Sunteți pe pagina 1din 10

CUVIOSUL SERGHIE (+25 iulie 1987), UN SFANT

RECENT, TAMADUITOR AL BOLILOR PSIHICE: Ia-ti


viata in orice zi de la inceput. De cremene sa
stai in Adevar, dar cu blandete sa-l primesti pe
pacatosul inselat de diavol

() Multi fii ai sai duhovnicesti, bolnavi sufleteste sau psihic, s-
au tamaduit cu ajutorul Parintelui Serghie, care a strabatut
impreuna cu ei pustia de iad a suferintei. Pe Parintele Grigorie
Krug, de pilda, care i-a stat in preajma peste douazeci de ani, l-a izbavit
din mari si grele ispite, urcandu-l pana la urma pe inaltimile
duhovnicesti.
Pururi alaturi de fiii sai, dar niciodata silnic. Daruit cu totul lor,
se atinea in umbra; era parinte dupa chipul Parintelui ceresc, de
la Care vine toata prinimea, smerindu-se ca sluga inaintea
Stapanului, implinind cu fapta cuvantul Sfantului Ioan Botezatorul,
care spune: Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez (In 3,
30).Urmand lui Dumnezeu, Care-i da omului toata libertatea,
Parintele Serghie nu s-a impus si n-a impus niciodata nimic fiilor
sai duhovnicesti. El i-a invatat ce inseamnalibertatea de fii ai lui
Dumnezeu, lucrul cel mai greu dintre toate. De aceea multi au ales
in locul indrumarii sale delicate, predate cu credinta libertatii fiecaruia si
lucrarii harului, prinia [paternitatea duhovniceasca, n.n.] mai
autoritara a altor duhovnici. ()
Strain de lume, dar apropiat de oameni, Parintele Serghie lua
aminte cu durere la suferinta celor din lume, suferind alaturi de
toti, apropiati sau straini, cunoscuti ori necunoscuti. Citea ziarele
nu pentru a-si trece timpul, ci pentru a afla ce se intampla in
lume, luand parte astfel la calvarul unei omeniri suferinde. Si
asa, in fiecare zi, cu adevarat se facea partas la necazurile si
suferintele tuturor oamenilor si se ruga pentru intreaga lume. Se
gandea cu dragoste la Rusia sa si plangea de mila poporului rus,
aratandu-si solidaritatea cu el prin cinstirea nestirbita a Bisericii-Mame.
Iubirea sa fata de semeni era uriasa si-i cuprindea pe toti,
oricare le-ar fi fost rangul sau destoinicia, fie ca erau destepti
sau pacatosi. Pe toti ii intampina cu chip surazator, cu bucurie si
cu bunatate; era binevoitor fata de toti, rabdator cu toti, bland
cu totiBlandetea-i mai cu seama misca pe data inimile. Era la el nu
o insusire fireasca, ci o minunata virtute, un har dumnezeiesc
castigat prin multa osteneala cu care-si supusese firea iute, gata
usor sa se aprinda.
Aspru cu sine, era peste masura de ingaduitor cu ceilalti; nu
invinuia si nu judeca pe nimeni, socotind judecarea aproapelui
semn de mandrie, patima rea care i-a dus la cadere pe ingeri si pe
oameni. De neclintit cand era vorba de invatatura de credinta
ortodoxa si de respectarea poruncilor, deosebea cu dragoste pe
cel gresit de greseala sa, pe pacatos de pacatul lui, infierand
vina si milostivindu-se de vinovat.
In orice imprejurare, cu gingasie, deplina daruire si luare-aminte ii
asculta pe toti. Era cu totul plin de grija fata de cei pe care-i luase sub
aripa sa si se simtea raspunzator pentru durerea intregii
lumi. Gandindu-se la altii, fireste ca uita de sine, asa ca intrebat
cum ii merge, raspundea vorbind de cei pe care-i purta in inima,
spunand:Cutare e bolnav, cutare are greutati
Om al rugaciunii, invata ca rugaciunea este cea care ne intoarce
ochii spre suferinta semenilor, prieteni ori straini, si ne
lumineaza cum sa-i ajutam.
