Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Testele grilă au fost concepute pentru a veni în sprijinul studenților și
absolvenților, în vederea susținerii examenului de licență și a concursului
național de rezidențiat.
Bibliografia și tematica care au stat la baza întocmirii testelor sunt cele
în vigoare pentru examenul de finalizare a studiilor la programul de studii
Medicină de la Facultatea de Medicină și Farmacie din cadrul Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, dar și pentru concursul național de rezidențiat
aprobate de Ministerul Sănătății, care au fost modificate față de sesiunea
anterioară.
Testele grilă își propun fixarea cunoștințelor teoretice de către studenți
și însușirea deprinderii de a alege răspunsurile corecte din variantele de
răspuns enunțate.
Prezentele teste sunt orientative, Facultatea de Medicină și Farmacie,
rezervându-și dreptul de a formula teste noi în totalitate sau parțial.
SUCCES!
2
3
CUPRINS
MEDICINĂ CLINICĂ
4
Capitolul 19 - INFECTIILE CHIRURGICALE ........................................ 123
Capitolul 20 - TRAUMATOLOGIE .......................................................... 126
Capitolul 21 - ARSURI .............................................................................. 128
Capitolul 22 - HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL .......................... 132
Capitolul 23 - ESOFAGUL........................................................................ 136
Capitolul 24 - STOMACUL SI DUODENUL ........................................... 146
Capitolul 25 - INTESTIN SUBȚIRE ȘI APENDICE ............................... 158
Capitolul 26 - COLON, RECT, ANUS...................................................... 171
Capitolul 27 - CĂILE BILIARE ................................................................ 182
Capitolul 28 - PANCREASUL .................................................................. 185
Capitolul 29 - FICATUL ȘI SPLINA ....................................................... 188
Capitolul 30 - BOLILE SISTEMULUI VASCULAR ............................... 201
Capitolul 31 - OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI
ȘI GÂTULUI ...................................................................... 206
Capitolul 32 - CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE
SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL ......................... 219
Capitolul 33 - UROLOGIE: AFECȚIUNILE
APARATULUI URO – GENITAL .................................... 233
SINOPSIS DE MEDICINA
5
6
MEDICINĂ CLINICĂ
Capitolul 1
SEPSISUL ŞI TRATAMENTUL INFECŢIILOR
BACTERIENE
9. Infecţiile nozocomiale:
8
A. Sunt mai virulente;
B. Adeseori sunt multirezistente;
C. Sunt mai dificil de tratat;
D. Deseori sunt asociate unor proceduri medicale;
E. Riscul poate fi redus prin profilaxie antibiotică adecvată.
R: B, C, D, E (1, p. 155)
9
R: A, C, D, E (1, p. 159)
16. Carbapenemele:
A. sunt antibiotice β-lactamice semi-sintetice;
B. Au cel mai larg spectru antibiotic;
C. Sunt active împotriva MRSA;
D. Ertapenemul nu este activ impotriva Pseudomonas;
E. Imipenem este parţial inactivat enzimatic în rinichi.
R: A, B, D, E (1, p: 163)
17. Aminoglicozidele:
A. Întrerup sinteza de proteine bacteriene prin inhibarea funcţiei
ribozomilor;
B. Sunt eficiente împotriva a numeroase organisme gram-pozitive;
C. Pot induce nefrotoxicitate dependentă de doză;
D. Ototoxicitatea este mai frecventă atunci când se asociază şi unele
tratamente diuretice;
E. Ototoxicitatea este mai frecventă la pacienţii tineri.
10
R: A, C, D (1, p. 164)
18. Cefalosporinele:
A. Sunt superioare penicilinelor prin faptul că nu sunt inactivate
de penicilinazele stafilococice;
B. Ceftazidima este activă împotriva p. Aeruginosa;
C. Ceftarolina este activă împotriva MRSA;
D. Cefalosporinele de generaţia a doua şi a treia sunt rezervate
pentru tratamentul anumitor infecţii severe;
E. Toxicitatea este similară cu cea a penicilinelor dar este mai rară.
R: A, B, D, E (1, p. 163)
19. Vancomicina:
A. Face parte din clasa glicopeptidelor;
B. Are acţiune rapid bactericidă;
C. Este administrată intravenos pentru MRSA;
D. Este utilizată pentru tratamentul şi profilaxia infecţiilor cu
bacterii Gram-pozitive la pacienţi cu alergie la penicilină;
E. Este administrată în meningita cu S. pneumoniae, în
combinaţie cu alte antibiotice eficiente, când boala este cauzată
de o tulpină cu rezistenţă la penicilină.
R: A, C, D, E (1, p. 164)
20. Chinolonele:
A. Inhibă sinteza de ADN bacterian prin inhibarea
topoizomerazei IV şi a ADN girazei;
B. Pot determina leziuni ale tendoanelor, inclusiv ruptură, în
primele 48h de utilizare;
C. Utilizarea lor trebuie evitată în sarcină şi la copii;
D. Pot induce scurtarea intervalului QT;
E. Pot fi utilizate şi în tratamentul tuberculozei.
R: A, B, C, E (1, p. 164)
11
CAPITOLUL 2
ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ȘI ACIDO-
BAZIC
1. Apa în organism:
A. Presiunea osmotică este factorul determinant principal al
distribuţiei apei între cele trei compartimente majore;
B. Concentraţiile electroliţilor majori din compartimente sunt
diferite;
C. Potasiul predomină în lichidul interstiţial;
D. Sodiul predomină în lichidul intracelular;
E. Majoritatea ionilor de magneziu din mediul intracelular sunt legaţi
şi osmotic inactivi.
R: A, B, E (1, p. 172)
12
4. Încărcarea cu sare, determină:
A. Creşterea volumului circulator efectiv;
B. Scăderea volumului extracelular;
C. Creşterea presiunii de perfuzie renală;
D. Scăderea presiunii de umplere atrială;
E. Creşterea presiunii de umplere arterială.
R: A, C, E (1, p. 173)
13
9. Diureticele tiazidice:
A. Sunt mai puternice decât diureticele de ansă;
B. Reduc rezistenţa vasculară periferică;
C. Reduc excreţia renală a calciului;
D. Determină retenţie de uraţi;
E. Determină intoleranţă la glucoză.
R: B, C, D, E (1, p. 179)
14
14. Cauze de acidoză metabolică cu gaură anionică normală:
A. Boala renală cronică;
B. Acidoză lactică;
C. Hiperparatiroidism;
D. Acidoză tubulară renală;
E. Ileostomie.
R: C, D, E (1, p. 199)
15
18. Cauze de hiperpotasemie:
A. Spironolactonă;
B. Inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei;
C. Diaree;
D. Vărsături;
E. Acidoză.
R: A, B, E (1, p. 189)
16
CAPITOLUL 3
TERAPIE INTENSIVĂ
2. Insuficienţa ventilatorie:
A. Reprezintă tipul I de insuficienţă respiratorie;
B. Apare atunci când ventilaţia alveolară este insuficientă pentru a
înlătura volumul de bioxid de carbon produs;
C. Cea mai frecventă cauză este BPOC;
D. Apare în sindromul Guillain-Barre;
E. Se datorează şuntului dreapta-stânga.
R: B, C, D (1, p. 224)
4. Toxicitatea oxigenului:
A. Determină leziuni pulmonare secundar creşterii radicalilori liberi
de oxigen;
B. Determină deteriorări oxidative ale ţesutului pulmonar;
C. Pentru prevenirea toxicităţii oxigenului, se consideră a fi
adecvate saturaţii de oxigen de 94-95%;
17
D. Chiar şi o scurtă perioadă de hiperoxie poate creşte
mortalitatea în comparaţie cu normoxia;
E. Toxicitatea oxigenului poate fi constatată şi după intubarea de
urgenţă.
R: A, B, D, E (1, p. 227)
7. Traheostomia:
A. Poate fi necesară pentru controlul pe termen lung a căi
aeriene la unii pacienţi cu stare de conştienţă persistent
redusă;
B. Permite gestionarea secreţiilor bronşice excesive;
C. Îngreunează sevrajul respirator;
D. Reduce necesarul de sedare;
E. Îmbunătăţeşte confortul pacientului.
R: A, B, D, E (1, p. 228)
18
9. Presiunea pozitivă la sfârşitul expirului:
A. Re-expansionează unităţile pulmonare insuficient ventilate;
B. Scade presiunea intratoracică medie;
C. Scade întoarcerea venoasă;
D. Scade rezistenţa vasculară pulmonară;
E. Reduce debitul cardiac.
R: A, C, E (1, p. 229)
19
CAPITOLUL 4
HEMATOLOGIE
20
4. Anemia sideroblastică presupune:
A. VEM scăzut;
B. Fier seric scăzut;
C. Capacitate totală de legare a fierului (CTLF) crescută;
D. Feritina crescută;
E. Receptori solubi ai transferinei scăzuti.
R: A, D (1, p. 331)
6. Acidul folic:
A. Este prezent în natură sub formă de monoglutamat;
B. Poliglutamații sunt degradați în monoglutamaţi la nivelul
tractului gastrointestinal superior;
C. Monoglutamatul metil THF este forma principală din ser;
D. Metilarea homocisteinei la metionină necesită doar
metilcobalamină;
E. Poliglutamaţii intracelulari sunt formele active ale folatului şi
acţionează ca şi coenzime în transferul moleculelor unice de
carbon în metabolismul aminoacizilor şi sinteza ADN-ului.
R: B, C, E (1, p. 335)
21
D. Malabsorbție – boala intestinului subțire;
E. Boală metabolică – homocistinuria.
R: A, C, D, E (1, p. 335)
22
C. Profilaxia poate fi necesară în cazul femeilor Rh D-negative când
sensibilizarea apare în urma unei sarcini ectopice, iminenţă de
avort sau avort;
D. Dacă sunt prezente în circulaţia maternală un număr crescut de
eritrocite fetale, nu este necesară o doză crescută sau adiţională
de anti-D;
E. Doza de anti-D este 250 UI anterior săptămânii 20 de sarcină şi
500 Ul după 20 de săptămâni.
R: A, C, E (1, p. 354)
23
CAPITOLUL 5
REUMATOLOGIE
24
4. Manifestările pulmonare în cadrul lupusului eritematos sistemic:
A. Fibroza pulmonară, hemoragia pulmonară sunt frecvente;
B. Disfuncţia pulmonară restrictivă cu ascensionarea de
hemidiafragme poate fi prezentă;
C. Peste 50% dintre pacienţii cu lupus sistemic pot prezenta
pleurezii recurente;
D. Afectarea pulmonară este mai rară în lupusul eritematos
sistemic;
E. Hemoragia intrapulomnară asociată vasculitei din lupus este o
complicaţie rară.
R: B, C, E (1, p. 458)
25
7. Afectarea renală în lupusul eritematos sistemic:
A. Are expresie clinică la 30 % din cazuri dar modificările
histopatologice sunt foarte frecvente;
B. Albumina serică scăzută şi raportul albumină/creatinină urinară
sunt indicatorii tardivi ai nefritei lupice;
C. Ureea şi creatinina pot creşte din faze incipiente ale bolii renale
în lupus;
D. Biopsia renală este cea care defineşte tipul şi severitatea
nefropatiei lupice;
E. Tromboza venei renale apare în sindromul nefrotic.
R: A, D, E (1, p. 458)
26
E. Populaţia din Africa şi Japonia au o incidenţă scăzută a HLA
B27 pozitiv şi a Spondilartritei axiale.
R: B, C, E (1, p. 437, 457, 448)
27
D. Afectarea sistemului nervos – apare la aproximativ 60% dintre
pacienţi şi se manifestă prin epilepsie, ataxie cerebeloasă, leziuni
ale nervilor cranieni sau polineuropatie;
E. Afectare cardiovasculară – insuficienţa aortică apare până la 1%
la pacienţii cu SA constituită.
R: A, B, E (1, p. 448-449)
28
17. Modalităţile prin care HLA-B27 creşte susceptibilitatea la Artrita
Reactivă nu includ:
A. Modul de prezentare a peptidelor derivate din bacterii către
limfocitele T;
B. Selectarea repertoriului receptorilor limfocitelor B;
C. Imitarea moleculară care cauzează autoimunitate împotriva HLA-
B27;
D. Producerea în exces a factorului de necroză tumorală alfa (TNF-
alfa), determinate de interacţiunea macrofagelor cu limfocitele B
şi T;
E. Selectarea repertoriului receptorilor limfocitelor T.
R: B, D (1, p. 451)
29
C. Depunerile de cristale de pirofosfat de calciu dihidrat într-o
articulatie precipită sinovita acută;
D. Lichidul articular pare purulent astfel încât ar trebui sa fie trimis
pentru cultură;
E. Nu asociază niciodată febra şi leucocitoza.
R: A, C, D (1, p. 454)
30
CAPITOLUL 6
ENDOCRINOLOGIE
2. Tiroidita Hashimoto
A. Este o boală autoimună;
B. Mai frecventă la sexul masculin;
C. Anticorpii anti TPO în titruri crescute confirmă diagnosticul;
D. Are 2 forme clinice - forma atrofică și forma gușogenă;
E. Profilul hormonal îmbracă întotdeauna status normotiroidian
spontan.
R: A, C, D (1, p.612)
31
4. Tireotoxicoza amiodaron-indusă tip II:
A. Apare pe o tiroidă anterior indemnă/sănătoasă;
B. Apare pe o tiroidă ce asociază patologii preexistente - gușa
multinodulară/boala Basedow Graves;
C. Apare în urma efectului direct citotoxic al amiodaronei asupra
celulei foliculare tiroidiene cu eliberare în circulație a hormonilor
preformați T3,T4;
D. Amiodarona stimulează deiodinarea T4 în T3 asociind astfel
raporturi T4:T3 mai mare decât uzual;
E. Tiroidectomia totală este indicația terapeutică de urgență.
R: A, C (1, p. 615)
32
8. Oftalmopatia Basedowiană:
A. Caracterizează un răspuns imun specific ce determină inflamația
retro-orbitară;
B. Protruzia GO este aproape întotdeauna unilaterală;
C. Niciodată nu se asociază atrofia optică;
D. Evoluează mai puțin sever la cei fumători;
E. Evoluția ei este independentă de profilul funcțional tiroidian
(hiper/hipo/normotiroidie).
