivatelor
1998 Sen
Amartya
1933 India
(Bengal)
Anglia Contribu ii majore n cercet -
rile legate de problemele
Iundamentale ale economiei
bun st rii
1999 John
Heckman
1944 Statele
Unite
Statele
Unite
Dezvoltarea teoriei si
metodologiei de analiz a
esantionului selectiv
2000 Daniel L.
Mc Fadden
1937 Statele
Unite
Statele
Unite
Dezvoltarea teoriei si
metodologiei de analiz a
alegerilor discrete
2001 George A.
AkerloI
A.Michael
Spence
Joseph E.
Stiglitz
1940

1943

1943
SUA

SUA

SUA
SUA

SUA

SUA
Pentru analiza pie elor cu
inIorma ie asimetric
2002 Daniel
Kahneman

Vernon L.
Smith
1934

1927
SUA si
Israel

SUA
SUA

SUA
Pentru introducerea unei
perspective asupra cercet rii
psihologice n stiin ele eco-
nomice, n special cu privire
la evalu rile si deciziile n
caz de nesiguran
Pentru introducerea experi-
mentelor de laborator ca uneal-
t a analizei economice empirice,

268
$QXO 1XPHOH
ODXUHDWXOXL
$QXO
QDWHULL
SUHPLXO 1REHO
n special n studiul diIe-
ritelor mecanisme ale pie ii
2003 Robert F.
Engle III

Clive W. J.
Granger
1942

1934
SUA

Marea
Britanie
SUA

SUA
Pentru metodele de analiz a
seriilor economice tempo-
rale cu volatilitate temporal
variabil (ARCH)
Pentru metodele analizei
seriilor economice tempo-
rale cu trenduri schimb -
toare (cointegrare)
2004 Finn E.
Kydland
Eduard C.
Prescott
1943

1940
Norvegia

SUA
SUA

SUA
Pentru contribu iile acestora
la macroeconomia dinamic :
consisten a temporal a poli-
ticii economice si puterea
impulsionant a ciclurilor
conjuncturale
2005 Robert J.
Aumann

Thomas C.
Schelling
1930

1921
Germania

SUA
Israel
si
SUA
SUA

Pentru analiza lor n teoria
jocurilor
2006 Edmund S.
Phelps
1933 SUA SUA Pentru activitatea sa n
domeniul macroeconomiei

Metodologia Cercetarii Economice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metodologia Cercetarii Economice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHEORGHE R BOAC MARIN COMSA DUMITRU CIUCUR

METODOLOGIA CERCET RII STIIN IFICE

S-ar putea să vă placă și