Drama intelectualului n

Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi

Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu
Stefan Gheorgidiu face parte din familia personajelor lui Camil, fiind si el un intelectual orgolios,
interiorizat, un spirit lucid si absolutizant. Stefan Gheorgidiu aplic absolutul iuburii, cunoasterii oamenilor din jurul
su. Acestia nu corespund exigentelor sale si rezult drame ale incompabilittii ntre: el si Ela, el si societatea
monden, el si realitatea tragic a frontului.
Trind o profund dram a cunoasterii, Gheorgidiu descoper caracterul relativ al sentimentelor umane. El
aspirase la o simbioz sentimental, vznd n iubire un sentiment unic, irepetabil: Simteam c femeia aceast era a
mea n exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, c ne ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile
amndoi si vrem s pierim la fel amndoi.
Spirit lucid, inflexibil, personajul trieste profund drama incertitudinii (nesiguranta) (l chinuie mai mult c
nu stie adevrul), a geloziei chinuitoare. Neputincios asist la tranformarea femeii iubite: dintr-o tnr sensibil,
atrgtoare, ntr-o femeie avid de ban, de lux si de distractii: Vedeam cum femeia mea se nstrina de zii si zii n
toate preocuprile si admiratiile ei, de mine. Suflet hipersensibil, Gheorgidiu sufer din cauza schimbrii Elei,
oscilnd dramatic ntre sperant, tandrete, dispret, chiar ur. ncearc s se comporte la fel, chinuind-o pe Ela cu
bnuierile si reprosurile lui. ncearc si rzbunri penibile ca de exemplu: o nlocuieste pe Ela cu alt femeie. n
sfrsit crede ntr-o ultim iluzie: chemat de Ela el trieste frenezia viitoarei ntlniri la care descoper profund
dezamgit c sotia l-a chemat pentru a-si asigura viitorul printr-o donatie.
Dup discutiile cu colonelul la ntoarcerea la front, Gheorgidiu trieste deziluzia toatal. Experienta
dramatic a frontului, i aduce adevrata vindecare sufleteasc. Suferinta personajului provine din faptul c el este
un inadaptat pe plan social si sentimental, din faptul c se raporteaz mereu la o ierarhie spiritual si nu una social,
bazat pe avere si bani, ca ceilati din jurul su. Alturi de drama intim, Gheorgidiu mai sufer si drama omului
superior, dominat pe plan social de indivizi inferiori. Exigentele personajului sunt absolute, pentru c n fond viata
este alctuit dintr-o sum de mici compromisuri, care i fac acceptabil. n fond personajul trece prin dou procese
opuse: unul de mistificare, mai exact de automistificare si unul de demistificare.
Din roman aflm numai varianta lui Gheoghidiu care este subiectiva. Elei nu i se ofer aceast posibilitate.
Si n acest roman exist tehnica perspectivist, desii n mai mic msur dect n Patul lui Procust. Astfel toate
frmntrile lui Gheoghidiu pot fi puse pe seama inclinatiei sale recunoscute spre exagerare. n ai doilea rnd
personajul este contradictoriu: pe de o parte i cere femeii iubite inteligent, pe de alt parte l deranjeaz orice
manifestare de ndependent sau de maturitate, care devin incomode pentru orgoliul brbatului.
Ignorant fermectoare a femeii place brbatului: Asa o doream rzbrtind fermector, lacom pachetele
de la bcmie. Brbatul si etaleaz superioritatea n lectia de filozofie. Idealul lui Gheoghidiu este egoist si
acapator. Cnd Ela intervine ntr-o discutie de familie Gheoghidiu observ: cu un fel fe maturitate care m jignea
oarecum. Intelctualul obsedat de lumea ideilor pretinde femeii o pasivitate de obiect de lux: As fi vrut-o mereu
femenin, deasupra discutiilor aceea vulgare, plpnd si avnd nevoie s fie ea protejat, nu s intervin att de
energic, interesat. Ela din aceast perspectiv ar trebuii s dovedeasc supunere, dociditate continund s fie un
spectacol minunat. Feminitatea ar nsemna n aceast variant o poart amorf n minile brbatului. Din momentul
n care se declanseaz criza sufleteasc, paginea se ncarc de note negative privind transformarea fizic a femeii si
lipsit de intelectualitate.