R: A, E (1, p. 618)
9. Cancerul papilo-folicular :
A. Sunt cancere diferențiate derivate din epiteliul folicular tiroidian;
B. Tiroidectomia totală/sau cvasi totală este terapia de elecție;
C. Disecția limfoganglionară regională sau extinsă nu este necesară
în contextul implicării structurilor loco-regionale;
D. Tiroglobulina serică este markerul tumoral pentru monitorizarea
clinică și biochimică a pacienților tiroidectomizați total;
E. Plămânii și scheletul sunt sedii de afinitate pentru metastazare
secundară.
R: A, B, D, E(1, p. 621)
33
CAPITOLUL 7
DIABETUL ZAHARAT
35
R: A, B, D, E (1, p. 708)
36
B. Retinopatie remarcată la consultul oftalmologic;
C. Disfuncție erectilă;
D. Polineuropatie manifestată prin furnicături și amorțeală la nivelul
picioarelor;
E. Hipoglicemie.
R: B, C, D (1, p. 710)
37
A. Consumul crescut de carne roșie și procesată, hidrați de carbon
rafinați și băuturi îndulcite cu zahăr;
B. Înlocuirea grăsimilor nesaturate cu grăsimi saturate și creșterea
aportului de acizi grași trans;
C. Persoanele cu DZ tip 2, supraponderale trebuie să piardă cel puțin
5% din greutatea inițială;
D. Reducerea consumului de sare <6 g/zi;
E. Consumul a două porții de pește gras în fiecare săptămână.
R: C, D, E (1, p. 713)
38
C. Insulina cu acțiune scurtă se injectează imediat postprandial sub
formă de bolus;
D. Insulina cu durată lungă de acțiune se administrează injectabil cu
puțin timp înainte de mesele principale;
E. Regim terapeutic care imită cel mai bine fiziologia normală a
insulinei.
R: A, B, E (1, p. 714)
21. Metforminul:
A. Este o sulfoniluree care acționează asupra celulelor beta pancreatice
pentru a induce secreția de insulină;
B. Nu poate fi administrat în asociere cu agoniști ai receptorului
peptidei 1-glucagon like( GLP-1);
C. Nu trebuie inițiat la persoanele cu o rată de filtrare glomerulară
estimată mai mică de 45ml/min/1,73m2;
39
D. Interferă cu explorările imagistice care utilizează substanță iodată de
contrast din cauza riscului de insuficiență renală și acidoză lactică
ulterioară;
E. Ca efecte adverse asociază episoade hipoglicemice frecvente și
creștere în greutate.
R: C, D (1 p. 717)
22. Sulfonilureele:
A. Este indicație de primă linie la pacienții cu diabet zaharat tip 1;
B. Ca mecanism de acțiune se leagă de receptorul sulfonilureei de pe
membrana celulelor beta pancreatice blocând influxul de potasiu;
C. Hipoglicemia reprezintă cea mai frecventă reacție adversă;
D. Se administrează cu mare precauție la persoanele cu boală hepatică
și renală;
E. Aportul excesiv de alcool crește riscul de hipoglicemie.
R: C, D, E (1, p. 717, 718)
23. Meglitinidele:
A. Hipoglicemia și creșterea în greutate sunt cele mai frecvente efecte
adverse;
B. Sunt recomandate persoanelor cu hiperglicemie posprandială, ce
prezintă un nivel normal al glicemiei bazale;
C. Acționează prin închiderea canalelor de K-ATP în celulele beta
pancreatice;
D. Dețin o durată lungă de acțiune fiind contraindicate la persoanele în
vârstă, fragile unde este imperioasă evitarea hipoglicemiei;
E. Au fost concepute pentru a restabili eliberarea de insulină în faza
post-prandială.
R: A, B, C, E (1, p. 718)
24. Tiazolidindionele:
A. Cresc rezistența la insulină prin interacțiunea cu receptorul nuclear
PPAR-gamma;
B. Cel mai frecvent efect advers este creșterea în greutate;
C. Se recomandă utilizarea doar în asociere cu insulina NPH;
D. Mecanismul indirect de acțiune prin intermediul ciclului glucoză -
acizi-grași, scade nivelul de acizi grași , promovând astfel consumul
de glucoză în mușchi;
E. Potențează efectul insulinei endogene sau injectate.
R: B, D, E (1, p.718)
40
25. Inhibitorii de dipeptil-peptidază-4 (DPP-4):
A. Stimulează enzima DPP4 fapt care impiedică activarea rapidă a
GLP1;
B. Sunt indicate ca terapie de linia a doua în combinație cu mertformin
sau o sulfoniluree;
C. Dețin un risc scăzut de apariție ca efect advers al hipoglicemiei;
D. Pot fi folosite în siguranță la pacienții cu insuficiență renală;
E. Inhibitorii DPP-4 modifică incidența infarctului miocardic.
R: B, C, D (1, p.718,719)
41
29. Cetoacidoza diabetică :
A. Reprezintă o complicație amenințătoare de viață a diabetului
zaharat;
B. Prezintă o rată de mortalitate de aproximativ 20%;
C. Apare cu o frecvență mai ridicată la vârstnici;
D. Este cauzată de un deficit marcat de insulină, și apare astfel mai
frecvent la persoanele cu DZ tip 1;
E. Într-un procent de 30-40% apare în condiții de stres sau patologii
intercurente/infecții.
R: A, D, E (1, p. 722)
42
33. Acidoza lactică se caracterizează prin:
A. Acidoza metabolică severă, cu o gaură anionică importantă;
B. Obligatoriu cu cetoză semnificativă;
C. Hipoglicemie severă;
D. Sunt predispuse persoanele care urmează tratament cu metformin și
asociază disfuncție hepatică sau renală severă;
E. Mortalitatea este mică< 2 %.
R: A, D (1, p.725)
43
D. Exoftalmie bilaterală;
E. Cecitate.
R: A, B, C, E (1, p. 729)
44
40. Care sunt complicațiile macrovasculare ale DZ?
A. Infarct miocardic acut;
B. Accident vascular cerebral;
C. Boală arterială periferică;
D. Nefropatie diabetică;
E. Retinopatie diabetică.
R: A, B, C (1, p. 734)
45
CAPITOLUL 8
NEUROLOGIE
47
9. Caracteristicile ce definesc un accident vascular cerebral
venos sunt următoarele:
A. Reprezintă doar 1% din totalitatea AVC;
B. Poate apare în sarcină, stări de hipercoagulabilitate, boli
trombotice;
C. Principalul factor de risc este ateroscleroza;
D. Prezintă infacte corticale, crize convulsive și
hipertensiune intracraniană;
E. Stenoza carotidiană este factor de risc.
R: A, B, D (1, p. 838)
48
13. Printre cauzele de hemoragie subarahnolidiană se regăsesc:
A. Angiopatia amiloidă;
B. Anevrismul sacular;
C. Malformațiile arteriovenoase;
D. Hipercolesterolemia;
E. Tulburări de sângerare.
R: B, C, E (1, p.846-847)
49
C. Trebuie efectuată o evaluare CT înainte de puncție
lombară;
D. Aspectul LCR este tulbure/purulent;
E. Analiza biochimică a LCR arată monocitoză.
R: C, D (1, p.870)
18. Encefalita:
A. Semnifică inflamația acută a parenchimului cerebral;
B. Are de obicei etiologie bacteriană;
C. Convulsiile (focale și generalizate) sunt comune;
D. Schimbările de personalitate și de comportament sunt o
manifestare precoce;
E. Poate progresa spre un nivel redus al conștienței și comă.
R: A, C, D, E (1, p.871)
50
CAPITOLUL 9
PNEUMOLOGIE
51
5. Despre Omalizumab se poate afirma următoarele:
A. Leagă moleculele de IgE libere;
B. Scade numărul și activitatea mastocitelor și bazofilelor;
C. Se administrează în funcție de vârstă;
D. Se adminitrează lunar subcutanat;
E. Este eficient în cazul exacerbărilor frecvente ce necesită
corticosteroizi orali.
R: A, B, E (1, p.953)
7. Bronșita acută:
A. Este rară la pacienții fumători cu BPOC;
B. Inițial tusea se asociază cu discomfort retrosternal;
C. Rar tusea devine productivă cu expectorație mucoasă;
D. Inițial tusea este iritativă, neproductivă;
E. Se deceleză raluri sibilante și rare raluri crepitante.
R: B, D, E (1, p.955)
52
R: B, C, E (1, p.955)
53
13. Despre apneea în somn sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Prevalență crescută la menopauză, obezitate, hipotiroidism;
B. Este o formă de tulburare respiratorie legată de somn;
C. Simptomele cele mai frecvente(%) sunt: edeme gambiere, stare
de ebrietate matinală;
D. Incidența la copii nu are legătură cu obezitatea, trisomia 21 ;
E. Se datorează colabării căilor respiratorii superioare.
R: A, B, E (1, p.961)
54
E. Febra.
R: A, B, C, D (1, p.964)
55
C. Adenopatia poate fi prezentă cu câteva luni înaintea
diagnosticului;
D. La CT aria centrală are aspect normal;
E. Ganglionii extratoracici sunt mai frecvent interesați față de cei
mediastinali.
R: B, C, E (1, p.969)
23. Etambutolul:
A. Nu determină nevrită optică retrobulbară;
B. Leziunile oftalmologice sunt dependente de doză;
C. Înainte de începerea tratamentului este necesară evaluarea
oftalmologică;
D. Doza maximă este de 2g;
E. Leziunile oftalmologice sunt ireversibile.
R: B, C (1, p.971)
56
D. Acanthosis nigricans;
E. Coagularea intravasculară diseminată.
R: B, C, E (1, p.978)
57
CAPITOLUL 10
BOALĂ VENOASĂ TROMBOEMBOLICĂ
59
A. Cancer;
B. Hemoptizie;
C. Edem al piciorului și durere la palparea venelor profunde;
D. Istoric de TVP/EP;
E. AV>100/minut.
R: A, B, D, E (1, p.1004)
60
D. Tumefiere;
E. Mâncărime și modificarea culorii pielii.
R: A, B, D, E (1, p.1010)
14. Diagnosticul de sindrom antifosfolipidic trebuie luat în
considerare atunci când pacienții prezintă:
A. TEV la vârstă tânară (<50 ani);
B. Tromboza venoasă cu localizare neobișnuită;
C. Pierderea a trei sau mai multor embrioni înainte de săptămâna a
5-a de sarcina;
D. APTT scăzut.
E. Naștere prematură a unui nou născut normal morfologic înainte
de săptamâna 34 de sarcină.
R: A, B, E (1, p.1012)
61
18. Anticoagulantele orale directe-următoarele afirmații sunt false:
A. Toate se administrează subcutanat;
B. Prezintă interacțiuni cu factorii alimentari și alcoolul;
C. Antidotul pentru Warfarină este Vitamina K;
D. Antidotul pentru Dabigatran este Idarucizumab;
E. Cresc riscul de sangerare gastrointestinala.
R: A, B (1, p.1017)
62
CAPITOLUL 11
CARDIOLOGIE
63
5. Sunt sindroame mediate neural ce apar ca urmare a
reflexului Bezold Jarisch, cu excepția:
A. Sincopa vaso-vagală;
B. Sindromul vestibular;
C. Sindromul de tahicardie ortostatică posturală;
D. Sindrom de sinus carotidian;
E. Sindromul bradi/tahi.
R: B, E (1, p.1052)
64
C. Flutter atrial;
D. Tahicardie prin reintrare nodală;
E. Tahicardie joncțională.
R: B, C, D, E (1, p.1058)
65
E. Pe ECG exista oscilații fine ale liniei de bază numite unde f
in dinți de fierăstrău.
R: B, C, D (1, p.1059)
66
R: C, D, E (1, p.1062)
67
22. La un pacient cu tahicardie ventriculară se poate observa pe
ECG:
A. Complexe QRS largi (peste 0,14 sec);
B. Disociație atrioventriculară;
C. Tahicardia supraventriculară cu bloc de ramură poate avea
aspect similar;
D. Undă S adâncă în V6;
E. Undă Q in teritoriul anterior.
R: A, B, C, D (1, p.1063)
68
C. Modificări structurale cardiace relevante(HVS/dilatare de
atriu stâng);
D. Simptome de insuficiență cardiacă;
E. Disfuncție diastolică.
R: A, B, D (1, p.1072)
69
D. Infecție necontrolată;
E. Trombembolism recent.
R:A, B, D, E (1, p.1076)
70
35. Reperfuzia în infarctul miocardic se poate realiza prin:
A. Angioplastie primară percutană în primele 60 minute;
B. Tromboliza atunci cand PCI nu poate fi efectuată în primele
120 minute de la diagnostic;
C. By-pass aorto-coronarian- scade mortalitatea atunci cand se
poate efectua în primele 72 ore;
D. PCI se însoțește de tratament anticoagulant intraprocedural:
warfarină sau anticoagulante directe;
E. Atunci când este disponibilă, tromboliza este intervenția
primară.
R: A, B (1, p.1089)
71
B. Suflu sistolic de ejecție;
C. Iradiază pe arterele carotide;
D. Zgomotul 2 dedublat;
E. Uruitura Austin Flint.
R: B, C (1, p.1098)
72
R: A, C, D, E (1, p.1118)
73
48. Semnele tamponadei cardiace sunt:
A. Semnul lui Kussmaul;
B. Puls paradoxal;
C. Scăderea debitului cardiac;
D. Creșterea presiunii venoase jugulare;
E. Semnul lui Ewart-matitate la percuția bazei plămânului drept.
R: A, B, C, D (1, p.1127)
74
CAPITOLUL 12
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
75
5. Care afirmații sunt adevărate referitoare la HTA secundară de
cauza renală?