***
Cititi integral la:
Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie
de mai tarziu): DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE
DE DES: POCAITI-VA!
(din: Jean-Claude Larchet, Tine candela inimii aprinsa.
nvtura parintelui Serghie, Editura Sophia, Bucuresti, 2007)

POVATUIRI DE MARE FOLOS DE LA CUVIOSUL
SERGHIE: Cand sufletul ti-e tulburat, alearga la
cainta; de n-ai cainta, caieste-te de necainta ta!
Publicat pe 27 Jul 2009 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Jean-Claude
Larchet, Mandria, trufia, Parintele Serghie evici, Pocainta, Psihologie si
psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut | | Print

Nu-i om care s se simt n largul su pe acest pmnt. Asta ne e
crucea.
Nu crede c eti rob pe via pcatului. Ndjduiete cu trie n mila lui
Dumnezeu.C la El e mult mil i iertare. De-I cerem, pe dat ne iart i ne
izbvete.
S nu dezndjduieti nicicnd pentru greelile din zilele trecute. Ia-i viaa n
orice zi de la nceput. i socotete ziua de azi ca pe cea din urm. Altminteri,
dup cuvntul printesc, e timp pierdut.
***
Mai de folos i este omului s aib voina slab, dect una tare. Ca s-i
vad neputina i slbnogeala. Altminteri, se trufete cu puterea sa i, plin
de sine, se leapd de Dumnezeu.
Marea iscusin a vieii duhovniceti e s lucreze omul cu puterea lui
Dumnezeu, nu cu puterile sale. Marea nelepciune este s-L ai pe
Domnul slluit n tine.
De vrei s faci un lucru ct de mic, cheam-L pe Dumnezeu n ajutor. F-le pe
toate ca n faa Lui, i fr El nimica s nu faci. C spune Domnul: Cel care
nu adun cu Mine risipete (Lc 11, 23).
Puterea mpotrivirii la pcat e de la Dumnezeu, i se ctig
cu rugciunea.
Teme-te de mndrie. E cel dinti i mare vrjma. Pe ngeri i-a fcut s cad.
De ai vreun mic ctig duhovnicesc, nu te mpuna cu prerea de
sine. Nu aduna comoar pentru tine, ci mbogete-te n Dumnezeu.
Smerenia s-o caui mai nti de toate. C fr ea nimic nu poi s
faci. Smerenia e mntuire iute.
Cat smerenia, nu sfinenia. C fr smerenie, sfinenia-i curat
amgire. C pentru lipsa smereniei au ajuns draci czui duhurile ngereti i
sfinte.
Triete aa ca s-L mulumeti pe Dumnezeu, nu pe tine. Mulumirea de
sine e primejdioas.
La baza bolilor mintale nu st sexualitatea, cum zice Freud, ci mndria.
Centrarea pe sine este nceputul bolii mintale. Boala mintal se
ntemeiaz pe socotirea propriei persoane drept centru al lumii.
***
Nu-i om pe lume cu psihic sntos. Tot omul are n el toate bolile. Cel care pare
sntos i normal, este cel care ajunge s-i stpneasc boala i s-o
in n fru. Bolnavul mintal ns nu-i mai poate controla boala, i ea
iese la iveal.
Duhovnicul e i psihiatru. Pn la urm, rdcina bolii mintale e o nepuin a
sufletului.Totul are sens duhovnicesc, duhovnicescul le cuprinde pe toate.
i tratamentul duhovnicesc poate tmdui, adesea, boala mintal.
Un psihiatru care nu-i i om duhovnicesc poate s aline boala, l poate aduce din
nou n lume pe bolnav, l poate face s triasc alturi de ceilali oameni. Dar n-
are ce-i da sufletului su, nu-i poate arta sensul existenei sale. Asta
numai duhovnicul poate s-o fac.
***
Pururea s avem cina tlharului pe cruce. C nu tim lungimea vieii.
