-HISTOLOGIE CURS 6-

PERODONTIU MOALE
Ligamentul alveolo-dentar sau membrana periodontala
Mb periodontala are rolul de a lega si stabiliza dintele in alveola dentara. El se prinde
de gingie si cementul dentar pe de o parte si de lama interna a osului alveolar pe de
alta parte.
Structural, este format din tes conj bogat fibrilar (fibre, SF, celule, vase sangvine,
fibre nervoase). Fibrele reprezinta componenta cea mai bine reprezentata, sunt in
general fibre de colagen, rare fibre de reticulina si oxitalanice.
Fibrele de colagen sunt dispuse in grupuri ce au orientari diferite:
1) Grupul gingival, in care fibrele pornesc de la nivelul cementului spre gingie si se
termina in corionul papilar sau pe periostul alveolar. Rol: fixeaza gingia pe colet
2) Grupul transseptal reprezinta un grup de fibre ce trec de la coletul unui dinte la
dintele vecin, peste creasta alveolara dintre cei doi dinti. Rol: stabilesc legatura intre
dintii vecini.
3) Grupul crestelor alveolare = fibre ce merg intre cementul dentar si crestele
alveolare. Rol: consolideaza dintele in alveola dentara si se opun stresurilor laterale.
4) Grup orizontal dentino-alveolar = grup mare de fibre de colagen ce porneste de la
cement si se termina la nivelul osului alveolar. Aceste fibre sunt prezente de la
nivelul coletului pana la apex, in special in 1/3 ocluzala a dintelui. Rol: mentine
dintele fixat in alveola dentara si se opune deplasarii lui.
5) Grupul oblic = situat intre osul alveolar si cement, formand cu acesta un unghi de
45 grade. Rol: consolideaza fixarea dintelui in alveola si se opune fortelor de ocluzie
6) Grupul apical leaga apexul de peretele alveolar. Rol: se opune inclinarii vestibulo-
orale a dintelui.
7) Grupul interradicular este plasat intre radacinile dintilor vecini, mergand de la
cement la septul osos interradicular.
Ligamentul alveolo-dentar sufera modificari ale acestor grupe de fibre in raport cu
varsta. Mai evidente sunt modificarile transseptale si ale crestelor alveolare care se
pot atrofia.
Fibrele de reticulina sunt rare si sunt localizate in peretii vaselor.
Fibrele oxitalanice sunt localizate de-a lungul fibrelor de colagen din grupurile
jonctionale ale ligamentului. Ele pot forma o retea periradiculara. Numarul lor este
crescut in zona de ligament supusa fortelor mecanice.
Celulele de la niv. lig sunt in nr. redus. Sunt rep. in special de fibroblasti care se pot
diferentia in cementoblaste si osteoblaste.
Mai intalinim cel. migrate din patul vascular cu rol de aparare respect. fagocitar.
Printre fasciculele de fibre se gasesc zone de t. conj. lax numete spatii intersitiale
Aceste zone sunt bogate in cel. dar mai sarace in fibre.
Vscularizatia ligamentului alveolo-dentar este foarte bine rep. prin ramuri din a.
Pulpara din r. ale arterei osului alveoar si r. ale a. gingivale.
Venele sunt prezente si ele, de asemenea vasele limfatice care sunt prezente in nr.
redus. Inervatia receptoare este complexa si este asigurata de r. din n. dentar, ram
din trigemen. Grosimea lig. alveolo-dentar difera de la un dinte la altul sau in raport
cu regiune dintelui respectiv.
PARODONTIUL DUR:
(Osul alevolar + cement)
Osul alv. este partea integranta din structura org. dentar. Se formeaza si dispare
odata cu dintele. Este rep. de camarute sapate in osul arcadelor dentare din maxila
si mandibula. Structural prezinta:
- 2 lame osoase alc. din t. osos compact (haversian), una interna si una
externa ce se continua cu corpul mandibulei si maxilei. Intre cel 2 lame se gaseste
t. osos spongios sau trabecular ce poarta numele de diploe. Lama osoasa interna
re. osul alveolar propriuzis si formeaza peretele intern al alveolei dentare. Este
perforata de numeroase orificii ce lasa sa treaca vasele sangvine + nervii inspre
ligamentul alveolo-dentar de aceea se mai numeste si placa cribriforma. Lama
interna este neregulata dat. insertiei lig. alveolo-dentar. Lama externa sau gingivala
este neteda si este tapetata de gingie.
Creasta alveolara se afla in dreptul jonctiunii smalt-cement si se termina in parte
sup. a alveolei dentare prin unirea celor 2 lame (interna si externa). Osul alveolar are
o remarcabila plasticitate caracterizata printr-un proces continuu de remaniere sau
remodelare consecutiv:
1. Cresterii maxilarelor
2. Eruptiei dintiilor
3. Solicitarii functionale
Adeseori in reg. crestelor alveolare pot exista mici pierderi de t. osos, proces numit
alveolo-plasie .Se insoteste si de pierderea unor fibre de colagen peri-odontale ce
det. scaderea stab. dintelui in alveola.