A. Se poate manifesta clinic printr-un suflu paravertebral;
B. Reprezinta o cauză frecventă a HTA;
C. Stenoza de arteră renala se poate diagnostica angiografie CT;
D. Poate ncesita biopsie renala pentru diagnostic;
E. Necesita angioplasie cu balon pentru stenozele de artera renală.
R: C, D, E (1, p.1139)
76
9. Care dintre următoarele relații între clasele de medicamente și
reacțiile adverse sunt corecte?
A. Inhibitori de enzimă de conversie – angioedem;
B. Diuretice tiazid-like – hiperpotasemie;
C. Beta-blocante – constipație;
D. Diuretice economisitoare de K – ginecomastie;
E. Beta-blocante – bronhospasm.
R: A, D, E (1, p.1143)
77
CAPITOLUL 13
GASTROENTEROLOGIE
79
8. Despre supravegherea endoscopică a esofagului Barrett se pot face
următoarele afirmații corecte:
A. Cromoendoscopia și endoscopia în bandă îngustă pot facilita
diagnosticarea displaziei și a carcinomului esofagian;
B. Displazia de grad înalt într-o leziune vizibilă endoscopic nodulară
poate fi îndepărtată prin rezecție endoscopică mucosală;
C. În cazul detecției displaziei de grad înalt fără leziune vizibilă
endoscopic se recomandă monitorizare endoscopică la 6 luni;
D. Dacă se detectează displazie de grad scăzut se recomandă repetarea
biopsiilor la 3 luni;
E. Ecoendoscopia este frecvent utilizată pentru stadializarea pacienților
cu esofag Barrett și displazie de grad înalt.
R: A, B, E (1, p. 1166)
80
11. Noțiunea de ulcer peptic se caracterizează prin următoarele leziuni:
A. Pierdere de substanţă de la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale
care depăşeşte în profunzime muscularis mucosae;
B. Bază fibroasă;
C. Creşterea numărului celulelor non-inflamatorii;
D. Pierdere de substanţă limitată la mucoasă;
E. Mucoasa din jurul ulcerelor duodenale apare congestionată,
edemaţiată, sângerândă sau friabilă.
R: A, B, E (1, p. 1173)
81
15. Regimurile terapeutice de eradicare a infecției cu Helicobacter
pylori includ:
A. IPP (Omeprazol 20 mg) x 2/zi + Claritromicină 500 mg x 2/zi +
Amoxicilină 1g x 2/zi, 7 sau 14 zile;
B. IPP (Omeprazol 20 mg) x 2/zi + Claritromicină 500 mg x 2/zi +
Metronidazol 400 mg x 2/zi, 7 sau 14 zile;
C. IPP (Omeprazol 20 mg) x 2/zi + Claritromicină 500 mg x 2/zi +
Metronidazol 400 mg x 2/zi + Amoxicilină 1g x 2/zi, 10 zile;
D. IPP (20-40 mg) x 2/zi + Subcitrat de bismut 120 mg x 4/zi +
Tetraciclină 500 mg x 4/zi + Metronidazol 400 mg x 3/zi, 14 zile;
E. Terapie secvențială IPP x 2/zi + Amoxicilină 1g x 2/zi, 7 zile, apoi
IPP x 2/zi + Claritromicină 500 mg x 2 zi + Metronidazol 500 mg x
3/zi, 7 zile.
R: A, B, D (1, p. 1175)
82
18. Selectați enunțurile adevărate referitoare la rolul microbiotei
intestinale în etiopatogeneza bolilor inflamatorii intestinale:
A. Microbiota intestinală joacă un rol crucial în perpetuarea inflamației
intestinale în BII;
B. Numărul bacteriilor aderente de mucoasă este crescut la pacienții cu
colită ulcerativă comparativ cu indivizii sănătoși;
C. S-au raportat concentrații mai mari de Bacteroides și Escherichia
coli în probele de mucoasă și materii fecale la pacienții cu boală
Crohn;
D. Există o aderență crescută a Escherichiei coli la celulele ileale în
boala Crohn;
E. α defensina-1 umană (HD-1) este crescută în mucoasa intestinală în
BII.
R: A, C, D (1, p.1199)
83
D. Pierderea în greutate;
E. Febra înaltă.
R: B, C, D (1, p. 1202)
84
26. Episodul sever de colită ulcerativă se caracterizează prin:
A. Tahicardie (> 90 bătăi/minut);
B. Viteza de sedimentare a hematiilor < 30 mm/oră;
C. Prezența a peste 6 scaune/zi cu sânge +++;
D. Necesită confirmarea diagnosticului printr-o colonoscopie completă;
E. Anemie: hemoglobină < 100 g/L.
R: A, C, E (1, p. 1206)
85
CAPITOLUL 14
BOLILE HEPATICE
87
9. Selectați enunțurile adevărate referitoare la hepatita virală D:
A. Infecția cronică VHB + VHD determină o boală hepatică cu evoluție
lentă;
B. Virusul hepatitei D nu se poate replica singur, dar este activat de
prezenţa VHB;
C. Insuficiența hepatică acută este mai comună după suprainfecția VHD
la un pacient cu hepatită cronică virală B;
D. Tratamentul hepatitei cronice virale D se face cu interferon pegylat
alfa-2a;
E. Coinfecția VHB + VHD se caracterizează prin Ac anti VHD IgM
serici pozitivi și Ac anti HBc IgG pozitivi.
R: B, D (1, p. 1282)
12. Fac parte din cauzele comune ale cirozei hepatice următoarele:
A. Hepatita B ± D;
B. Alcoolul;
C. Hepatita C;
D. Hemocromatoza ereditară;
E. Ficatul gras non-alcoolic (NAFLD).
R: A, B, C, E (1, p. 1289)
88
13. Cei mai buni indicatori ai funcţiei hepatice sunt:
A. Albumina serică;
B. Sodiul seric;
C. Transaminazele;
D. Creatinina serică;
E. Timpul de protrombină.
R: A, E (1, p. 1289)
89
A. Scorul 9;
B. Scorul 10;
C. Scorul 11;
D. Se încadrează în clasa Child B;
E. Se încadrează în clasa Child C.
R: C, E (1, p. 1291)
90
C. Terlipresină;
D. Injectarea endoscopică de cianoacrilat în cazul sângerărilor provenite
din varice esofagiene;
E. Simvastatină.
R: B, C (1, p. 1294)
91
26. În patogeneza encefalopatiei hepatice sunt incriminate următoarele
mecanisme:
A. Acumularea de falși neurotransmiţători (octopamină);
B. Alterarea echilibrului neurotransmiţătorilor cerebrali indusă de
amoniac;
C. Activarea sistemului neurotransmiţător inhibitor al acidului γ-
aminobutiric (GABA);
D. Nivelurile scăzute de aminoacizi aromatici (tirozină şi fenilalanină);
E. Creșterea nivelurilor aminoacizilor cu lanţ ramificat (valină, leucină
şi izoleucină).
R: A, B, C (1, p. 1297)
92
C. Anticorpii Escherichia coli şi Novosphingobium aromaticivorans
sunt prezenţi în titru ridicat;
D. Afectează îndeosebi femeile;
E. Manifestările clinice includ prurit supărător fluctuant, icter şi
colangită.
R: A, B, E (1, p. 1299, 1300)
93
CAPITOLUL 15
TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR
5. Sepsisul:
94
A. Se datorează parțial pierderii imunoglobulinelor prin urină;
B. Este o cauză minoră de deces;
C. Vaccinarea anti-pneumococică este opțională;
D. Depistarea precoce și tratamentul agresiv al infecțiilor este
cea mai bună abordare;
E. Profilaxia cu antibiotice pe termen lung este foarte
importantă.
R: A, D (1, p. 1354)
8. Ciclosporina:
A. Are potențial nefrotoxic;
B. Efectul antiproteinuric este atribuit acțiunii imunosupresoare;
C. Efectul antiproteinuric nu se datorează stabilizării
citoscheletului de actină din podocite;
95
D. Inhibă defosforilarea mediată de calcineurină a
sinaptopodinei;
E. Nu o protejează de degradarea mediată de catepsina L.
R: A, B, D (1, p. 1355)
9. Ciclofosfamida:
A. Nu crește probabilitatea de remisiune pe termen lung;
B. Se administrează în doză de 1,5-2,0 mg / kg / zi timp de 8-12
săptămâni;
C. Nu se asociază cu Prednisolon;
D. Pacienții non-responsivi la steroizi nu răspund nici la
Ciclofosfamidă;
E. Efectele secundare cele mai frecvente includ infertilitatea.
R: B, E (1, p. 1355)
96
E. Clasificarea bolii se bazează pe natura proteinelor plasmatice
precursoare care formează depozite fibrilare.
R: A, C, E (1, p. 1357)
97
D. Hipercelularitate care produce îngustarea lumenului capilar –
clasă E1;
E. Atrofie tubulară/fibroză interstițială >50%– clasă T0.
R: B, D (1, p. 1362)
98
21. Tabloul clinic în boala Fabry cuprinde:
A. Neuropatie;
B. Mialgii;
C. Angiokeratoame cutanate;
D. Boala cronică de rinichi fără proteinurie;
E. Hipotensiune arterială.
R: A, C, (1, p. 1367)
99
D. Boala renovasculară;
E. Fibroza retroperitoneală.
R: A, B, (1, p. 1392)
100
R: A,B, C (1, p. 1398)
101
CAPITOLUL 16
INFECŢII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ŞI
INFECŢIA CU VIRUSUL HIV
R: A, B, D, E (1, p. 1426)
102
4. Particularitățile regionale ale epidemiei HIV sunt:
A. Africa subsahariană rămâne regiunea cea mai grav afectată de
epidemia de HIV;
B. Țara cu cea mai mare prevalenţă de HIV este Swaziland;
C. Infecţia HIV în Africa subsahariană este mai frecventă la bărbaţi
decât la femei;
D. Persoanele cu varsta peste 50 de ani reprezinta o tremie din populația
infectată cu HIV în Marea Britanie;
E. Cea mai frecventa cauza de morbiditate si mortalitate asociată HIV
în Marea Britanie este diagnosticul tardiv.
R: A, B, D, E (1, p. 1426)
103
E. Persoanele care raportează contacte sexuale cu indivizi din ţări cu
prevalenţă HIV crescută.
R: B, D (1, p. 1427).
104
C. Existența a două tipuri, HIV-1 și HIV-2, cu distribuție globală
similară;
D. Variabilitatea genetică scăzută;
E. Împărțirea în patru grupuri, reprezentând căile de transfer între
specii.
R: A, E (1, p. 1428)
105
A. Efectelor directe ale HIV;
B. Disfuncției imune asociate cu HIV;
C. Comorbidităților și/sau a co-infecțiilor pacientului cu HIV;
D. Efectelor medicației ARV;
E. Categoriei socio-demografice.
R: A, B, C, D (1, p. 1429)
106
E. Măduva spinării are aspect histologic de mielopatie vacuolară.
R: A, B, C, E (1, p. 1431)
107
24. Cașexia (sindromul “wasting”) asociată infecției HIV:
A. Apare în stadiile tardive ale infecției;
B. Este consecința anorexiei;
C. Este consecința enteropatiei cronice HIV cu hipertrofia vilozităților
intestinale;
D. Greutatea si masa musculară rămân de obicei normale pe durata
perioadelor de latență clinică;
E. Hiperclorhidria este consecința diareei și favorizează dezvoltarea
excesivă a bacteriilor intestinale.
R: A, B, D (1, p.1431-1432)
108
E. Dislipidemia nu a fost asociată cu terapia ARV.
R: A, B, C (1, p. 1432)
29. Consecințele clinice ale afectării sistemului imun prin HIV depind
de:
A. Expunerea pacientului la microorganism de-a lungul vieții și
reactivarea infecțiilor latente;
B. Gradul de virulență al genților patogeni;
C. Gradul de imunodepresie al gazdei;
D. Cryptosoridium se dezvoltă la pacienți cu L CD4> 100/mm3;
E. Candida și virusurile herpetice nu determină manifestări clinice
relevante și la pacienții cu imunodepresie ușoară;
R: A, B, C (1, p. 1433)
109
D. Identificarea acidului nucleic viral este standardul de diagnostic la
nou-nascut;
E. Izolarea virusului în culturi este cea mai folosită metodă de
diagnostic.
R: A, B, C, D (1, p. 1433)
110
B. Eficacitatea crescută;
C. Toxicitatea redusă;
D. Administrarea convenabilă;
E. Raportul cost-eficacitate favorabil.
R: B, C, D, E (1, p. 1434)
111
E. Cele mai puține efectele secundare asupra sistemului nervos sunt
cunoscute pentru Efavirenz.
R: A, B, C (1, p. 1437)
112
C. Este favorizat de aderența scăzută și interacțiunile medicamentoase;
D. Simplificarea regimurilor terapeutice complexe contribuie la eșecul
terapeutic;
E. Impune un test de genotipare înaintea schimbării cu un nou regim
terapeutic.
R: A, B, C, E (1, p. 1440)
113
B. Papilomavirusul uman HPV determină leucoencefalopatia
multifocală progresivă cu demielinizare la nivelul substantei albe și
evoluție imprevizibilă;
C. Herpesul zoster cuprinde mai multe dermatoame și are o evoluție
mai severă;
D. Virusul Epstein Varr se asociază cu limfomul primar cerebral,
limfoamele non-Hodgkin și leucoplazia păroasă a limbii;
E. Virusul herpetic uman 8 (HHV-8) este agentul cauzal al sarcomului
Kaposi.