Dac eti tulburat n vremea rugciunii, alung tulburarea i te ciete de
tulburarea ta. De nu-i e inima zdrobit, iari s te cieti. De nu te poi
ci, ciete-te de neputina ta. i aa, pururea struie n cin.
Silete-te spre cin. De n-ai rvn spre cin, roag-L pe Dumnezeu s-
i ierte lipsa de rvn.
Cnd sufletul i-e tulburat, alearg la cin; de n-ai cin, ciete-te de
necina ta. Ca pururea s biruie cina.
Pocina nu-i doar plngere de o clip a pcatului, ci e necontenit
mustrare a inimii.
De eti cretin, f din cin firea sufletului tu. Cina nu doar cere
iertarea de pcate, i cunoate nc neputina i nimicnicia n faa lui
Dumnezeu. E nsoit de smerenie, de frica de Dumnezeu i aducerea-aminte
de moarte. Petrece pururea n ea. Ca s-o afli, cere-o de la Dumnezeu,i ca
pururea s-o ai, pururea cere-o.
ncepe orice lucru cu cina. i rugciunea tot aa s-o ncepi. mpac-te
nti cu Dumnezeu, ca s nu te rogi cu pcat. C ru rugndu-se oarecnd
un ho de cai la Sfntul Nicolae, a fost mustrat de sfnt i aruncat ntr-o groap
cu hoituri, ca s-i cunoasc din acea duhoare urciunea rugciunii sale.
La rugciune, unete-i mintea cu inima. i vezi de-i bine rsdit acolo.
Iar calea unirii e cina. i prin cin intrnd n ascunziul inimii, aflm
acolo ferire de primejdii i adpost.
De moleeal i puintate de suflet s te cieti ca de pcat, silindu-te
s-i vii n fire.
Pentru rceala sufletului s te cieti, c e pcat.
Ciete-te c nu-i iubeti de ajuns pe oameni, c nu te dor necazurile
lor.
Ciete-te c nu eti sfnt, ciete-te de starea ta jalnic.
Greii ai notri, pe care i iertm, ca s primim iertare, sunt i cei pe care
nu-i placem pentru c sunt altfel dect noi.
***
Muli talani are omul, dar puin ctig, c-i irosete n vremea vieii
sale.
Adevrata ta via, omule, e n ceruri. ncepe s-o trieti de aici, de pe
pmnt.
Pururea s fim ca cel ce-ateapt s-i vin trenul dintr-o clip n alta i-i
gata s se urce n el.
Cele duhovniceti sunt cu adevrat, i-s mai adevrate dect cele
pmnteti i vzute. ns pe ele numai ochiul inimii le vede.
Despre teama de Judecata ce va s fie: Cat la mprie ca un cltor, fr
grij de ziua de mine, pururea gata de drum. i netiind ceasul plecrii,
fii pururi treaz, cu candela nestins.
De trndvie i dezndejde scpm de cugetm la moarte i, dup cuvntul
printesc, de socotim fiecare zi ca pe cea din urm. C numai aa vezi c n-ai
vreme de pierdut, i nu amni rugciunea. C n orice clip poi muri, n
noaptea asta chiar, si-n cele ce vei fi aflat, n acelea vei fi judecat, dup cum
spune Domnul. S ne ngrijim, dar, ntotdeauna s fim mpcai cu Dumnezeu i
cu oamenii.
Triete ziua de azi i las grija zilei de mine, c ngrijorarea n-o
schimb cu nimic. S nu-i pierzi timpul, irosindu-i clipa. De clipa de
acum s te ngrijeti, veghind s ai mereu ulei n lamp ca fecioarele
nelepte, i-n toat clipa gata s-L primeti pe Mire. Asta s ne fie grija,
cum suntem aici i acum. C aa cum vom fi aflai, aa vom fi judecai de
Hristos.
***
Tainele cele dumnezeieti nu se iscodesc cu mintea, ci se primesc cu
inim credincioas, i atunci ni se arat desluit.
Duhovnicia e a vieii, nu a minii.