*REPARATIA OSULUI DUPA EXTRACTIA DENTARA:
1. Formarea chiagului sangvin
2. Inlocuirea chiagului cu t. de granulatie
3. Inlocuirea t. de granulatie cu t. conj
4. Epitelizare completa
5. Aparitia t. osteoid la baza osului alveolar (t. osteoid este un t. osos nou
format)
6. Umplerea bazei alveolare cu t. osos trabecular
Creasta alveolara se rezoarbein timp ce alveola se umple cu t. osos nou format.
Suprafata conturului crestei edentate este det. de cantitatea de t. osos cicatrizant si
t. osos rezidual. Epiteliul nou de la suprafata crestei este mai subtire si mai slab
keratinizat.
Cementul dentar este un t. dur ce acopera dentina radiculara de la colet la apex. Pe
el se prind o parte din fibrele de colagen ale lig. alveolo-dentar. Grosimea este
variabila: este mai subtire la jonciunea smalt-cement dar creste progresiv de-a lungul
radacinii pana la apex. Cementul din trimea sup. a radacinii se formeaza primul si
este lipsit de celule, se mai numeste cement primar sau acelular. In cele 2 treimi inf,
cementul este celular, se numeste cement secundar si contine cementocite.
Structura: cementul din pct. de vedere chimic este asemanator cu osul si dentina.
prezinta
- o comp. organiza 45-50% si poate merge si la 55% si este alc. din fibre
in special de colagen, subst, fundamentala, apa
- O comp anorganica 45-50% formata din fosfati de calciul
Se aseama cu osul deoarece prezinta o matrice organica (fibre de colagen + MPZ
+celule: cementocite +cementoblaste) dar prezinta si comp. anorganica. Cementul
contine fibre de colagen si subst. fundamentala care se va mineraliza.
Celulele sunt rep. de cementocite, cel mature in repaus functional adapostita in
cementoplaste aflate in matricea mineralizata. Cementoblastele sunt cel. tinere ce
desf. o intensa activ de sinteza. Sunt dispuse la periferia cementului, sunt prez. in
faza de formare a cementului (cementogeneza) sau in momentul de declansare
patologica a cementogenezei.
Linile incrementale sunt prezente si la niv. cementului marcnd f. periodica a acestuia.
Hipercementoza:
Hipercementoza este f. in exces de cement dat. unor procese patologice. Este un
proces ce poate duce la pierderea vit. dintelui (uneori depunerea in exces de cement
la niv. canaului radicular duce la micsorarea diam. sau si chiar la astuparea canalului
radicular compromitand in acest fel vit. dintelui)
Functiile: Contribuie la ancrarea dintelui in alveola dentara. Prin cresterea sa poate
compensa pierderea de subst. a dintelui. Spre deosebire de os nu este rezorbit in
mod normal ci numai in conditii patologice.
Dezvoltarea lui este conditionata de actiunea mecanica ce se exercita asupra
dintiilor. Creste ca si osul numai prin apozitie.
Cementogeneza poate fii declansata in orice perioada a vietii. Cementul este o
structura dinamica: posibilitatea de a se rezorbi si de a se reface este utilizata pt.
corectarea dintiilor vicios implantat. NUtritia lui este asigurat de vasele periodontale
dar si de limfa dentinara prezenta in canaliculii dentinari cu care stabileste
anastomoza.
Dezvoltarea dintelui:
Primele semne de dezvoltare a dintelui apar din a 6-a sapt. de viata intrauternia. In
acest moment, din epiteliul stomodeumului apare de-a lungul marginii libere a
maxilarului si a mandibulei o ingrosare in forma de arc numita lama dentara apoi
intre ea si viitoarea regiune a buzelor apare o ingrosare epiteliala numita lama
vestibulara sau bucala. Lama vestibulara se infunda in mezenchimul invecinat
formand un perete epitelial ce separara t. conjunctiv al buzei de cel gingival. In
cursul dezvoltarii, lama vestibulara se imparte in 2 foite separate de un sant larg.
Foita externa + mezenchimul corespunzator ei va forma mucoasa vestibulara a
cavitatii bucale.
Foita interna + t. conj. alaturat va forma mucoasa gingivala. Fata dintre cele 2 foite
va devenii v. cavitatii bucale. Imediat dupa aceasta fiecare lama dentara (sup. si inf.)
va prolifera in 10 puncte ce corespund viitorilor 10 dinti primari.
Mugurii dentari au o forma rotunda sau ovala, se vor indeparta treptat de lama
dentara patrunzand in mezenchimul inconj. dar ramanand legati de lama prontr-un
cordon epiteliar fprm. din 1-3 randuri de cel. Cand embrionul ajunge la aprox 27-
28mm lungime, mugurele dentar incepe sa se diferentieze in organul adamantin
numit si organul smaltului. El are initial forma unui coif dat. mezemchimului care intra
in alcatuirea papilei dentare, papila ce impinge parte inf. a mugurelui dandui forma
mentionata. In acest moment organul smaltului este format din:
1. Strat epit. extern
2. Strat. epit. intern format din cel. inalte asezate pe un singur rand
3. Pulpa smaltului (o masa cel. gelalitoasa aflata intre cele 2 epitelii)
Intr-o faza mai avansata de dezvoltare, organul smaltului va lua forma unui clopot si
se va numi clopotul adamantin. Acesta este prez. la embrionul ce are 90-100 mm
lungime. Cel papilele dent. din treptul stratului intern sau adamantoblaric se vor
diferentia si se vor aseza pe un singur rand in fata acestora formand odontoblastele.