R: C, D, E (1, p. 1447)
114
51. Criptosporidioza la pacientul cu infecție HIV:
A. Nu este influențată de terapia ARV;
B. Poate determina diaree apoasă severă și persistentă;
C. Se poate asocia cu colangita sclerozantă;
D. Chisturile se atașează la nivelul epiteliului peretelui intestinului
subțire;
E. Chisturile se vizualizează microscopic cu colorația Kinyon.
R: B, C, D, E (1, p. 1445)
115
55. Profilaxia post-expunere HIV :
A. PEP poate fi benefică dacă este administrată în primele 5 zile după
expunere;
B. Fiecare situaţie trebuie evaluată individual pentru a estima riscul
potenţial de infectare şi beneficiul potenţial al tratamentului;
C. Utilizează tripla terapie;
D. PEP nu este recomandată când sursa este un pacient cunoscut cu
încărcătură virală nedetectabilă (<200 copii ARN HIV /ml);
E. PEP administrată în urma expunerii pe cale sexuală nu trebuie să
înlocuiască celelalte metode de protecţie.
R: B, C, D, E (1, p. 1441)
116
CHIRURGIE GENERALĂ ȘI SPECIALITĂȚI CHIRURGICALE
CAPITOLUL 17
EVALUAREA SI MANAGEMENTUL PERIOPERATOR
AL PACIENTULUI CHIRURGICAL
6. Managementul operator:
A. Pacientul și chirurgul trebuie să decidă împreună care este cel
mai bun parcurs diagnostic și terapeutic;
B. Consimțământul informat și formularul de consimțământ sunt
același lucru;
C. Recomandările medicale cuprind: diagnosticul, dieta, nivelul de
activitate, instrucțiuni speciale de îngrijire, îngrijirea plăgilor;
D. Vindecarea per secundam a plăgilor chirurgicale implică faptul că
marginile plăgilor au fost lăsate neapoziționate;
E. Pacienții cu risc mare de tromboembolism venos postoperator:
pacienții imobili, cu insuficiență cardiacă congestivă, boli
118
maligne, după operații pelvine sau protezare articulară, fracturi
de coloană, bazin sau oase lungi.
R; A, C, D, E (2, p. 6-9)
7. Complicații postoperatorii:
A. Atelectazia apare în cazul rahianesteziei;
B. Definiția atelectaziei variază de la o simplă colabare alveolară
până la stări cu semne clinice de colaps sau consolidare.
C. Managmentul atelectaziei postoperatorii începe postoperator;
D. Eviscerația este rezultatul desfacerii suturii fasciale;
E. Semnele de infecție a plăgii chirugicale sunt: eritem, edem,
căldură locală și durere locală.
R: B, D, E (2, p. 9-10)
119
A. Interogarea pacientului asupra intensității durerii trebuie să
devină parte integrată din evaluarea sistematică zilnică;
B. Natura patologiei pacientului, precum și comorbiditățile acestuia
, nu determină strategia de management a durerii;
C. Tranziția către analgezice cu administrare per os este facilă când
pacientul este capabil să primească medicația pe cale orală;
D. În unitatea de terapie intensivă este recomandat administrarea de
analgezie controlată;
E. Pacienții cu incizii toracice sau abdominale beneficiază de
analgezie epidurală.
R: A, C, E (2, p. 9)
120
CAPITOLUL 18
SÂNGERĂRILE CHIRURGICALE: TULBURĂRI ALE
HEMOSTAZEI, STĂRI DE HIPERCOAGULABILITATE
ȘI TERAPIA CU PRODUSE SANGUINE LA PACIENTUL
CHIRURGICAL
122
CAPITOLUL 19
INFECȚIILE CHIRURGICALE
123
5. Principiile de bază pentru prevenirea PAV (pneumonia asociată
ventilatorului) sunt:
A. Reducerea sedării şi întreruperea zilnică a acesteia
B. Evaluarea disponibilităţii pentru detubare zilnic cu încercări de
respiraţie spontană
C. Reducerea la minimum a acumulării de secreţii deasupra manşetei
tubului endotraheal folosind un tub endotraheal cu un dispozitiv
de aspiraţie subglotic
D. Coborârea toracelui prin poziţionarea patului la 30-45 grade
E. Menţinerea circuitului ventilatorului
R: A, B, C, E (2, p. 79)
124
A. Pseudomonas aeruginosa
B. Escherichia coli
C. Klebsiella spp
D. Enterococcus spp
E. Streptococcus
R: B, C, D (2, p. 82)
125
CAPITOLUL 20
TRAUMATOLOGIE
126
4. Următoarele afirmații despre clasificarea hemoragiei sunt
adevărate:
A. Pierderea de sânge la o persoană de 70 de kg < 750ml – clasa I;
B. Volumul de sânge pierdut între 15 și 30 % - clasa II;
C. Tensiunea arterială scăzută- clasa II;
D. Diureza neglijabilă – clasa IV;
E. Frecvența respiratorie 30-40 resp/min – clasa III.
R: A, B, D, E (2, p. 88)
127
CAPITOLUL 21
ARSURI
128
5. Tratamentul leziunilor de arsura Grad II este:
A. Tratament conservator 3-5 zile
B. Amputatie
C. Excizia zonelor de arsura
D. Fasciotomii
E. Grefarea leziunii postexcizionale
R: C, E (2, p.109)
129
9. In leziunile prin inhalare de fum, celulele deteriorate ale
parenchimului pulmonar:
A. Colmateaza
B. Produc obstructii
C. Favorizeaza aparitia infarctului pulmonar
D. Produc bronsiectazii
E. Pneumonia poate apărea la acești pacienți
R: A, B, D, E (2, p. 112)
130
13. Escara din arsura, ca arie cu integritate tegumentara disparuta:
A. Se poate suprainfecta
B. Se vindeca primar
C. Duce la creșterea pierderii de fluide prin evaporare
D. Provoaca o reactie inflamatorie intensa
E. Favorizeaza aparitia durerii severe
R: A, C, D, E (2, p. 116)
131
CAPITOLUL 22
HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL
132
4. Încarcerarea herniei:
A. Este definită ca o “blocare” a conținutului, astfel încât organele
din sacul herniar nu mai pot fi reduse în cavitatea peritoneală;
B. Nu poate evolua spre strangulare;
C. Pentru a evita complicațiile, herniile recent încarcerate necesită
intervenție chirurgicală în 4-6 ore de la prezentare;
D. Hernia cronică încarcerată are indicație de intervenție
chirurgicală în regim de urgentă;
E. Hernia strangulată este asimptomatică.
R: A, C (2, p. 127)
6. Herniile inghinale:
A. Există 3 tipuri de hernii ale orificiului miopectineal Fruchaud:
femurale, inghinale indirecte și inghinale directe;
B. Spațiul orificiului miopectineal superior ligamentului ilioinghinal
poartă denumirea de “canal inghinal” și este locul unde cordonul
spermatic sau ligamentul rotund, părăsește cavitatea abdominală;
C. Herniile indirecte și directe sunt cauzate de pătrunderea
conținutului abdominal în canalul inghinal printr-un defect la
nivelul aponevrozei mușchiului oblic extern;
D. Hernia inghinală indirectă apare atunci când conținutul
abdominal herniază medial de vasele epigastrice;
E. La femei, cea mai frecventă este hernia inghinală directă.
R: A, B (2, p. 131-133)
133
7. Tabloul clinic în herniile orificiului miopectineal:
A. În cazul herniilor femurale asimptomatice, supravegherea este
suficientă;
B. Se prezintă ca o proeminență în regiunea inghinală care se poate
mări odată cu orice creștere a presiunii intraabdominale;
C. Hernia femurală se palpează deasupra ligamentului ilioinghinal;
D. Noțiunile de încarcerare și strangulare se aplică în aceeași
măsură ca la herniile peretelui abdominal;
E. IRM-ul pune diagnosticul de certitudine.
R: B, D (2, p. 133)
134
A. Se încadrează în categoria herniilor peretelui abdominal;
B. Este rezultatul unui defect al planșeului pelvin la nivelul
canalului obturator;
C. Este numită “mica hernie a femeii tinere”;
D. Este un diagnostic dificil, fiind rară iar prezentarea sa este
intermitentă;
E. La examenul clinic, pacientul poate avea parestezii sau durere
intensă pe fața anteromedială a coapsei.
R: B, D, E (2, p. 137)
135
CAPITOLUL 23
ESOFAGUL
137
D. Simptomatologia principală a pacienților cu achalazie constă în
disfagie mai întâi pentru lichide;
E. În achalazie, pacienții acuză inițial simptome de regurgitare,
fiind adesea diagnosticați greșit cu BRGE.
R: C, E (2, p. 158-159)
10. Achalazia:
A. Achalazia este adesea diagnosticată prin tranzit baritat, care
arată clasic “semnul ciocului de pasăre”;
B. Substanța de contrast întâlnește o obstrucție conică progresivă la
nivelul sfincterului esofagian superior;
C. Studiile manometrice indică eșecul relaxării SEI odată cu
deglutiția, combinat cu absența contracțiilor peristaltice normale
ale esofagului;
D. Endoscopia nu este indicată;
E. Tratamentul este limitat la intervenții paliative.
R: A, C, E (2, p. 158-159)
138
A. sunt de cele mai multe ori diverticuli adevărați
B. se pot prezenta și ca diverticuli de pulsiune
C. Nu sunt asociați cu inflamația ganglionului paratraheal din
patologii precum tuberculoza, pneumoconioza sau cancerul
pulmonar
D. pacientul prezintă adesea halitoză
E. poate fistuliza în trahee sau vasele de sânge adiacente, ceea ce va
duce la simptome respiratorii și hemoragice
R : C, D (2, p. 161)
139
17. Următoarele tehnici diagnostice sunt indicate în cercetarea
leziunilor esofagiene benigne, cu excepția :
A. tranzitul baritat
B. vizualizarea endoscopică directă
C. ecoendoscopia
D. biopsia
E. computer tomografia
R : D, E (2, p. 162)
140
B. ingestia de acide produce leziuni superficiale
C. ingestia de acide va produce o senzație extremă de arsură în
cavitatea bucală, limitând expunerea la substanță
D.ingestia de baze este mai puțin gravă
E. ingestia de baze produce leziuni mai profunde
R : B, C, E (2, p. 163)
141
C. se realizează computer tomografia de urgență pentru evaluarea
severității lezionale
D. endoscopia flexibilă se realizează rapid, până în 24 de ore, pentru
a reduce la minimum riscul de perforație
E. pentru a evalua profunzimea lezională, se recomandă rezonanța
magnetică transmurală
R : A, D (2, p. 163)
142
E. monitorizarea atentă a unei eventuale perforații: dureri toracice,
pneumomediastin
R: A, D (2, p. 164)
143
A. gradarea este realizată în urma vizualizării endoscopice a
leziunilor
B. ulcerațiile mucoase superficiale corespund gradului I
C. eroziunile mucoase corespund gradului II
D. benzile albe corespund gradului II
E. ulcerațiile adânci corespund gradului IV
R : A, D (2, p. 164)
144
D. necesită frecvent interpoziția de stomac, anastomozele
esofagiene fiind dificil de realizat în cazul unei leziuni extinse
E. dacă rezecția este imposibilă datorită fibrozei extinse, se poate
realiza interpunerea de colon pe cale retroesofagiană
R : A, B, C (2, p. 164)
145
Capitolul 24
STOMACUL ȘI DUODENUL
2. Jonctiunea gastroduodenala:
A. Mai poarta denumirea de pilor
B. Este un muschi striat
C. Previne refluxul continutului duodenal in stomac
D. Controleaza evacuarea gastrica alaturi de pompa ventrala
E. Controleaza evacuarea gastrica alaturi de pompa antrala
R: A, C, E (2, p. 167)
3. Corpul gastric:
A. La acest nivel se secreta HCl
B. Are rol in depozitarea alimentelor
C. Este cea mai distala regiune
D. Contine cea mai mare parte a celulelor parietale
E. La acest nivel are loc maruntirea alimentelor prin miscari
peristaltice
R: A, B, D, E (2, p. 167)
9. Acidul clorhidric:
A. Este secretat in conditii bazale
B. Este secretat in conditii de stimulare
C. Secretia HCl are un ritm circadian, cu nivel maxim in timpul
diminetii
D. Gastrina favorizeaza secretia de HCl
E. Toate peptidele inhiba secretia de HCl
R: A, B, D (2, p. 168)
147
10. Sistemul de bariere protectoare ale mucoasei gastrice sunt:
A. Stratul de mucus-bicarbonat
B. Prostaglandine
C. Glandele Brunner
D. Inhibitorii pompei de protoni
E. Gastrina
R: A, B (2, p. 169)
148
D. Se pot efectua biopsii multiple in timpul endoscopiei
E. Nu exista caracteristici endoscopice ce pot sugera malignitate
R: A, B, C, D (2, p. 170)
149
19. Gastrita de stress:
A. Eroziunile de la nivelul mucoasei progreseaza lent si pot
cuprinde intreg stomacul
B. Apare la pacientii cu arsuri grave
C. Apare la pacientii cu insuficienta multipla de organe
D. Profilaxia consta in administrarea de AINS
E. Apare la pacientii cu leziuni ale SNC (ulcerul Cushing)
R: B, C, E (2, p. 171)
150
D. Hematochezie
E. Melena
R: B, D, E (2, p. 172)
151
28. Cancerele gastrice sunt adesea clasificate in functie de aspectul
endoscopice, pot fi:
A. Conopidiforme
B. Rugoase
C. Ulcerate
D. Polipoide
E. Extinse superficial
R: C, D, E (2, p. 172)
152
C. Ecografia endoscopica
D. CT abdomen si pelvis
E. PET CT
R: B, C, D, E (2, p. 173)
153
36. Factorii de risc in ulcerul duodenal sunt reprezentati de:
A. Antecedente de infectie cu H. pylori
B. Tabagism cronic
C. Consum de AINS
D. Istoric de BUP