Temeiul poruncilor dumnezeieti e viaa, nu tiina. Nu cerceta, dar, cu
mintea la ce-s bune. Dac scrie pe ceva otrav, te fereti, nu guti s
vezi de e aa sau nu.
***
Fugi de ndoial ca de dracul. Nu citi Scripturile cu duh ndoit, c vine
dracul n chip de teolog i i le tlcuiete el cu viclenie. Cu credina, taie
pe dat irul vorbelor lui.
Nu sta de vorb cu dracii, nu le f pe voie. Nu lua aminte n nici un chip la
optirile lor.
De te cuprind ispitele, zbate-te s scapi, ca omul prins de vltoare. ine
la viaa sufletului cum ii la viaa trupului.
De se aprinde n tine flacra ispitei, stinge-o iute cu apa rugciunii, pn
nu se nteete prjolul. Nu sta nepstor, revino-i iute i respinge-o
iute. Zbate-te i strig, ca un om luat de uvoi. Moliciunea n vreme de
ispit e moarte curat.
Ispita e arpele muctor. Cum l-ai simit c muc, lovete-l i taie-i
capul.
Zicea unul dintre Prini: De pofteti trup, mergnd la morminte vezi ce
rmne din frumuseea lui.
Cugetele de hul arat fr puin de tgad c Necuratul exist. C
sunt cumplit de nfricotoare, cum omul nu poate gndi. Ebine c-i d
arama pe fa, c ndeobte lucreaz pe furi, i nu cunoatem tria vrjmiei
sale i nu tim cu ce duman hain avem de luptat. Numai aa putem s-l
vedem. mpotrivete-te, leapd-te, nu le lsa s-i intre n suflet, nu sta
de vorb cu ele nicidecum. Nu te nfricoa. Dup cum spun Prinii, e o
ispit bine tiut a vieii duhovniceti. n Scara aflm multe nvturi n
aceast privin. Cnd, la rugciune, dracul ne aduce astfel de gnduri, nc mai
mult s ne inem de ea, punnd mpotriva lucrrii lui lucrarea noastr, prin
chemarea lui Iisus.
***
Cunoate omul cnd harul s-a slluit n el? Uneori tie. Alteori ns Domnul
ne las n netiin, ca s nu ne mndrim. Cum tii c harul slluiete n
tine? Pur i simplu simi. Sfntul Serafim de Sarov spune ns c astzi omul
a pierdut simirea prezenei lui Dumnezeu.
De te nfrunt cineva n duh de ceart, din pricina credinei, cere n inima ta
luminare i nelepciune de la Duhul Sfnt, ca s tii ce s-i spui i cum.
Cel nrvit n pcat nu poate osebi cugetele i nu-i vede
pcatele, socotindu-le slbiciuni omeneti, cu neputin de ndreptat.
Nu pune pe seama vremurilor i a lumii slbiciunea sufletului tu.
Nu-i ru c truda nu-i aduce nici o bucurie. C n-am venit pe lume ca s
ne desftm. Ci suferina-i zestrea noastr pmnteasc. Ba, ru este
s-i plac munca ta, s-i faci din ea un idol, s-i dai tot sufletul tu,
lsnd de o parte ce e cu adevrat de pre. Veselie s-i aduc lucrarea
celor duhovniceti. Iar munca s-i fie nevoin, spre ncercare, cum
este pentru clugr ascultarea care-l rupe de la rugciune i
slujbe. Socotete-o uneltitoarea rbdrii, c mult rbdare cere munca. i sila
de munc n-o socoti pcat de nu-i vatm sufletul. ndur-o cu gndul la
Dumnezeu i rugciune. i f-o bine, aa cum se cuvine, ca s nu sufere
alii din pricina ta. i cu iubire, luare-aminte i bunvoin s te pori cu cei cu
care mpari povara muncii. S-i fie nc munca spre smerire, cugetnd c
pentru nevrednicia noastr ni s-a dat treaba asta de rnd pe care-o facem, i nu
alta mai de soi.
nstrinarea nu-i nici sil de via i de lume, nici nepsare. Sfntul Ioan
Scrarul istorisete c, minunndu-se de smerenia unui monah, care primea cu
linite batjocurile, l-a ntrebat cum a ajuns la o asemenea neptimire. Iar acela i-
a rspuns: Pentru ce a lua aminte la nite oameni de nimic?. i sfntul
ncheie, suspinnd: Am vzut atuncea n ce adnc de rutate czuse.