Mezenchimul ce inconjoara clopotul adamantin si papila dentara devine fibros si
formeaza o teaca conj delimitanta numita sacul dentar.
In timpul dezvoltarii, cel. conj din sacul dentar se diferentiaza in fibroblaste, in
cementoblaste, osteoblaste si vor forma lig. alveolo-dentar, cementul si osul alveolar.
Deci dezvoltarea organului dentar (dinte + parodontiu) este rezultatul participarii a 2
primordii, 1 epiteliar si 1 conjunctivo-mezenchimal. Organul smaltului numit si
organul adamantin structural prezinta:
1. Epiteliul extern format dintr-un rand de cel. turtite in partea convexa a
lui si usor mai inalte catre margini, cel solodarizate intre ele prin dezmozomi.
2. Pulpa smaltului este form. din mai multe randuri de cel stelate
asemanatoare cu cel. reticulare (sunt cel. epit. derivare din epiteliul oral). Printre
cel. stelate se gaseste un lichid vascos, amorf, bogat in MPZ acide.
3. Stratul epiteliar intern format din cel. inalte asezate pe un singur rand,
numite adamantoblaste sau ameloblaste. Sunt cel. mature, intens diferentiate ce
vor forma viitoarea matrice organica a smaltului in care se vor depune sarurile de
cablastelorlciu determinand mineralizarea acestuia. Aceste cel. au un nucleu
alungit, eucromatic cu nucleoli vizibili. Citoplasma contine numeroase mitocondrii,
complex golgii si RER bine dezvoltat, de asemenea contine numerosi ribozomi
liberi si microtubuli. Adamantoblastele sunt unite intre ele prin dezmozomi iar la
polul apical si bazal sunt unite prin jonctiuni inchise (pentalaminate). Membr.
celulelor prezinta la polul apical o prelungire orientate catre papila dentara numite
fibra Toms. In jurul ei adamantoblastul va depune ritmic (zilnic) materialul organic
sintetizat si secretat sub forma de granule ce se vor atasa de prelungirea Toms iar
ulterior prin mineralizare se va transforma in prisma adamantina. Pe aceasta
prisma adamantina se vor depune sarurile de Ca, realizandu-se mineralizarea
smaltului.
Formarea smaltului incepe numai dupa ce odontoblastele au depus un prim strat de
dentina, ordinea evenimentelor este urmatoarea:
1. Dif. adamantoblastelor
2. Dif. odontoblastelor indusa de aparitia adamantoblastelor
3. Depundrea unui strat de dentina
4. Depunerea unui strat de smalt
*Amelogeneza sau dezvoltarea smaltului are loc prin 2 procese:
a. Formarea matricei smaltului
b. Maturarea smaltului
a. Formarea matricei smaltului este realizata de catre cel. strat. intern ale
clopotului adamantin numite adamanto sau ameloblaste. In matricea smaltului se
gaseste o prot. fibroasa asemanatoare keratinei ce contine prolina in proportie de
25%, mai contine histidina, lizina si arginina, acestea din urma in proportie de 3-1-
1%
Dupa ce au format in intregime matricea organica a smaltului, ameloblastele isi
reduc activitatea, matricea organica este predominant bazofila, elaborarea ei are loc
la nivelul unei membrane ce separa smaltul in formare de dentina deja formata, este
jonctiunea smalt-dentina.
a. Maturarea sau mineralizarea matricei smaltului. Este un proc. relativ
lung la care participa si ameloblastele. Mineralizarea sa face cu saruri minerale
sub forma cristalelor de hidroxiapatita ce se depun in matricea organiza.
Orientarea cristalelor este responsabila in parte de forma pe care o iau prismele
adamantine pe langa compresia lor reciproca. Subst. intercel. dintre fibrele Toms
se transforma in subst. intrerprismatica. Odata cu mineralizarea rezulta smaltul
care este o comp. acidofila.
Simltan cu proc. de mineralizare se realizeaza o pierdere de apa si subst. organice
dar cu o crestere semnificativa a subst anorganice. Apa si comp. organica raman
constante in smaltul matur in proportie de 2-4%.
Pe masura de predentina se depune si adamantoblastele se retrag spre exterior, are
loc asa numitelor striatii ale RETIUS numite si linii de crestere.
Adamantogenez determina cresterea in lungime si latime a coroanei. Pe masura ce
coroana este formata, pulpa smatului dispare sub presiunea smaltului nou format si
in final cele 2 epitelii (intern si extern) fuzioneaza, formand invelitoarea sau cuticula
smaltului