E. Utilizarea prelungita de IPP
R: A, B, C, D (2, p. 173)
154
D. Tratamentul de linia a doua include tripla terapie de baza de
levofloxacina
E. Tratamentul de prima linie include tratamentul cu bismut
R: A, D (2, p.175)
155
45. Sindromul Zollinger-Ellison:
A. Este o afectiune tumorala exocrine
B. Este foarte rar
C. Este consecinta directa a unui neoplasm(gastrinom)
D. Aproximativ 60% din toate gastrinoamele sunt benigne
E. Gastrinoamele pot aparea sporadic sau ca parte a unui sindrom
familial mostenit
R: B, C, E (2, p. 179)
156
49. Pacientul cu dumping tardiv, prezinta:
A. Debut la 15-30 minute dupa o masa hiperosmolara
B. Debut la 1-3 ore dupa o masa hiperosmolara
C. Fatigabilitate
D. Senzatie de foame
E. Hipoglicemie
R: B, C (2, p. 180)
157
CAPITOLUL 25
INTESTIN SUBȚIRE ȘI APENDICE
158
4. Volvulusul:
A. Reprezintă telescoparea unei porțiuni a intestinului în el însuși
B. Reprezintă răsucirea intestinului subțire în jurul axului mezenteric
C. Poate apărea spontan la copiii mici
D. Poate apărea din cauza fixării aderențiale postchirurgicale a
intestinului
E. Poate a părea ca urmare a bridelor sau malrotațiilor congenitale
R : B, D, E (2, p. 194)
159
A. Diareei
B. Vărsăturilor
C. Scăderii absorbției și a secreției stimulată hormonal de distensie
lumenului
D. Creșterii absorbției
E. Constipației
R: B, C (2, p. 195)
R : A, C, D (2, p. 196)
160
12. În ceea ce privește ocluzia intestinului subțire, la examenul
obiectiv:
A. Pacienții au în general o stare generală bună în fazele avansate
B. Pacienții se pot prezenta cu stare generală acut alterată în fazele
precoce
C. În cazuri mai avansate, apar tahicardia și hipotensiune relativă
D. La pacienții obezi, sensibilitatea în apropierea unei cicatrici
chirurgicale poate fi singurul indiciu pentru încarcerarea
intestinală
E. O accelerare a activității intestinale este caracteristică
R: B, C, D (2, p. 196)
161
E. Examenul sumar de urină este util pentru excluderea infecției
urinare
R : A, C , E (2, p. 197)
162
C. Monitorizarea diurezei prin cateterul Foley este eficientă pentru
evaluarea volumului înlocuit
D. La adulți, o cantitate de urină de cel puțin 0,3mL/kg/oră indică
resuscitare volemică adecvată
E. La adulți, o cantiate de urină de peste 0,5mL/kg/oră indică
resuscitare volemică adecvată
R : A, C, E (2, p. 198)
163
C. Abces
D. Gangrenă
E. Peritonită
R: A, B, C, E (2, p. 199)
164
R: A, C, D (2, p. 205-206)
28. Complicațiile ischemiei mezenterice acute includ:
A. Insuficiență respiratorie
B. Insuficiență hepatică
C. Infecții intraabdominale
D. Ulcerul duodenal
E. Dehiscența anastomotică
R: A, C, E (2, p. 206)
165
A. Sunt mai predispuse la transformare malignă
B. Ar trebui să fie excizate
C. Apar de obicei dintr-un adenom preexistent
D. Apar în principal în duoden
E. Sunt de obicei asimptomatice
R : D, E (2, p. 207)
166
E. Tumora primară trebuie să se afle într-o altă zonă care nu
drenează prin sistemul port
R: C, E (2, p. 208)
167
41. Persistența canalului vitelin poate provoca o varietate de
probleme :
A. Dacă există o persistență completă, poate rezulta o comunicare
între ombilic și ileon
B. Dacă peristența este completă, apare o comunicare între duoden
și jejun
C. Dacă doar capătul ombilical al ductului rămâne patent, rezultă
fistulă ombilicală
D. În cazul persistenței complete, poate rezulta o fistulă ombilicală
E. Dacă ductul se obliterează, dar rămâne sub forma unui cordon
fibros, acest vestigiu acționează ca punct de fixare a intestinului
la peretele abdominal
R: A, C, E (2, p. 209)
168
E. Rotațiile incomplete sau absente se traduc printr-o varietate de
anomalii anatomice
R: B, C, E (2, p. 210)
169
D. Congestia apendicelui
E. Identificare fecaliților
R: A, B, D (2, p. 212)
170
CAPITOLUL 26
COLON, RECT, ANUS
171
5. Indicatiile ileostomiei sau colostomiei pentru devierea
exteriorizarii fiziologice a continutului digestive sunt:
A. Pentru cicatrizarea unai anastomoza proximale
B. Lipsa unui segment intestinal necesar pentru efectuarea unei
anastomose
C. Conditiile locale nu permit anastomoza
D. Capetele intestinale nu permit efectuarea unei anastomose
E. Excizia abdomino-perineala de rect
R: B, C, D, E (2, p. 221)
172
D. Inflamatie transmurala
E. Abcese criptice
R: B, D (2, p. 228)
173
14. In cancerul colorectal colonoscopia postoperatorie se efectueaza:
A. La 3 ani
B. La 1 an
C. La 4 ani
D. La 7 ani
E. La fiecare 5 ani
R: B, C, E (2, p. 235)
174
19. Abcesul anorectal se caracterizeaza prin:
A. Durere continua
B. Evidentierea unei tumefactii calde la nivel perianal
C. Nedureros la palpare
D. Zona eritematoasa
E. Febra si frison
R: A, B, D, E (2, p. 237)
175
D. Bai calde de sezut
E. Aplicarea locala deanestezice
R:A, B, D, E (2, p. 238)
176
28. Simptomele locale al virusului herpetic rectal sunt:
A. Durere
B. Scurgeri rectale si prurit
C. Tenesme
D. Cefalee
E. Febra
R: A, B, C (2, p. 239)
177
D. Anus
E. Muschii planseului pelvin
R: B, C, E (2, p. 219)
178
37. Indicatiile CT abdomino-pelvin include evaluare:
A. Bolii metastatice
B. Gravitatea colitelor
C. Determinarea nivelului obstructiei intestinale
D. Fistulelor
E. Abceselor
R: A, B, C (2, p. 220-221)
179
42. Semnele tipice pentru pseudo-ocluzia acuta a colonului sunt:
A. Dilatarea colonului ascendent si transvers oe radiografie
B. Distensia abdominala
C. Diaree
D. Constipatie
E. Greata si varsaturi
R: A, B, E (2, p. 230)
180
D. Repausul digestive
E. Corectarea dezechilibrelor electrolitice
R: C, D, E (2, p. 230)
181
CAPITOLUL 27
CĂILE BILIARE
182
5. Diagnosticul diferenţial în colecistita cronică include:
A. Refluxul gastro-esofagian
B. Ulcerul peptic
C. Infarct miocardic acut
D. Pelvi-peritonita
E. Obstrucţie ureterală
R: A, B, E (2, p. 249)
D. Steatoza hepatică
183
E. Hepatita cronică
R: A, B (2, p. 251)
184
CAPITOLUL 28
PANCREASUL
7. Insulinoamele pancreatice:
A. Sunt benigne de cele mai multe ori
B. Sunt maligne în 20-30 % din cazuri
C. Sunt, în general, solitare
D. Cele mai multe sunt localizate la nivelul corpului şi cozii pancreasului
E. Se manifestă prin hiperglicemie
R: A, C, D (pag. 271-272)
8. Tumorile Zollinger-Ellison:
A. Constituie majoritatea tumorilor pancreatice neuroendocrine
B. Mai mult de 50 % dintre ele sunt localizate la nivelul pancreasului
C. Sunt multicentrice în 50 % din cazuri
D. Se manifestă prin triada: diaree apoasă, hipopotasemie, hipoclorhidrie
E. La pacienţii cu sindrom MEN 1, sunt cele mai frecvente tumori
funcţionale ale celulelor insulare
R: C, E (pag. 272-273)
186
A. Chistadenom seros- nivel crescut de ACE
B. Chistadenom mucinos- nivel scăzut de ACE
C. Chistadenom mucinos- nivel nivel crescut de ACE şi 19-9
D. Chistadenocarcinom mucinos- nivel scăzut de ACE şi 19-9
E. IPMN- nivel crescut de ACE
R: C, E (pag. 274)
187
CAPITOLUL 29
FICATUL ȘI SPLINA
1. Anatomia ficatului:
A. Ficatul este cea mai mare glandă unică din organism;
B. Este localizat subdiafragmatic, cu cea mai mare parte din masa
hepatică situată la stânga liniei mediene;
C. Cranio-caudal, se întinde de la spațiul intercostal IV-V pe partea
dreaptă, coborând până sub nivelul rebordului costal;
D. Ligamentul falciform, coronar și triunghiular atașează ficatul de
diafragm și peretele abdominal anterior;
E. Venele suprahepatice drenează sângele de la nivelul parenchimului
hepatic direct în vena cavă superioară.
R: A, C, D (2, p. 317)
2. Fiziologia ficatului:
A. unitatea funcțională a ficatului este lobulul hepatic;
B. la periferia fiecărui lobul există câte o arteră hepatică și un ram
vascular portal și central se află câte o venă hepatică de drenaj;
C. funcțiile hepatice majore: sinteza proteică, metabolismul energetic,
procese de detoxifiere, producția de bilă și functia imună
reticuloendotelială;
D. hepatocitul se divide continuu si poate regenera întreaga masă
celulară a ficatului la fiecare 100 zile;
E. hepatocitul monitorizează și reglează nivelele plasmatice ale lipidelor.
R: A, B, C (2, p. 317)
3. Funcțiile ficatului:
A. sinteza proteică;
B. sinteza lipidelor;
C. metabolismul energetic;
D. funcția imunologică;
E. producția de bilă.
R: A, C, D, E (2, p. 317)
5. Vascularizația ficatului:
A. Este triplă;
B. Este realizată prin intermediul arterei hepatice și a venei porte;
C. Un sfert din fluxul sanguin hepatic este asigurat de vena portă;
D. Sistemul arterial hepatic poate avea o distribuție variabilă;
E. Ficatul prezintă 2 vene suprahepatice.
R: B, D (2, p. 317)
6. Vena portă:
A. Un sfert din fluxul sanguin hepatic este asigurat de vena portă;
B. Reprezintă confluența sistemului de drenaj venos al intestinului și al
colonului;
C. Reprezintă confluența venei mezenterice superioare și a venei
splenice;
D. La periferia fiecărui lobul hepatic există câte o arteră hepatică și un
ram vascular portal.
E. Vena portă se împarte în vena suprahepatică dreaptă, mijlocie și
stângă.
R: C, D (2, p. 317)
7. Fiziologia ficatului:
A. Unitatea funcțională a ficatului este lobul hepatic;
B. Funcțiile hepatice: sinteza proteică, metabolismul energetic, procese
de detoxifiere, producția de bilă;
C. Hepatocitul reprezintă celula principală a ficatului;
D. Hepatocitul nu se divide;
E. Funcția de sinteză se realizează prin celulele Kupffer.
R: B, C (2, p. 317)
189
8. Tumorile hepatice benigne:
A. Chistele hepatice benigne sunt rare în populație;
B. Sunt identificate tot mai des prin creșterea disponibilității tehnicilor
imagistice moderne;
C. Necesită obligatoriu tratament chirurgical;
D. Biopsia percutanată este necesară în cazul unor tumori hepatice
nerezecabile de natură necunoscută;
E. Anumite leziuni benigne hepatice trebuie rezecate chiar și la pacienții
asimptomatici.
R: B, D, E (2, p. 319)
190
A. Este cea mai frecventă tumoră hepatică benignă;
B. Este, probabil, o leziune congenitală;
C. Aceste leziuni nu cresc în dimensiuni în timpul vieții;
D. Au o sensibiliate hormonală, fiind de 5 ori mai frecvente la femei;
E. Nu cresc în dimensiuni în timpul sarcinii.
R: A, B, D (2, p. 319)
191
E. Funcția hepatică este normală.
R: A, C, E (2, p. 320)
192
E. Toți pacienții cirotici trebuie sa fie evaluați imagistic bianual prin
ultrasonografie abdominală datorită riscului crescut de CHC.
R: B, C, E (2, p. 321)
193
A. Pentru pacienții cu ciroză hepatică, chimioterapia este tratamentul
standard;
B. Transplantul hepatic poate fi o opțiune pentru pacienții cu CHC cu
rezerve hepatice restrânse;
C. Strategiile curative sunt: chemoembolizarea și radioembolizarea
tumorală;
D. Criteriile Milano ( tumoră unică mai mică de 5 cm sau până la 3
tumori mai mici de 3 cm) au fost dezvoltate pentru a putea ghida
indicațiile transplantului hepatic;
E. Nu există risc de recidivă după rezecția tumorală la pacienții cu CHC
și ciroză hepatică.
R: B, D (2, p. 322)
25. Colangiocarcinomul:
A. Este o tumoră benignă;
B. Localizarea determină natura simptomelor;
C. Tumora Klatskin este o leziune periferică;
D. Diagnosticul se pune pe baza colangio-IRM și ERCP;
E. Icterul asociat cu dilatarea ductelor biliare intrahepatice și cu vezicula
biliară de dimenisuni mici, este înalt sugestiv pentru colangiocarcinom
periferic.
R: B, D (2, p. 322)
194
C. Majoritatea sunt de mici dimensiuni, asimptomatice, cu conținut lichid
seros și nu comunică cu arborele biliar;
D. Tratamentul standard pentru chistul simptomatic este decorticarea
chirurgicală;
E. Transplantul hepatic poate fi o opțiune terapeutică în boala hepatică
polichistică.
R: A, D, E (2, p. 323)
195
D. Tratamentul chirurgical conservativ se realizează prin îndepărtarea
conținutului chistului și inactivarea protoscolecșilor;
E. Timpul cel mai important al intervenției chirurgicale este prevenirea
însămânțării intraoperatorii.
R: A, D, E (2, p. 324)
196
D. Palparea se realizează bimanual, cu pacientul în decubit dorsal;
E. Discomfortul la palpare alertează clinicianul către o afecțiune
hematologică.