(din: Jean-Claude Larchet, Tine candela inimii aprinsa. nvtura parintelui
Serghie,
Cuviosul Serghie evici (+25 iulie 1987) despre
iubire: Ia seama mai intai la suferinta sufletelor!
Publicat pe 24 Jul 2009 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Jean-Claude
Larchet, Parintele Serghie evici | | Print

De cremene s stai n Adevr, dar cu blndee s-l primeti pe pctosul
nelat de diavol. Nu judeca, ci arat tuturor iubire. i s nu zici n sinea
ta: Acesta-i pctos, iar eu sunt drept, c vei avea de indurat ispit.
Nu cu cuvinte aduci pe altul la credin. Orict de lungi i frumoase
cuvntri ai rosti, rmn tot vorbe goale de nu e adevr n viaa ta. Se
spune c venind n Alexandria Sfntul Antonie, nfiarea i purtarea sa au fost
mai gritoare dect toate ritorisirile teologice.
Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea
Duhului alung draci cel care are duh puternic, c-i grea lucrarea i sleiete de
puteri. i izbutete avnd mil i dragoste de frate i voind s-l vad
izbvit de rele. Aa, uitnd de sine, las s lucreze marea putere a lui
Dumnezeu.
Mai nainte ns de-a-i ncretina pe alii, fii tu cretin adevrat, ca nu
cumva s i se spun: Doctore, vindec-te pe tine nsui!. Nu poate
ptimaul s se fac apostol i s rmn nernit de draci. Fii apostol cu
fapta, nu cu vorba, ca s nu te ntrebe duhul ru: l tiu pe Pavel, dar tu cine
eti?
Nu-i om pe lume s n-aib nevoie de ajutorul tu. Ia seama mai nti la
suferina sufletelor. Cum s-l ajui, nu-i carte s te nvee. F-o cu
gingie. i cu mare umilin. Mndria otrvete roadele iubirii. i
uneori e bine iubirea s lucreze, alteori mai bine e s atepte pn ce
inima-i vestete. C iubirea pururi cat la cellalt, gata n orice clip s-i sar
n ajutor.i rugciunea o lumineaz cnd i cum s ajute. i tot ea ne face n
chip minunat vztori ai tainei celui de lng noi... Iubirea nu cere mari
isprvi i planuri mari; face mult bine doar cu o vorb bun, cu o privire,
cu o mic rugciune
Nu-i om s n-aib nevoie de buntatea noastr. Pe nimeni s nu
judecm i pentru toi s ne rugm, c-s cu toii aa npstuii. i toi
bolnavi. Nu-i unul teafr cu sufletul. C tot pcatul e boal. i chiar de
par voioi i zdraveni, n faa veniciei sunt nite betegi, c nu tiu de
Dumnezeu. i muli din cei ce nu tiu de Dumnezeu par mpodobii cu multe i
nalte virtui, iar cretinii cteodat se vd mai ri ca ei. Numai c aceia nu-L
cunosc pe Dumnezeu, i acest pcat al lor e mai mare i mai ru dect toate.
De tii c fratele tu are necazuri, roag-te pentru el, c-i datorie
cretineasc, i-ai s dai seama de n-o svreti.
La inima omului se-ajunge prin rugciune. i ce s-i spunem i cum s-i
vorbim tot rugciunea ne nva.
Pcatul pentru care-l osndeti pe cellalt se face pcat al tu. i
ntotdeauna, osndind i clevetind, pe tine singur ai s te rneti.
De vezi la ceilali pcat i suferin, spune-i: Eu sunt vinovat!

