Sunteți pe pagina 1din 2

Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte s-a nascut la Ajacio intr-o familie


modesta. Intrat in armata de tanar s-a remarcat imediat prin
infrangerea miscarii regaliste din 5 octombrie 1795.
Ajutat de Josephine de Beaufarnais cu care s-a casatorit, a obtinut
in 1796 comanda armatei din Italia, unde obtine stralucite victorii.
Dupa expeditia din Egipt din 1798-1799, revine in Franta unde situatia
politica se deteriorase si ca prim consul, prin lovitura de stat de la 18
brumar, obtine victorii impotriva statelor europene coalizate impotriva
sa.
In 1804 s-a incoronat imparat si a jurat ca imperiul inseamna pace
dar domnia sa (1804-1815) a fost un sir lung de razboaie. In 1815
dupa infrangerea de la Warerloo, a fost silit sa abdice si a murit pe
insula Sf. Elena.
Napoleon avea o uriasa putere de munca si o inteligenta
sclipitoare sustinuta de o imaginatie aprinsa si de o nesabatuita sete de
putere. A fost un mare talent militar, administrativ, legislativ si
diplomatic. Tinea sa conduca si sa supravegheze totul singur. In
general dispretuia oamenii, dar manuia cu dibacie arta de a-i conduce.
La mese si mai ales printre soldati a stiut sa se faca popular.
Napoleon a avut alaturi mari calitati si imense defecte. Era
mofturos si egoist. A facut totul ca sa-si exercite stapinirea.
Napoleon a reprezentat aspiratiile burgheziei franceze
expasioniste. El a cazut cand societatea burgheza nu i-a mai putut
suporta despotismul si cand fortele populare europene trezite la
razboiul de eliberare nationala l-au infrant. Razboaiele purtate de el au
pricinuit milioane de morti si au stors economiceste mari regiuni de pe
continent dar in acelasi timp au zdruncinat definitiv societatea feudala
europeana si au netezit calea spre unire si formarea statelor moderne.
Razboaiele nedrepte au strarnit razboaiele drepte, de eliberare, au
ajutat la trezirea constiintei nationale si a luptei pentru libertate.

Anghel Andrei
Cls. a VII-a