R: A, D (2, p. 335)
197
39. Traumatismele splenice:
A. Trauma reprezintă cea mai frecventă cauză pentru indicația de
splenectomie;
B. Splina este cel mai frecvent organ afectat în urma contuziilor
abdominale;
C. La pacientul instabil hemo-dinamic cu lacerație splenică, splenectomia de
urgență este tratamentul standard;
D. AngioCT-ul se indică pentru evaluarea lacerațiilor splenice la pacienții cu
traumatism abdominal, instabili hemo-dinamic;
E. Ecografia abdominală este una dintre cele mai bune metode de a evalua
rapid pacienții cu traumatism abdominal pentru prezența sângelui în
cavitatea peritoneală.
R: A, B, C, E (2, p. 336-338)
198
43. În hipersplenism, splenectomia este indicată:
A. La valoarea trombocitelor mai mică de 50.000;
B. Întotdeauna;
C. Prezența hemoragiei;
D. În cazul neutropeniei mai mică de 2.000, cu sau fără infecții intercurente;
E. Anemie care să necesite transfuzii.
R: A, C, D, E (2, p. 341)
199
47. Complicațiile postsplenectomie:
A. Trombocitoza;
B. Scăderea numărului leucocitelor;
C. Infecțiile severe postsplenectomie;
D. Leziunile pancreatice;
E. Abcesele subfrenice.
R: A, C, D, E (2, p. 342)
48. Trombocitopenia:
A. Este definită ca prezența unui număr crescut al trombocitelor;
B. Splenectomia este cel mai frecvent efectuată în cazul trombocitopeniilor
idiopatice, mediate imunologic, a căror cauză este necunoscută;
C. Pacienții prezintă multiple peteșii sau purpură;
D. Anticorpii antiplachete sanguine sunt identificați la 85% dintre pacienții
cu trombocitopenie imună;
E. Corticosteroizii reprezintă prima linie în tratamentul trombocitopeniei
imune.
R: B, C, D, E (2, p. 339-340)
200
CAPITOLUL 30
BOLILE SISTEMULUI VASCULAR
D. Purpura cutanată
201
E. Flegmon la locul puncţiei
R: A, B, C (2, p. 523)
202
A. Insuficienţa cardiacă stângă
B. Hemoptizie
C. Dispnee
D. Tahipnee
E. Tahicardie
R: B, C, D, E (2, p. 538)
D. Ulceraţii
203
E. Cianoză
R: A, B, C, D (2, p. 540)
15. Alte cauze mai puţin frecvente ale bolii arteriale periferice sunt :
A. Boala Buerger (trombarterită obliterantă)
B. Fibroza pulmonară
C. Endofibroza iliacă
D. Compresia arterelor prin benzi musculare fibroase
E. Insuficienţa renală cronică
R: A, C, D (2, p. 520)
204
D. Infecţia plăgilor şi limforagia
E. Necroza
R: B, C, D (2, p. 526)
205
CAPITOLUL 31
OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI
GÂTULUI
206
5. Abcesul periamigdalian este caracterizat de:
A. Edem laterocervical;
B. Fistula faringiană;
C. Asimetria amigdalelor;
D. Tumefacția palatului moale;
E. Deviația uvulei.
R: C, D, E (2, p. 568)
207
10. Muschii extrinseci laringieni:
A. Ascensionează laringele;
B. Mobilizează corzile vocale;
C. Tensionează laringele;
D. Rotesc aritenoidul către lateral;
E. Determină adducția corzilor vocale.
R: A, C (2, p. 570)
208
15. Granulomul laringian:
A. Este în treimea anterioară a corzii vocale;
B. Se mai numește nodul vocal;
C. Este la unirea a două treimi anterioare cu treimea posterioară a
corzii vocale lângă apofiza vocală;
D. Poate fi determinat de refluxul gastroesofagian;
E. Frecvent este secundar intubației traheale.
R: D, E (2, p. 575)
209
D. Adenocarcinomul;
E. Carcinomul cu celule scuamoase.
R: A, B, C (2, p. 579)
210
23. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. Perforațiile membranei timpanice >1 mm pot fi ușor de
vizualizat;
B. Perforațiile membranei timpanice nu pot fi eronat diagnosticate
ca retracții ale timpanului;
C. Otoscopul pneumatic poate fi folosit pentru evaluarea mișcării
membranei timpanice fără aplicare de presiune asupra acesteia;
D. Pacientul va fi evaluat dacă aude vocea conversațională, de
regulă la aproximativ 55 dB, cu frecvențe între 500-3000 Hz;
E. În cazul afectării vestibulare, nu trebuie efectuată și investigare
neurologică suplimentară.
R: A, D (2, p. 551)
211
D. Aceste teste au valoare diagnostic mai mare dacă hipoacuzia este
mixtă și unilaterală;
E. La testul Weber dacă pacientul aude sunetul într-o singură
ureche, poate exista o hipoacuzie de conducere în urechea
contralaterală.
R: A, B (2, p. 553)
212
E. Nu necesită examinarea întregului tract aerodigestiv superior în
cazul otalgiei reflectate.
R: A, C, D (2, p. 555)
213
33. Urmatoarele afirmatii privind otita externa nu sunt adevarate:
A. tegumentul pavilionului auricular si al conductului auditiv extern
reprezinta locul de electie de aparitie;
B. otita externa poate fi localizata sau difuza;
C. tratamentul implica antibiotice;
D. la examenul obiectiv nu putem observa modificari precum un
edem fluctuant;
E. otita externa localizata nu poate fi cauzata de trauma.
R: D, E (2, p. 556-557)
214
37. Tratamentul otitei medii acute presupune:
A. Inițial se recomandă doar monitorizare, cu reevaluare la 48-72
ore;
B. Doze mari de amoxicilină (90mg/kgc/zi) sunt recomandate de
prima linie;
C. În cazul pacienților alergici la peniciline, pot fi utilizate
azitromicina, claritromicina sau eritromicina;
D. După inițierea tratamentului, durerea cedează în câteva ore, iar
funcția trompei lui Eustachio revine la normal în câteva zile;
E. Daca infecția persistă după 3 zile de tratament antibiotic, agentul
antibacterian nu trebuie schimbat.
R: A, B, C (2, p. 558)
215
41. Privind otoscleroza, urmatoarele afirmatii sunt false:
A. Reprezintă o anomalie spontană a urechii externe și, în cazurile
foarte avansate, a urechii medii;
B. Afectează cel mai frecvent adulții tineri;
C. Determină hipoacuzie de transmisie;
D. Nu are predispoziție genetică;
E. Afectează doar femeile.
R: A, D, E (2, p. 559)
216
C. De obicei este bilaterală și este asociată cu ruperea membranei
Reissner;
D. Tratamentul medical cuprinde diuretice și regim hiposodat;
E. Nu prezintă opțiuni de tratament chirurgical.
R: A, B, D (2, p. 560)
217
49. Privind neoplaziile urechii medii si ale mastoidei, putem afirma
urmatoarele:
A. Sunt extrem de rare;
B. Glomus tympanicum este un paragangliom vascular al urechii
medii;
C. Glomus tympanicum nu este histologic similar cu tumorile
glomice ale corpului carotidian;
D. Pacientii cu glomus tympanicum acuză tinitus pulsatil unilateral
și hipoacuzie;
E. Excizia chirurgicala este de elecție în cazul unui glomus
tympanicum.
R: A, B, D, E (2, p. 560)
218
CAPITOLUL 32
CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI
MUSCULOSCHELETAL
5. O fractură impactată:
A. Este frecvent întâlnită în osul diafizar;
B. Este frecvent întâlnită în fracturile de col femural;
C. Este frecvent produsă la nivelul platoului tibial;
D. Este frecvent întâlnită la nivelul extremității distale a radiusului;
E. Este rezultatul unui traumatism de energie înaltă.
R: B, C, D (2, p. 587)
220
B. Tipul II – fractura trece prin placa de creștere și nu traversează
metafiză;
C. Tipul III – fractura nu se extinde de la cartilajul de creștere prin
epifiză;
D. Tipul IV – fractura se extinde din metafiză prin cartilajul de
creștere în epifiză;
E. Tipul III – nu este o fractură intra-articulară.
R: A, D (2, p. 588)
221
12. Etapele vindecării fracturii:
A. Presupune inflamație și proliferare celulară;
B. Proliferarea condroblastelor și osteoclastelor;
C. Formarea hematomului;
D. Transformarea osului fibros în os lamelar;
E. Remodelarea și resorbția calusului fără reconstruirea cavității
medulare.
R: A, C, D (2, p. 591)
D. nu grăbesc vindecarea;
E. grăbesc recuperarea.
R: A, C, E (2, p. 591)
222
16. Indicații pentru fixare internă a unei fracturi:
A. Reducerea anatomică a fracturilor extra-articulare;
B. Eșecul metodelor nonoperatorii de reducere;
C. Fracturi pe os patologic;
D. Fracturi multiple pe aceeași extremitate;
E. Fracturi la care se poate aplica tracțiunea.
R: B, C, D (2, p. 594)
223
C. Produce pierderea extensiei pasive a cotului;
D. Fractura implică și suprafețele articulației cotului;
E. Nu orice deplasare a fragmentelor necesită intervenție
chirurgicala pentru refacerea suprafețelor articulare.
R: B, C, E (2, p. 596)
224
24. Amputația traumatică și reimplantarea:
A. Copiii suportă bine regenerarea nervoasă în reimplantare;
B. Cu cât masa musculară atașată părții amputate este mai mare,cu
atât prognosticul funcțional după reimplantare este mai favorabil;
C. Nivelul cel mai favorabil de amputație pentru reimplantare la
adult este halucele;
D. Contraindicațiile reimplantării include amputația prin secționare;
E. Un segment amputat rămâne viabil pentru aproximativ șase ore
în condiții de ischemie caldă.
R: A, E (2, p. 600)
225
B. Cei patru mușchi ai coafei rotatorilor sunt – subscapularul,
rotundul mare, suprascapularul, infrasinosul;
C. Aceasta este frecvent întâlnită la vârstnici;
D. Factorii ce contribuie la durerea coafei rotatorilor –
suprasolicitarea, antrenament intens, aruncarea incorectă;
E. Pot aparea modificări patologice succesive ale tendonului, de la
inflamație pâna al calcificări degenerative, subțiere și chiar
rupere.
R: A, D, E (2, p. 602)
226
D. O formă sistemică de miozită osificantă apare la pacienții cu
arsuri extinse;
E. Sunt prezente sensibilitate musculară superficială și pierderea
mișcării în articulația adiacentă.
R: B, C, D (2, p. 610)
227
R: C, D, E (2, p. 614)
228
D. Absența semnelor și simptomelor de amelioare în primele 24-48
de ore impune tratament chirurgical;
E. Kinetoterapia de recuperare începută precoce poate agrava
funcția normală a mâinii.
R: C, D, E (2, p. 618)
229
42. Osteoporoza:
A. Rezistența osoasă depinde de cantitatea de componentă minerală
pe unitatea de volum;
B. Cel mai frecvent tip de osteoporoza este cel involutiv senil;
C. Bifosfonații și calcitonina pot fi utilizați in tratatmentul acesteia;
D. Exercițiile fizice, calciu din alimenatație și suplimentele de
vitamina D nu oferă oprofilaxie eficientă împotriva pierderii
osoase în osteoporoză;
E. Cauzele osteoporozei pot fi – mielom multiplu, leucemie,
corticosteroizi, hipogonadism, hipertiroidism.
R: A, B,C, E (2, p. 627)
43. Hiperparatiroidismul:
A. Acesta provoacă osteopenie osoasă difuză;
B. Hiperparatiroidismul primar se datorează unui adenom sau
hiperplaziei glandei paratiroide;
C. Hiperparatiroidismul secundar se datorează insuficineței renale
acute, cu scăderea excreției de fosfați;
D. Radiografic se observă rarefierea osoasă difuză fără leziuni
osteolitice focale;
E. Radiologic prezență de osteofite la nivelul articulațiilor.
R: A, B (2, p. 628)
230
C. țesut de origine fibros – fibrom, fibrosarcom, osteofibrom;
D. țesut de origine măduvă osoasă – granulom eozinofil, sarcom
Ewing;
E. țesut de origine incert – tumoră cu celule gigante, tumoră
agresivă cu celule gigante.
R: B, D, E (2, p. 630)
231
E. Tumora cu celule gigante localizată frecent a nievlul difizei
oaselor lungi.
R: B, C, D (2, p. 630)
232
CAPITOLUL 33
UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO –
GENITAL
233
5. Terapia medicamentoasă modernă utilizată în hiperplazia benignă de
prostată:
A. utilizează antibioticele cu spectru larg de primă linie
B. blocanții beta1 adrenergici sunt utilizați de primă intenție
C. blocanții alfa1 adrenergici sunt utilizați de primă linie
D. doza terapeutică include o singură administrare pe zi
E. administrarea medicamentului se realizează per oral
R: C, D, E (2, p. 637)
234
9. Tratamentul non medicamentos în cancerul de prostată include:
A. prostatectomia radicală
B. radioterapia
C. brahiterapia nu este o soluție viabilă pentru tratament
D. rezecția transuretrală a prostatei (TUR-P) este considerat tratamentul
de elecție
E. supraviețuirea la 10 ani după prostatectomia radicală sau radioterapia
este similară
R: A, B, E (2, p.640)
235
C. este prezentă infecția tractului urinar superior
D. evoluează cu dureri în flanc și febră
E. nu este o urgență urologică
R: A, C, D(2, p. 647)
R: A, C, D, E (2, p. 649)
236
18. Extrofia vezicală este rezultatul:
A. dezvoltării incomplete a peretelui abdominal anterior
B. dezvoltării incomplete a peretelui abdominal posterior
C. dezvoltării incomplete a centurii pelvine
D. dezvoltării incomplete a oaselor bazinului
E. dezvoltării incomplete a peretelui anterior al vezicii urinare
R: A, C, E (2, p. 651)
237
23. Cistectomia radicală pentru tumorile vezicale infiltrative la bărbat
presupune:
A. excizia vezicii urinare
B. excizia prostatei
C. înlăturarea doar a uretrei anterioare
D. înlăturarea grăsimii perivezicale
E. înlăturarea ganglionilor limfatici pelvini
R: A, B, D, E (2, p.659)
238
D. apare frecvent la pacienții cu diabet zaharat
E. tratamentul electiv este circumcizia
R: B, C, D, E (2, p.662 – 663))
239
SINOPSIS DE MEDICINA
CAPITOLUL 34
DERMATOLOGIE
4. Care dintre următoarele sunt cele trei afirmații false privind infecția
cu Herpes Virusuri?