Mijloace de vindecare
El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita (Psalm 146, 3)
O inima zdrobita nu se vindeca dintr-odata. O inima zdrobita de durere
paralizeaza, isi pierde orice sensibilitate, nu mai este capabila sa se miste, in
general. A vindeca o asemenea inima bolnava inseamna a-i reda capacitatea
de munca, dar rana ei ramane multa vreme deschisa. Nici Hristos Insusi n-a
promis ca poate vindeca rana indata, ci doar sa o oblojeasca cu mainile Sale,
adica sa-i poata opri sangerarea, sa faca organismul sa functioneze in
pofida unei dureri persistente.
Ce mijloace de vindecare ne vin de la Domnul? Compasiune pentru suferinta
altuia, constiinta faptului ca nu suferim numai noi, vie participare la
suferinta fratilor nostri, ceea ce ne poate usura propria noastra suferinta. Sa
luam aminte la poverile care apasa pe umerii tuturor celor din jurul nostru,
fiindca, daca vom face aceasta, vom uita de propria noastra povara.
Doamne! Cand ma aflu printre cei osteniti si impovarati, pune asupra mea si
povara Ta! tiu ca povara Ta nu-mi poate vindeca ranile, ci doar crucea Ta
mi le poate tamadui. Ingaduie-mi sa vin si eu pe drumul Calvarului Tau, sa-
Ti port crucea, stand alaturi de Tine, sa impartasesc alaturi de Tine durerea
intregii lumi. Umbra crucii Tale sa-mi fie lumina, crucea mea sa mi se
usureze de greutatea crucii Tale; lacrimile mele sa se prefaca in lacrimile pe
care Tu le versi pentru pacatul si raul intregii omeniri.

De unde ne vine ajutorul
tiu in Cine mi-am pus credinta; i sunt incredintat c puternic este El s
pzeasc vistieria pe care mi-a incredintat-o pn in Ziua aceea. (II Timotei
1, 12)
Cnd suntem cuprini de grija pentru o persoan care este departe de noi
sau pe care nu o putem ajuta, s o lasm, cu deplin credin, pe seama
Celui in Care ne-am pus noi inine credina i Care o va pzi mult mai bine
dect noi.
Suferim deseori in via de neputina de a ajuta, de a uura in vreun fel
soarta grea a aproapelui nostru. Ne slbete pan i rugciunea, ne simim
sleii de putere, cnd s-ar cere s fim gata s ne dm i viaa pentru
ajutorarea cuiva. In asemenea clipe s ne amintim de unde i poate veni
ajutor i mngiere. Prietenul nostru nu este singur; l apr Cel a crui
mn este mereu in stare s ajute, s susin i s-l aduca la normal pe
orice czut, Cel care va merge s caute oaia cea pierdut i o va duce la
pajite mnoas. Convingerea Apostolului trebuie s ne-o insuim i noi,
pentru ca firava noastr credin s capete putere. Toate cele ce ne sunt
scumpe i dragi, toate cele pe care le preuim mai mult s hotrm a le
incredina in minile Mntuitorului i constiina ni se va uura. tim c El va
pstra comoara pe care I-o vom incredina pn n ziua cnd nu va mai fi
ameninata de nicio primejdie.

Dup necazuri, mngiere
Cel ce ne mngie pe noi in tot necazul nostru, pentru ca pe cel ce se afl-n
tot necazul s-i putem i noi mngia, prin mngierea cu care noi inine
suntem mngiai de Dumnezeu (II Corinteni 1, 4)
Exist diferite moduri prin care suntem mngiai de Dumnezeu, iar acestea sunt
infinite la numr. Uneori ne trimite o raz de lumin s ne lumineze calea,
care pare cufundat in bezn, sub forma unui verset din Sfnta Scriptur,
care ne-a czut intmpltor sub ochi. Alteori cuvntul lui Dumnezeu rsun
mngietor in noi, repetndu-se parca de la sine, cu o putere care sporete
mereu. Uneori, cnd ni se acord o atenie la care nu ne-am fi ateptat, ni se
adreseaza un cuvnt bun, ne aducem aminte de acea iubire care rmane i
lucreaz neincetat in noi. Sau ne poate aduce mngiere, apariia
neateptat a unui prieten drag, aa cum s-au simtit corintenii la venirea lui Tit
(II Corinteni 7, 6). Nu exist o zi chiar att de neagr, de lipsit de bucurie, in
care Domnul sa nu picure mcar un singur strop de mngiere. Poate c nu
intotdeauna ne va scpa de o boal, fiindc boala ne poate vindeca prin ea
insi, in schimb ne va da de fiecare dat forta de a trece prin noianul de
suferine i de a iei invingtori.