n rzboi Gheoghidiu particip la o experient colectiv din dorinta de a nu se simtii inferior generatii sale:
N-asi vrea s exist pe lume o experient definitiv de la care s lipsesc. n rzboi Gheoghidiu si reconstituie
atitudinea fat de lume, ft de Ela, fat de sine nsusi. Drama sa individual i se pare minor comarativ cu drama
colectiv. Pe front el descoper sentimentul solidalittii umane n suferint. Astfel referindu-se la prietenia cu
Orsican, Gheoghidiu noteaz ntre noi e o prietenie definitiv, ca viata si ca moartea. Revenind de pe front,
Gheoghidiu l viziteaz la spital pe fostul su camarad de lupt Nicolae Zamfir. Desprtirea de Ela nu mai produce
nici o suferint: n ambele experiente (iubire si rzboi) personajul trieste niste revelatii dureroase, descoperind
contrastul dintre imaginile preexistente (teoretice) si propriile imagini rezultat din experienta direct. Drama
rzboiului nu e numai amenintarea continu a mortii, mcelul si foamea, ct aceast permanent verificare
sufleteasc, acest continuu conflict al eului su care cunoaste altfel ceea ce cunoaste ntr-un anumit fel.
La captul acestor experiente, al unor dureroase clarificri interioare, Stefan Gheoghidiu nu este un nvins,
pentru c revansa sa este n spirit. El adepsit niste experiente care l-au marcat profund, dar si pstreaz
disponibilitatea pentru noi experinete. Drama sentimental nu se rezolv n drama colectiv, ci se anuleaz.

Prezentarea rzboiului
Partea a dou a romanului este un jurnal de front, scris din perspectiva participantului direct la prima
conflagratie mondial. Ca si n cazul iubirii si acum se confrunt dou imagini total diferite despre aceeasi realitate:
prima cuprinznd ceea ce personajul cunostea nainte de la altii, cnd spera chiar ntr-o afirmare de sine, acoperit de
glorie, de eroism; imaginea a doua rezult din cunoasterea proprie, direct, personal prin care rzboiul i se
dezvluie ca un fenomen tragic, absurd, irational, care aniliheaz personalitatea uman. nc de la nceputul
romanului Gheoghidiu retine mistificarea adevrului de ctre oficialitti, de ctre gazete, si politicieni. Ajuns pe
front el descoper o realitate tragic, total opus limbajului bombastic, demagogic din pres si din parlament. Astfel
fortificatiile de care s-a fcut de attea caz sunt ca si inexistente. Ordinele se contrazic; unii superiori dovedesc o
nepricepere tactic incredibil. Lupta n sine nu are nimic eroic.
Referindu-se la prezentarea rzboiului, Gheoghidiu se detaseaz att de idealizarea luptelor, ct si de
exagerarea grozviilor rzboiului care falsific adevrul: Crtile care exagereaz masacrele sunt tot att de dusman
ale adevrului, ct si cele care idealizeaz luptele. Discutia din tren cu Predescu dezvluie mistificarea adevrului si
lipsa de responsibilitate a oamenilor politici, care sustineau c armata romn este capabil s cstige rzboiul fr
tunuri, fr mitariere, fr cartuse numai prin moral. Contributia lui Camil n proza de rzboi este remarcabil prin
imaginea nefalsificat a rzboiului lipsit de eroismul de parad, de orice exaltare nepotrivit.
Gheoghidiu este preocupat nu att de prezentarea luptelor, ct mai ales de surprinderea realittii interioare,
a strii sufletesti, a participantilor rzboiului. Semnificative sunt n acest sens paginile care noteaz starea
sufleteasc a lui Gheoghidiu nainte de a intra n lupt: este un moment al ntrebrilor chinuitoare, al incertitudinii.
Proximitatea mortii esentializeaz gndurile personajului: el nu mai are timp s se gdeasc la frmntrile sale
intime, pentru esential devine instinctul de supravietuire. El nu are timp nici pentru speculatii filozofice; este
preocupat exclusiv de problema fundamental a vietii si a mortii. Camil Petrescu surprinde depersonalizare
individului (pierderea individualizrii) anonimarea lui n masa combardantilor confruntati cu mizeria, caosul, spaima
de moarte. n aceste conditii personajul descoper valoarea prieteniei, a solidarittii n suferint cu ceilalti.
nstrinarea de familie, de femeia iubit sunt nlociute n partea dou printr-o adevrat terapie a ntelegerii si
apropierii umane: Asi devasta un muzeu, asi jefui o biseric, pentru cei pe care-i vd cu ochii lor frumosi si
credinciosi de chini osnditi lng mine.;cci oamenii acestia, convoi cu mine, camarazii mei, sunt singurul
spirit acum pe lume, pentru mine si orice gest a lor m nduioseaz ca gestrurile unui copil drag. Suntem morti de
foame si de sete. Vreau s provoc admiratia sfioas a camarazilor, singurii care exist acum real pentru mine,
cci tot restul lumii e numai teoretic.