A. Se transmit prin contactul cu secrețiile orale sau genitale
B. HSV -1 determină în special afectare genitală
C. HSV-2 determină în special afectare orală
D. La pacienții imunosupresați pot determina encefalită
240
E. Famciclovirul nu poate scădea frecvența recurentelor eruptive
R: B, C, E (3, p 198)
241
E. În tratament sunt utile cremele emoliente și dermatocorticoizi topici
R: B, D, E (3, p 203)
12. Care sunt cele trei afirmații adevarăte privind Pemfigoidul bulos?
A. Este o afecțiune infecțioasă frecventă
B. Vârsta pacienților este peste 65 de ani
C. Bulele sunt situate predominant pe zonele flexoare și în zona
perineală
D. Semnul Nicolski este pozitiv
E. Imunofluorescența evidențiază anticorpi anti membrană bazală
R: B, C, E (3, p 205,206)
242
A. Un factor declanșator important este efortul fizic
B. Pe tegumentele fotoexpuse apar leziuni buloase cronice
C. Nivelul ALT și AST este scăzut
D. Nivelul uroporfirinogen-decarboxilazei este scăzut
E. Flebotomia periodică face parte din arsenalul terapeutic
R: B, D, E (3, p 208)
D. Acral lentiginos
243
E. Lentigo malign
R: A, B, D, E (3 ,p 208)
244
CAPITOLUL 35
PEDIATRIE
1. Purpura Henoch-Schonlein:
A. Este o vasculită mediată prin complexe imune de tip IgA ce
afectează doar arteriolele;
B. Este cea mai comună vaculită la copii;
C. Complicațiile frecvente sunt cele gastrointestinale si renale;
D. Tratamentul cu corticosteroizi este utilizat pentru formele
gastrointestinale severe sau cu afectare renala;
E. Examenul de urina poate sa arate leucociturie si cilindrurie.
R: B, C, D (3, p. 215)
2. Boala Kawasaki:
A. Este una din cauzele de cardiopatii dobândite la copii;
B. Din punct de vedere imagistic angiografia poate detecta
neregularități ale vaselor mari;
C. Este a doua cea mai frecventă vasculită la copii;
D. In cadrul tratamentului în boala Kawasaki se numără ASA,
imunoglobuline administrate iv;
E. Este o boală inflamatorie necrozantă a vaselor mici.
R: A, C, D (3, p. 215)
3. Tetralogia Fallot:
A. Se caracterizează dpdv al ECG prin deviație axială stângă;
B. Factori de risc sunt sindromul Down, sindromul cri-du-chat și
trisomia 21;
C. Din punct de vedere radiologic aspectul cordului este în sabot;
D. Clinic se caracterizează prin cianoza precoce, astenie, dispnee;
E. Tratamentul este complex (prostaglandină, propranolol, morfină,
fluide iv, poziție genu-pectorala în timpul episoadelor de
cianoză, corecție chirurgicală).
R: C, D, E (3, p. 214)
4. Circulația fetală:
245
A. Hb fetală are o afinitate mai mare pentru CO2;
B. După naștere are loc o scădere a nivelului seric de
prostaglandină E2;
C. Arterele ombilicale duc sângele oxigenat la placentă;
D. În cadrul modificărilor după naștere a circulației fetale, rezistența
vasculară crescută induce închiderea canalului venos și
constricția arterei și venei ombilicale;
E. Schimbul de gaze are loc în circulația utero placentară.
R: B, D, E (3, p. 212)
5. Bronșiolita acută:
A. Infecția virală a bronhiolelor este cauzată de virusul
parainfluenza tip 3 cel mai frecvent și VSR cel mai rar;
B. Cel mai frecvent apare toamna și la copii mai mari de 2 ani;
C. Radiografia pulmonară nu este necesară pentru diagnostic;
D. Detresa respiratorie poate duce la insuficiență cardiacă;
E. Are risc crescut de a dezvolta astm bronșic.
R: C, E (3, p. 217)
6. Fibroza chistică:
A. Fibroza chistică de pancreas se transmite autozomal dominan;t
B. Se manifestă cel mai frecvent în decada 30-40 de viață,
C. Afectează un singur plămân și sistemul gastrointestinal;
D. Factor de risc - rasa albă;
E. Testul sudorii arată creșterea sodiului și a clorului peste
60mEq/L la copil.
R: D, E (3, p. 218-219)
7. Epiglotita:
A. Infecție rapid progresivă a epiglotei și a țesuturilor adiacente;
B. În trecut cel mai frecvent cauzată de stafilococul auriu;
C. Frecvent întâlnită infecția cu haemophylus influenzae tip a;
D. Din punct de vedere clinic se caracterizează prin disfagie,
hipersalivație, stridor discret si anxietate;
E. Infecția epiglotei nu poate cauza obstrucția cailor aeriene.
R: A, D (3, p. 216)
8. Pertussis:
246
A. Cauzată doar de Bordetella parapertussis;
B. Faza catarală durează între 1 și 3 săptămâni cu simptome
nespecifice;
C. Faza de convalescență durează între 1 și 2 luni cu o scădere
graduală a fecvenței și severității tusei;
D. Dpdv al rezultatelor de laborator -hemograma poate sa fie cu
leucocitoza marcata si limfocitoza;
E. Complicațiile cele mai frecvente sunt pneumonia și apneea la
sugari.
R: D, E (3, p. 217)
247
E. Radiografia pulmonară demonstrează prezența atelectaziei.
R: A, B, C (3, p. 220)
248
B. Defectul apare doar la examenul clinic;
C. Tratamentul constă în corecția chirurgicală (ideal la 2 ani);
D. Poate contribui la infertilitate;
E. Înainte de corecția chirurgicala se va efectua circumcizia.
R: A, D (3, p. 222)
16. Criptorhidia:
A. Tratamentul constă în administrarea exogena de hCG sau
orhidopexie înainte de vârsta de 5 ani;
B. Complicațiile criptorhidiei sunt infertilitatea, cancerul testicular;
C. În criptorhidie testiculele sunt localizate în cavitatea abdominală;
D. Testiculele sunt localizate in loja renală;
E. Tratamentul chirurgical se va face după vârsta de 5 ani.
R: A, B, C (3, p. 222)
17. Enurezis:
A. Înseamnă micțiune în pat în perioada 27 de zile – 1 an;
B. Tratamentul enurezisului constă în circumcizie la vârsta de 1 an;
C. Majoritatea cazurilor cu enurezis se rezolvă până la vârsta de 4
ani;
D. Cazurile patologice de enurezis sunt frecvente;
E. Elementele neobișnuite în istoric sau examinare trebuie să
ghideze investigațiile suplimentare.
R: C, E (3, p. 222)
249
B. Cunoscută ca glicogenoza de tip 2;
C. Apare în primele luni de viată (3-4luni);
D. Examenul clinic evidențiază splenomegalie, extremități subțiri;
E. Biologic hipoglicemie, ac lactic crescut, lipide crescute, ac uric
crescut.
R: A, C, E (3, p. 222-223)
22. Neruroblastomul:
A. Tumora renala;
B. Factori de risc: neurofibromatoza, feocromocitomul, sd Turner;
C. Biologic – acidul vanil mandelic si homovanilic crescute in urina
pe 24 de ore;
D. Tratament – rezecție chirurgicala, chimioterapie si radioterapie;
E. Prognostic nefavorabil – metastazează în plămân și ficat.
R: B, C, D (3, p. 224)
23. Rabdomiosarcomul:
A. Tumora mușchilor striați la copil;
250
B. Biologic transaminazele stabilesc diagnosticul;
C. Tratament – rezecție chirurgicală, radioterapie, chimioterapie;
D. Tumorile mari nu cauzează frecvent efect de masă asupra
structurilor adiacente;
E. Creșterea transaminazelor și creatininei arată extinderea tumorii.
R: A, C (3, p. 224)
27. Retinoblastomul:
251
A. Tumoră benignă a retinei la copil;
B. Anumite cazuri au afectare genetică ce crește riscul de tumoră la
ambii ochi;
C. Mutații ale genei RBI la testarea genetică;
D. Crioterapia și fotocoagularea laser sunt utilizate pentru tumorile
mici;
E. Nu există risc de pierderea vederii dacă tumora este adiacentă
corneei.
R: B, C, D (3, p. 226-227)
252
A. Cea mai frecventă fractură la copii;
B. Necesită tratament la nou născuți cu cortizon;
C. Bandaj în formă de 8;
D. Durere în axul clavicular;
E. Netratată poate determina osteoporoza la adulți.
R: A, C, D (3, p. 229)
32. Rahitismul:
A. Calcificarea vicioasă a osului cauzată de aportul , absorbția sau
metabolismul deficitar de vitamina D;
B. Investigații de laborator: FAL scăzută, fosfor crescut;
C. Radiografic- lărgirea cartilajelor de creștere;
D. Tratamentul: suplimentarea cu fosfor, vitamina D, în caz de
aport deficitar;
E. Cartilajul de creștere devine hipotrofic cu calcificare.
R: A, C, D (3, p. 229)
253
R: B, C (3, p. 230)
39. Adolescența:
A. Cuprinde intervalul 10-17 ani;
B. Pubertatea începe cu 12-24 de luni mai devreme la băieți;
C. Modificările fizice sunt clasificate conform stadiilor Tanner;
254
D. Adolescența târzie (17-21 de ani) este caracterizată prin
augmentarea autoconștientizării, o relație mai deschisă cu
părinții;
E. Adolescența timpurie (9-11 ani) se caracterizează prin gândire
corectă și comportament independent precoce.
R: C, D (3, p. 233-236)
43. Scarlatina:
255
A. Febră și rush asociate cu infecția streptococică;
B. Complicații: pneumonia post streptococică;
C. Se va trata cu aminoglicozide, AINS;
D. Laborator: test rapid pentru streptococ, cultură din secreția
faringiană;
E. Complicații: glomerulonefrită poststreptocicică.
R: A, D, E (3, p. 241)
45. Rujeola:
A. Cauzată de virusul rujeolic;
B. Complicații: gastroenterită;
C. Tratament suportiv (vit A, izolare, notificarea controlului de boli
transmisibile);
D. Laborator: testare PCR;
E. Clinic: erupție veziculoasă, tuse, scaune diareice.
R: A, C, D (3, p. 241-242)
46. Rubeola:
A. Cunoscută și ca „pojarul de 3 zile”;
B. Laborator: testare PCR;
C. Tratament: antibiotice;
D. Începe printr-o pneumonie cu pleurezie;
E. Asociată cu adenopatii posterioare cervicale și occipitale.
R: A, B, E (3, p. 242)
256
R: C, D, E (3, p. 242)
257
CAPITOLUL 36
AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE
259
A. Insuficienţa ovariană;
B. Afecţiuni hipotalamice sau pituitare;
C. Sindrom de ovare micropolichistice;
D. Anomalii cromozomiale cu disgenezii gonadice;
E. Anomalii anatomice (ex. absenţa uterului, sept vaginal).
R: A, B, C (3, p. 279)
260
E. Anomalii cromozomiale cu disgenezii gonadice.
R: A, B, C (3, p. 282)
261
A. Endometrioză;
B. Leiomiomatoză;
C. Lupus eritematos sistemic;
D. Poliartrită reumatoidă;
E. Granulom inghinal.
R: A, B, C (3, p. 288)
21. Vestibulodinia:
A. Determină o simptomatologie strict legată de vestibulul
vulvar;
B. Se manifestă prin durere severă la atingerea vestibulului sau
penetrare, sensibilitate şi eritem;
C. Se va trata cu antidepresive triciclice;
D. Necesită relaxarea muşchilor vaginali prin exerciții Kegel sau
terapie de desensibilizare;
262
E. Este o afecţiune inflamatorie cronică a regiunii anogenitale la
femeile aflate în perioada premenstruală şi în postmenopauză.