S cutm s prindem acele raze de lumin cereasc pe care ni le trimite
Domnul. Nu exist suprare dup care s nu vin mngiere. Dac nu o
simim intotdeauna este pentru c ne lsm prea mult copleii de necaz, iar
atunci cnd vrsm lacrimi deasupra unui mormnt proaspt nu-l observm
pe ingerul mngietor care vegheaz la cptiul lui.
In plus, deseori, necazul ni se pare insuportabil pentru c nu-i vedem rostul,
uitm c in fiecare incercare pe care ne-o trimite Domnul exist o rajune,
un scop, chiar dac nou ne scap.
S ne aducem aminte c suntem chemai s mngiem pe cei ce se afl in
tot necazuli c, pentru a putea face aa ceva, trebuie s trecem noi inine
prin necazuri. Va veni timpul cnd toate cele trite i indurate de noi vor
putea servi drept lecie i mngiere frailor notri aflai in suferin. Cu
siguran, experiena noastr le va putea fi de folos i altora, iar atunci cnd
aproapele nostru ne va destinui eecurile din via care i-au imbolnvit
inima, vom gsi cuvinte de mngiere care s-i vorbeasc despre
nemsurata mil a lui Dumnezeu, care ne-a scos i pe noi din bezn la
lumin. Cuvntul nostru, bazat pe cele trite, l va scoate din disperare pe fratele
ajuns in suferin, fiindu-i ancor de salvare, iar nou, prin aceast nevoin
iubitoare, ni se va descoperi planul inelept al proniei dumnezeieti, atunci cnd ne-a
incercat i pe noi cu necazuri i suferine.

Izvor de bucurie
S-a dus in calea sa, bucurandu-se.
(Faptele Apostolilor 8, 39)
Un famen (eunuc) de curand convertit nu a renuntat la drumul ce care urma
sa-l faca, pentru a incepe o noua viata. El si-a continuat mersul, ducandu-se in
tara sa, la neamurile sale, dorind sa-si continue lucrarea acolo unde l-a asezat
Domnul si sa impartaseasca celor printre care traise mai inainte noile sale
cunostinte, sa le aduca acelora vestea cea buna despre Hristos.
Purta in sine o bucurie noua, simtea ca trebuie sa imparta acel tezaur si cu
fratii sai. i noi, cand capatam de la Domnul har prisositor, cand ni se da sa
patrundem cu puteri proaspete in profunzimea invataturii Sale, cand ne
simtim renascuti pentru o noua viata, sa nu parasim lucrul inceput mai
demult, sa-l continuam cu forte noi, cu o noua bucurie, adaugand
preocuparilor noastre zilnice si acel tezaur de care ne-am invrednicit.
Numai atunci orice munca pe care o vom face se transforma in ceva
neinchipuit de frumos, ca un lucru nascut din nou. Duhul lui Hristos
fericeste; crestinul trebuie sa fie fericit. Famenul s-a dus in calea sa, bucurandu-se.
I se nastea in inima o cantare de lauda. Cei ce urmeaza lui Hristos stiu ca merg
pe calea incercarilor si a trudei si ca la fiecare pas ii asteapta o nevointa. Ei
cauta sa le faca pe toate cu rabdare si sarguinta, dand lauda lui Dumnezeu,
iar cantarea care le porneste din inima le usureaza povara, le scurteaza
lungile ceasuri de munca, le da vigoare ca sa tina piept incercarilor pe care
le vor mai intalni in cale.
(din: Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu 366 Cuvinte de folos
pentru toate zilele anului, Editura Sophia, 2008)