Cel mai semnificativ capitol pentru prezentarea rzboiului este Neacoperit pmntul lui Dumnezeu.
Capitolul cuprinde trei momente esentiale: discutia dintre ofiterii naintea luptei; al doilea moment prezint
retragerea armatei din fata inamicului, si este realizat vizual si auditiv; al treilea moment surprinde imaginea unui
om care merge nc dup ce i s-a retezat capul.
Camil Petrescu reuseste s foloseasc un limbaj plastic, pentru a fixa ecoul interior puternic al fenomenului
exterior: Ne prbusim Nervii plesnesc, pmntul si cercul se despic, sufletul a iesit din trup ca s revin imediat,
ca s vedem c am scpatdeasupra ta ntia explozie ti sparge urechile, te nuceste, a doua te acoper de
pmnt animalic oamenii se strngunii lng altiinu mai e nimic omenesc n noi
Gheoghidiu este preocupat de ecoul interior pe planul constientei. El mbin notatia rapid de jurnal cu
introspectia, dar de data aceast ea este mult mai redus dect n prima parte. Din aceste pagine se desprinde idea c
rzboiul este drama personalittii. n acest sens paginile redau tramatismul moaral al soldatului, pe care nu-l ajut
nici lozincile din pres, nici discursurile parlamentarilor: La orice atac nu se pornea cu discursuri, soldatii nu
chinuiau de bucurie cnd primeau ordin de lupt. Si pe front Gheoghidiu rmne intelectualul lucid si sensibil,
strin de demagogia patriotard a politicienilor. El nu rmne un simplu observator, ci trieste intens o experient
asumata (acceptat) si consumat total. Si n aceast parte constiinta personajului este interogativ. Dac n prima
parte ntrebrile obsedante vizau aflarea adevrului, dac Ela nseal sau nu, n partea a doua ntrebrile se refer la
rzboi ca experient adevrat, la absurditatea suferintei si a mortii la posibilitatea supravietuirii. Descrierea luptei
propriu zise se realizeaz printr-o aglomerare de verbe, prin imagini vizuale, prin folosirea timpului prezent si a
persoanei nti: nervii plesnesc, sufletele rupte, coborm speriati, mprstiatii, nu ndrznim s dezlipim obrazul de
pmnt, ne aruncm jos.
Introspectia: nu pot gndii nimic; creierul parc mi s-a zemuit (strors), nervii de atta ncordare s-au rupt
ca niste sfori putrede; numai mi dau seama dac oamenii au obrazurile murdare de pmnt, sau de funingime

Romancierul trece de la persoana nti plural, al colectivittii, notatia interioar, la persoana nti singular.
Sentimentul dominat este cel de groaz. Oamenii evoluieaz de la depersonalizare pn la animalitate. Imaginea este
apocaliptic. Sentimentele sunt de groaz, de lasitate sau de solidalitate. Frazele sunt alctuite din propozitii scurte,
principale. Imagini auditive: trsnete de obuze prbusesc; exploziile se succed; suiernd groaznice ca ceva sarpe de
fier; exploziile ca prbusiri de locomotive mi nfig cu lovituri de baros cuie n timane si cutite n mduva spinrii;
o explozie de obuze e ca o ciocnire de trenuri. Drama lui Gheoghidiu se consum pe fundalul unui societti
mediocre, animat de scopuri meschine (necinstite). Romancierul realizeaz imaginea de ansablu unei societti
dominate de instinctul de parvenire. n prezentarea acestui societti romancierul face concesii metodelor clasice,
traditionale: ntlnim adevrate personaje caracter btrnul avar Tache, afaceristul si politicianul Nae Gheoghidiu,
milionarul analfabet Vaisile Lumnaru, mondenul Grigoriade. Nae este tipul afaceristului n stare de orice, pentru asi mrii veniturile. Lipsit de orice moral vinde aram nemtilor, cu care tar va intra n rzboi. Abil politician este n
relatii bune si cu guvernul si cu opozitie. Stie s fac avare, s fac bani, manifestnd un dispret profund pentru
cultur: Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant, al al dumitale, si cu Schopenhauer nu faci n afaceri nici o
brnz. Eu sunt mai destept de ei cnd e vorba de parale.