R: A, B, C (3, p. 289)
263
D. Expunere prelungită la androgeni;
E. Menarha tardivă.
R: A, B, C (3, p. 291)
264
30. Simptomatologia în cazul unei infecții cu HPV poate
cuprinde:
A. Veruci exofitice, conopidiforme pe regiunea genitală;
B. Multiple papule mici, roz, pe zona de contact;
C. Vezicule dureroase, multiple, mici, cu bază eritematoasă;
D. Papule mari în zonele de mucoasă ale corpului;
E. Erupție maculopapulară pe zona de contact.
R: A, B (3, p. 285)
265
D. Vârstă tânără la primul contact sexual;
E. Infertilitatea.
R: A, B, E (3, p. 281)
266
38. Semnele și simptomele ce pot fi întâlnite în cazul unei tumori
ovariene benigne sunt, cu excepția:
A. Cicluri menstruale neregulate;
B. Scădere în greutate;
C. Balonare;
D. Vărsături;
E. Dureri în etajul abdominal inferior.
R: A, B (3, p. 288)
267
CAPITOLUL 37
OBSTETRICĂ
268
4. Evaluarea vârstei gestaţionale în al doilea trimestru se va
realiza prin:
A. Circumferinţa abdominală fetală;
B. Diametrul biparietal;
C. Lungimea femurului;
D. Circumferinţa craniană;
E. Lungimimea cranio-caudală.
R: A, B, C, D (3, p. 296)
269
E. Polihidramnios.
R: C, D, E (3, p. 299)
270
12. Cauzele pentru care infecțiile tractului urinar sunt mai
frecvente în timpul sarcinii sunt:
A. Imunosupresia maternă;
B. Scăderea peristaltismului ureteral (secundar creșterii
progesteronului);
C. Creșterea peristaltismului ureteral;
D. Obstrucția căilor urinare;
E. Volumul crescut de sânge.
R: A, B, D (3, p. 302)
271
16. Diagnosticul sifilisului matern se va face prin:
A. RPR sau VDRL prenatal precoce;
B. Confirmare prin FTA-ABS;
C. Screening pentru IgG realizat precoce prenatal;
D. Cultură cervicală și analize imunologice;
E. Analiză PCR din lichidul amniotic.
R: A, B (3, p. 304)
272
D. Poate fi fatal pentru mamă;
E. Este un risc dat de administrarea de halucinogene.
R: A, B (3, p. 303)
273
24. Oligoamniosul se asociază cu:
A. Insuficienţă placentară;
B. Restricție de creştere intrauterină;
C. Anomalii cardiace ale fătului;
D. HTA;
E. Suferinţă fetală.
R: A, B, D, E (3, p. 307)
274
28. Infecția maternă cu Parvovirusul B19 are următoarele efecte
asupra fătului/nou-născutului, cu excepția:
A. Cecitate;
B. Meningită;
C. Anemie hemolitică;
D. Creșterea producției eritrocitare;
E. Hidrops fetal.
R: A, B, D (3, p. 304)
275
32. Factorii de risc pentru ruptura prematură de membrane
(PROM) sunt:
A. Nutriția maternă precară;
B. Distociilede prezentație;
C. Infecția urinară;
D. Incontinența cervico-istmică;
E. Ruptura prematură de membrane în sarcinile anterioare.
R: A, D, E (3, p. 308)
276
36. În cadrul profilului biofizic, evaluarea ultrasonografică constă
în măsurarea:
A. Indicelui de lichid amniotic;
B. Frecvenței respiratorii fetale;
C. Flexia coloanei vertebrale;
D. Frecvenței cardiace fetale;
E. Mișcărilor fetale.
R: A, B, E (3, p. 311)
277
39. Tratamentul hemoragiei postpartum cuprinde:
A. Dilatarea si chiuretajul uterin ( D&C) nu elimină cu succes
resturile placentare;
B. Dacă inversiunea uterină este cauza hemoragiei, este
recomandată repoziționarea manuală a uterului;
C. Masajul uterului si administrarea de oxitocină pentru a ajuta la
creșterea tonusului uterin și la scăderea intensității hemoragiei;
D. În caz de hipertensiune arterială, se poate administra
metilergometrină;
E. În cazurile severe sau refractare la tratament, poate fi necesară
histerectomia.
R: B, C, E (3, p. 315)
278
CAPITOLUL 38
TULBURĂRI PSIHICE
279
5. În clasa SSRI a medicamentelor antidepresive regăsim:
A. Duloxetină;
B. Desvenlafaxină;
C. Venlafaxină;
D. Paroxetină;
E. Sertralină.
R: D, E (3, p. 322)
280
A. Tulburarea anxietății generalizate;
B. Anorexia nervoasă;
C. Tulburarea conversivă;
D. Tulburarea nasofobică;
E. Tulburarea de panică.
R: A, E (3, p.323)
281
E. Nu există o afectare a funcționalității, cu excepția consecințelor
delirului.
R: C, D, E (3, p. 320)
282
17. Printre simptomele schizofreniei se numără:
A. Lipsa voinței;
B. Sărăcirea vorbirii;
C. Comportament organizat;
D. Deliruri (percepție senzorială în absența stimulilor externi);
E. Halucinații (convingeri false despre sine și alte persoane).
R: A, B (3, p. 319)
D. Akinezie;
283
E. Hipotensiune.
R: B, C, E (3, p. 319)
284
D. Frica de un obiect, activitate sau situație anume ce apare din
copilărie;
E. Beta blocantele pot fi folosite pentru a preveni tahicardia.
R: A, C, E (3, p. 324)
285
29. Tulburarea cu simptome somatice prezintă:
A. Unul sau mai multe simptome somatice care pot să nu fie datoare
unei condiții medicale identificate;
B. Simptome dureroase;
C. Simptome neurologice;
D. Simptome gastrointestinale;
E. Pacienții refuză să consulte un medic pentru a primi un
diagnostic.
R: A, B, C, D (3, p. 326)
286
33. Rigiditatea de tip plastic ”țeavă de plumb” nu se întâlnește în:
A. Sindromul neuroleptic malign;
B. Supradoza de anticolinergice;
C. Sindromul serotoninergic;
D. Sindromul toxic anticolinergic;
E. Hipertermia malignă.
R: B, C, D, E (3, p. 320)
287
D. Nicotina transdermică sau masticabilă;
E. Hipnoza.
R: C, D, E (3, p. 330)
288
42. În cadrul tulburării de personalitate de tip schizoid se regăsesc:
A. Neîncredere persistentă și suspiciune față de alții;
B. Incapacitatea de a lega relații apropiate;
C. Detașare socială;
D. Relații instabile, sentiment de gol interior;
E. Răceală afectivă, tocire afectivă.
R: B, C, E (3, p. 328)
289
R:A, C, D, E (3, p. 328)
290
51. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la tulburările de
personalitate:
A. Deobicei apar la copii sub 5 ani;
B. Duc la afectarea capacității de funcționare;
C. Sunt un model persistent si inflexbil;
D. Reprezintă un model persistent de trăire interioară și
comportmanet, care nu deviază de la normele culturale;
E. Nu pot fi atribuite consumului de substanțe sau unei condiții
medicale.
R: B, C, E (3, p. 328)
291
55. Alegeți răspunsul adevărat referitor la tulburările factice
(Sindromul Muchausen):
A. Reprezintă falsificarea semnelor fizice sau psihologice ale unei
boli în absența unei recompense evidente sau a unui beneficiu;
B. Preocuparea de a avea sau a contracta o boală gravă, în absența
simptomelor somatice evidente;
C. Dacă pacientul o acceptă, psihoterapia poate fi benefică;
D. Este denumită și tulburarea cu simptome neurologice funcționale;
E. Nu trebuie inițiate terapii inutile.
R: A, C, E (3, p. 326-327)
292
59. În intoxicația cu alcool apar:
A. Scăderea inhibiției;
B. Vorbire neclară;
C. Afectarea coordonării;
D. Transpirații;
E. Delirium tremens.
R: A, B, C (3, p. 329)
293
64. Sunt efecte anticolinergice ale antipsihoticelor:
A. Confuzie;
B. Retenție urinară;
C. Distonie;
D. Akatizie;
E. Hipertensiune.
R: A, B (3, p. 319)
294
68. În tabloul clinic al anorexiei nervoase se pot identifica:
A. Surplus ponderal;
B. Fixație pe prevenția surplusului ponderal;
C. Lanugo;
D. Eroziuni ale smalțului dentar;
E. Amenoree.
R: B, C, E (3, p. 327)
295
72. Tulburarea de personalitate de tip bordeline poate include
următoarele, cu excepția:
A. Relații instabile, sentimente de gol interior, impulsivitate;
B. Caută atenție, grandiozitate, ideație suicidală;
C. Frica de critică și disconfort, iritabilitate neadecvată, invidie;
D. Stima de sine scăzută, instabilitatea dispoziției afective;
E. Îi vede pe ceilalți ca fiind integral buni, fie integral răi.
R: B, C (3, p. 328)
296
D. Confrutarea cu obiectul fricii induce apariția atacului de panică;
E. Pacientul se confruntă cu obiectul.
R: A, B, D, E (3, p. 324)
297
80. Sevrajul de alcool se caracterizeză prin următoarele, cu
excepția:
A. Sedare, lentoare psihomotrie;
B. Halucinații tactile;
C. Anxietate, depresie;
D. Delirium tremens;
E. Greață, vărsături.
R: A, C (3, p. 329)
298
D. Modelul de comportament al acestora este diferit, dar nu deviază
de la normele culturale;
E. Prezintă trăsături ce se referă la percepția altor persoane ,
afectivitate, relații interpersonale și controlul pulsiunilor.
R: A, B, C, E (3, p. 328)
299
D. Tratamentul abuzului include metadona și natrexona;
E. În intoxicație, pacienții se pot manifesta impulsiv sau agresiv.
R: A, B, E (3, p. 330)
300
92. Tulburarea de personalitate de tip dependent se manifestă prin,
cu excepția:
A. Frică de responsabilitate;
B. Frică de intimitate;
C. Lipsa încrederii în judecata proprie;
D. Nevoia de a fi sprijinit de alții;
E. Retragere socială.
R: B, E (3, p. 328)
301
C. Dificultatea de a lucra cu alții;
D. Încăpățânarea;
E. Invidia față de alții.
R: A, B, E (3, p. 328)
302
CAPITOLUL 39
EPIDEMIOLOGIE ȘI ETICĂ
3. Meta-analiza:
A. reprezintă comparația retrospectivă a pacienților care au boala cu
martori sănătoși
B. depinde de studiul original
C. nu poate rezolva conflicte din literatura de specialitate
D. are o dimensiune mai mare
E. este incapabilă să elimine factorii limitativi din studiile originale
R: B, D, E (3, pag. 333)
4. Studiile de cohortă:
A. sunt capabile să examineze expunerile rare
B. facilitează studierea bolilor rare
C. examinează un grup de subiecți expuși la o situație sau factor dat
304
A. pre-selecția
B. perioada de latență
C. de investigație
D. de publicare
E. de memorie
R: B, C, D, E (3, pag. 334)
305
A.
B.
C. numărul de cazuri noi care apare într-o perioadă dată de timp într-o
populație
D. numărul de persoane cu o anumită afecțiune într-o perioadă dată de
timp
E.
R: C, E (3, pag. 334)
C.
D. probabilitatea expunerii în rândul pacienților care au o boală
comparativ cu probabilitatea expunerii în rândul pacienților fără
acea afecțiune
E.
R: A, B (3, pag. 334)
19. Despre raportul cotelor (OR, odds ratio), sunt adevărate afirmațiile:
A. valoarea 1 nu sugerează nicio relație între expunere și boală
B. se determină prin studii caz-control da
C. estimează riscul relativ dacă prevalența este ridicată
D. reprezintă probabilitatea expunerii în rândul pacienților care au o
boală comparativ cu probabilitatea expunerii în rândul pacienților
fără acea afecțiune da
E. reprezintă probabilitatea ca un test de screening să fie pozitiv la
pacienții care au boala
R: B, D (3, pag. 335)
307
20. Despre raportul cotelor (OR, odds ratio), putem afirma:
A. dă estimarea cea mai precisă a riscului relativ (RR) în cazurile de
boli rare
B. se determină prin studii de cohortă
C. estimează riscul relativ (RR) dacă prevalența este scăzută
D. valoarea 1 nu sugerează nicio relație între expunere și boală
E. estimează riscul relativ (RR) dacă incidența este scăzută
R: A, C (3, pag. 335)
308
D. direct proporțional cu reducerea absolută a riscului (RAR)
E. probabilitatea ca un test de screening să fie negativ la pacienții care
nu au boala
R: A, B (3, pag. 335)
309
E. în mod ideal, au sensibilitate și specificitate ridicată
R: D, E (3, pag. 335)
310
A. ipoteza alternativă
B. eroarea de tip III
C. eroarea de tip I
D. ipoteza nulă
E. eroarea de tip II
R: C, D, E (3, pag. 336)
311
A. reprezintă repartizarea nerandomizată a subiecților în grupurile de
studiu
B. pacienții cu experiențe negative sunt mai predispuși să-și
amintească detalii negative
C. eficacitatea terapiei nu este descrisă cu precizie în grupul de studiu
D. interpretarea subiectivă a datelor de către investigator duce la
devierea către concluziile “dorite”
E. asemănarea rezultatelor studiului cu ipoteza propusă este incorectă
R: D, E (3, pag. 334)
312
A. să înțeleagă situația sa medicală
B. să nu fie diagnosticat în prezent cu psihoză sau intoxicație
C. să fie capabil să ia decizii care sunt în acord cu valorile sale
anterioare
D. să înțeleagă că nu se poate răzgândi ulterior, cu privire la
acceptarea terapiei
E. să aibă în mod obligatoriu peste 16 ani
R: A, B, C (3, pag. 337)
313
42. În studiile statistice, confidențialitatea nu este obligatorie atunci
când pacientul:
A. este un adolescent cu o afecțiune potențial dăunătoare pentru sine
sau pentru alții
B. a fost împușcat sau a suferit alt tip de rană penetrantă în uirma unui
atac
C. este diagnosticat în prezent cu psihoză sau intoxicație
D. are vârsta sub 16 ani
E. nu permite medicului să împărtășească informațiile altor persoane
desemnate
R: A, B (3, pag. 337)
314
E. nu poate fi realizată la pacienții > 60 ani
R: B, C (3, pag. 338)
315
50. Sunt caracteristice ale morții:
A. absența hipotermiei sau intoxicației
B. absența liniei izoelectrice pe EEG
C. aspectul pacientului nu poate fi explicat de o condiție medicală care
mimează moartea
D. apneea când pacientul este decuplat de la ventilator pentru o durată
considerată suficientă pentru a produce o conducere normală
hipercarbică
E. prezența slabă a reflexelor de trunchi cerebral (nervi cranieni)
R: A, C, D (3, pag. 338)
316
TEMATICA ȘI BIBLIOGRAFIA PENTRU EXAMENUL DE
9
LICENȚĂ 9
DOMENIUL MEDICINĂ
320
3. Latha Ganti, David Lebowitz, Javier Rosario, Ariel Vera: Sinopsis de
medicină. Cristina Oana Mărginean, Cătălina Poiană - coordonatorii ediţiei
în limba română, Ediţia a 5-a, Editura Hipocrate, Bucureşti, 2021
321
322